Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Conceptul de Logistica
Conceptul de Logistica
Detalii
Categorie: Logistica
Ultima actualizare: 04 Noiembrie 2019
Accesări: 40884
Astăzi auzim tot mai des vorbindu-se despre rolul deosebit al specialistului in logistică în asigurarea
competitivităţii organizaţiei. De fapt, auzim tot mai des cuvântul „logistică”. Acest termen a fost utilizat
iniţial pentru domeniul militar (referitor la mişcarea şi aprovizionarea armatelor), ulterior fiind extins şi în
activitatea economică şi în alte domenii.
Tot mai multe organizaţii au înţeles că este nevoie de un departament specializat care să se ocupe de
acest domeniu de activitate, în ultimul deceniu conştientizându-se rolul şi importanţa logisticii în
asigurarea unui grad ridicat de satisfacere a cerinţelor clienţilor şi a unui nivel corespunzător de
îndeplinire a obiectivelor organizaţiei.
Această unitate de învăţare îşi propune ca obiectiv principal iniţierea studenţilor în interesanta lume a
logisticii. La sfârşitul acestei unităţi de învăţare studenţii vor fi capabili să:
Pentru militari, logistica cuprinde mijloacele şi aranjamentele ce permit aplicarea planurilor strategice şi
tactice. Strategia decide locul de acţiune, iar logistica aduce trupele in acel loc. Încă din Roma Antică,
prin termenul de “logiste” se înţelegea intendentul însărcinat să furnizeze armatei tot ceea ce este
nevoie pentru a duce un război, iar termenul de “logisteo” exprima administrarea - gestionarea fluxurilor
necesare reuşitei militare, „logista” fiind ofiţerul însărcinat cu organizarea amplasamentului pentru
legiunile romane.
Logistica în Franţa se dezvoltă mai mult in sec. al XVIII-lea ca “ştiinţă a raţionamentului”. In timpul
celui de-al doilea război mondial, americanii utilizau cuvântul logistics pentru a desemna
aprovizionările (cu arme, muniţii, piese de schimb, reparaţii) şi mijloacele pentru a le face să ajungă la
locul şi timpul dorit.
Deşi noţiunea de logistică în sensul mai larg de optimizare economică este prezentă în anumite
lucrări încă din secolul al XIX-lea, cuvântul nu a devenit de circulaţia actuală, decât cu ocazia celui de-al
doilea război mondial şi mai ales sub impulsul generalului Marshall, in acea vreme consilier militar al
preşedintelui Roosevelt.
Exemplu
Planul Marshall a fost un gigantic plan logistic, construit în jurul noţiunilor de fluxuri necesare pentru
optimizarea unor obiective definite pe plan politic, respectiv punerea la dispoziţia Europei de resurse de
tipul "capital", “know-how” şi “tehnologie” pentru a atinge cât mai repede posibil obiectivul principal al
reconstrucţiei după război, urmărind să se introducă prosperitatea în ţările vestice care au fost incluse in
acest plan.
Exemplificaţi alte planuri logistice aplicate în evoluţia conceptului de logistică de-a lungul timpului.
La ora actuală, pentru noţiunea de logistică nu există o definiţie unanim acceptată, cateva dintre
definiţii fiind prezentate in continuare:
O altă definiţie a logisticii este şi cea dată de către Sole Society of Logistic
Engineers, care o abordează ca tehnică şi, în acelaşi timp, o ştiinţă care susţine
realizarea obiectivelor societăţii, programarea şi urmărirea acestora; este necesară
pentru management, engineering-ul şi activităţile tehnice pe teme cerute,
proiectarea, aprovizionarea şi conservarea resurselor.
Exemple
Donald J. Bowersox prezintă conţinutul principalelor etape de referinţă pentru SUA, de exemplu:
Logistica integrată. Noul concept de logistică integrată, respectiv de sistem logistic integrat, s-a
conturat în deceniul al nouălea al secolului XX şi conţine noţiuni legate de deplasarea mărfurilor printr-
un lanţ de verigi consecutive, de valoare adăugată, care au menirea să asigure ajungerea produselor la
momentul şi locul potrivit, în cantitatea şi forma adecvată.
Logistica strategică. Apariţia conceptului de logistică strategică în anii ’90 a reprezentat un pas
semnificativ în evoluţia logisticii. Această nouă perspectivă este definită de utilizarea competenţei
logistice şi a alianţelor logistice din întregul canal de marketing, în scopul obţinerii avantajului competitiv.
Tot despre logistică Philip Kotler a afirmat că “implică planificarea, realizarea şi controlul fizic al
materialelor şi produselor finite, de la punctele de origine la punctele de utilizare, în vederea satisfacerii
necesităţilor consumatorilor in condiţiile obţinerii de profit .
ansamblul activităţilor care au ca scop punerea la dispoziţie, cu cost minim a unei calităţi de
produse, în locul şi la momentul în care există cerere;
logistica are ca principală misiune gestionarea şi optimizarea fluxurilor fizice de la furnizori
până la clienţi.
