DUMITRU ALMAS POVESTIRI ISTORICE ANTOLOGIE Partea I Coperta si ilustratii de VALENTIN TANASE Coordonarea editiei si repere biobibliografice de VALERIA FILIMON hiCUPRINS Prefata Cuvantul autorului ...... Despre niste nume frumoase din patria noastra draga »Hora de la Frumusica” Strabunul strabunilor - Burebista Decebal, eroul dacilot Cum |-a infrant Traian pe Decebal Povestea preafrumoasei Dochia Un prieten al dacilor - Apollodor din Damasc Viteazul Gelu Romanul Menumorut cel intelep' Basarab-Voievod, eroul de la Posada Dragos, cel mandru ca soarele O poveste cu un stup de albine Condeiele lui voda La Rovine, in cémpii lleana Cosanzeana din Tara Hategului Condrea si tatarul .. De ce s-a numit Corvin? Prizonierii din castelul de la Hunedoara O noapte de pomina Dreptatea lui Viad-Voda Tepe: Povestea despre intemeierea Bucurestiului Stefan cel Mare, biruitor in lupta de la Vaslui Movila lui Soiman al lui Burcel Povestea matusii Floarea din Vrancea Brasovenii si Stefan cel Mare... Batalia din codrii Cosminului Pavel Cneazul cel urias Un voievod carturar, ctitor la Curtea de Arges Parvu, capitanul lui Radu-Vodé de la Afumati ‘impacarea dintre Petru Rares si sultanul Soliman cel Maret Curajul si puterea lui lon-Voda .. O poveste cu un preafrumos margaritar Banul Mihai si cdlaul Mihai-Voda castiga victoria de la CSlugareni si numele de Viteaz 9 Mihai-Voda si Hasan-Pasa Mihai Viteazul, voievod al tuturor roménilor..... 102 Novac, Gruia si corbul nazdrévan Intémplari de pomina vazute din turnul Chindiei . 105 Matei-Voda Basarab si capitanul din straja Curtii domnesti Plaiesii din cetatea Neamtului Povata unuicdrturar intelept Neculai Milescu Spatarul, cSlator prin lumea larga. Haiducul Pintea Viteazul Un voievod bun gospodar si un mester iscusit......123 Durerosul sfarsit al lui Constantin Brancoveanu ...125 Madilina din Vad salveaza o carte a lui Dimitrie Cantemir Cum a scdpat cu viaté Maria Orban Fluierul si gorunul lui Horea ... Cand Tudor Viadimirescu a trecut Oltul .. Tudor Viadinirescu si arnautul care a devenit pandur ... Nicolae Balcescu, prietenul poporului Petrisor, fiul revolutiei Fata din dealul Feleacului ... Avram lancu ,,craiul muntilor” . Fapta de isprava a unui om din popor Toti romani canta ,,Hora Unirii” Cuza-Vod si sultanul . ,Baiatul care a vorbit cu voda” Doi eroi in luptele de la Grivit: Brancardiera de la Rahova.. O mare si frumoasa prietenie. Cucerirea muntelui Alion Ecaterina Teodoroiu, eroina de la Jiu .. Caporalul Constantin Musat Fetita din nuc .. Nici pe aicea nu se trece Am fost si eu la Alba lulia si am vazut Unirea cea mare ...... . Tnvatam despre tara unita si mare intamplare la ruinele cetatii Neamt »concertul” de la Tescani .. Cel mai tanar caporal....... Glorie eterna eroilor nostri ... Postfata Marturisire Repere biosliografice, Dumitru Almas Repere biografice, Valentin Tanase 219»HORA BE LA FRUNMYSICA” )\u gandul de a-i ajuta pe micii mei pri- eteni pregcolari, incepand cu Dorina, Oana gi Andrei, s& afle cate ceva din cele ce au fost altadata, am intrat in Muzeul de istorie. Foarte multe lucruri am vazut noi acolo. Statui sivase, arme gi costume, steaguri si carfi, chipuri de voievozi si de oameni de seama. Am vazut si un fel de aschii de cremene, ca niste cufitase. Am vazut si topoare de piatra si vase de lut ars: rosii, gri sau negre, cu fel de fel de semne si inflorituri incrustate si desenate pe ele. Am vazut statuete tot din lut ars, reprezentand oameni sau animale. Apoi am vizut unelte si arme din metal. Ba am vazut si podoabe, ca de pilda bratari, inele, agrafe si salbe din metal, din argint si chiar din aur. Toate aceste lucruri sti- teau frumos agezate, in vitrine, sub sticla, cu etiche- te scrise citef, pe cartonase albe. Toti le-au privit cu mare