Competente T.I.C.

Magistralele

Magistralele unui PC
Rolul magistralelor într-un PC
Magistralele sunt ansambluri de circuite prin care se realizează circulaţia datelor între componentele
unui calculator.
Fizic vorbind, o magistrală este alcatuită dintr-un set de fire de conectivitate prin care se
transportă semnale electrice. Intr-un timp dat, o tensiune electrică de 5 V printr-un fir indică
trimiterea unui bit de valoare 1, pe când o tensiune electrică de 0 V , reprezintă trimiterea unui bit de
valoare 0.
Numărul de fire din care este construită magistrala semnifică numărul de biţi ce pot fi trimişi
simultan prin magistrala respectivă şi se numeşte lăţimea magistralei. Din cauza faptului ca pe
fiecare bandă circulă un bit, se poate vorbi despre lăţimi de magistrală de 8, 16, 32, 64 sau 128 de biti
trimişi simultan
Proprietatile principale ale unei magistrale obisnuite sunt latimea (numarul de fire din care este
facuta, deci numarul benzilor de circulatie) si viteza (capacitatea de informaţii ce poate fi trimisă
simultan intr-o secundă). Magistralele lucrează la o anumită frecvenţă de tact dată de controllerele
de magistrală.

1/12
Competente T.I.C. Magistralele

http://computer.howstuffworks.com/pci-express1.htm

Frecvenţa de tact este obţinută prin divizarea sau multiplicarea frecvenţei dată de un circuit de
ceas. (Ceasul magistralei este separat de ceasul procesorului ) Frecvenţele de lucru ale
microprocesorului, magistralelor şi memoriei trebuie sincronizate. Cu cât frecvenţa este mai
mare cu atât va creşte viteza de transfer a magistralei. Aceste frecvenţe au valori, în funcţie de
standardul de magistrală între 5 şi 133 MHz.
Magistralele îndeplinesc trei funcţii majore:
1. asigură legătura fizică şi comunicaţia între diferite componente ale calculatorului;
2. asigură fluxul datelor în timpul prelucrării acestora şi
3. asigură fluxul de semnale care întreţin sistemul în stare de funcţionare.
Denumirea de "magistrale" a fost dată pentru a sublinia importanţa lor în realizarea comunicării
între componentele calculatorului.

2/12
Competente T.I.C. Magistralele

Clasificarea magistralelor
Fizic, o magistrală este reprezentată printr-un ansamblu de trasee de pe placa de circuit
imprimat. Aceste trasee sunt utilizate pentru transmisia datelor, adreselor de memorie sau a unor
semnale de control. După natura informaţiilor pe care le vehiculează, magistralele pot fi:
1. magistrale de date
2. magistrale de adrese
3. magistrale de control şi
4. magistrale mixte

Schema de principiu a magistralei principale

La PC-uri se întâlnesc următoarele magistrale:

- magistrala principală a sistemului;
- magistrala microprocesorului;
- magistrala memoriei RAM;
a. Magistrala principală, numită şi magistrala de intrare/ieşire I/O sau bus sistem, este cea mai
solicitată în timpul funcţionării calculatorului, asigurând transportul datelor de la şi către orice
dispozitiv (unităţile de disc, imprimantă, dispozitive de afişare ş.a.). Solicitarea cea mai mare vine din
partea plăcii video. Magistrala de sistem este formată din magistrală de date, magistrală de adrese şi
magistrală de control. Magistrala de adrese este utilizată de procesor pentru a selecta o locaţie de
memorie sau un anumit periferic. Fluxul datelor pe magistrale este paralel şi se realizează pe 8, 16,
32 sau 64 de biţi, în funcţie de natura informaţiilor şi de caracteristicile plăcii de bază.

