UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

Facultatea”Științe Economice”
Departamentul ”Administrare bancară”

Lucrul individual
Tema:,,Garantarea depozitelor bancare”

A elaborat:
GanganOlesea
Gr.M_AB 181

Chișinau,2019
 CUPRINS:
Introducere………………………………………………………….
……............3
Capitolul I.ASPECTE TEORETICE PRIVIND DEPOZITELE BANCARE ȘI
PARTICULARITĂȚILE LOR
1.1.Esența,conținutul și particularitățile depozitelor bancare............................4
Capitolul II:TENDINȚELE GARANTĂRII DEPOZITELOR BANCARE ȘI
NECESITATEA OPTIMIZĂRII RESURSELOR ATRASE ALE BĂNCILOR
2.1. Experiența în domeniul garantării depozitelor.......................................7
Concluzii și recomandări .....................................................................................13
Bibliografie ............................................................................................................15

2
 INTRODUCERE

Economia de piaţă situează în centrul activităţii sale instituţia financiară,numită şi banca.Banca

ca fiind o instituţie financiară trebuie să îndeplinească o multitudine de funcţii:funcţia de
emisiune monetară,de centru al politicii monetare,funcţia de banca băncilor,de centru valutar şi
reprezentant în relaţiile internaţionale,şi ca banca a statului. Însă istoria apariţiei băncilor,ne
demonstrează căci şi atunci şi acum banca reprezintă instituţia financiară ce-şi axează activitatea
pe atragerea depozitelor şi acordarea de credite,acceptarea de depuneri de la populaţie,firme sau
alte bănci,operaţiuni valutare pentru persoanele fizice şi juridice,plasamentul fondurilor ş.a.
Depozitul bancar e un instrument de investire a banilor,cu risc scăzut,bun îndeosebi în perioada
de criză sau persoanelor ce numai încep să se lămurească în finanțele personale.Băncile propun
acum o gamă foarte largă de depozite.Pentru orice gust.Pe de altă parte,o gamă atît de largă,poate
descuraja,mai ales un client începător.
Orice depozit are un schelet – păstrarea şi înmulțirea banilor cu ajutorul băncii.Și fiecare depozit
are unele proprietăți,în dependență de care şi variază rezultatele financiare.Aceste proprietăți
sunt:rata dobînzii,posibilitatea depunerilor suplimentare,capitalizarea procentelor, termenul
depozitului,posibilitatea retragerii înainte de termen,tipul ratei,asigurarea depozitului, valuta.
În ultimii ani au început tot mai mult să se dezvolte depozitele bancare,cu toate formele ale
acesteia,cu ajutorul cărora se poate obţine un cîştig în plus,fiind nişte operaţiuni convenabile atît
pentru bancă,cît şi pentru clientul acestei bănci.
Locul şi rolul depozitului bancar în economia de piaţă s-a amplificat foarte mult.În
perspectivă,exercitarea funcţiilor sale se va amplifica şi accentua datorită importanţei dezvoltării
intensive şi creşterii economice calitative.
Banca are un rol complex în economie atît din punctul de vedere al serviciilor pe care le
prestează,cît şi din punctul de vedere al relaţiilor în spaţiul geografic.Băncile,ca instituţii
financiare specializate,se ocupă de organizarea şi realizarea diferitelor servicii bancare,obiectivul
de ativitate fiind,în principal,gestionarea acestora,iar scopul final,obţinerea profitului bancar.
Instrumentul de gestionare a operaţiunilor bancare sunt banii.
Din acest punct de vedere,am considerat ca fiind necesar şi important de prezentat în teza de
licență a modului de constituire a depozitelor bancare,structura lor precum şi posibilităţile de
asigurare a acestora.
Lucrarea are drept obiect de cercetare definiţia şi structura depozitului bancar,are un caracter
multilateral şi cuprinde aspectele teoretice,metodice,aplicative ale estimării depozitului
bancar.De asemenea sarcina primordială a acestei lucrări este de a aduce la cunoştinţă
semnificaţia noţiunii depozitului bancar,a avantajelor,atribuţiilor şi performanţelor pe care îl
poate aduce în viitor.

