Text: (2 Sam 19:24)

Mefiboșet, fiul lui Saul, s-a pogorât și el înaintea împãratului. Nu-și îngrijise nici
picioarele, nici barba, nici nu-și spãlase hainele, din ziua când plecase împãratul pânã în ziua
când se întorcea în pace.Când s-a dus înaintea împãratului la Ierusalim, împãratul i-a zis: „Pentru
ce n-ai venit cu mine, Mefiboșet?” Și el a rãspuns: „Împãrate, domnul meu, slujitorul meu m-a
înșelat, cãci robul tãu, care este olog, zisese: „Voi pune șaua pe mãgar, voi încãleca pe el, și voi
merge cu împãratul.” Și el a înegrit pe robul tãu la domnul meu împãratul. Dar domnul meu
împãratul este ca un înger al lui Dumnezeu. Fã ce vei crede. Cãci toți cei din casa tatãlui meu au
fost niște oameni vrednici de moarte înaintea împãratului domnul meu; și totuși, tu ai pus pe
robul tãu în rândul celor ce mãnâncã la masã cu tine. Ce drept mai pot avea eu, și ce am sã cer eu
împãratului?” Împãratul i-a zis: „Ce mai vorbești atâta? Am spus: „Tu și Țiba, veți împãrți
pãmânturile.” Și Mefiboșet a zis împãratului: „Sã ia chiar totul, cãci împãratul domnul meu se
întoarce în pace acasã.”

Schiț
Titlu: De ce atâta bine?
Tema: De ce atâta bine?
Motivatia: Auditoriul să pună mai mult accent pe ceea ce au si nu merita, decat pe ceea ce nu au.
Idei principale:
1) De ce atâta bine pentru ologi si neputinciosi?
2) De ce atâta bine pentru cel născut vrășmaș al Împăratului?
3) De ce atâta bine din parte Împăratului Suveran?
 De ce atâta bine?

Introducere:
De ce eu? De ce tocmai eu? Dintre toti oameni tocmai eu?
Ați auzit vreodată întrebarea asta? Sunt sigur că ați auzit-o. Poate chiar pe dumneavoastră
v-ați surpins spunând-o. O întrebare tare curioasă. E tare curioasă pentru că nu o auzi decât la
rău. Nu-i asa, cînd ne este bine nimeni nu are întrebări. Când e bine, e bine și atât, nu avem
nevoie să știm de ce. Când este rău în schimb… Spunea o jurnalistă de-a noastră Lelia Munteanu
și mi-a rămas această frază a ei dintr-un articol din Gandul, spunea: “Când ne doare ne certăm cu
Dumnezeu”. Atunci avem întrebări pentru Dumnezeu și ne pier întrebările odată cu durerea.
Avem înaintea noastră pe Mefiboșet care în vremuri nu foarte bune, în loc să se întrebe
de ce atâta rău, se întreabă de ce atâta bine.
Și deși știu că David nu se poate compara cu Dumnezeu, cu atât mai mult cu cât în cazul
acesta greșește și nu îi mai oferă aceași încredere lui Mefiboșet, totuși atitudinea lui Mefiboșet
față de David are ceva de spus cu privire la atitudinea noastră față de Dumnezeu

Cuprins:
I. De ce atâta bine pentru ologi si neputinciosi?
Primul lucru pe care îl aflăm despre Mefiboșet este că acesta era olog. Că într-o zi, pe
când era încă prunc, tatăl sau și bunicul său au căzut în luptă și că în aceași zi, doica lui, în
învălmășeala luptei cade cu pruncul în brațe și îl lasă pe Mefiboșet olog pe viață.
Mefiboșet nu va mai putea depinde niciodată de el. Binele sau răul din viața lui Mefiboșet
de aici încolo a depins de întotdeauna... de celălalt. Și, ca și cum nu era suficient, cei de care
depinde Mefiboșet, pierd tronul, pierd întreaga putere politică în Israel, iar la tron ajunge rivalul
lui Saul, cel pe care Saul îl hăituise toată viața, David. Și Mefiboșet… Mefiboșet era olog.
Există un timp prieteni când inevitabil descoperim că suntem ologi, că nu putem controla
circumstanțele din viața noastră și că întodeauna există o cârja, există acel cineva sau acel lucru
de care depindem. Și în general acesta este punctul pe care îl urâm cel mai tare.
Îmi aduc aminte de un afacerist evreu. Se spune că avea o afacere de câteva milioane de
dolari pe care o putea câștiga la un preț de nimic și singurul lucru de care era nevoie era să
ajungă la timp. Și ajunge evreul nostru cu jumătate de oră înainte, dă câteva ture în jurul clădiri
dar niciun loc de parcare. Așa ca face o rugăciune “Doamne tu știi că mereu am dat zeciuiala,
scoate-mi înainte un loc de parcare și îți promit că dau 15 % din veniturile mele. Mai trec 10
minute și nimic. Evreul disperat, Doamne dau 40 %, 10 minute înainte și niciun loc de parcare,
Doamne îți daru 60%. În final evreul găsește un loc și îi spune Domnului:” Doamne, multumesc
pentru că ai încercat, dar nu mai e nevoie, am găsit.”
 Nu putem să ne recunoaștem neputință.Există această ciudată iluzie colectivă a omenirii
că el deține controlul, că el este la cârma vieții lui, ai totul pregătit, numai avem nevoie ca vântul
să ne bată în pânze pentru că omul modern a descoperit motorul, sonarele sunt în funcțiune, te-
avânți pe mare și ești sigur de destinație. Știți până când, până la prima furtună, până când marea
se întoarce împotriva ta, până când valul mării vrea să te smulgă parcă din mica te cutie de
carton, iar apele ți-au pregătit deja sicriul. Atunci simți cum temeliile vieții tale se tremură, că tot
ce ai construit e gata să se sfarme, și știi de ce? Pentru că ești olog!

