Bioetanolul obtinut din biomasa lignocelulozica este un biocombustibil de generatiaa II-a.

Biomasa lignocelulozica reprezinta cea mai promitatoare materie prima utilizata la obtinerea
comnbustibililor datorita abundentei sale, dar si a costului redus pe care il are fata de alte materii
prime regenerabile.

Un foarte mare avantaj al acestei materii prime si motivul principal pentru care oamenii de
stiinta si-au indreptat atentia spre aceasta resursa regenerabila de energie in detrimentul resurselor
din care se obtin biocombustibili de generatia I este faptul ca nu intra in conflict cu indutria alimentara.

Toate celelalte resurse exploatate pana acum pentru a se produce bioetanol, ,bioidrogen, zbiogaz,
,biodiesel ,sunt resurse agricole care necesita teren arabil pentru a putea fi cultivate (cereale ,plante
oleaginoase, etc.)

Biomasa lignocelulozica poate fi obtinuta din deseuri forestiere, agricole si acvatice, asadar nu
necesita existenta unui teren agricol special, pentru a putea fi obtinuta. Pe masura ce tehnologiile
de obtinere a combustibililor din generatia I din aceste resurse s-au dezvoltat, pe plan economic
s-a produs un dezechilibru astfel incat costul produselor din industria alimentara a cunoscut o
usoara crestere.

In prezent se incearca limitarea utilizarii materiilor prime agricole doar la industria alimentara si
se cauta alternative care sa satisfaca pe deplin cerinta pietei pentru combustibili eficienti si la un
cost cat mai mic,biomasa lignocelulozica reprezentand astfel cea mai viabila alternativa.

Un alt avantaj major pentru care lignoceluloza este un bun candidat pentru obtinerea de
biocombustibil este gradul de poluare redus pe care il are procesul de productie al combustibililor.

Structura biomasei lignocelulozice

Materialele lignocelulozice contin in principal trei mari polimeri ( celuloza, hemiceluloza si
lignina).
Aceste resurse necesita un pretratament agresiv pentru a se obtine un subtrat ce poate fi usor hidrolizat cu
ajutorul enzimelor comerciale (celulaze) pentru a se putea obtine mai departe zaarurile necesare productiei
de bioetanol.

Celuloza este un compus organic natural din categoria polizaharidelor, fiind constituentul

principal al membranelor celulelor vegetale.
Împreună cu lignina (compus macromolecular aromatic) și alți compuși macromoleculari,
intră în structura pereților celulelor vegetale și confer organismelor vegetale rezistență mecanică
și elasticitate.
Aceasta are aceeașiformulă brută ca și amidonul, (C6H10O5)n, unde n poate atinge cifra
miilor.
Celuloza este constituită dintr-o catenă liniară, în care se regăsesc mii de unități de D-
glucoză, legate între ele prin intermediul unor legături β(1-4)

Monomerul lantului de celuloza este o dizaharida si anume celobioza .

Hemiceluloza

Este al doilea cel mai abundent polimer natural ( se regaseste in proportie de 28-
30% in biomasa lignocelulozica si este diferita de celuloza prin faptul ca nu este
un polimer omogen din punct de vedere chimic ( Amestec complex de polizaharide :
arabani, xilani, pentozani).

Hemiceluloza este un polimer ramificat eterogen format din pentoze

(xilozasiarabinoza) ,hexoze(manoza, glucoza si galactoza).
Are o masa moleculara mai mica decat a celulozei si ramificatii cu lanturi scurte

ce pot f iusor hidrolizate

Lignina este un component al lemnului, fiind al doilea ca procentaj după celuloză, de care este

relativ greu de separat. Este component principală a peretelui celular

Din punct de vedere chimic este un derivate fenolic, alcatuit din monomeri:alcool p-cumarilic,alcool
coniferilic si alcool sinapic.
Biomasa lignocelulozicǎ

În prezent, se desfaşoarǎ la nivel modial o mulţime de studii cu privire la utilizarea biomasei

lignocelulozice pentru producerea de etanol combustibil.

Pentru ţările în care cultivarea culturilor energetic este dificilă, materialele lignocelulozice sunt o
opţiune atractivă pentru producţia de biocarburanţi. Principala provocare în conversia biomasei în etanol este
pasul pretratare.

Datorită structurii complexe lignocelulozice, pretratarea este necesară pentru degradarea

biomasei, îndepărtarea ligninei, hidroliza parţială sau totală a hemicelulozei şi scăderea în
fracţiune de celuloză amorfă, forma cea mai potrivită pentru pasul de hidroliză ulterioară.

În acest pas, celuloza suferǎ hidroliza enzimatică, în scopul de a obţine glucoză, care este transformată
in etanol în urma tratării cu microorganisme.
În cele din urmǎ, zaharurile eliberate în urma procesului de hidroliză a hemicelulozei pot fi, de
asemenea, transformate în etanol.

Prin urmare, datorită faptului că tehnologia implicată în procesul de producţie al etanolului din
material lignocelulozice este mai complexă, conduce la creşterea costurilor de producţie a etanolului,
comparativ cu trestia de zahăr, sfeclă de zahăr sau porumbul.

Cu toate acestea, faptul că materialele lignocelulozice sunt produse rezultate

din activitǎţi agricole, reziduuri industriale sau deşeuri de pe piaţa internă, oferă posibilitǎţi uriaşe pentru
producerea de etanol combustibil la scară largă, precum şi consumul său global ca si combustibil regenerabil.

Se preconizeaza:  b i o m a s a   l i g n o c e l u l o z i c a   v a   d e v e n i   p r i n c i p a l a   m a t e r i e   p r i m a
in viitorul apropiat, pentru obtinerea biocombustibililor.