3
CAPITOLUL I:ASPECTE TEORETICE PRIVIND DEPOZITELE BANCARE ȘI
PARTICULARITĂȚILE LOR.

1.1.Esența,conținutul și particularitățile depozitelor bancare

Istoria sistemului bancar îşi găseşte originile în trecutul îndepărtat.Există mărturii foarte
vechi ce atestă practicarea unor activităţi care,într-o formă mai mult sau mai puţin evoluată,pot
marca primii paşi pe tărîmul practicii bancare.
Pe atunci activitatea băncilor se limita la emiterea banilor,la acceptarea depozitelor şi păstrarea
lor,la efectuarea decontărilor prin virament.În scurt timp băncile au început să folosească pe larg
resursele atrase în scopul acordării creditelor.Acordarea de credite implică un venit format din
plata dobînzii.Astfel a apărut un stimulent care a susţinut dezvoltarea creditării.Acelaşi lucru a
favorizat şi atragerea depozitelor,păstrarea disponibilităţilor în bănci,acordate ulterior ca credite.
Toate acestea operaţiuni au condus la o economie de piaţă,care în ansamblu presupune existenţa
unui sistem bancar care trebuia să asigure mobilizarea disponibilităţilor monetare ale economiei
şi orientarea lor spre desfăşurarea unor activităţi economice eficiente.
În esenţă,banca poate fi definită ca o instituţie care mobilizează mijloacele băneşti
disponibile,finanţează şi creditează persoanele fizice şi juridice,organizează şi efectuează
decontările şi plăţile în cadrul economiei naţionale şi în relaţiile cu alte state în scopul obţinerii
de profit.Banca are un rol complex în economie atît din punctul de vedere al serviciilor pe care le
prestează,cît şi din punctul de vedere al relaţiilor în spaţiul geografic.Băncile, ca instituţii
financiare specializate,se ocupă de organizarea şi realizarea diferitelor servicii bancare,obiectivul
de activitate fiind,în principal,gestionarea acestora,iar scopul final,obţinerea profitului bancar.
Instrumentul de gestionare a operaţiunilor bancare sunt banii.Păstrarea disponibilităţilor băneşti
ale clienţilor reprezintă o funcţionalitate primordială a băncilor,care este determinată de o relaţie
specială între persoane şi firme,pe de o parte,şi bănci, pe de altă parte.
Depozitul bancar constituie mijloacele băneşti încredinţate unei bănci spre păstrare, fără
specificarea unui termen sau pe un termen anumit fixat,deponentul avînd dreptul să-şi retragă
conform termenului stabilit mijloacele băneşti cu o dobîndă stabilită.Depozitele bancare au un
dublu caracter.Pe de o parte,depozitele bancare constituie obligaţii ale unor bănci faţă de
depunători,rezultate din mobilizarea capitalurilor temporar disponibile,căi importante de
constituire a resurselor de creditare ale băncii.Pe de altă parte,depozitele bancare
reprezintă,pentru depunători,creanţe creditoare faţă de bancă,mijloace de plată pe care aceştia le
pot utiliza în orice moment,cu precădere pentru efectuarea plăţilor de către terţi,prin operarea în
contюDe asemeni,băncile întreţin un aparat de sortare şi numărare a banilor cu personal
specializat şi tehnologie adecvată.În acelaşi scop băncile organizează un sistem de colectare şi
transport mecanizat al banilor prin mijloace de transport blindate.
Conform modului de retragere şi scopului plasării mijloacelor depozitare deosebim:
-depozite la vedere,care sunt mijloacele depuse în contul de depozit de către persoana fizică
sau juridică fără a specifica termenul de retragere a acestora.Aceste depozite au un grad înalt de
lichiditate pentru deţinătorii lor şi de aceea banca bonifică dobînzi mici sau nu bonifică deloc(în
cazul depozitelor la vedere în valută).Aceste resurse sunt utilizate de către bancă în scopul

4
creditării, de obicei pe termene scurte,fiind folosite cu precauţie,deoarece ele au un grad ridicat
de volatilitate.Pentru a le utiliza pe perioade mai mari de timp,unele bănci impun clienţilor săi să
fie anunţate cu cîteva zile înainte,în cazul în care se solicită retragerea unor sume mari pentru a-
şi rezerva lichidităţile necesare.Acest tip de depozit constituie o resursă ieftină pentru bănci.
Depozitele la termen se clasifică în următoarele categorii:
a)depozite pe termen scurt(scadenţa pînă la un an);
b)depozite pe termen mediu(scadenţa de la 1 an pînă la 5 ani);
c)depozite pe termen lung(cu o scadenţă de la 5 ani şi mai mult).
În funcţie de categoria de depunători deosebim:
-depozitele persoanelor fizice,care se mai numesc depozite personale.Persoanele fizice pot
să depoziteze mijloacele băneşti atît în conturi de depozit în monedă naţională,cît şi în valută,la
vedere,cît şi la termen.Resursele plasate de populaţie fără stabilirea scopului de economisire sunt
depozite obişnuite,iar depozitele de economii sunt mijloacele depuse în scopul păstrării şi
economisirii ca ulterior să fie utilizate de depunător conform unor necesităţi
concrete(economisirea în scopul procurării obiectelor de consum cu o valoare ridicată etc.) de
obicei,scopul economisirii este stabilit reciproc între bancă şi depunător,menţionîndu-se în
contractul de depozit.
-depozitele persoanelor juridice,adică ale agenţilor economici şi ale organizaţiilor de stat.
Ponderea cea mai mare a depozitelor agenţilor economici o reprezintă depozitele la vedere şi
disponibilităţile băneşti aflate în conturile curente.
-depozite ale băncilor şi ale altor instituţii financiare,depozitele atrase de la bănci reprezintă
resurse pe termen scurt care variază,de regulă,între o zi şi un an şi apar ca efect al reciprocităţii în
relaţiile de decontare dintre bănci pe piaţa interbancară.Depozitele atrase de la bănci reprezintă
principala modalitate de completare a resurselor unei bănci pe termen scurt.De regulă,depozitele
băncilor sunt numite plasamente bancare.
În funcţie de unitatea monetară în care se depune depozitul deosebim:
-depozite în moneda naţională;
-depozite în valută.În Republica Moldova băncile practică atragerea resurselor depozitare
în dolari SUA şi în Euro.
Conform modului de calcul şi de achitare a dobînzii,depozitele se clasifică în:
-depozite la vedere şi conturi curente fără dobînzi;
-depozite cu dobînzi.
Modul de calcul al dobînzilor poate fi simplu şi capitalizat.
Dobînzile bonificate de către bănci la conturile de depozit depuse spre fructificare se
calculează după formula clasică:

5
 Si∗T∗Rd
D¿
360 ( 365 )∗100 %
unde: D -este suma dobînzii;
Si –soldul contului de depozit;
T –timpul pentru care se calculează dobînda(în zile);
Rd –rata procentuală a dobînzii.
Băncile propun clienţilor dobînzi capitalizate la depozite în cazul stimulării atragerilor de
resurse băneşti disponibile.Băncile vor calcula dobînda bonificată în mod capitalizat utilizînd
următoarea formulă:
D¿ St−Si ,iar St =Si(1+ Rd)t
unde: St –suma totală a depozitului;
Rd –este stabiltă în funcţie de perioada supusă capitalizării;
t – timpul (numărul capitalizărilor).
Soldul contului de depozit poate să rămînă nemodificat într-o anumită perioadă de timp sau
poate suferi modificări de la o zi la alta,ca urmare a plăţilor şi încasărilor,respectiv a depunerilor
sau a retragerilor operate prin contul respectiv.Băncile nu fixează restricţii depunătorilor privind
numărul de conturi de depozit deschise şi sumele depuse.Depunătorii efectuează operaţiuni de
primire şi restituire a depozitelor în acele bănci în care au fost deschise conturile respective.La
deschiderea conturilor de depozit solicitantul depune o cerere adresată băncii comerciale,în care
menţinonează tipul contului de depozit şi data deschiderii lui.După aprobarea cererii se
elaborează şi se semnează contractul de depozit,care conţine condiţiile deschiderii,gestionării şi
închiderii contului de depozit.Contractul de depozit mai include drepturile şi obligaţiunile băncii
şi ale titularului de cont de depozit,modalitatea de calcul şi de achitare a dobînzilor,cît şi alte
condiţii.Depozitele pot fi deschise pentru diferite termene,începînd cu 3 luni pînă la 36 luni,iar
ratele dobînzilor variază în dependeţă de perioada de păstrare a banilor în contul de depozit.
Deasemenea,se poate opta pentru depozite la vedere,care pot fi alimentate periodic şi/sau din
care pot fi retraşi bani,sau din contra,pentru depozite închise.Pentru cele din urmă,se verifică
dacă la expirarea termenului de păstrare,depozitul se reperfectează automat pe un nou termen.

