1.
Obiectul si necesitatea expertizei
marfurilor
- Obiectul:In activitatea organelor
judecatoresti se intilnesc expertize cu
caracter
comercial,merceologic,industrial si
economico-financiar referitor la
proprietatile produselor,starea si
calitatea acestora,natura si calitatea
ambalajelor.Aceste probleme se
rezolva cu ajutorul expertizei
merceologice.Expertiza
merceologica reprezinta activitatea de
cercetare,evaluare si apreciere
fundamentala efectuata de unul sau
mai multi experti a unor probleme
contraversate privind calitatea
loturilor de produse,structura
sortimentala sau starea lor calitativa.
Expertiza mereologica este utilizata pt
cercetarea si clarificarea unor
probleme contravesate sau litigioase
pe care le ridica practica,comertul cu
marfuri alimentare sau
nealimentare.Ea are ca obiect
stabilirea exacta a calitatii reale a
loturilor de produse in relatie cu
conditiile,cauzele,locul si
imprejurarile care au generat abateri
de la calitatea contractuala in timpul
fabricarii sau circulatiei lor tehnice.
Expertiza merceologica poate fi
efectuata pt stabilirea identitatii,starii
si calitatii produselor la livrare,in
timpul transportarii, a depozitarii sau
a introducerii in consum sau pt
elucidarea unor aspecte privitor la
ambalajele,calitatea produselor sau
structura lor sortimentala.
- Necesitatea expertizei
marfurilor:O data cu avansarea
social-economica a comunitatii umane
a aparut necesitatea de a rezolva unele
probleme cu caracter
tehnic,comercial,economic
etc.,apelind la constatarea sau opinia
unui specialist intr-un domeniu
anumit de cunoastere in scopul
reflectarii unor chestiuni problematice
in fata organelor judiciare sau in fata
partenerilor unui contract
economic.Astfel,apare necesitatea de
a supune esenta problemei aparute
unei expertize efectuate de un
specialist in domeniu,cu ajutorul
caruia se poate stabili realitatea
faptelor.
2.Notiunea de expertiza si
clasificarea expertizelor
Expertiza reprezinta acel mijloc de
proba prin care in baza unor cercetari
metodice folosind procedee
stiintifice,expertul aduce la cunostinta
organului care l-a imputernicit
concluzii motivate stiintific cu privire
la faptele pt a caror elucidare sint
necesare cunostinte specializate.
Expertiza este considerata ca fiind
necesara numai in acele cazuri in care
se pot da interpretari diferite unor
probleme pt a caror solutionare sint
necesare cunostinte de o deosebita
competenta tehnica, economica,
medicinala, merceologica etc.In
scopul confirmarii calitatii produselor
si serviciilor acestea se supun unor
expertize ce ar stabili corespunderea
lor standardelor.Aceasta activitate de
stabilire a conformitatii produselor si
serviciilor se numeste certificare in
urma careia se elibereaza un
document ce confirma corespunderea
obiectului certificat standardelor.
Acest document se numeste certificat
de conformitate.
Categoriile de expertiza:1.Dupa
domeniul de aplicare:-
tehnice,merceologice;-
contabile,medicale;-agricole,
criminalistice etc. 2.Dupa continut:-cu
baza de date de specialitate;-cu baza
de date comparate cu normative 3.In
functie de organul de dispunere:-
judiciare;-extrajudiciare;4.Dupa
scopul urmarit:-pt adunarea si
evaluarea probelor;-pt stabilirea starii
infractorilor; 5.In functie de expert:-
oficiale;-liberi cu juramint;6.Dupa
modul de prezentare:-orale;-
scrise.7:In functie de nr.
specialistilor:-singulare;-colegiale;-
mixte.8.Din punct de vedere al
desemnarii expertilor:-simple;-
supravegheate;-contradictorii.