Evoluţia pieţelor – schimbandu-se raportul dintre cerere şi ofertă, pieţele au devenit pieţe ale
cumpărătorilor. Cererea cumpărătorilor variază astăzi foarte rapid şi obligă furnizorii să livreze prompt
mărfurile pentru a satisface nevoile clienţilor şi a rămâne astfel competitivi. În prezent pieţele s-au extins
foarte mult devenind internaţionale.
Distanţele geografice şi de timp între furnizori şi utilizatori sau consumatori forţează exportatorii în
perfecţionarea livrării de produse. Ei sunt nevoiţi să-şi asume tot mai multe riscuri datorită numărului
mare de frontiere, zone juridice, lingvistice, culturale, de climă pe care trebuie să le parcurgă.
Noile tehnologii - conjunctura economică superioară a favorizat realizarea unor progrese tehnice,
tehnologice, electronice şi metodice deosebite (cercetări operaţionale, teoria sistemelor, simularea,
teoria deciziilor) care şi-au găsit aplicaţii fructuoase în domeniul logisticii.
Exemple
Sub influenţa conceptelor importate din SUA, conceptul de logistică a evoluat relativ asemănător şi pe
alte pieţe. De exemplu, in Marea Britanie , in deceniul al VI-lea şi începutul deceniului al VI-lea nu
existau sisteme de distribuţie planificate şi legături reale între variatele funcţii legate de distribuţie.
Distribuţia mărfurilor se realiza prin intermediul mijloacelor de transport aflate în proprietatea
producătorilor.
Conceptul de distribuţie fizică este preluat abia în anii ’60 din SUA. Treptat, distribuţia devine pentru
tot mai multe firme un domeniu în care este necesară implicarea managementului. O perioadă extrem
de importantă în privinţa dezvoltării conceptului de distribuţie pentru Marea Britanie sunt anii ’70 când se
produc două mutaţii majore: distribuţia este inclusă în structura managementului funcţional al
organizaţiei, iar raportul de forţe dintre producători şi detailişti se modifică.
Astfel, spre deosebire de etapa anterioară, puterea principalilor detailişti creşte în favoarea
producătorilor, ca urmare a faptului că marile lanţuri de magazine îşi creează propriile structuri de
distribuţie. Creşterea profesionalismului în domeniul distribuţiei, concretizat în planificarea pe termen
lung şi în preocuparea de identificare şi aplicare a unor măsuri de reducere a costurilor poate fi
constatată la începutul anilor ’80.
Tendinţele majore care au marcat această perioadă includ centralizarea distribuţiei, reducerea drastică
a stocurilor, utilizarea calculatoarelor pentru asigurarea informaţiilor necesare şi pentru control,
dezvoltarea operatorilor specializaţi în desfăşurarea activităţilor logistice. Necesitatea unor sisteme
logistice integrate este recunoscută de tot mai mulţi participanţi la procesul distribuţiei.
Pentru a descrie situaţia firmelor care au reuşit să atingă un nivel superior de competenţă logistică, a
fost utilizat conceptul de logistică “leading-edge logistics” (din engleză, “muchie de atac”). Conform
acestui concept, diverse organizaţii folosesc logistica asemeni unei “arme concurenţiale”, cu scopul de
a dobândi şi menţine loialitatea clienţilor. Aceste firme sunt mult mai sensibile faţă de cerinţele clienţilor
săi şi sunt interesate să stabilească relaţii de colaborare mai strânse cu furnizorii, în comparaţie restul
firmelor, care nu se conduc după acest principiu.
Dintre factorii care au determinat apariţia logisticii precum şi reevaluarea rolului acesteia în cadrul
unităţilor economice, se pot enumera:
Aplicarea pe scară tot mai largă a conceptului „managementul calităţii totale” (TQM) a dus la
mutaţii semnificative în domeniul logisticii. S-a extins ideea de „zero defecte”. Este clar că sistemele
logistice trebuie reproiectate pentru a permite satisfacerea diferitelor aşteptări ale clienţilor. De aceea,
sistemele logistice au trebuit să fie regândite, astfel încât în locul unei singure soluţii logistice valabile
pentru toate segmentele de clienţi, au trebuit dezvoltate soluţii logistice adaptate uneori chiar cerinţelor
fiecărui client în parte în ceea ce priveşte calitatea aşteptărilor de la produsul sau serviciul solicitat.
Exemplu. Un produs ajunge mai târziu la client. Clientul respectiv este îndreptăţit să considere acest
produs drept inacceptabil, chiar dacă în rest întruneşte toţi parametrii calitativi.
