Sunteți pe pagina 1din 75

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI

EDUCAŢIA PLASTICĂ ŞI DIDACTICA EDUCAŢIEI


PLASTICE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR ŞI
PREŞCOLAR

Prof. Constantin Florinel-Silviu


CUPRINS
ARGUMENT ....................................................................................................................................... 4
INTRODUCERE ................................................................................................................................. 6
CAPITOLUL I - Elementele limbajului plastic ............................................................................. 8
1.1. Punctul plastic ........................................................................................................................... 8
1.2. Linia plastică ............................................................................................................................. 8
1.3. Forma plastică ........................................................................................................................... 8
1.4. Pata de culoare .......................................................................................................................... 8
1.5. Culoarea .................................................................................................................................... 8
1.6. Exemple de activităţi cu elevii .................................................................................................. 9
1.7. Autoevaluare ............................................................................................................................. 9
CAPITOLUL AL II-LEA – Compoziţia............................................................................................ 10
2.1. Compoziţia plastica................................................................................................................. 10
2.2.Compoziţia decorativă ............................................................................................................. 10
2.3. Exemple de activităţi cu elevii: ............................................................................................... 11
2.4. Autoevaluare ........................................................................................................................... 11
CAPITOLUL AL III-LEA - Materiale şi tehnici de lucru ............................................................... 13
3.1.Grafica...................................................................................................................................... 13
3.2. Pictura ..................................................................................................................................... 13
3.3. Sculptura şi modelajul............................................................................................................. 13
3.4. Colajul ..................................................................................................................................... 13
3.5. Origami ................................................................................................................................... 13
3.6. Autoevaluarea ......................................................................................................................... 13
CAPITOLUL AL IV-LEA - Metode didactice si mijloace de învăţământ în activitatea de predare a
educaţiei plastice ................................................................................................................................ 14
4.1. Metode şi strategi didactice .................................................................................................... 14
4.2. Mijloace de învăţământ ........................................................................................................... 14
4.3. Autoevaluarea ......................................................................................................................... 15
CAPITOLUL AL V-LEA - Evaluarea ............................................................................................. 16
5.1. Evaluarea inițială .................................................................................................................... 16
5.2. Evaluarea formativă ................................................................................................................ 16
5.3. Evaluarea sumativă ................................................................................................................. 16
5.4. Metode și instrumente de evaluare ......................................................................................... 16
5.5. Autoevaluare ........................................................................................................................... 16
CAPITOLUL AL VI-LEA - Proiectarea didactica condiţie a unei activităţi didactice de calitate. .. 17
6.1. Funcţiile proiectării didactice. ............................................................................................... 17
6.2.Documentele curriculare .......................................................................................................... 18
6.3. Conţinutul si nivelul proiectări didactice în învăţământul primar şi preşcolar ...................... 24
6.4. Autoevaluare ........................................................................................................................... 39
CAPITOLUL AL VII-LEA - Particularitățile desenului infantil, imaginația și creativitatea ......... 40
7.1. Imaginaţia ............................................................................................................................... 40
7.2. Creativitatea ........................................................................................................................... 40
BIBLIOGRAFIE ................................................................................................................................ 42
ANEXE .............................................................................................................................................. 44
Proiecte didactice ........................................................................................................................... 44
Subiecte orientative propuse pentru evaluare ................................................................................ 60
Compoziții realizate de elevi ......................................................................................................... 62
ARGUMENT

„Omul fiinţează şi devine ceea ce este prin educaţie. Practica educativă este una dintre
cele mai importante activităţi specifice comunităţii umane. Din momentul în care omul a apărut,
educaţia l-a însoţit, l-a modelat, l-a spiritualizat. Ca orice tip de practică umană, aceasta a fost şi
este dublată de reflecţie, de interogaţie, de punere sub semnul şi ghidajul raţionalităţii. Reflecţia
pedagogică s-a născut odată cu faptul educativ.” (C. Cucoş Pedagogie Ediţia a II-a revăzută şi
adăugită Ed. Polirom 2006 pag. 15).
Lucrarea se doreşte a fi atât un ghid pentru optimizarea procesului instructiv-educativ în
activitatea de predare-invăţare, cât şi pentru viitori educatori şi învătători.
Scopul iniţial este de a oferi, posibilitatea de a avea o imagine de ansamblu asupra întregului
demers de prezentare atât a cadrului de organizare a activităţi pedagogice cât şi a conţinutului
stabilit de planul cadru. Prin această lucrare am urmărit să evidenţiez importanţa proiectări
didactice, a etapelor prin care se realizează proiectarea didactică şi a modului de aplicare în cadrul
orelor de arte vizuale şi abilităţi practice în învăţământul primar si preşcolar, etapă importantă
pentru buna organizare şi desfăşurare a procesului instructiv-educativ având ca finalitate atingerea
competenţelor propuse de planul cadru.
Lucrarea contribuie la dezvoltarea cunoaşterii modului specific de organizare şi funcţionare
a activităţii de predare-învăţare la orele de arte vizuale şi abilităţi practice, urmărind să optimizeze
modul specific de organizare şi conducere a activităţii la orele de arte vizuale şi abilităţi practice la
nivel de ciclu primar si preşcolar, formând competenţe de proiectare, predare şi evaluare, dar şi de
cercetare a fenomenului artistic în cadrul activităţilor didactice. Educaţia vizuală este cea care
dezvoltă în principal la copii gândirea creatoare, sensibilitatea şi gustul pentru frumosul din natură
şi artă, alături de celelalte componente ale educaţiei estetice contribuind la formarea unei
personalităţi armonioase, creative, capabile să recepteze şi să comunice mesajul vizual-artistic.
Orice cadru didactic în activitatea sa de cercetare caută să formuleze ipoteza de cercetare, operaţie
ce echivalează cu emiterea unei supoziţii a problemei, ipoteza serveşte drept ghid în organizarea
cercetări ea are semnificaţia unei ideei directoare (provizorii), întrucât dirijează procesul de
culegere, ordonare, sistematizare şi integrare a datelor observabile şi progresul a ceea ce se
constituie teoretic şi în situaţia dată. Procesul de elaborare a proiectări didactice la ciclul primar si
prescolar se poate rezuma la următoarele etape: stabilirea competenţelor şi a modalităţilor de
4
atingere a lor la diferite niveluri de vârstă, utilizarea metodelor şi procedeelor adecvate situaţiilor
de învăţare, alegerea mijloacelor de instruire si a materialelor didactice pentru eficientizarea
activităţi de predare-învăţare, stabilirea metodelor şi instrumentele de evaluare a rezultatelor
activităţi si interpretarea acestora pentru stabilirea strategiilor de ameliorare şi îmbunătăţire a
activităţii didactice Alături de reperele teoretice referitoare la proiectarea didactică lucrarea işi
propune să ofere exemple practice de proiectare şi ilustraţii care să ajute elevii si studenţii ce
urmează specializarea învăţător-educator a profilului pedagogic şi a cadrelor didactice din
învăţământul primar si preşcolar pentru a desfăşura o activitate didactică creativă şi eficientă la
clasă.
“În mediul şcolar, copilul găseşte un alt model de relaţii sociale decât în mediul familial,
de calitatea acestor relaţii fiind răspunzător învăţătorul care trebuie să fi un bun manager şi un pilon
important al edificării personalităţii copilului. Tocmai de aceea practica pedagogică a viitorilor
învăţători pune bazele formări unor dascăli competenţi, luminători de minţi şi modele de
personalitate care marchează pentru toata viaţa drumul pe care fiecare porneşte în viaţă”. (Ghid de
practică pedagogică) Carmen Buzatu, Mariana Iancu Ciobanu, Roxana Luminiţa Ilie (pag.39) Ed.
Didactică şi pedagogică Buc. (2009).

5
INTRODUCERE

Educaţia plastica este o componenta a educaţiei estetice si are ca obiectiv formarea de


competente de intelegere a fenomenului artistic in dubla ipostaza de creaţie si înţelegere a artei.
Acest modul pedagogic este structurat pe capitole ce conţin competente teoretice a disciplinei cat
si competente de proiectare si predare a educaţiei plastice in învăţământul primar si preşcolar.
Competentele propuse de acest curs pentru formarea viitoarele cadre didactice din învăţământul
primar si preşcolar la disciplina educaţie plastica sunt:
 competenţa ştiinţifică
- formarea de abilităţi necesare pentru manipularea cunoştinţelor;
- capacitate de transmitere a cunoştinţelor;
- aptitudini pentru cercetare, experimentare şi control, precum şi initiaţive şi obiectivitate în
evaluare);
- capacitatea de aplicare a cunoştinţelor de pedagogie, sociologie, psihologie şcolară, didactica
specialităţi şi disciplina de specialitate.
 competenţa managerială
- formare de abilităţi de planificare şi proiectare, capacitate de organizare şi coordonare a
colectivului de elevii, administrarea corectă a recompensei şi a sancţiuni;
- formarea deprinderilor de proiectare didactică, de lucru cu documente de curriculum, plan-cadru
de învăţământ, programă şcolară, manual şcolar, ghiduri metodologice;
- formarea abilităţilor de a folosi metode activ-participative şi euristice în cadrul lecţiilor;
- formarea deprinderilor de iniţiere şi de conducere a unor activităţi de predare-învăţare;
- formarea şi dezvoltarea abilităţilor de utilizare a mijloacelor de învăţământ a materialelor
didactice auxiliare şi a tehnologiei informaţionale;
- formarea deprinderilor care să stimuleze gândirea şi imaginaţia elevilor;
- formarea abilităţi de a urmări activitatea elevilor şi de a organiza studiul diferenţiat raportat la
ritmul şi progresul obţinut de fiecare elev în parte;
- formarea abilităţilor de a stabili legături interdisciplinare şi de realizare a conexiunile între
cunoştinţele dobândite anterior;
- formarea unui sistem de evaluare ştiinţifică şi obiectivă a rezultatelor elevilor.
 competenţa psihopedagogică.

6
- reclamă capacitatea de determinare a gradului de dificultate a unui conţinut si capacitatea de
adaptare şi accesibilizare a informaţiei;
- capacitatea de înţelegere a universului interior al copilului ce demonstrează abilităţi de
comunicare, capacitate empatică şi tact pedagogic de a menţine relaţii socio-afective pozitive,
necesare realizări activităţi didactice.

Metode si instrumente de evaluare


Evaluarea se va realiza prin teste de verificare a cunoştinţelor dobândite de studenţi
după parcurgerea fiecărui capitol al acestui curs (50%) si participarea activa la colocviu (50%).
Colocviul va consta in discuţii libere pe diferite teme de specialitate a disciplinei cat si de didactica
predări educaţie plastice .
Studenţi vor prezenta la colocviu un portofoliu care va cuprinde un număr de 10
compoziţii de desen si pictura ce demonstrează abilităţi de aplicare practica a noţiunilor de limbaj
plastic intr-o compoziţie.
Capacităţile de ansamblu formate în cadrul cursului trebuie să alcătuiască un tot
unitar, un sistem cu largă deschidere către ulterioare perfecţionări şi adaptări la cerinţele viitoare
ale vieţii şcolare.

7
CAPITOLUL I - Elementele limbajului plastic

1.1. Punctul plastic


Punctul plastic este element al limbajului plastic si este rezultatul contactului dintre
instrumentul de lucru cu suprafaţa pe care se desfăşoară activitatea de creaţie. Punctul poate fi
construit, elaborat sau obţinut spontan prin diferite procedee si tehnici de lucru de asemenea
poate fi întâlnit ca formă plană sau spaţială.

1.2. Linia plastică


Linia în artele plastice si decorative are rol de construcţie a unei forme, de
ornamentare a unor suprafeţe si volume are rol de expresie plastică (sugerează elemente din natură,
mişcare stări si sentimente).Linia este rezultatul obtinut prin deplasarea unui instrument de lucru
pe o suprafaţă,

1.3. Forma plastică


Forma întâlnita in natura este denumita forma naturală iar forma creată de artist prin
diferite procedee si tehnici de lucru este denumita forma plastică. In artele plastice forma poate fi
întâlnită în doua ipostaze: formă plană sau formă spaţială. După modul de obţinere ea poate fi
spontana sau elaborata, atât in sine cat si in cadrul unei compoziţii forma plastica poate transmite
atitudini sentimente stări sufleteşti.

1.4. Pata de culoare


Pata de culoare este element de limbaj plastic ăi reprezintă urma de culoare lăsată de
un instrument de lucru specific artelor plastice pe o suprafaţă şi poate fi obţinută spontan, dirijat
sau elaborat prin diferite procedee şi tehnici de lucru:stropire suprafeţei cu diferite instrumente de
lucru, fuzionarea culorilor, prin presare, cu pensula.