3.Metoda expertizei merceologice
Expertiza merceologica presupune o
verificare a calitatii marfurilor.In
acest scop este necesara o
reconstituire a faptelor pe cale
inductiva.Atit la etapa fabricarii cit si
la etapa circulatiei tehnice a
marfurilor.Pt aceasta se utilizeaza
urmatoarele metode:
Metoda istorica-marfa atit ca obiect a
aparut prin trecerea prin diferite grade
de transformare tehnologica cit si ca
obiect care dupa obtinere parcurge un
spatiu intr-un anumit interval de timp
intr-o anumita interactiune cu mediul
inconjurator sufera transformari a
caror directie si intensitate trebuiesc
cunoscute.Metoda istorica este
folosita pt reconstituirea pe cale
deductiva a principalelor fapte
intervenite in diferite momente ale
evolutiei in timp si in spatiu a unui
produs,fapte care au generat
modificari calitative negative.
Metoda observaţiei şi
experimentului – reprezintă „treapta
senzorială a cunoaşterii”.
Observaţia – este ştiinţifică dacă se
poate repeta în condiţii naturale şi
poate fi reconstituită pe cale teoretică,
deductivă.
Experimentul ştiinţific – se
deosebeste de observatie in esenta
prin aceea ca faptul,evenimentul sau
procesul studiat este provocat în
condiţii date, permiţând astfel
reconstituirea lui.
Metoda statistică – utilizată în scopul
prelucrării datelor obţinute prin
observaţie şi experiment cât şi a celor
obţinute în diferite etape ale
investigaţiei.
→ permite să se identifice şi să se
elimine erorile de măsurare a unor
caracteristici de calitate, să se
evalueze calitatea loturilor obţinute pe
eşantioane, diminuând în acelaşi timp
subiectivismul.
4.Atribuirea calitatii de
expert.Drepturile si obligatiile
Instanta de judecata care nu are si nu
poate avea cunostinte enciclopedice si
in acelasi timp de profunzime in toate
domeniile are dreptul inscris in lege
de a folosi specialisti intr-un domeniu
dat pt a stabili adevarul. In R.M.
calitatea de expert ethnic judiciar se
dobindeste pe baza de examen
organizat de catre Ministerul
Justitie.Examenul are ca
scop:a)verificarea nivelului
cunostintelor de specialitate a
candidatilor;b)gradul de insusire a
actelor normative referitoare la
specialitatea respectiva si a
dispozitiilor din codurile de procedura
civila si penala referitoare la expertiza
precum si din alte acte normative care
reglementeaza activitatea de expertiza
tehnica-judiciara. Candidatii care
solicita atribuire de calitatea de expert
tehnic judiciar tb sa indeplineasca
urmatoarele conditii:1)Sa fie cetatean
al R.M.2)Sa cunoasca limba de
stat3)Sa aiba capacitate de exercitiu
deplina4)Sa posede diploma de
absolvire a studiilor superioare in
specialitatea pt care candideaza.5)sa
aiba un stagiu de cel putin 5 ani in
specialitatea aleasa6)sa fie apt din
punct de vedere medical7)sa nu aiba
anticidente penale si sa se bucure de
o buna repuitatie profesionala si
sociala. Persoanele care au titlu de
academician,professor universitar sau
conferential universitar,doctor in
stiinte pot dobindi calitatea de expert
judiciar cu scutire de examen in ceea
ce priveste pregatirea de specialitate.
Exista o diferenta intre martor si
expert – in timp ce expertului nui sint
cunoscute in prealabil imprejurarile si
faptele incriminate, el se pronunta ca
specialist asupra faptelor dovedite
prin mijloace stiintifice de
investigatii.
Martorul – este pers.care descrie
imprejurarile sau fapte incriminate
percepute direct de el prin intermediul
organelor sale de simt. In literat.de
specialitate exista pareri ca expertul
poate fi si el martor sau chiar
judecator al cauzei supuse expertizei.
Cele mai importante asemanari dintre
martori si experti:
1. situatia procesuala a expertului si a
martorului este aceeasi, ambii fiind
considerati subiecti secundari intro
cauza ce se judeca indeplinind
A.auxiliara.
2. atit martorul cit si expertul fac parte
din aceeasi categorie procesuala a
mijloacelor de proba.
3. concluziile expertizei ca si
dispozitiile martorilor nu au putere
probanta absoluta si relativa fiind
supuse liberei aprecieri a organului
judiciar asemenea celorlalte probe.
4. ambii au reguli procesuale comune
– sint citati in mod identic obligatiile
procesuale sint considerate indatoriri
cetatenesti si pot exista aceleasi
motive p/u care anumite pers.nu pot si
experti sau martori.