6
Capitolul II:TENDINȚELE GARANTĂRII DEPOZITELOR BANCARE
2.1. Experiența în domeniul garantării depozitelor
Pentru a asigura o efectivă garantare a depozitelor se implică statul împreună cu băncile
comerciale,astfel poate fi menţionat că în unele cazuri în cadrul sistemului de garantare a
depozitelor se implică sau statul singur,sau împreună cu băncile comerciale,sau băncile singură.
Garanţia statului urmăreşte 4 modalităţi de securitate a intereselor individuale a deponenţilor şi
se efectuiază în acel caz cînd garanţia este obligată de legislaţie.
1. Băncile trebuie să îndeplinească normativul obligatoriu de rezervare
impus de Banca Centrală. Mijloacele Fondului neapărat rezervate pot fi
folosite de Banca Centrală în cazul falimentarii băncilor,pentru
compensarea depozitelor populaţiei
2. Statul garantează persoanelor fizice păstrarea şi întoarcerea depozitelor
lor,depuse în băncile de stat
3. Banca Centrală cere de la bănci primirea licenţei pentru activarea cu
depozitele persoanelor fizice
4. Banca Centrală poate să limiteze băncilor luarea riscurilor înalte
pentru depuneri, introducînd un normativ economic obligatoriu
care reglează legătura dintre depozite şi capitalul băncii.
Garantarea de către stat—este un proiect oficial de garantare a depozitelor,care, ca regulă este
efectuat pe baza legii,în care se prevede metoda prin care are loc achitarea datoriei (în cazul
lichidării băncii),mărimea maximă a sumei achitate unui deponent,tipurile de depozite la care are
loc achitarea mijloacele financiare compensate şi conducerea proiectului.În aşa mod, realizarea
proiectului de garantare a depozitelor într-o măsură considerabilă poartă un anumit caracter:în
cazurile cînd organul deconducere este împuternicit sau poate să activeze după cum consideră
el,hotarele în care poate lua decizii,clar sînt prezentate.Aşa un sistem de garantare este o
alternativă pentru guvern deoarece Fondul de Garantare statal prevede o conducere statală, dar
finanţarea se face de către băncile comerciale.
Sistemul mixt de garantare a depozitelor sau proiectul comun al Băncii Centrale şi băncile
comerciale prevede formarea unui proiect,conducerea cărui este efectuat de Banca Centrală
împreună cu alte bănci,finanţarea acestui proiect în întregime este efectuat de bănci.Sistema de
Garantare a Depozitelor este asigurată de licenţiere,control şi reglarea activităţii băncilor de către
Banca Centrală.În aşa caz se formează o Organizaţie specială de Garantare sau un Fond.
Participarea băncilor ce se ocupă cu operaţiunile de atragere a mijloacelor populaţiei sub forma
depozitelor pe conturile sale este obligatorie - în caz contrar ele nu vor primi licenţă pentru acest
tip de operaţiuni.Mijloacele fondului se formează din contul primelor achitate de bănci şi din
bugetul de stat (a Băncii Centrale) şi se folosesc doar pentru apărarea depozitelor.
Sistemele de Garantare benevole sînt formate de bănci în baza contractelor individuale fără
atragerea statului.

7
Sistemele mixte şi benevole de Garantare cer prezenţa unui sistem bancar dezvoltat cu capital
necesar acoperirii pierderii participanţilor ei.Acolo,unde această condiţie este absentă, guvernul
trebuie să joace un rol important în susţinerea proiectului de Garantare a Depozitelor.
Sistemul de Garantare privat se caracterizeazăprin următoarele:
 Cu o mare elasticitate prin efectuarea monitoringului şi controlului riscurilor în
activitatea băncilor- participante
 Atenţie deosebită o acordă Sistema de Garantare privată alegerii instituţiilor
garantate
 Absenţa unei presiuni politice
 Stabilirea premiilor de garantare din contul riscurilor,acordate flecarii bănci
Aceast Sistem de Garantare are un şir de neajunsuri în legătură cu care nu e posibil de făcut
referinţe la clasa instituţiilor efective.
În primul rînd,în multe ţări industria garantării mai puţin dezvoltată ca cea bancară şi nu posedă
resursele necesare pentru garantarea tuturor depozitelor.
În al doilea rînd,chiar dacă companiile de garantare ar poseda resurse îndeajuns,în cazul unei
crize a sistemului bancar băncile nu-şi vor putea achita integral obligaţiile asumate.
În al treilea rînd,asigurătorii privaţi pot cere dreptul încetării garantării în condiţiile cînd din
punctul lor de vedere,riscurile sînt peste măsură mari.Încetarea garantării în acest caz poate să
cauzeze scăderea încrederii în băncile- participante,şi de asemeni să-i deposedeze pe deponenţi
de suma garantată în momentele cînd au nevoie de ea.
Sistemul de Garantare a Depozitelor poate fi împărţită în 2 tipuri diametral opuse
necodificate(implicit) şi codificate(explicit).Chiar şi în cadrul sistemului bancar autohton,
sistemul de garantare a depozitelor este foarte slab reglementat,situaţia fiind similară cu
activiatea băncii central şi a băncilor comerciale,care sînt regelementate de două legi şi în rest
regulamente ale Băncii Naţionale a Moldovei,pentru garantarea depozitelor a fost eloborată legea
privind garantarea depozitelor persoanelor fizice în sistemul bancar.Principalele trăsături a
sistemei necodificate de Garantare a Depozitelor sînt:
 Absenţa unei legislaţii,care ar prevedea răspunderea juridică în urma căreia
acordarea ajutorului financiar se bazează pe practica anilor precedenţi,cînd statul era ca garant al
sistemului bancar;
 Absenţa regulilor în ceea ce priveşte mărimea şi tipurile
compensaţiilor.Ajutorul financiar în cazul neputinţei achitării se efectuiazăselectiv;
 Absenţa fondului pentru acordarea ajutorului financiar
Plusul acestui sistem de Garantare a Depozitelor este în aceea că marii şi micii deponenţi sînt
apăraţi în egală măsură,şi statul nu are nevoie de a forma Fondul de Garantare.
Neajunsurile sistemului necodificat:

8
• Aşa un sistem formează condiţii pentru dezvoltarea corupţiei şi deciziilor voluntare în
mediu lucrătorilor statului.
• Plătitorii impozitelor duc cheltuielile esenţiale la înnoirea lichidităţii sistemei bancare
• Guvernul desinestător ia decizia de falimentare a băncilor
Sistemele codificate de Garantare a Depozitelor se bazează pe legislaţia sistemei de garantare. În
lege de obicei se descriu:
• Tipurile instituţiilor financiare,care participă la sistemul de garantare
• Tipurile obligaţiilor,care se referă la apărare
• Limitele garantării
• Procedura achitării garanţiilor
• Dreptul de conducere a Fondului de Garantare a Depozitelor
• Etapele finanţării Fondului de Garantare a Depozitelor
• Procedura falimentarii băncilor ş.a.
În aşa mod,Sistemul de Garantare a Depozitelor trebuie să aibă în vedere condiţiile
juridice,administrative şi financiare a funcţionării lor.Din cele menţionate mai sus este necesar
de a menţiona că în legislaţia autohtonă lipsesc unele lucruri menţionate mai sus,de exemplu
etapele finanţării fondului şi procedura falimentării băncilor.Cele menţionate mai sus vor permite
o cunoaştere mai detaliată şi structurată a sistemului de garantare a depozitelor,precum şi
evitarea unor probleme aferente situaţiilor de criză, exemplu falimentarea unei bănci
comerciale,sau cazul cînd o persoană are deschise mai multe conturi de depozit şi se produce
falimentul în lanţ a băncilor comerciale.
Ceea ce ţine de funcţiile Sistemei de Garantare a Depozitelor,nu există un set unic,care s-ar referi
la toate tipurile de sisteme.
In practică cel mai des se folosesc diversele combinaţii a acestor probleme.Cel mai important în
alegerea lor este corelarea funcţiilor,drepturilor organelor ce vor fi combinate de sistema de
securitate.Aşa deci,sistemul „casei comune” în esenţă efectuiază achitarea sumei garantate
deponenţilor după falimentarea băncii.Corespunzător aşa un sistem nu are drepturi regulitative
sau de control a împuternicirilor sau a drepturilor la influienţarea activităţii băncilor.
Asigurătorul depozitelor,care trebuie să minimizeze riscurile sistemei este împuternicit cu un
spectru mai larg de funcţii şi drepturi,aşa ca:dreptul de a controla intrarea şi ieşirea organizată
din Sistemul de Garantare a Depozitelor,aprecierea şi conducerea riscurilor proprii,controlul
băncilor sau cererea de control al acestora.Aşa o sistemă prevede acordarea ajutorului financiar
cu scopul reorganizării băncilor problematice,alegînd modul care ar permite
minimizareapierderilor asigurătorului depozitelor.Unele sisteme cui funcţii de minimizare a
riscurilor au dreptul să adopte acte de reglare,şi chiar de a impune condiţii de
reorganizare/lichidare a băncilor.Formalizarea funcţiei clar vizualizează rolul garantării
depozitelor în sistema de securitate financiară a ţării.Claritatea în rezolvarea problemelor

9
influienţează asupra stabilităţii sistemei financiare şi creşterea încrederii în ea.Prin
urmare,asigurătorul depozitelor trebuie să deţină toate împuternicirile ce i-ar acorda
dreptul de a-şi îndeplini funcţiile sale.
Împuternicirile comune sînt considerate:
• Posibilitatea de a semna contracte
• Posibilitatea de a sublinia cerinţele sale către bănci
• Posibilitatea de primi o informaţie actuală şi veridică
În practică se folosesc două tratări a finanţării Fondului de Garantare a Depozitelor:
1. De la bănci pe parcursul unei perioade lungi de timp,se colectează permanent un volum de
vărsăminte.În aşa caz mărimea fondului depinde de volumul primelor achitate.În aşa caz
asiguratorul este dependent de un aiutor financiar dintr-o parte pentru îndeplinirea obligaţiilor în
volum integru.
2. Sistema varsămintelor poate fi orientată spre susţinerea unui anumit nivel de resurse a
Fondului.In acest caz achitarea varsămintelor poate să se stopeze,cu timpul să se schimbe
reieşind din mărimea depozitelor garantate.
3.Controlul băncilor şi luarea măsurilor pentru influienţa băncilor problematice.
În cazul falimentarii băncii situaţiile standarte prevăd ca Fondul de Garantare să achite în
termenii stabiliţi compensarea depunerilor în volumul stabilit.Alţi deponenţi împreună cu
creditorii se aranjează în ordinea legală a participanţilor în împărţirea patrimoniului de concurs (a
activelor băncii-faliment).Organul de garantare la fel ia parte la concurs şi parţial poate să
acopere cheltuielile sale în multe cazuri el iese ca conducător oficial temporar cu activele şi
singur organizează achitarea creditorilor.
Însă în activităţile sale organul trebuie să se conducă,de un complex compus de înţelegeri.
Falimentarea băncii,mai ales a unei bănci mari este un eveniment nedorit nu numai de sistema
bancară dar şi de economia tării.Deaceea organele de garantare împreună cu Banca Centrală se
stăruie să nu ducă activitatea pînă la faliment,dar să rezolve problema pe alte căi,scăpînd atît
banca problematică,cît şi depozitele deponenţilor mici.După scop,posibilitatea lor de a activa
împreună pentru atingerea rezultatului dorit.
O mare importanţă în acest caz se acordă aspectului moral,aşa cum prin aşa manifestări pentru
deponenţii băncii şi alţi clienţi apare minimul de momente neplăcute.Ea aproape automat se
transferă spre deservire în noua bancă.Legea,în baza căreia se formează proiectul de garantare a
depozitelor,trebuie să conţină poziţia conducerii lui.Cert este că fondul are nevoie de un organ de
conducere,iar structura lui trebuie să oglindească nivelul finanţării ajutorului,pe care proiectul îl
primeşte de la guvern şi bănci,deaceea.:
• organizaţia de garantare (fondul) trebuie să deţină statutul de persoană juridică
• este nevoie de participarea în ci a reprezentanţilor Băncii Centrale sau organului
care efectuiază controlul activităţii băncilor