1.5. Culoarea
Culoarea este element al limbajului plastic. Cel care a demonstrat pentru prima data
ca lumina este culoare a fost fizicianul englez Isac Newton (1642-1727) si ca lumina solara se
descompune in şapte culori atunci când este trecuta printr-o prisma de cristal triunghiulară. Cele
şapte culori ale spectrului solar sunt: roşu, orange, galben, verde, albastru, indigo, violet.
Culori pigmentare
8
Culori primare
Culori binare de gr. I
Culori binare de gr. al II-lea
Culori calde si culori reci
Culori complementare
Tonurile si nuanţele de culoare
Griurile colorate
Gama simpla si gama compusa
Nonculorile
Armonie şi acord cromatic
Contrastele cromatice

1.6. Exemple de activităţi cu elevii


Realizarea unei compoziţii având ca subiect „Covorul popular”, utilizaţi motive decorative obţinute
cu ajutorul punctului şi liniei.
Realizaţi subiectul ''Iarna pe uliţă”folosiţi punctul pentru a sugera fulgii de zăpada
Realizaţi o forma spontana utilizând tehnica monotipiei.
Realizaţi o compoziţie plastica utilizând forme elaborate inspirate din natura.
Realizaţi subiectul „Peisaj de iarna” folosiţi nonculorile în realizarea subiectului propus.
Realizaţi compoziţia plastica cu tema „Culori calde si culori reci” subiectul aplicat „Păunul”

1.7. Autoevaluare
1. Modalităţi de obţinere a punctului plastic.
2. Expresivităţi plastice ale liniei .
3. Modalităţi de obţinere a formelor spontane.
4. Explicaţi contrastul culorilor complementare .
5. Modalităţi de obţinere a griurilor colorate .
6. Cum se obţin tonurile si nuanţele de culoare.

9
CAPITOLUL AL II-LEA – Compoziţia

2.1. Compoziţia plastica


Compoziţia plastică este modalitatea specifică de organizare a elementelor de
limbaj plastic (punctul, linia, forma, culoarea, pata de culoare) într-un ansamblu omogen, unitar,
echilibrat si expresiv capabil să transmită privitorului emoţia şi mesajul pictorului şi să răspundă
unor exigente estetice.

Organizarea unei compoziţii plastice presupune unitate în varietate şi varietate în


cadrul unităţii, deoarece varietatea obţinută prin diversitatea elementelor de limbaj plastic şi a
mijloacelor de expresie specifice (ritmul, acordul şi armonia cromatica, centrul de interes) duc la
obţinerea unei forme compoziţionale totale diferite deoarece in acest proces de creaţie intervin mai
mulţi factori: intelectuali, motivaţionali, nonintelectuali şi de mediu)

 Scheme de organizare compoziţională.


 Centrul de interes.
 Ritmul plastic.
 Compoziţia închisă.
 Compoziţia deschisă.
 Compoziţia statică.
 Compoziţia dinamică.

2.2.Compoziţia decorativă
Compoziţia decorativă se deosebeşte de compoziţia plastică prin modul de organizare şi prin
modul cum este utilizata pata de culoare. În pictură pata de culoare este divizata, modulată sau
modelată pentru a reda volumul şi spaţiul, în arta decorativă pata de culoare este plată, uniformă.
Compoziţia decorativă se realizează după principiile artei decorative: repetiţia, alternanta,
simetria, gradaţia, suprapunerea. Arta decorativă are rolul de a înfrumuseţa obiecte şi suprafeţe cu
ajutorul motivului decorativ.
 Motivul decorativ
 Stilizarea

10
 Principiile artei decorative
 Scheme de organizare compoziţională

2.3. Exemple de activităţi cu elevii:


1. Exerciţii de obţinere a motivului decorativ prin stilizarea.
2. Exerciţii de obţinere a petelor plate de culoare
3. Realizarea unei compoziţii plastice
4. Realizarea unei compoziţii decorative

2.4. Autoevaluare
Analizaţi sub forma de eseu lucrarea; „Pescăriţa din Granville”

11
Precizaţi:
- autorul -
- tehnica de lucru -
- genul compoziţiei
- tipul compoziţiei
- gama cromatica
- mesajul pictorului

Utilizaţi un limbaj de specialitate


Criteriile de evaluare:
1. Identificarea tipului de compoziţie
2. Tehnica de lucru
3. Gama cromatica
4. Elementele de limbaj plastic
5. Înţelegerea masajului artistic
6. Originalitate in analiza compoziţională

12
CAPITOLUL AL III-LEA - Materiale şi tehnici de lucru

Materialele si instrumentele de lucru utilizate in activităţile de grafica pictura şi


modelaj sunt foarte variate. Acestea sunt alese in funcţie de tehnica de lucru si de vârsta
preşcolarilor si elevilor.

3.1.Grafica
Grafica este termenul folosit pentru toate artele vizuale care au un caracter linear
cum ar fi desenul, gravura, grafica de carte, afişul publicitar etc.

3.2. Pictura
Acuarela este o culoare de apa, transparenta, care se aplica in straturi foarte subţiri cu
ajutorul pensulei pe un suport de hârtie sau carton.

3.3. Sculptura şi modelajul


Sculptura este un domeniu al artelor plastice care îşi propune realizarea de forme
spaţiale prin diferite procedee si tehnici de lucru cum ar fi: modelarea lutului sau plastilinei,
cioplirea lemnului a pietrei sau tunarea in diferite forme a metalelor.
Modelajul este o tehnica de lucru ce foloseşte ca material lutul sau plastilina pentru crearea unor
forme spaţiale.

3.4. Colajul
Colajul este un procedeu tehnic de organizare a formelor sau a compoziţiilor plastice cu
ajutorul unor materiale (hârtie, materiale textile, articole din ziare sau reviste) tăiate sau rupte.

3.5. Origami
Tehnica origami presupune realizarea unor forme spaţiale prin plierea hârtiei. Tehnica
origami dezvolta gândirea creatoare, imaginaţia, deprinderile motrice etc.

3.6. Autoevaluarea

13
CAPITOLUL AL IV-LEA - Metode didactice si mijloace de învăţământ în
activitatea de predare a educaţiei plastice

4.1. Metode şi strategi didactice


Orice act instructiv-educativ performant impune şi tinde spre o formă opţională de
organizare.
Orice efort in acest sens vizează coordonatele active, dinamice ale activităţii, a zonei
strategiilor didactice.
Metoda reprezintă modul (calea) care să plaseze elevul într-o situaţie de învăţare mai
mult sau mai puţin dirijata, este calea pe care profesorul o urmăreşte pentru a-i determina pe elevi
sa ajungă la atingerea obiectivelor (competenţelor) prestabilite sau pentru a le da posibilitatea sa
găsească ei însăşi calea proprie de urmat in vederea redescoperirii unor noi adevăruri, a însuşirii
unor noi cunoştinţe si forme comportamentale, a găsirii unor răspunsuri la situaţiile problematice
de învăţare cu care se vad confruntaţi. Metodele si metodologia de învăţământ sunt componente
deosebit de importante atat a strategiilor didactice cat si a tehnologiei didactice, reprezentând
sistemul de cai, modalităţi, procedee, tehnici si mijloace adecvate de instruire care sa asigure
desfăşurarea şi finalizarea de performanta si eficienta a procesului de predare-învăţare.

4.2. Mijloace de învăţământ


Prin mijloace de învăţământ înţelegem un ansamblu de instrumente materiale şi tehnice
care sunt folosite în activitatea de predare. Mijloacele de învăţământ sunt instrumente purtătoare
de informaţii care intervin în procesul de predare-învăţare, ajutând cadrul didactic în activitatea
de predare. Mijloacele de învăţământ pot fi grupate în:
- mijloace informative-demonstrative (planşe demonstrative, albume de artă, ilustratii, proiecţii de
film etc.)
- mijloace de exersare a deprinderilor.
- mijloace de evaluare.
Fiecare mijloc de învăţare are funcţii bine determinate care trebuie cunoscute şi folosite
eficient în activitatea didactică:
- funcţia de comunicare, proprietatea mijloacelor de învăţământ de a transmite informaţii;
- funcţia formativ-educativă contribuie la formarea priceperilor şi deprinderilor;

14
- funcţia ilustrativ-demonstrativă ajută la comunicarea informaţiei la dezvoltarea imaginaţiei şi la
susţinerea explicaţiei;
- funcţia stimulativă influenţează starea afectivă a elevului, emoţia faţa de frumosul din natură şi
artă - funcţia de evaluare ajută elevii în a face comparaţii interpretări pe anumite teme plastice.
Metodologia utilizării mijloacelor de învăţământ face parte din organizarea fiecărei activităţii iar
eficienţa lor depinde de abilităţile cadrului didactic de a le integra eficient în activitatea de predare-
învăţare. În activitatea orelor de arte vizuale şi abilităţi practice sunt utilizate mai multe materiale
didactice şi mijloace de învăţământ care ajută la transmiterea de informaţii, la exemplificarea unor
noţiuni din domeniul vizual pentru a facilita o mai bună înţelegere, a elevilor a conţinuturilor şi
cerinţele lecţiei.

4.3. Autoevaluarea

15
CAPITOLUL AL V-LEA - Evaluarea

Evaluarea

5.1. Evaluarea inițială


5.2. Evaluarea formativă
5.3. Evaluarea sumativă
5.4. Metode și instrumente de evaluare
5.5. Autoevaluare
Evaluarea se constituie ca o activitate de colectare, organizare şi interpretare a
datelor obţinute prin intermediul instrumentelor de evaluare.
Evaluarea rămâne un proces de obţinere a informaţiilor asupra elevului şi de
valorificare a acestora informaţii în vederea obţinerii unei aprecieri. Evaluarea rezultatelor la
învăţătură ale elevilor se v-a realiza în mod ritmic pe întreg parcursul semestrului şi a anului şcolar.
Evaluarea trebuie să aibă un caracter stimulativ, încurajând participarea activă la oră şi să stimuleze
creativitatea elevilor. Fiecare activitate de evaluare a rezultatelor şcolare trebuie însoţită de
autoevaluare a procesului instructiv-educativ pe care profesorul l-a desfăşurat cu elevii şi cu fiecare
în parte. Criteriile de apreciere a activităţii practice sunt: originalitatea, fantezia, nota personală şi
imaginaţia. Evaluarea poate fi: iniţială, diagnostică, formativă, normativă şi predictivă. Funcţiile
evaluări: diagnostică, prognostică, motivaţională, de constatare şi informare. Instrumentele de
evaluare tradiţionale: (proba scrisă, proba orală, proba practică), complementare:(investigaţia,
portofoliul, proiectul, observarea sistematică a elevului, tema pentru acasă, referatul,
autoevaluarea).
Învăţătorul nu este o simplă sursă de cunoştinţe, pe lângă activitatea didactică, învăţătorul
desfăşoară şi o activitate extraşcolară sau cultural educativă, cultura învăţătorului este rezultatul
educaţiei şi pregătiri sale profesionale. Componentele sale sunt: cultura generală, cultura de
specialitate, psihopedagică şi filozofică, calităţi atitudinale, experienţa cu elevii, umanismul,
dragostea pentru copii, conştiinţa responsabilităţi misiuni sale, moralitate şi aptitudini pedagogice.

16
CAPITOLUL AL VI-LEA - Proiectarea didactica condiţie a
unei activităţi didactice de calitate.

Proiectarea didactică cuprinde ansamblul operaţiilor de anticipare a competenţelor,


metodelor, mijloacelor de învăţământ, a strategiilor de evaluare şi a relaţiilor ce se stabilesc între
acestea cu scopul de a asigura o desfăşurare eficientă a procesului de învăţământ. Proiectarea
didactică presupune un algoritm, un set de operaţii pe care cadrul didactic trebuie să le aibă în
vedere, precum şi anumite momente ale lecţiei care să genereze şi să confere un sens ascendent
activităţilor desfăşurate la clasă, ea se concretizează într-o suită de decizii anticipative şi presupune
o anumită succesiune cu valoare de algoritm

6.1. Funcţiile proiectării didactice.


Funcţia de anticipare a demersului didactic constă în conceperea şi pregătirea anticipată a
activităţi didactice, a modalităţilor de de organizare şi realizare a acesteia la diferite niveluri ale
procesului de învăţământ.
Proiectarea didactică anticipează activitatea efectivă de realizare a programului de instruire
şi a performanţelor în învăţare din timpul instruiri. Pentru a realiza o activitate optimă de instruire
trebuie pornit în proiectarea didactică de la datele observate în urma diagnosticări stări existente
pe baza cărora se realizează un nou program de instruire.
Funcţia de orientare, fiind o activitate sistematică, activitatea instructiv educativă este
îndreptată spre realizarea unor obiective cu grade diferite de generalitate Astfel această activitate
este planificată şi organizată şi nu se realizează la întâmplare. Noile programe şcolare orientează
procesul de predare, învăţare şi evaluare spre dezvoltarea la elevi a competenţelor intelectuale
superioare si anume: aptitudini, inteligenţă, creativitate, stimulând motivarea învăţării.
Funcţia de organizare se concretizează în proiectarea întregii activităţi educaţionale,
elaborarea de documente şcolare care reglementează structura sistemului de învăţământ, activităţi
de predare, învăţare şi evaluare.
Funcţia de dirijare se realizează prin managementul activităţilor educaţionale.
Funcţia de autoreglare se realizează prin feed-back pe baza informaţiilor primite de
managerii educaţionali luându-se măsuri de ameliorare.
Funcţia de decizie cadrul didactic este pus în situaţia de a decide pentru alegerea celor mai
bune variante de acţiune.
Deciziile privesc diferite etape ale proiectări didactice:

17
- în elaborarea activităţilor de instruire;
- în alegerea unor strategii în activitatea de predare;
– în timpul activităţi didactice;
- în evaluarea rezultatelor obţinute.
Funcţia de inovare-proiectare a didactică fiind o activitate ce se creează şi se recreează în
permanenţă, contribuie la optimizarea procesului didactic şi la introducerea inovaţiei în activitatea
cadrului didactic.

