Sunteți pe pagina 1din 54

CAPITOLUL I: CARACTERISTICA GENERALĂ A ÎNTREPRINDERII “H.D.M.

SERVICE”
S.R.L.

1.1 Forma organizatorico-juridica a întreprinderii


Entitatea economică “H.D.M. SERVICE” este o societate comercială cu răspundere limitată,
înregistrată la Camera Înregistrarilor de Stat cu nr.1014607002292, conform certificatului de
înregistrare MD 0092715 cu sediul oficial MD-3001, str.Popovici 10 or.Soroca, Republica Moldova
(Anexa 2) şi care activează pînă în prezent fără a-şi schimba forma organizatorico - juridică.
Denumirea completă a societăţii: Societatea cu Răspundere Limitată “H.D.M. SERVICE”.
Societatea are statut de persoană juridică de drept privat, cu scop lucrativ (comercial). Persoana
juridică are patrimoniu distinct şi răspundere pentru obligaţiile sale cu acest patrimoniu, poate să
dobândească şi să execute în nume propriu, drepturi patrimoniale şi personale nepatrimoniale, să-şi
asume obligaţii, poate fi reclamat şi pârât în instanţa de judecată
După forma organizatorico – juridică, conform Certificatului de înregistre al societăţii
comerciale “H.D.M. SERVICE” S.R.L. (anexa 1) întreprinderea este Societate cu Răspundere
Limitată. Societatea obţine drepturi de persoană juridică din data Înregistrării de Stat în modul stabilit.
Societatea dispunede bilanţ autonom şi conturi bancare, are ştampilă cu denumirea sa şi imaginea
emblemei. Societatea se constituie pentru o durată nelimitată. Societatea este în drept să înfiinţeze
filiale şi reprezentanţe în Republica Moldova în conformitate cu actele legislative în vigoare, iar în
străinătate - şi în conformitate cu legislaţia statului străin, dacă tratatul internaţional la care Republica
Moldova este parte nu prevede altfel.
Societatea se dizolvă în temeiul:
- expirării termenului stabilit pentru durata ei;
- atingerii scopului pentru care a fost constituită sau imposibilităţii atingerii lui;
- hotărîrii Adunării Generale;
- insolvabilităţii;
- altor cauze prevăzute de lege.

1.2 Istoria fondării întreprinderii.


Societatea comercială “H.D.M. SERVICE” S.R.L., afost înfiinţată la 25.09.2014 cu capitalul
social în mărime de 1000 lei. Cota de participare este de 100% al persoanei fizice Lisnic Maria.
Administrator al întreprinderii este Lisnic Maria

1.3 Structura administrativă a întreprinderii.


Structura administrativă are la bază de obicei modul de organizare al diferitor activităţi ale
firmei ţinând cont de particularităţile fiecăreia dintre ele. Ea este realizată de conducerea executivă a
firmei şi are ca rezultat structura organizatorică a firmei sau organigrama societăţii. Organizarea
administrativă sau structurală a întreprinderii constă în gruparea funcţiunilor, activităţilor,
atribuţiunilor şi sarcinilor în funcţie de anumite criterii şi repartizarea acestora în subdiviziuni
organizatorice, în scopul realizării lor, pe grupuri de persoane, în vederea asigurării unor condiţii cît
mai bune pentru îndeplinirea şi depăşirea obiectivelor firmei.
Structura administrativă a întreprinderii este de tip funcţională care constă în faptul că
conducătorul întreprinderii transmite o parte din împuternicirile sale adjuncţilor (subalternilor) săi
funcţionali şi conducătorilor secţiilor funcţionale. Aceasta permite desconcentrarea activităţii
administrative de gestiune şi subordonarea ei personalului calificat. Totodată, aceasta duce la durata
mai lungăa termenelor de executare dim cauza necesităţii unei coordonării complexe între organele
administrative pentru perfecţionarea tuturor documentelor, cărora li se atribuie o mare importanţă.
Administraţia e condusăde către director (director general). Acesta este numit de proprietarul
întreprinderii,adică de către organul de stat la dispoziţtia căruia se află întreprinderea dată, dacă e de
stat, sau persoană fizică, dacă e vorba de o întreprindere privată sau se poate numi pe sine director. În
1
cazul firmei „H.D.M. SERVICE” S.R.L. fiind întreprindere privată proprietarul întreprinderii este
persoană fizică care totodată deţine funcţia de director.
Ca subalterni ai directorului întreprinderii sunt următoarele persoane:
- Contabilul şef care face parte din subdiviziunea întreprinderii “departamentul finanţe”;

1.4 Organizarea activităţii muncii personalului administrativ şi salarizarea lui.


Pentru a presta servicii “H.D.M. SERVICE” S.R.L. îmbină factorii de producţie astfel ca
activitatea sa să fie una eficientă şi rentabilă, prin urmare unul dintre aceşti factori este munca care
trebuie remunerată corect conform ctegoriilor de calificare, productivităţii şi multe alte criterii.
Orice întreprindere are nevoie de salariaţi pentru a activa. Personalul întreprinderii pentru a fi
angajat în cimpul muncii îndeplineşte o cerere de angajare în baza căreia administratorul întreprinderii
“H.D.M. SERVICE” S.R.L. întocmeşte odin de angajare şi contractul individual de muncă. Din
momentul angajării persoanei angajate i se crează su doar i se activează poliţa de asigurare medicală
obligatorie şi se înregistrează ca persoană asiguratăunde primeşte un cartonaş cu codul contribuţiilor
pentru asigurări CPAS. În cadrul întreprinderii „H.D.M. SERVICE” S.R.L. sunt angajate
persoane dintre care persoane reprezintă personalul administrativ şi restul participă la activitatea de
bază.
Persoanele angajate la întreprinderea „H.D.M. SERVICE” S.R.L. lurează 8 ore pe zi fiind
prezente în toate zilele lucrătoare conform calendarului, la fel aceste persoane pot beneficia de
concediu de odihnă, în cazul îmbolnăvirii de concediu de boală sau în cazul persoanelor însărcinate de
concediu de maternitate care sunt remunerate în dependenţă de salariul de funcţie a fiecărui angajat în
parte dar în cazul cînd doreşte să beneficieze de zile libere luate pe cont propriu aceste zile absente duc
la reducerea salariului pe luna respectivă.
Conform Codului Fiscal al Republicii Moldova fiecare persoană angajată trebuie sa fie
asiguratăşi să i se reţină din salariu plăţile pentru asigurări sociale (23%), asigurări medicale (4,5%) la
întreprindere şi la buget pentru fondul de pensii (6%), asigurări medicale (4,5%) şiimpozitul pe venit
(7% dacă valoarea lunară nu depaşeşte 2585 lei în caz contrar diferenţa se impozitează cu 18%). Prin
urmare persoanei angajate i se completează fişa personală, cerere privind scutirile de la impoziyul pe
venit, aceste scutiri suntspecificate în Codul Fiscal al Republicii Moldova, ancheta persoanei
asigurate , formularul REV1 şi declaraţia persoanei asigurate care se completează anual.
Salariul reprezintă orice formă de recompensă sau venit calculat în conformitate cu contractul
individual de muncă, de patron sau de organul împuternicit de acesta angajatului pentru munca prestată
şi depinde de sistemul de salarizare, sistemul de tarife, de sporuri şi alte elemente.
Conform acestor normative pot fi utilizate două forme de salarizare:
- pe unitate de timp sau în regie;
- pentru volumul de muncă sau ăn acord.
Pentru organizarea evidenţei corecte a muncii, a producţiei şi salariului este necesară
determinarea numărului mediuscriptic apersonalului la întreprindere şi evidenţa operativă a
personalului, deoarece personalul scriptic se schimbă continuu în funcţie de procesele de angajare,
transferare, concediere.
Întreprinderea „H.D.M. SERVICE” S.R.L. la calculul salariului personalului administrativ
utilizează metoda de salarizare în regie aplicînd un tarif pe orăîn dependenţă de categoria de calificare
a salariului iar la muncitorii de bază prin metoda de salarizare în acord colectivcare constă în
remunerarea muncii colectivului de muncă în raport cu volumul serviciilor prestate.
Pentru calculul salariului personalului întreprinderii lunar se întocmeşte tabelul de pontaj în
baza căruia se detemină numărul de ore lucrate de fiecare angajat, concediile de odihnăale
angajaţilorsau de boală şi alte zile libere luate din cont propriu.
Întreprinderea trimestrial îndeplineşte declaraţia privind calcularea şi utilizarea contribuţiilor de
asigurări sociale de stat obligatorii pe total salariaţi forma 4-BASS care se prezintăla casa naţională de
asigurări sociale.
1.5 Sfera de activitate a „H.D.M. SERVICE” S.R.L.

2
Societate se crează pentru desfăşurarea activităţii de antreprenoriat ce prevede executarea
lucrărilorşi prestarea serviciilor, desfăşurată în mod independent,din proprie iniţiativă, din numele
întreprinderii, pe risvul propriu şi sub răspunderea sa patrimonială, de către organele ei cu scopul de-a
asigura o sursă permanentăde venituri.
Pentru a-şi asigura sarcinile sale societatea va desfăşura următoarele genuri de activitate:
1. servicii de transport;
2. fabricarea altor mașini și unelte mecanice
3. Alte activităţide servicii prestate întreprinderilor, neincluse în alte categorii.
Sistemul managementului calităţii de prestări de servicii este proiectat ca parte componentă a
sistemului de management al firmei cu scopul de a da maximă încredere consumatorului ca nevoile şi
aşteptările lui vor fi satisfăcute, respectiv minimizate condiţiile de apariţii adecvate pentru ca
întreprinzătorii să-şi desfăşoare activitatea lor, astfel încercând să atragă cât maimulţi doritori de a-şi
satisface necesităţile prin intermediul acesteia.

Capitolul II: Organizarea contabilităţii la întreprindere.


Automatizarea sistemului de informaţie contabilă.
Reglementarea contabilităţii la întreprinderea „H.D.M. SERVICE” S.R.L. la fel ca şi la alte
întreprinderi conform Legii Contabilităţii nr.113 din 27.04.2007 cuprinde următoarele cerinţe:
a) asigurarea normativă şi aplicarea cerinţelor unice ale contabilităţii şi raportării financiare
pentru entităţi, indiferent de tipul activităţii economice;
b) corespunderea prevederilor S.N.C. şi ale S.N.C.S.P. nivelului de dezvoltare economică a ţării şi
cerinţelor utilizatorilor de rapoarte financiare;
c) asigurarea condiţiilor necesare pentru aplicarea unică a standardelor de contabilitate, inclusiv a
S.I.R.F.;
d) stabilirea normelor contabile şi de situații financiară pentru entităţile micului business;
e) stabilirea cerinţelor privind respectarea normelor contabile şi de situații financiară;
f) stabilirea cerinţelor faţă de entităţile care:
- efectuează instruirea profesională continuă a contabililor;
- prestează servicii deţinere a contabilităţii şi de întocmire a situaţiilor financiare.
Drept organe de reglementare a contabilităţii în întreprinderi servesc:
a) Autoritaţile statale:
- Guvernul Republicii Moldova;
- Ministerul Finanţelor;
- Banca Naţională a Moldovei;
- Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare;
- Organele centrale de specialitate ale administraşiei publice;
- Autorităţile administraţiei publice locale;
- Serviciul informaţional al situaţiilor financiare de pe lângă Biroul Naţional de Statistică
(denimit în cele ce urmează Serviciul informaţional al situaţiilor financiare).
b) Asociaţii profesionale care au drept scop perfecţionarea şi dezvoltarea contabilităţii.
Răspunderea pentru ţinerea contabilităţii şi situațiia financiară la întreprinderea „H.D.M. SERVICE”
S.R.L. ca la orice altă entitate cu răspundere limitată revine conducerii (organul executiv) care
esteobligat:
a) să organizeze şi să asigure ţinerea contabilităţii în mod continuu din momentul înregistrării
pînă la lichidarea entităţii;
b) să asigure elaborarea şi respectarea politicii de contabilitateîn conformitate cu cerinţele
prezentei legi, ale S.I.R.F. şi ale S.N.C.;
c) să asigure elaborarea şi aprobarea:
- planului de conturi contabile de lucru al entităţii;
- procedeelor interne privind contabilitatea de gestiune;
- formularelor documentelor primare şi registrelor contabile, în cazul lipsei formularelor
tipizate sau dacă acestea nu satisfac necesităţile entităţii;
3
- regulilor ciculaţiei documentelor şi tehnologiei de prelucrare a informaţiei contabile;
d) să asigure întocmirea şi prezentarea oportună, completă şi corectă a documentelor primare, a
registrelor contabile conform regulilor stabilite de Ministerul Finanţelor, precum şi integritatea
şi păstrarea acestora conform cerinţelor Organului de Stat pentru Supravegherea şi
Administrarea Fondului Arhivistic al Republicii Moldova;
e) să organizeze sistemul de control intern, inclusiv efectuarea inventarierii;
f) să asigure documentare faptelor economice ale entităţii şi reflectarea acestora în contabilitate;
g) să asigure respectarea actelor normative prevăzute de art. 11 alin (2) lit. a);
h) să asigure întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare în conformitate cu prezenta lege şi cu
standardele de contabilitate.
şi are dreptul:
a) să numească şi să elibereze din funcţie contabilul-şef în baza contractului individual de muncă,
în conformitate cu prevederile Codului Muncii;
b) să constituie secţii (servicii) de contabilitate ca subdiviziuni interioare conduse de contabilul-
şef (persoana împuternicită) care se subordonează nemijlocit conducătorului entităţii;
c) să transmit ţinerea contabilităţii unei organizaţii specializate sau firme de audit în bază
contractuală;
d) să aleagă sistemul şi formade ţinere a contabilităţii;
e) să stabilească reguli interne privind documentarea faptelor economice şi graficul efectuării
inventarierii.
Entitatea cu răspundere limitată “H.D.M. SERVICE” S.R.L. organizează şi ţine contabilitatea
în baza sistemului contabil complet în partidă dublă, cu prezentarea situaţiilor financiare complete.
În cazul aplicării acestui sistem întreprindrea ţine contabilitatea în acelaşi mod ca şi agenţii economici
care în confnormitate cu legislaţia în vigoare nu se raportă la micul business. În acest caz
întreprinderea trebuie:
a) să aplice Planul de conturi contabile ale activităţii economico – financiare a întreprinderilor,
aprobat prin ordinul Ministerului Finaţelor al Republicii Moldova nr.174 din 25.12.1997 şi
intrat în vigoare începînd cu 01.01.1998;
b) să utilizeze formularele registrelor contabile recomandate pentru agenţii economici care nu se
raportăla micul business;
c) să întocmească rapoartele financiare în volumul şi conform formularelor-tip prevăzute de
S.N.C. “Prezentarea situaţiilor financiare”.
Pentru ţinerea contabilităţii întreprinderea este obligată să elaboreze şi să aplice politica de
contabilitate proprie. Modul de formare şi de dezvăluire a politicii de contabilitate sînt stabilite de
prevederile S.N.C. “Politica de contabilitate”.
În politica sa de contabilitate întreprinderea determină:
- sistemul contabil utilizat (complet sau simplificat);
- varianta aleasă asistemului contabil simplificat;
- regulile circulaţiei documentelor şi tehnologia prelucrării informaţiei contabile;
- planul de conturi contabile simplificat;
- metodele de evaluare a imobilizărilor şi datoriilor;
- metodele de calculare a amortizării (amortizării)imobilizărilor pe termen lung;
- modul de constatare şi contabilizare a veniturilor, cheltuielilor şi rezultatelor financiare;
- alte aspecte metodice şi de organizare ale contabilităţii.
Politica de contabilitate pe anul curent se aprobăde persoanele responsabile de ţinerea
contabilităţii și situații financiară a întreprinderii şi se aplică începînd cu 1 ianuarie a anului de
gestiune. Întreprinderea nou-creată aprobă politica de contabilitate pînă la ptima prezentare a situaţiilor
financiare, dar nu mai tîrziu de 90 de zile de la data înregistrării de stat.
Organizarea şi funcţionarea contabilităţii în întrepridere se realizează în conformitate cu actele
legislative şi normative prin care se asigură o reglementare unitară a acesteia la scara întregii economii.
Sistemul de reglementare normativă al contabilităţii reprezintă totalitatea actelor legislatve şi
normative, care reglementează ţinerea contabilităţii şi întocmirea situaţiilor financiare. Prin aceasta se
4
asigură urmărirea şi situațiia unitară a indicatorilor economico-financiari. Obiectivele reglementării
contabilităţii privesc uniformizarea nomenclaturii conturilor prin planul de conturi şi tipizarea
principalelor documente şi registre contabile de uz general.
„H.D.M. SERVICE” S.R.L. ca oricare altă entitate cu răspndere limitată înregistrează
elementele contabile în baza contabilităţii de angajamente în conformitate cu legea contabilităţii nr.
113 din 27.04.2007.
Ciclul contabil al entităţii cuprinde:
a) întocmirea documentelor primare şi centraalizatoare;
b) evaluarea şi recunoaşterea elementelor contabile;
c) reflectarea informaţiilor în conturi contabile;
d) întocmirea registrelor contabile;
e) inventarierea elementelor contabile;
f) întocmirea balanţei de verificare, a Cărţii mari şi a situaţiilor financiare.
Faptele economice se contabilizează în baza documentelor primare şi centralizatoare.
Documentele primare se întocmesc în timpul efectuării operaţiunii, iar dacă aceasta este
imposibil – nemijlocit după efectuarea operaţiunii sau după producerea evenimentului. Entitatea
utilizează formulare tipizate de documente primare, aprobate de Ministerul Finanţelor. Documentele
primare întocmite pe suport de hîrtie sau în formă electronică au aceişi putere juridică. În cazul
întocmirii documentului primar în formă electronică, entitatea, la solicitarea utilizatorului, este obligată
să imprime copia documentelor pe suport de hîrtie din cont propriu.
Contabilului-şef (şefului serviciului contabil) i se interzice să primească spre executare
documente privind faptele economice ce contravin actelor legislative şi normative, informînd despre
aceasta în scris conducătorului entităţii. Astfel de documente se primesc spre executare numai cu
indicaţiile suplimentare în scris ale conducătorului entităţii căruia, ulterior, îi revine răspunderea pentru
aceasta.
Datele din documentele primare şi centralizatoare se înregistrează, se acumulează şi se
prelucrează în registrele contabile. Regictrele contabile se întocmesc pe suport de hîrtie sau în formă
electronică. „H.D.M. SERVICE” S.R.L. întocmeşte registrele contabile în formă electronică, la
solicitarea organelor autorizate, îşi îndeplineşte obligaţia să imprime pe cont propriu copia acestuia pe
suport de hîrtie aşa cum prevede legislaţia în vigoare. Registrele contabile obligatorii sînt Cartea Mare
sau balanţa de verificare şi alte registre centralizatoare, care servesc drept bază pentru întocmirea
raportelor financiare. Responsabilitatea pentru corectitudinea reflectării operaţiilor economice în
registrele contabile, oportunitatea întocmirii lor o poartă persoanelecare au semnat şi au întocmit aceste
registre. Corectarea greşelelor în registrele contabile trebuie să fie argumentată şi confirmată prin
semnătura persoanei care a introdus corectarea, cu indicarea datei rectificării.
Întreprinderea „H.D.M. SERVICE” S.R.L. utilizează sistemul contabil automatizat, prin urmare
majoritatea formularelor tipizare le îndeplineşte electronic pînă şi cele netipizate a căror formă
corespunde legislaţiei în vigoare la fel se completează şi se înregistrează în formă electronică astfel
circulaţia documentelor este mai simplăşi mai securizată şi nu necesită timp îndelungat de prezentare a
documentelor la organele de stat ca de exemplu declaraţia pe venit este mai eficient de prezentat
electronic la Serviciu Fiscal de Stat de cît pe suport de hîrtie deci utilizareaacestui sistem automatizat
este eficient şi comod pentru întreprindere.

Capitolul III: Contabilitatea entităţii


3.1 Contabilitatea imobilizărilor necorporale
Imobilizările necorporale reprezintă acivele nepecuniare (nebăneşti) identificate care nu
îmbracă o formă materială, sunt controlate de către întreprindere, pot fi utilizate o perioadă mai mare
de un an în activitatea de producţie, comerţ sau în alte tipuri de activităţi, precum şi în scopuri
administrative sau sunt destinate pentru a fi predate în folosinţă pesoanelor fizice şi/sau juridice.
Componenţa imobilizări necorporale. Activele nemateriale cuprind cele mai diverse elemente
patrimoniale. În componenţa lor se includ:
- cheltuieli de constituire (de organizare);
5
- preţul firmei (goodwill-ul) sau fondul comercial;
- drepturile ce rezultă din brevete, certificate şi alte titluri de protecţie;
- know-how-urile;
- drepturile ce rezultă din cntractele de licenţă;
- drepturile ce rezultă din licenţele de activitate;
- copyright;
- francizele;
- drepturile ce rezultă din utilizarea imobilizărilor materiale pe termen lung;
- alte imobilizări necorporale.
Clasificarea imobilizărilor necorporale. Activele nemateriale pot fi clasificate după
următoarele criterii:
a) după conţinutul economic şi destinaţie;
- cheltuieli de constituire a întreprinderii;
- brevete;
- embleme comerciale;
- licenţele;
- programele informatice.
b) după gradul de finisare;
- imobilizări necorporale finisate;
- imobilizări necorporaleîn curs de execuţie.
Nu se consideră imobilizări necorporale:
a) licenţele, procurate pe o perioadă de pînă la un an, şi programele informatice, elaborate
de întreprindere în decursul unei perioade, copiate pentru vînzare în decursul a mai multe perioade
şi contabilizate în componenţa produselor în conformitate cu cerinţele S.N.C. "Stocurile";
b) fondul comercial, brevetele, emblemele comerciale şi alte imobilizări necorporale incluse în
componenţa proprietăţii investiţionale în conformitate cu S.N.C. "Contabilitatea investiţiilor". De
asemenea, în componenţa imobilizări necorporale nu se includ cheltuielile afiliate de modificarea
statutului, schimbarea acţionarilor (fondatorilor), fabricarea ştampilei, autentificări notariale,
înregistrate pe parcursul activităţii întreprinderii. Astfel de cheltuieli se include în
componenţa cheltuielilor sau consumurilor directe.
Evaluarea imobilizărilor necorporale. Imobilizările necorporale constatate se estimează la
valoarea de intrare care este egală în cazul:
a) cumpărării - cu valoarea de cumpărare plus impozitele, taxele nerecuperabile prevăzute de
legislaţie, cheltuielile directe privind dobîndirea drepturilor patrimoniale la activele nemateriale şi
pregătirea acestora pentru utilizare conform destinaţiei, protecţia juridică a imobilizărilor în
vigoare, achitarea serviciilor de evaluare a imobilizări necorporale procurate. Rabaturile comerciale
şi scontul (înlesnirile) în acest caz se scad din valoarea de cumpărare a activului;
b) creării de întreprinderea însăşi - cu costul efectiv care cuprinde valoarea materialelor
consumate, consumurile privind retribuirea muncii, contribuţiile pentru asigurările sociale,
consumurile indirecte de producţie care ţin direct de crearea şi pregătirea imobilizări necorporale
spre utilizare (invenţiilor, modelelor utile, modelelor şi desenelor industriale, altor feluri ale activităţii
de invenţii şi de autor, soluţiilor tehnice, elaborărilor de tehnologii noi etc. ), precum şi sumele
cheltuielilor de împrumut la capitalizarea acestora (S.N.C. "Cheltuieli privind împrumuturile").
Contabilitatea imobilizărilor necorporale. Pentru evidenţa sintetică a imobilizări necorporale
este destinat contul de activ 11. În Debitul contul 112 „ Imobilizări necorporale „ se reflectă valoarea
de intrare a imobilizări necorporale şi ecartul din reevaluare, iar în Creditul contului se reflectă
valoarea contabilă a imobilizări necorporale ieşite, din motivul expirării duratei de utilizare, casării
înainte de termen din cauza rezilierii contractului de licenţă, autorizaţie sau că utilizarea activului dat a
devenit ineficientă.
În conformitate cu S.N.C.”Contabilitatea imobilizărilor”, amortizarea este definită ca
istematică a valorii activului nematerial în decursul întregii durate de exploatare utilă a acestuia.
Durata de exploatare utilă reprezinta fie perioada de timp în decursul căreia întreprinderea prevede să
6
utilizeze activul nematerial, fie cantitatea de unităţi de produse (volum de servicii) pe care
întreprinderea planifică să le obţină de la utilizarea activului nematerial. Trebuie de menţionat că
durata de funcţionare utilă pentru fiece activ nematerial în parte este stabilită în Catalogul mijloacelor
fixe şi a imobilizărilor nemateriale aprobat prin Hotărîrea de guvern al Republicii Moldova nr. 338.
Conform prevederilor S.N.C. ”Contabilitatea imobilizărilor” amortizarea poate fi calculată
dupa urmatoarele metode:
1. Metoda liniară (uniformă);
2. Metoda în raport cu cantitatea de produse fabricate (volumul serviciilor prestate );
3. Metoda soldului degresiv.
Amortizarea imobilizărilor imobilizate se reflectă în contul rectificativ 13„ Amortizarea
imobilizări necorporale”. În Credit contul 113 se calulează amortizarea imobilizări necorporale pe
parcursul duratei de funcţionare utilă. Trebuie de menţionat că amortizarea imobilizări necorporale
calculată în cursul perioadei de gestiune se constată ca consumuri sau cheltuieli în funcţie de destinaţia
utilizării imobilizărilor necorporale corespunzătoare. În Debit contul 113 se reflectă casarea amortizării
acumulate aferentă imobilizărilor ieşite.
Conform S.N.C. ”Contabilitatea imobilizărilor”, există cîteva cazuri de ieşire a imobilizări
necorporale, şi anume:
a) Vînzare;
b) Transmitere cu titlu gratuit;
c) Predarea imobilizărilor ca cotă-n capitalul statutar;
d) Ieşire-în urma schimbului.
În toate cazurile menţionate valoarea contabiulă a imobilizărilor necorporale se consideră
cheltuieli, iar valoarea de piaţă – venit. Rezultatul ieşirii imobilizări necorporale se reflectă în Raportul
forma nr. 2 ca diferenţă dintre valoarea venală şi cea de piaţă. Tot la ieşire, se casează atît amortizarea
calculata a imobilizărilor ieşite, cît şi valoarea contabilă a acestora. Ca rezultat, se întocmeşte proces-
verbal de casare a imobilizări necorporale.
La încheiere, trebuie de menţionat că toată informaţia referitoare la imobilizările necorporale
privind existenţa şi mişcarea lor se găseşte în anexa nr. 1 ”Bilanţ”, în capitolul 1.1
,, Imobilizări necorporale’’.
Entitatea “H.D.M. SERVICE” S.R.L. în anul 2016 nu a înregistrat mişcări la contul 112
”Imobilizări necorporale” (Anexa 37).

