Trasaturile impozitului

 Legalitatea impozitelor . Aceasta presupune, că instituirea de impozite se face în baza

autorizării conferite prin lege. Nici un impozit al statului nu se poate stabili şi percepe
decât dacă există legea respectivă la impozit.
 Obligativitatea impozitelor. Aceasta înseamnă, că plata nu este benevolă, ci are caracter
obligatoriu pentru toate persoanele care obţin venituri sau deţin bunuri din categoria celor
supuse impozitării conform legilor în vigoare.
 Nerestituirea impozitelor. Prevede, că prelevările de impozite la fondurile publice de
resurse financiare se fac cu titlu definitiv şi nerambursabil. Adică, transferurile de
impozite făcute în aceste fonduri sunt utilizate numai la finanţarea unor obiective
necesare tuturor membrilor societăţii şi nu unor interese individuale sau de grup.
 Nonechivalenţa impozitelor. Poate fi înţeleasă, pe de o parte, ca o plată în schimbul
căreia contribuabilii nu beneficiază de contraservicii imediate ăi direct din partea statului,
pe de altă parte, ca o diferenţă între cuantumul impozitelor plătite şi valoarea serviciilor
primite în schimb în viitor.

Clasificarea impozitelor

1. Dupa principalele trasaturi de fond si de forma, impozitele se impart in:

a. Impozitele directe se stabilesc nominal in sarcina unor persoane fizice si/sau juridice, in

functie de veniturile si/sau averea acestora si pe baza cotelor de impozit prevazute de lege. Ele
se incaseaza direct de la contribuabili la anumite termene dinainte stabilite. In functie de criteriile
care stau la baza asezarii lor, impozitele directe se pot grupa in impozite reale si impozite
personale. Impozitele reale se caracterizeaza prin aceea ca se stabilesc in legatura cu anumite
obiecte materiale (de exemplu pamantul, cladirile, fabricile, magazinele etc.) facandu-se
abstractie de situatia personala a subiectului impozabil. Ele mai sunt denumite si impozite
obiective sau pe produs, deoarece se asaza asupra produsului sau venitului brut al obiectului
impozabil, fara a se tine cont de situatia subiectului impozabil.

Impozitele personale tin cont, in primul rand,  de situatia personala a subiectului impozabil,

motiv pentru care se mai numesc si impozite subiective.

In raport de materia impozabila vizata, impozitele personale imbraca forma impozitelor

pe venit (care pot fi impozite pe venitul persoanelor fizice si impozite pe venitul persoanelor
juridice) si impozitelor pe avere (impozite asupra averii propriu-zise; impozite pe circulatia
averii; impozite pe cresterea averii).

b. Impozitele indirecte  nu se stabilesc direct si nominativ asupra subiectului impozabil, ci se

asaza asupra vanzarii bunurilor (de consum, de lux etc.) si serviciilor (de transport, hoteliere,
spectacole etc.). Daca impozitele directe vizeaza venitul si/sau averea, impozitele indirecte
vizeaza cheltuirea acestora. Dupa formele de manifestare, impozitele indirecte pot fi grupate
astfel: taxe de consumatie sau accize, monopoluri fiscale, taxe vamale si taxe de inregistrare si de
timbru.

·       au o baza larga de aplicare si necesita cheltuieli mai reduse de asezare si urmarire;

·       nu se pot diferentia in suficienta masura, in functie de starea sociala a beneficiarilor de

bunuri si servicii;

·       sunt dependente de consumul de bunuri si servicii;

·       influenteaza asupra preturilor si tarifelor, precum si asupra raportului dintre cerere si oferta.

·       in cazul lor, prin lege se atribuie calitatea de platitor al impozitului altei persoane fizice sau
juridice decat suportatorului acestora.

2. Dupa obiectul impunerii  deosebim:

-         impozite pe venit;

-         impozite pe avere;

-         impozite pe cheltuieli.

Daca impozitele pe venit si impozitele pe avere vizeaza existenta acestora, impozitele pe

cheltuieli vizeaza tocmai cheltuirea veniturilor si a averilor.

3. Dupa scopul urmarit  la introducerea lor, impozitele se grupeaza in:

-         impozite financiare (cu caracter fiscal);

-         impozite cu caracter de ordine.

Impozitele financiare sunt instituite in vederea realizarii de venituri pentru acoperirea

cheltuielilor statului. In aceasta categorie se includ: impozitele pe venit, taxele de consumatie s.a.

Impozitele de ordine sunt introduse, in primul rand, pentru limitarea unei actiuni sau in vederea
atingerii unui tel care nu are caracter fiscal. Astfel, prin instituirea unor taxe ridicate la vanzarea
bauturilor alcoolice si a tutunului se urmareste limitarea consumului acestora avand in vedere
efectul lor nociv asupra organismului uman.

4. Dupa frecventa cu care se incaseaza la bugetul statului,  impozitele pot fi:

- permanente, cand se incaseaza periodic (de regula anual) la bugetul statului;

- incidentale  sau intamplatoare, cand se instituie si se incaseaza  o singura data (de exemplu

impozitul pe substanta averii sau pe castigul exceptional de razboi).

5. Dupa aria de cuprindere a materiei impozabile, deosebim:

-         impozite analitice;

-         impozite sintetice.

 Impozitul analitic este un impozit asezat asupra elementelor unui patrimoniu sau asupra unei
operatii izolate, respectiv asupra unei singure categorii de venit denumita cedula.

 Impozitul sintetic este asezat asupra unui ansamblu de operatiuni sau de venituri si consta in
impunerea acestui ansamblu de operatiuni sau de venituri o singura data.

