1

Werner Schwab

OBEZITATE, neimportant: FLASC

O cină europeană

Traducere din limba germana : Dan Stoica

Spatiul: O sală de mese dintr-un local, care are un aer undeva între crîşmă, birt şi han
ţărănesc. Timpul trecut a lăsat urme care se pot vedea mai ales în mobilier şi amenajărea sălii.
In stînga: intrarea şi tonomatul; în mijloc: mesele, în dreapta de-a-lungul: tejgheaua. In acest
fel se poate vedea şi în spatele tejghelei. Pe perete stau agăţate poze deja gălbejite de boxeri,
fotbalişti, fete pe jumătate goale şi cîini; pe un stelaj pocale sportive şi fanioane; pe undeva,
dulapul unei asociaţii de ajutor reciproc; într-un colţ automaul de jocuri nou-nouţ.
Pe stînga, la o masă aşazetă de-o-parte ( faţă de masă, pahar de apă cu flori) stă Frumoasa
Pereche; pe mijloc o masă goală. Urmează masa unde se află Karli şi Herta (pahare de plastic,
sticle cu tot felul de esenţe de plante; tot aici îşi petrece cea mai parte a timpului şi Fotzi, la
dreapta sînt adăpostiţi Schweindi şi Hasi. Cîrcimăreasa stă cea mai mare parte a timpului în
spatele tejghelei, Jürgen se agită prin faţă. Lumea bea vin sau bere. Frumoasa Perechea
şampanie.

Limbajul: În mod special ar trebui să se aleagă, mai mult sau mai puţin, un mod comfortabil,
prin care Vorbaria să se depună, prin aceea că desemneaza un obiect. Cei care vorbesc şi ceea
ce se vorbeşte se amestecă şi devine prin aceasta neclar, dînd o senzaţie de „murdarie“.
Mizeria care rezultă de aici îşi aparţine ei însăşi, şi aduce prin asta claritate, dar nici un fel de
viziune, aşa speră autorul.

Personajele:

JURGEN Un tip care arată a student, dar care nu mai e tînăr. Ochelari rotunzi, păr ceva mai
lung, eventual barbă. Deseori acţionează neîndemînatec şi nesigur.

SCHWEINDI ( dacă ar fi sa traducem numele s-ar numi Porcuşor sau Porcuţ)

Un om ceva mai plin, neîndematec, dar acţionînd totuşi cu sprinteneală, vîrstă nedefinită. Per
global dă o impresie destul de obscenă, fără să sublinieze asta prin anume gestică. În prima
parte şi într-o buna parte din actul trei croşetează la o pereche de ciorapi izmană de culoare
azurie şi mestecă bucăţi de pîine neagră.

HASI (Iepuraş)
Soţia lui Schweindi. Acţionează în bună parte fără inimă şi îşi conduce bărbatul după cum are
chef. Ea trebăluişte la o pereche de ciorapi roz.
KARLI
Bădărnos, dar nu foarte elecvent în mişcările corporale. E genul absolut care poate fi asociat
cu ideea de “prolet”. Cu toate astea arată în cursul bădărăniilor sale fără nici o măsură, ca şi
cum ar ave o constituţie destul de fragilă.

HERTA
 2

Un om care arată ca bătut de soartă, cam de vîrsta lui Jürgen. Are cicatrici şi pare tot timpul că
bocceşte, totuşi se mai vede la ea că trebuie să fi fost cîndva neobişnuit de drăguţă.

FOTZI (Pizdoc)
Mai în vîrstă ca Herta. Se poartă ca o idioată, ca să sară în ochi. Gesturi exhibiţioniste, se dă
în stambă erotic, ceea ce e totatl pe delături. O fustă scurtă, cadrilată, în clopot, cu desou-uri
groteşti.

CÎRCIUMAREASA
Cam tîmpă, dar pare să ştie exact ce îi place şi ce nu. E bine făcută şi acţionează cu siguranţă
din spatele tejghelei, atît vreme cît nu participă la acţiune.

FRUMOASA PERECHE
Extrem de atractivă, îmbrăcată cu mult stil. Stă cu spatele la ceilalaţi şi îşi dedică atenţia prin priviri şi gesturi
nunai unul altuia. Din cînd în cînd se sărută şi se mîngîie cu vîrfurile degetelor. În timpul primulul act nu scot
nici un cuvint. În actul al treila arată în principiu la fel ca în primul., dar capătă un aer ordinar de nou îmbogăţiţi.
 3

Primul act:

(La o urare rostită cu glas tare de Jürgen beau cu toţii)

JURGEN: - Cum ştiţi d-le Schweindi, deseori petrece persoana mea cu mine toată nopatea
aplecată asupra studiilor ştiinţelor sociale, pentru că peste zi o parte de loc neimportantă a
copiilor acestui oraş sînt învăţaţi de mine, de către umila mea persoană, care în plus
corectează plin de răspundere toate scrierile acestor copii. Şi nu trebuie în nici un fel să vi se
pară slujba onorifică a unui om uitat de lume ca o desconsiderată. Pedagogul din mine se
ruşinează, da, uităr de sine, şi nu precupeţeşte nimic cînd e vorba de bunăstarea comună.
Conştiinţa mea, cum bine ştiţi, nu ratează nici o responsabilitate Răspîndirea conştientă a
propriei responsabilităţi se sfîrşeşte în cele din urmă, prin aceea că aşa numită cruce a lumii
este uşurată.
SCHWEINDI: - Aţi exprimat aceasta foarte subliniat în aceast spaţiu, înnaripat de un acces de
frumuseţe, d-le Jurgen. Un fruntaş al responsabilităţii cum sînteţi d-voastră, bănuieşte cu
siguranţă că şi unii ca noi, la rîndul nostru ne aflăm permanent într-o stare de
responsabilitate , într-un fel sîntem zi şi noapte legaţi cu lanţuri de responsabilitate. Soţia mea
poate să confirme asta pe baza expereinţelor sale matrimoniale, nu-i aşa Hasi?
HASI: - Da, Schweindi al meu nu-i scăpat o clipă din ochi, şi nici lăsat în pace de
Responsabiliate.
JÜRGEN: - Trebuie să imprimăm omenirii, care se compune dintr-o grămadă de oameni, o
responsibilitatea adevărată, prin aceea că îi vom livra o ştiinţă omenească adevărată, care prin
aceasta îi face fericiţi în mod global şi prin aceasta responsabili. Într-o anume măsură trebuie
să punem în acţiune efectul de domino al Norocului, pînă cînd Ştiinţa şi Norocul nu vor mai
putea să dea înapoi.
SCHWEINDI: - Victoria finală a Responsabilităţii stă foarte probabil de mult în faţa uşii şi
ţine clanţa în mîna sa victorioasă.
FOTZI: - Păi atunci să facă bine să intre, Victoria finală cu norocul ei, şi nu să lase să vină o
asemnea ruşinoşenie. Aici poate să intre oricine care are bani.
CIRCIUMAREASA: - Dar chiar la punctul asta îţi închizi gura ta depravată, Fotzi, atunci
cînd oameni iscusiţi într-o limbă iscusită îşi expun din gîndurile lor iscusite.
JURGEN: - Lasaţi-o pe Fotzi să-şi scoată vorbele ei din corpul ei, domană Cîrciumăreasă. Că
Fotzi a noastră nu e foarte departe de adevăr în copilorăşenia ei matură. Trebuie să convingem
mereu raţiunea cu o mare cantitate de ştiinţă, ca să apară în permanenţă. Poate că raţiunea este
deja printre noi sub forma norocului.
KARLI: - Norocul e o tîrfă, care rămîne mereu afară, unde are ea liniştea ei. O scroafă laşă e
norocul ăsta.
CIRCIUMAREASA: - Un animal de aşa joasă speţă ca tine nu merită din întreaga natură ca
să fie căutat de un noroc ca ăsta. Păi cînd unul ca tine e tot timpul băgat la puşcărie pentru
violenţă corporală, mai rămîne numai o mică speranţă ca norocul să trimită poate odată o
scrisoare pe o adresă falsă.
(Herta rîde şi primeşte o plamă de la Karli, pe care abia dacă o bagă în seamă)
JURGEN: – Te rog nu lovi, domnu‘ Karli, să loveşti un corp nu este de loc dovadă de
solidaritate. Trebuie să fii mereu solidar cu toate formele de viaţă, pur şi simplu cu toate, şi să
nu laşi să se vadă nici o diferenţă între fiinţele care vieţuiesc. Că sîntem perfect obligaţi, ca să
ducem o existenţă. Simplul este asupra întregii vieţi împrăştiat, şi e tot aşa de important ca şi
Nesimplu. Ştiţi d-voastră d-le Schweindi, că din cind în cind intră persoana mea pur si simplu
într-o simplă cîrnăţărie şi înfulecă cu adevăraţii aşa numiţi oameni simpli un cîrnat numit
probabil ordinar şi bun. Bineînţeles ştiu că un asemenea cîrnat pentru un om care lucrează cu
spiritul nu constituie o hrană sănătoasă. Şi în faţa ochilor spiritului apar: faina, plasma
sangvină, untura, condimentele, fosfatele, etcetera; nici un fel de vitamine de care are nevoie
viaţa. Dar trebuie să recunoaştem valoarea de simbol al unui asemenea cîrnat. Cîrnatul ca
 4

