Obiectul juridic principal al infracțiunii de trafic de ființe umane îl cosntitue relațiile

sociale cu privire la libertatea individual.

Iar relaţiile sociale cu privire la cinste, demnitatea, sănătatea și viața persoanei

formează obiectele juridice secundare, dintre care relațiile sociale referitoare la demnitatea
persoanei cosntitue obiectul juridic secundar obligatoriu, în timp ce relațiile sociale
referitoare la cinstea (deoarece nu toate persoanele sunt tratate cu dispreţ de comunitate),
sănătatea și viața persoanei reprezintă obiectele juridice secundare facultative ale
infracţiunii date.

Obiectul material al infracţiunii date constă din corpul persoanei de sex feminin sau
masculin în viață, care a atins vîrsta de 18 ani. Obiectul material al infracţiunii date este
condiționat de existența unor consecinţe asupra sănătății persoanei, survenite ca urmare a
aplicării unor acte de violență fizică sau psihică sau manifestarea unor atitudini neglijente de
către traficanţifaţă de victime

Latura obiectivă a infracțiunii de trafic de ființe umane, este realizată printr-un

comportament activ, care presupune, potrivit textul dispoziţiei cuprinse în alin (1) al
articolului menționat, recrutarea, transportarea, transferul, adăpostirea sau primirea
unei persoane cu sau fără consimţământul acesteia, în scop de exploatare sexuală
comercială sau necomercială, prin muncă sau servicii forțate, în sclavie sau condiții similare
sclăviei, de folosire în conflicte armate sau în activități criminale, de prelevare a organelor sau
țesuturilor pentru țesuturile și/sau celulele umane, precum și folosirii femeii în calitate de
mamă-surogat ori în scop de reproducere”

Cu referire la lipsa laturii obiective, după cum rezultă din doctrină şi din practica judiciară,
latura obiectivă a acestei componenţe de infracţiune prezumă existenţa a două componente:

1) acţiunea principală:

2) acţiunea adiacentă.

In fine aș vrea să menționez că infracțiunea prevăzută la alin (1) art.165 CP RM., este
o infracţiune formală. Ea se consideră consumată din momentul obţinerii controlului aspra
victimei de a se deplasa nestingherit

Subiect al infacţiunii referitoare la trafic de ființe umane poate fi orice persoană fizică
responsabilă, care în momentul săvîrșirei faptei penale a atins vîrsta de 16 ani, sau persoana
juridică (cu excepția autorității publice).

Subiect special al infracțiunii prevăzute la art.165 CP.RM, este persoana cu funcție de

răspundere subiectul are calitatea specială de persoană cu funcţie de răspundere reprezentînd
autoritatea publică centrală sau locală

Potrivit explicațiilor oferite în Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiţie a

Republicii Moldova cu privire la practica aplicării legislației în cauzele de trafic de ființe
umane, latura subiectiva a traficului de ființe umane se exprimă în vinovăție sub forma
intenției directe, adică făptuitorul conștientizează caracterul prejudiciabil al acțiunii sale,
prevede urmările ei prejudiciabile și dorește survenirea lor

Aşadar, obiectul juridic special al infracţiunii de proxenetism şi obiectul juridic

special al contravenţiei de practicare a prostituţiei este unul şi acelaşi (coincide), adică este
format din relaţiile sociale referitoare la regulile de convieţuire socială, demnitatea persoanei
şi sănătatea populaţiei, fiindcă, după cum am menţionat, proxenetismul contribuie la
promovarea practicării prostituţiei care la rîndul său pune în pericol valorile sociale
menţionate.

Latura obiectivă a infracțiunii de proxenetism constă în fapta prejudiciabilă care se

exprimă în acțiune. Acțiunea în cauză se prezintă sub următoarele modalități normative cu
caracter alternativ:

1) indemnul la prostituție;
2) determinarea la prostituție;
3) înlesnirea practicării prostituție;
4) tragerea de foloase de pe urma practicării prostituție de către o altă persoană;
Practicarea prostituție se sacționează se în conformitate cu art.89 din Codul contravenţional.