3.2 Contabilitatea imobilizărilor corporale


Imobilizările corporale ale “H.D.M. SERVICE” S.R.L. reprezintă active care:
a) sunt deţinute de entitate pentru a fi utilizate în producţia de bunuri sau prestarea de servicii, pentru
a fi închiriate terţilor sau pentru a fi folosite în scopuri administrative; şi
b) sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an. Ele se regăsesc sub formă de: terenuri,
amenajări de terenuri, construcţii, echipamente de producţie, mijloace de transport, mobilier, aparatură
birotică etc. Cu excepţia terenurilor, a imobilizărilor în curs de execuţie şi a imobilizărilor în curs de
aprovizionare, celelalte categorii de imobilizări corporale se amortizează.
Costul unui element de imobilizări corporale va fi recunoscut ca activ dacă:
este posibilă generarea către entitate
a unor beneficii economice viitoare aferente activului; şi
costul activului poate fi evaluat în mod credibil.
Valoarea justă reprezintă suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de bunăvoie între părţi
aflate în cunoştinţă de cauză în cadrul unei tranzacţii în care preţul este determinat obiectiv.
De regulă, valoarea justă a activelor se determină având la bază datele de evidenţă de pe piaţă,
printr
-o evaluare efectuată, în general, de profesionişti calificaţi în evaluare.
În cazul imobilizărilor corporale recunoscute ca active care sunt evaluate iniţial la cost (de achiziţie
sau de producţie), se ţine cont de următoarele componente:
7
valoarea negociată cu furnizorul (preţul de vânzare al acestuia, din care se scad reducerile comerciale
primite, în măsura în care acestea sunt înscrise în factura iniţială);
taxele nerecuperabile de la autorităţile fiscale (de exemplu, taxele vamale în cazul importurilor
sau TVA în cazul entităţilor ne înregistrate în scopuri de TVA);
 comisioanele, taxele notariale, cheltuielile de proiectare şi cu obţinerea de autorizaţii şi alte
cheltuieli nerecuperabile, atribuibile direct bunurilor respective;
 orice costuri care se pot atribui direct aducerii activului la locaţia şi condiţia necesare pentru ca
acesta să poată opera în modul dorit de conducere;
costurile estimate iniţial cu demontarea şi mutarea activului la scoaterea din funcţiune, precum
şi cu restaurarea amplasamentului pe care este poziţionat acesta, atunci când aceste sume pot fi
estimate credibil şi entitatea are o obligaţie legată de demontare, mutare a imobilizării corporale
şi de refacere a amplasamentului
.
Exemple de costuri direct atribuibile sunt:
(a) cheltuielile de transport, chiar dacă funcţia de aprovizionare este externalizată;
(b) costurile de instalare şi asamblare;
(c) costurile reprezentând salariile angajaţilor, contribuţiile legale şi alte cheltuieli legate de
acestea, care rezultă direct din construcţia imobilizării corporale;
(d) costurile de amenajare a amplasamentului;
(e) costurile iniţiale de manipulare;
(f)cheltuielile materiale;
(g)costurile de testare a funcţionării corecte a activului, după deducerea încasărilor nete
provenite din vânzarea elementelor produse în timpul aducerii activului la amplasamentul
şi condiţia de funcţionare (cum ar fi eşantioanele produse la testarea echipamentului); şi
(h)onorariile profesionale plătite avocaţilor şi experţilor în legătură cu activul
respectiv.
Exemple de elemente care NU sunt costuri ale unui element de imobilizări corporale:
(a)costurile întreţinerii zilnice a imobilizărilor;
(b)costurile de deschidere a unei noi instalaţii;
(c)costurile de introducere a unui nou produs sau serviciu (inclusiv costurile de publicitate şi
activităţi promoţionale);
(d)costurile de dirijare a activităţii în noul amplasament sau cu o nouă categorie de clienţi
(inclusiv costurile cu pregătirea personalului);
(e)costurile administrative şi alte costuri de supraveghere generală;
(f)diferenţele de curs valutar apărute între momentul dobândirii activului şi plata furnizorului;
(g)reducerile financiare primite de la furnizori(reprezintă sconturi de decontare acordate
pentru achitarea datoriilor înainte de termenul normal de exigibilitate);
(h)costurile înregistrate când un element care funcţionează în maniera dorită de conducere
trebuie să fie pus în stare de funcţionare sau este exploatat sub capacitate;
(i)costul cantităţilor anormale de deşeuri, muncă sau alte resurse înregistrat în construirea în regie
proprie a unei imobilizări;
(j)pierderile iniţiale de operare, cum ar fi cele înregistrate la creşterea cererii pentru produsul
realizat de elementul respectiv; şi
(k) costurile reamplasării sau reorganizării parţiale sau totale a activităţilor entităţii.
“H.D.M. SERVICE” S.R.L. evaluează, conform principiului recunoaşterii, toate costurile
imobilizărilor sale corporale atunci când apar. Aceste costuri includ costurile iniţiale pentru
achiziţionarea sau construcţia unui elemente de imobilizări corporale, precum şi costurile care apar
ulterior pentru adăugarea, înlocuirea sau modernizarea acestora.
La data intrării în entitate, imobilizările se evaluează şi se înregistrează în contabilitate la
valoarea de intrare, care reprezintă:
a)costul de achiziţie:-pentru bunurile procurate cu titlu oneros;
b)costul de producţie-pentru bunurile produse în cadrul entităţii;
8
c)valoarea de aport, stabilită în urma evaluării -pentru bunurile reprezentând aport la capitalul social;
d)valoarea justă-pentru bunurile obţinute cu titlu gratuity sau constatate plus la inventariere.
În componenţa mijloacelor fixe sînt incluse: clădirile, construcţiile speciale, instalaţiile de
transmisiune, maşinile şi utilajele (instalaţiile şi echipamentele de forţă, de măsurare, reglare şi
utilaje de laborator, calculatoarele, alte maşini şi utilaje, mijloacele de transport, instrumentele,
inventarul de producţie şi de uz casnic, plantaţiile perene, cheltuielile capitale privind
ameliorareaterenurilor, alte mijloace fixe (cheltuieli capitale pentru mijloacele fixe luate cu chirie,
fondurile de bibliotecă etc.). Obiectele din categoriile "Acoperire cu prelată a cupolei şi părţilor
laterale ale circului", "Agregate bituminoase de topire şi cazane pentru bitum", "Instalaţii de ardere a
gazelor", "Instrumente", evidenţiate după a cincea categorie a clasificării mijloacelor fixe, se
consideră, de asemenea, mijloace fixe. Investiţiile capitale în plantaţiile perene şi ameliorarea
terenurilor sînt incluse în componenţa mijloacelor fixe anual, pînă la intrarea în perioada
de rodire, în suma cheltuielilor aferente suprafeţelor date în folosinţă, indiferent de încheierea
întregului complex de lucrări. Investiţiile capitale pentru ameliorarea terenurilor formează o categorie
separată de mijloace fixe. Obiectele se consideră incluse în componenţa mijloacelor fixe din
momentul punerii în funcţiune a acestora în baza documentelor perfectate în modul cuvenit.
Nu se includ în componenţa mijloacelor fixe şi se raportă la investiţii sau la stocuri de mărfuri
şi materiale:
a) clădirile, construcţiile speciale şi alte obiecte pe care întreprinderea nu le utilizează în activitatea sa
operaţională şi sînt destinate pentru scopuri investiţionale;
b) animalele tinere şi la îngrăşat;
c) obiectele destinate închirierii.
Evaluarea şi reevaluarea au o contrubuţie sporită la determinarea valorii patrimoniului în
scopuri de impozitare, pentru alocarea preţului de achiziţie, pentru aport la capitalul social al altor
entităţi, pentru a reflecta imobilizările corporale şi financiare în situaţiile financiare anuale la valoarea
justă în fiecare moment din evoluţia sa, în special în condiţiile de incertitudine. Asfel, raportul de
evaluare şi reevaluare este important în sintetizarea şi generalizarea informaţiei generate de mişcarea şi
existenţa elementelor patrimoniale. Doar prin intermediul acestora se poate de generalizat din punct de
vedere valoric informaţia financiar- contabilă. Prin urmare, evaluarea şi reevaluarea, ca elemente
esenţiale ai metodei contabilităţii au o mare însemnătate pentru reflectarea obiectivă, reală a situaţiei
financiare a întreprinderii şi rezultatelor activităţii acesteia. Cu ajutorul elementelor date ai metodei
contabile este posibilă determinarea unui şir de indicatori generalizatori şi ai nivelului eficienţei
deciziilor luate de aparatul de conducere.
Astfel, în conformitate cu S.N.C. “Contabilitatea imobilizărilor”, obiectul constatat drept activ este
evaluat la valoarea de intrare a acestuia. Valoarea de intrare a obiectului constă din valoarea de
cumpărare, inclusiv taxele vamale şi taxele pentru import, impozitele pentru obiectele cumpărate,
prevăzute de legislaţie, cheltuielile de aducere a activului achiziţionat în starea de lucru pentru
utilizarea previzibilă a lui.
Rabaturile comerciale şi scontul la cumpărare se scad la determinarea valorii de cumpărare a
activului. Conform Politicii de contabilitate a organizaţiei ,,H.D.M. SERVICE’’S.R.L., valoarea de
intrare a mijloacelor fixe cuprinde: preţul de cost, cheltuielile de dare-n exploatare, de transport, de
instalare e.t.c.
În general, valoarea de intrare a mijloacelor fixe se determină în funcţie de sursele de intrare şi
natura economică a sa:
a) Valoarea de intrare a clădirilor şi construcţiilor speciale cuprinde:
- la crearea acestora în regie proprie - toate consumurile necesare (valoarea materialelor consumate,
consumurile aferente retribuţiilor muncitorilor, contribuţiile pentru asigurările sociale, cheltuielile
aferente întreţinerii maşinilor şi mecanismelor de construcţie, o parte din consumurile indirecte de
producţie, valoarea permisiunii pentru construcţie);
- la crearea acestora prin metoda de antrepriză - cheltuielile aferente executării lucrărilor de terasament
cu destinaţie specială în cazul cînd acestea nu sînt reflectate în valoarea contractuală; onorariile

9
juriştilor care participă la efectuarea tranzacţiei de procurare a clădirilor şi construcţiilor speciale; alte
consumuri aferente antreprizei, recuperate de către beneficiar conform contractului de antrepriză.
În valoarea de intrare a clădirilor, construcţiilor speciale şi a altor imobilizări corporale care
necesită o perioadă îndelungată de construcţie se includ şi dobînzile aferente creditelor, dar numai în
perioada construcţiei acestora. După punerea imobilizărilor în funcţiune suma respectivă a dobînzilor
aferente creditelor se trece la cheltuielile perioadei.
b) Valoarea de intrare a mijloacelor fixe la procurarea acestora de la alte persoane juridice şi
fizice cuprinde:
- valoarea de cumpărare;
- cheltuielile aferente reparaţiei, resistematizării şi aducerii acestor active în stare de lucru.
c) Valoarea de intrare a mijloacelor fixe procurate pe calea schimbului cuprinde valoarea coordonată
de părţi, cheltuielile de transport şi cheltuielile aferente aducerii mijloacelor fixe în stare de lucru
(cheltuielile aferente montajului, instalării). Valoarea coordonată de părţi se determină strict în
următoarea succesiune şi poate fi egală cu:
- valoarea venală a activului primit sau oferit în schimb, corectată cu suma mijloacelor băneşti plătite
(primite), sau
- valoarea contabilă a imobilizărilor supuse schimbului în cazul cînd nu există valoarea de piaţă reală
confirmată, sau
- valoarea contractuală.
Evaluarea mijloacelor fixe după constatarea iniţială a acestora poate fi efectuată prin:
a) Metoda recomandată de S.N.C. “Contabilitatea imobilizărilor” – prevede, că după constatarea
iniţială a mijloacelor fixe, întreprinderea le contabilizează la valoarea de intrare, iar în bilanţ le
reflectă la valoarea de intrare cu scăderea amortizării acumulate. În cazul cînd valoarea de bilanţ a unui
oarecare obiect depăşeşte considerabil valoarea de recuperare, întreprinderea aduce valoarea de bilanţ
pînă la valoarea de recuperare, reflectînd diferenţa în conformitate cu metoda alternativă admisibilă.
În cazul pierderii parţiale sau totale a utilităţii iniţiale a obiectului ca rezultat al calamităţilor naturale
sau în urma avariilor, defecţiunilor etc., partea valorii de bilanţ în mărimea pierderii utilităţii
iniţiale se decontează ca pierderi din evenimente excepţionale.
b) Metoda alternativă admisibilă de S.N.C. “Contabilitatea imobilizărilor” – prevede, că
după constatarea iniţială a obiectelor corespunzătoare ca active, întreprinderea poate aplica metoda
alternativă admisibilă de evaluare, conform căreia mijloacele fixe şi alte active materiale pe termen
lung se contabilizează la valoarea reevaluată, iar în bilanţ se reflectă la valoarea reevaluată
diminuată cu Amortizarea acumulată la data întocmirii bilanţului. Drept valoare reevaluată a
obiectului se consideră valoarea venală a acestuia.
Un alt procedeu important în activitatea unei entităţi economice, similar evaluării este
considerat reevaluarea.
Conform S.N.C. “Contabilitatea imobilizărilor”, întreprinderea reevaluează mijloacele fixe şi
alte active materiale pe termen lung de sine stătător în cazul cînd valoarea de bilanţ a acestora diferă
considerabil de valoarea venală. Se recomandă efectuarea reevaluării la finele anului de gestiune
pentru a asigura comparabilitatea indicatorilor activităţii întreprinderii.
Valoarea venală a imobilizărilor se determină ţinînd cont de destinaţia, de utilizare a acestora
la data reevaluării. Astfel, clădirea, utilajul şi terenul pe care este amplasată întreprinderea se
evaluează, pornind de la aceeaşi destinaţie de utilizare - crearea întreprinderii pentru fabricarea
producţiei. În cazul reevaluării nu se admite aplicarea valorii de piaţă pentru clădiri, construcţii
speciale, utilaj care au o destinaţie de utilizare - deservirea activităţii de producţie a întreprinderii şi
pentru terenul pe care este amplasată întreprinderea - altă destinaţie de utilizare, de exemplu, pentru
construcţia centrului comercial sau pentru cultivarea culturilor agricole. Valoarea de piaţă a unuia şi
aceluiaşi obiect în funcţie de destinaţia de utilizare a acestuia va fi diferită.
În urma reevaluării, în afară de valoarea reevaluată a obiectului se determină suma
amortizării
acumulate a acestuia la data reevaluării. În acest scop:

10
a) suma amortizării acumulate a obiectului pînă la reevaluarea acestuia se înmulţeşte cu coeficientul
modificării valorii obiectului după reevaluarea lui. Acest coeficient se calculează ca raportul dintre
valoarea reevaluată a obiectului şi valoarea de bilanţ a acestuia pînă la reevaluare;
b) din valoarea de bilanţ a obiectului după reevaluarea acestuia se scade Amortizarea acumulată la
data reevaluării. Astfel, Amortizarea se egalează cu zero. Această metodă se recomandă pentru
mijloacele fixe din grupa "Clădiri".
Trebuie de menţionat că la entitatea ,,H.D.M. SERVICE’’ S.R.L. pe parcursul anului 2015 și
2016 nu s-a petrecut nici evaluarea, nici reevaluarea mijloacelor fixe.
La intrarea (punerea în funcţiune) mijloacelor fixe se întocmeşte “Procesul-verbal de primire-
predare a mijloacelor fixe” (MF-1). Acest document se completează de către o comisie numită de
către conducătorul întreprinderii. Procesul-verbal se semnează de către toţi membrii comisiei şi se
transmite în contabilitate împreună cu documentaţia tehnică. În contabilitate în baza acestui document
se efectuează înregistrările contabile respective.
Evidenţa analitică se ţine pe fiecare obiect sau pe grupa de obiecte omogene în fişele de inventar (MF-
6), în care se reflectă caracteristicile tehnice, data intrării, norma amortizării etc.Pentru evidenţa
sintetică este destinat contul de activ123 “Mijloace fixe”. În debitul acestui cont se înregistrează
valoarea de intrare a mijloacelor fixe intrate, iar în credit – valoarea de bilanţ şi suma amortizării
calculate a mijloacelor fixe ieşite. Soldul contului este debitor şi reprezintă valoarea mijloacelor fixe la
o dată anumită şi se reflectă în capitolul I al Bilanţului.
Evidenta mijloacelor fixe se ţine în Jurnalul order la contul 123 "Mijloace fixe"
În luna decembrie 2015 și 2016 la ,,H.D.M. SERVICE’’ S.R.L nu au fost înregistrate
operaţiuni la contul 123 “Mijloace fixe” dar în practică pot fi întîlnite următoarele:
1) La intrarea mijloacelor fixe se întocmesc următoarele formule contabile:
 debit contul 123 “Mijloace fixe” – la valoarea iniţială a mijloacelor fixe intrate,
 credit contul 121 “Imobilizări corporale în curs de execuţie” – la costul efectiv a mijloacelor fixe
create nemijlocit la întreprindere,
 credit contul 521 “Datorii comerciale curente”, 522 “Datorii faţă de părţile afiliate” – la valoarea
mijloacelor fixe cumpărate de la alte întreprinderi,
 credit contul 622 “Venituri financiară”– la valoarea venală a mijloacelor fixe primite cu titlu gratuit,
 credit contul 315 “Capital nevărsat ” – la valoarea mijloacelor fixe intrate de la fondatori (asociaţi) ca
cotă-parte în capitalul statutar,
 credit contul 161 “Creanţe pe termen lung”, 223 “Creanţe comerciale ale părţilor afiliate”, 234 “Alte
creanţe curente” – la valoarea venală a mijloacelor fixe primite prin schimb cu alte active,
 credit contul 428 “Alte datorii pe termen lung” – la valoarea mijloacelor fixe primite în arendă
finanţată,
 credit contul 621 “Venituri din activitatea de investiţii” – la valoarea mijloacelor fixe constatate ca
plusuri cu ocazia inventarierii.
2) La suma cheltuielilor aferente intrării mijloacelor fixe se întocmesc următoarele formulele
contabile:
 debit contul 123 “Mijloace fixe” – la suma totală a cheltuielilor afiliate de intrarea mijloacelor fixe,
 credit contul 521 “Datorii comerciale curente”, 544 “Alte datorii curente”– la suma cheltuielilor de
transport, încărcare-descărcare prestate de terţi,
 credit contul 812 “Activităţi auxiliare” – la cheltuielile de procurare suportate de serviciile auxiliare
proprii (transport, etc.),
 credit contul 531 “Datorii faţă de personal” – la suma salariului calculat muncitorilor antrenaţi la
încărcarea-descărcarea obiectelor procurate,
 credit contul 533 “Datorii privind asigurările” – la suma defalcărilor pentru asigurările sociale
aferente salariilor calculate,
 credit contul 541 “Datorii preliminate” – la suma defalcărilor pentru asigurările medicale aferente
salariilor calculate
 credit contul 226 “Creanţe ale personalului” – la sumele cheltuite de angajaţi, aferente intrării
mijloacelor fixe.
11
Pentru evidenţa sintetică a mijloacelor fixe este destinat contul de activ 123 „ Mijloace fixe „.
În Debit cont 123 se reflectă intrarea mijloacelor fixe, iar în Credit cont 123 – ieşirea lor. Modul de
contabilizare a intrării de mijloace fixe depinde de condiţiile, modul de achiziţie şi creare a acestora.
Astfel, deosebim cîteva cazuri de intrare a mijloacelor fixe, şi anume: construcţie, procurarea, primite
cu titlu gratuit, schimb, primite ca aport în capitalul statutar, stabilite ca plusuri în urma
inventarierii.
Este necesar de spus, că procesul-verbal de primire-predare a mijloacelor fixe reprezintă un
suport informativ de evidenţa a mişcarii imobilizărilor menţionate. Din care cauză este nevoie de
analizat structura acestui act. Astfel, componenţa sa include: data întocmirii, semnătura conducatorului
entităţii, codul fiscal al organizaţiei, denumirea mijlocului fix predat sau recepţionat, valoarea iniţială
a obiectului, numarul de inventar, norma amortizării, caracteristica succintă a obiectului, concluziile
comisiei. Imediat dupa procurare, în cazul în care utilajul nu necesită cheltuieli suplimentare de
instalare- montare, acesta este pus în exploatare în baza Actului de punere-n funcţiune a mijloacelor
fixe.
Acest act cuprinde informaţie privitor la: data punerii în exploatare a mijlocului, denumirea
mijlocului fix, formula contabilă, valoarea iniţială a obiectului, durata de funcţionare utilă, norma de
amortizare, contul de reflectare a amortizării, persoanele responsabile de acest obiect.
După ce activul este pus în funcţiune, i se calculează Amortizarea. Trebuie de menţionat că
Amortizarea se calculează lunar, începînd cu prima zi a lunii urmatoare de la darea-n exploatare. Însa,
pentru a calcula amortizarea este necesar de determinat atit durata de funcţionare utilă a mijlocului, cît
şi valoarea ramasă probabilă a sa. Durata de funcţionare utilă a oricarui mijloc fix este stabilită în
Catalogul mijloacelor fixe şi a imobilizări necorporale. Valoarea ramasă probabilă reprezintă suma
netă (valoarea bunurilor materiale utilizabile), pe care întreprinderea prevede să o obţină la expirarea
duratei de utilizare a activului, adica, valoarea bunurilor materiale utile pe care întreprinderea
preconizează să o obţină din activ la expirarea duratei de funcţionare utilă a acestuia. Valoarea
rămasă se determină la data achiziţionării obiectului şi ulterior nu se majorează ca urmare a
modificării preţurilor. Conform Politicii de contabilitate a entităţii ,,H.D.M. SERVICE’’S.R.L.,
valoarea reziduală se determină in marime de 2 % de la valoarea iniţială a mijlocului fix. În urma
determinării celor doi indicatori menţionaţi, se determină Amortizarea lunară a mijlocului.
Există cîteva metode de determinare a amortizării care sunt prevazute în S.N.C. “Contabilitatea
imobilizărilor”, şi anume:
a) metoda casării liniare (uniforme) a valorii Amortizareabile;
b) metoda proporţional cu volumul produselor fabricate, serviciilor prestate (metoda de producţie);
c) metoda casării accelerate a valorii Amortizareabile: metoda degresivă cu rată descrescătoare
(cumulativă) şi metoda soldului degresiv.
Metoda casării liniare (uniforme) a valorii Amortizareabile prevede casarea (repartizarea)
ultimei în cursul duratei de serviciu a obiectului de mijloace fixe, care depinde de durata
termenului de funcţionare utilă. Mărimea amortizării pentru fiecare perioadă de gestiune se
calculează prin împărţirea valorii Amortizareabile a obiectului la numărul perioadelor de
gestiune (anilor) de exploatare a obiectului. Norma amortizării este constantă pe toată durata de
funcţionare utilă şi se calculează ca raportul dintre 100 şi durata de funcţionare utilă (în ani).
Metoda soldului degresiv se bazează pe aplicarea unei rate (norme) fixe a amortizării care poate fi
majorată nu mai mult decît de două ori în comparaţie cu norma prevăzută la aplicarea metodei
casării liniare (uniforme) a valorii Amortizareabile.
Desfăşurarea în mod ritmic a activităţii de producţie a unei întreprinderi industriale necesită, ca
o condiţie de bază, o bună organizare a reparării şi întretinerii mijloacelor fixe. Acest lucru este impus
de faptul că în procesul folosirii lor productive, mijloacele fixe sunt supuse amortizării fizice si morale.
Ca urmare a amortizării fizice a mijloacelor fixe are loc un proces de pierdere treptată a valorii de
întrebuintare şi, în cele din urmă, o pierdere a capacităţii acestora de a satisface o necesitate socială,
ducând în final, în felul acesta, la pierderea valorii lor. În vederea menţinerii caracteristicilor
funcţionale ale mijloacelor fixe pe durata folosirii lor şi a funcţionarii în condiţii optime şi cu

12
posibilităţi cât mai apropiate de cele iniţiale, în cadrul întreprinderilor se organizează un sistem de
întretinere şi reparare a mijloacelor fixe.
Conform Registrului de evidenţă la contul 124 al ,,H.D.M. SERVICE’’S.R.L. nu s-au efectuat
înregistrări contabile la contul dat în cursul lunii decembrie 2016 (Anexa 37) dar în practică pot fi
întîlnite așa ca:
1. La calculul amortizării automobilului utilizat în scopuri administrative:
Debit contul 7131 " Cheltuieli privind amortizarea, întreţinerea şi reparaţia activelor imobilizate cu
destinaţie administrativă" 44085,97 lei;
Credit contul 1244 "Amortizarea mijloacelor de transport" 44085,97 lei.
2. Se calculă amortizarea mijlocului de transport ce este utilizat în procesul de producere:
Debit contul 821 "Consumuri indirecte de producţie" 708,71 lei;
Credit contul 1244 "Amortizarea mijloacelor de transport" 708,71 lei.
3.Se reflectă calculul amortizării utilajului utilizat în scopuri administrative:
Debit contul 7131 " Cheltuieli privind amortizarea, întreţinerea şi reparaţia activelor imobilizate cu
destinaţie administrativă" 2071,53 lei;
Credit contul 1243” Amortizarea maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor de transmisie” 2071,43 lei.
Calculul amortizării în scopul impozitării are loc în conformitate cu Regulamentul cu privire
la modul de evidenţă şi calculul amortizării mijloacelor fixe în scopul impozitării nr. 5 din 29.01.2001.
Conform regulamentului, Amortizarea mijloacelor fixe se calculează şi se ia în considerare
decătre toate întreprinderile indiferent de forma organizatorico-juridică a proprietăţii, pe toate tipurile de
mijloace fixe date în exploatare.
În scopul impozitării Amortizarea mijloacelor fixe la entitatea cercetată nu se calculă şi nu se
întocmeşte la finele perioadei de gestiune Registrul de evidenţă a mijloacelor fixe şi a amortizării
acestora în scopul impozitării pentru perioada de gestiune.
Amortizarea se calculă în registrul respectiv prin aplicarea la baza valorică a mijloacelor fixe la
finele perioadei de gestiune raportată la orice categorie de proprietate, a normei amortizării
corespunzătoare:
Tabelul 1.
Categoria de proprietate Norma de uzură, %
I 5
II 8
III 12,5
IV 20
V 30

Baza valorică a mijloacelor fixe la finele perioadei de gestiune (Bf) pentru calcularea
amortizării în scopul impozitării se determină:
Bf=Bi+Si+Sc-Se,
unde Bi - baza valorică a mijloacelor fixe la începutul perioadei de gestiune, care se determină ca
valoare reziduală a categoriei de proprietate la finele perioadei de gestiune precedente, micşorată cu suma
amortizării calculate în perioada precedentă; Si- valoarea mijloacelor fixe nou-procurate care include
preşul de procurare, inclusiv cheltuielilelegate de procurare, transportare, asamblare şi asigurare, cu care
s-a completat categoria de proprietate în perioada de gestiune; Se - suma corectărilor
Sc=Sd - STVA - SVPR
Sd - depăşirea cheltuielilor pentru întreţinerea, reparaţia şi recondiţionarea a 10%) din baza
valorică a categoriei respective de proprietate la începutul perioadei de gestiune;
STVA - suma TVA aferentă trecerii în cont calculată din valoarea de bilanţ a mijloacelor fixe
realizate reflectate în contabilitate cu TVA (anul 1994 -1.07.1998)
SVPR- suma VPR a mijloacelor fixe la decontarea lor în legătură cu uzarea deplină Se- suma
ieşirilor include: suma obţinută din realizarea mijloacelor fixe; baza valorică corectată a mijloacelor

13
fixe cedate cu titlu gratuit cu ieşire forţată, mijloacele fixe lichidate înaintea expirării duratei de
funcţionare utilă, baza valorică pentru aceste mijloace fixe se calculă în modul corespunzător:
a) pentru mijloacele fixe existente pînă la 1.01.1998 se ia valoarea de bilanţ;
b) pentru mijloacele fixe intrate după 1.01.1998 se ia valoarea de intrare, după care se calculă valoarea
rămasă în fiecare an, aplicînd norma de uzură corespunzătoare categoriei de proprietate.
Pentru mijloacele fixe raportate la I-a categorie de proprietate, calcularea amortizării se face
pentru fiecare obiect, iar pentru mijloacele fixe raportate la categoriile III-V, calcularea amortizării se
face pe categoriile de proprietate corespunzătoare.
În cazul cînd la finele anului fiscal în categoria de proprietate nu se află nici un mijloc fix sau
suma rămasă constituie mai puţin de 6000 lei, valoarea restantă urmează să fie dedusă în următoarea
perioadă de gestiune.
În conformitate cu prevederile Regulamentului privind inventarierea, în scopul verificării
existenţei reale a mijloacelor fixe cu datele din registrele contabile, este necesar de petrecut
inventarierea acestor active. Ca urmare, prin ordinul conducătorului întreprinderii se creează o comisie
din care fac parte: contabilul răspunzător de sectorul dat, contabilul şef şi magazionerul (pentru
mijloacele fixe aflate la depozit) sau persoana cu răspundere materială întărita după aceste mijloace
fixe. La inventarierea mijloacelor fixe, comisia de inventariere efectuează în mod obligatoriu
controlul efectiv al mijloacelor şi înscrie în listele de inventariere denumirea completă, destinaţia,
numărul de inventar, numărul de fabricare (numărul indicat în paşaportul tehnic) şi unele caracteristici
tehnice sau de exploatare. În cazul depistării mijloacelor neînregistrate în evidenţă sau indicării
incorecte a datelor ce le caracterizează, comisia trebuie să le includă în listele de inventariere,
inclusiv cu datele corectate şi caracteristicile tehnice ale acestora. Maşinile, utilajele şi instalaţiile
de forţă se trec în listele de inventariere individual, indicîndu-se numărul de inventar, uzina
producătoare, numărul paşaportului tehnic, anul producerii, destinaţia, capacitatea etc.
Mijloacele fixe care în perioada inventarierii se află în afara întreprinderii (materialul rulant
feroviar, maşinile auto, utilajele energetice, instalaţiile de lucru, aparatele şi instalaţiile de măsurare,
control şi reglare, mijloacele de transport date pentru reparaţii în afara întreprinderii), se
efectuează inventarierea înainte de ieşirea lor din întreprindere. Concomitent cu inventarierea
mijloacelor proprii se verifică mijloacele fixe arendate sau aflate la păstrare. Listele de inventariere cu
mijloacele arendate şi aflate la păstrare se întocmesc separat pe fiecare arendator şi întreprindere care
le-a transmis la păstrare. În acestea, în afară de datele stabilite, se indică de asemenea denumirea
arendatorului şi termenul arendei sau păstrării.
Ciclul mijloacelor fixe cuprinde în structura sa şi faza de ieşire al acestora. Există cîteva
modalităţi de ieşire, şi anume: vînzare, schimb, deteriorare e.t.c. Orice modalitate de ieşire a
mijloacelor fixe este insoţită de procedura de casare atît a amortizării acumulate, cît şi a valorii de
bilanţ a imobilizărilor date. Procedura de casare presupune întocmirea procesului-verbal de casare a
mijloacelor fixe. Acesta, include urmatoarea informaţie: data casării, denumirea obiectului casat,
valoarea iniţială a activului, suma amortizării acumulate, numărul de inventar al mijlocului, cauza
casării, membrii comisiei şi semnăturile acestora, materialele obţinute în rezultatul casării.
La ,,H.D.M. SERVICE’’ S.R.L. calcularea amortizării în scopurile impozitării nu s-a
efectuat.

