Analiza valorii adăugate

Anca Maria Hristea

1. Definiţii şi concepte
2. Metode de determinare a valorii adăugate
3. Analiza dinamicii şi structurii valorii adăugate
3. Analiza factorială a vaorii adăugate

1. Definiţii şi concepte
Valoarea adăugată (VA) reprezintă valoarea nou creată de o companie, peste
valoarea consumurilor provenind de la terţi, respectiv bogăţia realizată prin valorificarea
resurselor tehnice, umane şi financiare ale întreprinderii.
Valoarea adăugată netă (Van) exprimă valoarea adăugată realizată într-o perioadă de
timp, exclusiv cheltuielile cu amortizarea (Van=VA-A, unde A - Cheltuielile cu amortizarea).
Valoarea adăugată medie (va) - exprimă valoarea adăugată obţinută în medie la 1 leu
producţie a exerciţiului şi evidenţiază gradul de integrare pe verticală la nivel de întreprindere.

2. Metode de determinare a valorii adăugate

a) Metoda sintetică: din volumul total al activităţii de producţie şi comercializare se scad
consumurile intermediare provenite de la terţi.
În cazul în care firma desfăşoară numai activitate de producţie, valoarea adăugată se
determină astfel:
VA = Qe – M
în care:
M – consumurile intermediare de la terţi aferente activităţii de producţie.

În situaţia în care întreprinderea desfăşoară, pe lângă activitatea de producţie şi

activitate de comerţ, valoarea adăugată se stabileşte astfel:
VA = (Qe + Mc) – M’
în care:
Mc – marja comercială;
M’ – consumurile intermediare de la terţi (pentru firmele cu activitate de producţie şi
comercializare).

Marja comercială se determină ca diferenţă între valoarea mărfurilor vândute (ct. 707) şi
costul lor (ct. 607).
Consumurile intermediare de la terţi se preiau din contabilitatea financiară şi includ
cheltuielile cu materii prime şi materiale, combustibl, energie, apă, servicii prestate de terţi.
b) Metoda de repartiţie (aditivă): valoarea adăugată este rezultatul însumării
următoarelor elemente:
 salarii şi contribuţii privind asigurările şi protecţia socială,
 amortizare, provizioane aferente exploatării,
 dobânzi,
 impozite şi taxe (exclusiv impozitul pe profit),
 dividende,
 rezultatul exploatării recalculat (rezultatul aferent cifrei de afaceri din care se
scad dobânzile).
Abordând valoarea adăugată astfel, se deduce că ea serveşte la remunerarea următorilor
subiecţi (parteneri sociali):
 - salariaţi,
- acţionari,
- stat,
- instituţiide credit
- proprietarii capitalului tehnic etc.