6.2.Documentele curriculare
Elementul central în realizarea proiectării didactice este programa şcolară. Programa
disciplinei Arte vizuale şi abilităţi practice este elaborată potrivit unui nou model de proiectare
curriculară, centrată pe competenţe. Ea reprezintă un demers normativ în sensul că stabileşte
competenţele ce urmează a fi atinse prin intermediul actului didactic. Curriculumul naţional are ca
element central programa şcolară şi activitatea de proiectare cu toate componentele ei.
Programele şcolare sunt instrumente de lucru în practica didactică şi au în atenţie ideea de
programare a traseului elevului, propus la nivel naţional. Acestea sunt centrate pe competenţe şi au
în vedere rolul de reglare al achiziţiilor elevilor în plan formativ. Programele şcolare la disciplina
Arte vizuale şi abilităţi practice pentru învăţământul primar propun:
- competenţe generale - competenţe cu un grad ridicat de generalitate şi urmăresc achiziţiile
elevilor pe un ciclu de învăţământ.
- competenţe specifice - competenţe derivate din competenţele generale care specifică
rezultatele aşteptate ale învăţării şi urmăresc progresul elevilor pe durata unui an şcolar.
- activităţi de învăţare propuse şi ca modalităţi de organizare a lecţiei.
- conţinuturi sau mijloacele prin care se urmăreşte atingerea competenţelor generale şi
specifice propuse, constituind inventarul achiziţiilor necesare elevului, pentru familiarizarea cu
elemente de bază ale celor două discipline integrate. Astfel ele sunt grupate pe următoarele
domenii: desen, pictură, modelaj, textile şi hârtie, construcţii, foto-video.
sugestiile metodologice includ elemente de proiectare a activităţii didactice precum şi elemente de
evaluare continuă.
Programele şcolare la disciplina Arte vizuale şi abilităţi practice urmăreşte dezvoltarea
capacitaţii de exprimare plastică prin utilizarea materialelor şi instrumentelor specifice dezvoltării
sensibilităţii şi imaginaţiei creatoare, dezvoltarea gândirii şi a posibilităţii de comunicare prin
imagine, cunoaşterea şi utilizarea elementelor de limbaj plastic, formarea unor judecăţi de valoare

18
estetică, toate aceste achiziţii contribuind la conturarea profilului de formare al absolventului de
învăţământ primar.
Disciplina Arte vizuale şi abilităţi practice are un caracter de noutate în raport cu
disciplinele studiate până în prezent în învăţământul primar, fiind o disciplină integrată, situată la
intersecţia ariilor curriculare Arte şi Tehnologii. În planul cadru de învăţământ, disciplina Arte
vizuale şi abilităţi practice are alocate 2 ore pe săptămână la clasa pregătitoare, clasele a I-a, a II-
a, a III-a, şi o oră pe săptămână la clasa a IV-a.
Principalele motive care au determinat abordarea integrată a artelor vizuale şi a abilitaţilor
practice în cadrul aceleaşi discipline de studiu sunt următoarele:
- domeniul artelor vizuale acoperă: pictura, desenul, grafica, artele decorative,
- fotografia, sculptura, arhitectura etc. Toate aceste arte sunt prezente în viaţa de zi cu zi si omul
se raportează la ele. Studierea doar a educaţiei plastice limitează aria preocupărilor şi interesul
copiilor.
- mutarea accentului de pe însuşirea diverselor tehnici şi dezvoltarea unor abilităţi practice pe
formarea caracterului.
Expunerea copilului la o varietate de domenii artistice şi culturale precum şi îmbinarea
acestora cu experienţa concretă a realizării unor produse au drept consecinţă, creşterea sensibilităţii
la frumos, sporirea îndemânării şi a încrederii în variatele posibilităţi de exprimare a sinelui,
consolidând respectul pentru valori, tradiţii şi semeni.
Integrarea acestor domenii ajută la inţelegerea concomitentă a două realităţi esenţiale
pentru dezvoltarea la elevi a spiritului estetic şi practic: utilitatea produsului artistic şi valoarea
estetică a lucrurilor utile.
Studiul disciplinei Arte vizuale şi abilităţi practice urmăreşte dezvoltarea progresivă a
competenţelor specifice prin valorificarea experienţelor de învăţare ale elevilor şi prin accentuarea
dimensiunilor afectiv-atitudinale şi acţionale ale formării personalităţii acestora.
I. Pentru clasa pregătitoare, clasa a I-a, a II-a, se urmăreşte atingerea următoarelor competenţe
generale:
1. Explorarea de mesaje artistice exprimate în limbaj vizual într-o diversitate de contexte
familiare.
2. Realizarea de creaţii funcţionale şi/sau estetice folosind materiale şi tehnici elementare,
diverse.
II. Pentru clasa pregătitoare corespund următoarele competenţe specifice:

19
1.1. Sesizarea semnificaţiei unui mesaj vizual simplu, exprimat prin desen, pictură, colaj, modelaj,
film, desen animat, care reflectă un context familiar.
1.2 Identificarea liniei, punctului, culorii şi a formei în ipostaze familiare spaţiului corespunzător.
1.3. Manifestarea curiozităţii faţă de explorarea de mesaje artistice simple, exprimate vizual.
2.1. Observarea unor caracteristici simple ale materialelor întâlnite în mediul familiar.
2.2. Exprimarea ideilor şi trăirilor personale, în aplicaţii simple, specifice artelor vizuale.
2.3. Realizarea de aplicaţii, compoziţii, obiecte şi construcţii simple pe baza interesului direct.
2.4.Transformarea unor materiale prin tehnici simple.
2.5. Exprimarea utilităţii obiectelor realizate prin efort propriu.
2.6. Participarea la activităţi integrate adaptate nivelului de vârstă, în care se asociază elemente de
exprimare plastică, muzicală, verbală, kinestezică.
Pentru a concretiza modalităţile de organizare a lecţiei, voi exemplifica activităţile de
învăţare, raportate la competenţele specifice.
III. Pe parcursul clasei pregătitoare se recomandă următoarele activităţi de învăţare, raportare la
competenţele specifice:
1.1 - formulare de răspunsuri la întrebări simple:
- formulare de răspunsuri ce presupun alegere duală, multiplă.
- povestirea unui eveniment sau a unui lanţ scurt de evenimente personale cu ajutorul desenului,
picturii, modelajului, colajului etc.
- identificarea unor momente din activitatea zilnică când se prezintă imagini corespunzătoare.
- punerea în concordanţă a desenelor, picturilor, modelajului şi colajului cu mesaje orale indicate.
1.2 - precizarea culorilor obiectelor personale
- realizarea de grafice cu postituri sau fragmente de hârtie colorată în care să surprindă ,,culoarea
preferată” culorile preferate ale membrilor familiei.
- recunoaşterea diferitelor tipuri de linii şi puncte întâlnite în mediul familiar.
- jocuri de recunoaştere, descoperire, sortare, diferenţiere etc.
- marcarea elementelor unei mulţimi după formă, culoare, textură, claritate etc.
- gruparea produselor în funcţie de materialele din care au fost selecţionate.
- descrierea materialelor folosind drept criteriu proprietăţile lor.
1.3 - explorarea mediului înconjurător pentru a identifica forme, culori, materiale, obiecte
artistice etc.

20
- expunerea, observarea şi analizarea unor lucrări artistice şi meşteşugăreşti, pentru a stimula
curiozitatea copiilor (ce reprezintă, cine le-a realizat, când, cum, în ce scop?).
- exerciţii de identificare a valorilor estetice şi etice din mediul înconjurător (mediul natural, social,
construit, cultural, religios)
- expunerea, observarea şi analizarea unor lucrări valoroase ale culturii româneşti tradiţionale şi
contemporane precum şi ale culturii universale redate pe suport electronic sau în albume
- vizionarea unor expoziţii de artă, ateliere meşteşugăreşti şi filme documentare.
- jocul Mie i-mi place să … (pictez, modelez, desenez, construiesc) pentru că ...
- vizionarea unor fragmente din filme de desene animate, cu caracter educativ şi formularea de
răspunsuri simple la întrebări legate de mesaj.
- vizionarea de spectacole de teatru şi teatru de păpuşi adecvate vârstei.
- participarea cu lucrări proprii la diverse expoziţii organizate în mediul şcolar sau extraşcolar
- observarea modului diferit de ilustrare a aceluiaşi subiect. Exemplu: ,,Autoportret”prin desen,
pictură, modelaj, colaj etc.
- participarea la ateliere de lucru comune părinţi-copii, în care se demonstrează îndeletniciri casnice
actuale: aranjamente florale, împodobirea bradului, ornamente de iarnă etc.
2.1 – exprimarea de mesaje orale simple despre: textură, culoare, dimensiune, formă,
grosime şi utilitatea unor obiecte, strânse într-o colecţie sau la Colţul de Artă amenajat special în
clasă.
- gruparea materialelor după criterii date. Exemplu:jocul “Cenuşăreasa”: Ajut-o pe Cenuşăreasa să
pună în coşuleţe diferite materiale de acelaşi fel. Grupează materialele care pot fi tăiate cu foarfeca.
Grupează materialele albastre. Grupează materialele care se pot rupe, care sunt transparente etc.
- enumerarea unor caracteristici observabile ale materialelor şi instrumentelor întâlnite în mediul
familiar. Exemplu: jocul: Eu spun ceva, tu spui altceva despre creioanele tale uniforma ta penarul
tău etc.
- sortarea materialelor de lucru şi a instrumentelor în funcţie de proprietăţi şi utilizări etc.
depozitarea în spaţii special amenajate şi etichetarea lor. Exemplu: “Găletuşa cu scoici,” “Borcanul
cu pietricele”etc.
2.2 – realizarea de aplicaţii ce au la bază iniţiative spontane, atunci când li se pun la
dispoziţie materiale şi instrumente diverse, într-un miniatelier amenajat în sala de clasă sau în
,,Colţul de Artă”.

21
- realizarea unor compoziţii individual/în perechi/în grup, folosind culori la alegere şi tehnici
improvizate. Exemple: stropirea, suflare, ştampilare, tragere şi zgâriere, amprentare cu frunze,
fructe, legume obţinerea formelor spontane prin presarea hârtiei, dactilopictura, modelaj,
decolorarea cu pic etc.
- folosirea liniei cu scop de contur şi cu scop decorativ în aplicaţii şi compoziţii, liber alese
- explorarea modalităţilor de exprimare a ideilor şi sentimentelor prin mijloacele artei vizuale şi
ale tehnologiei. Exemple: Pictez o imagine dintr-un vis, Desenez ce-mi doresc, Construiesc o casă
pe care mi-o doresc, etc.
2.3 – realizarea de construcţii libere, spontane, atunci când li se pun la dispoziţie materiale
şi instrumente diverse, într-un miniatelier amenajat în sala de clasă sau în Colţul de Artă
- utilizarea unor tehnici simple de îndoire, pliere, înşirare, răsucire, lipire, rupere, tăiere, decupare
după contur modelaj în funcţie de nevoile şi opţiunile copiilor
- confecţionarea de jocuri şi jucării simple. Exemple:,,Morişca”, ,,Cărţi de joc, ,,Cubul”etc.
2.4 – utilizarea corectă a instrumentelor de lucru: copilul ţine corect creionul, pensula,
aparatul foto etc. Exemplu: Joc: Eu sunt profesorul de fotografie, pictură, modelaj etc. (fiecare copil
este”profesor” într-un domeniu, iar copii învaţă, pe rând, unii de la alţii).
- exersarea muşchilor mici ai mâinii prin operaţii de frământare, înşirare, coasere, împletire etc.
- exersarea modului de îngrijire şi păstrare a instrumentelor şi materialelor de lucru
- mototolirea ruperea şi tăierea hârtiei cu texturi diferite, formularea de întrebări simple şi
răspunsuri despre cele observate
- lipirea diverselor materiale pe suporturi diferite: formularea de întrebări simple şi răspunsuri
despre cele observate
- identificarea unei operaţi simple la care a fost supus un material, prin compararea cu starea iniţială
a acestuia. Exemplu: “Spune ce observi”(hârtie-hârtie ruptă, hârtie-hârtie tăiată, hârtie mototolită,
hârtie îndoită, hârtie lipită etc.).
- jocuri de rol“ La croitorie”, “La brutărie”
- confecţionarea de obiecte prin tehnici simple: ‘Rochiţa păpuşii,” ,,Pălăria, etc.
2.5. –formularea de întrebări şi răspunsuri la întrebări despre utilitatea şi aspectul obiectelor
întâlnite în mediul familiar. Exemplu: “De ce avem nevoie de fular şi de căciulă iarna” ? etc.
- decorarea sălii de clasă cu obiectele realizate prin efort propriu la expoziţii şi târguri organizate
în şcoală şi în comunitate cu diferite ocazii: Mărţişor,” “Ziua copilului”

22
2.6 – realizarea unor lucrări în care să se asocieze elemente de exprimare plastică, cu alte
forme de exprimare artistica. Exemplu: ilustrarea unei poveşti cunoscute prin desen sau prin cântec,
ilustrarea mişcării sugerate într-un tablou etc.
- realizarea unor decoruri pentru diverse evenimente din viaţa şcolii
- punerea în scena a serbărilor tematice specifice anotimpurilor
- realizarea de scurte dramatizări (fragmente din poveşti) cu ajutorul păpuşilor pe baţ, pe deget sau
pe mână.
IV. Conţinuturi
a. Desen
1. Materiale şi instrumente de lucru – hârtie, creioane colorate, creion grafit, (opţional PC,
tabletă)
2. Tehnici de lucru. - linia modulată, repetiţia.
3. Elemente de limbaj plastic. – linia, punctul, forma (fără terminologie)
4. Sugestii de creaţii şi produse ale activităţii - desen liber, decoraţii simple.
b. Pictura
1. Materiale şi instrumente de lucru - acuarele, tempera, hârtie, hârtie colorată, pensula
creioane colorate, ştampila, PC, tabletă.
2. Tehnici de lucru - pensulaţie, colaj, amprentare, ştampilare, pulverizare, etc.
3. Elemente de limbaj plastic - pata de culoare
4. Sugestii de creaţii şi produse ale activităţii – compoziţii.
c. Confecţii şi jucării
1. Materiale şi instrumente de lucru – hârtie, materiale textile, folii de plastic, ac, foarfece,
ramă de ţesut, cretă, materiale din natură (frunze, ghindă etc.).
2. Tehnici de lucru - origami, tangram, cusut.
3. Elemente de limbaj plastic – punct, linie, formă, nod.
4. Sugestii de creaţii şi produse ale activităţii –obiecte decorative şi de îmbrăcăminte pentru
păpuşi.
d. Modelaj
1. Materiale şi instrumente de lucru – plastilină.
2. Tehnici de lucru – presare modelare liberă.
3. Elemente de limbaj plastic – forma.
4. Sugestii de creaţii şi produse ale activităţii - obiecte decorative, figurative etc.