10
• Fondul are o structură a personalului permanent cu toate că această structură se va
schimba în timp,conform falimentarii băncilor.
Nu este rezonabil de a atrage la lucru pentru o activare permanentă un număr
mare de salariaţi,dar mai bine ,după măsura necesităţii, de atrage lucrători.
Pentru garantarea efectivă,trebuie să se asigure un spectru larg de informare a sacietăţii despre
problema stării financiare a băncii.Efectivitatea şi operativitatea efectuării lucrărilor legate de
problema băncilor,depind de legătura directă a tuturor participanţilor sistemei de asigurare a
stabilităţii financiare.Efectuarea măsurilor operative şi decizionale este un factor
important,acordînd dreptul de a micşora cheltuielile nelichidităţii a băncilor,şi să maximizeze
intrările de la vînzarea activelor.La etapa iniţială a detectării problemei băncii ei i se aplică
programe de ajutor sau se iau decizii de cumpărare a acestei bănci de alta.La această etapă fondul
nu poartă nici o cheltuială,toate deciziile se iau individual.La etapa următoare—după decizia
anunţării băncii falite,există trei variante:
De legislaţia ţării într-o măsură mare depinde unul sau alt mod de reorganizare a băncii
problematice,în ţară poate exista obligaţia unor cheltuieli minime pentru reorganizarea băncii,
aşa o cerinţă este relativ nu complicată pentru structura băncii,iar cînd merge vorba despre
băncile mari,atunci se alege varianta cu influienţă financiară a stabilităţii negativă mai scăzută.
Lichidarea şi compensarea după cererea deponenţilor se efectuiază în acele cazuri,cînd
cumpărarea unei bănci sau fuzionarea cu o alta nu este atrăgătoare pentru alte instituţii
financiare. întoarcerea depozitelor poate să se efectuieze ori prin achitarea simplă a banilor sau
prin transferul depozitului la altă bancă .În măsura deciziilor referitor la cumpărarea activelor şi
luarea asupra sa a obligaţiilor o bancă sănătoasă sau o grupă de investitori ia asupra sa toate
obligaţiile şi cumpără o parte sau toate activele băncii problematice (în principiu acestea sînt
credite rentabile şi alte investiţii de o calitate bună).Celelalte active sînt transferate în posesia
lichidatorului.Varianta cumpărării activelor şi luarea obligaţiilor,este formarea „bridj- băncii"
(băncii de trecere) sau a altor mecanizme temporare,care se folosesc in cazul falimentarii
băncilor cu o structură complicată. în aşa cazuri împuternicirile participantului sistemei asigurate
de garantarea financiară, iau funcţia deţinerii şi controlului după activitatea băncii
problematice,după ce în cursul unei anumite perioade efectuiază conducerea cu ea.Problema lui
-împiedicarea înrăutăţirii stării financiare de mai departe a băncii,acordarea timpului pentru
găsirea rezolvării problemei băncii,formarea de către potenţialul cumpărător a condiţiilor mai
favorabile pentru aprecierea calităţii activelor.Important în aşa situaţie de a delimita limitele
temporare de activitate a acestei structuri.Asigurătorul depozitelor îndeplineşte programa
ajutorului financiar a băncii,pentru care el ia asupra sa dreptul de conducere a băncii şi
demisionează toată conducerea.In rezultatul acestei programe deponenţii sînt asiguraţi în
întregime,însă pierderi considerabile pot avea acţionarii şi deţinătorii de obligaţii a
băncii.Programa ajutorului financiar cel mai des este folosită în acele cazuri,cînd falimentarea
băncii poate influienţa stabilitatea sistemei financiare.
Nici o schemă de garantare,oricât de perfectă ar fi,nu poate rezolva,în ansamblu,probleme de
acest gen.Schemele de asigurare a depozitelor nu reprezintă o soluţie magică,ci constituie doar
un component care, împreună cu altele,alcătuiesc cadrul optim pentru asigurarea unui sistem