luare-aminte. $i iar m-au intrebat: ,Unde-au fost gasite?”, ,Cine le-a ficut?”, ,,.De ce®”, ,Cand?” Le-am spus: au fost gasite in pamant gi sunt vechi, de mii si mii de ani. Sunt de atunci cand oamenii traiau cu totul intr-alt fel de cum traim noiazi. Adica locuiau in colibe ori in pesteri, abia invafau si semene graul si si imblanzeasca ani- malele si pasarile: oaia, vaca gi calul, gaina si rata. Se hraneau culegand fructe din copaci, pescuind peste din rauri ori lacuri sau vanand animale sal- batice: ciprioare si cerbi, iepuri si porci silbatici. La inceput se imbracau in piei de animale; apoi au invafat si toarca lana si canepa, sd impleteasca si chiar sa feasa stofe $i panzeturi. Acelor oameni traitori foarte de demult, de mare ajutor le-a fost focul, i-au ajutat sa-si pregateasca mai bine hra- na, s se incalzeasca atunci cand era frig, si ard Iutul ca si fac vase ori céramizi, s8 topeascd me- talele gi si faca din ele unelte, arme sau podoabe. Intr-un dulapior de sticla, Oana a vazut o statueta din lut negru reprezentand un omulet. Il vedefi? am intrebat eu. Abia-i de o palma de fnalt. St pe un sciunas cu patru picioruse, ase- menea celor modelate de voi din plastilina. Tine coatele pe genunchi, iar capul si-I sprijina in pal- me. Priveste in departare, ca omul cand se odih- neste dus pe ganduri, dupa o zi de munca. De aceea cei care au descoperit statueta aceasta i-au zis: ,Ganditorul”. Ea arata cat erau de mesteri in modelarea lutului oamenii care traiau foarte de- mult pe pamantul Roméniei. Uitati-va acum la aceasta strachina de lut. E frumoasa, nu? Priviti la vasul acesta si urmériti-i rotocoalele desenate cualb. Va place, nu-i asa? Ei, dar ia priviti voi aici: cu ce seamana obiectul acesta de lut ars, rogcat? ~ Parca-s niste trupuri omenesti, a zis Oana. ~ Si se jin cu brafele pe dupa gat, a adugat Andrei, ~ Adevarat, am explicat eu; desi n-a vrut si fac decat un suport pentru un vas, mesterul olar sil-a inchipuit ca un grup de cinci fete, care par- c& joaci hora. De aceea cei care au descoperit-o i-au zis ,Hora de la Frumusica’ $i asta pentru ca a fost gasita in pamant, intr-un loc din fara noas- tra numit Frumusica. ~ Bunicule, ,,Hora” aceasta a facut-o un meg- ter ori o mestera? a vrut sd stie Oana. ~ S-ar putea s-o fi modelat gi o mestera, adi- c@ o fata, am cautat eu sa-i fin partea, vazand cA Andrei se inghesuia sa spund ci numai un baiat putea face ceva interesant. Oricum desenele as- tea aga de gingase, o mana de femeie le-a desenat. Am tacut o clipi gi apoi am vorbit: ~ Dar de ce nu intrebati din ce neam erau barbatii si femeile care au faurit aceste unelte, aceste vase, aceste statuete? ~Ba chiar ca te intrebam, bunicule, a zis Oana. — Oamenii acestia de demult, foarte de de- mult, se numeau daci. Ei au fost stramogii nostri; iar fara lor se numea Dacia. Dacia s-a aflat aici, pe locul unde este acum Romania noastra. Dupa ce am iesit din muzeu, copiii pageau tanfosi, inaintea mea, scandand: — Da-ci-al... Da-ci-al...STRABUNUL STRABYNILOR - BUREBISTA ae ntr-o zi ma aflam cu nepotica mea si cu prietenii ei in grdina publica, la plim- bare. Cand au obosit de alergatura si joacd, s-au agezat pe banca unde stam eu si citeam. Oana m-a intrebat: ~ Bunicule, cine a facut... Dacia? ~ Pai... poporul dacilor. Adica. strabunii strabunilor nostri. ~ Si pe daci, cine i-a invatat sa facd... tara? - Conducitorii lor. Adici dacii cei intelepyi . Cel mai infelept si mai viteaz dintre conducatorii strabunilor nostri daci a fost re- gele Burebista. ~ Burebista! a strigat Dorina, foarte bucu- roasa cd aude un nume aga de vechi gi sunator, ca o bataie intr-o toba de arama. ~ Sice fapte a facut... Burebista? ~ Multe si mirefe, dragi Andrei. Mai intai, Burebista a unit poporul dacilor intr-o