Sunteți pe pagina 1din 10

Capitolul 2 – Managementul timpului

Site: The suitcase, the map and the voyage of a youth worker
Curs: 3) Curs online - A învăța să înveți - RO
Carte: Capitolul 2 – Managementul timpului
Tipărit de: Alexandra Nicula Stancescu
Dată: Thursday, 5 October 2017, 16:24
Cuprins
2.1. AUDITUL TIMPULUI INVESTIT DE TINERI ÎN ÎNVĂȚARE

2.2. TIMPUL ÎN RELAȚIE CU ÎNVĂȚAREA

2.3 TEHNICI DE MANAGEMENT AL TIMPULUI


2.1. AUDITUL TIMPULUI INVESTIT DE
TINERI ÎN ÎNVĂȚARE
Ce este timpul? Nu îl deții, dar îl poți folosi. Nu-l poți păstra, dar îl poți trăi. Odată ce
l-ai pierdut, nu-l mai poți recupera (după Harvey MacKey)
În afaceri, timpul înseamnă bani. În viața reală, Jon Olivia spune într-unul dintre
versurile sale că ”dacă trebuie să plătesc în ani, nu pot”. Înseamnă că timpul este
gratuit, și totuși neprețuit. În învățare, ar trebui să avem în minte tot timpul ultima
frază.

În 2011, Margarida Romero și Elena Barbera de la E-learn Center din Oberta de


Catalunya, Spania au făcut un bilanț cu referire la unele perioade ale zilei versus
performața academică în activitățile individuale și de grup. ”În relația dintre o
anumită perioadă de pe parcusul unei zile și performanța academică a fost testată (…)
ipoteza unei perfomanțe mai bune în activitățile individuale și de grup desfășurate pe
parcursul dimineții sau în weekend-uri.”[1]
Concluzia acestui studiu este că: ”Nu au existat diferențe semnificative privitoare la
perioada din zi și performanța academică, cu excepția dimineților. Elevii care au
muncit dimineața au obținut rezultate generale mai bune (r = .87). Luând în
considerare doar rezultatele activităților idividuale, am constatat că studiul de
dimineață este corelat cu rezultatele cele mai bune (r = .93), dar că și cele
desfășurate seara sunt strâns legate de performanța academică (r = .83). Pentru
grupuri, rezultatele obținute la activitățile desfășurate dimineața au fost moderate (r
= .46), însă cele derulate seara au avut relevanță mai mare (r = .59). “[2]