metaforă a culturii solidarităţii, ştiţi d-voastră, ca o Grăsime animale accesibilă în mari

cantităţi şi la un preţ ieftin.
KARLI: - O tîmpenie, aşa o mizerie. Un cîrnat e un cîrnat de înfulecat şi nimic mai mult.
SCHWEINDI: - Ţineţi fleanca, eşti rugat să stai în banca ta, domnu‘ Karl... Dar asta a fost o
definiţie excepţională, domnu‘ Jurgen. Aţi exprimat fără să jigniţi nici o definiţie umană o aşa
zisă poziţie comportamentală faţă de alimentul de bază Pîine. Eu am nevoie de mari cantităţi
de simţăminte pîinoase în corpul meu. Pîine este prin natura ei, sfîntă, aşa că trebuie să fie
păstrată ca o delicatesă. Pîinea şi cîrnatul.. excepţional, trupul Domnului şi carnea pămîntului.
Pîine este totuşi pentru oameni mai sănătoasă ca cîrnatul.
KARLI: - Pîinea e oricum o porcărie şi de la un cîrnat n-a trebuit pînă acum să suporte
moartea, în afară dacă s-a înecat de la o muşcătură de cîrnat. Atunci era ori un tîmpit ori unul
care vorbea prea mult în timpul mesei. Toţi oamenii îşi mănîncă cîrnatul scuipat din ei, asta se
înţelege de la sine, şi toţi oamenii trebuie să putrezească la sfîrşitul vieţii lor, dar nu din cauza
cîrnatului. Şi pen‘ că d-voastră domnu‘ Jurgen sînteţi un învăţător veritabil povestea d-vostră
cu cîrnaţii e o porcărie încîrligată.
SCHWEINDI: - S-a împlinit, sînteţi pierdut, domnu‘ Karl.
JURGEN: - Nu mi-aţi înţeles intenţiunile, scumpe domn Karli, eu găsesc cîrnatul, ca fiind o
construcţie umană, pur şi simplu simpatic, prin aceea că leagă oamenii laolaltă. Că în adevărul
adevărat suferim cu toţii de aceiaşi singurătate. Şi un cîrnat este un simbol contra decăderii
izolate, aşa cum şi un steag este un simbol. Deci copii mei de şcoală înţeleg asta.
KARLI: - Doamna cîrciumăreasă, aduceţi cîţiva crenvuşti cu brînză pentru învăţătorul nostru,
ca să nu se mai simtă aşa de singur în viaţa lui încovrigată. (Cîrciumăreasa nu reacţionează.
Herta rîde şi primeşte de la Karli un pupic. Fotzi se pune în faţa lui Karli, îşi ridică cu o
mînă fusta şi cealaltă o întinde cu palma deschisă)
FOTZI: - Vă rog bani pentru muzică.
(Karli îi bagă mîna între picioare mîrlăneşte, şi îi dă o monedă. Fotzi , ţopăie spre tonomat şi
comandă. Se aude un şlagăr german. După o jumătate de minut Cîrciumăreasa dă un picior
tonomatului care amuţeşte. Fotzi se apropie de Jurgen ţopăind şi îşi ridică rochia)
FOTZI: - Şi cît trebe să-ţi arăt ca să primesc un cîrnat numai pentru mine?
JURGEN: - Fotzi dragă, nu îţi plătesc ca să îmi arăţi intimităţile tale, intimităţile aparţin
corpului tău şi în rest nu sînt ale nimănui. Doamnă cîrciumărească, vă rog un cîrnat cu sos
pentru domnişoara Fotzi. (Fotzi se aşează. Cîrciumăreasa îi aduce un cîrnat rece şi îl
pocneşte farfuria de masă. Fotzi se joacă obscen cu el. Schweindi şi Hasi clatină din cap
indignaţi)
HASI: - Scroafă împuţită.
JURGEN: - Fotzi nu de asta ţi-am plătit eu cîrnatul. Pentru dezgustătorul din existenţa omului
nu vreau să aud că am plătit ceva. Mai bine înghiteţi în tine crenvuştul. Cînd o să ai ceva în
burtă o să îţi vine şi alte gînduri.
HERTA: (se ridică şi vorbeşte cu voce piţigăiată de şcolăriţă) – Eu bag în mine totul foarte
ordonat, altfel plînge copilul Isus pentru toţi cei care suferă de foame pe pămînt. (Karli o
trage brutal jos)
SCHWEINDI: - Cu tot respectul, doamnă Herta, n-a fost frumos din partea d-voastră....
HASI: - După mine nu s-a gîndit ăla la toate, că eu tot timpul un conţinut de arătat străinilor a
trebuit pentru ca să am. Dacă se uită lumea la ăla are o privire rea şi ăla are un miros rău din el
însuşi. Mai bine nu miroşi de loc, sau puţi, altfel vin oamenii la ăla lîngă piele şi se uită la el,
că ce are pielea lui, şi ce mai creşte pe sub ea. (Karli face semn la tîmplă cu mîna ca e ţicnită)
KARLI: - De pişat, te-ai pişat mereu pe tine mai înainte ca să te iau de la bărbatul tău, şi de
văicărit, te-ai văicărit mereu, mai înainte să te pişi pe tine. De două ori pe zi te-ai văicărit la
bărbată-tău, şi de două ori te-ai pişat pe tine, şi de puţit ai puţit mereu la cretinul de bărbată-
tău. Dar în viaţa comună cu mine nu mai faci asta, scumpa mea Herta, la mine s-a terminat
aproape de tot cu pişatul, la mine te pişi o dată pe zi, pentru că eu nu-ţi mai pocnesc trupul aşa
 5

