Epistola lui BARNABA

Epistola lui Barnaba (Alexandria, 70-135 d. Cr.)

Epistola lui Barnaba este un mic tratat logic (nu o epistolă), care dezbate
întrebări cu care s-au confruntat urmaşii lui Yahshuah încă din primele zile
ale lucrării Sale: cum ar trebui să interpreteze creştinii Scripturile evreieşti?
Care este natura relaţiei dintre creştinism şi iudaism?
Scriind într-o vreme în care nivelul antagonismului dintre biserică şi
sinagogă era încă ridicat, autorul anonim al „epistolei” este preocupat să
demonstreze că moartea lui HaMassYAH pe cruce reprezintă un sacrificiu
care împlineşte un plan stabilit în Vechiul Testament (9.7-9). În cursul
interpretării sale cu privire la Vechiul Testament, el adoptă o atitudine
radical anti-evreiască, unică în literatura creştină de la începuturi. Într-un
atac susţinut la adresa iudaismului, autorul declară că prevederile distincte
ale Legii mozaice, inclusiv sacrificiile de animale şi templul în sine,
reprezintă greşeli derivate din orbirea evreilor şi din faptul că aceştia s-au
sprijinit pe un înger rău (9.4). Pe baza unei interpretări alegorice a
Vechiului Testament, inclusiv a legilor alimentare din Levitic, el dă acestuia
un sens cu totul străin de intenţia autorilor originali. Autorul încearcă să
arate că numai creştinii înţeleg adevăratul sens al Scripturilor(10.12) şi că
aceştia sunt moştenitorii adevăraţi şi intenţionaţi de Elohim ai
legământului Său. Pe scurt, Epistola lui Barnaba constituie un exemplu bun
şi timpuriu cu privire la ceea ce a devenit metoda dominantă de
interpretare a Bibliei în Adunarea primară şi în cea medievală.

Este general acceptat faptul că autorul era din Alexandria, dat fiind
ataşamentul lui faţă de abordarea alegorică, pentru care Alexandria era
bine cunoscută şi datorită faptului că de aici provin cele mai timpurii dovezi
ale existenţei acestui document. El pare să fi fost scris după distrugerea
templului din Ierusalim, în anul 70 d.Cr., dar înainte ca oraşul să fie
reconstruit de Hadrian, după revolta din anii 132-135 d.Cr. Nu este posibilă
o precizie mai mare între limitele menţionate.

Textul a fost reconstruit pe baza următoarelor mărturii:

-codex Sinaiticus, secolul al IV-lea d.Cr. (în limba greacă);

-codex Hierosolymitanus, 1056 d.Cr. (în limba greacă);

-9 late related MSS (în limba greacă);

-un fragment din papirusul 9:1-6 (în limba greacă);

-traducerea numai a capitolelor 1-17 (în limba latină).

CAPITOLUL 1

1:1 Salutări, fiii şi fiicele mele, în numele Împăratului nostru ‫= המשיה יהשוה‬
Yahshuah HaMassYAH, care ne-a iubit în pace.

1:2 Mă bucur nespus şi peste măsură de duhul vostru fericit şi plin de

slavă, căci poruncile lui ‫ = ֱאֹלהִים‬Elohim sunt mari şi bogate în ce vă priveşte
pe voi, care aţi primit harul sădit al darului spiritual.

1:3 De aceea, mă felicit pe mine însumi şi mai mult, nădăjduind să fiu

mântuit, căci văd în adevăr ‫ = רּו ַח‬Ruah (suflare) turnat peste voi, de la
bogatul Împărat al dragostei. În aşa măsură am fost lovit de uimire de
sosirea voastră mult dorită.

1:4 Aşadar, fiind convins de aceasta şi ştiind în sinea mea că, de când am
vorbit printre voi, ‫ = י ְהֹו ָה‬YHVH m-a ajutat în multe privinţe în calea
neprihănirii, sunt întru totul împins să vă iubesc mai mult chiar decât
propriul suflet, căci o mare credinţă şi dragoste locuieşte în voi în nădejdea
acestei vieţi.

1:5 Având în vedere şi faptul că, dacă iau aminte să vă comunic o parte din
ceea ce am primit, aceasta se va întoarce spre răsplătirea mea, pentru că
am sprijinit asemenea duhuri ca ale voastre. De aceea mi-am dat
osteneala să vă scriu în câteva cuvinte, pentru ca, împreună cu credinţa, şi
cunoştinţa să vă fie desăvârşită.

1:6 Căci există trei doctrine stabilite de ‫ = המשיה‬HaMassYAH: nădejdea

vieţii, începutul şi sfârşitul.

1:7 Căci Stăpânul ne-a făcut cunoscute lucrurile trecute prin profeţi,
precum şi cele care sunt aproape şi ne-a dat primele roade ale cunoştinţei
despre lucrurile care vor veni. De aceea, întrucât vedem fiecare din aceste
lucruri împlinindu-se după cum a spus El, se cuvine să ne apropiem mai
deplin şi mai mândri de altarul Lui;

1:8 dar eu, nu ca un stăpân, ci ca unul dintre voi, vă voi arăta câteva lucruri
prin care să vă puteţi bucura chiar acum.

CAPITOLUL 2

2:1 De aceea, pentru că zilele sunt rele şi adversarul nostru are autoritatea,
ar trebui să fim cu băgare de seamă la noi înşine şi să căutăm poruncile lui
‫ = המשיה יהשוה‬Yahshuah HaMassYAH .

2:2 Căci sprijinitorii credinţei noastre sunt teama şi răbdarea, iar cei care
luptă de partea noastră sunt îndelunga răbdare şi înfrânarea.

2:3 Aşadar, acestea rămân pure în lucrurile privitoare la ‫ = יהשוה‬Yahshuah,

iar înţelepciunea şi înţelegerea, ştiinţa şi cunoaşterea se bucură împreună
cu ele.

2:4 Căci ‫ = אֱֹלהִים‬Elohim ne-a făcut de cunoscut prin toţi profeţii că nu

doreşte nici sacrificii, nici arderi de tot, nici jertfe; căci El spune undeva:

2:5 „Care este scopul mulţimii jertfelor voastre?” spune ‫ = י ְהֹוָה‬YHVH. „Sunt
sătul de arderile de tot ale berbecilor; nu doresc grăsimea mieilor, nici
sângele boilor şi ţapilor, nici să vă văd venind înaintea Mea. Căci cine a
cerut aceste lucruri din mâinile voastre? Nu mai adăugaţi altele, ca să-Mi
batjocoriţi curţile. Dacă aduceţi făină bună, este zadarnic; tămâia este o
urâciune înaintea Mea; nu pot să îndur lunile voastre noi şi sabatele;
sufletul meu urăşte posturile, sărbătorile şi ospeţele voastre.”

2:6 Aşadar, El a făcut aceste lucruri fără valoare, pentru ca noua lege a
Împăratului nostru ‫ = המשיה יהשוה‬Yahshuah HaMassYAH, liberă de jugul
obligaţiei, să aducă un dar care nu este făcut de mâinile noastre.
2:7 Din nou, El le spune: „Am cerut Eu părinţilor voştri, când au ieşit din
ţara Egiptului, să Îmi aducă arderi de tot şi jertfe?

2:8 Nu le-am cerut Eu mai degrabă aceasta: Nici unul din voi să nu poarte
în inimă răutate împotriva vecinului său şi să nu iubească jurământul
strâmb?”

2:9 Noi ar trebui să pricepem, din moment ce nu suntem lipsiţi de

înţelegerea sensului bunătăţii lui ‫ = י ְהֹוָה אֱֹלהִים‬YHVH-Elohim, Tatăl nostru,
pentru că El ne spune cum se cuvine să ne apropiem de El, întrucât
doreşte să ne caute pe noi, care rătăcim ca nişte oi.

2:10 De aceea, El ne vorbeşte în felul acesta: „O inimă frântă este jertfa

plăcută lui ‫ = ֱאֹלהִים‬Elohim; un miros de o dulce savoare pentru ‫ = ֱאֹלהִים‬Elohim
este o inimă care Îl glorifică pe Cel ce a făcut-o”. Prin urmare, ar trebui,
fraţilor, să ne cercetăm atent cu privire la mântuire, ca nu cumva cel rău să
se strecoare printre noi şi să ne îndepărteze de viaţă.

CAPITOLUL 3

3:1 De aceea, cu privire la aceste lucruri, El le spune din nou: „De ce postiţi
înaintea Mea, spune ‫ = י ְהֹוָה‬YHVH. , ca să se audă strigătul glasului vostru?
Nu acesta este postul ales de Mine, zice ‫ = י ְהֹוָה‬YHVH, ca un om să-şi
chinuiască sufletul;

3:2 nici să vă curbaţi gâtul ca un inel, nici să şedeţi pe sac şi cenuşă – nici
pe acesta să nu-l numiţi post plăcut lui ‫ = י ְהֹוָה‬YHVH”.

