Glandele salivare

Proiect realizat de: Mechiș Bristena, AMG I B

Glandele salivare secretă saliva care are rol in

digestia bucală. Există două categorii de glande
salivare:

 Glande salivare mici, fără canal excretor,

cum sunt:
1. Glandele palatine, pe mucoasa palatului;
2. Glandele labiale, pe mucoasa buzelor;
3. Glandele bucale, pe mucoasa obrajilor;
4. Glandele linguale, pe mucoasa limbii.
 Glande salivare mari, situate în afara
cavității bucale; sunt perechi și își varsă produsul
lor de secreție în cavitatea bucală, prin intermediul
unor canale excretoare. Acestea sunt glandele
parotide, submandibulare și sublinguale.

Glanda parotidă este cea mai voluminoasă

glandă salivară. Se găsește sub conductul auditiv
extern și înapoia ramurii mandibulei. Cântărește 20-30
g. Glanda parotidă este situată în loja parotidiană.
Glanda este străbătută de ramurile nervului facial, de
artera carotidă externă și de vena jugulară externă.
Produsul de secreție se varsă prin canalul lui Stenon,
în vestibulul superior, în dreptul molarului II. Lungimea
canalului este de 5 cm, iar diametrul măsoară 4-5 mm,
având aspectul unei vene goale.

Glanda parotidă este o glandă tubuloacinoasă de

tip serios. În constituția sa intră acini secretori și un
sistem de canale excretoare. Acinii secretă un lichid
clar, care nu conține mucus.

Arterele provin din carotida externă și dintr-o

ramură a ei, artera temporală superficială. Sângele
venos este colectat de vena jugulară externă.
Limfaticele ajung în ganglionii parotidieni, iar de aici în
ganglionii cervicali.

Glanda are o dublă inervație: simpatică și

parasimpatică. Inervație secretorie este parasimpatică ,
reprezentată de fibre parasimpatice preganglionare
plecate din nucleul salivator inferior, prin nervul
glosofaringian. Aceste fibre fac sinapsa în ganglionul
otic cu fibrele postganglionare, care ajung la glanda
parotidă, determinându-i secreția.

Glanda submandibulară este intermediară, ca

mărime, între glanda parotidă și glanda sublinguală.
Cântărește 7-8 g. Se găsește sub planșeul bucal, pe

2
fața internă a corpului mandibulei, ocupând loja
submandibulară.

De pe fața profundă a glandei pleacă canalul

Wharton, care are lungimea de 5 cm și se deschide în
carancula sublinguală. Glanda submandibulară este
tubuloacinoasă seromucoasă. Secreția ei este
seromucoasă, intermediară între cea a parotidei și
sublingualei. Este vascularizată de artera facială care
trece pe la polul superior al glandei. Sângele venos este
colectat de vena facială. Limfaticele se strâng în
ganglionii submandibulari, care drenează în final în
ganglionii cervicali. Glanda are o dublă inervație:
simpatică și parasimpatică. Inervație secretorie este
parasimpatică, reprezentată de fibre parasimpatice
preganglionare care provin din nucleul salivator
superior. Aceste fibre pătrund în nervul facial și fac
sinapsa, în ganglionul submandibular, cu fibrele
postganglionare care ajung la glandă.

Glanda sublinguală este cea mai mică (3-5 g)

dintre glandele salivare mari și se află deasupra
diafragmei bucale. În structura glandei distingem o
porțiune principală și 10-20 lobuli accesori. Loja glandei
sublinguale este delimitată superior de mucoasa
regiunii sublinguale, inferior de mușchiul milohioidian,
lateral de corpul mandibulei, iar medial de mușchii
limbii.

3
 Glanda are un canal excretor principal, canalul
Bartholin și mai multe canale accesorii ( canalele
Rivinius). Canalul Bartholin se deschide în carancula
sublinguală. Canalele Rivinius se deschid fie în canalul
Bartholin, fie direct în carancula sublinguală sau chiar
la nivelul mucoasei sublinguale.

Din punct de vedere structural, este o glandă

tubuloacinoasă seromucoasă, în care predomină
componenta mucoasă. Produce o salivă opalescentă,
mucoasă.

Glanda sublinguală este vascularizată de ramuri

din artera linguală. Sângele venos ajunge în vena
linguală. Limfaticele drenează in ganglionii
submandibulari și, de la acest nivel, în ganglionii
cervicali.

Inervația glandei sublinguale este asemănătoare

inervației glandei submandibulare.

Saliva

Saliva este secretată , în principal , de trei perechi

de glande salivare: parotide, sublinguale și
submandibulare. Glande mai mici există, practic, în

4
toată cavitatea bucală; cele linguale secretă lipaza
linguală.

Compoziția salivei. Zilnic se secretă 800-1500 ml

salivă, soluție apoasă ce conține electroliți și proteine.
Concentrația electroliților și osmolalitatea variază cu
debitul secreției, dar în general, comparativ cu plasma,
salivă este hipotonică; conține concentrații mai mari de
K+ și HCO3; și mai mici de Na+ și Cl-.

În salivă se găsesc două tipuri de proteine:

1. Enzime: amilaza salivară (ptialina) și lipaza

linguală;
2. Mucina, glicoproteină ce lubrifiază
alimentele.

Saliva mai conține substanțe bactericide (lizozim)

și unii produși de catabolism (uree, acid uric); reprezintă
și o cale de eliminare din organism a unor virusuri.

Funcțiile salivei

1. Protecția mucoasei bucale prin: răcirea

alimentelor fierbinți, diluarea eventualului HCl sau
bilei ce ar regurgita în cavitatea bucală, îndepărtarea
unor bacterii;
2. Digestiv: salivă începe procesul de digestie
al amidonului și al lipidelor;

5
 3. Lubrifierea alimentelor ușurează
deglutiția: umectarea mucoasei bucale favorizează
vorbirea;
4. Excreția unor substanțe endogene și
exogene;
5. Elaborarea senzației gustative prin
dizolvarea substanțelor cu gust specific și
suprafață receptivă a analizatorului gustative.