des ca descreieratul tău bărbat. De cînd eşti a mea, se vede din nou, că pe cînd erai o fată
arătai ca lumea, erai aproape ca o adevărată actriţă de frumoasă.
SCHWEINDI: - Capacităţile d-voastră pedagogice, domne Karli, în ceea ce priveşte un caz
dificil cum este fără îndoilă doamna Herta, nu vreau să le pun sub nici o formă la îndoială, dar
sînteţi sigur, că uşurările lichide ale domanei Herta sînt o temă potrivită pentru un spaţiu pe
jumătate public, aşa cum acest local public ar trebui să fie. Într-o amenajare publică trebuie să
atacam lucruri generale, să discutăm ca spre exemplu despre conceptul de pîine.
KARLI: (se ridică enervat) – Eu nu m-am pişat în lumea asta niciodată pe mine, domne
Schweindi.
JURGEN: - Dar domnii mei, nu fiţi aşa de scîrboşi, vă rog, nu aşa de oribili...
SCHWEINDI: - Nici ca un sugar roşăcios, domne Karli?
KARLI: - Din partea mea nu s-a produs nici o porcărie. Nici măcar nu eram pe lume atunci
cînd ar fi trebuit să fiu mic. Nu am fost niciodată un Isus mic şi grăsului ca d-voastră, domne
Schweindi. Nu pot să-mi amintesc, şi ce nu pot să-mi amintesc, asta nu a putut să fie. De asta
nu s-a pişat Karli niciodată pe el.
HERTA: - De asta te caci peste mine în pat în beţia ta. (Karli o apucă de păr şi o ţine aşa
multă vreme)
KARLI: - Nu trebuie să le bagi în cap onoraţilor domni nici o exagerare, Herta, trebuie să
vorbeşti normal cu oamenii, Herta, ori îţi ţii fleanca, ori ţi-o paradesc. (Herta se zbate)
HASI: - Acu‘ o să se pişe pe ea, cît de curînd, că de văicăreit, deja se văicăreşte.
KARLI: (o ţine încă de păr) – Ascultă Herta, la Karli nu se pişă nimeni pe ea. Pe un tip aşa
sensibil înlauntrul lui cum e Karli l-ar răni tare adînc în interiorul lui dacă s-ar întîmpla ca
Herta lui să se pişe pe ea.
JURGEN: - Domnii mei, da‘ să ştiţi că faceţi un rău serviciu demnităţii voastre umane,
demnităţii voastre, dar se înţelege de la sine şi demnităţii umane a doamnei Herta. Trebuie să
pensulăm o acuarelă cu un peisaj umplut cu suflete libere în înăuntrul său spaţial. Trebuie să
recunoaştem într-un om demnitatea sa umană, aşa cum recunoaştem starea vremii zilnice,
atunci nu poate nimeni să zică ceva contra. Doar nici faţă de starea vremii nu te poţi comporta
ca şi jignit.Se blestemă schimbarea vremii, dar pînă la urmă ia fiecare cunoştinţă de ce simte
despre vreme fără să înceapă să lovească în stînga şi în dreapta. Dar desigur văd şi eu că
demnitatea umană înăspreşte viaţa şi că contra gropilor vieţii se poate să scoţi la iveală un
blestem. Atunci se zice: Viaţa asta ca un cur găurit şi căcăcios e un blestem de la Dumnezeu,
dar totuşi te întorci bucuros din nou pe tărîmul culturii demnităţii umane şi admiri pictura
liberă a sufletelor. Un soare pupruiu şi gingaş, la apus, domnii mei, o scufundare a soarelui în
dreptatea interioară a omului, ştiţi d-voastră, sufletul ca soare, care coboară cu fereală şi
prietenos în spatele formelor rinichioase ori în inimioară ale contururilor munţilor. Asta
produce echilibru ca frumuseţe pe lume asta, ceea ce e fireşte e o greşeală de raţiune, lumea,
vreau să spun...
KARLI: - Sînteţi mai tîmpit decît mine, Karli. Deşi toţi învăţaţii au stabilit mereu că sînt cel
mai mare tîmpit, care poate pentru ca să existe pe lumea asta. Si eu a trebuit deseori să lovesc
oameni din ăştia mai de soi, pînă i-am umplut cu dureri corpurile lor, că fiecare are nevoie
pentru sine să simtă ceva cald, că altfel poate să se ducă la closet şi să-şi dea drumul el însuşi
pe acolo pe unde a lăsat tocmai ceva din el.
Sufletul e anume, Foamea, o Sete îngrozitoare şi simţirea ciudată la Karli cînd îşi vîră
chiştocul în Herta. Sufletul, asta-i, că trebuie să te prindă rîsul cînd te chiorăşti la un om care
dă ortul popii.
FOTZI: (ţopăie pînă la Karli) – Rog bani pentru muzică. (Karli o apucă brutal între picoare
şi îi scuipă în palmă deschisă)
HASI: - Hasi şi Schweindi sînt oameni educaţi, şi vă rog să cunoaşteţi asta pe dinlăuntrul d-
vostră. Avem o educaţie de inimă şi raţiunea noastră luminează ca un măr roşu şi mare.
Sîntem oameni care stăm cu amîndouă picioarele în lumea raţională, nu ca Fotzi, curva asta în
 6

