Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
bestsellt,'rului
inainte sii te cunosc" \,\i
roman vAndut in peste I
B rnilioane
de exerrrplare
JOJO MOYES
Fata
pe care ai lasat-o
/.\
ln urma v
**
PARTEA INTAI
Capitolul 1
m-am oprit in pragul ugii. Ultima oarl cind i-am auzit vocea,
<lrdona qoferului si porneasci spre oraq.
Am aqteptat ca vehiculul militar si ajungd din nou pe gosea gi
si-gi croiasci drum printre gropile descoperite de bitaia farurilor.
Hdldne incepuse si tremure. S-a ridicat cu greu in picioare qi gi-a dus
mAna la frunte, strAngindu-gi pleoapele. Aurdlien gedea derutat
ldngi mine, finind-o de mini pe Mimi, ruqinat ci plAngea ca un
copil. Am agteptat si se stingi huruitul motorului. Magina a trecut
dealul, scirfdind din toate incheieturile, de parci ar fi protestat qi ea.
- rinit, Aur6lien?
Egti
I-am pipiit capul. Avea doar rini superficiale. $i vdnitii. Ce fel
de oameni puteau si atace un biiat neinarmat?
El s-a ferit.
- Nu m-a durut, mi-a spus. $i nu mi-a fost frici de ei.
- Am crentt cd o si te aresteze, a spus sora mea. Cd o si ne
aresteze pe to!i.
Mi-era teamiL cind o vedeam aqa: parciL s-ar fi clitinat pe margi-
nea unui abis. $i-a gters ochii gi s-a silit si zimbeasci, ingenunchind
sd-9i imbrdligeze feti!a.
- Nemfi idiofi. Tare ne-au speriat, aga-i? $i mami a fost o proasti
ci s-a speriat.
Fetifa gi-a privit mama in ticere, cu un aer solemn. Uneori mi
intrebam daci am s-o mai vid vreodati pe Mimi rilzlnd.
- imi pare riu, acum mi-am revenit, a continuat sora mea. Hai
si mergem cu tolii iniuntru. Mimi, avem pufin lapte, am sd !i-l
incilzesc.
$i-a gters mdinile de halatul mdnjit de sdnge gi a intins bralele
spre mine, si-i dau bebelugul.
- Vrei si-l lin eu pe fean?
Am inceput sd tremur con'ulsiv, de parc[ abia atunci mi-ag fi dat
seama cAt ar fi trebuit si fiu de inspiimintati. Mi se inmuiaseri
picioarele, ca gi cum toati vlaga din ele s-ar fi scurs pe dalele curlii.
imi doream cu disperare si mi aqez undeva.
- Da, am riLspuns. Cred ci ar trebui.
t6 Iojo MoYes
Sora mea a intins brafele, apoi a scos unlipit scurt' Cuib[rit intre
pdturi gi infbgat cu grijl, ca nu cumva si-l atingl aerul rece al noplii,
era botul trandafiriu gi piros al unui purcelug.
* |ean doarme sus, am spus.
M-am sprijinit cu o mAni de perete, ca si mi lin pe picioare.
Aur6lien s-a uitat peste umirul ei. Toli au rimas cu ochii la
purcelug.
- Dumnezeule mare!
- E mort?
-L-am adormit cu cloroform. Mi-am amintit cd tata avea in
birou o sticlufl, de pe vremea cind colecliona fluturi. Cred ci-i pe
cale si se trezeasci. Va trebui totugi si ne gindim la alti ascunzitoare,
pentru cAnd se vor intoarce nemfii. $i gtii bine ci se vor intoarce.
Atunci Aurdlien a zdmbit qi buzele i s-au deschis incet, intr-un
surAs plin de incAntare, H6ldne s-a aplecat sd-i arate lui Mimi
purceluqul care dormea tun gi toli au zdmbit cu gura pAni la urechi.
H6ldne ii tot atingea botigorul, acoperindu-9i obrazul cu cealaltd
mini, de parc[ nu i-ar fi venit si creadi ce linea in brale.
- Ai linut purcelul in brale de fa![ cu ei? Au venit aici 9i tu
strAngeai la piept purcelul chiar sub nasul lor? $i i-ai luat la rost
pentru cd au venit aici?
in glasul ei se citea uluirea.
- Chiar sub rAtul lor, a comentat Aurdlien, care pirea s[-gi fi
recipltat dintr-odati aplombul dintotdeauna. Ha! L-ai linut chiar
sub rdtul [or!
M-am aqezat pe dalele curfii gi am inceput si rAd. Am ris pAni
cind m-a luat frigul gi n-am mai stiut daci rddeam sau plAngeam.
Fratele meu, tem6ndu-se ci poate ficeam o criz| de isterie, m-a luat
de mAni qi s-a sprijinit de mine. Avea paisprezece ani 9i uneori se
zbirlea ca un blrbat, alteori voia si fie alinat ca un copil'
H6ldne cizuse pe gAnduri.
- Daci aq fi gtiut... a spus ea. Cum de-ai devenit atit de curajoasi,
Sophie? Surioara mea cea mici! Cine te-a fbcut aga? in copilirie erai
fricoasi ca un $oarece. Ca un goarece!
Nici eu nu gtiam prea bine.
Fata Pe care ai ldsat'o in urmd 17
Cdnd in cele din urml am intrat din nou in casi, H6ldne gi-a
ficut de lucru cu oala cu lapte, Aurdlien s-a dus si-gi spele obrazul
lnvinefit, iar eu m-am oprit in fafa portretului.
Fata aceea cu care se insurase Edouard rni privea cu o expresie
pe car,e n-o recunogteam. El o vizuse la mine inaintea tuturor: o
expresie atotgtiutoare, surdsul cuiva fericit, 9i care ii fbcea pe allii
fericifi. o expresie care trida mindrie. cand amicii lui parizieni
aflaseri cd era indrigostit de mine - o vinziLtoare - in mod
inexplicabil, el se mullumise si zimbeasci, fiindci citise toate acele
lucruri in expresia mea. N-am gtiut niciodati daci infelesese ci
aceasta i se datora lui.
Am rdmas o clipi pe loc, cu ochii finti la portret qi, timp de
cAteva clipe, mi-am amintit cum mi simfeam pe wemea cind eram
tdniri, cALnd nu gtiam ce-i foamea sau frica gi cind singurul meu
gAnd era la clipele de intimitate pe care le-ag fi petrecut cu Edouard'
Chipul pictat imi amintea ci lumea putea fi 9i frumoasi, cd odinioari
existaseri alte lucruri - arti, bucurie, dragoste - care-mi umpleau
existenfa, nu teama, supa de urzici 9i camuflajul de acum. in expresia
mea il vedeam pe el. $i abia atunci am lnfeles ce fbcusem cu pufin
timp inainte. Portretul imi amintise de forfa care zlcea in mine, de
cat[ putere mai aveam inci pentru a lupta.
Cdnd ai si te intorci, Edouard, i1i jur ci am si fiu din nou fata pe
care ai pictat-o.