3:3 Dar nouă, El ne spune: „Iată postul ales de Mine, spune ‫ = י ְהֹוָה‬YHVH, nu
ca un om să-şi chinuiască sufletul, ci să dezlege lanţurile nedreptăţii şi
nodurile învoielilor violenţei; lasă liberi pe cei răniţi şi desfă orice înţelegere
nedreaptă; frânge pâinea cu cel flămând şi dacă zăreşti pe cineva gol,
îmbrăcă-l; adu-i în locuinţa ta pe cei fără adăpost, nu dispreţui pe cel umil
şi nu te îndepărta de cei din casa ta;
3:4 atunci lumina ta va răsări devreme, vindecarea ta va izvorî repede,
neprihănirea va merge înaintea ta şi gloria lui ‫ = י ְהֹוָה‬YHVH te va înconjura;

3:5 atunci vei striga şi ‫ = י ְהֹוָה‬YHVH te va asculta; pe când încă vei vorbi, El
va spune: „Iată-Mă, sunt aici, dacă îndepărtezi de la tine întovărăşirile rele,
urzelile şi cârtirea, dacă vei da din toată inima pâinea ta celui flămând şi
dacă vei avea milă de sufletul umil”.

3:6 ‫ = אֱֹלהִים‬Elohim cel îndelung răbdător, întrucât văzuse dinainte că poporul

pe care îl pregătise pentru preaiubitul Lui va crede în simplitate, ne-a arătat
mai dinainte toate lucrurile acestea, ca noi să nu fim străini de legea lor.

CAPITOLUL 4

4:1 Se cuvine aşadar, ca noi, care cercetăm mult lucrurile apropiate, să

căutăm acele lucruri care pot să ne mântuiască. Să ocolim deci pe de-a-
ntregul toate lucrările nedreptăţii şi să urâm greşeala vremii de acum, ca să
fim iubiţi în vremea care vine.

4:2 Să nu ne lăsăm sufletul liber să alerge cu oamenii păcătoşi şi răi, nici

să nu lăsăm să ajungem asemenea lor.

4:3 Judecata, care este încheiată, este aproape, cu privire la ceea ce este
scris, după cum spune Enoh. Căci scopul pentru care ‫ = י ְהֹוָה‬YHVH a
scurtat vremurile şi zilele este ca preaiubiţii Lui să se grăbească şi să intre
în moştenirea Lui.

4:4 Şi profetul vorbeşte în acest fel: „Zece împărăţii vor stăpâni pe pământ;
şi se va ridica după ele un rege neînsemnat, care va smeri trei regi sub
stăpânirea unuia”.

4:5 Şi Daniel vorbeşte într-un mod asemănător cu privire la el: „Şi am văzut
a patra fiară, rea, puternică şi mai cumplită decât toate fiarele de pe
pământ; am văzut cum i-au crescut zece coarne şi dintre ele un corn mic,
într-o parte, care a smerit sub el trei din coarnele cele mari”.
4:6 De aceea, voi trebuie să înţelegeţi. Şi, mai mult, vă cer aceasta ca unul
dintre voi, care vă iubeşte deosebit şi pe deplin, chiar mai presus de
sufletul său, ca voi să fiţi cu luare aminte cu privire la voi şi să nu fiţi ca unii
oameni, ca să adăugaţi păcatelor voastre, spunând că legământul lor este
şi al nostru. Într-adevăr, este al nostru; dar ei l-au pierdut pentru totdeauna,
după ce Moise îl primise deja.

4:7 Căci Scriptura ne spune: „Iar Moise s-a aflat pe munte, postind timp de
patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi şi a primit legământul de la ‫= י ְהֹוָה‬
YHVH – table de piatră, scrise cu degetul mâinii lui ‫ = י ְהֹוָה‬YHVH ”. Însă ei l-
au pierdut când s-au întors spre idoli.

4:8 Căci ‫ = י ְהֹוָה‬YHVH îi spune astfel lui Moise: „Moise, coboară repede,
căci poporul tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului, a săvârşit nelegiuirea”.
Moise a înţeles şi a spart cele două table din mâinile lui şi legământul care
era pe ele a fost rupt, aşa încât legământul preaiubitului ‫ = יהשוה‬Yahshuah
să fie pecetluit în inimile noastre în nădejdea credinţei Lui.

4:9 Acum, deşi doream să vă scriu multe lucruri, nu ca un stăpân, ci cum

se potriveşte unuia care vă iubeşte, ca să nu pierdem lucrurile pe care le
avem, am fost plin de râvnă să vă scriu, ca şi cum aş fi unul care este mai
prejos decât voi. Aşadar, să fim cu băgare de seamă la ultimele zile; căci
întreaga vreme a credinţei noastre nu ne va folosi la nimic dacă acum, în
vremea nedreptăţii şi printre pietrele de poticnire care vin, nu rezistăm, aşa
cum se cade fiilor lui ‫ = י ְהֹוָה ֱאֹלהִים‬YHVH-Elohim,

4:10 pentru ca cel rău să nu se poată strecura pe neaşteptate. Să fugim de

toată deşertăciunea şi să urâm cu totul calea cea rea. Atunci când intraţi în
casele voastre, să nu staţi singuri, ca şi cum aţi fi fost deja îndreptăţiţi; ci
adunaţi-vă împreună, întrebându-vă unii pe alţii cu privire la lucrurile care
vă sunt de folos tuturor.

4:11 Căci Scriptura spune: „Vai de cei care sunt înţelepţi după părerea lor şi
învăţaţi în ochii lor”. Să fim duhovniceşti: să fim un templu desăvârşit
pentru ‫ = ֱאֹלהִים‬Elohim. Atâta vreme cât El se află în voi, trăiţi în teamă de ‫י ְהֹוָה‬
= YHVH şi luptaţi să păziţi poruncile Lui, ca să vă bucuraţi în orânduirile
Lui.
4:12 ‫ = י ְהֹוָה‬YHVH va judeca lumea fără să aibă în vedere faţa omului;
fiecare va primi după cum a făcut; dacă a fost bun, neprihănirea va merge
înaintea lui; dar dacă a fost rău, răsplata răutăţii va fi înaintea lui.

4:13 Să fim cu băgare de seamă, ca nu cumva, pentru că suntem deja

aleşi, să ne odihnim şi să dormim în păcatele noastre, iar conducătorul
răutăţii, punând stăpânire pe noi, să ne scoată din împărăţia lui ‫= המשיה יהשוה‬
Yahshuah HaMassYAH .

4:14 Şi, mai mult, fraţii mei, aveţi în vedere aceasta: când vedeţi că, după
atât de multe semne şi minuni care s-au petrecut în Israel, ei totuşi au fost
lepădaţi, să fim cu luare aminte, căci, după cum este scris, mulţi dintre noi
sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.

CAPITOLUL 5

5:1 Din această pricină a răbdat ‫ = יהשוה‬Yahshuah ca trupul Lui să fie supus
putrezirii, ca noi să putem fi sfinţiţi prin iertarea păcatelor, care are loc prin
stropirea cu sângele Lui.

5:2 Căci cu privire la El sunt scrise anumite lucruri care au de-a face cu
Israelul şi altele care ne privesc pe noi. Întrucât El spune că a fost rănit
pentru nedreptăţile noastre, lovit pentru păcatele noastre; prin rănile Lui noi
suntem tămăduiţi. El a fost dus ca o oaie la măcelărie şi ca un miel mut
înaintea celor ce îl tund.

5:3 De aceea, se cuvine să aducem mulţumiri deosebite lui ‫ = י ְהֹוָה‬YHVH,

pentru că ne-a făcut cunoscute lucrurile trecute, ne-a dat înţelepciune cu
privire la cele care sunt aproape şi nu ne-a lăsat fără o înţelegere a celor
care privesc viitorul.

5:4 Căci Scriptura spune că nu pe nedrept se întinde laţul pentru păsări.

Aceasta înseamnă că pe drept va pieri omul care, cunoscând cărarea
neprihănirii, se închide pe el însuşi pe calea întunericului.
5:5 Gândiţi-vă şi la aceasta, fraţii mei: dacă ‫ = יהשוה‬Yahshuah a suferit
pentru sufletele noastre, deşi era ‫ = המשיה‬HaMassYAH întregii lumi, căruia
‫ = אֱ ֹלהִים‬Elohim I-a spus la întemeierea lumii: „Să facem om după chipul şi
asemănarea noastră”, cum a putut El să sufere de mâna omului? Aflaţi voi!

5:6 Profeţii au primit de la El harul şi au profeţit cu privire la El. Însă El,

pentru a face moartea fără putere şi ca să aducă la lumină învierea din
morţi, căci se cuvenea ca El să Se arate în trup,

5:7 a suferit aceasta, ca să dea părinţilor noştri promisiunea şi, pregătind

un nou popor pentru Sine, să poată arăta, pe când era pe pământ, că va
învia pe morţi şi că El Însuşi va executa sentinţa.

5:8 Mai departe, deşi îi învăţase pe israeliţi şi făcuse atât de multe semne
şi minuni în mijlocul lor, totuşi ei nu L-au iubit.

