Sunteți pe pagina 1din 17

MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA


FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE
DEPARTAMENTUL ECONOMIE, MARKETING ȘI TURISM

LUCRUL INDIVIDUAL
LA DISCIPLINA: “PSIHOLOGIE”

TEMA:” ROLUL ATENȚIEI ÎN ACTIVITATEA PROFESIONALĂ


DE SUCCES ”

A elaborat :
Grupa : Mk-1801
Conducător ştiinţific:

CHIŞINĂU-2019
Cuprins
Introducere……………………………………………………………………………..……3

Capitolul I Atenția
1.1 Definiția și caracterizarea atenției………………………………………………...…..….4
1.2 Formele atenției............................................…………………………….……………….5
1.3 Proprietățile și funcțiile atenției………………...………………………..…………..….6

Capitolul II Rolul atenției în activitatea profesională de succes


2.1 Rolul și modalități de îmbunătățire a atenției………………………………………….…7
2.2 Tehnici de dezvoltare a atenției…………………...……………...………………………9

Concluzie

Bibliografie

2
INTRODUCERE

Actualitatea și importanța temei. În fiecare moment asupra noastră acționează foarte


mulți stimuli externi și interni (vedem ceea ce este în jurul nostru, auzim zgomotele de afară,
simțim poziția și mișcările corpului nostru etc.). Numai puțini dintre aceștia sunt recepționați
cu claritate, înțeleși și interpretați, altfel spus doar o parte dintre stimuli atrag atenția și sunt
conștientizați. Atenția poate fi comparată cu lumina unei lanterne care luminează câteva
obiecte dintr-o încăpere întunecoasă. Obiectele luminate sunt văzute bine, în timp ce celelalte
obiecte rămân în întuneric. Apoi îndreptăm lanternă spre alte obiecte pe care le vom vedea
bine, iar obiectele văzute anterior intră în zona întunecată.
Atenția este un fenomen psihic ce face parte integrantă din viața noastră conștientă .
Marele psiholog Theodule Ribot vede în atenție o stare de conștiință absolut indispensabilă
pentru adaptarea individului . Atenția constă în orientarea și în concentrarea activității psihice
asupra unor obiecte sau fenomene ,ceea ce are ca efect reflectarea lor mai clară și mai
completă ,precum și creșterea eficienții activității. Privind atenția prin prisma altor fenomene
psihice ,savanții consideră că ea nu există solitar , ci se manifestă ca parte componentă a lor
,este un catalizator al acestor procese sau stări psihice ale omului . Aceste afirmații ne
sugerează că atenția nu are un conținut informațional propriu ci este prezentă în toate
procesele psihice : percepția , memoria, gândirea,imaginația.

Scopul lucrării constă în identificarea rolului atenției în activitatea profesională de


succes.
Structura:
În Capitolul 1 au fost analizate elementele componente ale atenției, formele și funcțiile acesteia.
În Capitolul 2 au fost descrise rolurile și factorii de influență .
Cuvinte cheie: atenție , success ,activitate profesională

3
Capitolul I Atenția
1.1 Definiția și caracterizarea atenției

Dintre toate formele de manifestare a vieţii psihice, atenţia este, în explicaţiile


curente, cel mai frecvent asociată cu performanţa. Chiar dacă reuşita sau eşecul într-o activitate
se datorează în realitate bunei sau slabei funcţionări a altor domenii ale psihicului cum sunt
procesele senzoriale, memoria, gândirea ori structurile motivaţionale, atenţia este cea la care
apelăm în mod curent pentru a ne justifica prestaţia. Ea este scoasă la iveală ca primă dimensiune
psihică invocată, ignorând adesea cauzele reale ale unui succes sau insucces. Dincolo de ierarhia
implicită conţinută în aserţiunile de mai sus, concepţiile ştiinţifice asupra atenţiei subliniază rolul
deosebit de important al acesteia în activitatea umană.

Literatura de specilaitate abundă în definiţii date atenţiei. Cum era de altfel previzibil dat
fiind caracterul abstract al psihicului uman, nu există o definiţie adoptată în unanimitate.

