,,Bună dimineața, Moarte

Eu trăiesc, eu mai trăiesc!

1. Cântecul- Să vii – un baiat si o fata danseaza

Întâlnește-ma la gară:
voi veni, eu voi veni!
Într-o vara-primavară,
într-o noapte, într-o zi.
Voi veni cu zi de mâine,
înapoi să nu mă duc:
se întoarce si un câine
la stăpân și la lanțug
De aproape, de departe
voi veni, din legământ,
dintr-o viață, dintr-o moarte,
din cuvânt.
Tânăr poate sau, prea poate,
mos cu barba si toiag,
cu un car de ani in spate
si in suflet cu-n meleag.
Voi veni! Sa fiu acasa,
sa te-adun la piept,
sa-ti spun:
tu esti soarta mea frumoasa,
tu esti ingerul meu bun!

Pe fundal răsună bătăi de ceas.

Undeva departe, locului a stat

Soarele si arde neasemănat

A venit pe lume,un fiu s-a născut

Pe nume Matcovschi, poet-nentrecut.

2. Nunta de argint- Carolina

Dulce țară ca o frunză de stejar sau de nuc

Unde toate drumurile duc?

Frumoasă țară ca o poiană cu maci și căpșune

Acasă, la Vadul lui Rașcov, unde soarele răsare și apune.

Eternă țară ca o baladă, ca cea mai bătrână

Acasă la Vadul- Rașcov sufletul să-mi rămână.

Este un loc. Mai este. Cel mai sfînt

Un singur loc din toate cîte sînt

Un locușor la margine de dor

La margine de zbor un cuibusor (p. 9)

Este un loc.Mai este . Pătimit.

Părinții din părinți l-au moștenit.

Aici, pe mal de Nistru și de Prut

Aici și Bunul Dumnezeu s-a fost născut.

Aici (p. 12)

Aici sunt toate pentru noi

Și toate vin din veșnicie

Din veșnicie plouă ploi

Izvoare murmur-n zăvoi-

Aici sunt toate pentru noi.

Poetul cîntă Patria-firește! (p. 40)

Cuvântul de când lumea e cuvînt

Numai atunci cand Patria cinstește

Cu dăruire și cu legămînt
Nu-I, nu-I, nu-I, nu-I în astă lume trecătoare

Nu-I alt pământ la rană bun de pus

Nu-I altă Basarabie sub soare!

Basarabenii de la mic la mare

Toți, toți, toți, toți au chipul lui Iisus! (p. 40)

Cântec- Leagănul meu e Moldova

cine?

Cine-și vinde morții din morminte?

Omul fără suflet, fără minte!

Cine-ți vinde bunii și străbunii?

Numai căpcăunii și nebunii!

Cine-și vinde crucea și păcatul?

Numai osînditul, necuratul!

Cine-și vinde plînsetul și mitul?

Numai necuratul, necinstitul!

Cine nu știe cum se coace grâu-n lan?

Nu-I om de credință, nu-I basarabean!

Era odată lumea, lume era, frumoasă

Eram și noi ca lumea, nu mai suntem nicicât

Minciuna și-adevărul, aici, la noi acasă

Logodna după datini, logodna își serbează

Păcatul poartă cruce cu lănțișor la gât.

Ne-am înfrățit cu dracul, Ne târâim ca râma

Cu-apostolul, cu Iuda,ne mai pupăm în bot.

Cum să ne pună Cel-de sus pe creștet mâna?

Cum să ne tragă-n adâncimi țărâna?

Noi am uitat că țara se apără cu pieptul

Noi am uitat că țara și mama nu se-aleg!

Să fim stăpâni de țară noi nici nu avem dreptul!

Pînă aici- pag. 130

Cîntecul -Basarabia

Puii mamei pui- poezie

La sînul tău copilul tace

Atît de dulce și de pui,

Iar tu, măicută, tu, măicuță,

Veghezi de dor făptura lui.

La sînul tău copilul doarme,

Atît de blând și de cocor,

Iar tu, măicută, tu, măicuță,

Veghezi lîngă tăcerea lui…

Divină ești ca o stăpînă

De verde plai coborîtor

Dintr-un luceafăr si-o baladă

Cu o mioară și-un pastor.

Cîntec- inimă de mama.

Sceneta-

Cântec- pentru cei îndrăgostiți

Viața de când este

E viața de când este

Un nesfârșit poem

În care se adună

Iubire și blestem

E viața de când este

Un dor nepotolit

De răsărit de soare

Dar și de asfințit

E viața de când este

O veghe de pământ

La căpătâiul celor

Ce au căzut luptând.

Declin- eu de viață nu m-am săturat

Bucurați-vă….la ecran

Apoi se cântă

A plecat din astă lume strâmbă

A plecat în altă lume, dreaptă,

Un poet, un om cărunt la tâmplă

Mintea noastră cea mai înțeleaptă

Lume, soro lume, maică lume,

Plînge firea, plînge toată firea

A plecat un purtător de nume…

Vesnică să-I fie pomenirea.

La final cîntecul Actorul