Sunteți pe pagina 1din 4

CELULOZA

I. Istoric
Celuloza a fost prezenta pe Terra de cand au aparut copacii si plantele fiind constituentul
principal al peretilor celulari vegetali. Datorita acestui fapt nu exista o data anume pentru
descoperirea ei; a aparut inainte de nasterea omului. Recunoasterea celulozei ca fiind un
constituent principal al peretelui celular vegetal a fost in

anul 1838 datorita descoperirilor botanistului francez Anselme Payen care a izolat celuloza
pentru prima data din lemn. Atunci a fost inteleasa structura sa. In prezent celuloza este
polizaharida cea mai raspandita in natura si se afla sub observatia oamenilor de stiinta
producandu-se schimbari in procesul de prelucrare, utilizari si genetica plantelor (multi fermieri
fiind interesati de mutatiile genetice pentru a produce cantitati mai mari de bumbac).

II. Surse de celuloza


Apare in stare pura in componenta bumbacului. Din acesta se obtine cea mai pura celuloza prin
indepartarea semintelor si spalarea vatei din capsulele de bumbac, iar celuloza rezultata este
folosita in industria textila deoarece are un procent de 91% celuloza. Se gaseste in combinatie cu
lignina in lemn (40-60%). Fibrele de celuloza prezente in lemn sunt sub forma unui polimer
complex: lignina. Acesta tratat cu substante alcaline duce la formarea hartiei. Alte surse sunt
inul, canepa, stuful (50%). Formarea celulozei in plante este rezultatul unui proces de biosintez
fotochimica. Peretele celular vegetal este alcatuit din celuloza cu exceptia catorva tipuri de alge.
Celuloza este organizata in microfibre. Structura confera rigiditate plantei si un mediu poros
favorabil circulatiei apei, mineralelor si altor substante nutritive. Celuloza formeaza partile de
sustinere ale plantelor impreuna cu lignina si alte substante necelulozice, si confera acestora
elasticitate. Multe din speciile de plante care contin un nivel ridicat de celuloza sunt benefice
omului.
Numeroasele grupari hidroxil existente de-a lungul lantulului, in resturile glucozice, formeaza
intre ele un numar urias de legaturi de hidrgen care impacheteaza foarte strans lanturile
macromoleculare si confera celulozei structua macroscopica de fir. Desi este considerat ca fiind
produs de plante si unele bacterii produc celuloza.

III. Structura celulozei


Timp de multi ani s-a acceptat ca celuloza este un lant lung de polimeri, alcatuit din glucoza. In
anii 1900 celuloza a fost descrisa mai amanuntit de Cross si Bevan. Ei au indepartat partile
vegetale prezente in mod normal in celuloza prin dizolvarea lor in solutie concentrata de dioxid
de sodiu. Partea care nu s-a dizolvat a fost numita a-celuloza. Materialul solubil (ß-celuloza si γ-
celuloza) s-a dovedit mai tarziu a nu fi celuloza ci zaharuri si carbohidrati.

Fig.2: Molecula de
celuloza
Astfel α-celuloza descoperita de Cross si Bevan este ceea ce numim noi astazi celuloza. Formula
chimica este (C6H10O5)n unde n variaza intre 700 - 800 si 2500 - 3000. Celuloza este formata din
molecule de glucoza unite in pozitia 1-4. Este o substanta organica, un polimer sau mai specific o
polizaharida care este formata din peste 3 000 de molecule de glucoza. Un polimer este o
macromolecula formata din molecule mai mici care se repeta (glucoza in acest caz). Acest lucru
explica faptul ca structura celulozei este formata din molecule de glucoza sau C6H12O6.
Glucoza este o substanta care are rol foarte important in respiratia celulara si in fotosinteza:
CO2 (g) + H2O (l) + lumina = C6H12O6 (s) + O2 (g) (ecuatia fotosintezei).
Atomii de hidroxil sunt grupati ordonat precum structura cristalului in lantul de celuloza.
Legaturile de hidrogen in regiunile cristaline sunt puternice ducand la insolubilitate in
majoritatea solventilor. Ei impiedica celuloza sa se topeasca. In regiunile mai putin ordonate
lanturile sunt mult mai departate si mai dispuse la combinarea hidrogenului cu alte molecule
precum apa. Deoarece elemntele componente ale celulozei sunt nemetale celuloza prezinta
legaturi covalente. Rezulta astfel o structura filiforma a lantului macromolecular celulozic.
Datorita structurii (celuloza este formata dintr-un singur monomer) este numita polizaharida si
nu poate fi digerata de oameni. Din punct de vedere chimic este un carbohidrat, adica o
polizaharida. Hidroxilii celulozei reactioneaza cu aldehidele si formeaza acetatii. Aceasta reactie
duce la stabilitate. Animalele precum vacile, oile, caii si alte ierbivore au enzimele necesare
digerarii acestui material marind viteza hidrolizei celulozei si transformand-o in glucoza. Omul nu
are aceste enzime.