călduri. Schweindi al meu a fost chiar o juma de an pedagog ca domnu‘ Jurgen, dar numai că
l-au desfiinţat pe Schweindi al meu ticăloşii de puştani, puii ăştia de oameni fără grai, poricii
ăştia mici şi răi. I-au minţit d-lui inspector şcolar că Schweindi al meu vrea să se joace cu
puţicile puştnilor ăştia criminali.
FOTZI: (ţopăie pînă la Schweindi) – Rog bani pentru muzică. (Schweindi se uită plictisită la
pînecul lui Fotzi şî îi dă o monedă. Acelaşi şlagăr şi aceilaşi joc al Cîrciumăresei)
HASI: - Şi cînd colo Schweindi al meu nu o iubeşte decît pe Hasi şi mîncarea bună şi viaţa
frumoasă cu totul, care trăieşte în corpul lui Schweindi.
SCHWEINDI: - Da, Hasi, o să avem copii adevăraţi, şi cu siguranţă şi fireşte că o să avem
băieţi în frumoasa noastră locuinţă. Urmaşii noştri o să ne răspîndească în tot viitorul.
HASI: - Dar pentru asta trebuie Schweindi să se excite măcar odată pentru însămînţare, altfel
o să piară un soare rece într-un cer negru.
SCHWEINDI: - O să avem un fiu care o să arata ca Hasi şi ca Schweindi luaţi împreună.
Copilul o să lase impresia că ne-ar fi dat cineva pe amindoi prin tocător şi din carnea aşa
tocată ar fi lipit la loc pe micul Schweindihasi.
KARLI: (se ridică şi rînjete cu subînţeles) – Domnu‘ Schweindi, ştiţi d-voastră care e cea mai
mare porcărie de pe faţa pămîntului? Cea mai mare porcărie de pe faţa pămîntului e pîinea.
Pîinea e porcărie. Fiecare pîine trebuie aruncată.
SCHWEINDI: (se înroşeşte tot, se ridică) – Porc murdar, criminal de război, trădător de stat.
Pîinea e aurul de pe pămînt, pîinea e viaţă. Pîinea e trupul Domnului şi va fi făcută zilnic.
KARLI: - Sper să fi scos trupul cu grijă mai înainte să bagi chestia în cuptor, că altfel capătă
un miros, ca ăla de care ai în gură. (Cîrcimăreasa se duce fără un cuvînt la Karli şi îi arde o
plamă.. Pentru că a rîs, Herta primeşte şi ea o palmă)
CÎRCIUMAREASA: - Acu‘ pe loc te scuzi faţă de domnu‘ Schweindi, coş de gunoi putrezit
ce eşti. Predai acum pe loc la domnu‘ Schweini o cerere de scuză, că altfel nu mai pui
picioarele tale murdare niciodată în localul meu.
KARLI: - Scuzaţi pentru obrăznicie, d-le Schweindi...
HASI: - Domnul Anticrist îşi cere scuze, Schweindi.
SCHWEINDI: - O să cugetăm despre asta, domne Karli.
HERTA: (către Karli) – Laşule, cîrpă în stare de ebrietate ce eşti. (Karli o loveşte pe Herta
şi o duce trăgînd-o de păr pînă la Schweindi)
KARLI: - Te scuzi imediat faţă de domnu Schweindi sau te fac bucăţele şi de dau de mîncare
la cîini. (Herta mormăie o scuză)
SCHWEINDI: - Te absolv, pe tine Herta, ca şi pe tine, domn’ Karl, dar am să vă rog să
întreprindeţi încercarea să vă facaţi mai buni.
KARLI: (Apasă faţa Hertei de şliţul chiloţilor lui Schweindi) – Chiar vrei să preiei o
îmbunătăţire asupra ta, tu, scroafă în călduri? Vrei chiar să faci un om mai bun din omul din
tine?
(Herta face semne că e de acord şi e lăsată liberă. Cade la podea şi scoate o batistă, pe care
o ţine la nas)
HASI: - Domn‘ Karli, sînteţi un om primitiv, dar nu sînteţi un băiat rău.
KARLI: - Merci, madam Hasi, o să mă gîndesc la asta.
FOTZI: - Absolviţă şi pe mine, domn‘ Schweindi, doreresc să primesc şi eu măcar odată o
absolvire, dragă domnule Schweindi.
SCHWEINDI: - Dar tu nu ai dus nimic ca lumea pînă la capăt, tu, Fotzişor cretinuţ.
HASI: - Fotzi nu-i în stare să facă chiar nimic ca lumea, Fotzi e o vită proastă şi tîmpă. Fotzi
asta e o găină, care are cancer la aripi. Fotzi intră la categoria corpurilor animale. Fotzi a fost
aruncată în lume de un tocător de carne, şi cu siguranţă Fotzi a noastră nu o să primească nici
o aprobare pentru un loc in cimitir. Din Fotzi or să facă hrană pentru cîiini la conservă. Nici
unui om uman n-o să-i lipsească Fotzi, atunci cînd în sfărşit n-o să mai fie pe aici. (Fotzi se
inîrte in jurul lui Hasi distrusă)
 7

SCHWEINDI: - Nu mai fi atît de severă Hasi, ce-o să gîndească fiul nostru despre lume, cînd
o să audă una ca asta. Sîntem doar familişti, o adevărată familie de băştinaşi. Sîntem plini de
sentimente şi trebuie să folosim cu grijă cuvintele.
HASI: - Atunci trebuie şefului familiei noastre să i se ridice odată şi odată puţica spre cer,
altfel cu copii lui Hasi rămîne de căruţă, altfel rămîn copii în ceruri.
JURGEN: – Ar trebuie poate să căutaţi un medic. Domnule Schweindi, ştiinţa medicală
salvează astăzi mulţi urmaşi, care mai înainte ar fi fost priviţi ca pierduţi.
KARLI: - Ha, ha, Schweindi ăsta nu poate să şi-o tragă. Domn‘ Schweindi, ştiţi care-i cea
mai mare porcărie pe lumea asta? Pîinea şi atunci cînd nu poţi să ţi-o tragi. (Schweindi se
ridică dar nu spune nici un cuvînt lui Karli. Cîrcimăreasa se apropie de Karli)
KARLI: - Vă rog să mă absolviţi, domn‘ Schweinidi. (Îi dă preventiv o palmă Hertei)
Eu pot să mi-o trag al naibii de bine, nu-i aşa Herta, hai zi, că pot să ti-o trag foarte bine.
Lămureşte oamenii, că Karli are mereu o bucată de carne sănătoasă în pantaloni. (Herta îi dă
o palmă) Vă rog, asta-i dovada. Doamna cîrciumăreasă ştie şi ea, că pot să o trag foarte bine,
şi ea mă pocneşte tot timpul.
JURGEN: – Se pocneşte prea mult pe lumea asta. Peisajul plin de suflete omeneşti se rupe
mereu în apusuri sîngerii. Iubirea pentru oameni se urcă prea des într-un tren care merge către
o ţară falsă. Societatea omenească este mult prea mult lovită de societatea umană.
KARLI: - Păi tocmai de ai trebuie să ţi-o tragi cît mai mult, că aici o palmă se potriveşte mai
bine, că acolo palma e chiar o plăcere şi un fel de a trăi plăcerea vieţii din plin. Cine fute, are
parte şi de pocneală.
SCHWEINDI: - Pocnitul uman este o chestiune privată a corpului omenesc, care nu priveşte
pe nimeni. Hasi a mea, spre exemplu, ştie asta foarte exact, în care loc al vieţii anume să-l
poncnească pe Schweindi al ei.
KARLI: (arată către frumoasa Pereche) – Se prea poate ca cei de colo să nu se pocnească de
loc, că sînt prea fini pentru aşa ceva. Se prea poate ca să fie prea fini ca să şi-o şi tragă. Se
pupă şi cu asta basta. Sînt din soiul care, probabil, nici nu miros a oameni.
HASI: - Ce ştiţi d-voastră despre puritatea inimii, domn‘ Karli. Există oamni care sînt ca
făcuţi pentru aceste chestii grozave. Trebuie numai să aştepţi, pînă cînd lumea îşi aruncă
năvodul, dar năvoadele cu noroc ale Universului trebuie să le poţi recunoaşte cu omenescul
creier.
JURGEN: – Foarte corect, norocul e o chestie de recunoaştere şi recunoaşterea este
consecinţa apusului sîngeriu care pîlpîie peste sufletul creierului omenesc. Un om adevărat
trebuie totuşi să fie în permanenţă cu atenţia ridicată contra celorlalţi oamenii. Că eşti silit de
realitatea vieţii să fii corect de jur împrejurul lumii. Trebuie să crezi numai cei cel mai bine
despre fiecare om şi să te decizi numai pentru cei mai bun. Iubirea de oameni înlesneşte
intrarea către omul întreg, că oamenii sînt probabil prin natura lor buni.
HASI: - Oamenii delicios îmbrăcaţi de colo au cu toate astea o înfăţişare detstul de elegantă.
Ar trebui să nu-i băgăm în seamă, pentru că e posibil să fie periculos, că ei sînt oameni care
stau în faţă. Cînd priveşti oameni ciudaţi, poate să devină periculos pentru omul propriuzis în
sinea lui, de care trebuie să ai grijă foarte exact.
CÎRCIUMAREASA: - Spre norocul meu, am primit înainte de Crăciun de la domnu Jurgen o
sticlă de vin spumos veritabil, că aştfle nu aş fi putut îndeplini comanda dorită de aceşti
oameni.
Eu sînt un om, la car altii oameni vin, ca să se poată simţi serviţi, şi ca să primească acest
confort în prorpiul trup. Trebuie să îndeplinesc toate comenzile, sînt o cîrciumăreasă, trebuie
să le aduc oamenilor ceea ce este în dreptul lor după lege. Fiecare om are o soartă şi fiecare
om are dreptul la o comandă pe care trebuie să i-o îndeplinesc.
JURGEN: – Cu toate astea, acest vin spumos l-am achiziţionat pentru una din orele d-voastră
fericite dintr-un magazi extrem de fin, doamnă cîrciumăreasă şi acum aţi vîndut cadoul meu
înspumat acestor persoane care probabil sînt foarte superficiale.
 8