5:9 Dar când El Şi-a ales apostolii, care aveau să predice Evanghelia,
aceştia nu erau oameni neprihăniţi, pentru ca El să arate că venise să îi
cheme la mântuire pe cei păcătoşi, nu pe cei neprihăniţi. Atunci a arătat El
că era Fiul lui ‫ = י ְהֹוָה אֱֹלהִים‬YHVH-Elohim.

5:10 Dar dacă nu ar fi venit în trup, cum ar fi putut oamenii să privească la

El şi să fie mântuiţi, dacă ei nu pot privi la razele soarelui, care va pieri într-
o zi şi care este lucrarea mâinilor Lui?

5:11 Pentru acest motiv a venit în trup Fiul lui ‫ = י ְהֹוָה אֱֹלהִים‬YHVH-Elohim, ca
să ia şi să sfârşească cu păcatele celor ce i-au prigonit până la moarte pe
profeţii Săi.

5:12 De aceea a suferit El chiar aceste lucruri. ‫ = ֱאֹלהִים‬Elohim spune că

trupul Lui a fost lovit pentru ei. Când vor bate păstorul, oile turmei vor fi
risipite.

5:13 Dar El Însuşi a dorit să sufere astfel, pentru că era nevoie ca El să

sufere pe cruce, întrucât El era ceea ce spunea profeţia despre El: „Cruţă-
mi sufletul de sabie” şi apoi „bateţi cuie în trupul Meu, căci sinagoga celor
răi s-a ridicat împotriva Mea”.

5:14 Iar El spune iarăşi: „Iată, Mi-am dat spatele să fie biciuit şi obrajii să fie
loviţi cu pumnul; Mi-am împietrit faţa”.

CAPITOLUL 6

6:1 Deci, ce a spus El atunci când a poruncit? „Cine este cel care se ceartă
cu Mine? Să stea împotriva Mea. Sau cine este cel care luptă cu Mine? Să
se apropie de Fiul lui ‫ = י ְהֹוָה אֱֹלהִים‬YHVH-Elohim.”

6:2 Vai de voi, căci veţi îmbătrâni ca o haină şi vă vor mânca moliile. Iar
profetul spune iarăşi: „El a fost pus ca o piatră tare, să fie zdrobită; iată că
voi pune la temelia Sionului o piatră preţioasă, aleasă, o piatră din unghi de
mare preţ”.

6:3 Şi ce spune el apoi? „Şi cel care crede în El va trăi veşnic.” Atunci, este
nădejdea noastră într-o piatră? Ferească Sfantul. Dar se spune astfel
pentru că ‫ = י ְהֹוָה‬YHVH I-a întărit trupul, căci El spune: „El M-a făcut ca pe o
piatră tare”.

6:4 Şi iarăşi: „Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în

capul unghiului.” El spune din nou: „Aceasta este ziua cea mare şi
minunată pe care a făcut-o ‫ = י ְהֹוָה‬YHVH”.

6:5 Vă scriu mai simplu, ca să înţelegeţi. Eu sunt the offscouring

(prejos) iubirii voastre.

6:6 Ce spune iarăşi profetul? „Sinagoga celor răi s-a adunat împrejurul
Meu; mă înconjoară cum înconjoară albinele un fagure de miere şi trag la
sorţi pentru îmbrăcămintea Mea.”

6:7 De aceea, pentru că El avea să fie arătat şi să sufere în trup, suferinţa

Lui a fost arătată dinainte. Căci profetul îi spune lui Israel: „Vai de sufletul
lor, căci s-au sfătuit între ei lucruri rele, zicând: „Să-L legăm pe cel
neprihănit, căci este o piedică pentru noi”.

6:8 Şi ce le spune celălalt profet, Moise? „Iată, aşa vorbeşte ‫= י ְהֹוָה אֱֹלהִים‬
YHVH-Elohim: Intraţi în ţara bună cu privire la care ‫ = י ְהֹוָה‬YHVH a jurat lui
Avraam, Isaac şi Iacov şi moşteniţi-o – un pământ unde curge lapte şi
miere.”

6:9 Ce spune cunoştinţa? Învăţaţi. Ea spune: nădăjduiţi în ‫= יהשוה‬

Yahshuah, care are să vă fie arătat în trup. Căci omul este numai ţărână
care suferă; fiindcă din ţărâna pământului a fost întocmit Adam.

6:10 Atunci, ce vrea să spună el când zice: „În ţara bună unde curge lapte
şi miere?” Fraţilor, binecuvântat să fie ‫ = י ְהֹוָה‬YHVH, care v-a dat
înţelepciune şi cunoştinţă cu privire la lucrurile Lui ascunse. Căci profetul
spune o pildă din partea lui ‫ = י ְהֹוָה‬YHVH. Cine va înţelege, afară de cel
înţelept şi priceput şi care Îl iubeşte pe ‫ = י ְהֹוָה‬YHVH al lui?

6:11 Aşadar, după ce ne-a înnoit prin iertarea de păcate, El ne-a dat un
caracter nou şi vrea să avem suflete de copii, întrucât El ne-a făcut noi.

6:12 Căci, cu privire la noi, Scriptura arată că El spune Fiului: „Să facem
om după chipul şi asemănarea noastră; el să stăpânească peste fiarele
pământului, peste păsările cerului şi peste peştii mării”. Şi, când a văzut cât
de bine eram întocmiţi, ‫ = י ְהֹוָה‬YHVH a spus: „Creşteţi, înmulţiţi-vă şi umpleţi
pământul”. Acestea sunt lucrurile pe care le-a spus Fiului.

6:13 Vă voi arăta din nou cum ne vorbeşte ‫ = י ְהֹוָה‬YHVH, căci El are un mod
nou în aceste ultime zile. ‫ = י ְהֹוָה‬YHVH a spus: „Iată că cei din urmă vor fi cei
dintâi. Căci de aceea a predicat profetul. Intraţi în ţara unde curge lapte şi
miere şi stăpâniţi-o”.

6:14 Iată că noi am fost modelaţi din nou, după cum spune El prin alt
profet: „Iată, zice ‫ = י ְהֹוָה‬YHVH, din aceştia care fac parte dintre cei pe care îi
văzuse mai dinainte de ‫ = רּו ַח‬Ruah (suflare) lui ‫ = י ְהֹו ָה‬YHVH, voi lua inimile
de piatră şi voi pune în ei inimi de carne”, căci El însuşi avea să Se arate în
carne şi să locuiască printre noi.

6:15 Căci inima noastră este un templu sfânt pentru ‫ = י ְהֹוָה‬YHVH.

6:16 Căci ‫ = י ְהֹוָה‬YHVH spune din nou: „Cum Mă voi arăta înaintea lui ‫י ְהֹוָה‬
‫ = אֱ ֹלהִים‬YHVH-Elohim al Meu şi voi fi glorificat?” El mai spune: „Îţi voi
mulţumi în adunare, în mijlocul fraţilor mei; Îţi voi cânta în mijlocul adunării
sfinţilor.” Noi suntem, deci, cei pe care i-a adus în ţara cea bună.

6:17 Atunci, ce înseamnă laptele şi mierea? Este vorba de faptul că un

copil trăieşte mai întâi cu miere, apoi cu lapte. La fel şi noi, fiind zoriţi de
credinţa în promisiunea Lui şi de Cuvântul Lui, vom locui şi vom stăpâni
pământul.

6:18 Am spus mai înainte: „Să crească, să se înmulţească şi să

stăpânească peste peşti”. Cine poate să stăpânească peste fiare, peste
peşti şi peste păsările cerului? Căci trebuie să observăm că a stăpâni
presupune autoritate, pentru ca omul să-şi exercite domnia prin poruncile
pe care le dă.

6:19 Prin urmare, dacă aceasta nu se întâmplă acum, El ne-a spus când va
avea loc; atunci când noi vom fi făcuţi desăvârşiţi, ca să devenim
moştenitorii legământului lui ‫ = י ְהֹוָה‬YHVH.

CAPITOLUL 7

7:1 Vedeţi deci, preaiubiţi copii, că ‫ = י ְהֹוָה‬YHVH nostru bun ne-a arătat toate
lucrurile dinainte, ca să ştim cui se cuvine să-I dăm laude, dându-I
mulţumire pentru toate lucrurile.

7:2 Prin urmare, dacă Fiul lui ‫ = י ְהֹוָה ֱאֹלהִים‬YHVH-Elohim, fiind ‫= המשיה‬
HaMassYAH care va judeca viii şi morţii, a suferit, pentru ca loviturile Lui să
ne dea nouă viaţa, să credem că Fiul lui ‫ = י ְהֹוָה ֱאֹלהִים‬YHVH-Elohim nu putea
suferi decât din pricina noastră.

7:3 Dar, când a fost răstignit I s-a dat să bea oţet şi fiere. Ce însemnau
acestea pentru preoţii de la templu? Porunca este scrisă astfel: „Oricine nu
va posti în ziua de post, va muri de moartea pe care a poruncit-o ‫= י ְהֹוָה‬
YHVH. Întrucât El avea să ofere ca jertfă vasul în care se afla duhul Lui,
pentru ca să fie împlinit modelul dat prin jertfirea lui Isaac pe altar.

