Consecinte ale teoremei lui Lagrange

Prima consecință (funcții cu derivata nulă)

Dacă o funcție are derivata nulă pe un interval, atunci ea este constantă pe

N
acest interval.

Demostratie:
Fie f : I   o funcție derivabilă în punctele din interiorul lui I și continuă pe I, I interval
și a  E fixat. Dacă x  I este arbitrar, atunci conform teoremei lui Lagrange aplicată funcției f
f ( x)  f (a)
pe intervalul [a,x] sau [x,a] există un punct c  (a, x) sau c  ( x, a ) astfel încât  f l (c ) .
xa

IA
Cum f l (c)  0  f  x   f  a  , x  I , , ceea ce arată că f este constantă pe I.
Observatie!
Pentru determinarea constantei se alege o valoare convenabilă x0 din interval pentru care
f  x0  are o formă cât mai simplă.
Exeecițiu 1: Arătați că arcsin 1  x 2  arccos x   , x   1, 0
Fie f :  1, 0   , f  x   arcsin 1  x 2  arccos x

  1
  1
l l
f l  x   arcsin 1  x 2  arccos x   1  x2 
  1  x2
2
1 1 x 2

1 x 1
    0 , x   1, 0   f  x   k , x   1, 0 
A
x2
 1  x2 1  x2
 x

1  1 3  1   
Pentru x    f     arcsin  arccos            și evident
2  2 2  2 3  3
f  1  f  0    deci k    arcsin 1  x 2  arccos x   , x   1, 0

A doua consecință (funcții cu derivate egale)

TR

Dacă două funcții au derivatele egale pe un interval, atunci ele diferă printr-o
constantă pe acel interval.

Demonstratie:
Fie f , g : I   derivabile pe interiorul lui I și continue pe I, I fiind interval, cu
f ( x)  g ( x), x  I . Această condiție scrisă sub forma ( f  g )( x)  0, x  I arată că se poate aplica
consecința 1. Deci există o constantă k   astfel încât f ( x)  g ( x)  k , x  I , altfel spus cele
două funcții diferă printr-o constantă pe intervalul I

1
  f  x   x  3x  5
l 2

Exercițiu 2: Determinați funcția derivabilă f :    cu proprietățile 

 f  0  1
1 3
Fie g :    , g  x   x3  x 2  5 x
3 2
g  x   x  3x  5  g  x   f l  x   funcțiile diferă printr-o constantă  f  x   g  x   k

N
l 2 l

1 3
Luăm x  0  f  0   g  0   k  k  1 deci f  x   x3  x 2  5 x  1
  3 2
1 0

A treia consecință ( monotonia funcțiilor)

Fie f : I   , I interval, o functie derivabilă.

1) f  f l ( x)  0, x  I

IA
2) f  s  f l ( x)  0, x  I
3) f  f l ( x)  0, x  I
4) f  s  f l ( x)  0, x  I

Demonstratie:
Fie x1 , x2  I ; x1  x2 si f ( x)  0, x  I . Aplicând teorema lui Lagrange pe intervalul  x1 , x2  ,
f ( x2 )  f ( x1 )
există c  ( x1 , x 2 ) astfel încât  f l (c)  0  f ( x1 )  f ( x2 ) deci funcția este crescătoare
x2  x1
pe I.
Observatie!
Există funcții astfel încât f ( x)  0, x  I , dar f este strict crescătoare pe I , exemplul
A
uzual fiind cel al funcției putere f :   , f ( x)  x3 .
f l ( x)  3 x 2  0, x   , dar f strict crescătoare.
Reținem:
Funcția f este strict crescătoare dacă f ( x)  0, x  I și mulțimea punctelor în care derivata
se anulează nu include nici un interval . Analog dacă funcția f este strict descrescătoare.
Pentru a determina intervalele de monotonie ale unei funcții derivabile procedăm astfel
TR

- se calculează derivata funcției f

- se rezolvă ecuația f l ( x)  0, x  I
- se determină intervalele in care f` păstrează același semn
- se ține seama de consecința 3 și se stabilesc intervalele de monotonie

Observatie!
Utilizând monotonia unei funcții, putem stabili punctele de minim sau maxim local . Ele
se găsesc printre punctele critice( soluțiile ecuației f ( x)  0, x  I ) sau printre punctele de
întoarcece , unghiulare.

2
Exercițiu 3: Se consideră funcţia f :  0,    , f ( x)  18 x 2  ln x . Să se determine
intervalele de monotonie ale funcției f.
1 36 x 2  1
f ( x )  36 x  
x x
1

N
f ( x)  0  36 x 2  1  0  x   (0, )
6
Tabelul de variaţie al funcţiei este:
1
x 0 
6

f ( x )     0 + + + + +

1

IA
f ( x) f 
6

Din tabelul de variaţie avem min f  f   , f  pe  0,  și f  pe  ,  

1 1 1
6  6 6 

A patra consecință (derivata unei funcții într-un punct)

Fie f : I   , I interval si x0  I .
Dacă: 1) f este continuă in x0 ;
2) f este derivabilă pe I \  x0  ;
3)  xlim f l ( x)  l  
A
x 0

atunci f are derivată in x0 și f l  x0   l .

Exercițiu 4: Să se determine domeniul de derivabilitate al funcţiei

4  3x 2
g :  2,    , g  x   arccos
x3

3  x2  4
TR

l
  4  3x 2  
l
1  4  3x2  1
g  x    arccos 
l
       
x   4  3x 
3 3
  x  2 2 
 4  3x  x  6 2 2 x4
1  3 
 x  x 6

x3 3  x2  4 3 x2  4
   
x 3
 4  3 x 2  x 3  4  3 x 2  x4 x  x  1  x 2  4 x  4   x  1  x 2  4 x  4 
3  x  2  x  2  3
  , x   2,  
x  x  1 x  1   x  2  x  2  x  x  1 x  1
Evident g este continuă în 2 și derivabilă pe  2,  

3
  3  3
lim g l  x   lim     g este derivabilă în 2
x2
x2
x2 
x2  x  x  1 x  1  2

Deci domeniul de derivabilitate al funcției g este  2,   .

N
Exercițiu 5: Se consideră funcţia f :    , f  x   arcsin 
2x 
2 
. Să se determine domeniul
 1 x 
de derivabilitate al funcției f și să se demonstreze că funcția f are două puncte de extrem.
  2x  
l
1  2x 
l
1 2 1  x 2   4 x 2
f  x    arcsin 
l
2 
  2 
  
  1 x   
1 
2 x 
2
 1  x  1  x   4 x
2 2 2
1  x 
2 2

2 
 1  
x
1  x 
2 2

IA
 2
, x   , 1  1,  
1  x 2 2 1  x   1  x 2
2 
  
1  x 2 1  x 2  2  2
, x   1,1
 1  x2
Evident f este continuă în 1 și derivabilă pe  \ 1
 2 
lim f l  x   lim   2 
 1
x 1
x 1
x 1
x 1  1  x 
 f nu este derivabilă în 1
 2 
lim f  x   lim 
l
 1
x 1 1  x 2
x 1  
x 1
x 1

 2 
lim f l  x   lim   1
A
x 1 1  x 2
x 1  
x 1
x 1
 f nu este derivabilă în 1 .
 2 
lim f  x   lim  
l
  1
x 1
x 1 x 1 
x 1 1  x2 

Deci domeniul de derivabilitate al funcției f este  \ 1 .

x  1 1 
f l  x            
TR

 
f  x 0    0
2 2
min f max f
Evident din tabelul de variație obținem că funcția f are două puncte de extrem(puncte
unghiulare)