Astfel, pentru Theodule Ribot, „atenţia este un monodeism intelectual, asociat cu o


adaptare spontană sau artificială a individului”(1924/2000, p.16-17). În opinia lui Alexandru
Roşca „atenţia constă în orientarea selectivă şi în concentrarea activităţii psihice asupra unor
obiecte sau fenomene, ceea ce are ca efect reflectarea lor mai clară şi mai completă, precum şi
creşterea eficienţei activităţii”(1976, p. 375). Inlcuzând şi o dimensiune fiziologică, Vasile
Preda (1991, p. 92) defineşte atenţia drept un „proces psihofiziologic care constă în orientarea
şi concentrarea selectivă a activităţii psihice asupra unor stimuli sau sarcini, în vederea
obţinerii unei percepţii optime, rezolvării adecvate a sarcinilor, a situaţiilor-problemă şi
adaptării comportamentului senzorio-motor, cognitiv şi afectiv la mobilitatea condiţiilor externe
şi la dinamica motivelor şi scopurilor persoanei”. Mai recent, Mihai Golu adoptă o perspectivă
similară: atenţia este un „proces psihofiziologic de orientare, concentrare şi potenţare selectivă
a funcţiilor şi activităţilor psihice şi psihocomportamentale modale specifice în raport cu
obiectul şi finalitatea lor proprii, asigurându-le atingerea unui nivel optim de eficienţă
adaptativă” (2000, p. 437).

Din punct de vedere funcţional, existenţa atenţiei implică existenţa altor două stări
psihofiziologice: starea de veghe şi starea de vigilenţă.

4
Starea de veghe este opusă celei de somn şi se caracterizează printr-o activare difuză a
scoarţei cerebrale. În plan psiho-comportamental ea presupune o contemplare generală a
ambianţei, o aşteptare pasivă, caracterizată prin absenţa orientării către ceva anume, a focalizării
şi selecţiei.

Pe fondul acesteia se instalează starea de vigilenţă în care individul realizează o explorare


nespecifică a mediului, o aşteptare pasivă a ceva încă nedefinit; specific ei este un anumit grad
de tensiune psihică dat de activarea mai puternică a cortexului, menit a pregăti o reacţie promptă
indiferent de natura sau locaţia eventualilor stimuli. În cazul atenţiei asistăm la o îngustare a
câmpului conştiinţei, dar stimulii selectaţi sunt procesaţi mai profund.

1.2 Formele atenției

Putem distinge mai multe forme ale atenției:

 Atenția involuntară este declanșată de stimuli interni și externi și constă în orientarea,


concentrarea neintenționată, declanșată spontan și fără efort voluntar.
Atenția involuntară poate fi atrasă de mediul exterior, că urmare a
organizării particulare a câmpului perceptiv în care apare un obiect detașat din ansamblu.
Această formă a atenției o întalnim și la animale. Există câteva calități ale stimulilor care
pot provoca, pot capta atenția involuntară: intensitatea stimulilor, contrastul, noutatea,
apariția sau dispariția bruscă, complexitatea, proprietatea stimulilor de a se adapta
interesului etc. Este în general de scurtă durata mentinându-se atâta vreme cât durează
acțiunea stimulilor care o provoacă.

 Atenția voluntară se caracterizează prin prezența intenției de a fi atent și a efortului


voluntar de a-l menține. Deci această formă de atenție depinde în mare măsură  de
individ și de motivațiile sale. Fiind autoreglată  în mod conștient atenția voluntară este
superioară atât prin mecanismele verbale de producere, cât și prin implicațiile ei pentru
activitatea omului.
Autoreglajul voluntar se realizează prin orientarea intenționată spre obiectul
atenției, selectivitate în funcție de scop și creșterea efortului psihic. Atenția voluntară

5
este esențială pentru desfășurarea activității, dar datorită consumului energetic sporit, a
intervenției oboselii se poate menține pe o perioada relativ scurtă de timp.

Care, la rândul său se manifestă în mai multe feluri:


Atenția involuntară necondiționată – ce depinde de însușirile stimurilor ce o declanșează în
mod automat și are caracterul unui reflex necondiționat de orientare.(este imposibil să nu ne
atragă atenția un claxon al mașinii ,sau o lumină orbitoare)
Atenția involuntară condiționată – depinde de experiența anterioară cu anumiți stimuli. De
exemplu întâlnirea pe stradă cu o persoană îți atrage atenția doar ție nu și celolalți.
 Atenția postvoluntara se mai numește și deprinderea de a fi atent. Această formă a
atenției este prezența la persoanele care se obișnuiesc să se concentreze voluntar.
Se numește atenție postvoluntara deoarece la început, până când se formează
deprinderea, copilul se concentrează mai greu, depune efort voluntar, dar apoi se
concentrează tot mai ușor, aproape de la sine. Copiii își formează mai ușor această
deprindere dacă părințîi ii obișnuiesc să înceapă să învețe în fiecare zi la aceeași ora,
în aceleași condiții: în aceeași camera, la același birou etc. Formarea acestei
deprinderi ușurează mult muncă pentru că, deși atenția se concentrează ușor și nu
obosim atât de repede, eficientă activității este ridicată.
Tot despre atenție postvoluntara vorbim și în situația următoare: atunci când începem o
acțiune dificilă, la început ne concentrăm greu; după un timp, dacă acțiunea începe să ni se pară
interesantă, ne concentrăm tot mai ușor. În aceste cazuri vorbim despre atenție postvoluntara
deoarece urmează după o perioada în care ne-am concentrat voluntar.