23
e. Colaj
1. Materiale şi instrumente de lucru - hârtie, diferite obiecte, foarfece, lipici
2. Tehnici de lucru – mototolire, tăiere, rupere, decupare, îndoire, răsucire şi lipire
3. Elemente de limbaj plastic – formă şi volum.
4. Sugestii de creaţii şi produse ale activităţii - obiecte decorative, figurine, jucării, bijuterii,
etc.
f. Foto-film
1. Materiale şi instrumente de lucru – aparate de redare şi înregistrare (telefon, aparate foto,
PC, tabletă), filme, fotografii.
2. Sugestii de creaţii şi produse ale activităţii - vizionarea unor filme şi fotografii,
realizarea de fotografii.

6.3. Conţinutul si nivelul proiectări didactice în învăţământul primar şi


preşcolar
Planificarea calendaristică este un document administrativ care asociază într-un mod
personalizat elemente ale programei (competenţe generale, competenţe specifice) cu alocarea de
timp considerată optimă de către cadrul didactic pe parcursul unui an şcolar, elaborat de cadrul
didactic în care se urmăreşte concordanţa dintre obiectivele generale, specifice şi conţinuturile
propuse; structura logică a temelor plastice şi alocarea timpului necesar pentru fiecare unitate de
învăţare. Planificarea calendaristică trebuie să acopere integral programa şcolară şi se realizează în
urma studierii programei şcolare, metodicii, literaturii de specialitate, a manualelor şi pe baza
experienţei proprii în activitatea didactică. În elaborarea planificărilor se parcurg următoarele
etape:
– realizarea asocierilor între competenţele specifice şi conţinuturi;
- împărţirea în unităţi de învăţare;
- stabilirea succesiunii de parcurgere a unităţilor de învăţare;
- alocarea timpului considerat necesar pentru fiecare unitate de învăţare, în concordanţă cu
competenţele specifice şi conţinuturile vizate.
În proiectarea didactică dacă scopul arată direcţia instruiri, competenţele exprimă
rezultatul ce se doreşte să se obţină prin proiectare şi realizarea unor activităţi didactice. În
funcţie de nivelul de la care privim procesul educaţional distingem:

24
Nivelul 1 cel mai general şi mai sintetic aici se situează competenţele generale care se stabilesc şi
se urmăresc prin întregul proces de învăţământ pe o lungă perioadă de timp (de regulă un ciclu de
şcolarizare)
Nivelul 2 intermediar conţine competenţele specifice disciplinei şcolare enunţate de obicei prin
programa-curriculumului acelei discipline.
Nivelul 3 are un caracter aplicativ cuprinde realizarea etapei de operaţionalizarea a obiectivelor
pentru atingerea competenţelor specifice a unei capitol din programă, unei lecţii sau uneori chiar a
unei secvenţe de lecţie.
Structura planificării calendaristice:
Proiectarea activităţii didactice anuale, planificarea calendaristică oferă o perspectivă mai
îndelungată asupra predării unei discipline şi asigură parcurgerea ritmică a materiei prevăzute de
programa şcolară. Întocmirea proiectului presupune o viziune de ansamblu asupra obiectului de
studio de cunoaşterea temeinică a conţinutului şi a competenţelor specifice cuprinse în programa
şcolară..
Unităţile de învăţare sunt teme plastice, stabilite de cadrul didactic, raportate la
particularităţile de vârstă ale elevilor, la competenţele specifice şi la conţinuturile din programă.
Din fiecare unitate de învăţare se pot desprinde mai multe teme plastice, gândite într-o succesiune
logică şi în concordanţă cu particularităţile de vârstă ale elevilor şi se poate desfăşura în mai multe
ore de curs.
O unitate de învăţare este unitară din punct de vedere tematic (a conţinuturilor), este
coerentă din punct de vedere al obiectivelor stabilite, se desfăşoară continu pe o perioadă de timp,
este finalizată prin evaluare .
Competenţele specifice sunt cele prevăzute de programa şcolară şi se notează cu numerele
corespunzătoare din programă (1.1, 1.2, 1.3, etc.)
Conţinuturile sunt selectate din cele propuse de programa şcolară şi sunt racordate la
unitatea de învăţare (tema plastică).
Numărul de ore sunt alocate de către profesor în funcţie de mai mulţi factori: experienţa
profesorului, nivelul de achiziţii ale elevilor, materialele de lucru ale elevilor, materialul
demonstrativ, atracţia elevilor faţă de tema plastică sau de tehnica de lucru propusă etc.
Planificarea calendaristică are o valoare orientativă în ceea ce priveşte numărul de ore
alocat sau succesiune conţinuturilor.

25
În elaborarea planificărilor calendaristice este necesară stabilirea succesiunii conţinuturilor
şi corelarea fiecărui conţinut cu competenţele specifice vizate de programele şcolare.

Şcoala:
Anul şcolar:
Profesor:
Clasa:
Disciplina:
Nr. ore:

Planificarea calendaristică (orientativă)


Exemplu:

Unitatea de învăţare Competenţe Conţinuturi Număr de Săptămâna Observaţi


specifice ore alocat i
Se indică prin teme Se trec Sunt extrase din Se Se stabileşte de Eventuale
stabilite de catre numerele ce lista de stabilesc către învăţător le
învăţător raportate la corespund conţinuturi a de către conform modificăr
particularităţile de vârsta competenţel programei, ele învăţător calendarului i apărute
ale elevilor la or specifice sunt tot teme şcolar, într-o în
competenţele şi din plastice de o succesiune activitatea
conţinuturile programei programa întindere mai logică care să la clasă
şcolare într-o succesiune mică acopere întrega
logică pe întreg anul activitate
şcolar didactică

Proiectarea unităţilor de învăţare


La disciplina Arte vizuale şi abilitaţi practice, unitatea de învăţare reprezintă o temă plastică
majoră din care se desprind mai multe probleme plastice care se pot rezolva în unităţi de timp mai
mici. Metodologia de proiectare a unei unităţi de învăţare constă într-o succesiune de etape
înlănţuite logic, ce contribuie la detalierea conţinuturilor în vederea atingeri competenţelor
specifice stabilite de programa şcolară Unitatea de învăţare reprezintă o structură didactică

26
flexibilă, unitară din punct de vedere tematic, a cărei parcurgere conduce la realizarea unor
obiective de referinţă sau competenţe specifice. Identificarea unităţii de învăţare se face prin
precizarea temei acesteia. Temele pot fi luate din lista de conţinuturi prevăzute de programe şi se
corelează cu manualul şcolar. Parcurgerea sa se realizează sistematic şi continuu pe o perioadă
delimitată de timp şi se finalizează prin evaluare
Etapele proiectări sunt aceleaşi, oricare ar fi unitatea de proiectare vizată. Proiectarea unei
unitaţi de învăţare ţine seama de: centrarea demersului didactic pe competenţe, implicarea în
proiectare a următorilor factori: activităţi de învăţare, resurse, evaluare. Profesorul îşi proiectează
unităţile de învăţare pe parcursul întregului an şcolar într-o succesiune logică cu următoarea
structură:
Unităţile de învăţare sunt teme plastice raportate la particularităţile de vârstă ale elevilor,
la competenţele specifice şi la conţinuturile din programa şcolară.
Numărul de ore este stabilit de către cadrul didactic în funcţie de mai mulţi factori:
experienta cadrului didactic, nivelul de pregătire al elevilor, mijloacele de învăţământ de care
cadrul didactic dispune, materialele de lucru ale elevilor, atracţia pe care elevii o au pentru tema
propusă etc.
Conţinuturile sunt tot teme plastice de o întindere mai mică ce ajută la rezolvarea unei
probleme plastice cu un caracter mai general. Conţinuturile se pot detalia pentru a parcurge o temă
plastică, în etape de la simplu la complex.. Exemplu: culori calde-culori reci, pata de culoare, forma
spontană, nuanţele, nonculorile, rolul decorativ al punctului şi liniei, etc.
Competenţele specifice sunt cele prevăzute de programa şcolară pentru disciplina arte
vizuale şi abilităţi practice şi se notează cu numere corespunzătoare programei şcolare (1.1, .2, 1.3,)
Activităţile de învăţare pot fi cele din programa şcolară, completate, modificate sau
înlocuite cu altele, în funcţie de nivelul de pregătire al elevilor şi de creativitatea profesorului
Resursele se referă la forma de organizare a activităţii, materialele utilizate, timpul
alocat,locul de desfăşurare a activităţi plastice (clasă, atelier, muzeu).
Evaluarea se referă la instrumentele de evaluare specifice disciplinei, în primul rând se
pune accent pe activitatea practică.
La finalul fiecărei unităţi de învăţare evaluarea se realizează printr-o compoziţie plastică
sau decorativă în care se vor recapitula şi consolida cunoştinţele şi deprinderile tehnice de lucru,
formate elevilor prin exerciţiile anterioare. De preferinţă subiectele pretext vor fi alese în funcţie
de tematicile concursurilor pe municipiu, naţionale sau internaţionale cu conţinuturi cuprinse în

27
acea unitate. Prin evaluare compoziţiilor plastice şi autoevaluare se mai verifică modul în care
elevii exprimă liber opinii proprii despre lucrările obţinute, analizează cu uşurinţă într-o
terminologie specifică o lucrare având la dispoziţie criteriile de evaluare stabilite şi comunicate de
către profesor la începutul activităţii.
Pentru evaluarea elevilor se elaborează discriptori de performanţă pe cele trei calificative:
suficient, bine şi foarte bine. Numai astfel se poate observa nivelul de formare a priceperilor şi
deprinderilor fiecărui elev şi se poate stabili modalităţile prin care se poate ameliora sau îmbunătăţi
rezultatele obţinute de elevi de asemenea poate fi reglată activitatea de învăţare formare în mod
diferenţiat.
În concluzie, trebuie precizat ca elementul de bază de la care se porneşte în realizarea
scenariului didactic este programa şcolară, care stabileşte competenţele generale şi specifice.
Mijloacele prin care se urmăreşte atingerea acestor competenţe precizate de programa şcolară se
aleg de către profesor în funcţie de personalitatea lui didactică, de nivelul de pregătire al clasei, de
zona geografică (tradiţii în arta plastică sau populară) etc.
Proiectarea unităţilor de învăţare se proiectează pentru întreg anul şcolar, înaintea
abordării lor la clasă. Ghidurile metodologice pentru aplicarea programelor şcolare indică
realizarea proiectări unităţi de învăţare după următoarea rubricaţie

Şcoala................................. Clasa/nr. ore


Disciplina........................... Săptămâna/anul

Proiectul unităţii de învăţare

Unitatea de învăţare...........................
Nr. ore alocate....................................

Conţinuturi Competenţe Activităţi de Resurse materiale Evaluare


specifice învăţare
Cuprinde teme Se marchează cu Pot fi cele Se referă la forma Se referă la
plastice de o numere ce recomandate de de organizare a instrumentele de
intindere mai corespund programa şcolară activităţii, evaluare sau la
mică raportate şi competenţelor dar pot fi materiale modalităţile de

28
subordonate specifice din înlocuite cu altele didactice folosite, evaluare aplicate la
unităţi de învăţare programa şcolară pe care timpul alocat, clasa. La disciplina
învăţătorul le locul de arte vizuale şi
consideră desfăşurare a abilităţi practice
adecvate pentru activităţii sala de prioritară este
atingerea clasă, muzeu, evaluarea prin
competenţelor atelier sau activitate practică.
propuse activităţi în aer
liber

Şcoala…............................... Săptămâna…......anul..............
Disciplina: Arte vizuale şi abilităţi practice

Proiectul unităţi de învăţare:


Clasa a III-a
Unitatea de învăţare: Amestecul dintre culori şi nonculori
Numărul de ore alocat: 3 ore

Conţinuturi Competenţ Activităţi de învăţare Resurse Evaluare


e specifice materiale
tonuri deschise 1.2. Exerciţii de obţinere a Planşe Prin activitate
tonuri închise 2.1. tonurilor de culoare prin demonstrative practică
tonuri calde 2.3. activitate practică A3, albume de
tonuri reci Realizarea de compoziţii artă, culori de
plastice sau decorative apă, coli de
folosind tonurile de culoare hârtie, pensule,
Participarea la exerciţii-joc creioane etc.
de observare a tonurilor de
culoare în spaţiul
înconjurător şi în
compoziţiile plastice.