Deosebiri:
1. informatiile detinute de martor sint
independente de A.judiciara marturia
lui se datoreste intimplarii ca a auzit
sau a vazut aspecte care interiseaza
cauza. Un martor relateaza unele fapte
asa cum lia perceput in timp ce
expertul explica provinienta lor, emite
pareri specializate cu privire la ele, iar
munca lor isi are originea in
A.desfasurata de organul judiciar.
2. expertul are drepturi pe care nu le
are martorul si anume: dr.de a cerceta
dosarul cauzei; dr.de a asista la
dezbateri, de a cere lamuriri partilor
sau de la organul judiciar.
3. expertul indeplineste o functie
activa in timp ce martorul are o
pozitie procesuala pasiva.
In RM calit.de expert tehnic judiciar
se dobindeste pe baza de examen care
este organizat de Ministerul Justitiei.
Examenul are ca scop de verificare a
cunostintelor de specialitate a
candidatilor.
Obligatiile expertului:1)De a efectua
expertiza personal fara a o incredinta
altei persoane2)De a intocmi si
depune la termen raportul de
expertiza3)De a se prezenta la
solicitarea organului care l-a numit pt
a furniza informatii suplimentare ,pt a
efctua un supliment de expertiza sau
pt a reface integral sau partial
expertiza4)De a pastra secretul
professional,de a nu divulga datele de
care a luat cunostinta cu prilejul
investigatiilor facute in cadrul
expertizelor5)De a adduce la
cunostinta organului care l-a numit si
alte date pe care le descopera cu
prilejul efectuarii investigatiilor.
Drepturile expertului:1)De a
consulta materialele existente la
dosarul cauzei2)De a fi eliberat pe
perioada efectuarii expertizei de o
serie de sarcini curente de
serviciu3)De a solicita si primi
lamuriri in legatura cu cauza
expertizei din partea partilor
implicate4)De a primi pt munca
depusa o indemnizatie stabilita in
functie de complexitatea expertizei si
calificarea expertului5)De a beneficia
de decontarea cheltuielilor ocazionate
de efectuarea
expertizei(deplasare,materiale etc)
Daca1. nu s-a prezentat expertul la
chemarea instantei,2.pt refuzul
neintemeiat de a efectua
expertiza,3.nedepunerea raportului de
expertiza la termen stabilit,4.pt
efectuarea unei expertise
necorespunzatoare ,expertilor se
aplica urmatoarele sanctiuni:
1)Avertisment scris-pt refuz
nemotivat de a efectua expertiza sau
pt incredintarea executarii altei
persoane precum si pt nearatarea
cazului de recuzare in care expertul se
gaseste2)Suspendarea dreptului de
expert pe o perioada de la 3luni-1
an,daca expertul repeta abaterile pt
care a fost sanctionat cu avertisment si
pt alte abateri mai grave3)Retragerea
calitatii de expert daca acesta
savirseste abateri repetate sau daca
comite fapte de o gravitate deosebita
5.Desemnarea si nr
expertilor.Recuzarea si inlocuirea
expertilor
In cadrul unui process sau litigiu
expertiza poate fi efectuata la cererea
uneia din parti,la cererea ambelor
parti sau din oficiu.Instanta de
judecata la cererea partilor sau a uneia
din parti ia hotarirea de a aplica sau
nu aplica expertiza ca mijloc de
proba. Dupa incuviintarea cererii de
expertiza persoana expertului se
stabileste cu acordul partilor sau din
oficiu. Desemnarea expertilor se
face din lista expertilor comunicati
din biroul pt expertize tehnice sau din
rindul persoanelor care pot indeplini
atributii de expert. Nr expertilor
trebuie sa fie intotdeauna
impar.Expertul,expertii sunt numiti de
catre instanta printr-un document in
care se precizeaza problemele ce tb
clarificate prin expertiza,onorariul
expertului si durata efectuarii
expertizei. Recuzarea expertului se
efectueaza numai pt motive intemeiate
prevazute de lege.Ea poate fi generate
de existenta unor situatii care creaza