Tema: Contabilitatea mişcării mărfurilor în unităţile de comerţ cu ridicata şi sau cu amănuntul

Cumpărarea bunurilor economice al ,,H.D.M. SERVICE’’ S.R.L. de natura stocurilor se


face de la entităţile producătoare din ţară, prin import direct sau de comerţ.
Activitatea de aprovizionare se realizează pe baza contractelor încheiate cu furnizorii, în care se
precizează bunurile ce se achiziţionează, cantităţile şi termenele de livrare, calitatea şi termenele de
plată, condiţiile de transport şi ambalare.

14
În practica unităţilor patrimoniale se pot întîlni forme de aprovizionare comune pentru toate
bunurile materiale de natura stocurilor sau forme de aprovizionare specifice pentru anumite bunuri sau
unităţi.
1. Aprovizionarea fără delegat are loc pe baza prevederilor contractuale şi ale graficului de
livrări întocmit de furnizori. La compartimentul comercial al furnizorului se întocmeşte "Dispoziţie de
livrare", iar pe baza acesteia se procedează la autorecepţia lotului de bunuri, întocmindu-se un „Proces
verbal de auto recepţie" şi „Factură fiscală şi de factura","Certificat de conformitate", "Aviz de
expediere".
Urmează ambalarea bunurilor, încărcarea în mijlocul de transport şi expedierea lor. Se
întocmesc documente de transport care se diferenţiază în funcţie de mijlocul de transport: "Scrisoare de
transport" sau „Buletinul de mesagerie" pentru transportul feroviar, "Foaie de parcurs" pentru
transportul auto, "Conosamentul" pentru transportul pe apă.
La sosirea mărfurilor la locul destinat, însoţitorul anunţă destinatarul şi încredinţează bunurile
beneficiarului. Recepţia mărfurilor se efectuează de către gestionar sau de către o comisie de recepţie,
numită de conducător prin ordin care organizează recepţia cantitativă şi calitativă a lotului de marfă.
Urmărind, concordanţa dintre prevederile din contract şi documentele de livrare, la
achiziţionarea mărfurilor se utilizează o ştampilă specială de recepţie cu ajutorul căreia se
consemnează un document, intrarea mărfurilor se prelucrează în gestiunea persoanelor responsabile,
documentele însoţitoare de livrare şi transportare semnate de către gestionar sau de comisie, sunt
predate în contabilitate pentru înregistrarea mărfurilor. Aprovizionarea şi acceptarea cererii dispoziţiei
de plată a furnizorului, dacă la recepţie au fost constatate lipsuri de mărfuri, mărfurile necontractate,
mărfuri cu defecte, atunci recepţia mărfurilor se anulează şi se întocmeşte proces verbal de constatare a
divergenţilor, totodată se înştiinţează furnizorul prin fax sau telefon. Dacă mărfurile au intrat fără
documente însoţitoare,atunci la primirea lor se întocmeşte proces verbal a mărfurilor. În acest caz
delegatul este obligat să ceară de la furnizori documentele necesare şi să se achite cu el,dacă parţial sau
total marfa nu este acceptată de unitatea comercială ca fiind necorespunzătoare sortimental necalitativă
sau nu este livrată în termenul stabilit, atunci ea este primită în custodie,ulterior marfa dată se restituie
furnizorului sau este readresată altui cumpărător.
2.Aprovizionarea prin delegatul propriu al entităţii. Are loc în cazul cînd furnizorul şi
cumpărătorul se află în aceeaşi localitate pentru predarea mărfurilor de la furnizor.Delegatul unităţii
comerciale primeşte o delegaţie cu care se prezintă la furnizor,evidenţa delegaţilor se ţine în registru de
evidenţă a delegaţilor.Participînd la recepţia mărfurilor,delegatul le preia şi le semnează documentele
de livrare(documentele sunt aceleaşi ca şi la prima formă)în caz de necesitate se organizează
verificarea calitativă a mărfurilor şi cantitativă ea se poate executa: -prin sondaj; -integral.
Delegatul poartă răspunderea materială asupra integrităţii lotului de mărfuri şi ambalajelor.La
sosirea delegatului mărfurile sunt predate gestionarului şi se organizează verificare calitativă şi
cantitativă a mărfurilor. Dacă la mărfuri sunt constatate divergenţe se întocmeşte un proces verbal de
constatare a divergenţelor la recepţie.
-dacă lipsurile se încadreză în limita normelor de perisabilitate naturală,atunci ele se trec la cheltuieli;
-dacă lipsurile sau constatat înăuntru colecţiilor atunci furnizorului i se înaintează o scrisoare de
pretenţie şi se refuză de plată;
-lipsurile constatate peste limita normelor de perisabilitate naturală se impută din contul gestionarului;
-plusurile care pot fi acceptate se înregistreză în contabilitate ca o intrare obişnuită;
Pentru evidenţa mărfurilor la entitate se foloseşte contul 217 "Mărfuri" este destinat
generalizării informaţiei privind mărfurile la entitate, magazine,baze angro. Este un cont de activ. În Dt
contului se înregistreză valoarea intrării mărfurilor, procurate de la furnizor, iar în Ct ieşirea lor din
gestiune, prin expediere sau prin vînzare.
Intrarea mărfurilor la entitatea ,,H.D.M. SERVICE’’ S.R.L. se face în baza facturilor fiscale,
iar predarea lor gestionarului are loc în baza documentulu „Raport gestionar".
Conform datelor din Analiza la contul 217 în anul 2016 s-au efectuat următoarele înregistrări contabile
la contul respectiv (Anexa 3):
1. Achiziţionarea mărfurilor de la furnizori în sumă de 220004,74 lei:
15
Debit contul 217 „Mărfuri” 220004,74 lei
Credit contul 521 „Datorii comrciale curente” 220004,74 lei.
2.Se reflectă casarea valorii de bilanţ a mărfurilor vîndute:
Debit contul 7112 ”Costul mărfurilor vîndute” 145258,03 lei
Credit contul 217 “Mărfuri” 145258,03 lei.
3. S-au înregistrat lipsuri de mărfuri la inventariere:
Debit contul 714 ”Alte cheltuieli din activitatea operațională” 51098,10 lei
Credit contul 217 ”Mărfuri” 51098,10 lei.

3.4 Contabilitatea materialelor şi obiectelor de mică valoare


Componenţa, caracteristica, modul de evaluare şi constatare a stocurilor sînt reglementate de
prevederile S.N.C „Stocuri”.
Definirea generală a stocurilor este că ele reprezintă cantităţi de resurse materiale stocate într-
un anumit volum şi o anumită structură pe o perioadă de timp determinată, cu un anumit scop. Pe
perioada stocării resursele materiale sînt inactive şi imobilizează capitalul firmei.
Stocurile de mărfuri şi materiale ale ,,H.D.M. SERVICE’’ S.R.L. cuprind categoriile de
bunuri economice aflate la dispoziţia entităţii şi destinate:
1) pentru a fi consumate la prima lor utilizare;
2) pentru a fi înregistrate ca producţie în curs de execuţie;
3) pentru a fi vîndute în aceeaşi stare sau după prelucrarea lor în procesul de producţie.
Spre deosebire de celelalte categorii de bunuri aflate în entitatea ,,H.D.M. SERVICE’’ S.R.L.,
stocurile se caracterizează prin faptul că se consumă la prima lor utilizare în procesul de producţie şi
trebuie înlocuite cu exemplare noi. În cadrul ciclului de exploatare se parcurg mai multe faze ale
ciclului economic din entitate: aprovizionare – producţie – desfacere, în care stocurile îşi schimbă atît
forma, cît şi conţinutul lor material.
Astfel, în cazul entităţilor de producţie, în faza de aprovizionare activele circulante sub formă
de disponibilităţi băneşti se transformă în active circulante sub formă de stocuri de materii prime şi
materiale consumabile; în faza de producţie stocurile de materii prime şi materiale consumabile se
transformă în stocuri de semifabricate şi produse finite; în faza de desfacere stocurile de semifabricate
şi produse finite sînt vîndute clienţilor, iar în urma decontărilor cu clienţii se transformă în active
circulante sub formă de disponibilităţi băneşti.
În cazul entităţilor de comerţ, ciclul de exploatare constă numai din două faze ale circuitului
economic; aprovizionare şi desfacere. În faza de aprovizionare entitatea cumpără bunuri, deci activele
circulante băneşti se transformă în active circulante sub formă de stocuri de mărfuri. În faza de
desfacere are loc revînzarea lor în aceeaşi stare (stocurile de mărfuri se transformă în active circulante
băneşti).
Clasificarea stocurilor se poate efectua după mai multe criterii:
- După locul în care se află la un moment dat se deosebesc:
a) stocuri proprii – stocuri aflate la dispoziţia entităţii;
b) stocuri aflate în procesul de producţie;
c) stocuri aflate la terţi pentru prelucrare sau păstrare;
d) stocuri aflate în drum;
e) stocuri ipotecate cu titlul de garanţie;
f) stocuri aflate în consignaţie.
- Din punct de vedere al funcţionalităţii lor, se deosebesc mai multe feluri de stocuri şi anume:
a. stocul curent – cantitatea de materiale necesară continuării procesului de producţie (sau de vînzare)
în intervalul între două aprovizionări succesive normale. Stocul curent este o mărime dinamică ce
poate primi diferite valori în funcţie de nivelul consumului.
b. stocul de siguranţă – cantitatea de materiale necesară pentru asigurarea continuităţii producţiei (sau
vînzării) în situaţia în care stocul curent a fost epuizat, iar aprovizionarea a fost întreruptă din diferite
motive (producător, transport, comandă etc.). Stabilirea nivelului stocului de siguranţă depinde de la o
16
entitate la alta. În cazul consumului stocului de siguranţă, el trebuie să fie completat operativ din
loturile aprovizionate ulterior.
c. stocul de pregătire sau condiţionare – cantitatea de materiale care, înainte de introducere în
procesul de producţie, trebuie să sufere anumite transformări sau staţionări în depozite.
d. stocul de tranzit – cantitatea de materiale care se găseşte în curs de transport între un depozit central
şi un loc de producţie mai depărtat.
Potrivit S.N.C „Stocuri”, stocurile de mărfuri şi materiale sînt reprezentate de:
a. materiale;
b. animale la creştere şi îngrăşat;
c. obiecte de mică valoare şi scurtă durată;
d. producţie în curs de execuţie;
e. produse;
f. mărfuri, inclusiv terenuri şi alte active circulante şi imobilizări achiziţionate şi destinate revînzării.
Valorile materiale cuprind bunurile economice aflate la dispoziţia entităţii formate din:
 materii prime;
 materiale consumabile.
Materiile prime sînt bunurile economice care participă direct la fabricarea produselor şi se
regăsesc total sau parţial în produsul finit, fie în starea lor iniţială, fie transformate, constituind de
regulă substanţa principală a produsului.
Materialele consumabile sînt acele categorii de bunuri de natura activelor curente, care
participă direct la procesul de producţie, fără a se regăsi, de regulă în conţinutul material al produselor
fabricate. Ceea ce se transmite este numai valoarea, nu şi conţinutul material. Materialele consumabile
cuprind:
 materiale auxiliare – care permit îmbunătăţirea şi păstrarea caracteristicilor şi proprietăţilor
produselor, precum şi calitatea. De asemenea acestea au un rol diferit în procesul de exploatare, în
sensul că pot fi consumate, ajută la executarea muncii însăşi sau participă alături de materia primă în
procesul de transformare a acesteia;
 combustibil – care în funcţie de destinaţie poate fi:
- tehnologic – folosit în procesul de producţie în scopul transformării materiilor prime;
- energetic – consumat pentru obţinerea energiei necesare punerii în mişcare a utilajului;
- gospodăresc – care nu participă direct la procesul de producţie, ci este folosit pentru încălzirea
secţiilor de producţie, clădirilor administrative, depozitelor, etc.
 piesele de schimb – sînt destinate pentru înlocuirea pieselor uzate ale maşinilor şi utilajelor sau
pentru reparaţiile şi reviziile periodice ale acestora. În funcţie de sursa de provenienţă piesele de
schimb pot fi :
- procurate de la furnizori;
- produse de entitate;
- obţinute în urma lichidării mijloacelor fixe.
Obiecte de mică valoare şi scurtă durată sunt bunurile cu o valoare nu mai mare decât limita
stabilită pentru a fi considerate ca mijloace fixe (6000 de lei), indiferent de durata lor de serviciu sau
cu o durată de utilizare mai mică de un an, indiferent de valoarea acestora, precum şi bunurile
asimilate acestora (echipamentul de protecţie, echipamente şi dispozitive de uz general şi special,
îmbrăcăminte de protecţie şi alte obiecte similare). În componenţa obiectelor de mică valoare şi scurtă
durată sînt incluse şi construcţiile speciale provizorii (neprevăzute în lista de titluri).
La obiecte de mică valoare şi scurtă durată se referă următoarele tipuri de active:
 instrumente cu destinaţie specială;
 instrumente cu destinaţie generală;
 îmbrăcăminte şi încălţăminte de protecţie;
 ambalaj tehnologic;
 inventar dospodăresc;
 lengerie de masă şi de pat;
17
 construcţii provizorii;
 alte obiecte.
Evidenţa obiectelor de mică vaoare şi scurtă durată se organizează reeşind din clasificarea:
 După destinaţie în procesul de producţie;
 După locul aflării;
 După valoarea lor.
După destinaţie şi rolul lor în procesul de producţie, obiectele de mică valoare şi scurtă durată
se divizează în urmatoarele grupe:
 Instrumente şi dispozitive de destinaţie comună;
 Instrumente şi dispozitive speciale;
 Utilaje de schimb – utilaje folosite de mai multe ori în producţie adaptate de mijloacele fixe şi alte
dispozitive, care corespund condiţiilor specifice la fabricarea producţiei;
 Ambalaj tehnologic – ambalaj folosit de mai multe ori nemijlocit în procesul tehnologic.
 Utilaj de producţie – obiecte cu destinaţie de producţie, care crează condiţii pentru îndeplinirea
operaţilor tehnologice: mese de lucru.
 Utilaj de uz casnic – mobilă de oficiu, mobiler (mese, scaune, dulapuri), cuiere, dulapuri de haine,
aparate telefonice, inventar de protecţie contra incendiului etc.).
 Echipamente şi încălţăminte de protecţie, dispozitive de protecţie - combinezoane, costume,
vestoane, pantaloni, încălţăminte diferită, mănuşi etc.
 Lengerie de pat – saltele, perne, cuverturi, feţe de plapumă, feţe de pernă, şerveţele etc.
 Alte obiecte de mică valoare şi scurtă durată – veselă şi alte accesorii, inventar pentru măsuri
social- culturale, sportive şi turism etc.
După locul de destinaţie obiectele de mică valoare şi scurtă durată se grupează în:
 Obiecte de mică valoare şi scurtă durată în stoc;
 Obiecte de mică valoare şi scurtă durată la depozit;
 Obiecte de mică valoare şi scurtă durată în exploatare.
După valoarea lor obiectele de mică valoare şi scurtă durată se împart în două grupe:
 Cu valoarea unitară pîna la ½ din plafonul stabilit de legislaţie.
 Cu valoarea unitară peste ½ din plafonul stabilit de legislaţie.
În scopul organizării raţionale a evidenţei şi controlului folosirii materialelor în producţie şi
diversităţii sortimentale, entităţile, în afară de clasificările prezentate mai sus a valorilor materiale,
poate să efectueze şi gruparea lor după caracteristica tehnică şi alte proprietăţi şi anume: clase; grupe;
subgrupe; sortimente; calitate.
De exemplu, în interiorul grupei şi subgrupei valorile pot fi indicate în profil separate după
feluri, marcă, calitate şi dimensiune – tip. Cu acest scop la entităţi se elaborează nomenclatorul (lista)
consumurilor de producţie a materealelor după caracteristica omogenă a lor. La unele entităţi numărul
grupelor şi subgrupelor depind de caracterul de producţie şi direcţia de livrare a produsului. Totodată
fiecării denumiri, dimensiune – tip şi fel de materiale se atribue condiţionat un semn cifrat – numar
nomenclator (cod), care ulterior, se atribue în toate documentele aferente existenţei şi circulaţiei
valorilor materiale.
Regula generală de evaluare şi înregistrare a stocurilor conform S.N.C „Stocuri ”, este
evaluarea la valoarea de intrare (istorică), care poate fi:
a. pentru bunurile aprovizionate de la terţi – valoarea de cumpărare plus cheltuielile aferente
aprovizionărilor;
b. pentru bunurile şi serviciile obţinute din producţia proprie – costul efectiv al cheltuielilor de
producţie, care cuprinde cheltuielile materiale directe, cheltuielile directe privind retribuirea muncii,
precum şi cheltuielile indirecte de producţie;
c. în cazul schimbului stocurilor în procesul operaţiilor comerciale între părţile independente –
valoarea venală a bunurilor primite sau predate în procesul schimbului;
d. pentru stocurile aduse ca aport la capital, obţinute cu titlu gratuit sau prin donaţie – valoarea de
utilitate.

18
La intrarea în patrimoniu stocurile se evaluează şi se înregistrează în contabilitate astfel:
materiile prime şi materialele, obiecte de mică valoare şi scurtă durată , animale, mărfuri şi alte
bunuri cumpărate - la valoarea de intrare, a cărei structură inserează următoarele elemente:
a. valoarea (preţul) de cumpărare a stocurilor;
b. taxe vamale aferente stocurilor importate;
c. cheltuieli accesorii de achiziţionare.
Acestea din urmă sunt cheltuieli directe sau indirecte legate de aprovizionare pînă la intrarea
bunurilor în gestiune. Ele pot fi: comisioane, cheltuieli de tranzit, asigurare, transport extern, transport
pe parcursul intern, cheltuieli de încărcare – descărcare, recepţie etc. Nu intră în costul de achiziţie
impozitele, care ulterior urmează a fi restituite entităţii de către organele fiscale, cât şi rabaturile.
Materialele şi obiectele de mica valoare si scurtă durata primite în urma schimbului sunt
evaluate în felul următor:
 la valoarea venală a materialelor şi obiectelor de mica valoare si scurtă durata stocurilor primite în
urma schimbului, corectată cu suma mijloacelor băneşti plătite sau echivalentului acestora;
 la valoarea venală a stocurilor eliberate în procesul schimbului , corectată cu suma mijloacelor
băneşti plătite sau echivalentului acestora;
 la valoarea de bilanţ a stocurilor destinate schimbului, în cazul când nu există valoarea venală
confirmată;
 la valoarea contractuală.
Este de menţionat că cheltuielile accesorii procesului de aprovizionare se includ direct sau
indirect în costul de achiziţie al materialelor şi obiectelor de mica valoare si scurtă durata, conform
prevederilor Politicii de contabilitate a entităţii. În cazul cheltuielilor proprii (transport, încărcare,
descărcare), de regulă, nu este posibilă determinarea imediată a acestora şi, ca urmare, repartizarea lor.
În cursul perioadei de gestiune se procedează la înregistrarea acestor cheltuieli în conturi separate, iar
la sfârşitul ei sunt repartizate (incluse în costul materialelor şi obiectelor de mica valoare si scurtă
durata achiziţionate), potrivit bazei de repartizare, care poate fi valoarea de cumpărare sau cantitatea
stocurilor achiziţionate.
În condiţiile economiei de piaţă, influenţate uneori şi de fenomenul inflaţionist, bunurile
economice se achiziţionează la diferite preţuri şi, ca rezultat, acestea intră în patrimoniu la diferite
valori. Acest fapt face dificilă identificarea cu exactitate a valorii de intrare (costului) a bunurilor
economice la ieşirea din patrimoniu. În practica contabilă internaţională şi naţională se folosesc mai
multe metode de evaluare a bunurilor la ieşirea din patrimoniu, toate având la bază valoarea de intrare
(iniţială sau istorică).
În paragraful 33 din S.N.C „Stocuri ”, se precizează că la evaluarea stocurilor de materiale și a
obiectelor de mică valoare și scurtă durată în contabilitatea curentă pot fi aplicate următoarele metode:
1) metoda identificării specifice;
2) metoda FIFO (primul intrat - primul ieşit);
3) metoda costului mediu ponderat.
Metoda de identificării specifice se aplică, de regulă, în cazul determinării costului unităţilor
stocurilor de materiale și a obiectelor de mică valoare și scurtă durată care nu sunt reciproc
substituibile, precum şi a costului stocurilor produse şi destinate unor proiecte speciale.
Metoda costului mediu ponderat, primei intrări – primei ieşiri, ultimei intrări – primei
ieşiri se aplică la determinarea costului stocurilor ieşite (trecute în consum) cu un sortiment variat şi
reciproc substituibile.
Conform S.N.C „Stocuri ”, metoda costului mediu ponderat poate fi aplicată în două variante
şi anume:
1) stabilirea unui cost mediu ponderat unitar calculat ca raportul dintre valoarea stocului şi
cantitate, după fiecare intrare. Actualizarea costului mediu ponderat se efectuează după fiecare intrare;
2) determinarea unui cost mediu ponderat unitar (sau în alte perioade care, în principiu, nu
trebuie să depăşească durata medie de păstrare) calculat ca raportul dintre valoarea totală a stocului
iniţial plus valoarea intrărilor în cursul lunii (perioadei) şi cantitate existentă în stocul iniţial plus
cantităţile intrate în cursul lunii (perioadei). Actualizarea periodică a costului mediu ponderat unitar
19
poate fi fie lunar, fie în alte perioade (care, în principiu, nu trebuie să depăşească durata medie de
păstrare ). Avantajul acestei metode constă în nivelarea variaţiilor de preţuri în condiţiile fluctuaţiei
lor, iar dezavantajul - în necesitatea aşteptării sfârşitului perioadei pentru evaluarea ieşirilor.
Relaţiile de determinare a costului mediu ponderat unitar şi a valorii stocurilor ieşite pot fi
prezentate astfel:
(Valoarea stocului iniţial + Valoarea intrărilor)
C.M.P= ( f.1.1 )
(Cantitatea în stocul iniţial + Cantitatea intrată)