7:4 Ce se spune în cartea profetului? „Să mănânce din ţapul jertfit în ziua
de post pentru păcatele tuturor. Să fiţi cu toţii prezenţi la aceasta. Şi numai
preoţii să mănânce din măruntaiele nespălate, cu oţet”.

7:5 Care era semnificaţia? „Pentru că Îmi veţi da într-o zi să beau oţet cu
fiere, când voi fi gata să-Mi dau trupul pentru noul Meu popor; mâncaţi-l voi
singuri, în vreme ce poporul posteşte şi se jeleşte în sac şi cenuşă.” A
poruncit aceasta pentru a arăta că trebuia să sufere, fiind dat în mâinile lor.

7:6 Atunci, cum a dat porunca? Fiţi atenţi. „Luaţi doi ţapi asemănători şi
fără cusur şi aduceţi-i ca dar. Preotul să ia unul din ei şi să-l aducă drept
dar de ardere de tot pentru păcat.”

7:7 Dar ce vor face cu celălalt? Celălalt, a spus El, să fie blestemat. Acum,
să vedem cum este manifestat modelul lui ‫ = יהשוה‬Yahshuah?

7:8 „Toţi să scuipe pe el, să-l străpungă, să pună lână purpurie în jurul
capului lui şi să-l alunge în pustie.” Şi după ce s-a făcut aceasta, cel care
duce ţapul în pustie ia lâna de pe capul ţapului şi o pune pe un tufiş, numit
rachel, ale cărui mlădiţe obişnuim noi să le mâncăm atunci când le găsim
pe câmp. De aceea fructele e acestui tufiş sunt dulci.

7:9 Prin urmare, ce înseamnă aceasta? Fiţi cu băgare de seamă. Un ţap

este adus la altar, altul este blestemat, iar cel blestemat este încoronat,
căci în ziua aceea îl vor vedea pe cel îmbrăcat într-o mantie purpurie şi vor
spune: „Nu este acesta cel pe care odată nu l-am băgat în seamă, care a
fost răstignit, scuipat şi străpuns?” Într-adevăr, acesta este cel care a spus
atunci că este Fiul lui ‫ = י ְהֹוָה ֱאֹלהִים‬YHVH-Elohim.

7:10 În ce fel semăna unul cu celălalt? În această privinţă, ţapii erau

asemenea Lui: erau fără cusur şi identici; de aceea, când L-au văzut
venind, au fost uimiţi de asemănarea lui cu ţapul. Aşadar, iată modelul lui
‫ = יהשוה‬Yahshuah, care avea să sufere.

7:11 Şi ce înseamnă lâna pusă între coarnele lui? Este modelul lui ‫= יהשוה‬
Yahshuah, care a fost pus în Adunare. Căci cel care doreşte să ia lâna
purpurie trebuie să sufere multe lucruri, căci ghimpele este groaznic şi,
după necaz, va intra în stăpânirea lui. Aşa a spus El: „Cei care doresc să
Mă vadă şi să pună mâna pe împărăţia Mea, trebuie să Mă primească prin
necazuri şi suferinţe”.

CAPITOLUL 8

8:1Şi ce model credeţi că reprezenta porunca dată lui Israel – ca oamenii

care păcătuiseră să aducă un viţel, care după ce era înjunghiat, era ars, iar
copiii luau cenuşa, o aruncau în vase şi puneau în jurul unui băţ lână
purpurie şi isop? Iată din nou modelul crucii şi al lânii purpurii; astfel copiii
stropeau oamenii unul câte unul, ca să fie curăţiţi de păcatele lor.

8:2 Iată deci în ce fel vă vorbeşte El vouă cu simplitate. Viţelul Îl reprezintă

pe ‫ = יהשוה‬Yahshuah; oamenii păcătoşi, care îl aduc în dar sunt oamenii
care L-au dus să fie înjunghiat. Dar acum, în faţa noastră nu mai stau
oameni şi slava nu mai aparţine păcătoşilor.

8:3 Copiii ca stropeau cu sânge sunt cei care ne-au adus vestea bună a
iertării de păcate şi a purificării inimii, cărora El le-a dat autoritatea
Evangheliei, ca ei să o predice, fiind doisprezece la număr, ca o mărturie
pentru seminţiile lui Israel, care erau doisprezece.

8:4 Şi, atunci, de ce erau copiii aceia trei la număr? Ca o mărturie pentru
Avraam, Isaac şi Iacov, care sunt mari înaintea lui ‫ = אֱֹלהִים‬Elohim.

8:5 Şi ce semnifică lâna de pe băţ? Faptul că împărăţia lui ‫ = יהשוה‬Yahshuah

este pe cruce şi că, cei care vor nădăjdui în El, vor trăi veşnic.

8:6 Şi de ce apar şi lâna şi isopul deopotrivă? Pentru că zilele când vom fi

salvaţi în împărăţia Lui vor fi rele şi ticăloase, iar cel al cărui trup este
îndurerat este vindecat prin purificarea isopului.

8:7 Şi lucrurile care s-au petrecut din această pricină ne sunt arătate nouă,
dar sunt necunoscute lor, pentru că ei nu au ascultat glasul lui ‫ = י ְהֹוָה‬YHVH.

CAPITOLUL 9
9:1 Cu privire la urechile noastre, El spune din nou despre felul în care ne-
a circumcis inima. Prin profetul, ‫ = י ְהֹוָה‬YHVH spune: „M-au ascultat cu auzul
urechilor lor”; şi iarăşi zice: „Cei ce sunt departe vor auzi cu urechile lor; ei
vor şti ce am făcut Eu; tăiaţi-vă împrejur inima”, zice ‫ = י ְהֹוָה‬YHVH.

9:2 Din nou, El spune: „Ascultă, o, Israel, căci aşa vorbeşte ‫= י ְהֹוָה ֱאֹלהִים‬
YHVH-Elohim al tău”; şi Înţelepciunea lui ‫ = י ְהֹוָה‬YHVH a profeţit iarăşi: „Cine
este cel care vrea să trăiască veşnic? Să asculte glasul Fiului Meu”.

9:3 El spune iarăşi: „Ascultă, o, cerule şi ia aminte, o, pământ, căci ‫= י ְהֹוָה‬

YHVH a spus aceste lucruri ca mărturie. Ascultaţi glasul lui ‫ = י ְהֹוָה‬YHVH,
voi, conducători ai popoarelor”. Din nou, El spune: „Ascultaţi voi, copii, la
glasul celui ce strigă în pustie”.

9:4 Căci pentru aceasta v-a tăiat El împrejur auzul, ca atunci când auzim
cuvântul Lui, să credem; căci s-a terminat cu tăierea împrejur în care şi-au
pus ei încrederea. El a spus că circumcizie nu este cea făcută în carne; dar
ei au încălcat porunca Lui, căci au fost amăgiţi de un înger rău.

9:5 El le spune: „‫ = י ְהֹוָה אֱֹלהִים‬YHVH-Elohim al vostru vă zice – aici găsesc o

poruncă nouă – nu semănaţi între spini, ci tăiaţi-vă împrejur în ‫ = י ְהֹוָה‬YHVH”.
Şi ce spune El? „Tăiaţi împrejur împietrirea inimii voastre şi nu vă înţepeniţi
grumazul. Iată, zice ‫ = י ְהֹוָה‬YHVH, toţi păgânii sunt necircumcişi în prepuţul
lor, dar acest popor este necircumcis în inima lui”.

9:6 Dar El vă spune: „Într-adevăr, oamenii erau circumcişi ca pecete pentru

ei”; dar la fel fac şi sirienii şi arabii şi toţi preoţii idolilor. Sunt şi ei parte a
legământului? Căci şi egiptenii practică circumcizia cu toţii.

9:7 Prin urmare voi, copii ai iubirii, învăţaţi cu privire la aceste lucruri că
Avraam, primul care a aplicat circumcizia, s-a tăiat împrejur privind înainte,
prin Înţelepciunea, spre ‫ = יהשוה‬Yahshuah, după ce primise doctrinele celor
trei litere.

9:8 Căci El spune: „Şi Avraam a tăiat împrejur din casa lui optsprezece şi
încă trei sute de oameni”. Ce se poate cunoaşte prin aceasta? Observaţi
că sunt menţionaţi mai întâi cei optsprezece şi apoi, după o pauză, ceilalţi
trei sute. În cei optsprezece,‫ = יה‬IH, Îl avem pe ‫ = יהשוה‬Yahshuah ; iată
pentru ce acea cruce a literei ‫ = ת‬T ( Tav) avea să aducă harul
răscumpărător, sunt menţionaţi şi cei trei sute. Deci, el Îl arată pe ‫= יהשוה‬
Yahshuah în cele două litere, ‫ = יה‬IH, şi crucea în litera ‫ = ת‬T ( Tav).

9:9 Cel ce a pus în noi darul întipărit al învăţăturii Sale, cunoaşte aceasta.
Nimeni nu a primit de la mine o relatare mai adevărată decât aceasta, dar
ştiu că voi sunteţi vrednici de ea.