29
Probe practice de evaluare:

1. Realizaţi o compoziţie plastică cu subiectul “Iarna pe uliţă” în care tonurile deschise şi


închise să creeze atmosfera specifică anotimpului iarna.
Descriptori de performanţă

Foarte bine Bine Suficient


Foloseşte cu uşurinţă tonurile Foloseşte tonurile de culoare în Foloseşte tonurile de culoare în
de culoare în rezolvarea redarea subiectului propus dar redarea subiectului fără să obţină
subiectului propus obţinând expresivităţile plastice susţin expresivităţi plastice pentru
expresivităţi plastice care redau parţial subiectul. susţinerea subiectului propus
atmosfera specifică subiectului
propus

Proiectul de lecţie
Lecţia reprezintă forma de bază a organizări procesului de învăţământ, care se desfăşoară într-
un interval de timp determinat, pe baza cerinţelor din programa şcolară, şi prin intermediul căreia
informaţiile specifice disciplinei sunt asimilate de elevi. Prin intermediul lecţiei se stabileşte un
sistem de relaţii profesor-elev şi se realizează procesul de formare şi educare. Pentru reuşita unei
lecţii se au în vedere următoarele etape:
- proiectarea lecţiei,
- documentarea metodică şi ştiinţifică,
- formularea competenţelor,
- stabilirea conţinuturilor în raport cu vârsta elevului şi cerinţele programei,
- precizarea situaţiilor de instruire,
- asigurarea mijloacelor de învăţământ,
- desfăşurarea propriu-zisă a lecţiei valenţele instructiv educative caracterul practic, integrarea
materialui didactic, crearea motivaţie şi activizarea elevilor, formarea deprinderilor practice şi
independente, utilizarea strategiilor de diferenţiere şi individualizare necesare unei activitaţi de
creaţie plastică, propunerea unor strategi de accentuare a caracterului formativ, realizarea unei
evaluări permanent-formative);

30
- atitudinea profesorului în timpul desfăşurări lecţiei în organizarea şi conducerea activităţii:
- perseverenţa pentru realizarea competenţelor,
- cooperarea cu elevii,
- capacitatea stăpânirii de sine,
- creativitate în desfăşurarea lecţiei.
Activitatea pe care elevii o depun în timpul lecţiei îi ajută la dezvoltarea abilitaţilor practice
a spiritului de observaţie şi a imaginaţiei creatoare. Proiectul de lecţie este un instrument de lucru
al cadrului didactic, care îi ajută să anticipeze o perspectivă de ansamblu mai complexă asupra
activităţii cu elevii. Aceasta trebuie să fie flexibil să dea posibilitatea cadrului didactic care l-a
elaborat să reconsidere desfaşurarea propriu-zisă a lecţiei, în funcţie de situaţiile concrete de
învăţare ivite la clasă. Proiectul de lecţie nu trebuie să fie un şablon, ci se structurează în funcţie
de specificul disciplinei de studiu, de tipul de lecţie şi de stilul didactic al profesorului. Să ne
gândim că o lecţie se pregăteşte şi se desfăşoară diferit de la o clasă la alta, deoarece şi structura
clasei este diferită. Sunt diferenţe între elevi dar şi între cadrele didactice care au mai multă sau
mai puţină inventivitate şi iniţiativă în construirea unui demers didactic. Varietatea şi multitudinea
proceselor şi acţiunilor cuprinse în activitatea de instruire şi educare impun ca pregătirea şi
proiectarea desfăşurării lecţiilor să fie facută cu multă rigoare. Pentru mai bună orientare a cadrului
didactic în elaborarea etapelor scenariului didactic de desfăşurare a lecţiei consider necesară
reactualizarea cunoştinţelor cu privire structura diferitelor tipuri de lecţie în evenimentele instruiri
(captarea atenţiei, reactualizarea cunoştinţelor, transmiterea noului conţinut şi dirijarea învăţări
obţinerea performanţei realizarea feed-back-ului şi evaluarea. Pentru proiectarea lecţiei se ţine
seama de activitatea anterioară, de aspectele reuşite şi mai puţin reuşite legate de tema plastică şi
de tehnica de lucru, de resursele psihopedagogice şi materiale de cerinţele impuse de programa
şcolară. Prefigurarea cât mai amănunţită a demersului ce urmează să se desfăşoare în cadrul lecţiei
de către cadrele didactice debutante şi sub formă sintetică de către cadrele didactice cu experienţă
presupune stabilirea scopurilor lecţiei, obiectivelor operaţionale, a metodelor şi mijloacelor
adecvate, a structurii secvenţelor didactice a lecţiei, precum şi relaţionarea dintre ele. Având în
vedere unele alternative pentru desfăşurarea lecţiei, se presupune că procesul de predare–învăţare
este creativ, adaptat la specificul domeniului plastic şi la particularităţile de vârstă ale elevului.
La disciplina Arte vizuale şi abilitaţi practice, structura proiectului didactic este simplă,
uşor de elaborat, uşor de utilizat, cu accent pe activitate practică a elevului şi pe însuşirea de către
acesta în mod progresiv, a terminologiei specifice. Proiectarea unei lecţii se poate structura în

31
diverse modele , pentru că obiectivele şi conţinuturile sunt diferite, locul unde se desfăşoară
activitatea poate fi diferit (sala de clasă, atelier, muzeu, activităţi în aer liber etc.), modul de
organizare al elevilor ( frontal, pe grupe, individual), dar şi a tipurilor de învăţare, prin (exerciţiu,
descoperire, receptare). Important, ca un proiect de lecţie să fie adecvat situaţiilor de învăţare să
fie operaţional pentru a fi uşor de transpus în practică să prezinte un grad de flexibilitate şi
adaptabilitate la cerinţele noi şi mai ales să conducă la obţinerea celor mai bune rezultate. Un
proiect didactic încărcat cu multe rubrici neadecvat disciplinei de studiu nu este eficient. Acesta
trebuie sa fie un instrument de lucru al profesorului în activitatea de predare-învăţare-evaluare.
Anticiparea demersului lecţiei presupune asigurarea succesului şi ameliorarea raportului
dintre cerinţele programei şcolare şi posibilităţile de exprimare plastică ale elevului. Important, ca
proiectul de lecţie să fie adecvat situaţiilor concrete de învăţare să fie operaţional pentru a fi posibil
de transpus în practică să prezinte un anumit grad de flexibilitate şi adaptabilitate la condiţiile noi
şi mai ales să conducă la obţinerea celor mai bune rezultate.
Deoarece competenţele prevăzute de programa şcolară nu se poate realiza într-o singură
activitate didactică se impune formularea unor finalităţi concrete care să indice rezultatele ce se
pot atinge la sfârşitul unei activităţi didactice (a unei lecţii). Acestea sunt formulate prin obiectivele
operaţionale ale lecţiei. Obiectivele operaţionale sunt rezultate anticipate ale activităţi de învăţare
care reprezintă următoarele caracteristici: exprimă în termeni de comportamente observabile şi pe
cât posibil măsurabile, modificările apărute la elev în plan cognitiv, afectiv şi psihomotor, la
sfârşitul unei situaţii de învăţare, reprezintă puncte de referinţă pentru organizarea, reglarea şi
evaluarea activităţilor de predare-învăţare.
Obiectivele operaţionale se clasifică în:
cognitive se referă la transmiterea şi asimilarea de noi cunoştinţe (cunoştinţe, deprinderi,
priceperi),
psihomotorii centrate pe formarea unor conduite şi operaţii manuale (deprinderi, priceperi,
tehnici),
afective vizează formarea convingerilor sentimentelor atitudinilor (atenţie, concentrare,
argumentare).
În cadrul unei lecţii se proiectează obiectivele operaţionale, toate obiectivele încep cu cu
un verb: (a defini, a identifica, a recunoaşte, a dobândi, a demonstra, a completa, a reprezenta, a
transforma, a utiliza, a aplica, a clasifica, a compara, a combina, a argumenta, a completa, etc.). Se
recomandă a se evita verbe de tipul: (a şti, a cunoaşte, a învăţa, a aprecia etc.).

32
Pe parcursul întregului an şcolar, competenţele specifice sunt transpuse în obiective
operaţionale (de învăţare-evaluare) ori de câte ori este cazul.
Proiectul de lecţie poate fi structurat în două părţi: o primă parte introductivă în care se
precizează elementele care dau indentitate lecţiei respective: şcoala, data, clasa, disciplina, unitatea
de învăţare, tema, subiectul lecţiei, tipul lecţiei, obiectivele, metode, etc. a doua parte vizează
desfăşurarea propriu zisă a secvenţelor didactice în timpul unei lecţii. În literatura de specialitate
neexistând un model unic de elaborare a acestei părţi a proiectului didactic specialişti propun mai
multe variante.
Recomand ca model acest proiect de lecţie considerând ca este uşor de alcătuit iar
secvenţele didactice şi conţinuturilor se desfăşoară într-o ordine logică uşor de lecturat şi de
parcurs, însă fiecare cadru didactic poate opta pentru acea variantă de proiect pe care o consideră
utilă şi eficientă pentru îndeplinirea demersului didactic.

Proiectul de lecţie poate cuprinde următoarele rubrici:


Exemplu:
Şcoala:
Clasa:
Disciplina: Educaţie vizuală şi abilităţi practice
Unitatea de învăţare: conform planificări calendaristice
Tema plastică: conform planificări calendaristice a unităţilor de învăţare
Subiectul lecţiei: stabilit de cadrul didactic sau propus de elevii
Tipul lecţiei: - de comunicare si însuşire de noi cunoştinţe
- de formare de priceperi şi deprinderi
- activitate mixtă (teoretică si practică)
- de recapitulare şi consolidare a cunoştinţelor
- de verificare şi evaluare
Scopurile lecţiei:
S1: scop informativ; consolidarea cunoştinţelor
S2: scop formativ; formarea de priceperi şi deprinderi
S3: scop educativ; dezvoltarea gustului estetic

33
Obiective operaţionale:
a. cognitive
b. afective
c. psihomotorii
- pe parcursul şi la finalul activităţi elevii vor fi capabili să: O1, O2, O3 , etc.
Metode şi procedee didactice: sunt selectate şi utilizate în cadrul fiecărei secvenţe didactice
pentru atingerea scopurilor şi a obiectivelor operaţionale ale lecţiei
Criterii de evaluare: sunt stabilite de către cadrul didactic la începutul activităţii şi se
raportează la tipul de lecţie, obiectivele operaţionale stabilite, tema plastică şi subiectul propus.
Mijloace de învăţământ şi materiale didactice: sunt alese de către cadrul didactic pentru
fiecare secvenţă didactică care necesită explicaţi şi demonstraţi în vederea înţelegeri de către
elevi a temei plastice şi a subiectului propus.
Bibliografie:
exemplu: Tonitza, N. Scrieri despre artă, Ed. Meridiane, Bucureşti 1962

34
Activitatea de predare invatare

Nr. Obiective Secvenţele Timpul Metode şi procedee Conţinutul esenţializat al lecţiei Evaluare
crt. operaţionale didactice ale didactice
lecţiei
1 Moment Exemplu: Explicaţia, Se stabilesc condiţiile necesare bunei
organizatoric instructajul verbal desfăşurări a lecţiei. Se verifică materialele de
lucru
2 Captarea atenţiei Exemplu: conversaţia, Elevi sunt antrenaţi într-un dialog, se
dialogul dirijat provoacă curiozitatea şi interesul faţa de lecţie
prin prezentarea de imagini, proiecţia unui
film sau prezentarea unui personaj.
3 O Reactualizarea Exemplu: conversaţia, Se pun întrebări referitoare la cunoştinţele Exemplu:
cunoştinţelor dialogul dirijat, dobândite anterior. formativă
observaţia
4 Anunţarea temei Exemplu: explicaţia Se anunţă tema plastica Subiectul pretext al
şi a subiectului lecţiei: (subiectul poate fi propus şi de către
propus elevii)
5 O Dirijarea învăţări Exemplu: explicaţia, Se prezintă conţinutul teoretic al lecţiei se
O şi transmiterea demonstraţia, explică etapele de lucru si tehnica ce urmează
noului conţinut brainstormingul, să fie folosită în activitatea practică Se
al lecţiei, observaţia explică şi se demonstrează Elevii işi notează
stimularea aceste precizări şi noţiunile noi predate
imaginaţiei

35
6 O Obţinerea Exemplu: exerciţiul, Realizarea sarcini de lucru prin activitate Exemplu:
O performanţei explicaţia, demonstraţia practică a elevilor. Învăţătorul coordonează Formativă
O activitatea, îndrumă explică demonstrează şi
intervine acolo unde apar blocaje în
activitatea elevilor
7 O Evaluarea Exemplu: explicaţia, Se organizează o expoziţie cu lucrările Exemplu:
observaţia, dialogul elevilor. Se analizează lucrările pe baza Formativă
criteriilor de evaluare stabilite la începutul
activităţi în acest proces de evaluare sunt
implicaţi şi elevii alături de învăţător Se pune
accent pe autoevaluare, elevii fiind încurajaţi
să-şi exprime opinia asupra propriei lucrări
într-un mod obiectiv
8 Încheierea Exemplu: conversaţia Se fac aprecieri legate de activitatea pe
activităţii ansamblu, privind comportamentul, reacţiile,
atitudinea şi rezultatele activităţii