banuieli de lipsa de obiectivitate in
privinta activitatii expertului.Motivele
de recuzare:1)Existenta unor legaturi
de rudenie intre expert si una din
parti2)Implicarea expertului sau a
rudelor sale intr-o cauza
asemanatoare3)Expunerea de catre
expert inainte de a fi numit a unor
pareri referitoare la cauza4)Primirea
de daruri din partea uneia din partile
implicate .Instanta poate dispune
inlocuirea expertului in urmatoarele
cazuri:1)Neprezentarea in fata
instantei2)refuzul nejustificat de a
efectua expertiza3)existenta unor
motive de recuzare4)daca expertul se
afla in imposibilitatea obiectiva de a
efectua expertiza
6.Factorii ce formeaza calitatea
marfurilor.Notiuni generale despre
calitatea marfurilor
Calitatea marfurilor depinde
de:1.nivelul de
standardizare2.calitatea materiilor
prime folosite3.de perfectiunea
proceselor tehnologice de
fabricatie4.organizarea
controlului5.conditiile de pastrare si
transportare a marfurilor. 1.Nivelul
de organizare este procentajul de
aprovizionare a intregului sortiment
de marfa produsa cu standarde sau
conditii tehnice.2.Calitatea
materiilor prime:Materia prima se
clasifica in alimentare si
nealimentare.Cele alimentare se
imparte in:materii prime vegetale
(fructe,legume,cereale)2.materii prime
animale(carne,peste)3.minerale(sarea,
soda). Cele nealimentare se
impart:materii prime
1.vegetale(lemn,bumbac)2.animale(pi
ei de animale,lina,coarne) 3.minerale
(lut, minereuri de
metale,nisip)4.organice(celuloza)5.sin
tetice(polimeri,piele artificiala)
3.Procesele tehnologice. Calitatea
produselor se formeaza prin actiunea
proceselor tehnologice care reprezinta
un ansamblu de operatii
mecanice,fizice,chimice care prin
actiunea simultana sau succesiva
transforma materiile prime si
semifabricatele in bunuri
materiale.4.Organizarea
controlului.Calitatea depinde de
cultura de producere si de nivelul
bazei metrologice,controlul
dimensiunilor.5.Pastrarea si
transportarea marfurilor. Una din
conditiile necesare este ambalajul care
protejeaza marfurile de actiunea
mediului si de deteriorari mecanice.O
influenta hotaritoare asupra calitatii
produselor o au regimurile de
temperatura si umiditate,uneori si de
ventilare.Alti factori care influenteaza
pastrarea produselor sint:igiena din
spatiile de pastrare si
transportare2.existenta mirosurilor
straine3.vecinatatea produselor
marfurilor.
Calitatea este totalitatea de
proprietati a productiei care determina
posibilitatile ei de a satisface cerintele
in corespundere cu standardele in
vigoare. Calitatea produselor se
determina dupa un complex de
indicatori: Indicator de calitate
reprezinta caracteristica cantitativa a
uneia sau a citorva proprietati a
productiei.Daca indicatorul
caracterizeaza o proprietate-indicator
unitar,daca mai multe-complex. Lot
de marfa reprezinta o cantitate
omogena de productie de aceeasi
denumire,produsa la aceeasi
intreprindere, in acelasi schimb si
eliberata pe una si aceeasi factura. Pt
determinarea calitatii se selecteaza o
mostra,se mai numeste proba medie si
ne permite sa judecam despre calitatea
si bunastarea intregului lot de marfa.
7.Metodele de apreciere a calitatii
1.Organoleptica.Prin aceasta metoda
indicatorii de calitate se apreciaza cu
ajutorul organelor de
simt:miros,gust,culoare,consistenta.
Rezultatele depind de nr si calificarea
expertilor,este o metoda subiectiva.
2.Fizica.Indicatorii de calitate se
determina prin masurarea densitatii,a
unghiului de refractie,a punctului de
topire si a altor parametri
fizici.3.Chimica.Indicii de calitate se
determina cu ajutorul reactiilor
chimice specifice.Ex:determinarea
continutului de sare de
bucatarie,metalele grele,aciditatea etc.
