Fosfataza alcalină

Fosfataza alcalină (FA sau ALP, alkaline phosphatase) este o enzimă prezentă în
majoritatea ţesuturilor organismului. Există mai multe izoforme ale acestei enzime (codificate
de gene diferite), având distribuție tisulară diferită; principalele țesuturi care conțin ALP sunt
ficatul, ţesutul osos, intestinul, rinichiul, placenta. Enzima este localizată la nivelul membranei
plasmatice a celulelor. Ea catalizează eliberarea hidrolitică a fosfatului din diverși compuși
organici, având un pH optim în domeniul alcalin (în jur de 9-10 in vitro).
Rolul fiziologic al ALP este bine definit în țesutul osos (și mai puțin în alte țesuturi). În
os, ALP este sintetizată de către osteoblaste (celule implicate în formarea de țesut osos) și este
implicată în procesul de mineralizare osoasă: fosfatul eliberat din diverși compuși sub acțiunea
enzimei se combină cu ionii de calciu şi se depune pe matricea organică a osului sub forma
cristalelor de hidroxiapatită [Ca10(PO4)6(OH)2]. Astfel, ALP promovează procesul
osteogenezei. Așa se explică faptul că, în perioada de creştere a oaselor (deci la copii), fosfataza
alcalină prezintă valori semnificativ mai mari faţă de cele ale adulţilor.

Principiul determinării

Fosfataza alcalină catalizează hidroliza p-nitrofenil fosfatului în mediu alcalin, cu

generare de fosfat anorganic (Pi) și p-nitrofenol, compus colorat în galben care are maximum
de absorbție la  = 405 nm. Viteza de creștere a absorbanței ( de formare a p-nitro fenolului)
este direct proporțională cu activitatea ALP din serul analizat.
ALP
p-Nitrofenil fosfat + H2O p-nitrofenol + Pi

Mod de lucru

Într-o eprubetă se pipetează:

Reactiv de lucru 1 000 μl

Ser 20 μl

Se agită și după 60 sec se citește absorbanța la 405 nm din minut în minut, timp de trei
minute. Citirea se face fata de apa distilata.
Obs. nu se folosește ser hemolizat.

Calculul rezultatelor
∆A = diferența dintre ultima și prima citire și se transformă
Activitatea ALP (U/L) = (∆A/3) × 2757

Valori de referință
Bărbați : 40 - 140 U/L
Femei : 35-104 U/L
Copii: 60 - 380 U/L (intervalul diferă în funcție de vârsta copilului)
 Semnificaţie clinică

Fosfataza alcalină prezentă în serul normal provine în special din ficat și țesutul osos,
în proporţii aproximativ egale. Ca urmare, creşterea activităţii serice a ALP este utilă în special
pentru diagnosticul unor afecţiuni hepatice şi osoase.

1. Afecțiuni hepato-biliare
• Obstrucţia căilor biliare se însoţeşte de creşterea nivelului seric al ALP. Colestaza
(acumularea bilei în arborele biliar datorită imposibilității de eliminare în duoden) determină
stimularea sintezei de enzimă în celulele hepatice, în special cele adiacente canaliculelor biliare;
o parte din enzima nou sintetizată trece în circulaţie, ducând la creşterea nivelului plasmatic al
ALP. Pe de altă parte, acizii biliari acumulaţi în bilă, prin proprietăţile lor tensioactive, produc
lezarea membranei lipoproteice a hepatocitelor şi determină eliberarea ALP din celule.
Creşterea este mai importantă în obstrucţia căilor biliare extrahepatice (cauzată de
calculii biliari sau de cancerul pancreatic cefalic), atingând valori de până la 10 ori mai mari
faţă de normal.
Obstrucţia căilor biliare intrahepatice (provocată, spre exemplu, de un cancer hepatic
sau de ciroza biliară - boală autoimună care determină inflamația cronică și distrugerea
progresivă a căilor biliare mici şi medii) se însoţeşte de creşteri mai puţin importante ale
activităţii serice a ALP, de până la 2-3 ori faţă de limita superioară a intervalului de referinţă.
Nivelul seric al ALP crește chiar şi în formele minore de colestază, când concentrația
bilirubinei directe este normală sau doar uşor crescută.
• În bolile hepatice care afectează parenchimul hepatic, cum sunt hepatitele, ALP creşte
doar moderat (datorită ancorării enzimei de membrana plasmatică), și mai ales dacă afectarea
hepatocitelor este asociată cu lezarea canaliculelor biliare și un grad de colestază.

2. Boli cu afectare osoasă

Activitatea ALP crește în diverse afecțiuni osoase care sunt asociate cu creșterea
numărului/activității osteoblastelor.
• Activitatea ALP în ser creşte în rahitism: această boală apare la sugar şi copilul mic şi
este cauzat de deficitul vitaminei D, care determină o reducere a absorbţiei intestinale a
calciului. Hipocalcemia consecutivă reprezintă un stimul pentru creşterea secreţiei de
parathormon (hiperparatiroidism secundar), care provoacă resorbţie osoasă cu demineralizare
(eliberarea calciului și fosfatului în sânge). Aceasta determină creşterea compensatorie a
activităţii fosfatazei alcaline în vederea remineralizării osoase. Odată cu instituirea
tratamentului cu vitamină D, nivelul seric al enzimei revine treptat la normal şi această scădere
constituie un indiciu al eficienţei terapeutice. Rahitismul netratat duce la apariția unor deformări
osoase caracteristice, ireversibile.

• Creşteri semnificative ale nivelului seric al ALP se întâlnsc în boala Paget (osteita
deformantă). Această boală afectează până la 3% dintre indivizi (incidența crește odată cu
vârsta) și se caracterizează printr-o resorbţie osoasă accentuată, datorată creşterii anormale a
activităţii osteoclastelor, manifestată prin apariţia de leziuni osoase osteolitice. Această
osteoliză accentuată determină o creştere compensatorie a activităţii osteoblastelor, în
”încercarea” de reconstrucție a țesutului osos. Aceasta duce la creşteri importante ale nivelului
fosfatazei alcaline.

Regiuni osteolitice

• Tumorile osoase osteogenice (caracterizate prin formare de ţesut osos, deci cu

interesarea osteoblastelor), primare sau secundare (metastatice) se însoţesc, de asemenea, de
creşteri semnificative ale activităţii ALP.