Evolutia tehnologica a magistralei principale(magistrala de intrare-iesire)

- Arhitectura ISA (Industry Standard Architecture) capacitate de 16 biţi, frecvenţa de 8 MHz,
deci viteză de transfer de 16 Mega-octeţi pe secundă – pe scurt, 16 MBps); reprezintă un
standard de „facto”, publicat de Intel, cu specificaţiile magistralei PC-AT.
- magistrala MCA (Micro Channel Architecture);
- magistrala EISA (Extend ISA– 32 biţi, 8MHz, 32 MBps);
- VESA Local Bus (Video Extended Standard Arhitecture VL-Bus) este practic de domeniul
trecutului. Acest tip de magistrală făcea legătura direct la procesor, pe 32 biţi şi la viteza de
132 MBps, dar nu permitea conectarea a mai mult de două periferice pe magistrală;

3/12
Competente T.I.C. Magistralele

- magistrala PCI (Peripheral Component Interconect)

Imagine Placǎ PCI

Magistrala PCI (Peripheral Component Interconect)

4/12
Competente T.I.C. Magistralele

http://computer.howstuffworks.com/pci-express2.htm
1. Oferă perifericelor acces direct la memorie; accesul la procesor este mediat printr-o punte
bus. Accesul direct la memorie înseamnă că magistrala oferă perifericului posibilitatea de a
efectua transferul de date direct cu memoria RAM de pe placa de bază, fără a mai “deranja”
procesorul de la execuţia programului curent.
Magistrala PCI este conectată la magistrala locală a procesorului prin intermediul unei punţi
UCP/PCI, având acces direct la memoria principală. În acest fel, transferurile între UCP şi
memoria cache de nivel 2, respectiv între dispozitivele de I/E şi memoria principală, pot avea loc
simultan. Introdus acum cca. 20 ani, PCI a ajuns să ofere o capacitate de 64 de biţi şi o frecvenţă
de 133 MHz; viteza maximă de transfer este de 1 Giga-octet pe secundă (1GBps). PCI a început

5/12
Competente T.I.C. Magistralele

să fie utilizat intens abia începând cu introducerea sistemului de operare Windows ’95, întrucât
acesta oferea pentru prima oară facilitatea plug and play (PnP)
PnP implică recunoaşterea şi configurarea automată a perifericelor adăugate calculatorului,
eliminându-se necesitatea unor setări manuale
Cererile de întreruperi (IRQ – Interrupt Request)
Printre elementele care şi-au crescut contribuţia la performanţa calculatorului
datorită facilităţii PnP se numără cererile de întreruperi şi accesul direct la memorie.
Cererile de întreruperi (IRQ – Interrupt Request) sunt modalitatea prin care o componentă
atrage atenţia procesorului că are de executat un transfer de date sau, în general, de efectuat
o sarcină. Spre exemplu, mouse-ul trimite procesorului un semnal IRQ atunci când este
mişcat, pentru a transmite o nouă poziţie pentru prompter. Un procesor poate executa în
fiecare moment o singură instrucţiune şi respectă ordinea de execuţie a instrucţiunilor din
programul curent; cu alte cuvinte, odată ce începe execuţia unui program, procesorul ar
trebui să execute, la rând, doar instrucţiunile acestui program. Dacă însă procesorul poate fi
întrerupt, atunci el poate alterna între execuţia unui program şi a altuia (multitasking).
Tipurile de magistrale existente înainte de PCI necesitau câte un semnal IRQ pentru fiecare
periferic; cum PCI gestionează semnalele IRQ în puntea-bus, se poate folosi un singur tip
de semnal IRQ pentru mai multe periferice.
2. Magistrala PCI prezintă marele avantaj de a fi total independentă de procesor şi
dispune de propria memorie tampon. Arhitectura PCI poate fi combinată cu o altă
arhitectură de magistrală, cum ar fi ISA sau EISA.
3. PCI este autoconfigurabilă, plăcile conectate fiind automat detectate şi utilizate în
mod optim (Plug and Play). permite accesul pe 64 de biţi, pentru a se putea utiliza cu
microprocesorul Intel Pentium.
PCI-Express Abreviat oficial PCI-E sau PCIe, este o interfaţă de conectare a
plăcilor de extensie ale PC-ului dezvoltată de Intel şi introdusă in anul 2004.
Scopul său declarat este de a inlocui interfaţa universală PCI, cât şi portul
AGP.
Alte tipuri de magistrale conectate la PCI:
o Magistrala SCSI (Small Computer System Interface) suportă diverse periferice. Viteza de
transfer variază de la 4 Mocteţi/s la 80 Mocteţi/s.
o USB (Universal Serial Bus) este o magistrală serie apărută în 1996 şi care a devenit
succesoarea magistralelor tradiţionale. Ea permite utilizarea a 127 de periferice
conectate la un singur canal. În plus, permite recunoaşterea automată a perifericelor
conectate pe canal şi determinarea driver-ului necesar în funcţionare. Pe o astfel de
magistrală, informaţiile codificate în NRZI (Non Return to Zero Inverted) pot circula la
un debit adaptat perifericului (variază de la 1.5 la 12 Mocteţi/s pe un cablu torsadat).
USB utilizează principiile de funcţionare similare celor din reţelele locale
o magistrala AGP (Accelerated Graphic Port) (oferă o rată de transfer de peste 500 MB / s)