Multitudinea de calcule prevăzute de metoda actualizării periodice a costului mediu ponderat


unitar după fiecare intrare impune folosirea acesteia în condiţiile unei dotări tehnice corespunzătoare.
Evaluarea ieşirilor din stoc după metoda FIFO. Potrivit acestei metode, stocurile ieşite din
gestiune se evaluează la valoarea de intrare (achiziţie) a primei intrări. Pe măsura epuizării lotului,
stocurile ieşite din gestiune se evaluează la valoarea de intrare a lotului următor, în ordine cronologică.
Este de menţionat că în condiţiile unei inflaţii puternice folosirea metodei FIFO nu poate să evite
complet pericolul falimentării entităţii, precum şi al supradimensionării profitului şi fiscalităţii.
Pentru exemplificarea acestei metode, autorul foloseşte date convenţionale din motivul lipsei de
informații de la entitatea cercetată, pentru a demonstra modalitatea de evaluare a materialelor a
metodei FIFO.
Exemplu 1: Se presupune că entitatea „X” are la data de 01.12.2016 un stoc de materiale de
clei „Extra” (1500 unităţi cantitative) la un cost efectiv de 125 lei/unitatea. Pe parcursul lunii s-au
efectuat următoarele intrări:
1. în baza facturii nr.452 din 05.12.16 – 700 unităţi*128 lei/unitatea,
2. în baza facturii nr.476 din 27.12.16 – 1250 unităţi*132 lei/unitatea.
Eliberări pe parcursul lunii decembrie s-au înregistrat:
1. potrivit bonului de consum nr.1540 din 17.12.15– 650 unităţi,
2. potrivit bonului de consum nr.2084 din 24.12.15 – 500 unităţi,
3. potrivit facturii de expediţie nr.1012 din 30.12.15 – 1200 unităţi.
Tabelul 2
Calculul costului materialelor ieşite după metoda FIFO:
Data Explicaţia Cantităţi, unitaţi Valori, lei Preţ
intrări ieşiri stoc Debit Credit Sold unitar
1 2 3 4 5 6 7 8 9
01.12.16 Stoc iniţial - - 1500 - - 187500 125
05.12.16 Intrare, fact.
700 - 2200 89600 - 277100 128
nr.452
17.12.16 Ieşire, bonul de 650*125
- 650 1550 - 195850 125
consum nr.1540 =81250
24.12.16 Ieşire, bonul de 500*125
- 500 1050 - 133350 125
consum nr.2084 =62500
27.12.16 Intrare, fact. 476 1250 - 2300 165000 - 298350 132
30.12.16 Ieşire, fact. 350*125+
nr.1012 +700*128
- 1200 1100 - + 145200 128
+150*132
=153150
Rulaje 1950 2350 - 254600 296900 - -
Total-suma 3450 2350 1100 442100 296900 145200 132
31.12.16 Stoc final 1100*13
- - 1100 - - 2 132
=145200

20
Utilizarea metodelor prezentate este determinată de faptul că în condiţiile economiei de piaţă
diferite cantităţi din acelaşi stoc figurează în contabilitate la diferite preţuri, în raport cu sursa de
aprovizionare şi momentul aprovizionării.
Aplicarea unei sau altei metode se concretizează în Politica de contabilitate a entităţii în raport
cu obiectivele şi tipul de activitate al acesteia. Indiferent de metoda de evaluare practicată de entitate,
aceasta trebuie să fie aceeaşi pentru toată perioada de gestiune şi cea ulterioară, pentru a asigura
comparabilitatea informaţiilor şi posibilitatea unei analize în dinamică.
Dacă se schimbă totuşi metoda de evaluare din motive justificate, trebuie să se determine
influenţa acestea asupra situaţiei patrimoniale, financiare, precum şi asupra rezultatelor.
În vederea asigurării integrităţii bunurilor economice entităţile efectuează inventarierea
acestora. Stocurile se evaluează la inventariere la valoarea de inventar sau de unitate.
Potrivit art.11 din Regulamentul privind inventarierea nr. 27 din 29.05.2012, valoarea de
inventar este valoarea stabilită la evaluarea elementelor patrimoniale la momentul inventarierii, în
funcţie de utilitatea bunului şi preţul pieţei.
La inventariere pot fi constatate şi stabilite valorile care delimitează stocurile în trei categorii:
a) stocuri care nu prezintă deprecieri şi valoarea de inventar a căror este egală cu valoarea de intrare;
b) stocuri care au suferit deprecieri şi se evaluează la un preţ posibil de valorificat şi, ca urmare,
valoarea de inventar este mai mică decît valoarea de înregistrare;
c) stocuri la care utilitatea sau preţul pieţei creşte şi, deci, valoarea de inventar este mai mare decât
valoarea de intrare;
Valoarea de utilitate sau preţul pieţei, ca bază de evaluare a bunurilor cu ocazia inventarierii, se
identifică, în principal, în funcţie de destinaţia lor, astfel:
1) stocurile destinate vînzării (produse finite, mărfurile, semifabricatele, materialele) se evaluează, de
regulă, la valoarea de inventar sub formă de valoarea realizabilă netă;
2) producţia în curs de execuţie şi semifabricatele se evaluează la valoarea consumurilor materiale şi de
muncă directe la care se adaugă costurile stadiilor de prelucrare tehnologică parcursă;
3) materiile prime şi materialele destinate utilizării în procesul de producţie se evaluează la costul de
înlocuire a acestora (de reaprovizionare).
Regula de bază privind evaluarea şi înregistrarea stocurilor, conţinută în paragraful 44 din
S.N.C ”Stocuri”, prevede că stocurile de materiale și de obiecte de mică valoare și scurtă valoare se
reflectă în situațiile financiare la valoarea cea mai mică dintre cost şi valoarea realizabilă netă.
Costul stocurilor de materiale și de obiecte de mică valoare și scurtă valoare cuprinde
cheltuielile de achiziţionare, cheltuielile pentru prelucrare şi alte cheltuieli aferente aducerii stocurilor
de mărfuri şi materiale la locul păstrării şi în starea de utilitate.
Valoarea realizabilă netă reprezintă preţul probabil de vînzare al stocurilor în procesul
activităţii economice ordinare, diminuată cu cheltuielile accesorii pentru comercializarea lor, cum sînt
cheltuielile de transport, comisioanele cedate, cheltuielile în perioada de garanţie, alte cheltuieli de
desfacere.
Stocurile se evaluează la valoarea realizabilă netă dacă aceasta este mai mică decît valoarea
contabilă a lor, adică în cazul:
1) deteriorării sau degradării parţiale a stocurilor;
2) învechirii morale parţiale sau totale a stocurilor;
3) reducerii preţului de vînzare a stocurilor;
4) majorării eventualelor cheltuieli aferente finalizării şi vînzării stocurilor etc.
Valoarea realizabilă netă a stocurilor se determină prin una din următoarele metode:
1) metoda categoriilor (elementelor) de stocuri care prevede stabilirea celei mai mici sume dintre
valoarea contabilă şi valoarea realizabilă netă pe fiecare element de stocuri;
2) metoda grupelor omogene de stocuri care prevede stabilirea celei mai mici sume dintre valoarea
contabilă şi valoarea realizabilă netă pe fiecare grupă omogenă de stocuri;
3) metoda volumului total de stocuri care prevede stabilirea celei mai mici sume dintre valoarea
contabilă şi valoarea realizabilă netă a tuturor stocurilor entităţii.
21
Valoarea realizabilă netă a soldurilor de stocuri la data raportării se determină în baza:
1) preţurilor contractuale, în cazul în care stocurile sînt destinate vînzării conform contractelor
încheiate;
2) preţurilor de piaţă curente în cazul în care nu sînt încheiate contracte de vînzare a stocurilor, dar
acestea sînt destinate vînzării;
3) altor informaţii credibile deţinute de către entitate.
Materialele şi alte stocuri destinate utilizării la fabricarea produselor finite nu vor fi evaluate la
sume mai mici decît costul acestora, dacă se prevede că produsele finite care constituie baza lor vor fi
vîndute la un preţ egal sau mai mare decît costul lor de producţie. În cazul în care se estimează că
costul produselor finite va fi mai mare decît preţurile de piaţă curente, costul materialelor utilizate se
diminuează pînă la valoarea realizabilă netă.
Suma oricărei diminuări a valorii stocurilor pînă la valoarea realizabilă netă se contabilizează
ca majorare a cheltuielilor curente şi diminuare a stocurilor.
Pentru fiecare perioadă de gestiune ulterioară se efectuează o nouă estimare a valorii realizabile
nete a stocurilor. Dacă în perioada precedentă stocurile au fost evaluate în bilanţ la valoarea realizabilă
netă şi la finele perioadei de gestiune rămîn în stoc la aceeaşi valoare, iar circumstanţele s-au schimbat
şi valoarea realizabilă netă s-a majorat, aceste stocuri se evaluează la suma cea mai mică dintre cost şi
valoarea realizabilă netă revizuită. Diferenţa apărută în limita costului de intrare se contabilizează ca
majorare concomitentă a stocurilor şi veniturilor curente.
Indiferent de metoda adoptată, evaluarea stocurilor reprezintă o problemă, a cărei rezolvare
depinde de complexitatea structurii sortimentale, fiscalitate şi rentabilitate. Structura sortimentală
impune folosirea acelei metode care să asigure o evaluare cât mai exactă în raport cu realitatea, fără a
amplifica volumul muncii de calcul.
Fiscalitatea şi rentabilitatea sînt principalii factori care condiţionează adoptarea unei sau altei
metode, deoarece evaluarea cantităţii de stocuri la sfârşitul perioadei este cheia care conduce la
supraevaluarea sau subevaluarea profitului, iar în această bază – la încadrarea sau neîncadrarea în
principiul prudenţei.
În consecinţă, pentru ca entitatea să se încadreze în principiul prudenţei, concomitent cu
rezolvarea raporturilor cu fiscalitatea, într-o economie stabilă se recomandă aplicarea metodelor
costului mediu ponderat şi FIFO.
Toate operaţiile de intrare se înregistrează în documente primare. Conţinutul şi forma
documentelor depinde de sursa intrării. Intrarea materialelor poate fi din diferite surse:
- de la furnizori;
- din producţia proprie;
- din lichidarea mijloacelor fixe;
- prin intermediul titularilor de avans;
- constatarea pusurilor la inventariere;
- primite cu titlul gratuit;
- sub formă de aport al fondatorilor la capitalul statutar.
Recepţia principală de materiale se primeşte de la furnizori. Intrările valorilor materiale de la
furnizori se înfăptuieşte conform contractelor încheiate între părţi. Recepţionarea materialelor are loc
la depozitul furnizorului sau la staţia căilor ferate, în porturi sau aeroporturi.
Materialele primite de la furnizori sunt însoţite de următoarele documente: factura; factura
fiscală.
Aceste documente cuprind toate elementele necesare pentru identificarea materialelor
recepţionate. Toate documentele se transmit în secţia de aprovizionare unde se înregistrează în jurnalul
de evidenţă a materialelor primite. Secţia de aprovizionare controlează documentele, controlează
respectarea condiţiilor contractului încheiat şi în dependenţă de rezultatele controlului se primeşte
decizia de a accepta sau a refuza factura furnizorului.
Unele materiale pot fi procurate de la persoane fizice. În acest caz se întocmeşte un act de
cumpărare, în care se înscriu ambele părţi: cumpărătorul şi vânzătorul.

22
În cazul procurărilor materialelor prin intermediul titularilor de avans aceştia vor prezenta în
contabilitate la fiecare procurare a valorilor materiale documentele corespunzătoare de procurare a
materialelor, iar la sfârşitul lunii va prezenta în contabilitate darea de seamă pentru mijloacele băneşti
primite. În contabilitate se îndeplineşte decontul de avans care se îndeplineşte lunar pe fiecare titular
de avans aparte.
La primirea materialelor la depozitul întreprinderii se execută un control de către magazioner a
materialelor recepţionate, se controlează integritatea ambalajelor, se efectuează controlul cantitativ –
valoric a materialelor intrate.
La depistarea necorespondenţei valorilor materiale intrate conform sortimentului, cantităţii, a
calităţii cu documentele furnizorului se îndeplineşte un act de recepţie a materialelor. Actul de recepţie
se îndeplineşte de către o comisie de primire în prezenţa magazionerului, reprezentantul furnizorului şi
o persoană necointeresată. În actul de recepţie se arată denumirea, cantitatea şi calitatea materialelor de
intrare conform documentelor de însoţire precum se înscriu şi datele reale ale întrărilor. Abaterile
stabilite la intrarea materialelor se execută în două exemplare, unul rămâne în contabilitate, al doilea se
transmite furnizorului împreună cu scrisoarea de reclamaţie.
Materialele şi materia primă au însemnătate mare în totalul stocurilor de mărfuri şi materiale,
deoarece ele fac parte din activ şi pot fi puse în circulaţie foarte rapid.
Circulaţia rapidă a stocurilor de materiale are loc şi din cauza aprovizionărilor frecvente
efectuate la entitate. La ,,H.D.M. SERVICE’’ S.R.L. se utilizează mai multe documente primare
(factura, fiscală – Anexa 8) în dependenţă de tipul operaţiunii efectuat de către entitate.
Pentru generalizarea informaţiei privind existenţa şi mişcarea materialelor înregistrate în
bilanţul entităţii este destinat contul de activ 211 „Materiale”, care face parte din clasa 2 “Active
circulante”, grupa 21 “Stocuri de mărfuri şi materiale”. Modul de trecere a valorilor materiale în
categoria stocurilor de mărfuri şi materiale, componenţa acestora şi regulile de evaluare sunt
reglementate de Standardul Naţional de Contabilitate “Stocuri ”. Soldurile conturilor din această grupă
sunt reflectate în subcapitolul 2.1 “Stocuri de mărfuri şi materiale”al bilanţului contabil.
În debitul contului 211 ”Materiale” se înregistrează:
 valoarea de procurare (contractuală) a materialelor contra plată sau într-un alt mod;
 consumurile aferente achiziţionării;
 costul efectiv al materialelor fabricate la entitate;
 valoarea materialelor neutilizate, returnate din secţiile de producţie şi alte subdiviziuni ale entităţii;
 valoarea realizabilă netă a materialelor obţinute în urma pregătirii activelor pe termen lung pentru
utilizare după destinaţie, reparaţie şi casării obiectelor de mijloace fixe şi a obiectelor de mică
valoare şi scurtă durată;
 valoarea de piaţă a plusurilor de materiale constatate la inventariere;
 suma majorării (ajustării) valorii materiale intrate în anii precedenţi.
Iar în creditul contului 211 ”Materiale” se înregistrează:
 valoarea materialelor consumate pentru necesităţile de producţie şi alte necesităţi ale entităţii, în
evaluarea stabilită în politica de contabilitate a entităţii;
 valoarea de bilanţ (costul) a materialelor ieşite la vânzarea acestora, transmiterea în capitalul
statutar al altei entităţi, transmiterea cu titlu gratuit, constatarea lipsurilor la inventariere etc.;
 diferenţa dintre valoarea de intrare (costul) a materialelor şi valoarea realizabilă netă a acestora;
 suma micşorării (ajustării) valorii materialelor intrate în anii precedenţi.
Soldul contului 211 ”Materiale” este debitor şi reprezintă valoarea (costul) materialelor la
finele perioadei de gestiune şi se reflectă în capitolul 2 din Bilanţul.
La ,,H.D.M. SERVICE’’ S.R.L., departamentul contabilitate se ține în mod automatizat, fapt
ce ușurează lucrul contabilului.
Organizarea contabilităţii analitice se face în deplină concordanţă cu contabilitatea sintetică,
asigurându-se o evidenţă completă, întrucât se foloseşte atât etalonul bănesc, cât şi etalonul natural.
Scopul principal al evidenţei analitice a materialelor este realizarea informaţiei contabile în scopul
gestionării corecte a stocurilor. Contabilitatea analitică a materialelor permite dispersarea
23
responsabilităţii gestionarilor pentru sectorul încredinţat şi asigură evidenţa detaliată a existenţei şi
circulaţiei materialelor pe categorii specifice sau unităţi de sortiment.
Pentru desfăşurarea activităţii întreprinderile se aprovizionează cu materiale care pot fi divizate
în materii prime şi materiale consumabile. Materiile prime sunt bunurile care participă direct la
fabricarea produselor şi se regăsesc în produsul finit integral sau parţial, fie în starea lor iniţială, fie
transformaţională. Materialele consumabile sunt acele categorii de bunuri de natura activelor curente
(materiale auxiliare, combustibil, ambalaje, piese de schimb, materiale de construcţie, alte materiale
consumabile), care participă direct la procesul de producţie, fără a se regăsi, de regulă, în conţinutul
material al produselor fabricate.
Aprovizionarea cu materii prime şi materiale de la terţi se efectuează în conformitate cu
programul de aprovizionare elaborându-se în acest scop comenzi către furnizori, în baza cărora se
încheie contracte economice. La executarea comenzii şi a contractului de aprovizionare, întreprinderea
cumpărător primeşte de la furnizor factura fiscală. Recepţia cantitativă se efectuează de către
magazioner iar rezultatele ei cantitative se consemnează în bonul de intrare sau nota de intrare, iar
recepţia calitativă se efectuează de specialistul în domeniu într-un buletin de analiză.
La procurarea materialelor se mai include în costul materialelor şi cheltuielile de transport –
aprovizionare (CTA). La calcularea costului efectiv al materialelor la ieşirea lor sau trecerea în
consum, unele CTA se includ direct, altele indirect. În cazul includerii directe – utilizarea tehnicii de
calcul este specifică. În celelalte cazuri este necesară efectuarea unor calcule:
a) se determină, la finele lunii, % mediu al CTA:
%= ΣCTA stoc + ΣCTA intrate/Val. materialelor în stoc+ Val. materialelor intrate
b) suma CTA aferentă materialelor consumate:
ΣCTA cons = % * Valoarea materialelor consumate
În anul 2016 la entitatea cercetată nu au fost înregistrate mișcări la contul respectiv dar în
practică întîlnim următoarele operațiuni economice:
a) la procurarea materialelor în luna decembrie 2016, contra plată de la furnizori (fără TVA), cu
achitarea în anul de gestiune curent:
Debit contul 211 „Materiale”, subcontul 2113 „Combustibil” 165523,93 lei;
Credit contul 521„Datorii comerciale curente”,
subcontul 5211„Facturi de achitat în ţară” 165523,93 lei.
b) la achiziționarea materialelor în luna decembrie 2016 prin intermediul titularului de avans cu
eliberarea anticipată al acestuia în sumă de 2209,64 lei s-a întocmit următoarea formulă contabilă:
Debit contul 211 „Materiale”, subcontul 2113„Combustibil” 2209, 64 lei;
Credit contul 226„Creanțe ale personalului” 2209,64 lei.
d) la înregistrarea costului combustibiluli utilizat pentru prestarea serviciilor:
Debit contul 711„Costul vînzărilor”, subcontul 7113„Costul seviciilor prestate” 169114,80 lei;
Credit contul 211„Materiale”, subcontul 2113 ”Combustibil” 169114,80 lei.
e) s-a reflectat în luna decembrie 2015 intrarea pieselor de schimb de la furnizori în sumă de
11857,52 lei:
Debit contul 211 „Materiale”, subcontul 2115„Piese de schimb” 11857,52 lei;
Credit contul 521„Datorii comerciale curente” 11857,52 lei.
f) se reflectă utilizarea pieselor de schimb în scopuri administrative în sumă de 33464,19 lei:
Debit contul 713 „Cheltuieli administrative” 33464,19 lei;
Credit contul 211„Materiale” , subcontul 2115”Piese de schimb” 33464,19 lei.
l) la procurarea altor materialelor în luna decembrie 2015, contra plată de la furnizori (fără
TVA), cu achitarea în anul de gestiune curent:
Debit contul 211 „Materiale”, subcontul 2116„Alte materiale” 4573,54 lei;
Credit contul 521„Datorii comerciale curente”,
subcontul 5211„Facturi de achitat în ţară” 4573,54 lei.
m) la înregistrarea costului altor materiale utilizat pentru prestarea serviciilor:
Debit contul 711„Costul vînzărilor”, subcontul 7113„Costul seviciilor prestate” 23057,45 lei;
Credit contul 211„Materiale”, subcontul 2116 ”Alte materiale” 23057,45 lei.
24
Eliberarea materialelor de la depozit este insoţită de facture simplă. La ,, H.D.M.
SERVICE’’S.R.L., consumul de materiale nu este perfectat în fişe-limită sau bon de consum.
Exemplu 2: În baza actului de trecere a materialelor la pierderi, la ,, H.D.M. SERVICE’’SRL
s-au înregistrat urmatoarele formule contabile:
Debit cont 713 ,, Cheltuieli administrative” – la valoarea materialelor consumate pentru întreținerea
mijlocului de transport de 2300 lei
Credit cont 211 ,, Materiale’’, subcontul 2115 ,,Piese de schimb’’ – la valoarea materialelor
consumate de 2300 lei.
Conform Politicii de contabilitate a ,,H.D.M. SERVICE’’S.R.L., obiectele de mică valoare şi
scurtă durată reprezintă bunuri cu valoare unitară mai mică de 6000 lei, indiferent de durata de
exploatare sau cu o durată mai mică de un an, indiferent de valoarea unei unităţi.
Evidenţa sintetică se organizează cu ajutorul contului de activ bilanţier 213 ,,OMVSD”, care
are 2 subconturi:
213.1 ,,OMVSD în stoc”;
213.2 ,,OMVSD în exploatare”.
Obiectele de mică valoare şi scurtă durată cuprinde activele, valoare unitară a cărora este mai
mică decît plafonul stabilit de legislaţie (6 000 lei) indiferent de durata de exploatare, sau activele a
căror durată de utilizare nu depăşeşte un an, indiferent de valoarea unitară .
La perfectarea operţiunilor economice afiliate de OMVSD se utilizează următoarele documente
primare:
 fişa de evidenţă a obiectelor de mică valoare (OV-2);
 procesul-verbal de ieşire din uz a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată (OV-4) ;
 procesul verbal de scoatere din uz a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată (OV-8).
Fişa de evidenţă a obiectelor de mică valoare (OV-2) se completează într-un singur exemplar
de către magazioner sau altă persoană responsabilă la eliberarea OMVSD angajaţilor întreprinderii.
Dacă în procesul de utilizare OMVSD s-au pierdut sau au fost deteriorate se completează
procesul-verbal de ieşire din uz a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată (OV-4).
OMVSD care nu mai pot fi utilizate în activitatea întreprinderii se casează prin întocmirea
Procesului-verbal de scoatere din uz a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată (OV-8).
Pentru evidenţa obiectelor de mică valoare şi scurtă durată este destinat contul de activ 213
“Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” şi contul de pasiv 214 “Uzura obiectelor de mică valoare şi
scurtă durată”.
Operaţiile de intrare a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată se reflectă la fel ca şi
materialele.
Evidenţă ieşirii a obiectelor depinde de valoarea unitară şi direcţiile de utilizare a obiectelor .
La ,,H.D.M. SERVICE’’ SRL în decursul lunii decembrie 2016 nu s-au înregistrat operațiuni
economice aferente mișcării obiectelor de mică valoare și scurtă durată ( Anexa 37).
Obiectele cu o valoare unitară de pînă la 3000 lei se trec direct la cheltuieli, fără calcularea
amortizării, prin formula contabilă:
Debit conturile 713 “Cheltuieli administrative”, 811 “Activităţi de bază”, 821 “Consumuri indirecte de
producţie”,
Credit contul 213 “Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”.
Obiectele cu valoarea mai mare de 3000 lei/unitate se trec la cheltuieli prin calcularea
amortizării în proporţie de 100% din valoarea obiectelor, diminuată cu valoarea probabilă rămasă.
Pentru aceste obiecte se organizează evidenţa în exploatare. Dacă obiectele cu valoarea unitară de pînă
la 3000 lei se scot de la evidenţă la predarea lor în exploatare, atunci obiectele ce depăşesc acest plafon
de 3000 lei se ţin la evidenţă pe toată perioada lor de exploatare.
Să examinăm întrebările, ce ţin de evidenţa obiectelor de mică valoare şi scurtă durată :
1. Eliberarea obiectelor pentru exploatarea utilajului:
Debit contul 213 “Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”,
Debit contul 821 “Cheltuieli indirecte de producţie”,
Credit contul 213 “Obiecte de mică valoare şi scurtă durată;
25
2. Concomitent cu darea obiectelor în exploatare se calculă în mărime de 100% Amortizarea la
obiectele cu valoarea mai mare de 3000 lei de unitate:
Debit contul 821 “Cheltuieli indirecte de producţie”,
Credit contul 214 “ Uzura a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată date în exploatare în luna
ianuarie:
Debit contul 214 “Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată” 
Credit contul 213 “Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”, subcontul 2132 “Obiecte de mică valoare
şi scurtă durată în exploatare” 
4. Reflectarea deşeurilor obţinute din ieşirea obiectelor:
Debit contul 211 “Materiale” 
Credit contul 213 “Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”, subcontul 2132 “Obiecte de mică valoare
şi scurtă durată în exploatare” 
5. Diferenţa dintre deşeurilor obţinute şi valoarea probabilă rămasă:â
Debit contul 714 “Alte cheltuieli operaţionale”,
Credit contul 213 “Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”
Debit contul 211 “Materiale” 
Credit contul 612 “Alte cheltuieli operaţionale”

3.5. Contabilitatea creanţelor întreprinderii


În procesul activităţii economico-financiară a oricărei entităţi apare necesitatea efectuării
decontărilor cu cumpărătorii, furnizorii, bugetul, personalul, etc. Deoarece momentul achitării
datoriilor nu coincide, de obicei, cu momentul apariţiei acestora (la livrarea şi procurarea mărfurilor,
prestarea serviciilor, beneficierea de servicii etc.), întreprinderea generează creanţe comerciale.
Deci, creanţele comerciale reprezintă acea parte a creanţelor care apare în cazul cînd momentul
transmiterii către cumpărător a drepturilor de proprietate asupra mărfurilor, produselor şi altor active
livrate, precum şi cel al prestării de servicii nu coincide cu momentul achitării acestora.
Livrarea produselor, prestarea serviciilor şi executarea lucrărilor, în urma cărora apar creanţele
comerciale, se efectuează în baza următoarelor documente:
- Factură fiscală (Anexa 5.1);
- Act de îndeplinire a lucrărilor;
- Procesul-verbal de îndeplinirea serviciilor de transport;
- Factură;
- Ordin de plată;
Conform Planului general de conturi contabile, pentru generalizarea informaţiei privind
existenţa, formarea şi achitarea creanţelor comerciale pot fi utilizate următoarele conturi sintetice din
grupa 22 “Creanţe comerciale şi calculate”:
 221 „Creanţe comerciale”
 222 „Corecţii (provizioane) privind creanţele compromise”
 223 „Creanţe ale părţilor afiliate”
 224 „Avansuri acordate curente”
Contul 221 „Creanţe comerciale” este un cont de activ. În debitul acestui cont se înregistrează
apariţia / majorarea creanţelor comerciale, iar în creditul contului 221 „Creanţe comerciale” se
înregistrează stingerea / diminuarea creanţelor comerciale. Soldul contului 221 „Creanţe comerciale”
este debitor şi reprezintă suma creanţelor comerciale determinată în conformitate cu standardele de
contabilitate.
La contul 221 „Creanţe comerciale” pot fi deschise următoarele subconturi :
2211 „Creanţe comerciale din ţară”;
2212 „Creanţe comerciale din străinătate”;
26
2213 „Alte creanţe comerciale”.
Evidenţa analitică a creanţelor comerciale se ţine pe fiecare debitor, pe termen de formare şi de
achitare.
Creanţele comerciale se reflectă în contabilitate ţinînd cont de formele de achitare posibile:
 contra mijloacelor băneşti;
 pe seama avansurilor primite.
 prin schimb de active;
 prin cambiile emise de cumpărător;
La SRL ”H.D.M. SERVICE” creanţele comerciale se achită numai pe seama mijloacelor
băneşti.
 Achitarea creanţelor contra mijloacelor băneşti:
La achitarea creanţelor comerciale contra mijloacelor băneşti la SRL ”H.D.M. SERVICE”
pentru luna decembrie 2016 s-au obţinut următoarele sume şi s-au întocmit următoarele formule
contabile (Anexa 5):
1. Se reflectă datoria cumpărătorilor (clienţilor) pentru serviciile prestate:
Debit contul 221”Creanţe comerciale” 295621,13 lei
Credit contul 611 ”Venituri din vînzări” 295621,13 lei
La entitatea SRL ”H.D.M. SERVICE” s-a reflectat încasarea mijloacelor băneşti în numerar
sau prin intermediul mijloacelor de la conturile curente pentru achitarea creanţelor comerciale
înregistrate în luna decembrie 2016 şi anume:
a) achitare va fi efectuată prin virament:
Debit contul 242 ”Conturi curente în monedă naţională” 289263,62 lei
Credit contul 221 ”Creanţe comerciale” 289263,62 lei
 Achitarea creanţelor pe seama avansurilor primite:
În practica livrărilor de valori materiale (servicii) e posibilă plata în avans mai mică, egală sau mai
mare, decât valoarea produselor finite (mărfuri) vândute sau servicii prestate. Ultima variantă poate avea
loc nu din cauza că furnizorul (prestatorul de servicii) insistă să-i fie virată o sumă în avans mai mare, decât
valoarea bunurilor, serviciilor, dar fiindcă din anumite motive s-au expediat mărfuri (prestat servicii) într-
un volum mai mic, decât se prevedea.
La contul 223 „Creanţe ale părţilor afiliate” pot fi deschise următoarele subconturi:
2231 ”Creanţe ale părţilor afiliate din ţară”
2232 ”Creanţe ale părţilor afiliate din străinătate”
2233 ”Alte creanţe ale părţilor afiliate”
Evidenţa analitică a creanţelor curente se ţine pe fiecare debitor şi pe termen de înregistrare.
Întreprinderea SRL ”H.D.M. SERVICE” nu este o întreprindere-mamă, nici întreprindere-
fiică şi nici întreprindere asociată, de aceea în evidenţa contabilă nu se reflectă conul 223 „Creanţe
curente ale părţilor afiliate”.
Contul 224 „Avansuri acordate curente” este destinat generalizării informaţiei privind
avansurile pe termen scurt acordate furnizorilor, antreprenorilor, altor creditori în contul livrării
mărfurilor şi materialelor altor acitve sau în cazul executării lucrărilor, prestării serviciilor, precum şi
privind achitarea produselor, lucrărilor primite de la clienţi pe măsura finisării parţiale pe un termen
nu mai mare de un an.
Contul 224 „Avansuri acordate curente” este un cont de activ. În debitul contului se reflectă
sumele avansurilor pe termen scurt acordate, iar în credit se reflectă sumele avansurilor, înregistrate
pentru stingerea datoriilor faţă de furnizor sau antreprenor. Soldul acestui cont este debitor şi
reprezintă avansurile acordate, dar încă neînregistrate la finele perioadei de gestiune.
La contul 224 „Avansuri acordate curente” pot fi deschise următoarele subconturi:
- 2241 „Avansuri acordate în ţară”
- 2242 „Avansuri acordate în străinătate”
Evidenţa analitică a avansurilor pe termen scurt acordate se ţine pe fiecare benificiar de avans
şi pe destinaţii.

