Conflictul muncă-familie.

Consecințe

Două dintre cele mai importante aspecte ale vieții omului sunt familia și munca. Însă

aceste două domenii nu sunt întotdeauna compatibile, creând astfel conflicte majore între ele.

Definim în mod oficial facilitarea lucrului-familie ca: măsura în care individul angajat

într-un domeniu de viață (muncă / familie) oferă câștiguri (dezvoltare, afectivitate, capital sau

eficiență) care contribuie la îmbunătățirea funcționării unui alt domeniu de viață (familiei /

muncii) (Wayne, Grzywacs, Carlson & Kacmar, 2007).

Un subiect des abordat în comportamentul organizațional (Netemeyer, Boles &

McMurrian, 1996) este conflictul dintre muncă și familie. Conflictul dintre muncă și familie a

primit o atenție deosebită în ultimii 30 de ani, fiind o formă de conflict interlebric în care

cerințele generale ale timpul dedicat și tulpina creată de locul de muncă interferează cu

efectuarea activităților legate de familie (Netemeyer et al., 1996) și în care presiunile de rol din

domeniile de muncă și de familie sunt reciproc incompatibile într-un anumit sens (Amstad,

Meier, Fasel, Elfering & Semmer, 2011).

Deși dezbaterea conflictului dintre muncă-familie, cât și cel dintre familie-muncă sunt

esențiale în ceea ce privește rezolvarea acestora, și această relație conflictuală este văzută ca

bidirecțională; adică, munca afectează familia și familia afectează munca (Hill, 2005), însă

majoritatea cercetărilor au evaluat doar conflictul de muncă-familie (WFC) (Netemeyer, Boles &

McMurrian, 1996). Există conflictul dintre muncă și familie în care aspectele vieții profesionale

sunt dăunătoare vieții de familie, dar, de asemenea, există și un conflict familie-muncă în care

aspectele vieții de familie sunt dăunătoare vieții profesionale. Cu toate acestea, aproape toate

cercetările s-au axat pe conflictul muncă-familie.

1
 Conflictul muncă-familie. Consecințe

Consecințele potențiale ale conflictul de muncă-familie pot fi împărțite în trei distincte

categorii: legate de locul de muncă, legate de familie și domenii nespecificate (Amstad, Meier,

Fasel, Elfering & Semmer, 2011).

Consecințe

O mare parte din aceste cercetări s-au concentrat în principal asupra conflictului dintre

cele două domenii demonstrând că acest conflict are efecte dăunătoare asupra rezultatelor

individuale importante, cum ar fi depresie, hipertensiune arterială și abuz de substanțe (Burke &

Greenglass, 1999) și rezultate organizaționale importante precum absenteismul, intențiile de

afaceri (Greenhaus, Parasuraman, & Collins, 2001), afectivitatea angajamentul organizațional

(de exemplu, Aryee, Srinivas, & Tan, 2005), burnout (de exemplu, Peeters, Montgomery, Bakker

& Schaufeli, 2005).

Stresorii de muncă și de familie rezultă din presiuni de rol în fiecare domeniu (Michel,

Kotrba, Mitchelson, Clark & Baltes, 2011). În general, s-a demonstrat că ceea ce a fost definit ca

fiind factori de stres contribuie la conflictul muncă-familie și sunt în legătură negativă cu

măsurile de muncă, bunăstarea familială și individuală (Hill, 2005). Stresorii de lucru par să fie

mai puternic asociați cu rezultatele muncii și cu familia (Hill, 2005).

Stresorii de lucru influențează relațiile dintre angajați. O bunăstare negativă a muncii la

rândul său creează conflictul muncă-familie, care influențează bunăstarea familiei (Amstad,

Meier, Fasel, Elfering & Semmer, 2011). Un mediu de lucru stresant poate avea un impact

negativ asupra bunăstării unui individ prin afectarea muncii acestuia. De exemplu, ambiguitatea

în rolul de lucru necesită cheltuieli psihologice mai mari pentru a răspunde așteptărilor acestui

rol, ceea ce duce la o scădere în resursele disponibile pentru cererile de rol de familie (Michel,

2
 Conflictul muncă-familie. Consecințe

Kotrba, Mitchelson, Clark & Baltes, 2011). Presupunând că o persoană are o sumă limitată de

resursele fizice și psihologice consumabile imediate, factorii de stres crescuți într-un domeniu va

duce la un conflict mai mare între domenii (Michel et al., 2011). Ideea din spatele acestei

explicații este că influența muncii și a familiei domeniu este reciprocă și ar trebui văzută ca o

spirală mai degrabă decât un proces unidirecțional (Demerouti, Bakker, & Bulters, 2004).

Caracteristicile personale, cum ar fi afectivitatea pozitivă, auto-eficacitatea și identitatea

familială se referă la facilitarea conflictului muncă-familie (Wayne, Grzywacs, Carlson &

Kacmar, 2007). De asemenea, obiectul, starea, energia și resursele de sprijin din familie care

promovează dezvoltarea, emoție pozitivă și relații interpersonale pozitive, satisfacția familiei (de

exemplu, Cardenas, Major, & Bernas, 2004) ar fi de așteptat să favorizeze acceași facilitare

(Wayne et al., 2007). Cu alte cuvinte, implicarea într-un domeniu poate influența pozitiv și

benefic funcționarea celuilalt domeniu (Wayne et al., 2007).

Literatura în creștere privind conflictul muncă-familie, fără îndoială, reflectă convingerea

că munca și familia sunt interdependente (Greenhaus & Beutell, 1985). Toate aceste motive (și

cu siguranță multe altele) sugerează combinarea muncii cu familia ca fiind în continuare o

provocare în deceniile următoare (Amstad, Meier, Fasel, Elfering & Semmer, 2011).