Nu ne place acest adevăr despre noi, pur și simplu îl detestăm și fiecare moment care ni-l
scoate înainte aduce cu sine întrebarea: de ce eu?
Unul din cei mai în vogă intelectuali americani, Dr. Jordan Peterson în unul din
seminarile lui definea cuvântul ca un sistem al omului de apărare. Ceea ce face omul este defapt
să eticheteze fiecare lucru, pentru a se simți în siguranță. Și punem etichete, aceasta este casa
mea, aceasta este soția mea, și copilul meu și la etichetele acestea punem sub-etichete nu? Este
soția mea pentru că este frumoasă, fidelă și gătește bine. Și la aceastea poate punem alte etichete.
Și iluzia omului este că aceste lucruri nu vor ieși niciodată de sub eticheta lui. Însă, spunea
Peterson, defapt aceasta este o cutie plină cu șerpi, nu știi niciodată când acel lucru, sau acea
persoană va ieși de sub eticheta ta. Așa se face că auzim de multe ori vorbe precum: Credeam că
mă iubești! Credeam că mi-ai fost prieten! De ce? Pentru că au ieșit șerpii. Etichetele mele au
căzut.
De ce eu? E foarte simplu, pentru că ești olog, pentru că multe din circumstanțele din
viața ta nu le poți controlo. Nu mă înțelegeți greșit, nu încerc să diminuez responsabilitatea
omului însă trebuie să recunoști că sunt lucruri, și multe, pe care nu le poți controla. Pentru ologi
ca mine și ca tine este eșecul vine. Pentru Mefiboșet “De ce tot timpul doar eu?” devenea o
întrebare normală. Dar vine o zi când întrebarea lui se schimbă. Și dacă îmi poți afișa te rog 2
Sam 9:8.
Altfel spus: De ce atâta bine pentru ologi? De ce atâta bine pentru cineva care nu îl poate
obține cu mâinile sale? Dragul meu există bine și pentru ologi. Și Mefiboșet știa ca fiecare
moment de bine să-l stoarca de seva și să se bucure de dulceața lui. Uite-te dragul meu
neputincios la contextul din viața ta și întreabă-te cum de pentru cineva care nu poate controla
decât atât de puțin, există atâta bine? Cum de nu ți-a lipsit niciodată pâinea de pe masă, chiar și
în momentul ală când nu ai avut de muncă? Cum de te-ai bucurat de o soție credincioasă și
iubitoare sau de un soț responsabil? Cum Dumnezeu a purtat de grijă copiilor tăi și ți-a încărcat
hambarele inimii cu amintiri plăcute? Cum de deși ești atât de neputincios, există atât de mult
bine?
Arthur Ashe, un mare tenis-man american câștigător de Wimbledon a trecut printr-un
episod nefericit, în urma unei operații a fost infestat cu HIV. În fază terminală fiind a primit
foarte multe scrisori de la fanii acestuia. Una dintre ele spunea așa: Arthur când vei muri și vei
ajunge în veșnicie, întreabă-l pe Dumnezeu și pentru noi ceilalt, de ce dintre toți oamenii tocmai
tu? Arthur a ținut special să răspundă acestei scrisori spunând: Sunt în lume 50 de milioane de
copii care joaca tenis 5 milioane care ajung să învețe tenis, 500 000 care trec la profesioniști, 50
000 care ajung într-un circuit, 5000 care ajung la un Grand Slam, 50 care ajung la Wimbledon, 4
care ajung în semifinală, doar 2 în finală și unul singur care reușește să îl câștige. În momentul în
care am ținut cupa nu l-am întrebat niciodată pe Dumnezeu de ce dintre toți oamenii tocmai eu.
Iar acum cu atât mai puțin nu o voi face.

