Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
generată de COVID-19
Informarea corectă – este indispensabilă în astfel de cazuri. Uneori, este suficient să fim
corect informați pentru a reduce din intensitatea stresului și a nivelului de anxietate. În acest
sens, vom folosi doar surse demne de încredere, unanim recunoscute. Mesajele oficiale, sunt cele
transmise prin mass-media de către autoritățile statului. Spre exemplu, dacă un psiholog unanim
recunoscut pe plan național (cum este Daniel David, spre exemplu, rectorul UBB), emite o
opinie personală, aceasta poate fi considerată demnă de încredere. Desigur, pot fi folosite și alte
opinii de specialitate, și așa este bine să fie, dar, toate aceste opinii au nevoie să rezolve
problema omului cu care noi lucrăm.
4. Intervenția în criză
Intervenția în criză nu este psihoterapie! Ea este o acțiune concretă, imediată și punctuală.
Din acest motiv nu putem stabili vreun diagnostic, pentru că avem un timp limitat la dispoziție.
Mai degrabă, intervenția este una care are în vedere susținerea persoanei în demersul său de a
depăși criza în care se află, și se constituie într-o încercare de a corecta perturbările emoționale,
cognitive ori comportamentale, precum și refacerea capacității de coping adaptativ și a
funcționării sociale, în general.
5. Evaluarea și intervenția în situații de criză psihologică
Vom evalua mai întâi pericolul pe care persoana respectivă îl reprezintă pentru sine, dar și
pentru ceilalți, precum și nivelul de deteriorare comparativ cu momentul anterior crizei. Succesul
intrevenției depinde de rapiditatea și acuratețea evaluării. În acest sens, este bine să ne întrebăm
dacă persoana cu care vorbim este una psihotică, sau una aflată în criză. Iată câteva sugestii
pentru o evaluare eficace în astfel de cazuri (Voicu, Marineanu, 2016, p.21):
1. Descrierea evenimentului declanşator al crizei;
2. Determinarea perioadei când s-a produs (secvenţa temporală a crizei);
3. Existenţa planului sau a intenţiei de suicid şi/sau homicid;
4. Identificarea funcţionării generale în plan social, familial etc.;
5. Evaluarea consumului de alcool/substanţe, în prezent şi în antecedente;
6. Dacă persoana a mai experimentat acel tip de stresor cu altă ocazie şi ce metode de coping
a utilizat;
7. Determinarea capacităţii de coping prezente (dacă a încercat o metodă de a ieşi din criză şi
ce rezultate a avut);
8. Percepţia persoanei despre criză, gradul de severitate, existenţa resurselor proprii (calităţi,
abilităţi, experienţă, trăsături de personalitate);
9. Identificarea accesului la reţeaua de suport social din proximitatea persoanei (familie,
prieteni, colegi etc.);
10. Identificarea nivelul de funcţionare din pre-criză;
11. Aderenţa persoanei la mijloacele/metodele externe disponibile de ajutor.
Această evaluare nu are de ce să dureze mai mult de 5 minute. Este bine să știm clar care
sunt caracteristicile unei persoane aflate în criză:
- Caracteristicile emoționale: instabilitate emoţională, iritabilitate, tensiune, mânie,
anxietate, lipsă de control al emoţiilor, crize de plans, lipsă de răbdare.
- Caracteristicile cognitive: biasare atențională, dificultăți de concentrare, tulburări de
memorie.
- Caracteristici comportamentale: impulsivitate, agitație psihomotorie, agresivitate, izolare
socială, evitare experiențială, lipsă de reacție.
6. Intervenția propriu-zisă
- Construim un raport de încredere prin asigurarea persoanei cu privire la confidențialitatea
și onestitatea convorbirii;
Apoi:
- Cereți subiectului să vă povestească pe scurt evenimentul care a declanșat criza (aici aveți
nevoie să mergeți mult în specific; nu este de ajuns să aflați că este pandemie, cereți
interlocutorului să vă spună ce este deosebit acum față de alte situații anterioare pe care
le-a experimentat, cum îl afectează pe el, sau persoanele apropiate lui);
- Stabiliți cât mai exact când a debutat problema;
- În funcție de reacțiile individului, stabiliți starea psihică actuală a acestuia;
- Întrebați-l dacă a mai experimantat și altădată așa ceva, și cum a depășit momentul;
- Evaluați posibilitatea suicidului (planifică, mijloace, intenție, etc);
- Evaluați suportul social de care dispune individul;
- Evaluați abilitățile, resursele persoanele de care dispune individul pentru a depăși
episodul de criză;
- Determinați care a fost nivelul de funcționare anterior crizei;
- Consumă alcool, droguri, fumează?