27
În anul 2016 la SRL „ H.D.M. SERVICE” au fost înregistrate avansuri pe termen scurt acordate
(Anexa 37)
Se reflectă acordarea avansului furnizorului în mărime de 24820 lei din contul curent în valută
naţională:
Debit contul 224 „Avansuri acordate curente” 24820,00 lei
Credit contul 242 „Conturi curente în monedă naţională” 24820,00 lei.
Evidenţa analitică a creanţelor comerciale se ţine pe tipurile lor, pe articole şi pe alte direcţii
stabilite în politica de contabilitate a entităţii economice. În etapa următoare datele registrelor contabile
la conturile de creanţe comerciale se trec în Cartea mare, în care se calculează rulajele şi soldul fiecărui
cont. După determinarea soldurilor conturilor, acestea se compară cu datele contabilităţii analitice şi se
întocmeşte balanţa de verificare.
Personalul întreprinderii cuprinde oamenii angajaţi permanent sau temporar, pe diferite funcţii,
de conducere sau de execuţie, în conformitate cu structura organizatorică, tehnologiile folosite,
amploarea activităţii economice, mărimea productivităţii pe angajat etc.
Creanţele personalului reprezintă datorii ale angajaţilor faţă de întreprindere care apar în urma
procurării mărfurilor de către angajaţii întreprinderii cu achitare în rate, în urma acordării avansului
spre deconatare, recuperarea de către gestionari a daunei materiale cauzate şi alte datorii.
Creanţele personalului se înregistrează în contabilitatea în baza următoarelor documente:
- Dispoziţie de plată;
- Decont de avans;
- Ordin de deplasare;
- Bon unic de plată;
- Documente cu titluri executorii;
- Lista de inventariere a creanţelor şi a datoriilor;
- Decizia privind recuperarea daunelor cauzate;
Între unităţile economice şi angajaţii săi se încheie un contract social, prin care personalul se
obligă să desfăşoare activităţile, muncile stipulate în general prin contract, iar pe de altă parte, entităţile
economice se obligă să-i remunereze munca prestată.
Evidenţa analitică a creanţelor personalului se ţine pe fiecare debitor, pe tipuri de creanţe, pe
termene de apariţie şi de achitare a acestora.
În decursul anului 2016 la SRL „H.D.M. SERVICE” au fost înregistrate operaţiuni economice
cu creanţe ale personalului (anexa 7).
Conform planului general de conturi contabile pentru evidenţa sintetică a creanţelor pe termen
scurt ale personalului se utilizeaza contul de activ 226 ,,Creanţe ale personalului”. Acesta e destinat
generalizării informaţiei privind existenţa, formarea şi achitarea creanţelor nominalizate. În debitul
contului 226 ,,Creanţe ale personalului” se reflectă apariţia creanţelor pe termen scurt ale personalului,
iar în credit- achitarea acestora. Soldul contului este debitor şi reprezintă creanţele personalului faţă de
entitate la finele perioadei de gestiune.
În subcontul 2261 „Creanţe ale titularilor de avans” se reflectă sumele titularii de avans
datorate întreprinderii, fiind angajaţi ale întreprinderii, cărora li se eliberează mijloace băneşti spre
decontare pentru acoperirea cheltuielilor care urmează a fi suportate de angajat.
Cheltuielile suportate de angajat sunt următoarele:
 cheltuielile gospodăreşti
 cheltuielile de deplasare în interes de serviciu:
Conform „Regulamentului cu privire la detaşarea angajaţilor întreprinderilor,
instituţiilor şi organizaţiilor din Republica Moldova” deplasare în interes de serviciu reprezintă
delegarea salariatului, coform ordinului angajatorului, pe un anumit termen, pentru îndeplinirea
obligaţiilor de serviciu în afara locului de muncă permanent.
28
Detaşarea salariatului se efectueză de către conducătorul întreprinderii prin eliberarea
ligitimaţiei de deplasare. În cazul detaşării salariatului în străinătate, eliberarea legitimaţie de
deplasare se efetuează în baza ordinului conducătorului întreprinderii.
În legitimaţia de deplasare se indică:
- denumirea întreprinderii pe care o prezintă;
- numele, prenumele salariatului;
- destinaţia;
- denumirea întreprinderii la care se deleagă;
- scopul detaşării.
Obligatoriu, legitimaţia de deplasare trebuie să fie autentificată prin ştampilele
întreprinderilor, precum să conţină misiuni despre plecarea şi sosirea de la punctele de destinaţie.
Termenul detaşării se determină de către conducătorul întreprinderii şi nu poate depăşi doi ani la
detaşarea peste hotare şi 60 de zile calendaristice în Republica Moldova, fără a lua în calcul timpul
aflării în drum.
Pentru muncitori şi conducători detaşaţi pentru construcţie termenul nu depăţeşte un an (fără a
lua în calcul timpul aflării în drum). Astfel, doarece întreprinderea SRL „Borimax” are ca activitatea
de bază construcţia reţelelor de gaz, o mare parte a muncitorilor sunt detaşaţi pentru construcţie.
Întreprinderea recuperează următoarele cheltuieli angajatului conform documentelor
confirmative:
Cheltuielile de transport:
Întreprinderea achită cheltuielile de transport detaşatului, potrivit documentelor confirmative,
pînă la locul de destinaţie şi retur –spre locul permament de mună, cu transportul aerian, feroviar,
naval, transportul auto-public la tarifele clasei economice. În cazul nprezentării documentelor de
călătorie, achitare pentru transport pe teritoriul Republicii Moldova se efectueză conform tarifului
minim.
De asemenea întreprinderea achită salariatului detaşat cheltuielile pentru călătoria în transport
public (cu excepţia taximetrelor) pînă la gară, aerogară, debarceder şi retur, în caz dacă ele nu sunt
amplasate în raza localităţii unde a fost detaşat, conform actelor de călătorie prezentate. Iar la
detaşarea salariatului în străinătate i se achită cheltuielile pentru deplasarea tur-retur pe distanţa
dintre aeroport, gară sau debarcader şi locul de cazare cu transportul public.
Dacă salariatul detaşat utilizează transportul de serviciu sau transportul auto personal,
întreprinderea compensează cheltuielile pentru combustibil şi lubrifianţi, în conformitate cu ruta şi
kilometrajul, aprobate de conducătorul întreprinderii, în baza documentelor eliberate de staţii de
alimentare cu combustibil, care confirmă cheltuielile menţionate.
Diurnele:
Întreprinderea achită diurnele în conformitate cu diferenţierea acestora pe categorii, ţinîndu-se
cont de posturile deţinute de salariaţii detaşaţi, de scopul şi caracterul misiunii.
Astfel, conform Regulamentului, diurnele sunt diferenţiate pe următoarele categorii:
în I –a categorie se încadrează personalul întreprinderii pentru îndeplinirea unor misiuni
provizorii:
a) efectuarea schimbului de experienţă, specializări, stagii şi instruiri;
b) elaborarea lucrărilor sau a documentelor;
c) încheierea sau semnarea contractelor;
d) exercitarea funcţiei de control în problemele ce ţin de specificul activităţii;
 e) efectuarea vizitelor oficiale la invitaţia organelor guvernamentale ale altor state;
 f) participarea la adunările generale şi speciale, la sesiunile secţiilor de lucru ale organizaţiilor
internaţionale şi regionale sau entităţilor specializate ale acestora;
g) participarea la negocieri în vederea încheierii sau semnării acordurilor la nivel interguvernamental;
h) îndeplinirea misiunilor diplomatice.
29
În această categorie sînt incluşi, de asemenea, jurnaliştii (ziariştii), curierii diplomatici,
persoanele destinse cu titlu onorific „al poporului”, „emerit”, precum şi sportivii de performanţă şi
antrenorii lor, delegaţi pentru participarea la competiţii internaţionale.
-II-a categorie include:
a) persoanele cu funcţii de demnitate publică, conform anexei la Legea nr. 199 din 16 iulie 2010 cu
privire la statutul persoanelor cu funcţii de demnitate publică;
 b) secretarul general al Secretariatului Parlamentului şi adjuncţii lui, secretarul general al Aparatului
Preşedintelui Republicii Moldova şi adjuncţii lui şi secretarii de stat;
a) şefii misiunilor diplomatice;
d) consilierii Preşedintelui Republicii Moldova, ai Preşedintelui Parlamentului şi ai Prim-ministrului;
e) directorii generali adjuncţi ai organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice şi ale altor
autorităţi administrative centrale şi vicepreşedinţii Casei Naţionale de Asigurări Sociale;
 f) academicienii şi membrii corespondenţi ai Academiei de Ştiinţe a Moldovei;
 g) preşedintele, vicepreşedinţii şi directorul general executiv al Confederaţiei Naţionale a
Patronatului;
h) preşedintele şi vicepreşedinţii Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor din Moldova;
i) preşedintele şi vicepreşedinţii Camerei de Comerţ şi Industrie;
j) preşedintele Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lîngă Camera de Comerţ şi Industrie a
Republicii Moldova;
k) directorul general şi vicedirectorii Agenţiei de Stat pentru Proprietatea Intelectuală.
Diurna se majorează în conformitate cu cota procentuală din mărimea ei normată astfel:
 - cu 25 la sută – pentru viceprim-miniştri şi vicepreşedinţii Parlamentului;
- cu 50 la sută – pentru Preşedintele Republicii Moldova, Preşedintele Parlamentului şi Prim-
ministru.Normele diurnelor sînt diferenţiate pe categorii, ţinîndu-se cont de posturile deţinute de
salariaţii delegaţi, de scopul şi caracterul misiunii, conform anexei nr.1 la prezentul Regulament.
Cuantumul diurnelor pentru fiecare zi de aflare în deplasare a salariatului sînt prevăzute în
anexa nr.2 al Regulamentului privind detaşarea personalului entităţii.
Dacă timpul aflării salariatului în statele de tranzit depăşeşte 24 de ore sau pe parcursul
itinerarului (tur-retur) de deplasare au loc staţionări forţate, cu aflarea în hotel în statul de tranzit pe
timpul nopţii, diurnele pentru zilele menţionate se plătesc conform normei stabilite pentru acel stat.
În celelalte cazuri diurnele se achită potrivit normei stabilite pentru punctul de destinaţie (delegare).
Pentru zilele de plecare şi sosire diurnele se plătesc în mărime de 100 % din normele stabilite.
În cazul delegării pentru o singură zi în teritoriul Republicii Moldova, diurnele nu se plătesc,
iar peste hotarele republicii, diurnele se plătesc în mărime de 50 %  din norma stabilită.
Dacă durata deplasării peste hotarele Republicii Moldova depăşeşte 30 de zile calendaristice,
cuantumul diurnei se reduce cu 20 % pentru fiecare zi suplimentară.
În cazul în care organizatorul acordă delegatului mijloace financiare sub formă de diurnă,
burse, alte plăţi pentru compensarea cheltuielilor curente, entitatea care l-a delegat nu achită acestuia
diurna stabilită.
Dacă mijloacele financiare acordate de organizator pentru o zi sînt mai mici decît normele
pentru diurnă stabilite prin prezentul Regulament, entitatea care a delegat va compensa diferenţa la
prezentarea documentelor confirmative (demers oficial al organizatorului).
La delegarea unei persoane în două şi mai multe ţări, diurna pentru ziua deplasării dintr-o
ţară în alta se plăteşte în mărime de 100 % în valută străină, în conformitate cu normele ţării în care
se deplasează delegatul.
Pentru reţinerea nemotivată în drum diurna nu se plăteşte şi cheltuielile de locaţiune nu se
compensează.
În cazul delegării salariatului într-o localitate de unde el are posibilitate să revină zilnic la
locul său permanent de trai, diurnele nu se plătesc. Dacă persoana delegată, la încheierea
programului zilei de lucru, rămîne din propria iniţiativă la locul delegării, la prezentarea actelor de
cazare lui i se restituie cheltuielile efective.

30
Problema cu privire la posibilitatea revenirii zilnice a salariatului de la locul de delegare la
locul său permanent de trai este rezolvată, în fiecare caz concret, de către conducătorul entităţii la
care activează salariatul.
Muncitorilor, conducătorilor şi specialiştilor entităţilor, delegaţi în teritoriul Republicii
Moldova pentru executarea lucrărilor de montaj, ajustare, construcţie, reparaţie şi restaurare, în locul
diurnelor li se plăteşte, în modul stabilit, un supliment la salariul tarifar (de funcţie). La efectuarea
lucrărilor menţionate peste hotarele Republicii Moldova, problema cu privire la achitarea diurnelor
sau suplimentelor la salariul tarifar (salariul de funcţie) se soluţionează de către conducătorii
entităţilor respective de comun acord cu beneficiarii. În aceste cazuri, potrivit înţelegerii dintre
părţile menţionate, mărimea diurnelor poate fi mai mică decît normele stabilite.
În cazul executării lucrărilor de cercetări ştiinţifice, de proiectare şi experimentare peste
hotarele Republicii Moldova, mărimile diurnelor pot fi stabilite, de asemenea, potrivit înţelegerii cu
beneficiarii, în limitele normelor prevăzute.
Cheltuieli pentru locaţiune – întreprinderea recuperează cheltuielile efective pentru cazare în
mărimea ce nu depăţeşte plafonul stabilit prevăzut de Regulamentul respectiv, de asemenenea
serviciile obligatorii prestate în hoteluri.
Salariatului delegat i se compensează cheltuielile efective pentru locaţiune, inclusiv pentru
serviciile obligatorii prestate în hoteluri, conform cerinţelor privind utilarea camerelor din hoteluri,
în mărime ce nu va depăşi plafoanele de cazare pentru fiecare 24 ore, prevăzute în anexa nr.2 la
prezentul Regulament. De asemenea, se compensează cheltuielile pentru rezervarea locurilor în
hoteluri în mărime de 50 % din valoarea compensată a locului pentru 24 ore.
Cheltuielile efective pentru locaţiune se confirmă prin anexarea documentelor primare  la
decontul de avans. Nu se permite achitarea cheltuielilor pentru locaţiune în hoteluri în baza
conturilor comune, fără a fi indicate în ele numerele camerelor ocupate, perioada aflării, numele
celor cazaţi, tipurile cheltuielilor etc.
În acelaşi mod se compensează cheltuielile de locaţiune suportate în timpul opririi forţate în
drum, confirmate documentar.
În situaţiile în care nu sînt prezentate documente primare privind cazarea, eliberate de
unităţile hoteliere sau de altele similare, în calitate de document primar poate servi contractul de
locaţiune încheiat între persoana delegată şi proprietarul locuinţei. În acest caz, compensarea
cheltuielilor se va efectua în conformitate cu documentele prezentate, cu condiţia că aceste cheltuieli
nu vor depăşi 70% din plafoanele de cazare stabilite prin anexa nr.2 la prezentul Regulament pentru
persoanele prevăzute la categoria „A”.
Membrilor delegaţiei oficiale, care se deleagă în străinătate pentru a participa la diverse
evenimente cu caracter internaţional, cu participarea reprezentanţilor altor ţări şi cu organizarea de
către ţara gazdă a cazării participanţilor în hotel cu tarife mai înalte decît plafoanele stabilite în anexa
nr. 2 la prezentul Regulament, cheltuielile de locaţiune se restituie conform tarifelor hotelului
respectiv, confirmate prin documentele primare şi recomandarea de cazare în hotelul dat eliberată în
scris de partea organizatoare a evenimentului sau misiunea diplomatică a Republicii Moldova în ţara
respectivă.
În cheltuielile de locaţiune se includ, în afară de tarif, plăţile şi posibilele taxe locale
obligatorii, reflectate în conturile pentru chirie.
Cheltuielile pentru hrană şi alte servicii personale (spălatul, călcatul, frizeria etc.), incluse în
conturile pentru locaţiune, se achită din contul diurnelor şi nu sînt supuse compensării.
În cazul în care nu sînt prezentate documentele primare a cheltuielilor de locaţiune, aceste
cheltuieli se compensează salariatului la delegarea în hotarele Republicii Moldova în mărime de 25
lei, iar peste hotare – în mărime de 10 % din norma-limită a cheltuielilor de locaţiune pentru fiecare
noapte aflată în deplasare, excluzîndu-se timpul aflării în drum. Compensarea cheltuielilor
nominalizate se efectuează în cazul în care salariatului delegat nu i s-a acordat locuinţă fără plată.
Întreprinderea SRL „H.D.M. SERVICE”, la detaşarea salariatului în teritoriul Republicii
Moldova, nu plăteşte salariatului un avans din acest motiv salariatul suportă toate cheltuielile şi la

31
revenirea din deplasare întocmeşte decontul de avans la care anexează toate documentele primare
care confirmă cheltuielile suportate.
Decontul de avans se întocmeşte de către salariaţii detaşaţi în acea valută în care a fost
eliberat avansul.de asemenea, în decontul de avans se indică cheltuielile de deplasare, efectuate în
valuta ţării de destinaţie, conform documentelor confirmative corespunzătoare şi cu transferarea în
valuta în care a fost eliberat avansul. Transferarea se efectuează potrivit cursului, conform
documentelor prezentate de salariatul detaşat, eliberate de casele de schimb, iar în cazul lipsei
acestora, transferul se efectuează potrivit cursului al Băncii Naţionale a Moldovei la data eliberării
avansului.
Soldul avansului nejustificat prin documentele de confirmare se restituie de către salariatul
detaşat în valuta în care a fost eliberat avansul sau, prin înţelegerea între administraţia întreprinderii
şi salariatul detaşat –în valută naţională a Republicii Moldova la cursul de schim stabilit de Banca
Naţională a Moldovei la data rambursării soldului avansului eliberat.
În cazul în care detaşatului nu i s-a eliberat avans de mijloace băneşti, întreprinderea
recuperează cheltuielile de deplasare în valuta naţională a Republicii Moldova. La sumele
cheltuielilor efectuate în valuta străină pentru recalculare se aplică cursul de schimb valutar, conform
documentelor prezentate, eliberate de casele de schimb. În cazul în care documentele nu sunt
prezentate, recalcularea cheltuielilor se efectuează la cursul de schimb valutar stabilit de Banca
Naţională a Moldovei.
Cheltuielile de detaşare efectuate sunt refelectate în evidenţa contabilă, în lei, cu aplicarea
cursului respectiv la ziua eliberării avansului, iar în caz de neacordare a avansului –la ziua
precedentă detaşării.
Diferenţa de curs care apare ca rezultat din aplicarea deferitor cursuri de schimb, se includ în
componenţa veniturilor sau cheltuielilor întreprinderii.
Întreprinderea SRL „H.D.M. SERVICE”, la contabilizarea decontărilor cu titularii de avans
întocmeşte următoarea formulă contabilă conform datelor din cartea mare (anexa 7):
1. Se reține din salariu avansul acordat anterior în sumă de 310,72 lei
Debit contul 531 ”Datorii pe termen scurt privind retribuirea muncii” 310,72 lei
Credit contul 226 „Creanțe ale personalului” 310,72 lei.
La întreprinderea SRL „H.D.M. SERVICE” în perioada analizată şi anume în anul 2016 nu s-
a înregistrat prejudicii cauzate întreprinderii din cauza personalului întreprinderii. Astfel nu a fost
utilizat contul 227 „Creanţe pe termen scurt ale personalului”, subcontul 2274 „Creanţe pe termen
scurt privind recuperarea daunei materiale” conform planului de conturi contabile din 1998 iar
conform planului general de conturi contabil nou 2263 „Creanţe privind recuperarea daunei
materiale” din acest motiv v-om utiliza un exemplu convenţional pentru a reda evidenţa la acest
subcont.
La întreprinderea X s-a constat lipsuri de bunuri materiale cu ocazia inventarierii în
valoare de 20 000 lei, TVA - 4000 lei. Acest prejudiciu a fost cauzat de către gestionarul
întreprinderii. Gestionarul recuperează prejudiciul în perioada de gestiune curentă cu mijloace
băneşti.
În baza datelor din exemplu de mai sus la entitate „X” se v-or întocmi următoarele formule
contabile:
1. Se reflectă suma prejudiciului material ce urmează a fi recuperat de către gestionar în
perioada de gestiune curentă:
Debit contul 226 „Creanţe ale personalului”, subcontul 2263 „Creanţe privind recuperarea daunei
materiale” 16000,00 lei
Credit contul 612 „Alte venituri din activitatea operaţională” 16000,00 lei.
2. Se refelctă suma TVA aferentă sumei totale ale prejudiciului material ce urmează a fi
recuperat de către gestionar în perioada de gestiune curentă:
Debit contul 226 „Creanţe ale personalului”, subcontul 2263 „Creanţe privind recuperarea daunei
materiale” 4000,00 lei

32
Credit contul 534 „Datorii faţă de buget”, subcontul 5344 „Datorii privind taxa pe valoarea
adăugată” 4000,00 lei.
3. Se reflectă încasarea mijloacelor băneşti privind recuperarea prejudiciului material de
către gestionarul întreprinderii:
Debit contul 241 „Casa” 20000,00 lei
Credit contul 226„Creanţe ale personalului”, subcontul 2263 „Creanţe pe termen scurt
privind recuperarea daunei materiale” 20000,00 lei.
La contul 226 „Creanţe ale personalului”, subcontul 2264 „Alte creanţe ale personalului” se
reflectă creanţe ale personalului, cum ar fi:
- creanţele personalului pentru serviciile acordate în scopuri personale;
- creanţele personalului privind pensiile alimentare şi alte plăţi cu titlu executorii achitate de către
întreprindere în folosul altor persoane;
- creanţele privind împrumuturile acordate angajaţilor.
La întreprinderea SRL”H.D.M. SERVICE” nu s-a înregistrat pe perioada analizată alte creanţe
ale personalului. Creanţele persnalului în cazurile enumerate se reflectă în contabilitate prin întocmirea
următoarelor formule contabile:
1) La valoarea serviciilor acordate salariaţilor (fără TVA ) de către întreprindere pentru servicii
comunale, foi de odihnă, abnamente:
Debit contul 226 ”Creanţe ale personalului”, subcontul 2264 ”Alte creanţe ale personalului”
Credit contul 612 ”Alte venituri din activitatea operaţională” .
2) La suma TVA aferentă serviciilor impozabile acordate :
Debit contul 226 ”Creanţe ale personalului”, subcontul 2264 ”Alte creanţe ale personalului”
Credit contul 534 ”Datorii ale bugetului”, subcontul 5344 „Datorii privind taxa pe valoarea adăugată”.
3) La suma creanţelor privind pensiile alimentare şi alte plăţi care urmează a fi achitate de către
întreprindere altor persoane:
Debit contul 226 ”Creanţe ale personalului”, subcontul 2264 ”Alte creanţe ale personalului”
Credit contul 544 ”Alte datorii curente”
4) La suma achitată a datoriilor calculate:
Debit contul 544 ”Alte datorii curente”
Credit contul 241”Casa” sau
Credit contul 242 ”Conturi curente în monedă naţională”
Creanţele pe termen scurt ale personalului pot fi achitate:
 Prin vărsarea numerarului
Debit contul 241”Casa” sau
Debit contul 242 ”Conturi curente în monedă naţională”.
Credit contul 226 ”Creanţe ale personalului”, subcontul 2264 ”Alte creanţe ale personalului”.
 Prin reţinerea din retribuţiile calculate:
Debit contul 531”Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii”
Credit contul 226 ”Creanţe ale personalului”, subcontul 226 ”Alte creanţe ale personalului”.
Toate tipurile de creanţe ale personalului, care nu pot fi achitate de acesta în cazuri justificate
sau la care a expirat termenul de prescripţie se trec la cheltuieli astfel:
Debit contul 714”Alte cheltuieli din activitatea operaţională”
Credit contul 226 ”Creanţe ale personalului”, subcontul 2264 ”Alte creanţe ale personalului”.
Suma taxei pe valoare adăugată aferentă creanţelor personalului trecută la cheltuieli şi
justificată prin hotărîrea organului judiciar se stornează prin formula contabilă:
Debit contul 226 ”Creanţe ale personalului”, subcontul 2264 ”Alte creanţe ale personalului”
Credit contul 534”Datorii ale bugetului”, subcontul 5344 „Datorii privind taxa pe valoarea adăugată”.
În procesul activităţii economice a întreprinderii, pe lîngă creanţele analizate din capitolele
anterioare (creanţele comerciale şi creanţele personalului), apar şi alte tipuri de creanţe, cum ar fi:
- 225 „Creanţe ale bugetului”;