1.3 Proprietățile și funcțiile atenției

*Concentrarea atenției -este menținerea atenției asupra unui obiect ,fenomen sau activitate de
distragere concomitentă de la toate celalte.
Concentrarea depinde de :
-Particularitățile individuale ale personalității;
-Gradul de semnficație și importanța sarcinii ;
*Stabilitatea atenție -durata de menținere a concentrării atenției la nivel optima supra unui
obiect, fenomen activitate .  Este capacitatea de a menţine racordată atenţia la un stimul o

6
perioadă mai mare de timp; este condiționată de:
– vârsta individului
– particularitățile individuale
– natura sarcinii
*Volumul atenției – cantitatea de elemente ,obiecte asupra cărora se poate orienta concentra
atenția simultan. (5-7obiecte )
Poate fi influențat favorabil în următoarele condiții:
– organizarea în structuri cu sens a elementelor respective
– antrenamentul special
– experiența profesională
*Distribuția atenției -proprietatea ei de a se concentra simultan asupra a 2 sau mai multe
activități.
*Concentrarea atenției-proprietatea atenției de a se tranforma de la un obiect la altul , de la o
activitate la alta . De exemplu în pecepția obiectelor în mișcare ,atenția trebuie să se comute cu
suficiență rapiditate pentru a nu omite și confunda cu ceva.

Distragerea atenției
Primul fel e abatearea de la o activitate principală ,care se conduce involuntar. Ea poate fi
provocată de oboseală , de dispoziție rea sau bună etc. Ea poate avea loc dacă actvitatea nu
prezintă interes , în urma neglijării , de exemplu când managerul ține un dicurs prea lung si
monoton , despre schimbările în repartizarea orelo concediale sau etc , informația poate fi adusă
într-un mod succint ca angajatul să perzine interes , interactiv ca în așa mod el să participe nu
doar să asculte.
De exemplu : Numărați cu voce tare până la 50 în timp ce scrieți enunțul ” Gândirea e
proces cognitiv” .
Flexibilitatea atenției
Este posibilitatea de a transforma conștient și a reorienta atenția de la o activitate la
alta după anumite intervale de timp ,ciclice cerute de activitate.

De exemplu în cazul în care ții un discurs privind planificarea producției pentru perioada
viitoare , în timp ce vorbești poți gesticula pentru a le arăta colegilor schematic , sau să le împarți
fișe cu rezultatele tale.

7
Funcțiile atenției
În cadrul sistemului psihic uman, atenţia este mecanismul cel mai intim legat de
funcţionarea celorlalte procese şi funcţii psihice. Ea nu are un conţinut informaţional propriu,
cum este cazul percepţiei, memoriei sau gândirii şi nici o existenţă independentă de acestea, ci
dimpotrivă, manifestarea ei este intrinsec dependentă de derularea proceselor cognitive, cărora
le dă un maximum de eficienţă: în prezenţa atenţiei, recepţia senzorială este mai acurată şi mai
rapidă, percepţia devine mai completă şi mai clară, memoria este mai trainică şi mai fidelă,
înţelegerea semnificaţiilor mai profundă, procesul rezolutiv este mai eficient, iar deprinderile mai
adecvat selectate şi aplicate. La modul global, succesul într-o activitate este dat în mare măsură
de prezenţa şi calitatea atenţiei, ea fiind un adevărat „nod-releu” al vieţii psihice” (Preda, 1991).

Dintre funcţiile ce-i revin atenţiei în activitatea umană, cele mai importante sunt
următoarele ( după Golu, 2000):

 funcţia de explorare şi baleiaj a câmpului perceptiv extern, proces implicat în


orientare şi selecţie;
 funcţia de explorare şi scanare a repertoriului memoriei de lungă durată,
specifică etapei intermediare, interne a fluxului de prelucrări informaţionale, finalizată cu
activarea selectivă a informaţiilor utile în situaţia dată;
 funcţia de filtrare-selecţie a datelor cu potenţial motivaţional-adaptativ şi
ignorare-blocare a celor irelevante;
 funcţia de accentuare a contrastelor în vederea unei concentrări mai profunde;
 funcţia de orientare-direcţionare, ce serveşte la elaborarea montajelor interne
adecvate desfăşurării proceselor şi acţiunilor „comandate”;
 funcţia de potenţare, de regenerare a efortului neuropsihic necesar pe toată durata
activităţii;
 funcţia de avertizare şi alertare, ce se concretizează în momentele de accentuare a
vigilenţei, prudenţei, discernământului în situaţii imprevizibile sau critice.