Impozitul analitic este cel mai adesea asezat in cote proportionale, pe cand impozitul sintetic este
stabilit, de regula, in cote progresive. Impozitele sintetice sunt cele mai neutre, din punct de
vedere economic, si au un randament fiscal mai bun decat impozitele analitice.
6. Dupa institutia care le administreaza,  in statele de tip federal intalnim: impozite federale,
impozite ale statelor (provinciilor) membre ale federatiei si impozite locale, iar in statele de tip
unitar deosebim: impozite ale administratiei centrale de stat si impozite ale colectivitatilor
locale.

Elementele tehnice ale impozitelor

a. Obiectul impozitului reprezinta elementul concret asupra caruia se aseaza si calculeaza un

impozit. Obiectul unui impozit poate sa il constituie veniturile, profitul, bunurile, serviciile.
Uneori sunt necesare precizari asupra modului de determinare a venitului impozabil, respectiv ce
scazaminte se pot efectua din venitul brut sau ce venituri se includ si ce venituri nu se incadreaza
in obiectul impozitului. Pentru stabilirea impozitului pe cladiri se realizeaza o evaluare a
cladirilor, in vederea aplicarii impozitului. Venitul agricol anual impozabil se determina pe baza
normelor de venit stabilite pe hectar, diferentiate pe zone de fertilitate, zone de favorabilitate si
categorii de folosinta a terenurilor;

b. Subiectul impozitului desemneaza persoana fizica sau juridica prevazuta prin lege sa

plateasca impozitul la buget. Subiectul impozitului mai are obligatia sa declare veniturile sau
bunurile dobandite, sa tina evidenta lor si sa calculeze impozitul. Subiectul impozabil este
cunoscut si sub denumirea de contribuabil.

c. Platitorul impozitului reprezinta persoana fizica sau juridica care are obligatia sa plateasca
impozitul catre buget la un anumit termen. In principiu, platitorul impozitului este subiectul
impozabil, dar uneori platitorul poate fi o alta persoana decat subiectul impozabil. De pilda, in
cazul impozitului pe salarii, subiectul impozabil il constituie persoana fizica care realizeaza
venituri sub forma de salarii, iar platitorul este persoana juridica ce plateste salarii si care are
obligatia sa calculeze, sa retina impozitul si sa-l vireze la bugetul de stat.

d. Suportatorul impozitului desemneaza persoana fizica sau juridica din al carei venit se

suporta impozitul. In cazul in care, suportatorul este o alta persoana decat subiectul impozabil se
manifesta repercusiunea impozitelor. Spre deosebire de impozitele directe la care subiectul este
si suportatorul impozitului, in cazul impozitelor indirecte impozitul este suportat de persoana
care cumpara bunurile si serviciile impozabile.

e. Sursa impozitului arata din ce anume se plateste un impozit. In cazul impozitului pe venit,

sursa o reprezinta venitul realizat de persoana respectiva. Prin urmare, in acest caz, sursa
impozitului coincide cu obiectul impozitului. In cazul impozitelor pe avere, de regula, sursa
impozitului este reprezentata de venitul obtinut pe seama averii respective (de exemplu, la
impozitul pe cladiri sursa este reprezentata de veniturile proprietarului).

f. Unitatea de evaluare are menirea sa masoare obiectul impozabil. In cazul impozitului pe

venit, unitatea de evaluare o reprezinta unitatea monetara in care se exprima venitul. Unitatea de
evaluare poate fi reprezentata si de unitati de masura naturale, ca de exemplu: m2 pentru
constructii, arii (ha) pentru terenuri; capacitatea cilindrica a motorului, pentru mijloacele de
transport; kg, litru, bucata pentru unele impozite indirecte.

g. Cota de impunere (cota impozitului) reprezinta impozitul ce revine unei unitati de impunere

(evaluare). Impozitul poate fi stabilit in suma fixa pe unitati de masura naturale (de exemplu,
impozitul pe terenuri ocupate de cladiri si alte constructii) sau in cote procentuale. Acestea din
urma pot fi: proportionale, progresive si regresive.
Cotele procentuale proportionale se deosebesc prin faptul ca se aplica aceeasi cota de impozit
indiferent de marimea materiei impozabile. Asemenea cote se practica atat in cazul impozitelor
directe (de exemplu, in cazul impozitului pe profit) cat si in cazul impozitelor indirecte (taxa pe
valoare adaugata, taxe vamale etc.).

Cotele procentuale progresive se caracterizeaza prin faptul ca sunt mai mari pe masura cresterii
venitului. Progresivitatea se realizeaza prin gruparea veniturilor pe transe si aplicarea unor cote
crescatoare la fiecare transa de venit.

Cotele procentuale regresive se caracterizeaza prin aceea ca, cota impozitului scade pe masura ce
baza de calcul sporeste.

h. Termenele de plata arata momentele la care trebuie sa se plateasca impozitul la bugetul de

stat sau la bugetele locale. Termenele de plata depind de marimea si natura veniturilor si de
momentul realizarii lor. Neplata impozitului pana la termenul stabilit antreneaza obligatia
contribuabilului de a achita dobanzi si majorari de intarziere, calculate in functie de marimea
impozitului ce trebuie varsat la bugetul statului si de durata intarzierii.

i. Asieta cuprinde totalitatea masurilor adoptate de organele fiscale cu privire la stabilirea

subiectului impozitului, identificarea obiectului impozabil, stabilirea marimii materiei
impozabile, determinarea cuantumului impozitului si perceperea acestuia.