36
Temele plastice sunt cele propuse în planificarea calendaristică şi în proiectarea unităţilor de
învăţare.
Subiectul reprezintă pretextul prin care se realizează tema plastică şi poate fi propus de
profesor sau de elevi.
Tipul lecţiei vizează sensul în care vor fi valorificate conţinuturile propuse de programă:
formare de priceperi şi deprinderi practice, dobândirea de noi cunoştinţe, de consolidare a
cunoştinţelor dobândite, recapitulare, evaluare, mixtă.
Scopurile lecţiei se elaborează pe baza competenţelor generale, competenţelor specifice,
temei plastice şi tipul lecţiei. Acestea au un caracter mai general, mai cuprinzător şi vizează latura
informativă, formativă şi educativă a demersului didactic. Scopurile se stabilesc în funcţie de tipul de
lecţie şi de tema propusă.
Timpul: anticipat pentru fiecare secvenţă didactică în funcţie de conţinutul şi importanţa
momentului lecţiei
Obiectivele operaţionale ale lecţiei au un caracter concret măsurabil dirijează îndeaproape
paşi instruirii şi sunt definite cu verbe de acţiune. Acestea urmăresc obiective comportamentale
performante şi evaluative în plan cognitiv, afectiv şi psihomotor realizate în spaţiul unei lecţii şi
direcţionează activitatea de pregătire şi desfăşurare a demersului didactic.
La disciplina, Arte vizuale şi abilităţi practice, obiectivele operaţionale vizează atât aspectul
însuşiri teoretice a unor noţiuni, informaţii (să recunoască, să denumească, să observe, să descrie etc.)
indicate de programa şcolară cât şi aspectul practic de formare a unor priceperi şi deprinderi specifice
activităţii de creaţie plastică (să utilizeze, să combine, să armonizeze, să nuanţeze, să obţină, să
structureze etc.).
Criteriile de evaluare ajută la măsurarea obiectivelor operaţionale şi se elaborează în funcţie
de tema plastică şi de subiect, de caracteristicile unei compoziţii plastice şi de particularităţile de
vârstă ale şcolarilor
Metodele didactice sunt selectate în concordanţă cu specificul fiecărei secvenţe didactice ale
lecţiei
Materialul didactic se utilizează în vederea înţelegerii problemelor plastice abordate
Bibliografia consemnată în proiectul de lecţie vizează lucrări: psihopedagogice, metodice şi
de specialitate.

37
Secvenţele didactice sunt etapele cuprinse în desfăşurarea lecţiei, sunt alese în funcţie de tipul
de lecţie şi au rol de a ordona stategia didactică. Numărul şi succesiuna lor sunt diferite de la lecţie la
lecţie, în funcţie de tipul fiecărei activităţi desfăşurate la clasă.
Moment organizatoric - organizarea clasei şi pregătirea celor necesare pentru buna
desfăşurare a lecţiei
Captarea atenţiei – trezirea interesului pentru tema plastică, subiectul propus, tehnica de
lucru, mobilizarea atenţiei la început şi pe parcursul desfăşurări activităţii
Reactualizarea cunoştinţelor învăţate anterior pe care se bazează achiziţionarea noilor
cunoştinţe, dezvoltarea unor deprinderi.
Anunţarea temei plastice şi a subiectului propus- la clasa pregătitoare şi clasele I, II se
anunţă numai subiectul, tema plastică se dă sub formă de sarcină de lucru la clasele III, IV se anunţă
tema plastică, subiectul şi se scriu la tablă.
Dirijarea învăţării şi trasmiterea noului conţinut – explicarea şi demonstrarea temei
plastice a tehnicii de lucru, prezentarea subiectului şi stimularea imaginaţiei. Prezentarea noului
conţinut şi dirijarea învăţării se desfăşoară in acelaşi timp. A dirija învăţarea, al pune pe elev în situaţii
cât mai favorabile însuşirii noilor tehnici de lucru sau a noilor conţinuturi teoretice ale lecţiei şi mai
important în situaţia de a găsi singur modalităţi de exprimare plastică.
Obţinerea performanţei – activitatea practică, aplicarea noilor achiziţii de către elevi în
rezolvarea sarcini de lucru stabilite.
Evaluarea lucrărilor – asigurarea feedbeckului cunoaşterea rezultatelor acţiunii didactice din
perspectiva profesorului şi a elevului, analiza lucrărilor realizate, cu ajutorul criteriilor de evaluare.
Gradul de atingere a obiectivelor stabilite se masoară în cadrul evaluării performanţelor după care se
vor stabilii alte obiective pentru sarcina de lucru care urmează.
Încheierea activităţii reprezintă secvenţa didactică în care cadrul didactic face scurte
aprecieri referitoare la comportamentul elevilor.
Conţinutul esenţializat al lecţiei se consemnează punctual cu secvenţele didactice ale lecţie
într-o rubrică separată şi precizează acţiunea profesorului şi a elevilor în activitatea de predare
învăţare a lecţiei şi se dezvoltă în activitatea de predare-învăţare.
Metode şi procedee didactice cuprinde metodele şi procedeele didactice utilizate la fiecare
secvenţă didactică.

38
6.4. Autoevaluare
Elaboraţi un proiect de lecţie pentru clasa a III-a având ca tema plastica „Tonurile si nuanţele de
culoare”.
Criteriile de evaluare:
 structura proiectări didactice .................................................................................2p
 stabilirea scopurilor si a obiectivelor/competentelor..............................................3p
 stabilirea criteriilor de evaluare..............................................................................2p
 adaptarea conţinutului învăţări la particularităţile de vârstă a elevilor...................2p

39
CAPITOLUL AL VII-LEA - Particularitățile desenului infantil, imaginația și
creativitatea

7.1. Imaginaţia
Imaginaţia este un proces psihic cognitiv de obţinere a unor imagini noi, proiecte noi originale
pe baza conexiunilor ce se stabilesc intre informaţiile deţinute in urma experienţei proprii si procesul
de prelucrare a lor.

7.2. Creativitatea
Creativitatea poate fi considerată o capacitate complexă ce ţine de personalitate, este
constituită din factori ce favorizează obţinerea a ceva nou şi este proprie tuturor indivizilor. Într-o
dezvoltare normală, fiecare individ dispune într-o măsură mai mare sau mai mică de un potenţial
creator. Diferenţele se exprimă prin intensitatea cu care se manifestă acest potenţial creator, prin
ponderea şi modul în care se coreleaza factorii creativităţii. Creativitatea este capacitatea omului de a
produce, de a realiza, ceva nou şi de valoare pe baza celor ştiute, existente.
Dezvoltarea capacităţilor creatoare, presupune iniţierea elevilor, timpuriu, într-o diversitate de
tehnici artistice, studierea cu grijă a manifestărilor fiecărui elev şi stimularea iniţiativei artistice.
Multiplele posibilităti de manifestare a creativităţi copilului trebuie dirijate prin dezvoltarea
imaginaţiei a spiritului de observaţie prin stimularea formelor de expresie şi iniţiere în elementele de
limbaj plastic pentru aşi putea exprima fiecare personalitatea în modalităţi proprii ăi adecvate
disponibilităţilor şi temperamentului.
Perioada preşcolară este prima perioadă din viaţa omului în care copilul manifestă aptitudini.
În această perioada, copii abordează cu destulă uşurinţă şi cu succes domenii ca muzica , desenul,
colajul, modelajul.- activităţile sunt concepute pe urmatoarele direcţii:
- familiarizarea copiilor cu unele elemente de limbaj plastic:
iniţierea lor în problemele actului de creaţie plastică prin insuşirea unor tehnici de lucru:
apropierea copiilor de frumuseţea mediului înconjurător, de creaţiile artistice şi operele de artă,
dezvoltarea sensibilităţi şi a simţului estetic.
Un tip de exerciţiu este acela prin care se dezvoltă capacitatea copilului de a „descoperi” prin
asociere, pornind de la imagini spontane nedefinite, abstracte chiar, a unor forme cu corespondenţă
în realitatea înconjuratoare. Se bazeaza pe producţia divergentă a gândirii, pe inteligenţa creatoare.

40
De exemplu: elevii colorează suportul uscat sau umed cu doua sau mai multe culori, urmărind
apoi să fuzioneze prin balansarea suportului sau cu ajutorul jetului dirijat de culoare. Privită cu atenţie
forma care a luat naştere, aceasta pare să sugereze ceva: fiinţă fantastică , obiect sau pasăre, insecte,
animale privite din diferite unghiuri, pe care elevul urmează să intervină conturând forma creată
adăugând detalii şi completând fondul cu o culoare contrastantă.
Aceasta metoda dezvolta originalitatea, cultiva puterea de a combina liber, solicita
imaginaţia, analogia, modelarea, personificarea, si mai ales il antrenează pe copil sa ”vadă”.

41
BIBLIOGRAFIE

Achiţei, Gheorghe.1988, Frumosul dincolo de artă, Ed.. Meridiane, Bucureşti.


Album metodic, editat de Consiliul Naţional al Pionierilor, Bucureşti, 1988.
Băran, Viorica, “Album metodic de creaţie artistică plastică”, Editura “Arta grafică”, Bucureşti,
2004;
Bârlogeanu L. 2001, Psihopedagogia artei, Polirom, Iaşi.
Bîrzea, C. 1995, Arta şi ştiinţa educaţiei, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
Cerghit I. 2006, Metode de învăţământ, Ed.Polirom, Iaşi.
Chiş, V.,2005, Pedagogia contemporană – pedagogia pentru competenţe, Ed. Cărţii de Ştiinţă,
Cluj- Napoca.
Colin, Marin C. 2003, Teoria şi Metateoria acţiunii educative, Ed.Aramis, Bucureşti.
Constantin, Paul,1986; “Să vorbim despre culori”, Editura “Ion Creangă”,
Cristea, M. 2009, Metodica predării educaţiei plastice în învăţământul primar şi preşcolar,
Cucoş C 1996, Pedagogie, Ed. Polirom, Iaşi.
Consiliul Naţional pentru Curriculum, 2001“Ghid metodologic de aplicare a programelor de educaţie
plastică şi educaţie tehnologică”, Bucureşti,
.Cosmovici, Andrei, 1996 “Psihologie generală”, Editura “Collegium”, Iaşi,;
Demetrescu, C. 1965, Culoare, suflet şi retină, Ed. Meridiane, Bucureşti.
Dragomir, Marian, “Managementul activităţii didactice.eficienţă şi calitate”, Editura “Eurodidact”, Cluj-
Napoca,2004;
Dragu A 1996, Structura personalităţii profesorului, Ed. Didactică şi pedagogică, Bucureşti.
Ed Corint, Bucureşti.
Enăchescu, C. 1975, Expresia plastică a personalităţii, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti.
Filoteanu, Nicolae, Marian, Doina,1998 ”Desen artistic și Educație plastică”, Editura All Educational
Bucuresti
Hasan I.,1999, Paul Klee şi pictura modernă, Ed. Meridiane, Bucureşti.
Ilioaia, Maria, 1981 “Metodica predării desenului la clasele I-IV”, Editura Didactică şi Pedagogică”,
Bucureşti,;
I. Neacşu, 1990, Metode şi tehnici moderne de învăţare eficientă, Ed. Militară.
I. Nicola 1994, Pedagogie ediţia a II-a, Ed. Didactică şi pedagogică, Bucureşti.

42
Kandinsky, V. 1994, Spiritualul în artă, Ed. Meridiane, Bucureşti.
Maria Elena Duţă 2003, Cunoaşterea elevului, Ed. Aramis, Bucureşti .
Munteanu A., 1994, Incursiuni în creativitate, Ed. Augusta, Timişoara.
Nicola I. 1996, Tratat de pedagogie şcolară, Ed.Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
Pasca, Maria Doina, “Limbajul plastic-învăţământul primar”, EDP, 1993;
Pânişoară.I.O. 2008, Comunicare eficientă, Ed. Polirom Bucureşti.
Pănişoară, I. O., Negruţ, Dobridor, I.(2005), Ştiinţa învăţări de la teorie la practică, Polirom, Iaşi.
Petty, Geoff. 2007, Profesorul azi, Ed. Atelier didactic, Bucureşti.
Programe şcolare pentru Arte vizuale şi abilităţi practice la clasa pregătitoare, clasa I şi clasa
a II-a, 2013, Bucureşti.
Programe şcolare pentru Arte vizuale şi abilităţi practice la clasa aIII-a şi clasa
a IV-a, 2014, Bucureşti.
Susala,Ion, 1992, “Culoarea cea de toate zilele”, Editura “Albatros”,
Şusala, I.N 1999, Desen, culoare, modelaj, compoziţie şi metodică , Editura Fundaţiei „România de
mâine” , Bucureşti ,
Şchiopu U. 1999, Psihologia artelor, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
Toma Iulian. 2007, Muzeul contemporan. Programe educaţionale, Ed.Institutul European, Iaşi.
Vlasceanu,L., Ilioaia M., Dinulescu, F., 1991, “Metodica predării desenului la clasele I-IV”, EDP,
Bucureşti,;

43
ANEXE

Proiecte didactice

Exemplu de proiect de activitate didactică pentru învăţământul primar la disciplina arte


vizuale şi abilitaţi practice.