CAPITOLUL 10

10:1 Dar, prin ceea ce spunea Moise: „Să nu mâncaţi porc, nici vultur, nici
şoim, nici cioară, nici vreun peşte care nu are solzi”, el avea în gând aceste
trei doctrine.

10:2 Căci, la sfârşit, le-a spus în Deuteronom: „Voi rândui în faţa acestui
popor poruncile Mele”. Deci, porunca lui ‫ = י ְהֹוָה ֱאֹלהִים‬YHVH-Elohim nu este ca
ei să nu mănânce, ci Moise vorbea în sens spiritual.

10:3 El vorbea despre porc, cu următorul înţeles: „Să nu staţi cu oameni,

vroia el să spună, care sunt asemenea porcilor, căci, atunci când devin
destrăbălaţi, Îl uită pe ‫ = אֱֹלהִים‬Elohim al lor, dar atunci când sunt în nevoie,
se gândesc la ‫ = י ְהֹוָה‬YHVH; atunci când mănâncă, porcul nu îşi cunoaşte
stăpânul, dar guiţă când îi este foame, iar când primeşte mâncare, face din
nou linişte.”

10:4 „Să nu mâncaţi nici vultur, şoim, uliu sau cioară.” Vrea să spună să nu
vă alipiţi şi să nu fiţi ca oamenii de acest fel, care nu ştiu cum să-şi asigure
prin muncă şi sudoare cele necesare lor, ci – în nedreptatea lor – pun
mâna pe bunurile altora şi, ca şi cum ar umbla nevinovaţi, se uită şi
observă pe cine să prade, din cauza pizmei lor. Ei fac la fel ca aceste
păsări, care nu îşi asigură hrana prin trudă, ci stau trândave, căutând cum
să mănânce trupul altora, nimicind prin răutatea lor.
10:5 „Să nu mâncaţi, spune el, mreană, polypus sau sepie.” Aici el vrea să
spună să nu vă alipiţi sau să nu deveniţi ca acest fel de oameni, care nu
sunt deloc evlavioşi şi care au fost deja condamnaţi la moarte, după cum
aceşti peşti blestemaţi înoată în adâncuri, fără să plutească, la fel ca alţii, ci
locuiesc în mâlul din adâncul mării.

10:6 Altfel, spune el, „Să nu mâncaţi iepure”, adică să nu vă dedaţi la pofte
împotriva firii;

10:7 „nici să nu mâncaţi hienă”, adică să nu comiteţi adulter,

10:8 „nici să nu mâncaţi nevăstuică”, adică să nu săvârşiţi cu gura voastră

lucruri necurate în ce priveşte mâncarea.

10:9 Aşadar, Moise a spus aceste trei doctrine prin Înţelepciune. Dar ei,
potrivit poftelor firii lor, le-au primit ca referindu-se la mâncare.

10:10 Şi David a primit cunoştinţa cu privire la aceleaşi trei doctrine şi

spune în mod asemănător: „Binecuvântat este omul care nu merge la sfatul
celor răi – aşa cum merg peştii în întuneric, în adâncimile mării, care nu se
opreşte pe calea celor păcătoşi – aşa cum păcătuiesc, asemeni unui porc, cei
care pretind că se tem de ‫ = י ְהֹוָה‬YHVH, şi care nu se aşază pe scaunul celor
care nimicesc pe alţii”, precum stau păsările gata de pradă. În sfârşit, aveţi
şi o poruncă referitoare la mâncare;

10:11 dar Moise a spus: „Mâncaţi tot ce are copita despicată şi rumegă”.
Ce a vrut să spună cu aceasta? Cel ce ia mâncarea îl cunoaşte pe cel care
îl hrăneşte şi, încrezându-se în el, pare să se bucure. Deci el are dreptate
cu privire la această poruncă. Ce înseamnă aceasta? Apropiaţi-vă de cei
care se tem de ‫ = י ְהֹוָה‬YHVH, care umblă în legea Lui, căci L-au primit în
inima lor. Staţi lângă cei care vorbesc despre poruncile lui ‫ = י ְהֹוָה‬YHVH şi le
cercetează, lângă cei care ştiu că practicarea lor este o faptă a bucuriei şi
care meditează la cuvântul lui ‫ = י ְהֹוָה‬YHVH. Ce înseamnă cele cu copita
despicată? Faptul că, cel neprihănit umblă în această viaţă aşteptând-o pe
cea sfântă. Iată cât de bine a făcut Moise legile acestea;

10:12 dar cum era cu putinţă pentru ei să observe şi să înţeleagă aceste

lucruri? Dar noi, care am înţeles bine poruncile, le rostim aşa cum a dorit
‫ = י ְהֹוָה‬YHVH. Din această pricină El ne-a circumcis urechile şi inimile, ca să
înţelegem aceste lucruri.

CAPITOLUL 11

11:1 Să ne întrebăm, deci, dacă ‫ = י ְהֹוָה‬YHVH a vrut să ne arate dinainte

lucrurile privitoare la apă şi la cruce. În ce priveşte apa, este scris –
referitor la Israel – că ei nu vor primi botezul care aduce iertarea de păcate,
ci vor constitui unul pentru ei înşişi.

11:2 Prin urmare, profetul spune astfel: „Fiţi uimite, o, ceruri iar pământul să
se teamă de aceasta; căci poporul acesta a săvârşit un îndoit păcat: M-au
părăsit pe Mine, fântâna vieţii, şi şi-au săpat puţuri crăpate.

11:3 Este muntele Meu sfânt, Sionul, o stâncă pustie? Veţi fi ca puii unei
păsări, care au zburat când cuibul a fost îndepărtat”.

11:4 Iar profetul spune iarăşi: „Voi merge înaintea ta şi voi netezi munţii. Voi
sparge uşile de bronz şi voi frânge barele de fier; îţi voi da comorile
ascunse şi nevăzute din întuneric, ca ei să ştie că Eu sunt ‫ = י ְהֹוָה ֱאֹלהִים‬YHVH-
Elohim”, iar El va locui în peştera înaltă a stâncii celei puternice.

11:5 ce spune El despre Fiul? Apa Lui este credincioasă. Îl veţi vedea pe
rege în gloria Lui şi veţi trăi în frică de ‫ = י ְהֹוָה‬YHVH.

11:6 În altul dintre profeţi, El spune din nou: „Cel ce face astfel de lucruri va
fi ca un pom care creşte lângă un izvor de apă, îşi dă rodul la vremea lui şi
frunzele lui nu se vestejesc; tot ceea ce face va prospera.

11:7 Nu tot aşa este cu cei răi; ei sunt ca praful pe care îl spulberă vântul
pe suprafaţa pământului; de aceea, cei răi nu pot ţine capul sus în ziua
judecăţii, nici păcătoşii în adunarea celor neprihăniţi: căci ‫ = י ְהֹוָה‬YHVH
cunoaşte calea celor neprihăniţi, dar calea celor răi duce la pieire”.

11:8 Băgaţi de seamă cum a pus El împreună apa şi crucea. Căci El vrea
să spună: „Binecuvântaţi sunt cei care, nădăjduind în cruce, au coborât în
apă”. Căci El vorbeşte despre o răsplată care va fi dată la vremea potrivită.
El spune apoi: „Vă voi da ceea ce vi se cuvine”. Dar atunci când zice că
frunzele lor nu vor cădea, vrea să spună: „Orice cuvânt care va ieşi din
gura ta cu credinţă şi dragoste, va fi pentru mulţi un refugiu şi o nădejde”.

11:9 Şi un alt profet spune: „Şi pământul lui Iacov a fost lăudat dincolo de
hotarele pământului”. Spunând aceasta, se referă la faptul că El va glorifica
vasul care are Înţelepciunea Lui.

11:10 Şi ce spune mai departe? Un râu curgea în dreapta, pe malurile lui

creşteau pomi frumoşi şi oricine mănâncă din ei va trăi în veac.

11:11 Prin aceasta, El vrea să spună că intrăm în apă plini de păcat şi de

necurăţie şi ieşim purtând roade în inimă, având în duhul nostru teamă şi
nădejde în ‫ = יהשוה‬Yahshuah. Şi oricine va mânca din pomi va trăi veşnic.
Adică „Oricine, spune El, va auzi aceste cuvinte şi va crede, va trăi în veci”.

CAPITOLUL 12

12:1 În acelaşi fel se referă la cruce în alt profet, care spune: „Când se vor
împlini aceste lucruri? ‫ = י ְהֹוָה‬YHVH spune: Când pomul se va pleca şi se va
ridica din nou şi când va curge sânge din el”. Avem iarăşi o profeţie
privitoare la cruce şi la Cel ce va fi răstignit.

12:2 Prin Moise, El spune din nou – când Israelul era atacat de duşmani,
pentru ca să le amintească atunci când luptau cu vrăjmaşii, că au fost
eliberaţi din moartea pentru păcatele lor, Înţelepciunea a spus inimii lui
Moise să facă forma unei cruci şi a celui cea avea să sufere, pentru că, spune
El, dacă ei nu vor nădăjdui în El, vor fi veşnic atacaţi. Prin urmare, Moise a
aşezat armă lângă armă pe câmpul de luptă şi, stând mai sus decât toţi, şi-a
ridicat mâinile, şi astfel a învins Israel; apoi, când le-a lăsat jos, israeliţii au
fost din nou măcelăriţi.