singura fara mare, numita Dacia, cum v-am mai spus. Pe el |-a ajutat un batran infelept, numit Dece- neu. Ca sa intelegeti mai bine ce fel de om era Burebista, sa va povestesc cum i-a aparat el pe daci de primejdia duymanilor din afara. rau multi acesti dusmani si parjoleau adesea pa- mantul dacilor: le furau turmele, le pridau holdele, le ardeau satele si orasele. $i de cate ori vreo capetenie a dacilor cerca sA se impo- triveasca dusmanilor, usor era infrant, luat pri- zonier. Chiar si Burebista era si-si piarda viata intr-o astfel de datalie cu dusmanii. Mare nenorocire pe capul dacilor acesti ve- cini pridalnici. Vazand asa, Burebista a chemat la sfat pe toate capeteniile dacilor si le-a spus: ,,.Daca vreti s& avem liniste si pace, trebuie si ne unim 14 tofi. SA facem o fari mare. $A randuim o ar- mata puternicd. Sa zidim pe malurile raurilor, pe varfuri de dealuri si de munti cetafi tari, de piatr®. Unele capetenii s-au invoit si au zis: ,,Ifi urmam sfatul, Burebista. Dar si ne conduci la biruin{a. Unii s-au impotrivit, spunand: ,De- cat sé ascultam de un stapan ca tine, mai bine ne infelegem cu dusmanii. Le platim lor si ne lase in pace”, S-a intamplat ca, la doi ani dupa aceasta, dugmanii, pe cai iui, s4 navaleasca iar in Dacia, Auzisera ei ci Burebista i-a unit pe cei mai multi dintre daci, dar tot credeau ci-i vor zdrobi in lupta gile vor prada bogatiile, Ce a fi- cut Burebista? A iesit inaintea lor cu o parte din caste, la raul Nistru, si le-a oprit inaintarea. Cu alta oaste, i-a inconjurat. $i, lovindu-i din toa- te partile, i-a luat prizonieri, pe cei mai multi. A prins si trei cdpetenii dacice care tradaseri, trecind la dusmani. Vazandu-i, Burebista i-a intrebat: ,,Ei, v-ati incredinfat ca dacd suntem unifi ii infrangem pe dugmani?” ,,Ne-am incre- dinfat, au zis cépeteniile; te rugim sa ne ier{i” »V-as ierta eu, bucuros, dacd tridarea n-ar fi cea mai nelegiuita fapta. Va dau pe seama po- porului, si va judece el” Burebista a iertat pe multi dugmani, lisan- du-i sa plece in fara lor, dupa ce au jurat c& nu vor mai veni niciodata cu arma asupra Daciei. Pe tradatori, poporul i-a osandit la moarte. Asa, cu infelepciune, cu hotarare, cu vite- jie si cu dreptate, Burebista a intemeiat, acum doua mii de ani, Dacia, vatra Romaniei de azi. Deci nu uitati: Burebista e strabunul stra- bunilor nostri. Se cuvine sa-i cinstim numele pentru ca el a unit pe daci, a facut Dacia, tara lor libera. $i a aparat-o, vitejeste, de orice pri- mejdie,DECEBAL, EROUL DACILOR ot intr-o vizita la Muzeul de istorie, Oana, Andrei si Dorina au vazut o statuic de marmura alba. Reprezenta un bar- bat inalt, cu barba scurta, cu fata aspra, briz- data de multe zbarcituri, cu umerii lati, cu brate vanjoase, cu pantaloni strangi pe picior, cu centura lata. Oana i-a observat ciciulita, cu motul aplecat inainte. Dorina a vazut incaltamintea, asemanatoare opincilor. Ca de obicei, Andrei a admirat sabia scurta si incovoiata, pe care 0 poarta barbatul din statuie. $i m-au intrebat, tofi trei odata: ~ Cine-i? Cum il cheami pe acest barbat falnic? ~ Il cheami Decebal. $i a fost cel mai de seama conducator al dacilor, dupa Burebista. ela intarit Dacia cu cetiti multe gi cu ostasi viteji. Mai ales ci acum se ivise un dusman nou: imparaitia romanilor. Mult au luptat da- cii cu romanii, care voiau sa cucereasca Dacia sis supun poporul dac. La inceput au biruit dacii. Asa, de pilda, cand imparatul romanilor a trimis o oaste mare impotriva lui Decebal, acesta si-a strans ostenii si i-a iesit in cale. A trimis soli sa intrebe pe generalul roman daca nu crede c-ar fi mai bine sa se intoarci aca- sa, in imparatia lui, c&-i mare si bogata si nu-i bine sa se napusteasca asupra oamenilor care vor sa traiasca slobozi, in tara