Şcoala:
Localitatea:
Profesor:

PROIECT DE LECŢIE

Disciplina: Arte vizuale şi abilităţi practice


Clasa: a III-a
Data:
Forma de organizare a activitaţii: Frontală
Unitatea de învăţare: Elementele de limbaj plastic
Tema plastica: Rolul decorativ al punctului şi liniei
Subiectul aplicat: “Covoraşul”
Durata: 50 minute.
Tipul lecţiei: Formare de priceperi şi deprinderi

SCOPURILE LECŢIEI:

S1.-dezvoltarea sensibilităţii şi a imaginaţiei artistice


S2.-educarea voinţei, a spiritului de ordine şi disciplină necesare desfăşurări lecţiilor
S3.-dezvoltarea dragostei pentru frumosul din natura şi artă
S4.-dezvoltarea capacităţii de evaluare şi autoevaluare a unei lucrări cu argumente care să se bazeze
pe noţiunile noi învăţate în lecţia care a avut ca temă: rolul decorativ al punctului şi liniei.

OBIECTIVE OPERAŢIONALE: la sfârşitul activităţii elevii sunt capabili:

44
O1.-să definească rolul decorativ al punctului şi liniei în compoziţia decorativă
O2.-să folosească în rezolvarea practică a subiectului cunoştinţele şi experienţa dobândită anterior
O3.-să recunoască diferitele tipuri de linii şi puncte în compoziţii plastice şi decorative.
O4-să evalueze şi să autoevalueze compoziţiile realizate pe baza criteriilor de evaluare stabilite la
începutul activităţi într-un mod obiectiv.

METODE ŞI PROCEDEE DE INSTRUIRE:


- instructajul verbal;
- conversaţia;
- dialogul dirijat;
- observaţia;
- explicaţia;
- demonstraţia;
- exerciţiul.

MIJLOACE DE INVATAMANT: planşe demonstrative, obiecte de artă populară, videoproiector.


MATERIALE SPECIFICE DE LUCRU: hârtie, acuarela, tempera, creion, pensulă.
EVALUAREA: se face pe tot parcursul activitrţii şi este atât individuală cât şi frontală. Se face de
asemenea apel la autoevaluare care se desfăşoară în cea mai mare parte la finalul lecţiei şi care are
scopul de a-i obişnui pe elevi cu criteriile de evaluare şi a-i încuraja să motiveze ceea ce susţin, cu
termeni specifici limbajului de specialitate.
Criteriile de evaluare:
- folosirea corectă a tehnicii alese;
- respectarea temei plastice şi a subiectului propus;
- obţinerea unei armonii cromatice;
- diversitatea liniilor şi a punctelor folosite în realizarea subiectului;
- stadiul de finalizare a compoziţiei plastice.

BIBLIOGRAFIE:
Rita Bădulescu, Ecaterina Morar – „Educaţie plastică” , Editura Corint;
Camilian Demetrescu – „Culoarea suflet şi retina” , Editura Meridiane;
Ion N. Suşală – „Curs de desen” , Editura Fundaţiei „României de Mâine”, Bucureşti 1996.

45
Nr. Ob.op. Secvenţele Timpul Metode si Conţinut esenţializat Evaluarea
crt. didactice ale pocedee
lecţiei
1 Moment 1 min. Instructajul Deprinderi de ordine şi disciplină. Se creează condiţiile optime
organizatoric verbal pentru buna desfăşurare a lecţiei: pregătirea materialului didactic
necesar, stabilirea liniştii şi îndrumarea elevilor în activitatea de
pregătire.
O1,O3 Captarea atenţiei 5 min. Conversaţia Profesorul aduce în atenţia elevilor câteva cusă turi populare, Formativă
Explicaţia împreună identifică motivele decorative, culorile, liniile şi punctele,
de asemenea stabilesc rolul pe care îl au aceste elemente în creaţiile
populare.
O1, Reactualizarea 7 min. Conversaţia Profesorul va reactualiza cunoştinţele elevilor dobândite anterior Formativă
O3 cunoştinţelor explicaţia despre elementele limbajului plastic. Care sunt elementele
limbajului plastic? Cum se obţine punctul plastic? Dar linia
plastică? Ce rol au punctul şi linia în arta populară românească?
Anunţarea temei 1 min. Conversaţia Tema plastică: Rolul decorativ al punctului şi liniei
şi a subiectului Subiectul: “Covoraşul”
O1, Dirijarea învăţări 10 Conversaţia, Profesorul va prezenta conţinutul teoretic al lecţiei după care va Formativă
O3 min. explicaţia explica şi va demonstra cu ajutorul materialui didactic ales etapele
demonstraţia de lucru pentru realizarea subiectului lecţiei. Punctul în desenul
şi exerciţiul decorative este un element de mici dimensiuni de culori şi forme
diferite. După formă, acesta poate fi triunghi, pătrat sau cerc.
Punctele pot fi grupate în rânduri orizontale, verticale sau oblice.

46
Rândurile pot avea formă de linie dreaptă frântă sau curbă. Linia
utilizată în desenul decorative poate avea diferite aspecte: drepte,
curbe, frânte, întrerupte intersectate. Ca aşezare pot fi orizontale,
verticale sau oblice. Ca motiv decorative atât punctual cât şi linia
sunt utilizate în ornamentarea diferitelor obiecte ţesături, vase de
ceramică, unelte de uz gospodăresc etc. Se va prezenta un film cu
aplicarea temei Rolul decorativ al punctului şi liniei ca motiv
decorative pe diferite obiecte. Pe fişa de lucru se vor face câteva
exerciţii cu tipuri de linii şi puncte pentru a realiza mai uşor
subiectul lecţiei Se vor prezenta planşele model se va explica şi
demonstra etapele de lucru..
O1, Obţinerea 20 min. Explicaţia, Elevii vor începe activitatea practică pe baza informaţiilor primate. Formativă
O2, performanţei exerciţiul Se îndrumă în permanenţă şi se intervine acolo unde apar blocaje în
O3 activitatea de creaţie. Activitatea de evaluare va fi permanentă de
tip formativ realizându-se parţial, prin aprecieri pozitive asupra
unor elemente din compoziţie realizate de elevi.
Evaluarea 6 min. Conversaţia, Profesorul organizează o expoziţie cu lucrările realizate de elevii. Formativă
explicaţia. Aceştia sunt stimulaţi şi încurajaţi în activitatea de evaluare şi de realizată atât
autoevaluare de aşi exprima opinia despre lucrările colegilor cât şi frontal cât şi
a propriei lucrări pe baza criteriilor de evaluare stabilite la individual,
începutul activităţii. Criteriile de evaluare sunt: folosirea corectă a se face apel
tehnici alese, respectarea temei plastice şi a subiectului propus, şi la
obţinerea unei armonii cromatice, diversitatea liniilor şi a

47
punctelor folosite în realizarea subiectului şi stadiul de finalizare a autoevaluare
compoziţiei. Întregul proces de evaluare şi autoevaluare va fi .
coordonat şi îndrumat de catre profesor raportat la criteriile de
evaluare stabilite la începutul activităţi. Ce aţi pictat astăzi? Ce
linii aţi folosit? Ce culori aţi folosit? Descrieţi un covoraş
reprezentat în una din compoziţiile expuse şi descrieţi elementele
de limbaj plastic recunoscute?
O1, Încheierea 1 min. Concluzii asupra rezultatelor obţinute. Scurte aprecieri
O3, activităţii comportamentale faţă de activitatea desfăşurată. Strângerea
O4 materialelor şi anunţarea materialelor necesare pentu lecţia
viitoare.

48
Activitatea de predare-învăţare
Şcoala:
Profesor:
Clasa: a III-a
Data:
Proiect de activitate didactica
Disciplina: Arte vizuale si abilităţi practice.
Unitatea de învăţare: Grupele de culori şi nonculori
Tema plastica: Culorile binare
Subiectul: „Cămara bunicii”
Tipul lecţiei: Formare de priceperi si deprinderi
Forma de organizare: frontală
Timpul alocat: 50min.

SCOPURILE LECŢIEI:

- formarea priceperilor şi deprinderilor de a utiliza culorile primare şi binare în realizarea unei


compoziţii plastic;
- dezvoltarea capacitaţii imaginativ reproductive;
- dezvoltarea gustului pentru frumos;
- educarea voinţei, a spiritului de ordine şi disciplina necesare desfăşurări lecţiei.

OBIECTIVE OPERATIONALE: Pe parcursul şi la sfârşitul activităţii elevii vor fi capabili:


O1 – să denumească culorile primare şi binare
O2 – să recunoască culorile primare şi binare pe baza imaginilor prezentate
O3 – să obţină culorile binare de gr.I prin amestecul fizic al culorilor primare
O4 – să evalueze şi să autoevalueze compoziţiile plastice obţinute, prin criterii de evaluare
transparente, stabilite la începutul activităţi.

CRITERIILE DE EVALUARE:
- respectarea temei şi a subiectului propus, -
- creativitate,

49
- originalitate,
- armonie cromatică şi compoziţională,
- gradul de finalizare al compoziţiei.

MATERIALE SI MIJLOACE DE ÎNVĂŢĂMÂNT: jetoane, culori primare, culori binare,


imagini cu fructe şi legume, planşe demonstrative, bloc desen, acuarele, pensule etc.

METODE ŞI PROCEDEE DIDACTICE: conversaţia, instructajul verbal, dialogul dirijat,


observaţia, explicaţia, demonstraţia, exerciţiul

BIBLIOGRAFIE:Programa şcolară pentru Arte vizuale şi abilitaţi practice, clasa a III-a 2014
Maria Cristea „Metodica predări educaţiei plastice în învăţământul primar şi preşcolar” Ed. Corint
Bucureşti 2009.

50
ACTIVITATEA DE PREDARE-ÎNVĂŢARE

Nr.crt Obiective Secvenţele Timpul Metode si procedee Conţinut esenţializat al lecţiei Evaluare
. operaţionale didactice ale didactice
lecţiei
Moment 2’ Instructajul verbal Se creează condiţii optime pentru buna desfăşurare
organizatori a lecţiei, se pregătesc materialele didactice necesare
c activităţi practice şi se creează un climat favorabil
1 desfăşurări lecţiei.

O1,O2 Captarea 3’ Conversaţia Se realizează prin prezentarea unui coş cu fructe şi


atenţiei legume de toamna, elevii vor trebui să recunoască
2 legumele şi fructele prezentate cât şi culorile
specifice fiecăruia.
O1, O2 Reactualizar 6’ Dialogul dirijat Care sunt culorile spectrului solar (ale Formativă
ea curcubeului)? Roşu, orange, galben, verde,
cunoştinţelo albastru, indigo, violet. Care sunt culorile primare?
3 r Albastru, galben, roşu.
Se vor prezenta elevilor jetoane colorate, aceştia
urmând să recunoască culorile spectrului solar şi
ordinea lor..

51
4 O1 Anunţarea 2’ Tema: Culori binare
temei Conversaţia Subiectul:”Cămara bunicii”
plastice şi a
subiectului.
O1,O2,O3. Dirijarea 8’ Explicaţia Se explică elevilor ce înseamnă culoare primară şi Formativă
invăţarii si Demonstraţia culoare binară şi cum se obţin acestea, se discută
stimularea Observaţia despre anotimpul toamna şi despre fructele şi
imaginaţiei legumele specifice acestui anotimp urmând să le
(declanşarea recunoască şi să le numească pe baza imaginilor
creativităţii) prezentate şi a materialului natural. Elevii vor avea
sarcina de recunoaştere a culorilor primare şi binare
5 în coloritul fructelor şi legumelor de toamnă.
Culorile primare sunt: roşu, galben şi albastru.
Acestea au un grad mare de strălucire şi nu se pot
obţine din amestecul altor culori pigment, ci numai
pe cale chimică.
Culorile binare sunt: orange, verde, violet. Acestea
se obţin din amestecul fizic al culorilor primare
luate două câte două:
G+R=O
G + A = Ve
R + A = Vi

52
O2,O3 Obţinerea 20’ Exerciţiul Elevii exersează obţinerea culorilor binare prin Formativă
performanţe Explicaţia amestecul culorilor primare profesorul îi ajută şi le
i Observaţia explică individual Realizează subiectul pretext prin
6 activitate practică
Profesorul coordonează activitatea, îndrumă şi
intervine acolo unde apar blocaje în activitatea
elevilor
O4 Evaluarea 7’ Corecturi individuale Organizarea unei expoziţii cu lucrările elevilor
şi şi frontale Activitatea de autoevaluare a elevilor se desfaşoară Formativă,
autoevaluar Comentariul sub supravegherea şi îndrumarea profesorului pe individuală şi
ea individual şi frontal baza criteriilor de evaluare stabilite la inceputul frontală
activităţi practice
Respectarea temei şi a subiectului propus
7 Creativitate
Originalitate
Armonie cromatică şi compoziţională
Gradul de finalizare al compoziţiei plastice

2’ Explicaţia Strângerea materialelor şi anunţarea materialelor


Încheierea necesare pentru lecţia viitoare
8 activităţii Concluzii
Aprecieri generale asupra rezultatelor activităţii