11
bancar stabil.În literatura de specialitate întîlnim următoarele aspecte referitoare la garantarea
depozitelor.Astfel,poziţiile convergente în garantarea depozitelor sunt:
 interesul individual de protecţie,pe care îl reclamă orice depunător;
 interesul băncilor,de a-şi prezerva portofoliul de clienţi şi de evitare a riscului
reputaţional;
 interesul public,privind încrederea în sistemul bancar şi evitarea riscului sistemic.
Sistemele de asigurare a depozitelor pot fi structurate după mai multe caracteristici:
1. ca mod de funcţionare,vom întâlni:
 structuri mutuale de acoperire a cheltuielilor aferente satisfacerii obligaţiilor
băncilor falimentare;
 structuri formale,bazate pe existenţa unui fond dedicat acestui scop;
2. în funcţie de modul de administrare,se diferenţiază:
 fondurile administrate public;
 fondurile administrate privat;
3. după caracterul contribuţiilor,se disting:
 fondurile obligatorii;
Pentru a micşora probabilitatea survenirii riscului hazardului moral,s-ar putea propune o
diferenţiere în mărimea primelor de asigurare plătite de bănci.Astfel,pentru băncile cu un grad
sporit de risc,primele în cauză urmează să fie mai înalte decât cele prevăzute pentru băncile care
se încadrează în categoria băncilor „neriscante”.Întru realizarea acestui obiectiv,este necesară o
colaborare adecvată între autoritatea de supraveghere şi Fondul de Garantare a Depozitelor în
vederea atribuirii nivelului expunerii la risc a fiecărei bănci în parte şi determinarea,în baza
respectivă,a primelor de asigurare ce urmează a fi plătite de către acestea MDL şi/sau dоlаri SUА
şi/sau Eurо.

12
 Concluzii și recomandări

Păstrarea dispozițiilor bănești ale clienților reprezintă o funcționalitate patrimonială a

băncilor,care este determinată de o relație specială între persoane și firme,pe de o parte și bănci
pe de altă parte.
Prin aceste relații,de fapt,persoana sau întreprinderea cedează unele atribuții legate de
administrarea averii sale,sau astfel spus,încredințează efectuarea operațiunilor legate de
gestiunea disponibilităților monetare băncii,pastrîndu-și dreptul de dispoziție asupra sumelor
aflate la bancă.
În legislația actuală,există doar unele mențiuni mici și foarte generale.Consider că este
strict necesar un Regulament aparte referitor la depozite,care ar trebui să conțină:noțiuni
generale,cine pot fi părțile contractante,cerințele față de părți,drepturile și obligațiile
părților,modul de deschidere și încheiere a contului de depozit bancar,răspunderea
părților,rezelierea și modificarea contractului și în sfîrșit modul de asigurare a depozitului.
Trebuie să menționez și despre o potențială existență în viitor a unor legi sau regulamente
referitor la asigurarea contractului de depozit bancar,astfel de practice sînt deja existente în alte
state mai dezvolatate din punct de vedere economic și cu un grad de corupție mai mic.Există și la
noi un astfel de proiect,dar acesta necesită a fi adoptat pentru a intra în vigoare și pus în aplicare.
Este un lucru foarte important și necesar pentru Republica Moldova,deoarece este nevoie
de o garanție pentru întoarcerea depozitului.Atunci,clientul fiind mai sigur de bunăstarea banilor
săi,va fi mai dispus,în acest caz să-i păstreze la bancă.
Studiind contractul de depozit bancar am ajuns la concluzia că băncile din Republica
Moldova ar trebui să preia experiența altor state în reglementarea juridică a depozitelor bancare.
Un prim avantaj ar fi consultarea individuală a viitorului deponent.Băncile germane în condițiile
concurenței înalte propun clienților particulari,întreprinderilor și instituțiilor de stat,condiții
atrăgătoare pentru investirea capitalului.Și deoarece scopurile de bază ale depozitelor – rata
dobînzii înaltă,siguranța maximală,înapoierea rapidă a mijloacelor bănești – deseori se exclud
unul pe celălalt,pentru client înseamnă mult consultarea individuală.
De aceea, majoritatea băncilor propun clienților săi o consultare multilateral și gratuită în
domeniul investițiilor de capital.
Consider că clienților din Republica Moldova le-ar fi binevenită o consultatie individuală.
O altă propunere ar fi utilizarea largă a internetului.
În timp ce țara noastră ramîne pe loc din punct de vedere a tehnologiilor
informaționale,inclusiv în sectorul bancar,occidentul ne arată încă o data că inovația financiar-
bancară vine de la vest,conducînd detașat în domeniul performanței,clienților și raționalizării.
Dacă la noi,cea mai mare parte a informațiilor privind deschiderea și funcționarea
conturilor se pot obține încă direct de la ghișeu sau din anunțurile afișate în surcusalele