8
Capitolul II Rolul atenției în activitatea profesională de succes
2.1 Rolul și modalități de îmbunătățire a atenției

Atenția are un rol important în majoritatea activităților umane.


Ea are două funcții principale:
- de a selecta din multitudinea stimulilor pe cei care au o valoare adaptativă mai mare și care
trebuie să fie prelucrați;

- de a controla modul în care se desfășoară acțiunea care are loc în prezent. Dacă reușim să ne
concentrăm, acțiunea se desfășoară cu o mai mare precizie, rapiditate, eficientă.

Atenția este o funcție de sinteză deoarece sintetizează  (reunește) procesele psihice care


acționează la un moment dat și le orientează într-o anumită direcție.

Ex. Atunci când învățăm un curs interacționează percepția, memoria, gândirea,


limbajul,  deprinderile de scriere, citire etc. Toate acestea sunt sintetizate și orientate spre un
singur scop (cel de a învață) de către atenție.

Liderii trebuie să recunoască faptul că este esenţial să-şi îmbunătăţească abilitatea de a-şi
direcţiona atenţia şi de a minimiza distragerile inutile. Unul dintre cei mai importanţi paşi din
acest proces este cel prin care ne stăpânim emoţiile. Psihologul Victor Johnston descrie emoţiile
drept „amplificatori hedonistici cu discernământ” (în original: “discriminant hedonic
amplifiers”), ceea ce înseamnă că emoţiile amplifică diversele semnale din peisajul nostru
mintal, atrăgându-ne atenţia către anumite chestiuni şi evenimente şi îndepărtând-o de la altele.
Cu alte cuvinte, emoţiile sunt nişte magneţi pentru atenţie.

În consecinţă, conştientizarea şi reglarea emoţiilor noastre joacă un rol central în utilizarea


productivă a atenţiei noastre.

Iată câteva măsuri practice pe care le pot lua liderii:

Construieşte-ţi capacitatea de a fi atent. Ne putem extinde capacitatea de a fi atenţi prin


faptul că ne dedicăm unor practici precum meditaţia, ţinerea unui jurnal, petrecerea timpului în
natură, activitatea fizică regulată şi o bună igienă a somnului. Toate aceste activităţi ne susţin
abilitatea de a ne direcţiona „reflectorul atenţiei”, de a filtra şi ignora factorii de distragere şi de a

9
ne stăpâni emoţiile, iar adesea putem obţine beneficiile inerente acestor activităţi chiar şi cu o
investiţie de timp modestă. Nişte studii recente indică faptul că dacă medităm doar câteva minute
pe zi, dacă petrecem doar o oră pe săptămână în natură sau dacă reflectăm asupra a ceea ce ni s-a
întâmplat peste zi şi ne notăm seara în jurnal câteva din aceste gânduri, aceste practici au un
impact vizibil asupra stării noastre de bine.

Profesioniştii cu performanţe înalte se bucură adesea de succes, încă în primele stadii ale
carierei lor, în virtutea abilităţii de a ignora importanţa acestor activităţi – astfel că ei îşi reduc
din orele de somn sau nu fac deloc exerciţii fizice pentru perioade lungi de timp. Dar acestea sunt
nişte sacrificii care, deşi ne extind temporar capacitatea de a obţine rezultate, în realitate ne
diminuează capacitatea de a avea o atenţie concentrată.

Astupă găurile prin care „se scurge” şi se pierde atenţia. Atenţia este finită, iar atunci când
au loc asemenea pierderi abilitatea noastră de a ne concentra pe momentul prezent este sever
limitată. Fiindcă factorii de distragere a atenţiei pot să ne submineze în mod fatal posibilitatea de
a practica un leadership eficient, este esenţial să evităm „scurgerile de atenţie”.
„Funcţiile telefoanelor noastre şi ale altor dispozitive care «bipăie», «clipesc» şi ne aruncă în
faţă «numere roşii» ce semnalează numere private, sunt concepute în aşa fel încât să ne capteze
atenţia şi să ne creeze senzaţia că este vorba despre ceva urgent.
Dar oare cât de adesea sunt vreuna dintre aceste întreruperi cu adevărat urgente?.
Aproape niciodată. Închideţi-vă telefoanele când sunteți la serviciu”.