CÎRCIUMAREASA: - Dar ce-a fost cu dumneata, domnu‘ Jurgen, asta trebuie să comunic
persoanei d-voastră. Pentru un mic serviciu cu privire la plăcere era cît p-aci să da-ti ortu
popii în pat, dar a fost frumos gîndit din parte d-voastră ca o zi mai tîrziu să imi faceţi cadou
un vin spumos ca o echilibrare a slăbiciunii din noapte de dinainte.
KARLI: - Ha, ha, domnu‘ învăţător şef nu poate nici el să şi-o tragă. Oamenii citesc prea
multe cărţi şi nu-şi mai cunosc corpul, că şi-au lăsat trupul să li se urce la cap şi au făcut din
cap ca un corp al omului.
SCHWEINDI: - Animalul din d-voastră îşi latră iar în aer liber animalitatea. O însămînţare
copulativă e ceva aproape exclusiv spiritual. D-voastră tîrfă ordinară de curmezişul lumii,
sînteţi un om în clocot, o bestie sub formă de om.
KARLI (se ridică) – Eu sînt o fiinţă sănătoasă. Chiar şi mama mea bună a spus mereu celor
mai mari copii, că taică-miu se trage probabil din natură, că tata era probabil o corcitură de
cîine lup.
JURGEN: – Sînteţi un om ca toţi oamenii, domn‘ Karli. Bestia din d-voastră nu-i decît o
deformare socială ca şi un nas storcoşit. Sigur o să vă regăsiţi singur, pentru că în fiecare om
se găseşte un smoc din lumea oamneilor. O să îl căutaţi şi o să-l găsiţi, dragul meu domn‘
Karli.
HASI: - Sper ca Dumnezeu în bunătatea lui să ne ferească de una ca asta. Toate puterile
înaltului ascund oribilul din temătorii oameni. Omenirea este într-un om, este fineţea dintr-un
om. Să poţi fi om e fain şi omul tău propriu e fain că poţi să-l umpli de viaţă. Fireşte este
fineţea în adevăr interioară şi nu exterioară ca la aceşti oameni strălucitori străini de lume.
(arată către frumoasa Pereche)
FOTZI: (ţopăie pînă la bărbatul frumos) – Rog bani pentru muzica de la tonomat. (Bărbatul
frumos nu o lasă din ochi pe frumoas femeie, apucă fără să se uite portofelul, şi îi dă lui
Fotzi, o bancnotă de valoare. Fotzi chiţcăie încîntată şi ţopăie fericită spre masa lui Karli.
Karli vrea să pună mîna pe bani, dar Cîrciumăreasa e mai iute. Îi dă lui Fotzi o monedă,
după care urmează ritualul cu tonomatul, de data asta Fotzi e nemulţumită şi vrea s-o apuce
pe Cîrciumăreasă de şorţul unde a băgat bancnota)
CÎRCIUMAREASA: - Doar nu ţi-o fi trecut prin căpăţîna ta că gaura ta valorează o mie. Asta
e numai din cauza mea şi a vinului meu spumos.
HASI: - Ce fel de oameni sînt ăştia care unui animal ca Fotzi îi pun în mînă o asemenea sumă
de bani. Oare oamenii ăştia nu au ei înlăuntrul lor nici un pic de simţ de responasbilitate?
SCHWEINDI: - Avem de a face cu persoane care fără îndoială şi-au gonit responsabilitatea,
şi-au alungat-o, au lăsat-o să putrezească, ori aceşti oameni au o boală moştenită la glanda
responsabilităţii şi s-au născut fără nici un pic de responsabilitate.
JURGEN: –S-ar putea să aruncăm la pomană săracilor dintre săraci banii. Ştiu eu un număr de
cont care ia banii buni şi îi transformă într-un sens bun. (arată deodată iritat şi se apucă cu
mîinile de cap) Nu ştiu....e îngrozitor ce pot să spun fără încetare, ce scot din mine... totul e cît
se poate de rău şi oribil.
KARLI: - O mie e o mie.
HERTA: - Mie aparţine bineînţeles lui Fotzi. Mia era destinată găurii lui Fotzi, dar aici în ţara
noastră e aşa scris că o scăpare din vedere nu funcţionează. În ţara noastră pînă şi horoscopul
e furat din oameni... (Karli îi face semn cu mîna la tîmplă că are o păsărică) ... e trist, e aşa
de trist, că eu însumi la mine nu-mi vine să cred cît de tristă sînt, şi şi mai trist e totul, pentru
că eu în viaţa mea nu mai pot să-mi permit să împing în mine aşa o tristeţe. Oamenii aia de
colo îşi pot permite să cumpere o tristeţe cînd au chef, fără să trebuiască să sufere de dureri.
Asemenea oameni se mîngie unul pe altul şi sînt trişti, pentru că sînt atît de fericiţi, sau se
pupă, pentru că ştiu exact, că tristeţea este cea mai bună prietenă a norocului. (Karli îi dă o
scatoalcă peste frunte şi o clatină capul)
SCHWEINDI: (zelos) – Oamenii ăstia sînt oameni fără băgare de seamă, oamni rari, dar fini
şi plini cu cîrpe preţioase peste tot corpul. O piele mult prea preţioasă, ceva rupt de lume sub
 9