33
- 231 „Creanţe privind veniturile din utilizarea de către terţi a activelor entităţii”;
- 232 „Creanţe preliminate”;
- 233 „Creanţe curente privind asigurările”;
- 234 „Alte creanţe curente”.
Creanţele bugetului includ: impozitele şi taxele achitate în avans/rate, sumele plătite în plus la
buget, diferenţa dintre suma TVA trecută în cont şi calculată, suma TVA aferentă avansurilor
primite, impozitele indirecte spre restituire, etc.
Pentru generalizarea informaţiei privind existenţa, înregistrarea şi încasarea creanţelor privind
decontările cu bugetul, este destinat contul de activ 225 “Creanţe ale bugetului”.
În debitul acestui cont se înregistrează avansurile vărsate la buget potrivit impozitelor
stabilite de legislaţie (cu excepţia TVA), precum şi sumele plătite în plus la buget şi diferenţele între
sumele taxei pe valoarea adăugată acumulată şi calculată, iar în credit - sumele trecute în cont pentru
stingerea datoriilor aferente decontărilor cu bugetul, realizate în perioadele de gestiune curente sau
ulterioare, precum şi plăţile în plus recuperate din buget.
Soldul acestui cont este debitor şi reprezintă creanţele privind decontările cu bugetul la finele
perioadei de gestiune.
Creanţele bugetului faţă de întreprindere se înregistrează în contabilitate în baza următoarelor
documente primare:
- factura fiscală;
- ordinului de plată trezorerială;
- calcule şi note contabile;
- ordine şi decizii ale unităţilor economice sau organelor de stat.
Evidenţa analitică a creanţelor pe termen scurt privind decontările cu bugetul se ţine pe feluri
de impozite, plăţi şi termenele de recuperare a acestora din buget.
La întreprinderea SRL „H.D.M. SERVICE” creanţele bugetului apărute ca rezultat a primirii
avansurilor pe temrne scurt se întocmesc următoarele documente:
 ordinului de încasare, ceea ce relevă despre avansul primit;
 registru al livrărilor, unde se efectuează calculul sumei taxei pe valoarea adăugată aferent
avansurilor primite.
Conform datelor din cartea mare la contul 225 „Creanţe ale bugetului” la întreprinderea SRL
„H.D.M. SERVICE” se întocmeşte următoare formulă contabilă (anexa 54):
Se reflectă calculul sumei taxei pe valoare adăugată aferentă avansului primit în luna
decembrie în sumă de 38700 lei (anexa 6):
Debit contul 225 „Creanţe privind decontările cu bugetul”, subcontul 2252 „Creanţe pe termen scurt
priivnd TVA” 38700,00 lei
Credit contul 534 „Datorii față de buget”, subcontul 5344 „Datorii privind taxa pe valoarea
adăugată” 38700,00 lei.
La contul 225 „Creanţele privind decontările cu bugetul”, subcontul 2251 „Creanţe pe termen
scurt privind impozitul pe venit” al SRL „H.D.M. SERVICE” (anexa 12) se reflectă suma creanţei
bugetului de stat aferentă impozitului pe venit de achitat (spre restituire) .
Conform Codului Fiscal art.48, impozitul pe venit se achită în rate numai de contribuabilii care
obţin venituri nu din munca salariată sau de la care nu se reţin la sursa de plată impozitul pe venit din
dobînzi şi royalty, dacă obligaţiile fiscale privind impozitul pe venit pentru anul precedent au depăşit
400 de lei. Aceştia sun obligaţi să achite impozitul pe venit în rate în cursul anului de gestiune nu
mai tîrziu de 31 martie, 30 iunie, 30 septembrie şi 31 decembrie.
Conform Codului Fiscal se prevăd următoarele metode de achitare a impozitului pe venit în
avans:

34
1.Achitarea se face în patru etape calculînd sume egale cu ¼ din impozitul pe venit calculat
spre plată pentru anul precedent. În cazul achitării în două etape, se calculează sume egale cu ¼ şi ¾
în baza datorieii fiscale a anului precedent.
2. Se calculează trimestrial sumele impozitul pe venit sub formă de prognoză. Acesta se
prognozează pornind de la sumele planificate ale cheltuielilor şi veniturilor în contabilitate, ale
ajustărilor cheltuielilor şi veniturilor conform legislaţiei fiscale, a impozitul pe venit trecut în cont.
De asemenea se admite o eroare a prognozării sumei impozitului pe venit calculat şi de
achitat în decursul anului de gestiune de 20% din datoria efectivă privind impozitul pe venit calculat
la sfîrşitul anului. Impozitul pe venit prognozat se determină prin întocmirea Declaraţiei cu privire la
impozitul pe venit a persoanei ce practică activitatea de întreprinzător.
La contul 225 „Creanţe pe termen scurt privind decontările cu bugetul”, subcontul 2252
„Creanţe pe termen scurt privind TVA” se reflectă diferenţele dintre sumele calculate şi achitate la
buget al TVA.
În cazul în care suma TVA aferentă procurărilor depăşeşte suma TVA aferentă livrărilor,
atunci diferenţa se cuvine de trecut în cont (de recuperat), ceea ce reprezintă creanţa bugetului faţă de
întreprindere în perioada ulterioară.
Dacă suma TVA aferentă procurărilor depăşeşte suma TVA aferentă livrărilor la cote reduse,
atunci contribuabilul are dreptul la restituirea TVA în conformitate cu legislaţia fiscală în vigoare.
În activitatea întreprinderii SRL „H.D.M. SERVICE” nu s-au înregistrate atît sume TVA
aferentă procurărilor cît şi sume TVA aferentă livrărilor. Deci pe parcursul perioadei analizate nu sau
înregistrat creanţe ale bugetului cu privire la TVA dar evidenţa la acest cont au fost reflectate la
subiectele anterioare ale acestui capitol.
Contul 231 „Creanţe privind veniturile din utilizarea de către terţi a activelor entităţii” este
destinat generalizării informaţiei privind existenţa şi modificarea creanţelor privind leasingul,
dobînzile, redevenţele şi dividendele calculate, altor creanţe privind veniturile.
Contul 231 „Creanţe privind veniturile din utilizarea de către terţi a activelor entităţii” este un
cont de activ. În debitul acestui cont se înregistrează apariţia/majorarea creanţelorCreanţele privind
veniturile calculate se înregistrează în contabilitate în baza următoarelor documente primare:
- notele şi calculele contabile;
- facturi fiscale;
- contracte comerciale;
- contracte de arendă curentă;
- dispoziţiile de plată;
- facturi de plată;
În conformitate cu Standartul Naţional de Contabilitate „Venituri” creanţele privind veniturile
se constată în baza principiului contabilităţii de angajamente, care presupune constatarea veniturilor
în perioada în care au fost obţinute indiferent de momentul încasării mijloacelor băneşti. În
dependenţă de aceasta, creanţele privind veniturile calculate sunt contabilizate în perioada în care au
fost constate veniturile.
La contul 231 „Creanţe privind veniturile din utilizarea de către terţi a activelor entităţii” pot fi
deschise următoarele subconturi:
2311 „Creanţe privind leasingul”;
2312 „Creanţe privind dobînzile şi redevenţele calculate”;
2313 „Creanţe privind dividendele calculate”;
2314 „Alte creanţe privind veniturile”.
Evidenţa analitică a creanţelor pe termen scurt privind veniturile din utilizarea de către terţi a
activelor entităţii se ţine pe fiecare debitor şi pe termene de achitare.

35
Pe perioada analizată la SRL „H.D.M. SERVICE” nu au fost înregistrate următoarele creanţe
privind veniturile din utilizarea de către terţi a activelor entităţii, dar în practica contabilă pot fi
înregistate următoarele operaţiuni economice la contul respectiv:
1. Se reflectă creanţele sub formă de venituri calculate din arenda curentă:
Debit contul 231 „Creanţe privind veniturile din utilizarea de către terţi a activelor entităţii”,
subcontul 2311 „Creanţe privind leasingul” 4901,90 lei
Credit contul 612 „Alte venituri din activitatea operaţională” 4901,90 lei.
2. Se reflectă diferenţa de curs valutar nefavorabilă:
Debit contul 722 „Cheltuieli financiare” 9,20 lei
Credit contul 231 „Creanţe privind veniturile din utilizarea de către terţi a activelor entităţii”
subcontul 2311 „Creanţe pe termen scurt privind arenda” 9,20 lei.
Contul 232 „Creanţe preliminate” este destinat generalizării informaţiei privind existenţa şi
modificarea creanţelor care încă nu sînt obligatorii spre stingere sau trecere în cont pînă la îndeplinirea
condiţiilor prevăzute de contract sau de legislaţia în vigoare.
Contul 232 „Creanţe preliminate” este un cont de activ. În debitul acestui cont se înregistrează
apariţia/majorarea creanţelor preliminate.
Pe perioada analizată la SRL”H.D.M. SERVICE” nu s-a înregistrat creanţe preliminate.
Pentru reflectarea creanţelor preliminate în evidenţa contabilă se prezintă exemplul
convenţional şi se întocmesc formule contabile corespunzătoare:
Întreprinderea „Floarea” înregistrată ca plătitor de TVA a procurat de peste hotare mărfuri
în valoare de 150 000lei. La punctul vamal de trecere frontieră întreprinderea trebuie să achite TVA
în sumă de 30 000 lei. Întreprinderii i se acordă vacanţă vamală la achitarea TVA pînă la 30 zile.
În baza datelor prezentate la întreprinderea „Floarea” se vor întocmi următoarele formule
contabile:
1. Se reflectă sumele taxei pe valoare adăugată calculată conform datelor din declaraţia vamală:
Debit contul 232 „Creanţe preliminate” 30000,00 lei
Credit contul 544„Alte datorii curente” 30000,00 lei.
2. Se reflectă achtarea ulterioară a sumei TVA:
Debit contul 544„Alte datorii curente” 30000,00 lei
Credit contul 242 „Conturi curente în monedă naţională” 30000, 00 lei.
3. Se reflectă trecerea în cont a sumei TVA după achitarea acesteia:
Debit contul 534 „Datorii ale bugetului” 30000,00 lei
Credit contul 232 „Creanţe preliminate” 30000,00 lei.
Contul 233 „Creanţe curente privind asigurările” este destinat generalizării informaţiei privind
existenţa şi modificarea creanţelor entităţilor şi organelor de asigurări. În anul 2014 SRL „H.D.M.
SERVICE” nu a înregistrat operaţiuni la acest cont.
Contul 233 „Creanţe curente privind asigurările” este un cont de activ. În debitul acestui cont se
înregistrează apariţia/majorarea creanţelor curente privind asigurările în corespondenţă cu creditul
conturilor: 535 „Venituri anticipate curente”, 612 „Alte venituri din activitatea operaţională”, 622
„Venituri financiare” etc.
În creditul contului 233 „Creanţe curente privind asigurările” se înregistrează stingerea /
diminuarea creanţelor curente privind asigurările în corespondenţă cu debitul conturilor: 242 „Conturi
curente în monedă naţională”, 243 „Conturi curente în valută străină”, 714 „Alte cheltuieli din
activitatea operaţională”, 722 „Cheltuieli financiare” etc.
Soldul contului 233 „Creanţe curente privind asigurările” este debitor şi reprezintă suma
creanţelor curente privind asigurările determinată în conformitate cu standardele de contabilitate.
Contul 234 „Alte creanţe curente” este destinat generalizării informaţiei privind existenţa şi
modificarea creanţelor privind ieşirea activelor imobilizate, privind reclamaţiile înaintate şi
recunoscute şi privind alte operaţii.
Contul 234 „Alte creanţe curente” este un cont de activ. În debitul acestui cont se înregistrează
apariţia/majorarea altor creanţe curente

36
Soldul contului 234 „Alte creanţe curente” este debitor şi reprezintă suma altor creanţe curente
determinată în conformitate cu standardele de contabilitate.
Din componenţa alor creanţe curente fac parte următoarele tipuri de creanţe:
- creanţe privind ieşirea activelor imobilizate;
- creanţe privind reclamaţiile înaintate şi recunoscute
- creanţe privind alte operaţii
Pentru înregistrarea altor creanţe în contabilitate servesc următoarele documente:
- note de contabilitate;
- procese-verbale;
- contracte comerciale;
- contracte de asigurare;
- facturi;
În procesul activităţii economice a întreprinderii în afară de creanţele curente apar şi creanţe
pe termen lung, ce se reflectă în următoarele conturi contabile:
- 161„Creanţe pe termen lung”
- 162 „Avansuri acordate pe termen lung”
Contul 161 „Creanţe pe termen lung” este destinat generalizării informaţieii privind existenţa,
apariţia şi stingerea creanţelor pe termen lung cu o durată mai mare de un an (pentru arendă, dobînzi
şi redevenţe calculate, cambii primite şi alte decontări). Modul de înregistrare a creanţelor în
componenţa celor pe termen lung se reglementează de prevederile S.N.C. „Venitul”şi S.N.C
„Contracte de leasing”.
Contul 161 „Creanţe pe termen lung” este un cont de activ. În debitul acestui cont se reflectă
formarea creanţelor pe termen lung, iar în credit se reflectă stingerea creanţelor pe termen lung.
Soldul acestui cont este debitor şi reprezintă suma creanţelor pe termen lung la finele perioadei de
gestiune.
La contul 161 „Creanţe pe termen lung” pot fi deschise următoarele subconturi:
1611 „Creanţe comerciale pe termen lung”;
1612 „Creanţe pe termen lung privind leasingul”;
1613 „Alte creanţe pe termen lung”.
Evidenţa analitică a creanţelor pe termen lung se ţine pe debitori.
La întreprinderea SRL „H.D.M. SERVICE” nu s-a înregistrat creanţe pe termen lung.
Pentru generalizarea informaţiei privind decontările aferente avansurilor acordate pe termen lung
şi plăţii anticipate a activelor imobilizate, care urmează să fie procurate, să fie executate unele
lucrări, prestate servicii precum şi privind plata parşială a comenzilor, lucrărilor, serviciilor executate
de către antreprenori şi terţi cu un termen mai mare de un an se utilizează contul 162„Avansuri
acordate pe termen lung”.
Contul 162 „Avansuri acordate pe termen lung” este un cont de activ. În debitul acestui cont
se reflectă sumele avansurilor pe termen lung, plăţilor participate şi parţial virate furnizorilor,
antreprenorilor, altor organizaţii şi persoane fizice, iar în creditul acestui cont se reflectă trecerea în
cont a sumelor virate anterior pentru stingerea datoriilor.
Sodul contului 162 „Avansuri acordate pe termen lung a” este debitor şi reprezintă sumele
virate ale avansurilor pe termen lung, plăţilor anticipate sau părţilor, dar netrecute în contul
furnizorilor, antreprenorilor şi altor organizaţii la finele perioadei de gestiune.
Evidenţa analitică a avansurilor acordate pe termen lung şi a plăţilor anticipate se ţine pe
debitori, termene de virare şi de trecere în cont.

37
La întreprinderea SRL „H.D.M. SERVICE” pe perioada analizată nu s-a înregistrat avansuri
pe termen lung acordate.

3.6 Contabilitatea datoriilor întreprinderii

Datoriile reprezintă angajamentul de plată ale intreprinderii faţă de furnizori pentru bunurile
procurate şi serviciile prestate, faţă de personalul angajat privind remunerarea muncii, faţă de stat
privind plata impozitelor şi taxelor, faţă de alte persoane juridice şi fizice.
În dependenţă de criteriile de clasificare SRL ”H.D.M. SERVICE” are următoarele datorii:
În funcţie de conţinutul economic
- datorii financiare
- datorii calculate
- datorii comerciale
- În funcţie de termenul de achitare
- datorii pe termen scurt
- datorii pe termen lung
La SRL ”H.D.M. SERVICE” datoriile se constată şi se evaluează, conform Politicii de
contabilitate, la suma nominală, inclusiv TVA şi alte impozite şi taxe care urmează a fi achitate.
După constatare, datoriile se reflectă in contabilitate in baza principiului specializării
exerciţiului – atunci cand au fost inregistrate in documentele contabile, fiind incluse in rapoartele
financiare in perioada la care se referă, dar nu atunci cand se plătesc mijloace băneşti sau se
transmit alte active in schimb.
În conformitate cu art. 6 alin.(1) lit. d) din Legea contabilităţii nr. 113-XVI din
27.04.2007/MO al RM nr.90-93/399 din 29.06.2007, entitatea este obligată se ţină contabilitatea
conform principiului de separare a patrimoniului şi datoriilor.
Regulile generale privind contabilitatea datoriilor conform art. 17 alin. (7) din Legea
contabilităţii nr. 113-XVI din 27.04.2007, presupun înregistrarea în contabilitate a datoriilor pe
termen scurt - la valoarea nominală, iar a datoriilor pe termen lung - la valoarea scontată, în
conformitate cu cerinţele standardelor de contabilitate. Contabilitatea datoriilor se ţine pe categorii,
clienţi, furnizori, alţi debitori şi creditori.
Organizarea contabilităţii presupune ca toată informaţia despre mişcarea datoriilor să fie
înregistrată. Astfel, documentele primare servesc pentru centralizare acumulare şi prelucrare în registre
contabile. În conformitate cu art. 19 alin. (12) din Legea contabilităţii nr. 113-XVI din 27.04.2007
documentele de decontare, datoriile financiare, comerciale şi calculate pot fi semnate unipersonal de
conducătorul entităţii ori de două persoane cu drept de semnătură: prima semnătură aparţine
conducătorului sau altei persoane împuternicite, a doua - contabilului-şef sau altei persoane
împuternicite. Semnăturile pe documentele menţionate, după caz, se confirmă prin aplicarea ştampilei
entităţii. În lipsa funcţiei de contabil-şef, ambele semnături pe documentele menţionate se aplică de
conducătorul entităţii respective sau de alte persoane împuternicite.
Datele din documentele primare şi centralizatoare se înregistrează, se acumulează şi se
prelucrează în registrele contabile. Posibilitatea modificării registrelor contabile este stipulată şi în art.
23 alin. (2) din Legea contabilităţii nr. 113-XVI din 27.04.2007, conform căreia nomeclatorul şi
structura registrelor contabile se stabilesc de către entitate de sine stătător, pornind de la necesităţile
informaţionale proprii. În acest caz, registrul contabil trebuie să conţină elementele obligatorii stabilite
în art. 23 alin. (4) din Legea contabilităţii: denumirea registrului, denumirea entităţii care a întocmit
registrul, data începerii şi finisării ţinerii registrului şi/ sau perioada pentru care se întocmeşte acesta,
data efectuării faptelor economice, grupate în ordine cronologică şi/ sau sistemică, etaloanele de
evidenţă a faptelor economice, funcţia, numele, prenumele şi semnăturile persoanelor responsabile de
întocmirea registrului.
Conform art. 29 alin (9) din Legea contabilităţii, starea datoriilor reprezintă unul din cele mai
importante date pentru întocmirea rapoartelor financiare.

38
Sumele datoriilor cu termenul de prescripţie expirat, valoarea activelor gajate pentru acoperirea
datoriilor bilanţiere şi extrabilanţiere trebuie să fie cuprinse în notele explicative (art. 30 alin. (1) din
Legea contabilităţii).
Utilizarea datelor contabile în scopuri fiscale sunt reglementate de art. 5 din Legea
contabilităţii. Datele contabile ajustate în conformitate cu prevederile Codului fiscal al RM nr. 1163-
XIII din 24.04.97/MO al RM nr. 62/522, din 18.09.1997 servesc drept bază pentru întocmirea
declaraţiilor fiscale
Modul de determinare şi de recuperare a prejudiciului material este stabilit în articolele 333-
347 din Codul Muncii. La calcularea şi recuperarea sumelor prejudiciului material este necesar să se
acorde atenţie următoarelo aspecte:
a) Mărimea prejudiciului material se determină conform pierderilor reale, calculate în baza
datelor contabile (art. 341 alin. (1) din Codul Muncii). Suma prejudiciului privind lipsurile
(deteriorările) de mijloace fixe se calculează ţinînd cont de gradul de uzură a acestora (art. 341 alin. (2)
din Codul Muncii), iar lipsurile (deteriorările) altor bunuri – în baza preţurilor din localitatea respetivă
la data cauzării prejudiciului, conform datelor statistice (art. 341 alin. (3) din Codul Muncii).
b) Persoana vinovată este obligată să recupereze integral prejudiciul din lipsurile şi pierderile
bunurilor numai în cazul în care ea poartă răspundere materială deplină (art. 337 din Codul Muncii).
În celelalte cazuri de la persoana vinovată poate fi reţinută suma care nu depăşeşte salariul mediu lunar
al acesteia (art. 336 din Codul Muncii).
c) Recuperarea de către salariatul vinovat a sumei prejudiciului material cauzat care nu
depăşeşte salariul mediu lunar al acestuia se efectuează prin ordinul angajatorului, care trebuie emis în
termen cel mult o lună din ziua stabilirii prejudiciului ( art. 344 alin. (1) din Codul Muncii).
d) Veniturile obţinute ca urmare a compensării daunei materiale cauzate, în partea în care
compensaţia acordată nu depăşeşte dauna materială cauzată, nu se includ în venitul impozabil ( art. 20
lit. 6 din Codul Fiscal).
La reţinerea sumelor din salariile persoanelor, trebuie de avut în vedere că, în conformitate cu
art. 149 din Codul Muncii al RM nr.154-XV din 28.03.2003/MO al RM nr. 159-162/648 din 
29.07.2003, cuantumul total al reţinerilor nu poate să depăşească 20 la sută, iar în cazurile prevăzute de
legislaţia în vigoare – 50 la sută din salariul ce i se cuvine salariatului. Aceste limitări nu se aplică
reţinerii din salariu în caz de urmărire a pensiei alimentare pentru copiii minori. În acest caz, suma
reţinuţă nu poate fi mai mare de 70 la sută din salariul angajatului (art. 149 alin. (3) din Codul
Muncii).
Datoriile privind decontările cu bugetul sunt reglementate de Codul fiscal al RM nr. 1163-XIII
din 24.04.97/M.O. nr. 62/522, din 18.09.1997. În conformitate cu art.15 din Codul fiscal:
Suma totală a impozitului pe venit se determină:
a) pentru persoane fizice, cu excepţia gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) şi intreprinzătorilor
individuali, in mărime de:
7% - de la venitul ce nu întrece suma de 31140 lei/ lunar.
18% - de la venitul ce întrece suma de 31140 lei/ lunar.
b) pentru persoanele juridice - in mărime de 12% din venitul impozabil;
c) pentru gospodăriile ţărăneşti (de fermier) şi intreprinzătorii individuali - în mărime de 0%
din venitul impozabil.
Impozitul pe veniturile persoanelor fizice se calculează şi se reţine la sursa de plată şi în
momentul plăţii de la suma impozabilă, cu scăderea sumei scutirilor acordate salariatului. Scutirile se
acordă numai la locul de muncă de bază, unde se ţine evidenţa carnetului de muncă al angajaţilor
rezidenţi ai RM.
Conform art. 33 din Codul fiscal pentru 2017, fiecare contribuabil (persoană fizică rezidentă)
are dreptul la o scutire personală în sumă de 10620 lei pe an. Potrivit art. 33 alin. (2) din Codul fiscal
suma scutirii personale, va constitui 15840 lei pe an pentru orice persoană care:
a) s-a îmbolnăvit şi a suferit de boala actinică provocată de consecinţele avariei de la C.A.E.
Cernobîl;