b. Magistrala microprocesorului(numita si magistrala locala) asigură legătura şi fluxul datelor între

microprocesor şi magistrala principala a sistemului şi între microprocesor şi memoria cache având
circuite pentru date, pentru adrese şi pentru control. Astfel, magistrala microprocesorului Intel
Pentium are 32 de linii pentru adrese şi 64 de linii pentru date şi un număr variabil de linii de control.
c. Magistrala memoriei serveşte pentru transportul datelor între magistrala microprocesorului şi
memoria RAM prin intermediul unor cipuri care asigură corelarea vitezelor a două magistrale.

6/12
Competente T.I.C. Magistralele

;asigură comunicarea între UCP şi memoria RAM, eventual printr-o memorie de tip cache. Ea se află pe
placa de bază şi este proiectată în aşa fel încât să corespundă specificaţiilor microprocesorului.

Arhitectura hardware a unui IBM PC

Un sistem de calcul de uz general constǎ dintr-un procesor şi un numǎr de controlere de dispozitive care
sunt conectate printr-o magistralǎ comunǎ . Deoarece toate aceste componente partajează o singură
magistrală comună,bus sistem(magistrala de sistem), acest model se numeşte arhitectură
monomagistrală. Toate tipurile de comunicaţii ce apar între componente au loc pe această magistrală

Controler de dispozitiv periferic.

Fiecare controler este responsabil de un anumit tip de dispozitiv.

De exemplu pentru ca un hard disk să poată comunica cu un alt echipament hardware este
necesar ca cele două dispozitive să “vorbească aceeași limbă”. Aceasta presupune o anumită
compatibilitate la nivel hardware și software. La nivel hardware în cazul unei PC chip-ul responsabil
cu interconectarea hard disk-ului se află montat de regulă pe placa de bază si poarta denumirea de

controler.
Controlerul poate fi un chip dedicat doar acestei funcții, cum e cel din imaginea de mai sus, dar
în general responsabilitatea comunicarii cu hard disk-ul revine unui chip care îndeplinește mai multe
funcții și este capabil să interconecteze o gamă mai largă de dispozitive. (in general chipul care
indeplineste functia de “southbridge”)
În funcţie de controler, poate exista mai mult de un dispozitiv ataşat la acesta.

7/12
Competente T.I.C. Magistralele

De exemplu, controlerul SCSI (Small Computer Systems Interface) poate avea pânǎ la şapte
dispozitive ataşate la acesta.( SCSI este un standard scump dar foarte rapid din pricina faptului cǎ
toate perifericele deservite de SCSI lucrează independent de PC, eliberând astfel resurse pentru alte
activitãti de calcul). În general SCSI este folosit la calculatoare de tip server si atunci când este
nevoie de scrierea concomitentă pe mai multe suporturi externe (discuri hard, discuri optice, unitǎţi
de bandǎ etc.).
Un controler are un buffer de stocare tampon local şi un set de registre cu destinatie specialǎ.
Controlerul este responsabil pentru transferul datelor între dispozitivele periferice, controlând
şi bufferul local. Dimensiunea buffer-ului local diferǎ de la un controler la altul, in funcţie de
dispozitivul controlat.
Interfeţe de conexiune. Semnalele electrice de control pentru dispozitivele periferice sunt
diferite între ele (diferă între imprimantă şi scanner, sau modem, etc.), de aceea fiecare dispozitiv
periferic are propria interfaţă de conexiune. O componentă a interfeţei interacţionează cu calculatorul
folosind diferite coduri interne. Cealaltă componentă comunică cu echipamentul respectiv, pe baza
unui limbaj propriu. Funcţia de bază a interfeţei este aceea de asigura translatarea mesajelor între
calculator şi dispozitivul periferic.