formă de oameni. Probabil că asemenea oameni nici nu au capacitatea, să scoată în lume

proprii copii din propriul trup. Sînt duşamanii familiei, dragă Hasi, oameni care folosesc
mijloace anticonceptionale, care se bucură de fiecare răspundere creştină ca de moarte;
oameni sexuali fără răspundere sexuală. Trebuie să găseşti mijloace ca să croieşti drumuri în
care asemenea oameni să îşi adune limba, cît să şi povestească viaţa lor nîmplinită şi fără
valoarea şi să remarce, că vieţuiesc o viaţă rea. Bineînţeles că duc o viaţă prost condusă, care
îşi ajunge ei însăşi, aşa cum un munte îşi este singur de ajuns, nici un patiotism, iresponsabili
ca marea sau ca o pădure.
HASI: - Şi tu te sufoci în responsabilitatea ta, te umfli şi putrezeşti în corpul tău plin de
responsabilitate. De fapt tu ar trebuie să te chemi Hasi şi nu eu, pentru că tu nu ai un corp de
Schweindi, ci de iepuraş, şi ăla castrat, devorat, unul pe care mai bine îl arunci pe stradă ca să
îl vadă lumea.
SCHWEINDI: (plîngăcios) – Eşti o scroafă răutăcioasă. Dacă o să avem cîndva copii, aşa
ceva n-o să-ţi poată ierta copii noştri. (Hasi îl îmbunge cu croşeta) Ahhh, acum ai împus în
mine, acum corpul meu e rănit. (Hasi îi mai dă o palmă) Ahh... eh... totul are dreptata lui...
viaţa se ţine mereu lîngă ea, aşa e normal. Viaţa se poartă aşa cu mine de pe vremea cînd eram
încă un puşti, pe atunci era viaţa luminoasă şi minunat de frumoasă. Cel mai frumos la viaţa
pe care am dus-o a fost copilăria copilăroasă. Şi mai ales viaţa ca copilărie îmi place cel mai
mult. Cînd eşti puştan ai un corp gingaş şi plin de pacate care trebuie mereu pedepsit, pentru
că el vrea să fie mereu pedepsit. Ca copil erai disciplinat pînă cînd trupul striga, şi copilul om
care strigă ştie că lumea are urechile ciulite, ca e o uriaş de mare ureche care ascultă exact.
Gingaşul corp de copil ţipă la lume şi lumea îi iartă dulcele lui păcat. Copilăria are nevoie de
disciplină, ca să rămînă copilărie. (muşcă lacom dintr-o bucată de pîine)
KARLI: - Ha, ha e un futangiu de copii. Cel mai rahat pe lumea asta este anume şi într-adevăr
pîinea cu un futangiu de copii, care n-are un castravete ca lumea şi nici maioneză, ha, ha...
SCHWEINDI: - Criminal de război, escroc de pîine, trădător de război, criminal de pîine. N-o
să mai primeşti niciodata de acum încolo vreo iertare.
CÎRCIUMAREASA: (se apropie de Karli) – Încă un cuvînt spurcat şi zbori pentru veşnicie.
Domnu‘ Schweindi s-a ocupat de toţi copii cu o mişcătoare grijă. Domnu‘ Schweindi este
moral şi înalt cît o turlă de biserică, care are o mare iubire pentru toate fiinţele în sine, şi faţă
de el nu eşti decît un păduche, un păduche de închisoare, într-un pat de răufăcător.
SCHWEINDI: (mestecă agitat o bucată de pîine) – Toate fiinţele vii sînt iubitoare, numai
păduchii nu. Păduchii vor fi gazaţi.
KARLI: (se ridică furios) – Eu... eu sînt un om... (Priveşte fix in tavan) Stau în faţa unei
oglinzi mari, în faţa unei oglinzi uriaş de mari... şi văd că sînt un om, pentru că văd că... arat
ca un om. (Se aşează respirînd greu. Herta vrea să-l consoleze, dar el o împinge brutal în
lături)
SCHWEINDI: - Îmi permit să vă înmînez mulţumirile mele personale pentru adăugirile
argumentatorice cu privire la păduchi din partea d-voastra, d-na cîrciumăreasă. Vom şti să
preţuim integritatea persoanei d-voastră. Să sperăm că într-o bună zi comportarea d-voastră va
căpata şi reprezenta un exemplu de caracter complex.
JURGEN: – Ciudat.. „ciudat“ este un cuvînt deosebit, de asta şi viaţa e ciudată. Omul îşi dă
silinţă cu privire la viaţa oamenilor, pentru că omul trebuie să-şi dea silinţa şi pentru viaţa lui,
şi oamenii nu pot recunoaşte nimic, ca şi cum viaţa ar fi ciudată, pentru se rămîne peste
măsură, pentru că iarăşi nu poate omul să scape de tot şi de toate, si pentru că dintre toate
lucrurile ciudate el însuşi e cel mai ciudat. Şi deodată rămîe omul locului în mijlocul unei
zebre de pietoni şi îşi spune lui însuşi, viaţa cu totul normală, este că trebuie să mori, că omul
lui însuşi îşi sugrumă viaţa, pînă dispare.
KARLI: (arată către Frumoasa Pereche) – Şi ăia de colo, unde-i viaţa lor care se va
sugruma? Că aia sînt aşa de fini şi lucioşi, pe dinăuntru şi pe afară, ca un castor. Şi dacă aia nu
au nici un fel de viaţă, care trebuie sugrumată, cînd o să moară odată şi odată ăia de colo? Că
 10