4.Microbiologica. Se determina
gradul de infectare generala cu
microbi,prezenta microbilor patogeni
si a altor microorganisme
periculoase.Pt aceste determinari sunt
necesare laboratoare amenajate,
alimentare. 5.Metoda de
expertiza.Calitatea marfurilor se
determina pe baza hotaririlor luate de
un grup de experti.In aceasta grupa
sunt inclusi
savanti,ingineri,tehnologi,disaineri,sp
ecialisti de inalta calificare. Aceasta
metoda este utilizata cind este
imposibil sau irational de folosit alta
metoda.6.Metoda sociologica.
Calitatea se determina pe baza sumarii
si analizei parerilor consumatorilor
potentiali sau reali. Parerea
consumatorilor se determina studiind
anchetele indeplinite de ei organizind
adunari a consumatorilor,expozitii cu
vinzare,degustatii publice.
8.Notiuni de standardizare a
obiectelor de larg consum
Standardizarea marfurilor de larg
consum presupune apropierea
maximala de optimul calitatii
superioare rationale a acestor
marfuri.Standardizarea este
activitatea in domeniul gasirii
solutiilor necesare pt probleme
repetate in domeniul
stiintei,tehnicii,tehnologiei,economiei
pt atingerea unui stadiu optimal de
reglare intr-un anumit domeniu.
Purtatorii de informatii de baza in
sistemul standardizarii de stat sint
documentele normative tehnice care
efectueaza controlul calitatii
productiei in toate stadiile ciclului de
viata ,acestea sunt:standardul si
conditiile tehnice, Standardul este
definit ca o prescriptie scrisa si
publicata care este alcatuita si
publicata de catre organele interesate
care contine o solutie unitara si de
durata pt o anumita problema care se
repeta intr-un anumit domeniu.El
regleaza cerintele fata de
productie,regulamentul elaborarii
ei,producerii si folosirii.Conditiile
tehnice sunt documente care stabilesc
proprietatile hotaritoare pt
determinarea calitatii unui produs.
Distingem standarde: Nationale,
regionale si internationale. Cu
standardizarea internationala se ocupa
oficiul international de standardizare,
metrologie si dirijare a calitatii I..S.O.
Serviciul de standardizare a R.M. este
alcatuit din1)Serv.de stand.
Republican”Departamentul Moldova
Standarde”2)Serv.de stand.in ramurile
producerii 3)Serv.de stand.la
intreprinderi si organizatii. Sarcina
principala a serviciului de
standardizare a R.M. este de a fonda
un sistem de documente normative
tehnice ce regleaza cerintele catre
procesele de productie,catre productia
ca atare si efectueaza controlul asupra
folosirii lor corecte. Principalele tipuri
de standardizare
moderna:1)stand.completa si 2)de
perspectiva
9.Clasificarea si categoriile
standardelor
1. În funcţie de nivelul de
standardizare, standardele sunt:
- internaţionale – adoptate de
catre o organizatie internationala de
standardizare si o organizatie
regionala de standardizare, cele mai
cunoscute fiind standardele europene;
- regionale;
- interstatale de tipul GOST;
- naţionale de tipul SM, SR;
- profesionale – aplicate in
anumite domenii de activitate, de
catre organizatii profesionale legal
constituite;
- de firma – adoptate de catre
societati comerciale, legii autonome
sau de catre alte persoane juridice.
2.În funcţie de conţinut, standardele
pot fi:
-standarde de bază, care au o aplicare
generală, sau conţin prevederi
generale pentru un anumit domeniu;
-standarde de terminologie, care
enumeră şi definesc termenii utilizaţi
într-un anumit domeniu;
-standarde de încercări, care descriu
metode de încercare a produselor,
eventual de eşantionare, de prelucrare
statistică a rezultatelor;
-standarde de produse, care cuprind
caracteristicile pe care produsul sau
grupa de produse trebuie să le aibe,
pentru a asigura satisfacerea
cerinţelor;
-standarde de procese, care cuprind
cerinţele pe care trebuie să le
îndeplinească procesele, pentru a
asigura aptitudinea de a fi utilizate;
-standarde pentru servicii, care
cuprind cerinţele referitoare la
servicii, pentru a asigura aptitudinea
de a fi utilizate;
2. După subiect, st. pot fi
clasificate în:
- st. pt construcţii,
- st. pt agricultură,
- st. pt comerţ,
- st. pt protecţia mediului
ambiant,
- st. pt telecomunicatii etc.
