1. Antitusivele
Dg: Traheită
Rp: Paxeladine 40 mg
gelule nr. XX (douăzeci)
Ds: int câte o gelulă la 8 ore de 3 ori pe zi.
2. Expectorantele
Expectorantele sunt medicamente care favorizează expectoraţia, crescând
cantitatea secreţiilor traheobronşice şi/sau fluidificându-le. Acţiunea expectorantă se
datorează fie stimulării activităţii secretorii a glandelor mucoasei traheobronşice, fie
fluidificării directe a secreţiilor mucoasei. Ele se folosesc, cu beneficiu variabil, în diferite
afecţiuni bronhopulmonare cu spută vâscoasă, care nu poate fi eliminată prin mişcările
cililor şi prin tuse.
1. Expectorante secretostimulante
Aceste expectorante işi datoreaza efectul stimulării activităţii glandelor seroase
din mucoasa bronşică şi creşterii transudării plasmatice la acest nivel. Unele, care sunt
administrate oral, au acţiune iritantă slabă asupra mucoasei gastrice, declanşând ca
reflex o hipersecreţie traheobronşică. Altele se absorb, apoi se elimină în parte prin
mucoasa căilor respiratorii, acţionând direct asupra celulelor mucoasei şi
peristaltismului bronşic, favorizând formarea secreţiilor.
Eficacitatea terapeutică a acestoe expectorante clasice este relative slabă. Ele se
administrează obişnuit asociate în poţiuni sai siropuri.
Clorura de amoniu NH4Cl este o sare solubilă în apa, care cristalizează în
sistemul cubic. După modul de creştere a temperaturii se disociază în amoniac NH3 şi
clorură hidrică (acid clorhidric) HCl sub formă gazoasă, până la temperatura de 340 °C
are loc un proces de sublimaţie a clorurii de amoniu (forma termodinamică de trecere a
unei substanţe din forma de agregare solidă direct în forma gazoasă). Clorura de
amoniu se topeşte la o presiune atmosferică normală la temperatura de 520 grd
Celsius la acest proces fiind necesară prezenţa apei, ca şi aliment are numărul de
identificare codificat E 510.
Clorura de amoniu şi alte săruri de amoniu, stimulează reflex secreţia bronşică.
Are, în plus, proprietăţi acidifiante şi diuretice slabe. Se administrează oral 0.3 g de 4-5
ori pe zi. Poate provoca greaţă si vomă. Este contraindicată la bolnavii cu intoxicaţie
amoniacală- în uremie şi în insuficienţa hepatică gravă.
Iodura de potasiu şi Iodura de sodiu stimulează reflex şi direct secreţia
bronşică. Sunt utilizate mai ales în bronşitele cronice, câte 0.3 g de 4 ori pe zi.
2. Secretoliticele acţionează direct asupra secreţiilor bronşice, fluidificându-le.
Această grupă cuprinde substanţe mucolitice, enzime proteolitice, agenţi tensioactivi şi
hidranţi.
Bromhexina (brofimen) diminuează polimerizarea mucopolizaharidelor, scăzând
astfel vâscozitatea secreţiei bronşice. Brofimenul fluidifică secreţia bronşică, favorizând
expectoraţia.
- indicaţii: Bronşite (acute, subacute, cronice), astm bronşic, bronho-
pneumopatii obstructive cronice, supuraţii bronhopulmonare (abcese, bronşiectazie).
- contraindicaţii: Insuficienţă cardiacă, emfizem pulmonar cu hiperinflamaţie
importantă, astmul bronşic sever în crize subintrante.
- reacţii adverse: Rareori tulburări gastrointestinale.
- mod de administrare: Comprimate: La adulţi şi copii peste 10 ani doza
uzuală este de 3 x 1-2 comprimate pe zi. Nu se recomandă să se depăşească 6
comprimate pe zi. La copii sub 10 ani se administrează de 2-4 ori pe zi câte 1/2
comprimat, în funcţie de vârstă. Soluţie: Adulţi şi copii peste 10 ani: câte o linguriţă de 3
ori pe zi. Copii 5-10 ani: câte o jumătate de linguriţă de 3 ori pe zi. Copii sub 5 ani: câte
20 picături de 3 ori pe zi. Sugari: câte 10 picături de 3 ori pe zi. În timpul tratamentului
cu Brofimen este necesară o hidratare suficientă a pacientului pentru a se putea realiza
o bună fluidificare a expectoraţiei.
