În ce condiţii mass-media se constituie într-un factor

al manifestării comportamentelor agresive?

Expansiunea internetului este o dovadă a impacului său asupra societății și asupra utilități
sale. Momentan intrenetul este principala sursă de informare și de comunicare, iar numărul
utilizatorilor săi este în continuă creștere. Cred că și sistemul educational trebuie să accepte și să
utilizeze acestă vastă sursă de informații în sala de clasă. Una din problemele pusă de mulți este
în ce măsură poate mass-media influența negative copiii, contribuind ca un factor al manufestării
comportamentelor agresive.
Mass-media este o prezență continua în viata elevilor și poate avea un impact puternic
asupra loc. Cred că alegerea informațiilor potrivite din mass-media poate controla impactul care
îl are. Selectarea informațiilor la care are acces copilul este o sarcină foarte grea deoarece
internetul este ușor accesibil în zilele noastre și televizorul este foarte prezent în viata copiilor.
Ioan Dragan susține că „actualitatea studierii acestei problematici provine din neliniştea
provocată de incidenţa violenţei şi a terorii mediatice asupra vieţii publice, a copiilor şi a
tineretului, a delincvenţei şi a controlului social, ca urmare a producerii în serie şi a etalării în
mass-media, îndeosebi în televiziune a imaginilor violente”1.
Agresivitatea și violența sunt două concept diferite. Agresivitatea este definită ca “o
tendinţă sau ansamblu de tendinţe ce se actualizează în conduite reale sau fantasmatice care
ţintesc să facă rău altcuiva, să-l distrugă, să-l constrangă, să-l umilească etc.” 2 Robert A. Baron şi
D. Richardson definesc agresivitatea ca “orice formă de comportament direct orientat pentru a
răni sau insulta o alta fiinţă care este motivată să evite un astfel de comportament” 3. Eric
Debarbieux spune că violența este „o dezorganizare brutală sau continuă a unui sistem personal,

1
Dragan, Ioan, Media și violență, Revista Sociologică Românească, vol.IV, 2006, p. 13
2
Salavastru, Dorina, Violenta in mediul scolar,ed. Polirom, Iasi, 2003, 120
3
Jderu, Gabriel, Comportamentul agresiv, ed. Polirom, Iasi, 2008, p. 208
colectiv sau social şi care se traduce printr-o pierdere a integrităţii, ce poate fi fizică, psihică sau
materială”4. Diferența dintre cele două concepe este că agresivitatea poate fi acceptată într-o
anumită măsură dacă o privim ca pe o potenţialitate ce îi permite individului să înfrunte
problemele, iar violența nu poate fi acceptată, deoarece este o acțiune care provoacă suferință.5

Fiind prezentă pe parcursul întregii dezvoltări a copilului, mass-media are o influență

mare asura educației lui și în funcție de acestă influență copilul face diferite alegeri în viață. În
perioada școlară elevul este bombardat de o multitudine de informații, acte de violență, ură,
modalități de sfidare a legii etc. De multe ori televiziunile tratează aceste subiecte ca
divertisment, iar copilul învață să le perceapă la fel, riscând să devină insensibil la suferințe
umane și indiferent față de forțele legii. Agresivitatea tinerilor va crește dacă violență societății
va fi tot mai popularizată. Mulți copii au ajuns să vadă violența ca o cale de a rezolva conficte,
iar acest lucru poate genera numeroase conficte, inclusiv la școală. Învățământul trebuie să
găsescă căi de a învăța elevii că sunt alte metode de a rezolva un confict și că violența nu este
niciodata răspunsul. De asemenea, elevii trebuie îndrumați spre inflormațiile pozitive din mass-
media, deoarece acestea pot fi utile atât în sala de clasă, cât și acasă (studiul individual).