[1] Traducere din http://www.irrodl.org/index.php/irrodl/article/view/999/1870


[2] Ibid
2.2. TIMPUL ÎN RELAȚIE CU ÎNVĂȚAREA

Conform studiului din 2011 al Margaridei Romero și Elenei Barbera de la E-learn


Center din Oberta de Catalunya, Spania, ”Alături de perioada de timp alocată
învățării, (sau timpul petrecut pentru rezolvarea unei sarcini), calitatea timpului de
învățare are o mare influență asupra performanței. Calitatea timpului în învățarea
online depinde de disponibilitatea și voința elevilor/tinerilor de a-și dedica învățării
timp de calitate cognitivă. Oricum, cantitatea și calitatea timpului dedicat activităților
de învățare de către adulții care învață online pot fi diminuate din cauza unor
angajamente profesionale, familiale sau sociale. Tinând cont că schema de timp a
majorității adulților care învață online este cea profesională, ar fi benefic ca
programele educaționale online să ofere un anumit grad de flexibilitate a timpului de
instruire care să le permită cursanților să-și coreleze timpul de învățare cu obligațiile
profesionale. Totuși, folosind doar timpul rămas după ce obligațiile profesionale și
familiale au fost îndeplinite, poate duce la o diminuare a calității timpului de
învățare.”[1] Din acest motiv, autorii menționați au propus, în primul rând, ideea de
timp flexibil pentru cursanții online deoarece ”cursanții au nevoie de timp să discute,
să scrie, să reflecteze și să se implice în activități prin alte mijloace” În plus:
”Flexibilitatea timpului este una dintre cele mai atrăgătoare opțiuni oferite de
învățământul la distanță (…) care permite combinarea a două tipuri de timp: de
instruire și de învățare”.
Cu toate acestea, timpul nostru nu este flexibil întotdeauna și, așa cum vom vedea
mai departe, timpul de învățare va trebui inclus într-un orar. Desprindem câteva idei
foarte valoroase pe această temă din lucrarea lui Asko Karjalainen Katariina Alha Suvi
Jutila: ”Dați-mi Timp să Gândesc”, scrisă ca parte dintr-un proiect intitulat ”Cinci ani,
cinci diplome”, finanțat de Ministerul Educației 2004-2006, din Finlanda.[2] ”Relația
dintre timp și învățare este una dintre cele mai controversate chestiuni ale predării
(…) Timpul de care au nevoie elevii pentru studiu și timpul oferit de curriculum,
asociat cu cantitatea și nivelul de dificultate a materialului de studiat alcătuiesc
volumul de muncă. Acesta este adecvat atunci când elevilor li se oferă timp suficient
pentru finalizarea sarcinilor și când se ia în considerare și capacitatea lor de învățare.
Un program prea aglomerat nu generează o învățare eficientă, ci încărcarea excesivă
a elevilor și învățare superficială.”[3]
Iată câteva concluzii pe care noi, ca persoane care învățăm, le putem trage: dacă
timpul dedicat unei activități de citire în procesul de învățare nu este suficient, nu
putem parcurge materialele cu atenție și ne simțim demotivați din cauză că
rezultatele finale sunt nesatisfăcătoare. Acest lucru se aplică și în afara învățării
academice. De exemplu, dacă cumpărăm o camera de fotografiat scumpă, dar nu
avem timp să citim manualul de utilizare înaintea unei sesiuni de fotografiere
importante, cu siguranță nu vom face fotografii reușite.
Revenind la învățarea academică, probabil toată lumea a experimentat o situație în
care, dacă materialul de studiat era prea vast, acesta nu a fost aprofundat,
acoperindu-se doar minimul necesar pentru a trece examenul. Pe de altă parte, dacă
elevii sunt supraîncărcați cu materiale pe care trebuie să le creeze, rezultatele muncii
lor vor fi, pur și simplu, superficiale. În proiecte complexe ale Serviciului European de
Voluntariat, dacă activitățile sunt prea numeroase și indicatorii prea înalți, rezultatele
participanților (voluntari SEV) sunt superficiale. Acesta e rezultatul firesc al încărcării
excesive. Un aspect care trebuie menționat este faptul că supraîncărcarea nu ține
numai de cerințele profesorului sau designer-ului de proiect, coordonatorului sau
mentorului. Uneori, participanții la diferite proiecte sunt suprasolicitați de alte
probleme cum ar fi stresul, anxietatea, probleme de familie etc. Specific proiectelor
SEV, supraîncărcarea vine și de la factori precum lipsa familiei, dificultatea de
integrare în comunități locale, dorința de a călători și de a cunoaște culturi noi, prea
multă muncă de birou, prea mult timp pentru pregătire – toate variind de la caz la
caz.

În relația dintre timp și învățare, un aspect foarte important este perioada de timp
necesară procesării materialului. Elevii și toți cei care învață au nevoie, pur și simplu,
de ”timp de procesare mentală – de timp de gândire. În timpul procesului de gândire,
cunoștințele noi sunt conectate cu cele asimilate anterior”[4]. Acest lucru este foarte
strâns legat de capacitățile mentale individuale și trebuie făcut doar de cei care
învață. Timpul nu poate fi o limită aici. Fiecare dintre noi avem nevoie de timp pentru
gândire. Adesea, acest timp este fie omis, fie subestimat în procesul de gândire.
Concluzionăm așadar că ”Relația dintre timp și învățare este, în primul rând, o relație
logică”[5]. Ea este determinată de, cel puțin, factorii următori:
abilitate și talent
motivație
calitatea cunoștințelor anterioare ale elevului
dificultatea cursului
calitatea predării
calitatea consilierii[6]