8/12
Competente T.I.C. Magistralele

Interfaţa de conexiune din punct de vedere al utilizatorului este reprezentată de cabluri

si porturi( adică locurile unde sunt introduse aceste cabluri.)

http://incepator.pinzaru.ro/hardware/ce-este-hard-disk-ul/
Majoritatea calculatoarelor PC sunt construite pe suportul unei plăci de bază ce conţine o serie de
locaşuri(sloturi) în care pot fi inserate diverse plăci adiţionale pentru conectarea dispozitivelor periferice
de intrare/ieşire (spre exemplu, plăci de sunet, plăci de captură video, plăci de modem ,placă de
reţea,etc.) sau echipamente de stocare externă (hard-diskuri, floppy diskuri , CD.-uri, etc.).
Placa de bază

Placa de bază procesor Abit KT-7A AMD. HowStuffWorks.

9/12
Competente T.I.C. Magistralele

În partea de sus, locaşul procesorului; sunt marcate locaşurile pentru diverse tipuri de conexiuni
(ISA, PCI, AGP).

Imagine altă placă de bază

Modul de proiectare al PC-urilor moderne este un compromis între două filozofii de proiectare
opuse: prima abordare este cea a calculatoarelor orientate pe magistrală (abordare caracterizată de
diversitate, adaptabilitate, posibilităţi de extindere) – obţinute prin montarea elementelor funcţionale
individuale pe plăci separate, iar cea de-a doua abordare este cea a calculatoarelor pe o singură placă
(abordare caracterizată de simplitate şi economie) – obţinute prin montarea tuturor componentelor
esenţiale ale calculatorului pe o singură placă.
Placa de bază (motherboard, mainboard) este principala placă de circuite a unui calculator, la
care se leagă toate componentele interne.
Ca terminologie, în afara denumirii consacrate de placă de bază se mai întâlnesc denumirile
de placă de sistem (systemboard), placă principală (mainboard) sau placă mamă (motherboard).
Placa de bază a unui PC include componentele electronice vitale ale acestuia: microprocesorul,
memoria internă şi de multe ori circuitele care asigură funcţiile video şi audio
 Fiind o componentă fundamentală, placa de bază defineşte PC-ul şi caracteristicile acestuia.
 Placa de bază determină performanţele şi limitele unui calculator PC.
 Pe lângă faptul că reprezintă suportul fizic pentru circuitele esenţiale ale PC-ului, placa
de bază trebuie să permită şi o formă oarecare de extindere.
Prin urmare, placa de bază (la PC-urile desktop) conţine conectoare electrice speciale, numite
conectoare de extensie, sau simplu sloturi , care permit conectarea plăcilor de extensie.
Componentele care se doresc a fi adăugate la calculator se conectează la magistrala
de extensie, care este o parte a plăcii de bază
Proiectarea spaţiilor de extensie pe placa de bază se face conform unor reguli susţinute de standarde.
( standardele de extensie sau de magistrală:ISA,PCI,..)
Principala caracterizare a plăcilor de bază se face după standardul pe care îl respectă pentru
caracteristicile fizice şi electrice ale conectorilor şi sloturilor de extensie

10/12
Competente T.I.C. Magistralele

I/O hardware multiple buses

(http://www.cs.ucv.ro/staff/cpatrascu/SIE/Structura%20sistemului%20IE.pdf)

Tip bus Lǎţime bus Viteza bus Rata transfer MB/sec.

ISA 16 bits 8 MHz 16 MBps
EISA 32 bits 8 MHz 32 MBps
VL-bus 32 bits 25 MHz 100 MBps
VL-bus 32 bits 33 MHz 132 MBps
PCI 32 bits 33 MHz 132 MBps
PCI 64 bits 33 MHz 264 MBps
PCI 64 bits 66 MHz 512 MBps
PCI 64 bits 133 MHz 1 GBps

11/12
Competente T.I.C. Magistralele

Arhitectura tipică PCI a unui sistem

cu microprocesor Pentium II

12/12