II. De ce atâta bine pentru cel născut vrășmaș al Împăratului?

Însă Mefiboșet mai ascunde un adevăr despre el. Mefiboșet era membrul familiei regale
care pe tot parcursul istoriei ei i-a fost rivale lui David. Împăratul David îi putea elimina oricând,
și totuși ologul, neputinciosul Mefiboșet era încă în viață. Și se naște o nouă întrebare “de ce
atâta bine pentru mine care sunt rău?”
De ce există bine pentru mine și pentru tine, născuți în casa vrășmașului.
Biblia spune că toți am păcătuit și suntem lipsți de slava lui Dumnezeu, că până și faptele
noastre bune, spune Dumnezeu prin proorocul Isaia, sunt ca o haină mânjită. Că fiecare
compartiment al inimi noastre este infestat de păcat din momentul în care ne naștem: profund
corupți, profund depravați. Pe locul inimii noastre unde cândva era chipul lui Dumnezeu, azi
totul este desfigurat și peste este scris cu litere de foc a unui fier încins ce a scris în dreptul nostre
păcat și condamnare. Rănile sunt adânci și de neșters. Iar strigătul sufletului nostru este “Cine mă
va izbăvi de acest trup de moarte”
Ești vrășmașul, ești condamnatul la moarte, nu se mai poate face nimic decât să îți aștepți
cuminte pedeapsa, precum criminalul își așteaptă scaunul electric. În celula ta e liniște și
întuneric iar întrebarea sâcâitoare este singura care răsună: De ce eu? De ce tocmai eu?
Fi sincer cu tine și răspundeți singur la întrebare. De ce tu? Câte păcate ai adunat
deasupra capului tău? Câte minciuni? Câte vorbe spuse la mânie? Câte lucruri făcute în ascuns?
Poate că încă te gândești că ai făcut și bine. Spunea C.S. Lewis “Dacă vrei să vezi cât de
rău ești, propuneți într-o zi să fi bun oricând, cu oricine, orice ar fi și vei vedea cât de rău ești”.
Propuneți să fi bun și ai să vezi că fix în ziua acea o să dai de o caseriță care se mișcă prea încet
când tu trebuie să ajungi la muncă, fix în ziua rămâi peste program și iar te enervezi, fix în ziua
aceea ai o vizită surpriză, fix în ziua aceea soția îți spune “vezi, spune-le că nu sunt acasă”.
Și întrebarea este cum te vei prezenta înaintea împăratului suveran, înaintea judecătorului
cu toate aceste acuzații.
Cum te vei prezenta înaintea împăratului care ți-a făcut doar bine. Mefiboșet ști, el era
din casa vrășmașilor. Toți din casa tatălui meu au fost niște oameni vrednici de moarte. Toți. Ce
drept mai am eu? Știi ce drept… absolut niciunul. Tu nu ai dreptul la niciun bine. Și totuși de ce
atâta bine, pentru mine care sunt rău?
 De ce atâta bine? Datorită milei lui. Dragul meu, cine a văzut un om care în fața morții,
când ar putea cere doar mila suveranului, să-și accepte cu bucurie sentința. Cum vi s-ar părea un
condamnat care ar dansa de bucurie în celulă cu o zi înainte de scaunul electric. Mai mult de-atât
ce jertfă de iubire, și cui i-ar da mai mult prin gând, un fiu pierdut să râdă în neștire și-un
Dumnezeu să-l cheme lăcrimând?
III. De ce atâta bine din parte Împăratului Suveran?
De ce atât de mult bine? De ce atât de mult bine pentru un neputincios și un rău? De ce
atât de mult bine din partea unui împărat suveran? Care poate face, cum zice Mefiboșet, ce va
crede?
Ești tu oare conștient de atât de mult bine? Ești tu oare conștient de bunătățile lui
materiale din viața ta? Ești tu oare conștient de bunătățile spirituale din viața ta?
Știți, noi de multe ori spunem “Mai gândește-te și la sufletul tău, că ai și un suflet”.
Greșit, prietene, gândește-te la sufletul tău pentru că ești un suflet, și ai un trup.
Ești conștient de bunătățile lui spirituale? Ești conștient că, la fel cum spune apostolul
Pavel, pe cel ce n-a cunoscut niciun păcat, adică pe Hristos, el l-a făcut păcat pentru tine. Ești
conștient că el vrea să te pună azi la masa împăratului, să te îmbrace în haina sfințeniei fiului său.
Ești conștient că astăzi nu tu ai venit la biserică să-l cauți, ci că încă din pruncie el ți s-a făcut
cunoscut și te-a căutat. Ești conștient că astăzi ești aici, că Duhul te frământă în momentul în care
îți vorbesc, că în inima ta răsună “de ce atâta bine pentru mine păcătosul?” și că Dumnezeu în
mod suveran te cheamă .
Dragul meu te-ai bucurat gratuit de toate darurile lui Dumnezeu și poate de multe ori nu
te-ai putut bucura suficient pentru că ți-ai spus “de ce atâta rău” și nu ai gustat ca Mefiboșet
fiecare clipă. Însă astăzi Împărăatul mai vrea să îți facă un favor, te invită la masă. Nu ai vrea ca
de azi, să nu mai faci parte din vrășmașii săi, să nu mai fi cel condamnat la moarte, nu ai vrea să
te transformi în unul din prietenii intimi, apropiați ai împăratului?
Ex: Poveste despre cei trei fii ai împăratului – Richard Wourmbrandt