În situația de mai sus, ar fi greșit să estimăm timpul de învățare, folosind doar limite
de timp.
Dacă vorbim despre mediul înconjurător al elevilor, putem afirma că acesta este o
lume destul de închisă. Într-un astfel de mediu, anumite tradiții, obiceiuri și reflexe
pot deveni modul de manageriere al activităților. Nu e niciun secret că, în timpul
examenelor dificile, unii elevi au tendința de a lipsi de la anumite ore, de a studia
superficial pentru un examen și foarte minuțios pentru un altul, de a face abuzuri de
substanțe pentru stimularea învățării etc. În astfel de cazuri, timpul dedicat învățării
se transformă într-un obicei care este transmis mai departe de la o generație de elevi
la alta, chiar dacă nu este metoda cea mai eficientă, ci ajută doar la ”supraviețuire”
sau la promovarea unui examen. Odată ce aceste abordări negative ale timpului
versus învățare sunt folosite, ele devin acceptate și practicate de elevi/studenți/tineri
și se vor reflecta în stilul lor de învățare din viața lor ca adulți. Din această cauză,
este important ca, de la o vârstă timpurie, să se acorde atenție sporită
managementului timpului de învățare.

[1] Traducere din http://www.irrodl.org/index.php/irrodl/article/view/999/1870


[2] http://www.oulu.fi/w5w/tyokalut/GET2.pdf
[3] Ibid
[4] Ibid
[5] Ibid
[6] Ibid
2.3 TEHNICI DE MANAGEMENT AL
TIMPULUI

Există numeroase tehnici de management al timpului în mediul de afaceri, comerț și