Acetilcisteina (siran) este un medicament care dizolvă mucusul în cazul
afecţiunilor respiratorii asociate cu creşterea vâscozităţii mucusului (expectorant).
- indicaţii: Toate afecţiunile tractului respirator, asociate cu secreţie de mucus
hipervâscos. Forme acute şi cronice ale afecţiunilor căilor respiratorii, în special bronşită
acută şi cronică, bronşiectazie, bronşită astmatiformă, astm bronşic, bronşiolită şi
mucoviscidoză. Afecţiuni ORL: laringită, sinuzită acută şi cronică, otită medie supurată.
- contraindicaţii: Siran 200 nu se va administra în caz de hipersensibilitate
cunoscută la acetilcisteină sau la unul din celelalte ingrediente. Administrarea
acetilcisteinei la nou-născut se va efectua doar în caz de indicaţie vitală (10 mg/kg corp)
şi doar sub control medical riguros.
Sarcină şi alăptare: Nu există încă date suficiente privind administrarea Siran 200
granule în timpul perioadei de sarcină şi de alăptare. Din aceste motive, administrarea
de Siran 200 granule în aceste perioade se va face numai la indicaţia strictă a
medicului.
- precauţii: Siran 200 granule nu este indicat a se administra la copiii sub 2 ani
datorită conţinutului ridicat de substanţă activă. Pentru aceste cazuri, există disponibile
medicamente cu o activitate mai redusă. Măsuri de precauţie în administrare şi note de
atenţionare: 1 plic Siran 200 granule conţine zaharoză în cantitate echivalentă cu 0,23
BU (bread units).
- interacţiuni cu alte medicamente: Vă rugăm luaţi notă de faptul că aceste
informaţii se pot referi şi la medicamente pe care le-aţi folosit de curând. În cazul
administrării concomitente de acetilcisteină cu antitusive, se poate produce o acumulare
periculoasă de secreţii, datorită reflexului de tuse diminuat, astfel încât această
combinaţie trebuie recomandată cu deosebită precauţie. Administrarea de
tetraciclinhidroclorid (nu este valabil pentru doxiciclină) trebuie să fie separată printr-un
interval de minimum 2 ore. Rapoartele privind inactivarea antibioticelor de către
acetilcisteină sau alte mucolitice se referă, până în prezent, exclusiv la experimentele
"in vitro" în care substanţele respective au fost amestecate direct. Acetilcisteina pare să
aibă "in vivo" un efect favorabil asupra penetrării prin mucus a unor antibiotice. De
aceea, administrarea de antibiotice trebuie făcută separat şi la cel puţin 2 ore distanţă
de administrarea Siran 200 granule. Incompatibilităţile "in vitro" s-au descris mai ales
pentru penicilinele semisintetice, tetracicline, cefalosporine, ca şi aminoglicozide. Pentru
antibiotice ca amoxicilina, doxiciclina, eritromicina sau thiamfenicol ca şi pentru
Cefuroxim nu au fost constatate incompatibilităţi. S-a semnalat, de asemenea,
accentuarea efectului vasodilatator şi antiagregant plachetar al nitroglicerinei în cazul
administrării simultane de acetilcisteină.