În decizia CCM nr. 49 din 31 mai 2018 din Curtea reține că îndemnul sau determinarea la
prostituție ori înlesnirea practicării prostituției reprezintă modalități de comitere a infracțiunii
de proxenetism

În modalitatea de îndemn la prostituție, proxenetismul se consideră consumat din momentul

îndemnului la prostituție, indiferent dacă persoana îndemnată a luat ulterior hotărîrea de a
practica sau nu prostituția. În modalitatea de determinare la prostituție, proxenetismul se
consideră consumat din momentul de determinare la prostituție, proxenetismul se consideră
consumat din momentul luării de către victimă a hotărîrei de a practica prostituția, indiferent
dacă aceasta hotărîre a fost realizată sau nu. În modalitatea de înlesnire a practicării
prostituției, proxenetismul se consideră consumat dacă, prin autorul acordat de făptuitor a fost
a fost facilitată practicarea sau continuarea practicării prostituției. În fine în modalitatea de
tragere de foloase de pe urma practicării prostituției de către o altă persoană, proxenetismul se
consideră consumată din momentul obținerii de către făptuitor, chiar și o singură dată, a
foloaselor patrimoniale de pe urma prostituție de către o altă persoană.

Latura subiectivă a infracţiunii prevăzută la art.220 CP. RM., se caracterizează prin

intenţie directă.

Subiectul infracţiunii de proxenetism este persoana responsabilă care la momentul

săvîrșirii infracțiunii a atins vîrsta de 16 ani.

Răspunderea se agravează conform lit. d) alin. (2) art.220 CP.RM., în cazul în care
subiectul are calitate specială de persoană publică, persoană cu funcție de răspundere,
persoană cu funcție de demnitate publică, persoană publică străină sau funcționar
internațional.
 Victima a infracțiunii prevăzute la art.220 CP RM. Poate fi oricare persoană, de sex
femenin sau masculin. De regulă, particularitățile victimei nu au importanță la calificare. Însă
excepţiile constituie ipotezele consemnate la lit. b) alin. (2) art. 220 CP RM. În această
ipoteză, răspunderii se agravează dacă victima are calitate de femeie gravidă

Hotărîrii Plenului Curţii Supreme de Justiţie cu privire la practica aplicării

legislaţiei în cauzele despre traficul de fiinţe umane se conturează următoarele deosebiri
dintre infracțiunile analizate: a) Distincția dintre infracțiunea de trafic de persoane în scopul
exploatării sexuale ori practicării prostituției, prevăzută de art.165 și 206 CP RM, și cea de
proxenetism, prevăzută de art.220 CP RM, constă în obiectele juridice generice diferite ale
celor două incriminări, respectiv în valorile sociale diferite protejate de legiuitor prin textele
incriminatorii:

a) În cazul traficului de persoane aceasta fiind apărarea dreptului la libertatea de voință și

acţiune a persoanei, iar în cazul proxenetismului apărarea bunelor moravuri în relațiile de
conviețuire socială și de asigurare licită a mijloacelor de existență;

b) În raport cu conţinutul dispozițiilor legale menționate în art.220 CP RM, pe de o parte,

și art.165 CP RM, pe de altă parte, infracțiunea de trafic de persoane se poate realiza numai
prin acte de constrângere ori asimilate acestora;

c) În cazul în care o persoană, fără a recurge la mijloace de constrângere, îndeamnă sau

înlesnește practicarea prostituției ori trage foloase de pe urma practicării prostituției, aceasta
săvârșește infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art.220 CP RM.

d) În situaţia unor acte de recrutare, transportare, transferare, adăpostire sau primire a

unei persoane, prin amenințare, violență, răpire, înșelăciune, abuz de autoritate, de starea de
vulnerabilitate sau prin alte forme de constrângere, ori profitând de imposibilitatea altei
persoane de a-și exprima voinţa, sau prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori
de alte foloase pentru obţinerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei
persoane, în scopul exploatării acestei persoane, fapta întrunește elementele constitutive ale
infracțiunii de trafic de persoane, prevăzute de art.165 CP RM;

e) Proxenetismul se poate manifesta separat. El poate să se transforme în trafic de

persoane ori să existe în cumul cu ultimul;

g) În cazul cînd acţiunile subiectului încep ca proxenetism, iar ulterior acesta acţionează
asupra aceleiași persoane prin modalitățile specificate, se va constata săvârșirea atît a
infracțiunii prevăzute de art.220 CP RM, cît și a infracțiunii prevăzute de art.165 CP RM.
Așadar, traficul este o infracțiune contra persoanei, impusă prin constrângere în diversele ei
forme. Proxenetismul este o infracțiune contra sănătății publice și conviețuirii sociale. În fond,
prin aceasta se delimitează traficul de persoane de proxenetism (există și alte particularități
specifice fiecărei componențe de infracțiuni) [8, p. 13].