cumva trebe să dea şi ei viaţa, Pentru că noi putem privi cu ochii noştri finuţii ăia de oameni,
atunci înseamnă că şi ei, cei de colo, trebuie să fie în stare să dea în primire.(Cîriciumăreasa
se duce către masa Frumoasei Perechi şi îşi pune mîinile în şolduri. Schweindi mănîncă tot
mai agitat pîine )
CÎRCIUMAREASA: - Sînteţi mulţumiţi de toate? Se poate să vă mai aduc ceva? Mai au
domniile lor vreo dorinţă în interiorul domniilor lor? ( Frumosul Bărbat face semn că nu din
cap, fără să-şi ia faţa de la Frumoasa Femeie. Cîrciumăreasa se aşează lîngă Hasi şi
Schweindi)
CÎRCIUMAREASA: - Porci sînt mai mult decît mulţumiţi. Nu mai au nevoie de nimic, pentru
că nu mai vor să vrea ceva. Au încetat să mai vrea ceva pe lumea asta, pentru că nu mai au
nevoie de nimic de la noi. Porcii au nevoie numai de ei. Toţi oamenii mai buni nu au nevoie
decît de ei însăşi şi sînt mulţumiţi cu ei însăşi. Toţi oamenii fini sînt nişte porci morţi fără
şoric, fără grăsime, şi fără un cîrnat omenesc.
SCHWEINDI: - Apăi asemenea oameni n-au fost în viaţa lor porci. Porcii originali au grijă
plini de responsabilitate de proprii lor urmaşi. Porcii sînt oamenii mai buni, aşa cum se
dovedeşte în viaţa de zi cu zi şi dupa aceea se exprimă. Trebuie să strecori acestor oameni
întrebările corect, trebuie să li se ceară socoteală din partea şi pentru asemenea cetăţeni
trebuie să existe o mişcare cetăţenească capabilă de acţiune.
HASI: - Trebuie să spunem lucrurilor pe nume, ca să se poată şti, în ce situaţie sînt lucrurile.
Un om priceput trebuie să poată întreba aceşti oameni ce cred ei neapărat că sînt Domn‘ Karli
sînteţi un om simplu. Puteţi să v-o trageţi bine, întrebaţii pe oamenii aceia, ce-i cu ei. Luaţi
iniţiativa, domn‘ Karl.
KARLI: (se ridică) – Hei, voi de colo, nu beţi o ţuică cu noi ?(Bărbatul frumos dă din cap a
refuz fără să ia ochii de la frumoasa femeie )
SCHWEINDI: (se ridică) – Ăştia sînt nişte oameni de nimic şi nu nişte cetăţeni, ăştia sînt
criminali de război, care foarte probabil reprezintă opinia că pîinea e o porcărie, că pîinea e un
nimic, că noi sîntem un nimic.
KARLI: - Răufăcătorilor pîinăcioşi, nihiliştilor, trădătorilor de război.
SCHWEINDI: - Extrem de foarte exact, domn‘ Karl, nu m-am îndoit o clipă de d-voastră.
HASI: - E un om primitiv, dar un băiat bun şi poate, foarte probabil să şi-o tragă foarte bine.
CÎRCIUMAREASA: - Şi-o trage bine.
HERTA: - Pălmuieşte bine cînd şi-o trage. (Karli o pălmuieşte, Cîrciumăreasa se bagă şi ea
şi îi dă o palmă. Pe Herta o apucă un hohot de rîs)
JURGEN: - Dar domniile mele, prieteni... vă rog, vă rog, vă rog, altfel izbucneşte războiul
Lumea o să moară în faţa noastră, vă rog, vă rog, vă rog...(Schweindi se pune în mişcare şi îl
sărută pe Jurgen pe gură, pe Cîrciumăreasa pe frunte iar pe Karli pe frunte şi pe gură. Karli
îşi şterge scîrbit buzele. Schweindi se duce la frumoasa Pereche şi îl bate stîngaci pe
frumosul barbat pe umar. Barbatul frumos se fereşte fără să-şi ia ochii de la frumoasa
femeie. Schweindi apucă mîna care îl împinge deoparte şi şi-o pune între picioare. Frumosul
bărbat îl cîntîrreşte foarte practic şi cu interes măsurat pe Schweindi, care se excită cu mîna
străină. Fotzi îşi vîră mîiinile în gură şi tremură isteric)
SCHWEINDI: (către frumosul Bărbat) – Tu eşti un copil. Eşti un o copilprie de puştan. Eşti
puştiul meu. Tu eşti eu, pe cînd eram ca un os de fildeş şi mic ca o pasăre. (Karli se apropie şi
el şi o pălmuişte pe frumoasa Femeie. Cîrciumăreasa îi smulge mîna străină lui Schweindi şi
şi-o vîră între picioare. Jurge vine şi el către grupul care se agită, îngenunchează şi începe
să se roage: vă rog, nu, vă rog, nu. Herta se ridică şi priveşte rece, face un balon mare cu
guma de mestecat, care în cele din urmă o lasă să pocnească peste faţa ei. Perechea
frumoasă e trîntită la podea şi li se smulg hainele de pe ei. Karli se pregăteşte să o violeze pe
frumoasa Femeie. Schweindi îi trage sîncind frumosului Bărbat pantalonii jos.
Cîrciumăreasa îşi ridică şorţul şi se aşează pe faţa frumosului Bărbat. Hasi aşteaptă în
 11

spatele lui Schweindi erecţia acestuia ca să o poată folosi pentru ea. Frumoasa Pereche a
fost cu totul îngorpată sub corpurile atacatorilor. În cele din urmă ţîşneşte sînge)

Sfîrşitul primului act

 12

Actul doi

(Din nou in local. Două cadavre destul de dezmembrate, din care ies coastele descarnate.
Cîrciumareasa, Karli, Jurgen, Fotzi, Schweindi şi Hasi îngenunchiaţi sau pe vine in jurul
cadavrelor, sînt incă numai jumătate îmbrăcaţi, dezorientaţi, zbîrliţi, plini de sînge. Deci
tocmai consumaseră Frumoasa Pereche. Herta stă în acelaşi loc ca şi în actul 1 şi face mai
departe baloane cu guma de mestecat, repetind gestul la nesfîrşit. Se mai aud sunete de
plăcere sau de durere)

JÜRGEN: - (pune deoparte osul său) (are un acces de plîns)

KARLI: –
JÜRGEN (plînge) –
KARLI (nesigur) –
SCHWEINDI (înghite) -
KARLI: – (Schweindi îl loveşte cu o halcă de carne peste cap. Cîrciumăreasa îl loveşte peste
scăfîrlie cu un ciolan din coapsă.)
HERTA (sigură pe ea) –
JÜRGEN: -
CÎRCIUMAREASA: -
FOTZI (încordată) –
HASI (loveşte cu un os hotărîtă în podea) –
HERTA (rîde răutăcios) -
JÜRGEN (foarte serios): - (Stă într-o parte absent şi se joacă cu bucăţi de cadavru ca şi cum
ar fi nişte obiecte oarecare)
KARLI (plîngăcios): –
SCHWEINDI: -
KARLI (obosit) : – (Cîrciumăreasa îl pocneşte cu oasele de la coaste. Karli abia dacă o bagă
în seamă)
HASI: –
SCHWEINDI (plîngăcios) –
HASI: –
JÜRGEN (filozofînd): -
FOTZI: -
HERTA: –
HASI: – (Herta îşi scoate pantofii şi ciorapii şi îi vîră lui Karli degetele de la un picior în
gură. Karli suge şi plînge. Unul după altul îl urmează toţi în afară de Schweindi. Acesta
priveşte iritat scena)
SCHWEINDI: -
HERTA: – (Hasi îl pălmuieşte pe Schweindi. Schweindi suge gemînd piciorul Hertei. Fotzi
sărută fundul Hertei.)
KARLI: –
FOTZI: -
JÜRGEN (zelos) –
HASI: –
SCHWEINDI: -
HASI: –
SCHWEINDI: -
HERTA: – (Mătură cu piciorul o coastă, se aşează la masa Frumoasei Perechi şi bea din
şampania lor)
KARLI: – (Aşează coasta aşa cum era înainte)
CÎRCIUMAREASA: -
 13