3. Analiza dinamicii şi structurii valorii adăugate

Procedeele folosite în analiza dinamicii şi structurii valorii adăugate sunt:
- modificările absolute,
- indicii calculaţi pe total şi pe elemente componente ale valorii adăugate,
- ratele anuale de creştere,
- ritmul mediu anual de creştere.
- ponderile (ratele de structură/de remunerare ale valorii adăugate).
Cu ajutorul metodelor statistice de dinamică şi structură se pot realiza comparaţii:
 companii care au acelaşi obiect de activitate,
 între companii şi mediile sectoriale,
 etc.
Valoarea adăugată poate fi analizată din punct de vedere metodologic, atât în
mărimi absolute, pe baza metodelor mai sus prezentate, cât şi în mărimi relative,
sub forma ratelor valorii adăugate.
În cazul întreprinderilor industriale, pot fi considerate ca operaţionale următoarele rate:
a) Rata medie a valorii adăugate aferentă cifrei de afaceri
VA
RVA = ×100
CA
 Această rată reflectă ponderea valorii adăugate în cifra de afaceri şi măsoară
gradul de integrare pe verticală a întreprinderilor cu activităţi de producţie şi
comercializare. Pe baza sa poate fi apreciată strategia industrială a întreprinderii,
respectiv gradul de utilizare a factorilor de producţie.
 În cazul în care gradul de integrare se apropie de 1, se deduce că în întreprindere
se realizează un număr mare de etape pentru obţinerea produsului finit.
În mod similar poate fi determinată şi rata medie a valorii adăugate aferente producţiei
exerciţiului.
VA
RVA = ×100
Qe
 Ea reflectă, de asemenea, gradul de integrare pe verticală a întreprinderilor cu
activitate specifică de producţie. Cu cât nivelul ratei este mai ridicat, cu atât
gradul de valorificare a resurselor tehnice, umane şi financiare ale întreprinderii
este mai mare.
b) Ratele de structură sau ratele de remunerare ale valorii adăugate se construiesc
pe baza elementelor componente ale valorii adăugate, determinată potrivit metodei
aditive şi servesc la efectuarea de comparaţii sectoriale şi interexerciţii.
 Ratele de structură (remunerare) ale valorii adăugate reprezintă ponderea
deţinută de fiecare element component (ca expresie a remunerării partenerilor
sociali) în valoarea adăugată.
 Ponderea cheltuielilor cu personalul în valoarea adăugată poate înregistra variaţii
semnificative de la o perioadă la alta.
c) Rata valorii adăugate la 100 sau 1.000 lei active imobilizate, constituie în fapt şi
un indicator de eficienţă economică. Creşterea potenţialului tehnic al muncii creează
 premisele obţinerii de efecte, care, prin nivelul lor, reflectă utilizarea eficientă a
acestuia.

Ca exemplu, pentru analiza dinamicii şi structurii valorii adăugate, informaţiile necesare

pot fi structurate astfel:

mii lei
Indicatori Simbol P0 P1 Rate VA % Modificarea Indici %
absolută
1. Cheltuieli cu personalul Cp 7503 9455 8,11 8,81 1951 126
2. Cheltuieli cu amortizarea A 502 617 0,5 0,57 115 101,8
şi provizioanelor
3. Cheltuieli cu impozite, Imp 1326 1791 1,43 1,66 465 135
taxe, vărsăminte asimilate
4. Cheltuieli cu dobânzile Dob 680 940 0,73 0,87 260 138
5. Rezultatul exploatării Pr 82 500 94 600 89,17 88,07 12100 114,2
recalculat (-cheltuieli
financiare -alte operaţiuni
decât cifra de afaceri)
VALOAREA VA 92 511 107 403 100 100 14892 116,1
ADĂUGATĂ
Productia exercitiului Qe 132 159 143 204 11045 108,6
Consumuri intermediare M 39648 35801 -3847 90,3
provenite de la terţi
Rata valorii adăugate % VA/Qe 70 75 5 107,1

Din datele prezentate şi în tabelul de mai sus rezultă următoarele concluzii:

- Toate elementele componente precum şi valoarea adăugată însăşi au înregistrat
creşteri comparativ cu perioada de bază, ceea ce evidenţiază faptul că societatea
se află pe o traiectorie ascendentă.
- Dinamica elementelor componente şi a valorii adăgate au fost diferite, deci
ratele valorii adăugate s-au modificat în timp;
- Ratele de structură sunt foarte diferite ca mărime, cea mai importantă fiind rata
de remunerarea întreprinderii (Pr/VA*100), cu uşoară tendinţă de diminuare;
- Rata de remunerare a personalului (Cp/VA*100) a crescut (creşterea putând fi
datorată fie majorării cheltuielilor medii salariale pe angajat fie creşterii
numărului de salariaţi , fie combinaţiei dintre cele două aspecte menţionate);
- Deoarece Valoarea adăugată a înregistrat o dinamică mai accentuată decât
Producţia exerciţiului, rata de remunerare a întreprinderii, denumită şi grad de
integrare pe verticală sau valoare adăugată medie la un leu producţia exerciţiului
a crescut.
- din punct de vedere economic, creşterea gradului de integrare pe verticală
simultan cu creşterea ratei de remunerare a întreprinderii echivalează cu o
creştere a perormanţei prin creţterea eficienţei, deoarece scopul oricărei
companiei este acela de a-şi multiplica „averea”.
- Reducerea consumurilor intermediare de la terţi simultan cu creşterea valorii
adăugate pe fondul creşterii producţiei exerciţiului evidenţiază faptul că decizia
societăţii de a creşte gradul de integrare pe verticală a fost justă.
Concluzii generale:
1. În cazul în care indicele unui element component al valorii adăugate este mai mic decât
indicele valorii adăugate, se înregistrează o scădere a ponderii acelui element în valoarea adăugată
şi invers.
 2. La nivel de întreprindere, se consideră că situaţia este normală atunci când scade
ponderea elementelor de natura cheltuielilor în valoarea adăugată (în sumă absolută acestea
putând să crească) şi creşte ponderea profitului din exploatare.