53
Şcoala: ........................................................................
Profesor:........................................................................
Clasa a II-a
Data: ..........................................
Proiect de activitate didactică
Disciplina: arte vizuale şi abilităţi practice.
Unitatea de învăţare: forma plastică
Tema plastică: forma spontană
Subiectul: fluturele
Tipul lecţiei: mixtă
Forme de organizare: frontală
Timpul: 50 min.
SCOPUL LECŢIEI: -Formarea deprinderilor de a obţine forme spontane prin diferite tehnici de
lucru
- Dezvoltarea capacităţi imaginativ-reproductive
- Educarea voinţei, a spiritului de ordine şi disciplina necesare desfăşurări activităţi.
OBIECTIVE OPERAŢIONALE: Pe parcursul şi la sfârşitul activităţii elevii vor fi capabili:
O1 – să definească noţiunea de formă plastică
O2 – să descrie tehnici de lucru pentru obtinerea de forme spontane
O3 – să descopere prin exerciţiu plastic tehnica suprapuneri culorilor în obţinerea formelor
spontane
O4 – să evalueze si sa autoevalueze lucrările expuse cu ajutorul criteriilor de evaluare
stabilite la începutul activităţi practice.
CRITERII DE EVALUARE: respectarea temei plastice si a subiectului propus, respectarea
tehnici de lucru propuse, originalitate, armonie cromatică, gradul de finalizare al lucrării.
MATERIALE ŞI MIJLOACE DE ÎNVĂŢĂMÂNT: planşe demonstrative, format A3,
prezentare power point, video-proiector.
METODE SI PROCEDEE DIDACTICE: instructajul verbal, conversaţia, explicaţia,
demonstraţia, observatia, dialogul dirijat, exerciţiul.
BIBLIOGRAFIE

54
ACTIVITATEA DE PREDARE-ÎNVĂŢARE
Nr. Obiective Secvenţele Metode Conţinut esenţializat Evaluare
operaţio

Durata
Crt. didactice
nale
1 Moment 2’ Instructajul Organizarea clasei
organizatoric verbal Pregătirea materialelor necesare desfaşurării activitaţii

2 O1 Captarea atenţiei 2’ Conversaţia Prezentarea în Power Point a unor imagini cu fluturi din întreaga
lume. Descrierea imaginilor prezentate.
3 O1 Reactualizarea 4’ Dialogul dirijat Care sunt culorile primare? Roşu, galben şi albastru Dar culorile Formativ
cunoştinţelor binare de gradul 1? Orange, violet şi verde. Unde întâlnim ă
formele naturale? În natură. Cum sunt numite formele create de
artist? Forme plastice.
4 Anunţarea temei 2’ Tema: Forma spontană
plastice şi a Conversaţia Subiectul:”Fluturele”
subiectului
propus
5 O1, O2. Dirijarea învăţării 8’ Explicaţia Transmiterea noului conţinut al lecîiei si a subiectul pretext ales Formativ
şi a noului Demonstraţia Forma plastică este element al limbajului plastic ea poate fi ă
conţinut Observaţia spontană (obţinută întâmplător accidental prin diferite procedee,
(declanşarea cum ar fi: presare, stropire, fuzionare etc.) sau elaborată
creativităţii): obţinutăăă prin actul de creatie de catre artist Se explică etapele
de lucru în realizarea exerciţiului -se îndoaie foaia de desen in

55
dauă parţi egale - se asează culorile pe una
din părţile hârtiei urmărind jumatatea de contur a unui fluture
-culorile să fie fluide -se pliază hărtia şi se apasă uşor cu mâna,
se desface hârtia obţinandu-se forma propusă de subiect fluturele.
6 O2, O3 Obţinerea 25’ Exerciţiul Realizarea subiectului prin activitate practică Formativ
performanţei Explicaţia Profesorul coordonează activitatea, îndrumă şi intervine acolo ă
Observaţia unde apar blocaje în activitatea elevilor
7 O4 Evaluarea si 5’ Corecturi Criterii de evaluare
autoevaluarea individuale si Respectarea temei si subiectului propus respectarea tehnici de Formativ
frontale lucru propuse ă
Comentariul originalitate individua
individual si armonie cromatica lă şi
frontal Gradul de finalizare al lucrarii frontala
Organizarea unei expozitii cu lucrarile elevilor
Activitatea de autoevaluare a elevilor se desfasoara sub
supravegerea si indrumarea profesorului pe baza criteriilor de
evaluare stabilite Elevii vor fi incurajati in procesul de evaluare si
autoevaluare in asi exprima opinia fata de lucrarile colegilor cat si
a propriei lucrari.
8 2’ Explicatia Strangerea materialelor si anuntarea materialelor pentru lectia
Incheierea viitoare
activitatii Concluzii
Aprecieri generale asupra rezultatelor activitatii

56
Şcoala:...............................................
Profesor: ...................................................................
Clasa: Pregatitoare:
Data: .....................................................
Proiect de activitate didactică
Obiectul: arte vizuale şi abilităţi practice.
Unitatea de învăţare:
Tema plastică: subiectul: „casuta piticilor”
Tipul lecţiei: formare de priceperi şi deprinderi
Forme de organizare: frontala
Timpul alocat: 35min.
SCOPURILE LECŢIEI:
- formarea priceperilor şi deprinderilor de a utiliza tehnica decupari dupa contur;
- dezvoltarea capacitaţii imaginativ reproductive;
- dezvoltarea gustului pentru frumos;
- educarea voinţei, a spiritului de ordine şi disciplina necesare desfaşurări lecţiei.
OBIECTIVE OPERATIONALE: Pe parcursul şi la sfârşitul activităţii elevii vor fi capabili:
O1 – să recunoasca materialele si instrumentele de lucru folosite;
O2 – să decupeze dupa contur elementele necesare pentru confectionarea „Casutei piticilor”
culorile primare şi binare pe baza imaginilor prezentate;
O3 – să asamblele partile componente pentru a obtine produse finite;
O4 – să evalueze şi să autoevalueze produsele realizate, prin criterii de evaluare transparente,
stabilite la inceputul activităţi.
CRITERII DE EVALUARE: respectarea temei plastice şi a subiectului propus, creativitate,
originalitate, respectarea tehnici de lucru propuse, acuratetea lucrari, gradul de finalizare al lucrari
MATERIALE SI MIJLOACE DE ÎNVĂŢĂMÂNT:fise pentru decupat cu elementele Casuta
piticilor , hartie colorata, lipici, foarfeca, planşe demonstrative, bloc desen, etc.
METODE ŞI PROCEDEE DIDACTICE: conversaţia, instructajul verbal, dialogul dirijat,
observaţia, explicaţia, demonstraţia, exerciţiul
BIBLIOGRAFIE:Programa şcolară pentru Arte vizuale şi abilitaţi practice, clasa a III-a 2014
Maria Cristea „Metodica predări educaţiei plastice în învăţământul primar şi preşcolar” Ed.Corint
Bucureşti 2009.

57
ACTIVITATEA DE PREDARE-ÎNVĂŢARE

Nr.c Obiective Secvenţele Metode si procedee Conţinut esenţializat al lectţei Evaluare


operaţionale

Timpul
rt. didactice ale didactice
lecţiei
1 Moment 2’ Instructajul verbal Se crează condiţii optime pentru buna desfăşurare a lecţiei, se
organizatoric pregatesc materialele didactice necesare activitaţi practice şi
se crează un climat favorabil desfaşurări lecţiei.
2 C1,C2 Captarea atenţiei 3’ Conversaţia Se realizează prin prezentarea elevilor a unei imagini cu cei
sapte pitici din povestea alba ca zapada si se audiaza cantecul
noi suntem piticii.
3 C1, C2 Reactualizarea 6’ Dialogul dirijat . Formativă
cunoştinţelor
4 C1 Anunţarea temei 2’ Tema:
plastice şi a Conversaţia Subiectul:”Casuta piticilor”
subiectului.
5 C1,C2,C3. Dirijarea 8’ ExplicaţiaDemonstr Formativă
invăţarii si aţia
stimularea Observaţia
imaginaţiei
(declanşarea
creativităţii)

58
6 C2,C3 Obţinerea 20’ Exerciţiul Elevii realizează subiectul pretext prin activitate practică Formativă
performanţei Explicaţia invatatorul îi ajută permanent şi le explică individual
Observaţia Învăţătorul coordonează activitatea, îndrumă şi intervine
acolo unde apar blocaje în activitatea elevilor
7 C4 Evaluarea şi 7’ Corecturi
autoevaluarea individuale şi Organizarea unei expoziţii cu lucrările elevilor,elevii isi vor Formativ
frontale exprima opinia despre lucrarile colegilor dar si despre propria individuală
Comentariul lucrareurmarind criteriile de evaluare şi frontală
individual şi frontal Activitatea de autoevaluare a elevilor se desfaşoară sub
supravegherea şi îndrumarea învăţatorului pe baza criteriilor
de evaluare stabilite la inceputul activităţi practice
Respectarea temei şi a subiectului propus Creativitate
Originalitate Respectarea tehnici de lucru propuse
Acuratetea lucrari
Gradul de finalizare al lucrari
8 2’ Explicaţia Strângerea materialelor şi anunţarea materialelor necesare
Încheierea pentru lecţia viitoare
activităţii Concluzii
Aprecieri generale asupra rezultatelor activităţii

59
Subiecte orientative propuse pentru evaluare

Varianta 1

Subiectul 1 – 40.P
Elemente fundamentale de limbaj plastic. Punctul plastic si linia. Rolul decorativ al
punctului si liniei. Metode si procedee de organizare a spaţiului plastic decorativ.

Subiectul 2 – 50.P
Proiectarea didactica/proiectul de lecţie. -
definire.
- prezentarea părţilor constitutive ale proiectului de lecţie.
- - formularea competentelor/obiectivelor in conformitate cu conţinuturile (exemplificare pe o
tema specifica artelor plastice).

Barem de corectare

Toate subiectele sunt obligatorii. Se acorda 10 puncte din oficiu.


Subiectul 1.......................................................................................................................40 puncte.

 definirea liniei ca element de limbaj plastic.


 relaţiile structurale ale liniei in spaţiul plastic.
 metode si procedee de organizare a spaţiului plastic/decorativ.

Subiectul 2 ......................................................................................................................50 puncte.


 definirea proiectări didactice.
prezentarea parţilor constitutive ale proiectului de lecţie.
 formularea obiectivelor/competentelor si corespondenta lor cu conţinuturile.

60
Varianta 2
Subiectul 1 - 40p
Modalităţi de organizare a spaţiului plastic.
Compoziţia plastica închisă şi deschisă.
Scheme compoziţionale (trasee ordonatoare) si principii compoziţionale

Subiectul 2 - 50p
Activităţi ale profesorului de educaţie plastica cu elevii in spaţiul muzeal. Precizaţi scopul,
obiectivele şi formele de activităţi specifice.

Barem de corectare.

Toate subiectele sunt obligatorii. Se acorda 10 puncte din oficiu.

Subiectul 1 ........................................................................................................................40 puncte.

 definirea compoziţiei plastice.


 configurarea compoziţiei închise si deschise.
 trasee ordonatoare/ linii de forţă /centrul de interes .

Subiectul 2.......................................................................................................................50 puncte.

 definirea muzeului din perspectiva activităţilor legat de disciplina educaţie plastice.


 scopul si obiectivelor acestui tip de activitate: analiza operei de arta.
 analiza compoziţiei.
 analiza temelor.
 analiza mijloacelor de expresie.

61
Compoziții realizate de elevi

Figura 1. Tema plastică: Culorile primare


Subiectul: ,,Peisaj”

Figura 2. Tema plastică: Culorile primare


Subiectul: ,,Peisaj”
62
Figura 3. Tema plastică: Contrastul cald-rece
Subiectul: ,,Povestea mea preferată”

Figura 4. Tema plastică: Contrastul cald-rece


Subiectul: ,,Gradina bunicii”
63
Figura 5. Tema plastică: Nuanţele
Subiectul: ,,Primăvara a sosit”

Figura 6. Tema plastică: Culori calde, culori reci.


Subiectul: ,,Toamna”

64
Figura 7. Tema plastică: Punctul plastic
Subiectul: ,,Vitraliu”

Figura 8. Tema plastică: Punctul plastic


Subiectul: ,,Vitraliu”

65
Figura 11 Tema plastică: Dominanta de culoare
Subiectul: ,,Peisaj marin”

Figura 12. Tema plastică: Culori calde, culori reci


Subiectul: ,,Flori”

66
Figura 15. Tema plastică: Culorile primare
Subiectul: ,,La circ”

Figura 16. Tema plastică: Culorile primare


Subiectul: ,,1 Iunie”
67
Figura 13. Tema plastică: Dominanta de culoare
Subiectul: ,,Jocuri sportive”

Figura 14. Tema plastică: Punctul şi linia


Subiectul: ,,Cifrele”

68
Figura 17. Tema plastică: Colajul
Subiectul: ,,Copacul”

Figura 18. Tema plastică: Tehnica şablonului


Subiectul: ,,Păsări călătoare”
69
Figura 19. Tema plastică: Forma elaborată
Subiectul: ,,Mama”

70
Figura 21. Tema plastică: Forma plastică
Subiectul: ,,Familia mea”
71
Figura 20. Tema plastică: Culorile primare
Subiectul: ,,Steagurile lumii”
72
Figura 22. Tema plastică: Tehnici de lucru: Colajul
Subiectul: ,,Grădina cu flori”

73
Figura 23. Tema plastică: Confecţionare de obiecte cu materiale textile
Subiectul: ,,Păpuşi”

74
Figura 2. Tema plastică: Fotografia
Subiectul: ,,Toamna”

75