SCHWEINDI(zelos): -
HASI: –
SCHWEINDI: -
KARLI: –
SCHWEINDI: -
HASI (se ridică): – (Il pălmuieşte pe Schweindi) (devine nesigură)
JÜRGEN: - (Pauză) (Pauză) (Merge la Herta şi îi pune capul în poala ei. Îi toarnă plictisită
un pahar de şampanie peste faţă. Alunecă obosit la podea şi rămîne o vreme aşezat acolo.)
SCHWEINDI (se trezeşte, se ridică): -
HASI: –
KARLI (obosit): –
SCHWEINDI ( patetic): -
FOTZI: -
JÜRGEN (sare sus şi se întinide) – (Cîrciumăreasa scoate din şorţul ei mai multe mucuri de
lumînări, le ordonă cu grijă în jurul coastelor şi le aprinde, apoi stinge lumina)
KARLI: –
FOTZI: - (Karli îi arde una lui Fotzi)
FOTZI: -
JÜRGEN (cuprins de furie): -
KARLI (plîngăcios) : –
SCHWEINDI: -
JÜRGEN: - Linişte.
HERTA: - (bea) (tare) (bea)
JÜRGEN: -
HERTA (rea): - (Karli şi Schweindi se prabuşesc la picioarele Hertei şi le ling. Fotzi se
apropie şi ea şi săruta cu o plecăciune mîna Hertei. Hasi îşi scoate pantofii şi ciorapii şi îi
trage un picior în spate lui Schweindi. Cînd Schweindi bruscat se întoarce, Hasi îi vîră
piciorul în bot)
SCHWEINDI (scuipă): - (Hasi ridică un os de jos şi vrea să-l lovească pe Schweindi, dar se
stăpîneşte brusc şi lasă resemnată jos osul)
KARLI: –
HERTA: - (bea) (bea) (bea) (bea)
KARLI (supus) : –
CÎRCIUMAREASA: -
JÜRGEN: -
CÎRCIUMAREASA: -
SCHWEINDI (dîndu-şi silinţa): -
FOTZI(dispreţuitoare): - (Hasi se repede la Fotzi şi îi vîră cu de-a sila capul într-un cadavru)
HASI: –
SCHWEINDI: -
JÜRGEN (plinge): - (Hasi îi dă drumul lui Fotzi şi îşi aranjează coafura. Fotzi se tîrăşte pînă
sub masa Hertei şi se chirceşte acolo)
JÜRGEN: -
CÎRCIUMAREASA: - (Hasi şi Schweindi bolborosesc aprobator)
HERTA(beată): - (Cei din jur o ignoră)
JÜRGEN (împăciutor): -
KARLI: –
SCHWEINDI: -
HASI: –
FOTZI: -
JÜRGEN: -
 14

SCHWEINDI: -
HASI: –
SCHWEINDI: -
JÜRGEN: - (ia două coaste şi va dirija cu ele discursul. Herta a adormit pe masă. Ceilalţi
iau poziţii meditative în jurul cadavrelor)
JÜRGEN: -
SCHWEINDI: -
CÎRCIUMAREASA: -
FOTZI: -
KARLI: –
HASI: – (toţi ridică miraţi capul şi o privesc pe Hasi)
JÜRGEN: -

Sfîrşitul actului doi

Actul trei

(Locurile de stat jos dar şi ordinea din încăpere sînt la fel cu cele din actul 1, dar Frumoasa
Pereche abia a intrat şi cercetează spaţiul, strîmbînd din nas.)

EA: -
EL: - (Ocupă aceiaşi masă ca în actul 1, Cîrciumăreasa se strecoară la masă şi o şterge cu o
cîrpă)
CÎRCIUMAREASA: -
EL: -
EA: -
CÎRCIUMAREASA: -
EL: -
EA: -
EL: - (rîde)
EA: -
EL(rîde) : -
EA: - (El se apleacă în faţă şi o sărută lung. Cîrciumăreasa aşteaptă iritată alături, şi nu ştie
dacă totul este luat în serios)
SCHWEINDI (cu subînţeles): -
JÜRGEN (se apleacă nesigur): -
HASI: –
EL: - (Ea rîde, Cîrciumăreasa se sperie şi dispare ridicînd din umeri în bucătărie)
SCHWEINDI: - (Hasi se uită supărată la el, pe Karli îl apucă rîsul)
KARLI: – (se încurcă)
 15

EL: -
EA: -
KARLI(parcă apucat de febră): – (Herta îi arde o palmă)
FOTZI: -
EA: -
EL: -
HERTA: -
KARLI(începe să dispere): –
EA: -
EL: -
JÜRGEN(excitat): -
SCHWEINDI: -
HASI(detaşată): – (Cîrciumăreasa vine cu mîncărurile comandate şi serveşte cu atenţie
Frumoasa Pereche. Cei doi încep să mănînce rînjind)
SCHWEINDI: -
HASI: – (Schweindi devine nesigur şi îşi reia croşetatul, după ce mai întîi muşcă cu lăcomie
dintr-o bucată de pîine neagră)
EL: - (EA izbucneşte în rîs)
HASI: – (Schweinde se adînceşte în croşetat)
EA(mestecînd) : -
EL(mestecînd): -
KARLI: –
JÜRGEN: - (Are un acces de plîns, Cîrciumăreasa îl pocneşte peste ceafă)
HERTA: -
JÜRGEN: - (plînge)
CÎRCIUMAREASA: -
EA: -
KARLI: –
FOTZI: -
EL(rîde): -
EA(mestecînd): -
KARLI: –
HERTA: -
JÜRGEN: -
EA: -
EL: - (o sărută pe vîrful nasului)
SCHWEINDI(sare în sus): -
JÜRGEN(încîntat): -
FOTZI: -
SCHWEINDI(resemnat): -
HASI: – (Schweindi şi-a pus mîinile peste faţă şi se apleacă. Hasi a golit coşul cu pîine pe jos
şi sfărîmă pîinea. Îl scuipă pe Schweindi şi îi toarnă rîzînd o bere peste cap) (îl loveşte pe
Schweindi) (loveşte) (loveşte) (loveşte. T
Înăra pereche şi Herta rîd. Fotzi şi-a acoperit urechile şi închide ochii. Jurgen se mişcă în
panică) (loveşte)
(îi arată degetul arătător) (Îl scutură pe Schweindi) (Cei din jur încearcă s-o liniştească) (Se
adresează frumoasei Perechi) (aproape că vomită) (aproape că vomită şi îşi ţine mîinile peste
gură. E linşte, Hasi iese. Fotzi îşi scoate degetele din urechi, Schweindi îşi mai ţine o vreme
faţa acoperită, nemişcat. Karli se luptă înverşunat cu unghiile de la mînă)
EA: -
EL: -
 16

JÜRGEN(se apleacă total dezorientat spre Frumoasa Pereche): -

EA: - (Ea face semn, că doreşte să fie îndepărtat Jurgen. Cîrciumăreasa îl conduce cu atenţie
înapoi la tejghea, îi toarnă o tărie şi îl ajută să o bea)
EL: -
KARLI (sare în sus agitat): – (cîntă): (cîntă): (Cîrciumăreasa se repede la el şi îl vrea să-l
lovească, dar îi cade plîngînd în braţe)

Final