Creează „spaţii” de timp liber. Liderii, în mod tipic, trebuie să facă faţă unor cereri
intense venite la adresa timpului lor (în parte, fiindcă toată lumea vrea să aibă parte de atenţia
lor) şi, dacă nu au grijă, se pot trezi că au un program care este non-stop ocupat la maxim, zile la
rând. Este important să ne menţinem în calendar, zilnic sau chiar săptămânal, nişte spaţii libere,
care ne permit să avem mai multă gândire creativă şi ne ajută să ne reumplem rezervoarele de
atenţie.

Acest obicei implică, în mod inevitabil, şi faptul că îi vom dezamăgi pe unii oameni, pe
toţi cei care cred că problema lor merită o parte din timpul liderului; dar liderii productivi îşi dau
seama că nu pot îndeplini toate aceste cereri şi trebuie să le ignore pe multe dintre ele. Liderii au
nevoie de ajutor de la echipa lor de conducere, de la familie şi de la prieteni şi – cei care s-ar
putea să fie oamenii cei mai importanţi – de la asistenţii lor. Oamenii aflaţi în aceste roluri sunt

10
poziţionaţi în mod unic pentru a-i ajuta pe lideri să-şi protejeze spaţiul liber din calendarele lor –
şi să submineze acest proces dacă nu-şi înţeleg responsabilitatea.

2.2 Tehnici de dezvoltare a atenției

Capacitatea de a-ți menține concentrarea asupra unei sarcini fără a fi distras este esențială
pentru îndeplinirea obiectivelor de la locul de muncă și în viața de zi cu zi. Odată ce te-ai hotărât
să-ți îmbunătățești atenția este important să-ți setezi obiective realiste. Așteptările nerealiste pot
crea frustrare care afectează capacitatea de a-ți menține atenția asupra priorităților și de a fi
productiv.

Priveste cu atentie!
- Într-o prima faza, persoanele te privesc cu atenție.
Apoi, se întoarce cu spatele și trebuie să răspundă la întrebări precum:
„Sunt îmbrăcată în fustă sau în pantaloni?”, „Ce culoare este bluza mea?”,
„Ce fel de cercei port?”,
„Câte buzunare are jachetă mea?” etc.

Plec în vacanță și i-au cu mine o carte ! după care următorul trebuie să continuie enunțul dar să
rostească și cuvintele anterioare .

11
Anexe

12
13
14
15
CONCLUZIE

În concluzie pot să afirm că atenția are un rol important în activitatea profesioanală , deoarece
ea este cheia însușirii mai ușor al sarcinilor , atenția dezvoltă capacitatea de a face lucrurile
correct ,după algoritm , ea dezvoltă capacitatea de multi – tasking care ușurează activitatea .

Atenţia are un rol vital şi complex în funcţionarea psihicului uman, concretizat în mai
multe funcţii axate în principal pe explorarea mediului intern şi extern, extragerea informaţiilor /
stimulilor cu valoarea motivaţional-adaptativă cea mai ridicată şi potenţarea acestora în scopul
unei procesări optimale.
 
 Acest fenomen psihic este puternic influentat de motivatie, de starile afective, fiind insotit de
caracteristici bine cunoscute ale posturii si mimicii (daca „privesc” inspre un eveniment
indepartat, de exemplu, ridic capul, sprancenele, apar cute pe frunte, ochii sunt larg deschisi, iar
cand caut in memorie o denumire se manifesta expresii contrarii).

16
BIBLIOGRAFIE

1.Golu, M. (2000). Fundamentele psihologiei, Bucureşti, Editura Fundaţiei România de mâine;

2.Miclea, M. (1999). Psihologie cognitivă. Modele teoretico-experimentale (ed. a II-a revăzută), Iaşi, Ed.
Polirom;

3.Miller, G.A. (1956). The magical number seven, plus or minus two: Some limits on our capacity for
processing information, Psychological Review, 63, 81-97;

4.Preda, V. (1991). Atenţia. În Radu, I. (coord.), Introducere în psihologia contemporană, Cluj-Napoca,


Editura Sincron;

5.Ribot, T. (1924/2000). Atenţia şi patologia ei (ediţie în limba română, traducere de Leonard Gavriliu),
Bucureşti, Ed. Iri;

6.Roşca, A. (1976). Psihologie generală, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.

17