dezvoltare personală care pot fi adaptate procesului de învățare. Trebuie doar să ne
amintim câteva reguli de bază.
1) Trebuie să ne stabilim niște ținte. Atunci când facem asta, e foarte important să
vizualizăm ținta, s-o punem în perspectivă, să ne limpezim mintea și să ne
concentrăm pe realizarea ei. Pe parcusul călătoriei către ținta propusă, această
tehnică ne va ajuta să eliminăm activitățile care s-ar putea să ne deranjeze sau să ne
distragă atenția de la atingerea ei. Suntem toți familiari cu (potențiala) întrebare,
enervantă adesea, din cadrul interviurilor de angajare: Unde te vezi peste 5 ani?
Oricât de iritantă ar fi, trebuie să ne punem această întrebare pe parcusul procesului
de învățare.
2) Prioritățile. Dacă nu suntem siguri de călătoria noastră către țintă, trebuie să
fim siguri, cel puțin, de priorități. Și la acestea ar trebui să ne gândim prima dată.
Dacă nu suntem siguri de ce ar trebui să prioritizăm, ne putem pune întrebări de
genul: De ce fac lucrul acesta? Cum mă ajută sa-mi realizez scopul? și așa mai
departe.
3) Sarcini și obiective. Odată ce am stabilit țintele și proritățile, ne vom trasa
linia de final. Pe parcus, trebuie să pregătim anumite sarcini și obiective care ne vor
ajuta să ajungem la final. Aceste sarcini și obiective sunt adesea numite “to do list”
(lista cu sarcinile ce trebuie realizate), dar e important să știm ce sunt ele de fapt. Ne
amintim că o sarcină este cea mai mică piesă, esențială și identificabilă, care
acționează ca o unitate a întregii lucrări. Iar obiectivul este rezultatul specific pe care
noi încercăm să îl realizăm într-o anumită limită de timp și cu resursele puse la
dispoziție. De exemplu, dacă obiectvul este scrierea unei recenzii de carte în două
zile, sarcina ar fi să împrumuți o carte de la bibliotecă lunea dimineața, s-o citești
până seara și să scrii recenzia până marți seara, folosind un editor de text și un
laptop.
4) Așa cum observăm la punctul 3, sarcinile trebuie să aibă un program clar.
Subestimarea timpului de care dispunem este o greșeală obișnuită. Nu e vorba doar
de termenele limită pe care le avem, de exemplu marți pentru finalizarea recenziei, ci
trebuie să includem și preferințele personale de a citi dupămasa și de a scrie
dimineața, sau chiar lucruri simple ca mersul la bibliotecă și împrumutarea cărții.
5) Multifuncționalitatea. Există ea oare? Unii spun că da. Alții spun că rezultatele
multifuncționalității sunt mediocre. Dacă vorbim despre a ne juca cu un copil în timp
ce gătim pentru el, atunci da, ne putem concentra pe două lucruri în același timp. Dar
în timpul învățării, multitasking-ul nu există și întotdeauna ar trebui să ne concetrăm
pe o singură sarcină și...
6) … să nu permitem să ne fie distrasă atenția. Unora le place să asculte muzică în
timp ce învață. Muzica distrage atenția și ar trebui eliminată. Computerele nu sunt
mai inteligente decât mintea umană, dar chiar și ele pot face mai multe lucruri în
același timp datorită multitudinii de tranzistoare ale procesorului. Computerele sunt
multifuncționale, dar chiar și ele lucrează mai eficient când au de îndeplinit o singură
sarcină. Așadar, chiar dacă putem asculta muzică și învăța în același timp, evitarea
lucrurilor care ne distrag atenția ne va permite o învățare mai rapidă. Tot pentru
eliminarea lucrurilor care ne deviază de la învățare, ar trebui să ne limpezim mintea
înainte de a începe să învățăm. Dacă avem situații stresante în familie sau animalul
nostru de companie e bolnav – ar trebui să lăsăm deoparte grijile acestea până la
finalizarea învățării. Eliminarea factorilor perturbatori ne va ajuta să depășim situații
în care citim 5 pagini dintr-o carte fără să învățăm nimic sau chiar să nu ne aducem
aminte despre ce era vorba.
7) Nu lăsați lucrurile pe ultimul moment. Foarte des amânăm anumite activități
care sunt mai dificile în favoarea celor care sunt mai ușoare sau mai plăcute. Cuvântul
elegant/ la modă pentru a descrie asta este ”procrastinare”. Problema, însă, este
aceasta: dacă avem ceva dificil de învățat, ar trebui să începem atunci când ne
simțim pregătiți. Nu trebuie să forțăm lucrurile. Când e vorba de învățare, nu va
funcționa. Dacă avem un articol greu de citit, am putea să plimbăm câinele sau să ne
plimbăm cu bicileta înainte pentru că ne-ar ajuta să ne limpezim mintea și să fim mai
pregătiți pentru sarcina pe care o avem de îndeplinit. Asta, doar în cazul în care
aceste activități de relaxare nu vor ocupa întreg procesul. Important este să nu
permitem activităților care amână învățarea să preia tot procesul folosindu-ne de
explicația: ”Nu sunt pregătit acum”.
8) Cine nu știe cum e să ai examen vinerea și timpul de pregătire începând de luni.
Luni și marți nu facem nimic, miercuri ne adunăm notițele, iar joi ne panicăm că nu
mai avem timp. În acest caz, nu numai că amânăm, dar nici nu ne planificăm
pauzele. Dacă muncim din greu luni și marți, atunci miercuri am putea lua o pauză,
iar joi ar fi ziua de repetare de dinainte de examen. Pauzele sunt importante. Ca să le
putem planifica, trebuie să ne cunoaștem intervalele noastre de învățare. Dacă putem
citi sau învăța 4 ore fără oprire, atunci după aceste intervale ar trebui să ne
programăm pauzele. În realitate însă, pauzele ar trebui să fie mai frecvente. Dacă
stăm în fața calculatorului, este bine să privim în altă parte la fiecare 15 minute. Să
privim pe geam sau oriunde altundeva. Sau să facem o scurtă plimbare prin cameră.
Aceasta poate fi o opțiune a celor kinestezici. E o opțiune foarte bună, dacă avem
spațiu suficient, să citim o carte în timp ce facem cercuri în mijlocul camerei.

În concluzie, avem nevoie să ne stabilim țintele și să le prioritizăm. Trebuie să avem o


listă/ ”to do list” în care să includem țintele și obiectivele pe care ni le programăm. E
important să ne concentrăm pe un singur lucru odată și să eliminăm factorii care ne
distrag atenția. În timpul învățării, ar trebui să facem pauze și să nu lăsăm niciodată
lucrurile importante pe ultimul moment.

Curatio Tempu…

Colectează caietul de notițe al secțiunii!