IV. Producerea celulozei


Polizaharidele, precum celuloza sunt produse eliminand apa continuta in moleculele
monozaharoase. In acest caz glucoza este monozaharida. Companiile de bumbac si alte fabrici
de materiale textile impreuna cu alte metode folosesc acest proces pentru a rafina celuloza.
Cea mai pura varietate de celuloza se obtine din bumbac prin egrenarea (indepartarea
semintelor) si apoi spalarea vatei din capsulele plantei de bumbac. Aceasta varietate este
folosita aproape exclusiv in scopuri textile.
O celuloza mai putin pura se obtine din lemn, stuf sau paie. In acestea celuloza este amestecata
cu diferiti componenti necelulozici, numiti irecruste (lignina, oligozaharide, ceruri, rasini.), care
trebuie indepartati. Separarea se poate face cu ajutorul unor reactivi acizi sau bazici care dizolva
incrustele, eliberand cea mai mare parte a materialului celulozic util. Printre reactivii folositi, cel
mai intrebuintat este bisulfitul de calciu, Ca(HSO3)2 (in procedeul bisulfitic) sau amestecul de
sulfat de sodiu si hidroxid de sodiu (in procedeul sulfat). Celuloza rezultata este supusa albirii si
serveste la fabricarea hartiei sau la chimizare.

V. Proprietati fizice
Celuloza este o substanta amorfa, de culoare alba, insolubila in apa sau in solventi organici. Desi
se umfla nu se dizolva in apa. Este solubila in hidroxid de tetraaminocupru [Cu(NH3)4](OH)2,
numit si reactiv Schweizer.
Nu are gustul dulce caracteristic zaharidelor. Prin hidroliza enzimatica celuloza formeaza
celobioza (dizaharida) care, hidrolizata enzimatic, conduce la glucoza. Organismul uman nu are
enzimele necesare hidrolizarii celulozei. De aceea celuloza nu este o substanta nutritiva pentru
om.
Structura filiforma a macromoleculelor de celuloza a permis orientarea lor paralela si realizarea
unui numar mare de legaturi de hidrogen intre gruparile hidroxil din macromoleculele invecinate.
In felul acesta macromoleculele de celuloza sunt foarte strans impachetate iar firul de celuloza
este rezistent.
Celuloza este hidroscopica, retine apa prin legaturi de hidrogen si de aceea se recomnda
purtarea lenjeriei de corp confectionata din bumbac.

V. Proprietati chimice
Deoarece contine un numar mare de grupari de hidroxil reactioneaza cu acizi si formeaza esteri
sau cu alcool si formeaza eteri. Din modul in care celuloza reactioneaza cu diferiti reactivi s-a
dedus ca in macromolecula sa fiecare rest de glucoza prezinta trei grupari hidroxil capabila sa
reactioneze chimic. Gruparile hidroxil din celuloza au reactivite normala si participa la reactiile
specifice lor: formarea de eteri, de esteri, de alcooli. Dupa numarul gruparilor hidroxil dintr-un
rest glucozic, care participa la asemenea reactii se obtin produsi cu diferite grade de transfer.
Tratata cu amestec de acid acetic si anhidrida acetica, celuloza poate forma mono-, di- sau tri-
acetatul de celuloza. Prin tratare cu solutii concentrate de hidroxid de sodiu, celuloza formeaza
un produs de tip alcoolat (alcoxid), denumit alcoliceluloza, ce poate avea, de asemenea, diferite
grade de transformare. Asemenea produsi sunt obtinuti si folositi direct la fabricarea fibrelor
artificiale. Fibrele de celuloza din bumbac au lungimi de 20-30 mm si de aceea pot fi toarse in
fire care apoi se tes. Fibrele celulozice din lemn sunt foarte scurte, 3-5 mm si incercarea de a le
toarce nu a condus la nici un rezultat. Prin prelucrare fizico-chimica a acestora s-au realizat
fibrele artificiale, denumite curent matase artificiala (au luciu asemanator cu cel al matasii
naturale).
Se cunosc astazi mai multe procedee de fabricat matase artificiala. Procedeul vascoza se
bazeaza pe relatia ce are loc intre alcoliceluloza si sulfura de carbon, CS2 prin care se obtine
xantogenatul de celuloza. Acesta este solubil in solutie de hidroxid de sodiu, formand o solutie
coloidala, vascoasa, vascoza (de unde si numele procedeului ). Trecuta prin orificii foarte fine
intr-o baie de acid sulfuric diluat (filare umeda) solutia de vascoza se neutralizeaza, iar
xantogenatul se descompune in celuloza si sulfura de carbon. Pe aceasta cale celuloza se
regenereaza sub forma unui fir continuu, desi provine din fibre foarte scurte din lemn. Daca
celuloza este supusa fierberii cu un acid mineral (acid clorhidric sau sulfuric) concentrat, ea se
descompune intr-un produs care se dovedeste a fi glucoza.