13
respective,în occident internetul a ajuns deja să nu mai fie un lux,ci necesitate
obiectivă,eficientă,comodă,simplă,logică și relativ ieftină.
Fără îndoială depozitul prezintă și unele avantaje,principalul fiind obținerea de către client
a unei rate mai mari a dobînzii de asemenea clientul are acces la dobînda lunară,fără a mai
aștepta scadența contului spre a o încasa,sunt și cazuri în care clientul poate împrumuta de la
bancă o garanție suplimentară.
Un alt avantaj ar fi cardurile bancare,folosite în întreaga lume deoarece cardurile se pot
elibera în baza existenței la banca emitentă a unui cont de depozit bancar.
Specialiștii mentionează că astăzi,anume depozitele au devenit un izvor de baza extern al
resurselor creditare pentru băncile comerciale ale republicii.De aceea lupta de concurență pentru
client între bănci devine din ce în ce mai intens.Proprietarului mijloacelor disponibile nu-i este
atit de ușor să se orienteze în masa de propuneri aduse de bănci și s-ă aleagă un tip de depozit
avantajos și sigur.
Situația se poate schimba în alte cazuri;cînd a falimentat ,,Interprizbanca’’,datorită
condiției sociale a deponenților săi,problema întoarcerii banilor a fost soluționată de Banca
Națională a Moldovei.În schimb cînd au falimentat ,,Bancosind-ului’’ și ,,Guineea’’ măsurile de
contracte ale incidentului s-au lăsat așteptate,iar principiul egalității nu s-a ,,declanșat’’.Un alt
caz cînd deponenții nici pînă în ziua de azi nu-și pot întoarce banii este lichidarea filialei
băncii ,,Aolis’’ din Chișinău.Unii deponenți avînd hotărîrea instanței de judecată dată în favoarea
lor,nu-și pot întoarce banii.
După părerea specialiștilor,așa mecanism poate deveni Legea despre asigurarea
depozitelor private.Un astfel de sistem este prezentat în mai multe state,după cum am menționat
mai sus,unde Guvernul este cointeresat în atragerea depozitelor de la persoane pentru îndreptarea
lor ulterioara la dezvoltarea economiei țării.Potrivit unui proiect de lege se prevede crearea unui
fond special – o structură non comercială independentă,care va fi condusă de Consiliul
Administrativ format din reprezențantii Ministerului Finanțelor,Băncii Natțonale a Moldovei și
Asociației Băncilor.Legea va stabili nu numai reputația instituției financiare,dar și mărimea
mijloa celor pe care aceasta va trebui să le introducă în casă:cu cît reiting-ul băncii este mai
mare,cu atît mai mică va fi suma.
Este un proiect destul de necesar,ramîne doar să fie adoptat și respectat.Excepție de la
regulă constituie creditul acoperit cu depozit.În acest caz,dacă deponentul nu-și va onora
obligațiile ce reies din contractul de credit el va răspunde cu depozitul bancar față de cealaltă,
înapoind suma,dobînzile,în prejudiciu material și uneori moral.

14
 BIBLIOGRAFIE
I. Acte normative şi legislative
Legea cu privire la instituţiile financiare, NR 550-XII din 21.06.1994
Legea privind garantarea depozitelor persoanelor fizice în sistemul bancar nr. 575-XV din
26.12.2003
Regulamentul cu privire la modul de calculare şi plată de către bănci a vărsămintelor şi
contribuţiilor către Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar aprobat prin Hotărîrea
Consiliului de administraţie al Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar nr. 8 din 20
august 2004
II. Manuale, Monografii şi cărţi
Basno Cezar, Dardac Nicolae. Operaţiuni bancare. Bucureşti:Tehnică şi Pedagogică, 1996. 340
p.
Berdilă-Cîrlan A. Oborc I. Monedă şi credit. Chişinău: Evrica,2006. 267p
Constantinescu Dan. Management bancar. Bucureşti:Libra, 2000.157p.
Diaconu Mariana. Bănci. Sisteme de plaţi. Riscuri.Bucureşti:Economică, 1996.224 p.
Grigoriţă Cornelia. Activitate bancară. Chişinău:Cartier, 2005.340 p.
Gust Marius. Management bancar. Bucureşti:Economica, 1999. 230 p.
Stoica Maricica. Gestiune bancară. Bucureşti:Lumina-Lex, 2002. 320 p.

15