39
b) este invalid şi s-a stabilit că invaliditatea sa este în legătură cauzală cu avaria de la C.A.E.
Cernobîl;
c) este părintele sau soţia (soţul) unui participant căzut sau dat dispărut în acţiunile de luptă
pentru apărarea integrităţii teritoriale şi a independenţei Republicii Moldova, cît şi în acţiunile de luptă
din Republica Afghanistan.
d) este invalid ca urmare a participării la acţiunile de luptă pentru apărarea integrităţii teritoriale
şi a independenţei Republicii Moldova, precum şi în acţiunile de luptă din Republica Afghanistan;
e) este invalid de război, invalid din copilărie, invalid de gradul I şi II;
f) este pensionar-victimă a represiunilor politice, ulterior reabilitată.
Potrivit art. 34 din Codul fiscal, persoana fizică rezidentă aflată în relaţii de căsătorie are
dreptul la o scutire suplimentară în sumă de 10620 lei anual, cu condiţia că soţia (soţul) nu beneficiază
de scutire personală. Persoana fizică rezidentă aflată în relaţii de căsătorie cu orice persoană specificată
la art.33 alin. (2) are dreptul la o scutire suplimentară în sumă de 15 lei anual, cu condiţia că soţia
(soţul) nu beneficiază de scutire personală.
În conformitate cu art. 35 din Codul fiscal pentru 2017, contribuabilul (persoană fizică
rezidentă) are dreptul la o scutire în sumă de 2124 lei anual pentru fiecare persoană întreţinută, cu
excepţia invalizilor din copilărie pentru care scutirea constituie 10620 lei anual. Persoană întreţinută
este persoana care întruneşte toate cerinţele de mai jos:
a) este un ascendent sau descendent al contribuabilului sau al soţiei (soţului) contribuabilului
(părinţii sau copiii, inclusiv infietorii şi infiaţii);
b) locuieşte impreună cu contribuabilul sau nu locuieşte cu acesta, dar îşi face studiile la secţia
cu frecvenţă a unei instituţii de invăţămint mai mult de 5 luni pe parcursul anului fiscal;
c) este întreţinută de contribuabil;
d) are un venit ce nu depăşeşte suma de 10620lei anual.
Cotele de impozit pentru T.V.A. potrivit art. 96 sunt următoarele:
a) cota-standard - în mărime de 20% din valoarea impozabilă a mărfurilor şi serviciilor
importate şi a livrărilor efectuate pe teritoriul Republicii Moldova;
b) cote reduse în mărime de:
– 8% - la pîinea şi produsele de panificaţie, la laptele şi produsele lactate, livrate pe teritoriul
Republicii Moldova cu excepţia produselor alimentare pentru copii care sînt scutite de T.V.A. în
conformitate cu art.103 alin.(1) pct.2);
– 8% - la medicamentele, atît indicate în Nomenclatorul de stat de medicamente, cit şi
autorizate de Ministerul Sănătăţii, importate şi/sau livrate pe teritoriul Republicii Moldova, precum şi
medicamentele preparate în farmacii conform prescripţiilor magistrale, cu conţinut de ingrediente
(substanţe medicamentoase) autorizate;
– 8% - la mărfurile, importate şi/sau livrate pe teritoriul Republicii Moldova;
– 8% – la zaharul din sfecla de zahar importat si/sau livrat pe teritoriul tarii;
– 8% – la productia din fitotehnie si horticultura în forma naturala si productia din zootehnie în
forma naturala, masa vie si sacrificata, produsa si livrata pe teritoriul tarii;
– 6% - la gazele naturale şi gazele lichefiate, atit la cele importate, cît şi la cele livrate pe
teritoriul Republicii Moldova;
c) cota zero - la mărfurile şi serviciile livrate în conformitate cu art.104.
Cotele accizelor (art. 122) conform anexei la titlu IV se stabilesc:
a) în sumă absolută la unitatea de măsură a mărfii;
b) ad valorem în procente de la valoarea mărfurilor, fără a ţine cont de accize şi T.V.A., sau de
la valoarea în vamă a mărfurilor importate, luînd în considerare impozitele şi taxele ce urmează a fi
achitate la momentul importului, fără a ţine cont de accize şi T.V.A.
Cotele impozitului pe bunurile imobiliare (art. 280):
a) pentru bunurile imobiliare cu destinaţie locativă din municipii şi oraşe, inclusiv din
localităţile aflate în componenţa acestora, cu excepţia satelor (comunelor); pentru garajele şi terenurile
pe care acestea sînt amplasate, loturile întovărăşirilor pomicole cu sau fără constructţii amplasate pe
ele:
40
– cota maximă – 0,25% din baza impozabilă a bunurilor imobiliare;
– cota minimă – 0,02% din baza impozabilă a bunurilor imobiliare.
Cota concretă se stabileşte anual de către autoritatea reprezentativă a administraţiei publice
locale;
b) pentru bunurile imobiliare cu altă destinaţie decît cea locativă sau agricolă, inclusiv
exceptînd garajele şi terenurile pe care acestea sînt amplasate şi loturile întovărăşirilor pomicole cu sau
fără construcţii amplasate pe ele – 0,1% din baza impozabilă a bunurilor imobiliare.
Cotele taxei pentru apă conform art. 304 sunt:
1) pentru fiecare 1 m3 de apă extrasă din fondul apelor – 0,3 leu;
2) pentru fiecare 1 m3 de apă minerală naturală extrasă, de altă apă extrasă destinată
imbutelierii - 16 lei;
3) pentru fiecare 10 m3 de apă utilizată de hidrocentrale - 0,06 lei.
Cotele taxelor pentru extragerea mineralelor utile (art. 317) sunt:
1) Materii prime metalifere şi materii prime nemetalifere pentru industrie - 7%;
2) Materiale de construcţie nemetalifere – 6%;
3) Petrol - 20%;
4) Gaz - 20%;
5) Ghips, gresie - 10%.
Evidenţa analitică a datoriilor comerciale se ţine pe fiecare furnizor, antreprenor, creditor, pe
termene de apariţie şi de stingere a datoriilor
Datoriile comerciale reprezintă angajamentele de plată a entităţii faţă de furnizori,
antreprenori, alţi creditori privind:
- facturile comerciale
- părţile legate
- avansurile primite.
Pentru generalizarea informaţiei privind datoriile comerciale este destinată grupa 52 ”Datorii
comerciale curente”. Din această grupă fac parte următoarele conturi sintetice:
 Contul 521 ”Datorii comerciale”,
 Contul 522 ”Datorii faţă de părţile afiliate”,
 Contul 523 ”Avansuri primite curente”.
Soldul conturilor din această grupă la finele perioadei de gestiune se reflectă în subcapitolul
5.2. "Datorii comerciale curente" al bilanţului contabil.
Evidenţa analitică a datoriilor comerciale se ţine pe fiecare furnizor, antreprenor, creditor, pe
termene de apariţie şi de stingere a datoriilor.
La SRL ”H.D.M. SERVICE” evidenţa sintetică a datoriilor comerciale se ţine pe contul de
pasiv 521 „Datorii comerciale curente”. Acest cont este destinat generalizării informaţiei privind
decontările cu furnizorii şi antreprenorii. Este un cont de pasiv, în creditul acestui cont se reflectă
datoriile aferente facturilor primite de la furnizori şi antreprenori, iar în debit - achitarea lor. Soldul
acestui cont este creditor şi reprezintă datoriile pe termen scurt ale entităţii faţă de furnizori şi
antreprenori la finele perioadei de gestiune.
Livrarea mărfii de la furnizori către SRL ”H.D.M. SERVICE” se efectuează în baza unui
contract de vînzare – cumpărare.
Datoriile se înregistrează în baza documentelor de livrare emise de furnizori - facturile.
Facturile fiscală se înregistrează ulterior în Registrul procurărilor ţinut în scopuri fiscale.
Operaţiunile contabile aferente evidenţei datoriilor faţă de furnizori au fost redate în temele
precedente.
Conform art. 102 din Codul fiscal, subiecţii impozabili înregistraţi ca plătitori de TVA au
dreptul la trecerea în cont a TVA achitată sau care urmează a fi achitată privind valorile materiale şi
serviciile procurate pentru efectuarea livrărilor impozabile în procesul desfăşurării activităţii de
întreprinzător în cazul cînd dispun de următoarele documente:
a) factura fiscală la valorile materiale, serviciile procurate în ţară pentru care a fost achitată
ori urmează a fi achitată TVA ; sau
41
b) documentul eliberat de autorităţile vamale care confirmă achitarea TVA aferentă
mărfurilor importate.
Conform art. 102 alin.(2) din Codul fiscal, suma TVA achitată sau care urmează a fi achitată
privind valorile materiale şi serviciile procurate care se folosesc pentru efectuarea livrărilor scutite de
TVA nu se trece în cont şi se raportează la consumuri sau cheltuieli.
Datoriile calculate cuprind angajamentele de plată ale entităţii faţă de personal, organele
asigurărilor sociale, buget, fondatori, creditori şi alţi participanţi. Datoriile faţă de personal cuprind
angajamentele privind retribuirea muncii şi alte operaţii.
Tarifele de stat de salarizare se modifică în corespundere reexaminarea salariului minim.
În economia naţională sunt cunoscute două forme de retribuire a muncii:
l) remunerarea muncii în regie, în acest caz se face remunerarea în funcţie de timpul lucrat fără să seia în
considerare cantitatea demuncă pe unitatea de timp.
2) remunerarea muncii în acord, reprezintă salarizarea potrivit căruia remunerarea lucrătorilor se face în
dependenţă de cantitatea de bunuri produse, servicii prestate într-o unitate de timp.
Aceste forme de salarizare presupun următoarele sisteme:
1.1sistemul simplu de salarizare în regie - prevede calculul salariului numai în dependenţă de nr.de
ore , zile lucrate.
Salariul = tariful/oră* nr de ore lucrate
1.2 sistemul premial de salarizare în regie prevede în afară de salariul după timpul lucrat şi un premiu
stabilit conform cerinţelor contractului de muncă în dependenţă de coeficientul participării în munca sau
calitatea muncii efetuate.
Salariul= Salariul tarifar lunar + Spremiilor stabilite în % de la salariul tarifar lunar
2.1. Asistemul în acord direct sau simplu. Salariul se stebileşte după untarif constant, mărimea lui fiind
direct proporţională numărului produselor sau operaţiilor executate.
Salariul= tarif/unitate de produs x nr. de produse confecţionate
2.2 salariul în acord indirect se foloseşte pentru salarizarea lucrătorilor auxiliari, rezultatul muncii
cărora depinde direct de volumul producţiei lucrătorilor pe care ei îi deservesc.
2.3 salariul în acord premial, prevede în afară de salariul, unpremiu pentru supraîndeplinirea
sarcinilor de producţie.
Salariul = Salariul direct + Spremiilor
1.4. sistentul în acord progresiv, constă în faptul că la un anumit nivel de realizare a sarcinilor de
producţie, tariful/unitatea de produs sau pe o lucrare se majorează în anumite proporţii stabilite
progresiv.
1.5. sistentul în acord colectiv se foloseşte la fabricarea unor produse sau servicii la care participă un
colectiv de mai mulţi lucrători cu aceiaşi calificare sau calificări diferite.
Repartizarea salariului între membrii colectivului se face prin două metode: -metoda coeficient-oră;
-metoda salariului tarifar.
Documentele primare privind evidenţa retribuţiilor se transmit în contabilitate, unde contabilul
verifică justeţea perfectării şi conţinutul acestora.
Sunt cunoscute 3 variante de perfectare documentară a retribuţiilor:
1) Borderou de calcul a retribuţii. Acesta se completează în baza fişelor personale a lucrătorilor.
2)Borderou de calcul a retribuţiilor şi Borderou de plată a retribuţiilor. În acest caz nu se
completează fişe personale care reprezintă registre de evidenţă analitică a decontărilor cu personalul,
deschise pentru fiecare salariat. In acest caz registru de evidenţă analitică serveşte Borderou de calcul a
retribuţiilor.
3)În acest caz sunt întocmite Fişe de calcul a retribuţiilor.
La entitatea SRL ”H.D.M. SERVICE”, se utilizează sistemul de salarizare în regie.
În sarcina contabilului răspunzător de sectorul dat intra evidenţa şi întocmirea
documentelor de angajare şi concediere. Prin urmare, la angajare, solicitantul scrie o cerere în care se
indică data emiterii, numele şi prenumele solicitantului, specialitatea. La cerere se anexează certificatul
eliberat de comisia medicală, ce atestă starea de sănătate a solicitantului. În cazul în care solicitantul
este acceptat, organizaţia emite ordinul de angajare. Apoi, se deschide carnetul de munca al
42
angajatului şi se face însemnari în acesta. Se activează poliţa de asigurare şi codul CPAS. Se determină
în funcţie de pregatire şi experienţa de muncă categoria de calificare al angajatului, şi în final se
încheie contractul individual de muncă pe termen scurt sau pe o perioadă nedeterminată. În cazul
concedierii, angajatul la fel este obligat să scrie o cerere de eliberare . Dupa care,nemijlocit conducerea
organizaţiei emite ordinul de concediere al angajatului.
De misiunea contabilului, ţine şi determinarea numărului mediu scriptic de lucrători. Numar1ul
mediu trebuie să se determine zilnic. Însa, la ,,H.D.M. SERVICE’’S.R.L. numărul mediu scriptic de
lucratori se stabileşte pe fiece brigadă-n parte lunar. Pentru aceasta, contabilul însumează numărul
total de zile oficial lucrate pe lună de o anumita brigadă, concediile plătite, concediile
neplătite pe luna respectivă, buletinele, zilele de odihnă şi sarbatoare. Apoi, suma obţinută se
împarte la numărul total de zile din luna dată. În aşa mod se obţine o cifra ce semnifică
numărul mediu scriptic de lucratori al organizaţiei ,, H.D.M. SERVICE’’S.R.L..
La SRL ”H.D.M. SERVICE” evidenţa analitică faţă de salariaţi se ţine pe fiecare lucrător în
parte, forme de retribuire a muncii şi tipuri de reţineri din salariu. Evidenţa sintetică a datoriilor faţă de
personal se ţine pe contul 531 „Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii”. În credit -
calcularea datoriilor faţă de salariaţi, în debit - achitarea şi reţinerile din salariu. Soldul este creditor,
reprezintă mărimea datoriilor entităţii faţă de personal la o dată anumită.
În cazul angajării personalului la lucru se depune o cerere de angajare, în baza căreia se emite
un ordin de angajare la serviciu care se prezintă angajatului spre a lua cunoştinţă contra semnătură. Cu
angajatul se încheie un contract de muncă şi după caz, un contract de răspundere materială pentru
valorile primite în gestiune. Contractul individual de muncă poate fi reziliat din iniţiativa salariatului în
baza cererii acestuia, administraţiei sau la cererea organelor judiciare prin emiterea ordinului cu privire
la concediere.
La SRL ”H.D.M. SERVICE” evidenţa timpului de muncă se deduce cu ajutorul Fişei de
pontaj.
Salariul personalului se reflectă în Statele de calcul al salariilor, unde se menţionează
denumirea funcţiei, salariul de funcţie şi adaosurile.
Sumele spre plata angajaţilor entităţii se calculează în funcţie de reţinerile din salariu.
Retinerile din salariu se înregistrează în baza fişei personale de evidenţă a veniturilor şi impozitului
pe venit. Calculul salariului, a venitului impozabil şi a impozitului pe venit se face în bază cumulativă
de la începutul anului în această fişă, deschisă pentru fiecare angajat.
Acest venit al salariatului include orice formă de salariu, îndemnizaţiile precum şi înlesniri
acordate de întreprindere salariatului. Nu se includ în venitul impozabil îndemnizaţiile pentru
incapacitate temporară de muncă inclusiv a invalidităţii, alimentele pentru copii, dividende de la
rezidenţi, moştenirea averii, alte forme de venituri stabilite de Codul Fiscal.
Acest impozit este reţinut la locul de muncă în momentul plăţii salariului. Întreprinderea
conform Codului Fiscal este obligată să scadă din venitul impozabil scutirile acordate salariatului şi
alte scutiri. Conform Codului Fiscal aceste reţineri trebuie plătite nu mai tîrziu de data de 10 a lunii
următoare după luna în care a avut loc reţinerea.
Impozitul pe veniturile persoanei fizice se calculează şi se reţine la sursa de plată de la suma
impozabilă.
Suma impozabilă = salariul calculat – scutirile personale – 6 % fondul social - 4.5% asistenţa
medicală -1 % comitetul sindical.
Scutirile se acordă în baza cererii lucrătorului privind acordarea scutirilor la impozitul pe
venit reţinut din salariu (Anexa 70), numai la locul de muncă unde se ţine evidenţa carnetului de
muncă, persoanelor rezidente pe teritoriul Republicii Moldova (persoane ce stau pe teritoriul
Republicii legal 183 zile). Calcularea contribuţiilor la asigurările sociale se înregistrează în evidenţă
concomitent cu calcularea salariilor.
În baza datelor extrase din registrul de evidenţă la contul 531 pentru anul 2016 (Anexa 16) au
înregistrate următoarele operaţiuni:
1.Se reflectă calcularea salariului personalului administrativ:
Debit contul 7133”Cheltuieli de întreţinere a personalului administrativ” 4800,00 lei;
43
Credit contul 531 „Datorii pe termen scurt privind retribuirea muncii” 4800,00 lei.
2.Se reflectă reţinerea din salariu a impozitului pe venit a personalului:
Debit contul 531 „Datorii pe termen scurt privind retribuirea muncii” 773,28 lei;
Credit contul 5341 ”Datorii privind impozitul pe venit reţinut de la peroanele fizice” 773,28 lei.
3.Se reflectă reţinerea din salariu a contribuţiilor din asigurarea medicală a personalului:
Debit contul 531 „Datorii pe termen scurt privind retribuirea muncii” 216,00 lei;
Credit contul 5333 ”Datorii privind asigurarea medicală” 216,00 lei.
4.Se reflectă stingerea datoriei faţă de personalul entităţii din contul curent în moneda națională:
Debit contul 531 „Datorii pe termen scurt privind retribuirea muncii” 5500,00 lei;
Credit contul 242”Conturi curente în monedă națională” 5500,00 lei.
Datoriile privind asigurările
În scopul păstrării calităţii şi cantităţii în timp şi spaţiu a factorilor de producţie, garantării unei
continuităţi a activităţii economice, entităţile asigură bunurile, personalul şi răspunderea civilă contra
unor riscuri şi situaţii de incertitudine excepţionale.
Datoriile privind asigurările includ:
a) datorii faţă de fondul social privind contribuţiile la asigurări sociale şi reţinerile din salariile
lucrătorilor .
b) datorii faţă de companiile de asigurări privind asigurarea medicală, bunurilor, asigurarea
persoanelor.
Pentru evidenţa sintetică a defalcărilor şi decontărilor aferente contribuţiilor la asigurările
sociale în Fondul asigurărilor sociale, datoriilor privind asigurarea medicală, asigurarea bunurilor şi
personalului entităţii este destinat contul de pasiv 533 ”Datorii privind asigurările”. În creditul acestui
cont se reflectă datoriile calculate privind asigurările, iar în debit - mijloacele achitate, virate şi
cheltuite. Soldul acestui cont este creditor şi reprezintă datoriile entităţii privind primele de asigurare la
finele perioadei de gestiune.
Pentru toţi agenţii economici este stabilit tariful de 23% din fondul de retribuire a muncii.
Calcularea contribuţiilor la asigurările sociale se înregistrează în evidenţă concomitent cu calcularea
salariilor.
Asigurările sociale pot fi efectuate prin sistemul public de asigurări sociale şi privat. Toţi
agenţii economici, indiferent de formele de proprietate şi gospodărire, inclusiv persoanele fizice,
fondul pentru ajutorul de şomaj, persoanele cu contract individual, depun contribuţii la asigurările
sociale de stat. Aceşti contribuabili trebuie înregistraţi ca plătitori de contribuţii la reprezentanţele
Casei Naţionale de Asigurări Sociale la locul de reşedinţă. Mijloacele băneşti acumulate în bugetul
asigurărilor sociale de stat se folosesc, conform legislaţiei în vigoare, în următoarele scopuri: plata
pensiilor pentru limită de vîrstă, de invalidilitate, în cazul pierderii întreţinătorului, pentru vechime în
muncă, plata pensiilor sociale şi indemnizaţiilor pentru pensionari, plata ajutoarelor de asigurări
sociale, acoperirea cheltuielilor pentru tratamentul balneosanatorial, odihna salariaţilor şi copiilor lor,
plata ajutoarelor şi compensaţiilor acordate famiilor cu copii socialmente vulnerabile etc.
Conform datelor din Carte Mare la contul 533 pentru anul 2016 la SRL ”H.D.M.
SERVICE” au fost înregistrate următoarele operaţiuni la contul respectiv, (Anexa 17):
- Se reflectă calcularea contribuţiilor de asigurare socială din salariul personalului încadrat în
procesul administativ:
Debit contul 7133„Cheltuieli de întreţinere a personalului administrativ” 1104,00 lei;
Credit contul 5331”Datorii privind asigurările sociale” 1104,00 lei.
Evidenţa sintetică şi analitică a decontărilor privind asigurările se reflectă în registrul pentru
contul 533 „Datorii privind asigurările” care se organizează pe tipuri de asigurări, pe asigurători, pe
conturi corespondente. La sfîrşitul perioadei de gestiune datele din registrul sintetic specificat se trec în
Cartea mare.
Datorii privind decontările cu bugetul
Datoriile privind decontările cu bugetul includ angajamentele entităţii privind impozitele şi taxele.
Sistemul fiscal al Republicii Moldova cuprinde o totalitate de impozite şi taxe divizate în:

44
 generale de stat (impozitul pe venit, TVA, accizele, taxa vamală ş.a.),
 locale (impozitul funciar, taxa pentru amenajarea teritoriului, taxa hotelieră etc).
Pentru generalizarea informaţiei privind datoriile faţă de buget aferente impozitelor, taxelor şi
sancţiunilor economice este destinat contul de pasiv 534 ”Datorii privind decontările cu bugetul”. În
creditul acestui cont se reflectă datoriile calculate faţă de buget privind impozitele şi taxele, iar în debit
- plăţile virate efectiv sau trecute în cont. Soldul este creditor şi reprezintă suma datoriilor entităţii
privind plăţile datorate bugetului la sfîrşitul perioadei de gestiune.
La entitatea cercetată dispune de următoarele datorii faţă de buget (Anexa 76):
-datorii privind TVA;
-datorii privind impozitul pe venit ale persoanelor;
-datorii privind alte impozite şi taxe.
Evidenţa sintetică la aceste subconturi au fost redate în temele precedente.

3.7. Contabilitatea mijloacelor băneşti


Mijloacele băneşti ale SRL ”H.D.M. SERVICE” sunt considerate activele cu cel mai înalt
grad de lichiditate. Acestea sunt reprezentate de disponibilităţile băneşti aflate în casieria
întreprinderii, depozite, conturi curente în valută străină sau/şi în valută naţională.
Mijloacele băneşti se clasifică în funcţie de urmatoarele criterii:
a) în funcţie de locul păstrării şi formele de existenţă:
- mijloace băneşti în numerar;
- mijloace băneşti în conturi bancare.
b) în funcţie de valuta în care sunt exprimate:
- mijloace băneşti în valută naţională;
- mijloace băneşti în valută străină.
c) în funcţie de posibilitatea utilizării:
- mijloace băneşti neafiliate;
- mijloace banesti afiliate.
Evidenţa sintetică privind existenţa şi mişcarea disponibilităţilor băneşti ale întreprinderii se
înfăptuieşte cu ajutorul conturilor de activ: 241 „ Casa’’, 242 ,,Conturi curente în monedă naţională’’,
243 ,, Conturi curente în valută străină’’, 244 ,, Alte conturi în bănci’’. În Debitul acestor conturi se
reflectă intrarea disponibilităţilor băneşti, iar în Credit – ieşirea lor.
În casieria întreprinderii, pe lînga mijloace băneşti pot fi păstrate documente de ordin strict şi
alte hîrtii de valoare. Numerarul din casă se păstrează pe bancnote în safeul organizaţiei. Responsabilul
de organizarea casei este casierul. Cu acesta se încheie un contract de răspundere materială .
Contractul cuprinde informaţie referitoare la numele/prenumele casierului, obligaţiile angajatului şi
ale angajatorului, condiţiile de modificare a contractului, mărimea reparării prejudiciului cauzat
angajatorului, termenul de valabilitate al contractului. Astfel, în conformitate cu prevederile
contractuale, casierul este obligat să asigure păstrarea şi integritatea mijloacelor băneşti ale
organizaţiei, să-şi declare banii personali, să execute lucrări de calitate şi usor de supravegheat. De
funcţia sa ţine şi numărarea zilnică a banilor şi întocmirea dării de seamă privind disponibilităţile din
casierie. De regulă, recepţia sau predarea numerarului din casă trebuie să fie însoţita de procesul-verbal
respectiv.
La intrarea mijloacelor băneşti în casă se întocmeşte fie dispoziţia de încasare ( Anexa 20), fie
cecul bancar versoul caruia indica destinaţia disponibilităţilor recepţionate de la bancă. Pentru
confirmarea primirii numerarului, chitanţa la dispoziţia de încasare se semnează de contabilul – şef şi
de casier şi se certifică prin ştampila casierului.
Înainte ca dispoziţiile de plată şi de încasare să se transmită în casierie, trebuie înregistrate în
registrul de evidenţă a lor. La sfîrşitul fiecărei zi casierul este obligat să înregistreze toate dispoziţiile
de plată şi de încasare în registrul de casă . În registrul dat se determină soldul de mijloace băneşti în
casierie la începutul zilei, încasările şi ieşirile acestora în cursul zilei, precum şi soldul final la sfîrşitul
zilei. Registrul de casă se îndeplineşte în două exemplare dintre care primul rămîne în casierie, iar cel

45
de al doilea exemplar se detaşează de la registru şi se prezintă în contabilitate ca raport, împreună cu
documentele anexate.
Pentru evidenţa zilnică a încasărilor şi eliberărilor, cît şi a soldului de numerar restant, casierul
entităţii întocmeşte darea de seamă privind situaţia casieriei.
La SRL ”H.D.M. SERVICE” în decembrie 2016 au fost încasate şi eliberate sume din
casierie dar în practica contabilă pot fi întîlnite următoarele:
1. Se reflectă încasarea mijloacelor băneşti de la cumpărători:
Debit contul 2411 "Casa în monedă naţională" 186100,00 lei;
Credit contul 2211 "Facturi de primit din ţară" 186100,00 lei.
2. Se reflectă primirea îmrpumuturilor pe termen scurt în casierie:
Debit contul 2411 "Casa în monedă naţională" 80000,00 lei;
Credit contul 512 "Împrumuturi pe termen scurt" 80000,00 lei.
3.Se reflectă acordarea avansului titularului de avans:
Debit contul 226 “Creanţe ale personalului” 136814,12 lei;
Credit contul 241"Casa " 136814,12 lei.
4..Se reflectă achitarea salariului din casierie:
Debit contul 531 ”Datorii pe termen scurt privind retribuirea muncii” 6895,12 lei;
Credit contul 241 "Casa " 6895,12 lei.
5.Se reflectă restituirea titularului avansul utilizat pentru necesitățile curente ale entității:
Debit contul 532 "Datorii față de personal privind alte operații" 169864,66 lei;
Credit contul 241 “Casa” 169864,66 lei.
6.Se reflectă achitarea datoriei faţă de alţi creditori din casierie:
Debit contul 544 “”Alte datorii curente” 85000,00 lei;
Credit contul 2411 "Casa în valută naţională" 85000,00 lei.
Pentru evidenţa mijloacelor în contul curent în valuta naţională se utilizează contul 242. Însa,
pentru a putea efectua operaţiuni de depunere, de încasari şi plăţi, întreprinzătorii trebuie să iniţieze
procedura de deschidere a contului. Astfel, una dintre persoanele cu drept de semnătura ce va fi
indicată în fişa cu specimentede semnături, prezintă copiile legalizate notarial a urmatoarele
documente: cererea de deschidere a contului, fişa cu specimente de semnături şi amprenta ştampilei,
copia certificatului de atribuire a codului fiscal sau copia documentului recunoscut ca atare, copia
extrasului din Registrul de stat al persoanelor juridice, copia actului de indentitate al persoanei care
prezintă documentele pentru deschiderea contului.
Tranzacţiile se efectuează în baza următoarelor documente: ordinului de plată, ordinului de
plată trezorială, ordinului de plată acceptată. După fiecare tranzacţie întreprinderea primeşte de la
bancă extras de cont cu anexarea tuturor documentelor în baza cărora a fost întocmit acest extras.
Extrasul de cont permite verificarea egalităţii soldului final debitor de pe contul contabil din registrul
contabil cu soldul final pe contul bancar indicat în ultimul extras de cont.
Contul curent în monedă naţională poate fi completat cu mijloace încasate de la clienti prin virament (
eliberindu-se copia ordinului de plată al plătitorului - ), sau din casierie prin prezentarea ordinului de
încasare .
În baza datelor din Analiza contului la contul 242 (Anexa 9) în anul 2016 la SRL ”H.D.M.
SERVICE” au fost înregistrate următoarele operaţiuni la contul respectiv:
1.Primirea la contul curent în valută naţională a creanţei cumpărătorilo (Anexa 9).
Debit contul 242 "Conturi curente în monedă naţională" 289263,62 lei;
Credit contul 221 "Creanţe comerciale curente" 289263,62 lei.
2.Se reflectă achitarea datoriei faţă de furnizorii autohtoni din contul curent în valută naţională:
Debit contul 5211” Facturi de achitat în ţară” 25795,00 lei;
Credit contul 242 ”Conturi curente în monedă naţională” 25795,00 lei.
3. Se reflectă stingerea datoriei privind TVA din contul curent în valută naţională:
Debit contul 5344 „Datorii privind TVA” 7604,73 lei;
Credit contul 242”Conturi curente în monedă naţională” 7604,73 lei.
4.Se reflectă achitarea din contul current a comisioanelor::
46
Debit contul 713 ”Cheltuieli administrative” 3827,82 lei;
Credit contul 242 „Conturi curente în monedă naţională” 3827,82 lei.
Operaţiunile economice privind mişcarea mijloacelor băneşti pe contul curent se reflectă în
registrul pentru contul 242 „Conturi curente în monedă naţională” care se elaborează de sine stătător
de fiecare întreprindere şi se organizează pe perioade, pe conturi corespondente şi pe tipuri de activităţi. La
sfârşitul perioadei de gestiune datele din acest registru se utilizează la întocmirea Raportului privind fluxul
mijloacelor băneşti şi se trec în Cartea mare.