VII. Derivati ai celulozei


Nitratul de celuloza a fost primul material plastic realizat cu succes in 1869 prin transformarea
celulozei in nitrat. Este folosita in industrie pentru confectionarea lacurilor (1920 - folosita pentru
prima data), pieselor de tualeta. Este folosita si la explozibili.Tratata duce la formarea vascozei
sau celuloza acetata folosita pentru lacuri.
OH OCOCH3
C6H7O2 OH + 3nCH3COOH -3n H2O
C6H7O2 OCOCH3
OH n OCOCH3
n
Celuloza acetati
de celuloza
Acetatul de celuloza a fost produsa din reactia celulozei cu acidul acetic, anhidrida acetica si
catalizatori. A fost folosita pentru prima data in 1930. E utilizata in confectia materialelor de
impachetat, a jucariilor, uneltelor, izolatorilor si ochelarilor. Este cel mai ieftin material produs.
Este solubila in solventi organici precum acetona si poate fi modelata in forme diferite sau trasa
in fire. Procedeul acetat realizeaza matasea acetat, folosind acetatul de celuloza. Solutia
acestuia in acetona este supusa filarii la cald (uscata). Solventul se evapora si este recuperat, iar
firul de acetat de celuloza coaguleaza si se intareste. Tesaturile de matase acetat sunt mai
rezistente dar mai putin higroscopice decat cele din matase vascoza. La noi in tara fibrele
artificiale se fabrica prin procedeul vascoza la Braila, Lupeni si Popesti-Leordeni.
Celuloza etilica rezulta atunci cand celuloza este tratata cu sulf sau clor etilic. Este folosita in
comert, pentru extinctoare si in industria electronicelor. Este cea mai scumpa celuloza.
Matasea artificiala a fost produsa in 1884 pentru a fi folosita in industria confectiilor dar a fost
scoasa repede de pe piata deoarece era inflamabila. Acum matasea artificiala e folosita ca
materie prima pentru haine si este fibra cea mai utila omului.
Celuloidul (primul plastic).
Esterificarea celulozei este o reactie de substitutie. Se poate esterifica fie cu acizi minerli (ex.
HNO3), fie cu acizi organici(ex. CH3COOH).
OH ONO2
C6H7O2 OH + 3nHONO2 -3n H2O C6H7O2
ONO2
OH n ONO2 n
celuloza
Nitrati de celuloza
VIII. Utilizari
Celuloza este utilizata la obtinerea substantelor explozibile de tip pulbere fara fum; a matasii
artificiale de tip vascoza (milaneza) si a matasii acetat; a nitrolacurilor si nitroemailurilor (lacuri
de acoperire cu uscare rapida si luciu puternic); a celofanului. Este o materie prima de mare
valoare economica si constituie punctul de plecare in fabricarea unor produse importante, dintre
care cea de hartie ocupa un loc principal (a fost folosita pentru obtinerea hartiei inca din secolul
2).
Se intalneste in cantitati mari in aproape toate plantele si este o principala sursa de hrana. Are
proprietati de reducere a valorii calorice a unor alimente daca in acestea se adauga celuloza
cristalizata. Matasea vascoza este intrebuintata la fabricarea diferitelor tesaturi precum si a
cordului pentru anvelope. Daca solutia de vascoza este filata, printr-o fonta fina in baie de acid
sulfuric diluat si glicerina, se obtin folii dintr-un produs larg folosit-celofanul. Produse care contin
celuloza: bureti, spray-uri pentru alergie sau pudre, benzi medicale. Celuloza este foarte ieftina
pentru ca este foarte abundenta.

Evaluare