3. Analiza factorială a valorii adăugate

Din punct de vedere factorial, valoarea adăugată se poate analiza pe baza modelelor:
M
a)
VA=Qe 1− ( Qe )
=Qe×va

Qe VA
VA=N s =N s×W a×va
b) N s Qe
'
Mf Mf Qe VA
VA=N s
c) N s Mf Mf ' Qe
Sistemul de factori care acţionează asupra valorii adăugate, potrivit modelului „a“ se
prezintă după cum urmează:

Ns
T
Qe t
wh
VA
gi
va
va i
în care:
Qe – producţia exerciţiului ( Qe=T×wh );
T – timpul total de muncă;
Wa – productivitatea medie anuală, determinată pe baza producţiei exerciţiului (
Qe
W a=
N s );
wh – productivitatea medie orară, determinată pe baza producţiei exerciţiului;
Ns – numărul mediu de personal;
t – numărul mediu de ore pe salariat;
gi – structura producţiei exerciţiului pe produse sau pe tipuri de activităţi;
n
∑ gi vai
i=1
va=
va– valoarea adăugată medie la 1 leu producţie a exerciţiului ( 100 );
vai – valoarea adăugată la 1 leu producţie a exerciţiului pe produse sau tipuri de
activităţi.
Pentru exemplificare se folosesc datele din tabelul 2.10.

Nr. Indicatori Programat Realizat Indice

 crt. (%)
1. Producţia exerciţiului (Qe) – mii lei 39.312 41.400 105,31
2. Consumurile provenind de la terţi (M) – 13.759,2 14.076 102,30
mii lei
3. Valoarea adăugată (VA) – mii lei 25.552,8 27.324 106,93
4. Timpul total de muncă (T); (ore) 196.560 184.000 93,61
5. Numărul mediu de personal ( N s ) 105 100 95,23
6. Număr mediu de ore pe salariat ( t ); 1.872 1.840 98,3
(ore)
7. Productivitatea medie orară ( wh ) – 112,5
mii lei 0,200 0,225
8. Valoarea adăugată medie la 1 leu 101,53
producţie a exerciţiului ( va ); (lei) 0,65 0,66
9. Valoarea adăugată medie recalculată x x
r 0,645
la 1 leu producţie a exerciţiului ( va
); (lei)

Metodologia de analiză factorială şi cuantificarea influenţelor factorilor (semnificaţia

acestora este prezentată în tabelul prezentat) presupun:
VA = VA1 – VA0 = + 1.771,2 mii lei
din care, datorită:
1.
ΔQe=(Qe1 −Qe0 )⋅va0 = + 1.357,2 mii lei
din care, datorită:

1.1.
ΔT=(T 1 −T 0 )¿ wh0⋅va0 = -1.632,8 mii lei
din care:

1.1.1.
Δ N s=( N s 1−N s0 )⋅t 0 ¿wh0⋅va0 = - 1.216,8 mii lei

1.1.2. Δt=N s1⋅(t 1−t 0 )⋅wh0 ¿ va0 = - 416 mii lei

1.2. Δ wh=T 1⋅( wh1 −wh0 )⋅va0 = + 2.990,5 mii lei

2. Δ va=Qe 1⋅( va1 −va 0 ) = + 414 mii lei

din care, datorită:
r
2.1.
Δg i=Qe 1⋅( va−va 0 ) = - 207 mii lei
r
2.2.
Δ vai=Qe1⋅(va1 − va) = + 621 mii lei
unde:
r
va=
∑ gi 1 vai 0
100
Ca urmare a analizei efectuate, se constată o creştere a valorii adăugate cu 1.771,2 mii
lei, respectiv cu 6,93% faţă de prevederile din bugetul de venituri şi cheltuieli. Situaţia se
apreciază ca pozitivă, ca efect al creşterii mai rapide a valorii adăugate faţă de sporirea
producţiei exerciţiului (IVA > IQe, respectiv 106,93% > 105,31%), ceea ce denotă o sporire a
gradului de valorificare a resurselor materiale procurate de la terţi.
 Aprofundând analiza prin stabilirea contribuţiei factorilor direcţi la obţinerea sporului
absolut, rezultă că 76,6% din modificarea totală s-a datorat creşterii producţiei exerciţiului, iar
23,4% sporirii valorii medii adăugate la 1 leu producţie.
Producţia exerciţiului a crescut cu 2.088 mii lei, determinând, în condiţiile date, sporirea
valorii adăugate cu 1.357,2 mii lei. Producţia exerciţiului şi, implicit, valoarea adăugată prin
intermediul acesteia au fost influenţate de modul de utilizare (extensiv şi intensiv) a
potenţialului uman.
Din punct de vedere extensiv, utilizarea incompletă a timpului de muncă, ca efect al
nerealizării numărului mediu scriptic de salariaţi şi a timpului de muncă pe salariat, a avut ca
efect scăderea valorii adăugate cu 1.632,8 mii lei. Scăderea numărului de personal este o
situaţie justificată şi se datorează sporirii productivităţii muncii. Din punct de vedere intensiv,
se constată o creştere a productivităţii medii orare cu 25 lei, care se reflectă în sporirea valorii
adăugate cu 2.990 mii lei.
Valoarea adăugată medie la 1 leu producţie a exerciţiului a crescut cu 0,01 lei şi a
determinat sporirea cu 414 mii lei a valorii adăugate totale. Această influenţă denotă
reducerea cu 1% a ponderii consumurilor de la terţi în volumul total de activitate.
Aprofundând analiza pe factori de gradul al doilea, se constată următoarele:
 structura producţiei exerciţiului (gi) s-a modificat în sensul creşterii ponderii acelor
produse în total producţie a căror valoare adăugată la 1 leu producţia exerciţiului, în
P0, era inferioară valorii adăugate medii la 1 leu producţie a exerciţiului la nivel de
întreprindere, în aceeaşi perioadă; aceste condiţii, au condus la reducerea valorii
adăugate totale cu 207 mii lei.
 valoarea adăugată la 1 leu producţie pe grupe de produse (vai) produse a exercitat o
influenţă favorabilă asupra valorii adăugate de +621 mii lei, ca urrmare a creşterii
acesteia în perioada P1 la majoritatea grupelor de produse (celor care deţin ponderi
importante).
Rezultă că direcţiile principale de acţiune pentru creşterea valorii adăugate sunt:
- sporirea gradului de utilizare a capacităţilor de producţie disponibile şi a
productivităţii muncii printr-o mai bună organizare a muncii,
- introducerea progresului tehnic şi adaptarea la condiţiile pieţei,
- îmbunătăţirea gradului de calificare a potenţialului uman etc.,
- folosirea integrală a timpului de muncă,
- creşterea gradului de valorificare a materiilor prime, materialelor, energiei etc.,
- obţinerea unor produse de o calitate superioară etc