- Evaluați prezența simptomelor psihotismului: depresie, anxietate, fobii, obsesii,
compulsii, etc;
Tot aici putem explora atitudinile disfuncționale și așteptările persoanei, în timp ce putem
formula alte perspective alternative mai adaptative, mai flexibile:
- stabiliţi o relaţie de acceptare necondiţionată;
- ajutaţi persoana să stabilească ceea ce crede că a declanşat criza;
- clarificaţi problemele cărora trebuie să le facă faţă;
- ajutaţi-o să-şi identifice sursa problemelor sale; încurajaţi-o să discute despre schimbările
pe care le-ar dori sau ar fi necesar să le facă;
- încurajaţi explorarea emoţiilor şi a gândurilor care le generează, precum şi a
alternativelor de coping adecvate;
- ghidaţi-o într-un proces de rezolvare a problemelor practice prin care să-şi orienteze viaţa
într-o direcţie pozitivă;
- folosiţi o abordare realistă şi focalizată pe probleme specifice;
- asistaţi-o în procesul de diviziune a problemei în părţi mai mici, pe care să le identifice,
să le ordoneze, să le prioritizeze şi să încerce să le rezolve într-un mod logic;
- ajutaţi-o să cântărească consecinţele pozitive şi negative ale fiecărei acţiuni;
- cultivaţi-i optimismul, ajutaţi-o să vadă problema ca fiind externă, temporară, specifică
şi nu ca o expresie inevitabilă a eşecului său personal;
- ajutaţi-o să selecteze strategii de coping alternative care să-i uşureze situaţia;
- asistaţi-o în identificarea suportului social disponibil (din partea familiei, a comunităţii);
- încurajaţi-o să preia responsabilitatea propriilor greşeli, fără a creşterea sentimentului de
neajutorare specific crizei;
- ghidaţi-o spre comportamente de auto-îngrijire, precum igiena proprie, alimentaţia
raţională, hidratarea, exerciţiile fizice, evitarea consumului de alcool şi droguri, angajarea
în activităţi care-i fac plăcere;
- ajutaţi-o să-şi îmbunătăţească imaginea de sine, să aibă curajul schimbării, să facă
afirmaţii echilibrate la adresa propriei persoane;
- asistaţi-o în identificarea strategiilor de coping familiare sau a unora noi, precum şi în
dezvoltarea şi utilizarea afirmaţiilor de coping pentru fiecare dintre problemele pe care le
are;
- ajutaţi-o să identifice ceea ce e mai important şi ceea ce contează cu adevărat, pentru a
reduce lista de probleme zilnice de rezolvat.
În cele din urmă, vom avea în vedere implementarea unui plan de acțiune. Iată cum am putea
interveni:
- ajutaţi persoana să poată face o schimbare concretă în viaţă;
- încurajaţi-o să creadă în capacitatea sa de a realiza ceea ce îşi doreşte;
- ajutaţi-o să vadă diferenţa dintre problemă şi soluţia problemei;
- confruntaţi rezistenţa persoanei de a rămâne la nivelul expunerii problemei sale versus de
a trece la formularea soluţiei problemei;
- ajutaţi-o să evoce şi să formuleze explicit dorinţa de a trece la formularea unui plan de
schimbare/acţiune;
- asistaţi-o pentru a înţelege discrepanţa dintre unde este acum şi unde ar vrea să fie;
- deschideţi discuţia schimbărilor posibile şi fezabile care să constituie nucleul planului de
acţiune;
- ajutaţi-o să vadă că problema şi soluţia problemei sunt parte integrantă a crizei;
- ajutaţi persoana să găsească soluţia adecvată, să o formuleze în termeni comportamentali
şi să o pună în practică.
RASPUNS: Maria
PRO - am fost in contact cu pers infectata, sufăr de diabet, sunt fumătoare, sunt supraponderala
etc
CONTRA - este la fel ca o răceala, sunt puternica, mor numai vârstnicii, etc.
TERAPEUT: Cum ai evalua aceste dovezi? Daca ar fi sa împarți 100 de puncte intre dovezile
pro si contra, cum ai face împărțirea?
RASPUNS: as spune 30 puncte pro si 70 contra ( considerat cel mai pesimist caz)
- fiul meu sa fie acolo singur, prin spitale ...o sa-i fie greu, dar o sa se vindece
TERAPEUT: Având in vedere situația in care te afli, este normal sa te simți
trista/anxioasa/deprimata etc., nici nu-mi pot imagina prin ce suferința treci.....este normal sa ai
gânduri anxioase si nerealiste, însă, te rog sa iți amintești, așa cum am si discutat mai devreme,
ele nu reprezintă realitatea si adevărul.
Acum te-as întreba: ce te-ar ajuta in situația de fata, ce ar fi mai potrivit sa faci pentru a te simți
mai bine?
e) Echipele care intră de serviciu, vor fi disponibile cu cel puțin 15 minute înainte de
începerea efectivă a serviciului, pentru a prelua eventualele probleme apărute anterior, și
pentru debriefing cu echipa care termină serviciul;
f) În cadrul echipelor, cei cinci psihologi în rezervă, devin titulari la următoarea tură, și
invers;
g) Coordonatorul proiectului va avea în vedere suplimentarea listei cu încă 5 psihologi în
așteptare, pentru a putea suplini eventualele absențe motivate;
h) Sugestii practice: verificați dacă telefonul are suficientă baterie, și, de asemenea, să aveți
încărcătorul telefonului la dumneavoastră. Folosiți ”căștile” sau hands-free; O agendă și
două pixuri sunt indispensabile; asigurați-vă că încăperea din care lucrați are toate
condițiile necesare: luminozitate, confort termic și fonic, intimitate.