12:3 Din ce cauză? Pentru ca ei să ştie că nu vor fi mântuiţi decât prin

nădejdea în El.

12:4 În alt profet, El spune din nou: „Toată ziua Mi-am întins mâinile spre
un popor neascultător, care vorbeşte împotriva căii Mele drepte”.

12:5 Moise face iarăşi un alt model al lui ‫ = יהשוה‬Yahshuah, care se cuvenea
să sufere pentru ca alţii să trăiască, model pe care au crezut că l-au distrus
când Israelul a căzut. Căci ‫ = י ְהֹוָה‬YHVH a făcut ca toţi şerpii să-i muşte şi au
murit, din moment ce Eva a încălcat porunca din cauza şarpelui, pentru ca
El să îi convingă de faptul că, pentru nelegiuirile lor, ar trebui să fie daţi
chinurilor morţii.

12:6 În cele din urmă, însuşi Moise, după ce a dat poruncă să nu fie printre
ei chipul cioplit sau turnat al unui zeu, a făcut el unul, ca să arate modelul
lui ‫ = יהשוה‬Yahshuah. Aşadar, Moise face un şarpe de aramă, îl pune sus şi
cheamă poporul.

12:7 Când s-au adunat laolaltă, l-au rugat fierbinte pe Moise să se roage
pentru vindecarea lor. Atunci Moise le-a spus: „Oricare din voi, când este
muşcat, să vină la şarpele mort, pus pe lemn, să creadă şi să spere că,
deşi este mort, poate să-i dea viaţa şi, de îndată, va fi salvat; şi ei au făcut
astfel. În aceste lucruri vi se arată din nou gloria lui ‫ = יהשוה‬Yahshuah, căci
în El şi pentru El sunt toate lucrurile.

12:8 Ce spune Moise lui Iosua, fiul lui Nun, după ce îi dăduse acest nume
(căci el era profet), numai cu acest scop, pentru ca toţi oamenii să audă că
Tatăl a revelat toate lucrurile cu privire la Fiul, ‫ = יהשוה‬Yahshuah?

12:9 Deci, Moise îi spune lui Iosua, fiul lui Nun, căruia el îi dăduse acest
nume, când l-a trimis să iscodească ţara: „Ia cartea în mâinile tale şi scrie
ce spune ‫ = י ְהֹוָה‬YHVH, că Fiul lui ‫ = י ְהֹוָה ֱאֹלהִים‬YHVH-Elohim, în zilele din
urmă, va tăia din rădăcină întreaga casă a lui Amalec”.

12:10 Iată-L din nou pe ‫ = יהשוה‬Yahshuah, nu fiul omului, ci Fiul lui ‫= י ְהֹוָה אֱֹלהִים‬
YHVH-Elohim şi arătat în trup. Întrucât Îl vor numi într-o zi pe ‫= המשיה‬
HaMassYAH fiul lui David, David însuşi profeţeşte, temându-se şi
înţelegând înşelăciunea păcătoşilor: „ ‫ = י ְהֹוָה‬YHVH a spus ‫ = לַאדֹנִי‬l'Aduny
(Stăpînitor) meu: Şezi la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmaşii Tăi
aşternut picioarelor Tale”.

12:11 Şi Isaia spune în acest fel: „ ‫ = י ְהֹוָה‬YHVH I-a zis lui ‫ = המשיה‬HaMassYAH :
‫ = לַאדֹנִי‬l'Aduny (Stăpînitor) al meu, a cărui dreaptă am ţinut-o, ca neamurile
să-L asculte, voi frânge tăria împăraţilor”. Iată că David Îl numeşte ‫= לַאדֹנִי‬
l'Aduny (Stăpînitor), nu fiu.

CAPITOLUL 13

13:1 Să ne întrebăm, deci, dacă acest popor sau cel dintâi este moştenitorul
şi dacă legământul este pentru noi sau pentru ei.

13:2 Auziţi acum ce spune Scriptura cu privire la popoare. „Dar Isaac s-a
rugat pentru Rebeca, soţia lui, căci era stearpă şi ea a rămas însărcinată.
Apoi, Rebeca s-a dus să Îl întrebe pe ‫ = י ְהֹוָה‬YHVH şi ‫ = י ְהֹוָה‬YHVH i-a răspuns:
Două neamuri sunt în pântecele tău şi două popoare înăuntrul tău; iar unul
dintre neamurile acestea va fi mai tare decât celălalt şi cel mai mare va sluji
celui mai mic”.

13:3 Trebuie să înţelegem cine erau Isaac şi Rebeca şi cu privire la cine a

declarat El că un neam va fi mai mare decât altul.

13:4 În altă profeţie, Iacov vorbeşte mai clar lui Iosif, fiul său, spunând:
„Iată că ‫ = י ְהֹוָה‬YHVH nu m-a lipsit de faţa ta. Adu la mine pe fiii tăi, ca să-i
binecuvântez”.

13:5 Şi el i-a adus pe Efraim şi pe Manase, dorind ca Iacov să-l

binecuvânteze pe Manase, care era mai mare. De aceea, Iosif l-a adus pe
el lângă mâna dreaptă a tatălui său, Iacov. Dar, în Înţelepciunea, Iacov a
văzut imaginea poporului care va fi în viitor. Şi ce spune Scriptura? „Şi
Iacov şi-a încrucişat mâinile şi şi-a pus mâna dreaptă pe capul lui Efraim, al
doilea şi cel mai tânăr, şi l-a binecuvântat”. Iosif i-a spus lui Iacov: „Pune-ţi
mâna dreaptă pe capul lui Manase, căci el este fiul meu cel întâi născut”. Şi
Iacov i-a spus lui Iosif: „Ştiu, fiul meu, ştiu; dar cel mai mare va sluji celui
mai mic, dar şi acesta va fi binecuvântat”.
13:6 Iată în ce fel a arătat că acest popor va fi primul şi moştenitorul
legământului.

13:7 De aceea, dacă a fost amintit şi prin Avraam, cunoştinţa noastră se

desăvârşeşte. Căci ce spune El lui Avraam, când acesta a crezut şi credinţa i-
a fost socotită neprihănire? „Iată că te-am făcut pe tine, Avraame, tatăl
unor neamuri care cred în ‫ = י ְהֹוָה‬YHVH fără a fi tăiate împrejur”.

CAPITOLUL 14

14:1 Da, dar să ne întrebăm dacă El a dat legământul pe care jurase

părinţilor că îl va da poporului. Fără îndoială că l-a dat; însă nu au fost
vrednici să îl primească, din pricina păcatelor lor.

14:2 Căci profetul spune: „Iar Moise postea pe Muntele Sinai de patruzeci
de zile şi patruzeci de nopţi, ca să primească legământul pe care ‫= י ְהֹוָה‬
YHVH îl făcuse cu poporul Lui. Şi a primit de la ‫ = י ְהֹוָה‬YHVH cele două table
care au fost scrise, prin Înţelepciunea, cu degetul mâinii lui ‫ = י ְהֹוָה‬YHVH.
Când le-a primit, Moise a coborât să le dea poporului.

14:3 Şi ‫ = י ְהֹוָה‬YHVH i-a spus lui Moise: „Moise, Moise, Moise, coboară
repede, căci poporul tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului, a săvârşit
nelegiuirea”. Moise a înţeles că ei făcuseră din nou chipuri turnate şi a
spart tablele din mâinile lui şi tablele legământului lui ‫ = י ְהֹוָה‬YHVH s-au
spart.

14:4 Într-adevăr, Moise le-a primit, dar poporul nu a fost vrednic. Ascultaţi
voi cum le-am primit noi. Moise le-a primit fiind un slujitor, dar ‫ = י ְהֹוָה‬YHVH
Însuşi ne-a făcut pe noi să fim poporul moştenirii, suferind de dragul nostru.

14:5 Şi El S-a arătat pentru ca ei să fie făcuţi desăvârşiţi în păcatele lor şi

noi, care moştenim prin El, să primim legământul lui ‫ = יהשוה‬Yahshuah, care
a fost pus deoparte pentru acest scop. De aceea a venit El Însuşi şi ne-a
răscumpărat din întuneric inimile, care erau deja irosite în moarte şi date
nedreptăţii înşelăciunii, ca să ne aşeze în legământul poporului Lui.
14:6 Căci este scris că Tatăl i-a poruncit ca, răscumpărându-ne din
întuneric, să pregătească pentru Sine un popor sfânt.

14:7 De aceea, profetul spune: „Eu, ‫ = י ְהֹוָה ֱאֹלהִים‬YHVH-Elohim tău Te-am

chemat în neprihănire, Eu Te voi ţine de mână şi Te voi întări; Te-am dat ca
un legământ acestei naţiuni, ca o lumină pentru neamuri, să deschizi ochii
orbilor, să scoţi pe cei legaţi din lanţuri şi din închisoare pe cei ce stau în
întuneric”. Noi ştim de unde am fost răscumpăraţi.