Pentru expertizarea calităţii
produselor şi a serviciilor, este
importantă cunoaşterea, respectiv
consultarea standardelor care au
legătură cu litigiul în cauză, cele mai
multe prevederi utilizabile în acest
sens fiind furnizate de standardele de
produse şi respectiv de servicii,
precum şi cele de încercări. Acte
normative : « Sistemul national de
certificare al R.M. SM 45-
2 :1998 », »Structura si continutul
standardelor  SM1-5 », »Modul de
elaborare a standardelor
profesionaleSM1-6 :1998 », »Principii
si metodologia standardizariiSM1-
0 ». « Faina de griu pt panificatie
202 :2000 ».Acte
legislative :1.Hotarirea guvernului
R.M. cu privire la intensificarea
activitatii de protejare a
consumatorilor »,2.Hotarirea cu
privire la aprobarea Reglementarii
tehnice »Fructe si legume proaspete
destinate consumului
uman »3.Parlamentul R.M.Legea
vinzarii de marfuri4.Legea cu privire
la standardizare Nr.590-
XII »4.Regulamentul cu privire la
ordinea de eliberare a licentelor pt
expertiza marfurilor ». Principalele
organisme nationale ce se ocupa cu
standardizarea internationala
sunt :1.FAOWHO-comisia pt
medicina si alimentatie.2.Conventia
internationala pt protectia
plantelor.3.Organizatia pt cooperare si
dezvoltare economica.4.Organizatia
mondiala pt protejarea
animalelor5.Organizatia mondiala a
sanatatii WHO.6.Comisia economica
a natiunilor unite pt
Europa7.Organizatia mondiala a
comertului WPO 8.I.S.O.
10.Identificarea si procedeele de
falsificare a marfurilor.Urmarile
falsificarii
Autenticitatea marfurilor este un
complex de indicatori specifici care
ne permit a deosebi productia data de
falsuri. In cazul cind se determina
apartenenta unui obiect sau produs
catre un grup de marfuri omogene se
numeste identificare. Expertiza
autenticitatii marfii se petrece cu
scopul de a stabili indicatorii specifici
care deosebesc produsul autentic de
falsuri. In utimul timp pt acest scop se
rezolva urmatoarele probleme :1)are
produsul dat indicatori caracteristici
apti pt falsificarea lui2)gradul de
corespundere a denumirii produsului
cu indicatorii de
autenticitate3)corespunde ambalajul
intern si extern cu cerintele
prezentate4)corespunde
pretul,facturile cu cerintele catre
produs la fel si producatorul,tara de
origine etc. Metodele de falsificare
sunt  Falsificarea
1)sortimentala2)calitativa3)cantitativa
4)pretului5)informationala6)complexa
. Falsificarea-operatie de obtinere a
unui produs asemanator cu altul
existent in comert.Operatie efectuata
in scop de inselaciune si obtinere a
unor venituri ilicite.Ea consta intr-o
imitare
contraafacere,denaturare,substituire
sau prezentare a produselor altfel
decit cele ce sunt in realitate.
Urmarile falsificarii pt consumatori :
a)urmari economice :se cheltuiesc mai
multi bani pt cantitate mai mica de
marfa,se procura produse inutilizabile
in alimentatie b)prejudicii fiziologice
pt organismul omului :otraviri,
agravarea bolilor cronice,aparitia altor
noi, schimbari genetice in organism,
aparitia bolilor canceroase sau chiar
moartea c)prejudicii morale : situatii
stresante,pierderea increderii in
bine,in stat. Urmarile falsificarii pt
societate : a)riscul de a pierde
sanatatea a mai multor membri a
societatii b)diminuarea longetivitatii
vietii societatii c)cresterea nr
deceselor din cauza bolilor si
intoxicatiilor alimentare d)diminuarea
structurii alimentare din cauza
cresterii cotei a alimentelor
contrafacute e)degradarea morala a
indivizilor si a societatii in ansamblu
f)scaderea nivelului increderii a altor
tari catre societatea unde infloreste
falsificarea totala
11.Falsificarea calitativa a
marfurilor
Acest tip de falsificare se intilneste
mai mult la produsele alimentare.Pt
falsificarea calitativa sunt necesare
urmatoarele conditii :1)Prezenta in
vinzare a diferitor coloranti
alimentari, aromatizatori, antioxidanti,
conservanti, substante de ingrosare
2)Prezenta actelor normative ce
permit folosirea substantelor
enumerate 3)Lipsa unui control
eficient a adaosurilor,adetivelor
folosite 4)Lipsa unor legi ce ar
inerzice difuzarea informatiilor false
despre produs. In dependenta de
metoda de falsificare deosebim :
1)adaosul de apa 2)introducerea unor
componenti mai ieftini in locul celor
scumpi 3)substituirea partiala a
produselor naturale cu imitatori
4)adaos sau substituirea totala a
produsului cu adetivi straini,cu
deseuri 5)introducerea
conservantilor,a antioxidantilor si
antibioticilor fara a-i arata pe eticheta.