3.8 Contabilitatea consumurilor, cheltuielilor şi a veniturilor


Consumurile reprezintă resursele utilizate pentru fabricarea produselor şi prestarea serviciilor în
scopul obţinerii venitului. Acestea sunt nemijlocit afiliate de procesul de producţie, îşi
găsesc întruchipare materială în stocurile producţiei finite şi produselor în curs de execuţie, la finele
perioadei de gestiune se reflectă în bilanţul contabil ca active şi nu se iau în calcul la determinarea
rezultatului financiar al întreprinderii.
În conformitate cu Planul general de conturi contabile consumurile se ţin la evidenţă cu
ajutorul conturilor clasei a opta a contabilităţii de gestiune. În Debitul acestor conturi se reflectă
acumularea consumurilor, iar în Credit – fie repartizarea, fie determinarea costului efectiv al
producţiei fabricate.
Consumurile de producţie se clasifică în:
811 ,, Activităţi de bază’’;
812 ,, Activităţi auxiliare’’,
821 ,, Consumuri indirecte de producţie’’,
822 ”Costuri indirecte aferente contractelor de construcţie”
823 ”Costuri de regie aferente contractelor de construcţie”
824 ”Alte costuri repartizabile”
Conturile enumerate cuprind subconturi:
8111 ,, Consumuri directe materiale’’, 8112 ,, Consumuri directe privind
retribuirea muncii’’, 8113 ,, Contribuţiile pentru asigurările şi protecţia socială’’, 8114 ,, Consumuri
indirecte de producţie’’, 8122 ,, Consumuri privind retribuirea muncii’’, 8123 ,, Contribuţii pentru
asigurările şi protecţia socială’’, 8211 ,, Amortizarea şi cheltuieli privind repararea şi întreţinerea
mijloacelor fixe de producţie’’, 8213 ,, Întreţinerea personalului administrativ şi de deservire a
subdiviziunilor de producţie’’, 8214 ,, Protecţia muncii şi tehnica securităţii’’, 8216 ,, Întreţinerea
pazei şi cheltuieli privind asigurarea securităţii antiincendiare din subdiviziunile de producţie’’,
8218 ,, Alte consumuri indirecte de producţie’’, Trebuie de menţionat că în componenţa
consumurilor indirecte de producţie se includ consumuri variabile şi constante de producţie.
Consumurile variabile sunt considerate consumuri ce-şi modifică mărimea în acelaşi sens cu
modificarea volumului fizic de producţie, ex: consumuri directe materiale, salariale, energia electrică
pentru funcţionarea utilajului de producţie e.t.c. Consumurile constante sunt consumuri a căror
mărime rămîne neschimbată faţă de evoluţia volumului fizic de producţie, ex: Amortizarea utilajelor
de producţie, asigurarea utilajului productiv, salariul paznicilor secţiei de producţie e.t.c. Consumurile
indirecte de producţie variabile şi
constante se repartizează în conformitate cu capacitatea de producţie. Dacă gradul de utilizare a
capacităţii de producţie depăşeşte 100%, atunci consumurile indirecte constante se includ integral în
costul producţiei, iar dacă gradul de utilizare a capacităţii de producţie este mai mic decît 100%,
consumurile constante se includ parţial în costul producţiei, iar restul se repartizează la cheltuielile
perioadei. Gradul de utilizare reprezintă raportul procentual dintre capacitatea efectivă şi cea
normativă. Ca bază de repartizare a consumurilor indirecte de producţie poate servi: salariul de bază,
total consumuri directe materiale, valoarea materiei prime consumata, nr om/ore prestate. Coeficientul
de repartizare se determină ca raportul dintre total consumuri indirecte de producţie şi total baza de
repartizare. Capacitatea normativă presupune nivelul mediu al producţiei obţinute pe parcursul a
cîtorva perioade de gestiune în cazul unor condiţii normale de lucru. Dacă capacitatea efectivă de
47
producţie depăşeşte capacitatea normativă de producţie, atunci consumurile constante se includ
integral în costul de producţie, iar dacă capacitatea normativă este mai mare decît cea efectivă, atunci
consumurile indirecte constante se repartzează în raport cu gradul de utilizare.
Cheltuielile reprezintă diminuările de avantaje economice care apar în procesul desfăşurării
activităţii economico-financiare a întreprinderii şi se reflectă în Situația de profit și pierdere.
Cheltuielile sunt recunoscute şi reflectate în contabilitate în baza respectării următoarelor principii:
1. Contabilităţii de angajamente – prevede că cheltuielile se recunosc şi reflectate în contabilitate în
perioada de gestiune în care au avut loc indiferent de momentul plăţii efective a mijloacelor băneşti.
2. Prudenţa – cheltuielile se recunosc şi se reflectate în contabilitate în momentul efectuării acestora
(lipsurile constatate la inventariere indiferent de motive, vinovaţi se înregistrează la cheltuieli).
Respectarea acestui principiu oferă dreptul de a crea provizioane (538) în caz de necesitate.
3. Concordanţa – reflectarea simultană în contabilitate şi rapoarte financiare a cheltuielilor şi
veniturilor ocazionate de unele şi aceleaşi operaţii economice.
4. Necompensarea – nu permite modificarea sumei veniturilor şi cheltuielilor recunoscute şi reflectate
anterior în raportul financiar şi nu permite casarea reciprocă a acestora în cursul perioadei de gestiune.
Contabilitatea cheltuielilor se ţine pe tipuri de activităţi ale întreprinderii (operaţională, de
investiţii şi financiară) şi evenimente excepţionale. Din sursele consultate remarcăm faptul că
cheltuielile se înregistrează în contabilitate în baza următoarelor documente primare :
 bonul de consum al materialelor;
 foaia de parcurs;
 factura;
 factura fiscală;
 fişa de pontaj;
 nota contabilă.
Evidenţa analitică a cheltuielilor se ţine pe feluri de cheltuieli, pe locuri de efectuare şi pe tipuri
de activităţi ale întreprinderii. Pentru evidenţa sintetică a cheltuielilor la SRL „H.D.M. SERVICE"
utilizează conturile din clasa 7 „Cheltuieli” a Planului de conturi contabile, clasificarea lor fiind
prezentată în Anexa 54.
Conturile de evidenţă a cheltuielilor sunt conturi de activ. Pe parcursul perioadei de gestiune în
debitul lor se reflectă cu total cumulativ de la începutul anului sumele cheltuielilor, iar în credit se
reflectă trecerea cheltuielilor acumulate la finele anului de gestiune la rezultatul financiar total.
La finele fiecărui trimestru rulajele debitoare ale conturilor de cheltuieli se iau în calcul la
determinarea indicatorilor respectivi din Raportul de profit şi pierderi. La finele fiecărei perioade de
gestiune conturile de cheltuieli se închid cu contul 351 „Rezultatul financiar total” respectiv, la
începutul anului următor nu au sold.
În anul 2016 la SRL „H.D.M. SERVICE" nu au fost calculate şi constatate cheltuielilor de
distibuire care au fost redate la temele anterioare.
Cheltuielile administrative reprezintă cheltuielile aferente deservirii şi gestiunii întreprinderii în
ansamblu. Pentru contabilizarea cheltuielilor administrative se utilizează contul 713”Cheltuieli şi
administrative”.
În cursul perioadei de gestiune aceste cheltuielile se colectează cu total cumulativ de la începutul
anului în debitul contului 713.
Modul de evidenţă a cheltuielilor generale şi administrative în cadrul SRL „H.D.M. SERVICE "
se evidenţiază în cartea mare la contul 713. Evidenţa sintetică la contul respective a fost reflectat în
temele precedente.
La sfîrşitul anului de gestiune rulajul debitor al contului 713”Cheltuieli generale şi
administrative” se reflectă în rîndul 060 a Raportului de profit şi pierdere.
În componenţa altor cheltuieli operaţionale intră cheltuielile care apar la desfăşurarea
activităţii de bază a întreprinderii, dar care nu pot fi atribuite nici la cheltuielile de distribuire, nici la
administrative.
Evidenţa analitică a altor cheltuieli din activitatea operaţională se ţine pe tipurile lor, pe articole
şi alte direcţii stabilite în politica de contabilitate a întreprinderii. În cursul perioadei de gestiune aceste
48
cheltuieli se acumulează în debitul contului 714 „Alte cheltuieli din activitatea operaţională” cu total
cumulativ de la începutul anului. Evidenţa sintetică la contul respective a fost reflectat în temele
precedente.
Generalizarea rezultatului la acest cont se face la finele perioadei în Cartea Mare. La finele
perioadei de gestiune rulajul debitor al contului 714”Alte cheltuieli din activitatea operaţională” se
reflectă în rîndul 070 al Raportului de profit şi pierderi.
După închiderea conturilor de evidenţă a cheltuielilor la contul 351”Rezultat financiar total” se
determină profitul (pierderea) net al întreprinderii obţinut în cursul anului de gestiune.
Entitatea cercetată în anul 2015 nu a înregistrat cheltuieli din alte activități.
Sumele încasate la efectuarea operaţiilor de intermediere în numele proprietarului de produse
(mărfuri) şi transmise acestuia de asemenea nu constituie venitul intermediarului (agentului). În aceste
cazuri, venitul agentului cuprinde numai comisioanele. De exemplu, venitul persoane care
organizează licitaţii constă din sumele de comision scăzute din preţul de vînzare, încasate de la
cumpărător şi alte comisioane.
În dependenţă de sursele de intrare, veniturile se împart în două grupe:
 Venituri din activitatea operaţională.
 Venituri din alte activități.
Veniturile din activitatea operaţională la SRL „H.D.M. SERVICE" se subdivizează în două
grupe (Anexa 54):
a) venituri din vânzări, care cuprind încasările din comercializarea produselor, mărfurilor, prestarea
serviciilor, operaţiunile pe bază de barter, contractele de construcţie;
b) alte venituri operaţionale, din care fac parte sumele primite sau de primit din ieşirea (vânzarea,
schimbul) activelor curente, cu excepţia produselor finite şi mărfurilor, arenda operaţională, precum şi
sub formă de amenzi, penalităţi, despăgubiri, recuperări de daune materiale, rezultate de modificări ale
metodelor de evaluare a activelor curente etc.
Veniturile din activitatea operaţională se înregistrează în contabilitate în baza următoarelor
documente primare:
 facturilor fiscale,
 facturilor,
 proceselor-verbale de primire-predare a serviciilor prestate,
 dispoziţiilor de plată,
 bonurilor de încasări,
 proceselor-verbale de inventariere, etc.
Evidenţa analitică a veniturilor din activitatea operaţională se ţine pe tipuri de venituri, surse,
perioade de obţinere a acestora şi alte direcţii stabilite în politica de contabilitate a întreprinderii.
Pentru evidenţa sintetică sînt destinate conturile de pasiv 611 “Venituri din vînzări” şi 612
“Alte venituri operaţionale”. În creditul acestor conturi se înregistrează în cursul perioadei de gestiune
cu total cumulativ de la începutul anului sumele veniturilor constatate în conformitate cu prevederile
S.N.C. corespunzătoare, iar în debit – trecerea la finele anului de gestiune a veniturilor acumulate la
contul de rezultate financiare.
Evidența veniturilor din vînzări al SRL ”AXA BROKER” au fost redate în temele precedente.
Venituri din activitatea cu active imobilizate reprezintă venituri rezultate din ieşirea
şi reevaluarea activelor imobilizate ale întreprinderii sub formă de dobînzi, dividende, din
operaţiunile cu părţile legate etc.
Veniturile din activitatea cu active imobilizate se reflectă în contabilitate în baza
aceloraşi documente ca şi veniturile din activitatea operaţională.
Evidenţa analitică a acestor venituri se ţine pe tipuri de venituri, pe surse şi pe
perioade de obţinere a acestora.
Pentru evidenţa sintetică a veniturilor din activitatea de investiţii este destinat contul
de pasiv 621 „Venituri din operațiuni cu active imobilizate". În creditul acestui cont se
reflectă sumele veniturilor constatate în cursul perioadei de gestiune cu total cumulativ de la

49
începutul anului, iar în debit trecerea la finele anului de gestiune a veniturilor acumulate în
contul de evidenţă a rezultatelor financiare.
La entitatea cercetată în anul 2015 nu au fost înregistrate alte tipuri de venituri.

3.13 Structura şi modul de întocmire a situaţiilor financiare


Operaţiunile economice la întreprindere se înregistrează cu ajutorul contabilităţii curente care
efectuează doar gruparea intermediară a datelor acestora, însă utilizatorii au nevoie de informaţia
generalizată obţinută în urma unei sistematizări şi grupări mai înalte. Totodată, o astfel de informaţie
trebuie să fie prezentată la o dată determinată şi pentru o perioadă concretă. Datele care sunt
necesareutilizatorilor se reflectă în rapoartele financiare. Acestea se obţin prin gruparea informaţiei
iniţiale în baza conturilor sintetice în registrele contabile care apoi se transpun în calitate
de indicatori determinaţi în rapoartele financiare. Întocmirea raportului financiar este necesară atît
pentru controlul asupra mişcării mijloacelor concrete ale agentului economic, cît şi pentru luarea
deciziilor economice şi manageriale. Prin urmare, rapoartele financiare reprezintă
generalizarea diverşilor indicatori interdependenţi care caracterizează situaţia financiară la o dată
determinată.
În conformitate cu Standardele naţionale de contabilitate, întreprinderile întocmesc şi prezintă
următoarele situații financiare:
1.Bilanţul (formularul nr.1) ,
2. Situația pe profit si pierdere (formularul 2) ,
3. Situaţia modificărilor capitalului propriu (formularul 3),
4. Situația fluxurilor de numerar (formularul 4),
Situațiile financiare se întocmesc şi se prezintă de către întreprinderi conform formularelor aprobate
de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova. Formularul situației financiare reprezintă un tabel care
conţine denumirea indicatorilor şi coloanelor destinate înregistrării sumelor fiecărui indicator.
Blanchetele situaţiilor financiare se tipăresc la tipografie. Acestea cuprind următoarele
date: denumirea întreprinderii raportoare; sediul acesteia; codul fiscal; forma de proprietate şi tipul
de activitate; perioada de gestiune; valuta în care sunt prezentaţi indicatorii situaţiilor
financiare (lei moldoveneşti). La baza întocmirii situaţiilor financiare ale întreprinderii stau
principiile fundamentale şi respectarea tuturor cerinţelor faţă de informaţia financiară. În
conformitate cu Standardele Naţionale de Contabilitate la întocmirea situaţiilor financiare sunt
prioritare următoarele principii: imaginea fidelă, continuitatea activităţii, metoda specializării
exerciţiilor. Faţă de informaţia inclusă în rapoartele financiare sunt înaintate un şir de cerinţe:
importanţa, oportunitatea, veridicitatea, neutralitatea, comparabilitatea, inteligibilitatea. O importanţă
deosebită are de asemenea permanenţa metodelor utilizate la întocmirea şi prezentarea
informaţiei, ceea ce se asigură de politica de contabilitate a întreprinderii.
Bilanţul cuprinde structura imobilizărilor şi pasivelor întreprinderii, precum şi valoarea
fiecărui activ şi pasiv la o dată determinată. în activ se indică starea patrimoniului agentului economic
prezentat sub formă de active pe termen lung şi curente. Pasivul cuprinde informaţia privind sursele de
formare a acestui patrimoniu: capitalul propriu; datoriile pe termen lung şi scurt.
Situația de profit și piedere întocmit pe perioada de gestiune (de exemplu, pe un an, începând
cu 1 ianuarie şi terminând cu 31 decembrie), conţine informaţia privind veniturile şi
cheltuielile, şi se calculează profitul net sau pierderea, în acest caz atât cheltuielile, cât şi veniturile se
grupează pe tipuri de activităţi (operaţională, de investiţii, financiară), precum şi acelor rezultate din
evenimentele excepţionale. Suma profitului net sau a pierderii se reportează apoi în Bilanţul contabil.
Acest raport are 15 indicatori. Primii opt indicatori caracterizează veniturile, cheltuielile şi rezultatele
din activitatea operaţională a întreprinderii. Se mai reflectă rezultatul din operaţiunile efectuate în
activitatea de investiţii şi cea financiară, se mai înregistrează rezultatul apărut ca urmare
a evenimentelor excepţionale. Tehnica de întocmire a Raportul privind rezultatele financiare constă în
completarea fiecărui rînd în baza rulajelor aferente conturilor de venituri şi cheltuieli din clasele 6 şi 7
ale Planului de conturi.

50
Situația fluxurilor de numerar cuprinde datele privind starea tuturor mijloacelor băneşti ale
întreprinderii (în casierie, conturile de decontare şi valutar, alte conturi bancare) la
începutul şi sfârşitul perioadei de gestiune, intrarea şi ieşirea acestora pe tipuri de activităţi. El oferă
utilizatorilor o imagine fidelă despre mijloacele băneşti de care dispune întreprinderea şi modul de
utilizare a acestora. Raportul dat este întocmit în baza metodei de casă. Aceasta înseamnă că toate
mijloacelor băneşti se reflectă în raportul menţionat la sumele încasate efectiv în casierie sau
înregistrate în conturile bancare ale întreprinderii, iar plata acestora – la sumele plătite efectiv din
Scasierie sau transferate de pe conturile bancare.
Situaţia modificărilor capitalului propriu înglobează informaţia privind mărimea şi structura
capitalului propriu al întreprinderii la începutul şi sfârşitul perioadei de gestiune, modificările care s-au
produs în cursul perioadei de gestiune pe posturi distincte ale capitalului propriu. Acest lucru este
important pentru a aprecia corect situaţia financiară a întreprinderii. În conformitate cu
prevederileStandardului national de contabilitae „Prezentarea situaţiilor financiare” , Situaţia
modificărilor capitalului propriu constă din 4 capitole care cuprind date privind soldurile
şi modificările părţilor componente ale capitalului propriu grupat în capitol III al Bilanţului.Tehnica de
întocmire a Situaţia modificărilor capitalului propriu constă în completarea fiecărui rînd în baza
rulajelor aferente conturilor din clasa 3 ale Planului de conturi.
Înainte de întocmirea situaţiilor financiare, se efectuează lucrări pregătitoare. Este vorba de
următoarele proceduri contabile:
• Totalizarea datelor în registrele contabile şi reportarea acestora în Cartea mare. La aceasta etapa
are loc analiza operaţiilor economice şi reflectarea acestora în registrele contabile.
Această etapă cuprinde, la rîndul ei, următoarele proceduri: verificarea corectitudinii reflectării
în bilanţul contabil a tuturor operaţiilor economice; reflectarea sumelor din conturile
corespondente în registrele corespunzătoare ale contabilităţii analitice şi sintetice; verificarea
corespondenţei conturilor conform datelor din documentele primare; verificarea identităţii
datelor din contabilitatea analitică cu rulajele şi soldurile conturilor sintetice.
• Compararea reciprocă a totalurilor rulajelor şi soldurilor conturilor sintetice şi analitice.
• Calcularea soldurilor în Cartea mare şi întocmirea balanţei de verificare. Aceasta etapă ia în
consideraţie următoarele elemente: trecerea în Cartea Mare a datelor din registrele contabile şi
calcularea rulajelor şi soldurilor fiecărui cont; compararea soldurilor şi rulajelor din Cartea Mare cu
datele contabilităţii analitice; întocmirea balanţei de verificare. Balanţa de verifica joacă un rol
însemnat pentru întocmirea bilanţului contabil. Cu ajutorul ei se verifică corelaţia existentă între
elementele conturilor sintetice şi cele analitice în baza principiului dublei înregistrări şi
realizează legătura dintre acestea şi a Raportului financiar.
• Închiderea conturilor care nu au sold. Etapa data presupune parcurgerea a citorva proceduri:
1) Se închide fiecare cont al veniturilor respectîndu-se cu exactitate soldul creditor al conturilor prin
intermediul contului 351 “Rezultat financiar total”;
2 ) Se închide (se creditează) fiecare cont a cheltuielilor respectîndu-se cu exactitate soldul
debitor al contului în cauză prin intermediul contul 351 “Rezultat financiar total”;
3 )După întocmirea acestor înregistrări, conturile de venituri şi cheltuieli se închid şi la începutul
anului următor nu au sold. După trecerea la scăderi a veniturilor şi cheltuielilor în contul 351
“Rezultat financiar total” se determină profitul contabil (pierderea ) al anului de gestiune. Pentru
aceasta se confrunt rulajul debitor (cheltuieli acumulate) cu rulajul creditor (veniturile
acumulate) al contului nominalizat. Acest rezultat se mai numeşte venit contabil, care se raportează
în Declaraţia privind impozitul pe venit a persoanei ce practică activitate de întreprinzător în
vederea determinării venitului impozabil. Acest venit contabil impozabil al anului fiscal se corectează
cu micşorarea sumei veniturilor conform legislaţiei fiscale, care sunt recunoscute de evidenţa
financiară şi nu sunt recunoscute de Codul Fiscal, cu ajustarea cheltuielilor conform legislaţiei fiscale.
4 ) În continuare se determină soldul contului 731 „Cheltuieli (economii) privind impozitul pe
venit”, prin confruntarea rulajelor debitor si creditor ale acestui cont. După reflectarea în
contul 351 “Rezultat financiar total” a cheltuielilor (economiilor) privind impozitul pe venit
se confruntă rulajele debitor si creditor ale acestui cont si se determină rezultatul financiar total.
51
La iniţierea procedurii de întocmire a raportului financiar anual, întreprinderile
efectueaza de asemenea inventarierea completă a tuturor bunurilor şi decontărilor. Acest lucru este
necesar pentru confirmarea veridicităţii datelor contabile care vor fi incluse în rapoartele financiare.
După efectuarea tuturor lucrărilor pregătitoare se procedează la completarea situaţiilor financiare. În
acest scop datele conturilor sintetice se trec în rândurile şi coloanele corespunzătoare ale tabelelor din
rapoarte. În Bilanţul contabil se înscriu soldurile conturilor din clasele 1-5 la data încheierii perioadei
de gestiune.
Coloana „La începutul anului" se completează în baza sumelor reflectate în bilanţ la 31
decembrie a anului precedent. Rulajele creditoare ale conturilor din clasa 6 „Venituri" şi debitoare ale
conturilor din clasa 7 „Cheltuieli" se utilizează pentru completarea coloanelor corespunzătoare din
Situația de profirt și pierdere.
Alte situații se întocmesc utilizându-se datele din contabilitatea curentă şi rapoartele financiare
deja completate. În situația financiară, în afară de indicatorii din perioada de gestiune, trebuie să se
includă şi datele din perioada precedentă care se calculează după o metodă unică.
Situațiile financiare le semnează conducătorul întreprinderii şi contabilul-şef care poartă răspundere
pentru veridicitatea şi plenitudinea infomiaţiei prezentate în Bilanţul contabil şi alte rapoarte.
Termenele de prezentare a acestora nu trebuie să depăşească data de 25 martie a anului următor anului
de gestiune. În afară de aceasta, situațiile financiare se prezintă proprietarilor, de regulă, până la data
desfăşurării adunării acţionarilor. În unele cazuri, înainte de a prezenta situației financiare, acestea sunt
supuse verificării de audit, conform rezultatelor căreia se întocmeşte concluzia de audit. O astfel de
concluzie constituie o parte componentă a situației financiare anual al întreprinderii. Conform deciziei
conducerii întreprinderii şi adunării generale situațiile financiare pot fi publicate.

Pe lînga întocmirea situațiile financiare, întreprinzatorii sunt obligaţi să întocmească forme cu


caracter statistic privind munca, producţia, consumurile şi cheltuielile întreprinderii. Astfel, fie lunar,
fie trimestrial acestea prezintă organelor de statistică rapoarte statistice.
Raportul statistic nr.1-P ,, Producţie’’ cuprinde informaţie referitoare la principalii indicatori
privind valoarea producţiei fabricate fără TVA în preţuri curente, stocul producţiei la
începutul lunii, cantitatea produselor fabricate în luna raportată, valoarea de piaţă a producţiei livrate,
denumirea şi valoarea produselor incluse în nomenclatorul PRODMOLD. Acesta se comletează lunar
în baza dării de seamă privind producţia fabricată.
Raportul statistic nr.1-M ,, Muncă’’ reflectă informaţia referitoare la numărul mediu al
salariaţilor la începutul anului şi în cursul lunii, mărimea remuneraţiei personalului, numărul mediu de
salariaţi luaţi ca bază la calcularea salariului mediu, valoarea producţiei eliberate în
contul salariului, timpul efectiv lucrat mii om/ore, mărimea salariului tarifar în funcţie
de categorii de calificare.
Raportul statistic nr.5-C ,, Consumurile şi cheltuielile întreprinderii’’ include informaţie cu
privire la valoarea veniturilor operaţionale, date referitoare la toate tipurile de cheltuieli şi consumuri,
mărimea profitului net obţinut, valoarea materialelor şi a OMVSD-urilor consumate e.t.c.

52
Încheiere
Lucrarea dată reprezintă o desfăşurare din punct de vedere teoretic cu nuanţe practice
prezentate în documente reale ale ,, H.D.M. SERVICE’’SRL. În baza acestora am luat cunoştinţă cu
principalele aspecte ale organizării activităţii economico-financiare la întreprindere. Astfel, am
analizat forma organizatorico-juridică a societăţii, evoluţia întreprinderii pînă-n prezent,
structura organizatorică, sfera de producere ş.a. Prin urmare, am dedus care sunt principalele
momente în evoluţia întreprinderii pe plan organizatoric şi productiv. Am constatat că structura
organizatorică este bazată pe principia obiective, ca: autoritatea exercită control conform unor linii
clare; relaţii umane ierarhizate; mediu extern favorabil. Am determinat factorii ce contribuie la
creşterea vînzărilor, şi anume: diversificarea şi creşterea calităţii serviciilor ( livrări punctuale,
utilizarea de ambalaje compacte şi comode etc.). Am luat cunoştinţă cu modul de organizare şi
supraveghere a lucrului specific fiecărui departament al societăţii: desfacere, producţie, management,
aprovizionare şi nu în ultimul rînd contabilitate.
Am analizat structura, funcţiile şi programul de lucru al personalului din secţia de contabilitate.
Am constatat cu certitudine că contabilitatea îsi desfăşoară sarcinile într-o mare dependenţă cu alte
birouri ai entităţii economice, deoarece ea însumează un set de resurse umane şi de capital care se
ocupă de colectarea şi prelucrarea informatiilor economice furnizate de celelalte sectii, ca: planificare,
producţie, muncă, salarizare, financiar e.t.c. Prin urmare, am ajuns la concluzia că
sistemul informational contabil reprezintă un suport în fundamentarea şi urmărirea deciziilor la toate
nivelurile unei entităţi economico-sociale. Acest sistem permite determinarea noilor cerinţe
informaţionale, stabilirea necesarului de resurse fizice, determinarea beneficiilor, avantajelor
competitive, proiectarea şi implementarea informaţiei.
Mi-am consolidat şi aprofundat cunoştinţele teoretice în domeniul contabilităţii, a priceperilor şi
deprinderilor formate în cadrul activităţii didactice. Mi-am format pentru prima data
deprinderi profesionale în procesul de producţie prin aplicarea metodelor eficiente de muncă.
Patrunzînd în lumea contabilităţii prin analiza şi înregistrarea fiecărei operaţii economice am
simţit valorile spirituale specifice profesiei de contabil. Prin urmare, pe parcursul acestei perioade de
practică m-am simţit în pielea de contabil plin de obligaţiuni şi responsabilităţi. Aplicînd în practică

53
principiile şi normele stabilite da actele legislativ-normative ce reglementează contabilitatea, am
simţit la un moment dat cum în interioru-mi ia nastere un adevarat spirit ordonat.
Astfel, pot spune cu fermitate că practica de specialitate m-a facut să mă simt sigură nu doar în
alegerea specialităţii de contabil, dar şi în iniţierea activităţii de întreprinzator sau antreprenor!

54