14:8 Profetul spune din nou: „Iată, Eu Te-am pus ca lumină a neamurilor,
ca să duci mântuirea până la marginile pământului”. Astfel spune ‫= י ְהֹוָה‬
YHVH care v-a răscumpărat.

14:9 Iarăşi, profetul spune: „‫ = רּו ַח‬Ruah (suflare) lui ‫ = יְהֹו ָה‬YHVH este peste
Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia, M-a trimis să
vindec pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc prinşilor de război
eliberarea şi orbilor căpătarea vederii, să vestesc anul de îndurare al lui ‫י ְהֹוָה‬
= YHVH şi ziua răsplătirii, să mângâi pe toţi cei ce jelesc”.

CAPITOLUL 15

15:1 Mai mult, cu privire la sabat, este scris în cele zece porunci, prin care
‫ = י ְהֹוָה‬YHVH a vorbit cu Moise faţă în faţă, pe Muntele Sinai: „Sfinţiţi sabatul
lui ‫ = י ְהֹוָה‬YHVH cu mâini şi inimi curate”. |

15:2 Şi în alt loc spune: „Dacă fiii Mei vor păstra sabatul Meu, mila Mea va
fi asupra lor”.

15:3 El vorbeşte, de asemenea, despre sabatul de la începutul creaţiei: „Şi

‫ = י ְהֹוָה‬YHVH a făcut lucrarea mâinilor Lui în şase zile, a terminat în a şaptea
zi şi S-a odihnit în ea şi a sfinţit-o”.

15:4 Gândiţi-vă, copiii mei, ce semnifică aceste cuvinte: „A terminat-o în

şase zile”. Ele însemnă că, în şase mii de ani, ‫ = י ְהֹוָה‬YHVH va pune capăt
tuturor lucrurilor, căci, la El, o zi este ca o mie de ani. Şi El Însuşi
mărturiseşte astfel, spunând: „Iată, astăzi o zi va fi ca o mie de ani”. De
aceea, copiii mei, în şase zile, adică în şase mii de ani, toate lucrurile se
vor sfârşi.

15:5 Iar cuvintele: „S-a odihnit în a şaptea zi” înseamnă că, după venirea
Fiului Său, care va pune capăt vremii celui rău, îi va judeca pe cei răi şi va
schimba soarele, luna şi stelele, Se va odihni apoi în a şaptea zi.

15:6 Şi El spune mai departe: „Să o sfinţeşti cu mâinile şi cu inima curată”.

Cine, deci, poate sfinţi ziua pe care ‫ = י ְהֹוָה‬YHVH a sfinţit-o, dacă nu are
inima pură? Noi am fost amăgiţi cu privire la toate lucrurile.

15:7 Iată că atunci vom putea într-adevăr să ne odihnim şi să o sfinţim;

atunci când chiar noi înşine, fiind îndreptăţiţi şi după ce vom fi primit
promisiunea, când nedreptatea nu va mai exista, ci toate lucrurile au fost
făcute noi de către ‫ = י ְהֹוָה‬YHVH, atunci noi vom putea să o sfinţim, după ce
noi înşine am fost sfinţiţi mai întâi.

15:8 Şi, mai departe, El le spune: „Nu pot suferi lunile voastre noi şi
sabatele voastre”. Să vedem acum ce vrea să spună. Sabatele de acum
nu-Mi sunt plăcute, dar cel pe care l-am făcut Eu este şi cel în care, după
ce voi duce la bun sfârşit toate lucrurile, voi începe a opta zi, care este
începutul altei lumi.

15:9 De aceea ţinem ziua a opta ca pe o zi a bucuriei, în care ‫= יהשוה‬

Yahshuah a înviat din morţi şi, după ce S-a arătat, S-a înălţat la cer.

CAPITOLUL 16

16:1 Mai mult, vă voi spune în legătură cu templul, cum aceşti oameni
nefericiţi au fost amăgiţi să-şi pună speranţele în clădiri, ca şi cum ar fi fost
locuinţa lui ‫ = י ְהֹוָה‬YHVH, şi nu în ‫ = אֱֹלהִים‬Elohim care i-a făcut.
16:2 Căci ei L-au consacrat în templu aproape după acelaşi model ca şi
neamurile. Dar ce spune ‫ = י ְהֹוָה‬YHVH, lipsind fapta lor de valoare? Ascultaţi:
„Cine a măsurat cerul cu palma sau pământul cu cotul lui, nu Eu?” spune
‫ = י ְהֹוָה‬YHVH. „Cerul este tronul Meu, iar pământul aşternutul picioarelor
Mele. Ce casă veţi construi pentru Mine şi care va fi locul Meu de odihnă?”
Aţi văzut că speranţa lor era zadarnică.

16:3 El spune mai departe: „Iată că cei care au dărâmat templul acesta îl
vor zidi din nou”.

16:4 Şi aşa s-a întâmplat, căci templul a fost distrus în război de duşmanii
lor, dar acum ei înşişi şi slujitorii duşmanilor lor îl vor reconstrui.

16:5 Şi a fost din nou arătat felul în care templul şi poporul lui Israel va fi
dat în mâinile vrăjmaşilor lor. Căci Scriptura spune: „Şi în zilele din urmă ‫י ְהֹוָה‬
= YHVH va izbăvi oile păşunii Lui, iar staulul şi turnul lor va fi dat spre
nimicire”; şi s-a întâmplat aşa cum spusese ‫ = י ְהֹוָה‬YHVH.

16:6 De aceea, să ne întrebăm dacă va fi vreun templu al lui ‫ = ֱאֹלהִים‬Elohim.

Este, acolo unde El Însuşi declară că îl va face şi îl va desăvârşi. Căci este
scris: „Şi atunci când săptămâna se va încheia, templul lui ‫ = אֱֹלהִים‬Elohim va
fi construit glorios în numele lui ‫ = י ְהֹוָה‬YHVH”.

16:7 Aşadar, găsim că există un templu. Cum va fi el construit atunci în

numele lui ‫ = י ְהֹוָה‬YHVH? Învăţaţi. Înainte să credem în ‫ = ֱאֹלהִים‬Elohim,
locuinţa inimii noastre era depravată şi slabă, fiind în adevăr un templu zidit
de mâini omeneşti. Căci era plin de idolatrie şi o locuinţă a demonilor,
pentru că făceam lucruri împotriva lui ‫ = ֱאֹלהִים‬Elohim;

16:8 dar va fi zidit în numele lui ‫ = י ְהֹוָה‬YHVH. Fiţi atenţi: „pentru ca templul
lui ‫ = אֱ ֹלהִים‬Elohim să fie zidit în mod glorios”. Dar în ce fel? Învăţaţi: pentru
că am primit iertarea de păcate şi am nădăjduit în numele lui ‫ = י ְהֹוָה‬YHVH,
am fost înnoiţi, fiind creaţi din nou pe de-a-ntregul. De aceea, ‫ = י ְהֹוָה‬YHVH
locuieşte cu adevărat în noi, ca într-o locuinţă.

16:9 Cum? Cuvântul credinţei Lui, chemarea promisiunii Lui, înţelepciunea

orânduirilor Sale, poruncile doctrinei Lui, El Însuşi profeţind în noi şi locuind
în noi. Nouă, celor robiţi de moarte, El ne deschide poarta templului, care
este gura Lui, şi, dându-ne pocăinţa, ne conduce în templul cel nesupus
putrezirii.

16:10 Căci cel care doreşte să fie mântuit nu priveşte la om, ci la Cel care
locuieşte şi vorbeşte în el, minunându-se că nu a mai auzit niciodată
asemenea cuvinte din gura lui sau nici măcar nu a dorit să-l audă vorbind.
Acesta este templul spiritual, clădit de ‫ = י ְהֹוָה‬YHVH.

CAPITOLUL 17

17:1 Cât este cu putinţă să vă arăt aceste lucruri cu simplitate, în mintea şi

sufletul meu nădăjduiesc să nu fi omis nici unul din lucrurile care ţin de
mântuire;

17:2 căci dacă vă scriu cu privire la lucrurile care sunt aproape sau cele
care vor fi în viitor, nu le-aţi putea înţelege, căci sunt ascunse în pilde. De
aceea aceste lucruri sunt astfel.

CAPITOLUL 18

18:1 Să trecem acum la un alt fel de cunoştinţă şi de instruire. Există două

căi de instruire şi autoritate – una este cea a luminii, cealaltă, cea a
întunericului. Dar este o mare diferenţă între cele două. Asupra uneia din
ele sunt desemnaţi ca luminători îngerii lui ‫ = ֱאֹלהִים‬Elohim , peste cealaltă –
îngerii lui Satan;

18:2 de o parte este Cel care este ‫ = לַאדֹנִי‬l'Aduny din veşnicie în veşnicie,
de cealaltă este stăpânitorul lumii, care zace acum în răutate.