Violența generează mai multă violență. G Gerbner vorbește despre violență: “În cea mai
mare parte a studiilor efectuate, violența este definită ca o acțiune fizică ce vizează deschis să
rănească sau să ucidă, sau care amenință să facă acestea. Actul terorist este adesea definit ca un
act de violență produs de către, între sau contra statelor, altor instituții, grupurilor și a indivizilor,
al carui scop este acela de a provoca teama și de a exprima o poziție cu caracter aproape
întotdeauna politic (...). Violența și teroarea în media dau o imagine conflictuală asupra relațiilor
sociale, ele arătând cum poate fi utilizată forța pentru a stăpânii, izola, domina, provoca sau
distruge. Arătând cum cineva poate obține ceva contra altcuiva, violența în media poate, de
asemenea, hrănii sentimentul forței sau pe cel al vulnerabilității, în masura în care ea înfațișează
ierarhia socială.”6 Trebuie găsite alte căi de a învăța copiii cum să obțină rezultatele dorite, în caz
contrar ei vor urma modele negative din mass-media.

4
Salavastru, Dorina, Violenta in mediul scolar,ed. Polirom, Iasi, 2003, p. 119
5
Ibidem
6
Dragan, Ioan, Media si violenta, Revista Sociologica Romaneasca, vol.IV, 2006, p. 13
 Conform rezultatelor unor studii, un copil petrece în medie 1023 de ore în fața
televizorului și 900 de ore la școală pe an 7. Acest număr ridicat de ore în fața televizorului poate
duce la o izolare socială a copilului. De asemenea, secenele de violență din mass-media par a fi
din ce în ce mai multe, iar “cu cât scenele de violență sunt mai numeroase, cu atât impactul lor
nefast este mai puternic: violența televizuală este ca si otrava, ea acționând cu atât mai intens cu
cât doza este mai puternică”8. Îmi amintesc de un caz concret din școală care a avut loc în urmă
cu 10 ani. Un copil din clasa a doua era foarte pasionat de o formă de sport numită wrestling,
care îmbină luptele cu efectele teatrale. Băiatul își dorea să fie precum eroi săi și s-a arucat de la
etajul doi asupra altui copil. Putem observa că tinerii au tendința de a reproduce actele eroilor lor
sau momente pe care ei le consideră demne de urmat. O expunere îndelundată la astfel de scene
de violență, de la o vîrstă fragedă poate avea urmări tragice, mai ales dacă copilul nu este învățat
de posibilele consecințe.

Legatura intre programele cu continut violent si comportamentul agresiv al copiilor poate

fi determinată de recompensarea personajelor agresive din cadrul progrmelor tv și cunoșterea
faptului că acțiunile agresive nu sunt reale deci nu trebuie să fie empatici. Jean Daniel afirmă că:
“Banalizarea violenței a devenit un fapt izbitor și amenințător. Lumea nu este mai violentă decat
cea de odinioară, dar amuzamentul și indiferența cu care lumea contemplă propriile violențe și
modul în care sunt imaginate violențe tot mai multe și mai monstruoase grație imaginilor de
cinema și de televiziune este fără precedent”9.

În primul rind, cred că tinerii trebuie învățați de o o vârstă fragedă să interpreteze

informațiile și imaginile cu care sunt bombardați constant și să înțelegă care sunt consecințele
agresivității. În al doilea rând, cred că atenția lor trebuie îndreptată asupra aspectelor positive din
mass-media pentru ca acesta să devină o sursă de autoeducare. În concluzie, cred că mass-media
poate avea un impact negativ sau unul pozitiv asupra omului, totul depinde de alegerile și
educația lui.

7
Marinescu, Valentina, Mass-media din România, o lectură sociologică, ed. Tritonic, București, 2002
8
Dragan, Ioan, Comunicarea. Paradigme si teorii, vol.II, ed. RAO, Bucuresti, 2007, p. 402
9
Ibidem, p. 404
Bibliografie:

Dragan, Ioan, Comunicarea. Paradigme si teorii, vol. II, ed. RAO, Bucuresti, 2007

Dragan, Ioan, Media și violență, vol.IV, Revista Sociologică Românească, 2006

Jderu, Gabriel, Comportamentul agresiv, ed. Polirom, Iasi, 2008

Marinescu, Valentina, Mass-media din România, o lectură sociologică, ed. Tritonic,

București, 2002

Salavastru, Dorina, Violenta in mediul scolar, ed. Polirom, Iasi, 2003