- indicaţii de dozare, mod şi durată de administrare: Instrucţiunile următoare
sunt valabile doar în măsura în care medicul Dvs. nu a indicat altfel. Vă recomandăm
respectarea dozelor prescrise, altfel Siran 200 granule nerealizând efectul dorit. Adulţii
şi adolescenţii cu vârsta peste 14 ani: 1plic x 2 sau 3 ori/zi Siran 200 granule (ceea ce
corespunde unei cantităţi de 400 - 600 mg acetilcisteină zilnic); copiii cu vârsta cuprinsă
între 6 - 14 ani: 1 plic x 2/zi Siran 200 granule (ceea ce corespunde unei cantităţi de 400
mg acetilcisteină zilnic); copiii cu vârste cuprinse între 2 - 5 ani: 1/2 plic x 2 sau 3 ori/zi
Siran 200 granule (ceea ce corespunde unei cantităţi de 200 - 300 mg acetilcisteină
zilnic). În mucoviscidoză: copiii mai mari de 6 ani, adolescenţii şi adulţii: 1 plic x 3/zi
Siran 200 granule (ceea ce corespunde unei cantităţi de 600 mg acetilcisteină zilnic);
copiii cu vârste cuprinse între 2 - 5 ani: 1/2 plic x 4/zi Siran 200 granule (ceea ce
corespunde unei cantităţi de 400 mg acetilcisteină zilnic). Medicamentul va trebui
administrat după mese, dizolvat în apă, sucuri de fructe sau ceai rece. Lichidul nu
trebuie amestecat cu linguriţă de argint, datorită posibilităţii eliberării a mici cantităţi de
argint în lichid.
Notă: Acţiunea secretolitică a acetilcisteinei va fi susţinută prin ingestia de lichide.
Durata tratamentului depinde de tipul şi gravitatea afecţiunii şi trebuie decisă de medicul
curant. În bronşita cronică şi mucoviscidoză, durata tratamentului va fi mai îndelungată
în scopul prevenirii infecţiilor.
Supradozare: în cazul administrării deliberate sau accidentale a unei supradoze de
Siran 200 granule pot apărea pirozis, dureri abdominale, greţuri, vărsături şi diaree. Cu
toate acestea, nu s-au observat efecte toxice severe nici chiar în cazul unor doze
extrem de mari. În cazul în care suspectaţi supradozarea vă recomandăm să apelaţi la
un medic.
- precauţii în administrare: în cazul întreruperii accidentale a administrării sau
al administrării unei doze insuficiente de Siran 200 granule, se va continua tratamentul
conform indicaţiilor anterior menţionate.
- reacţii adverse: Cu totul izolat, s-au semnalat pirozis, greţuri, vărsături şi
diaree. În cazuri rare, s-a raportat apariţia stomatitei, cefaleei şi tinitusului. Izolat, s-au
mai observat reacţii alergice după administrarea preparatelor cu acetilcisteină, de ex.:
prurit, urticarie, exantem, rash, inflamaţia mucoasei nazale şi a traheei, bronhospasm,
tahicardie şi scăderea tensiunii arteriale. Cazuri izolate de bronhospasm s-au raportat
preponderent la pacienţii cu hiperreactivitate a sistemului bronşic, în astmul bronşic, aşa
numiţii "hiper-responders" (sensibilitate crescută a bronhiilor faţă de anumiţi factori
iritanţi). În afara acestora s-au mai semnalat ocazionale hemoragii legate de
administrarea acetilcisteinei, determinate parţial de reacţiile de hipersensibilitate.
Diminuarea agregării plachetare în prezenţa acetilcisteinei a fost confirmată prin diferite
investigaţii, deşi nu este posibilă aprecierea privind relevanţa clinică până în prezent. A
fost raportat un caz prezentând anemie, hemoragii şi hemopericard. În cazul în care
observaţi orice efect nemenţionat mai sus vă recomandăm să vă adresaţi medicului sau
farmacistului. La apariţia primelor semne de hipersensibilitate la acetilcisteină trebuie
întreruptă imediat administrarea de Siran 200 granule. Adresaţi-vă medicului în scopul
evaluării gravităţii manifestărilor şi al luării de măsuri corespunzătoare.
3. Antiasmaticele
Tratamentul medicamentos al astmului bronşic dispune actualmente de
următoarele categorii de substanţe:
- bronhodilatatoare, acţiobând fie prin mecanism vegetativ, aşa cum fac
simpatomimeticele şi parasimpatoliticele, fie direct asupra musculaturii netede;
- substanţe care infibă degranularea mastocitelor
- medicamente care acţionează îndeosebi ca antiinflamatorii, decongestionând
mucoasa şi îndepărtând edemul.