CAPITOLUL 19
19:1 Acum, calea vieţii este aceasta: dacă doreşte cineva să ajungă la locul
desemnat, să se grăbească prin faptele lui. Cunoştinţa de a umbla în calea
aceasta, care ne este dată nouă, este astfel:

19:2 „Să-L iubeşti pe Cel ce te-a creat, să te temi de Cel ce te-a plămădit,
să-L glorifici pe Cel care te-a răscumpărat din moarte. Să ai o inimă
modestă şi un duh bogat; să nu te apropii de cei care merg pe calea morţii.
Să urăşti tot ce nu este plăcut lui ‫ = ֱאֹלהִים‬Elohim; să urăşti făţărnicia; să nu
părăseşti poruncile lui ‫ = י ְהֹוָה‬YHVH;

19:3 să nu te înalţi pe tine însuţi; să fii smerit în toate lucrurile; să nu asculţi

sfatul cel rău împotriva aproapelui tău; să nu laşi mândria să intre în
sufletul tău.

19:4 Să nu curveşti, să nu preacurveşti. Să nu te pângăreşti cu omenirea:

să nu laşi Cuvântul lui ‫ = י ְהֹוָה אֱֹלהִים‬YHVH-Elohim să fie denaturat. Nu permite
nimănui să judece păcatele altuia. Fii blând, liniştit; să tremuri la cuvintele
pe care le-ai auzit; să nu porţi în tine răutate împotriva fratelui tău;

19:5 să nu te îndoieşti cu privire la nici un lucru; să nu iei în deşert numele

lui ‫ = י ְהֹוָה‬YHVH; . Să-ţi iubeşti aproapele mai presus de tine însuţi; să nu
ucizi un copil prin avort sau după ce s-a născut. Să nu-ţi îndepărtezi mâna
de fiul sau de fiica ta, ci învaţă-i din tinereţe teama de ‫ = י ְהֹוָה‬YHVH.

19:6 Să nu pofteşti bunurile aproapelui tău; să nu fii cămătar; să nu-ţi lipeşti

sufletul de cel mândru, ci de cel umil şi drept. Primeşte necazurile care vin
ca pe nişte binecuvântări, ştiind că nimic nu se întâmplă fără ‫ = י ְהֹוָה‬YHVH.

19:7 Să nu ai două feţe sau o vorbire cu două înţelesuri, căci vorbirea

aceasta este cursa morţii. Să te supui stăpânilor tăi ca imaginii lui ‫= י ְהֹוָה‬
YHVH, cu ruşine şi teamă. Să nu porunceşti cu amărăciune slujitorului tău
şi slujnicei tale, care nădăjduiesc în acelaşi ‫ = אֱֹלהִים‬Elohim ca şi tine, ca nu
cumva să se întâmple să încetezi să te mai temi de ‫ = י ְהֹוָה‬YHVH, care este
deasupra voastră, a amândurora. Căci El nu a venit să-i cheme pe oameni,
uitându-Se la faţa lor, ci i-a chemat pe cei pe care îi pregătise „‫ = רּו ַח‬Ruah
(suflare) .
19:8 Să comunici cu vecinul tău în toate lucrurile şi să nu spui că acestea îţi
aparţin. Căci, dacă veţi fi tovarăşi cu privire la lucrurile nepieritoare, cu cât
mai mult ar trebui să fiţi în cele pieritoare? Nu fi grabnic la vorbire, căci
gura este o cursă a morţii. Atât cât poţi, să fii curat la suflet.

19:9 Să nu-ţi întinzi mâna pentru a primi şi să nu o tragi înapoi când este
vorba să dai. Să iubeşti, ca pe lumina ochilor, pe cel cere îţi vorbeşte
Cuvântului lui ‫ = יְהֹו ָה‬YHVH.

19:10 Să-ţi aminteşti zi şi noapte de ziua judecăţii; să-i cauţi în fiecare zi pe

sfinţi.

19:11 Să nu ai îndoieli când dăruieşti şi să nu cârteşti atunci când dai. Dă

tuturor celor ce îţi cer şi vei şti cine este cel care răsplăteşte. Să ai grijă de
ceea ce ai primit, fără să adaugi şi fără să iei din aceste lucruri. Să urăşti
până la capăt pe omul rău şi să judeci cu dreptate.

19:12 Să nu faci dezbinări, ci să faci pace, aducându-i împreună pe cei ce

sunt potrivnici. Să-ţi mărturiseşti păcatele. Să nu mergi să te rogi având
conştiinţa încărcată. Acesta este felul de viaţă pe care trebuie să îl aveţi –
fie lucrând prin vorbele voastre, sfătuind, punând în practică salvarea
sufletelor prin Cuvânt, fie lucrând cu mâinile voastre pentru răscumpărarea
păcatelor voastre.

CAPITOLUL 20

20:1 Dar calea întunericului este necinstită şi plină de blesteme, căci este
calea morţii veşnice şi a pedepsei şi pe ea se află lucrurile care nimicesc
sufletul: idolatria, obrăznicia, puterea mândriei, făţărnicia, inima împărţită,
adulterul, uciderea, violul, trufia, încălcarea poruncilor, înşelăciunea,
răutatea, impunerea propriei voinţe, vrăjitoria, magia, invidia, lipsa fricii de
‫ = אֱ ֹלהִים‬Elohim.

20:2 Aici se află prigonitorii binelui, cei ce urăsc adevărul şi iubesc

minciuna, cei ce nu cunosc răsplata neprihănirii, care nu se alipesc de
ceea ce este bine sau de judecata dreaptă, care nu îngrijesc de văduvă şi
de orfan, care nu se trezesc pentru frica de ‫ = י ְהֹוָה‬YHVH, ci pentru rău, cei
de care blândeţea şi răbdarea sunt îndepărtate, care iubesc lucrurile
deşarte, care umblă după răsplată, care nu arată milă celui sărac, care nu
îl sprijină pe cel care este în necaz, care se grăbesc să vorbească răul,
care nu Îl cunosc pe Cel ce i-a făcut, ucigaşi de copii, care strâmbă
imaginea lui ‫ = ֱאֹלהִים‬Elohim, care întorc spatele săracului şi îl apasă pe cel
năpăstuit, susţinători ai celor bogaţi, judecători nedrepţi ai celor săraci,
păcătoşi în toate lucrurile.

CAPITOLUL 21

21:1 De aceea, este drept ca cel ce a învăţat poruncile lui ‫ = י ְהֹוָה‬YHVH,

toate cele care au fost scrise mai dinainte, să umble în ele. Căci cel care
face aceste lucruri va fi glorificat în împărăţia lui ‫ = אֱֹלהִים‬Elohim, dar cel care
alege lucrurile contrare va pieri împreună cu faptele lui. Pe baza acestor
lucruri va avea loc învierea; la fel şi răsplata.

21:2 Le cer acelora care sunt cu vază între voi, dacă vreţi să primiţi un sfat
prietenesc din partea mea, păstraţi-i lângă voi pe cei faţă de care puteţi
face ce este cinstit. Nu pregetaţi să faceţi astfel.

21:3 Ziua când totul va pieri, împreună cu cel rău, este aproape; ‫= י ְהֹוָה‬
YHVH, este aproape şi răsplata Lui, de asemenea.

21:4 Vă cer din nou şi din nou: fiţi buni legiuitori pentru voi înşivă şi buni
sfetnici. Fiţi buni sfătuitori unii altora; scoateţi din mijlocul vostru toată
făţărnicia

21:5 şi fie ca ‫ = ֱאֹלהִים‬Elohim, care conduce întreaga lume, să vă dea

înţelepciune, ştiinţă, cunoaşterea poruncilor Lui şi răbdare.

21:6 ‫ = אֱֹלהִים‬Elohim să vă înveţe cu privire la ceea ce ‫ = י ְהֹוָה‬YHVH cere de la

voi şi lucraţi astfel încât să fiţi găsiţi mântuiţi în ziua judecăţii.
21:7 Dar dacă este vreo aducere aminte de ceea ce este bun, amintiţi-vă
de mine când faceţi aceste lucruri, pentru ca atât dorinţa, cât şi vegherea
voastră să se întoarcă spre bine.

21:8 Vă rog fierbinte aceste lucruri şi le cer ca un hatâr. Atâta vreme cât în
voi este un vas bun, nu daţi greş în aceste lucruri, ci căutaţi-le fără încetare
şi împliniţi toate poruncile, căci aceste lucruri sunt vrednice.

21:9 De aceea am fost şi mai nerăbdător să vă scriu, atât cât am putut, ca

să va fac bucuroşi. Rămâneţi cu bine, copii ai iubirii şi păcii; ‫= י ְהֹוָה ֱאֹלהִים‬
YHVH-Elohim al gloriei şi al harului să fie cu duhul vostru. ‫= ַהלְלּוי ָּה‬
Hallu'YAH.

Legenda:

‫ = המשיה יהשוה‬Yahshuah HaMassYAH

‫ = י ְהֹוָה אֱֹלהִים‬YHVH-Elohim
‫ = י ְהֹוָה‬YHVH
‫ = אֱֹלהִים‬Elohim
‫ = המשיה‬HaMassYAH
‫ = יהשוה‬Yahshuah
‫ = רּו ַח‬Ruah