lor. Dar generalul roman a respins solia de pace a lui Decebal. S-a aratat trufas: se credea nebiruit, cici pana atunci cdstigase multe vic- torii, in batalii grele. Decebal stia asta: de aceea a cdutat si-I ra- puna nu numai cu puterea armelor, ci si cu istetimea. $i stifi ce-a ficut? S-a retras spre munfi si l-a lsat pe generalul roman s& inain- 16 teze pe raul Olt in sus, cu ostirea lui multa si bine inarmata. Cand a ajuns la un loc stramt, Decebal si-a napustit dacii sai asupra roma- nilor. Pe multi i-a luat prizonieri, Vazand pri- mejdia, generalul roman a cerut sa lupte sin- gur cu Decebal. Acesta a trimis vorba: ,,M-as lupta, bucuros, caci nu ma tem de moarte si ma stiu viteaz. Dar rangul ma opreste sa lupt cu cineva care nu-i de rangul meu. Daca vine imparatul tau, da, ma bat cu el, fara sovaire. Jar acum, viteazule roman, iti trimit pe cel mai vrednic general al meu, pe Duras. Lupta-te cu el. Si de-I vei birui, slobod esti si te-ntorci in imparatia ta, cu toti ai tai”. ‘Trufas, generalul roman n-a primit sa se bata cu un general dac. A strigat: ,Eu sunt general roman! Nu ma lupt cu orice general.” ‘Vazand atata trufie, ce s-a gandit Decebal? »Decat 4 pierd multi soldafi in batalie, mai bine imi calc pe inima si ma lupt eu, desi sunt rege si el general.” Asaa facut. Dupa multe lovituri de spada, Decebal l-a doborat pe acel general viteaz, dar prea increzator in sine. L-a invins, insa nu La ucis, ci i-a spus: olti las viata, porunceste ostasilor tai sa se retraga din tara mea” S-a dus generalul roman la ai sai, Dar im- paratul roman I-a primit cu manie, l-a socotit | nevrednic si |-a osindit la moarte. Apoi ro- manii s-au retras din Dacia. Victoria lui Decebal |-a cam speriat pe im- paratul roman. $i o vreme a renunfat la planul de a cuceri Dacia. Mai tarziu, cand Traian a ajuns imparat al romanilor, razboiul cu dacii s-a starnit din nou. Dar de el o si povestim alta data.(Uh L-4 INFRANT TRAIAN PE DECEBAL ram tot in Muzeul de istorie si ne-am oprit in fata altei statui, asezati nu departe de cea a lui Deccbal. Am intrebat-o pe Oana: ~ Ce zici tu despre aceasta statuie? ~ Zic c4-ia unui om voinic. ~ E Traian, imparatul romanilor. ~ Adica... potrivnicul lui Decebal? si-a amin- tit nepofica mea din povestirea trecuta. ~ Da, Oana. Traian a fost un foarte priceput si darz conducator de osti, precum si un razboinic adevarat. Ela venit cu multi, foarte multi soldati, si infranga pe Decebal si si subjuge Dacia. Dar ca sa-l infrangé a trebuit sa poarte doua razboaie cu dacii, Doua razboaie grele, in care s-a varsat mult, mult snge. Dacii s-au aparat cu nespusi indarjire gi vitejie. Dovada ca, intr-o batalie, din randul ostasilor romani au cazut atat de multi ra- hifi, incat sanitarii nu mai aveau fege pentru legat rinile. Vazand aceasta, impiratul Traian si-a dat cimaga s-o taie in fagii gi si facd bandaje pentru soldatii raniti. Decebal si dacii lui s-au batut vitejeste si pe cémpul de lupta si prin paduri sila asaltul cetiti- lor. Aga, de pilda, cand romanii au asaltat cetatea Sarmizegetusa, intru apararea ei n-au luptat nu- mai barbatii, ci si femeile: aruncau asupra asalta- torilor nu numai cu sageti, ci si cu pietre, cu apa clocotita si chiar cu faclii de rasin’, aprinse, Dar soldatii romani erau mai numerosi, iar armele lor mai bune. Au surpat zidurile Sarmizegetusei cu niste masini de razboi, numite berbeci. Vazand ca nu mai poate rezista, Decebal a iesit noaptea din cetate si s-a retras in munti. Dar soldatii lui Traian L-au ajuns din urma. Ca s nu cada pri- zonier, mandrul Decebal si-a luat singur zilele, infigindu-si sabia in gat. Asa a murit unul din cei mai viteji conduca- tori pe care i-au avut stramosii nostri dacii. Tar Traian a alipit Dacia la imperiul sau, Im- periul roman,