Exemplu. Pentru a înţelege mai bine diferenţa dintre eficacitate şi eficienţă, imaginaţivă că aveţi de
transportat de cealaltă parte a unui râu nişte obiecte la care prietenul dumneavoastră ţine foarte mult.
Nu există pod decât la 3 kilometri distanţă. O cunoştinţă se oferă să vă ajute cu maşina sa, dar vă cere
pentru asta 1.000 RON. Decizia de a accepta şi de a-i duce prietenului obiectele respective este una
eficace (am reuşit ce ne-am propus, transportul obiectelor), in schimb nu este efi cientă (ne costă mai
mult decât obţinem ca rezultat; nu cumva ar fi existat şi o alternativă eficientă?)
Obiectivul reprezintă un scop precis, posibil de măsurat, ce trebuie atins într-un timp dat permiţând
orientarea sistemului şi reglarea sa. El poate fi exprimat sub formă de termen şi valoare.
Indicatorii de performanţă sunt mărimi care măsoară eficacitatea unui sistem sau proces în raport cu
un obiectiv, o normă sau un plan.
Variabile de acţiune sunt parametrii asupra căruia pot acţiona actorii sistemului sau procesului pentru
a le face să evolueze pentru atingerea obiectivelor propuse.
Fluxul reprezintă deplasarea de elemente în timp şi spaţiu.
Procesul reprezintă ansamblu de activităţi secvenţiale care au ca obiect tratarea elementelor fluxului;
complexitatea procesului depinde de numărul de activităţi din care este compus. Procesul este
caracterizat de un inceput şi un sfârşit şi este definit de trei elemente sub forma de:
entităţi (procesele leagă entităţile între ele prin relaţii: inter-organizaţionale, inter-funcţionale,
interpersonale, etc.);
obiecte (procesele manipulează obiecte fizice, informaţii);
activităţi (procesele pot acoperi două tipuri de activităţi: manageriale şi operaţionale).
integrarea diferitelor procese care leagă clientul final de furnizor, procese care furnizează
bunuri, servicii şi informaţii şi care creează valoare;
totalitatea etapelor necesare pentru a satisface clientul,
succesiunea de activităţi care adaugă valoare unui produs.
Fig. M1.1.2 Finalitatea întreprinderii în relaţia cu mediul extern
Funcţiile de bază al logisticii sunt cele referitoare la: previzionare; aprovizionare, cumpărare;
gestionarea comenzilor; gestionarea stocurilor; gestionarea depozitelor; manipularea produselor;
planificarea şi organizarea producţiei; implementarea geografică a uzinelor şi depozitelor; fluxul de
informaţii; ambalare; distribuţia şi transportul de mărfuri; servicii către clienţi (figura M.1.1.3).
Fig. M.1. 1.3 Exemplu. Funcţiile procesul logistic general şi sensul de circulaţie a fluxurilor
Regrupând aceste funcţii de activităţi ale firmei vom putea să evidenţiem mai detaliat sistemul logistic
global al firmei in subsisteme (figura M.1.1.4). Eficienţa logisticii presupune corelarea aprovizionării,
producţiei şi distribuţiei fizice, activităţi desfăşurate în interiorul întreprinderii şi la interfaţa cu secvenţele
din aval şi amonte, in cadrul canalelor de marketing. Integrarea celor trei arii este posibilă prin
intermediul fluxului informaţional. Schimbul de informaţii în interiorul organizaţiei şi între firme facilitează
planificarea şi controlul operaţiunilor zilnice.
Fig. M.1.1.4. Descompunerea procesului logistic global in subsisteme logistice
Operaţiile elementare ale procesului logistic - sub acest aspect logistica este divizată intr-o
succesiune de funcţii elementare, care contribuie la procesul de susţinere a marketingului şi a
producţiei.
Toate aceste funcţii sunt îndreptate spre obiectivul central al servirii consumatorului. Subsistemele de
organizare – reprezintă o abordare clasică prin care se realizează o regrupare a operaţiilor logistice în
trei zone de responsabilităţi ce pot face obiectul unui pilotaj distinct:
A. Zona amonte:
B. Zona intreprindere:
distribuţia fizică;
transportul;
service-ul după vânzare.
Având în vedere modalităţile de abordare a sistemului logistic, precum şi funcţiile de bază ale acstuia,
efectuaţi un studiu de caz privind organizarea unui sistem logistic, in cadrul unei societăţi.
Să ne reamintim...
Terminologia utilizată în literatura străină de specialitate apelează şi la termenul de logistică, iar
referitor la sistemele integrate de producţie, la cel de gestiunea fluxurilor materiale.
previzionare;
aprovizionare, cumpărare;
gestionarea comenzilor;
gestionarea stocurilor;
gestionarea depozitelor;
manipularea produselor;
planificarea şi organizarea producţiei;
implementarea geografică a uzinelor şi depozitelor;
fluxul de informaţii;
ambalare;
distribuţia şi transportul de mărfuri;
servicii către clienţi.