Distingem : adetivi alimentari :
a)admisi omului sanatos b)admisi
copiilor c) admisi oamenilor bolnavi
si a 2-a grupa adetivi
nealimentari :a)inerti(creta,ghipsul)
b)periculosi,otravitori,cancerogeni,nar
cotizanti. Acesti adetivi deseori
provoaca agravarea bolilor
cronice,otraviri sau chiar moartea. In
bere uneori,vodca,tigari se adauga
substante narcotizante ca sa provoace
o deprindere.
12.Falsificarea cantitativa si
informationala
Falsificarea cantitativa- acest tip de
falsificare prevede inselarea
consumatorilor prin micsorarea masei
volumului sau lungimii marfurilor mai
jos de limita admisa. In cazul
falsificarii cantitative se folosesc :
a)mijloace falsificate de
masura :ghiri,metri,vesela de masura
b)mijloace imprecise de
masura :cintare c)folosirea unor
procedee speciale ,actiune psihologica
asupra cumparatorului, masurari
gresite
Falsificarea informationala-este o
metoda de inselare a consumatorilor
prin prezentarea unor informatii false
sau imprecise despre produs. La
falsificarea informationala se prezinta
incorect urmatoarele : 1)denumirea
produsului 2)tara de origine
3)intreprinderea producator si adresa
ei 4)cantitatea marfurilor
5)compozitia produsului 6)conditiile
si termenul de pastrare. Cel mai des
este falsificata tara de origine,codul
liniar, marcile de firma
13. Proprietatile consumiste a
marfurilor alimentare
Grupa de marfuri alimentare.
Aceasta grupa se caracterizeaza prin
valoarea nutritive a produselor ce
arata valoarea de utilitate a unuia sau
altui produs.
Valoarea nutritiva a alimentelor are
urmatoarele laturi:
- valoarea organoleptica, ce se
caracterizeaza prin actiunea
alimentelor asupra organelor de simt a
omului: gust, miros, culoare,
consistenta, s.a.
- valoarea energetica, se
manifesta prin aportul de substante ce
livreaza energia necesara omului:
acestea sunt glucidele, proteinele si
lipidele.
- valoarea biologica care este
prezentata prin aportul de substante ce
regleaza metabolismul. Acestea sunt
vitaminele, substantele minerale, - va functiona obiectul
aminoacizii, s.a. permanent in timpul termenului de
- securitatea alimentara pastrare
- gradul de asimilare - longevitatea
- gradul de degradare. - posibilitatile de reparatie
- posibilitatile de functionare in
14. Proprietatile consumiste a timpul pastrarii – transportarii.
marfurilor nealimentare Proprietatile ergonomice a
Aceste proprietati ne permit a aprecia marfurilor – asigura comoditatea
necesitatea sociala a acestor marfuri, exploatarii obiectului optimizarea
structural or sortimentala si sarcinilor fizice si psihice a omului ce
posibilitatea lor de a satisface sunt legate de obtinerea efectului
necesitati. Proprietatile se necesar. Se divizeaza in indicatori
caracterizeaza prin anumiti indicatori compusi, ce caracterizeaza:
al marfuriloe. Acesti indicatori se - comoditatea operarii cu o
divizeaza in 2 grupe: marfa simpla pentru indeplinirea
1. indicatorii de adresa sociala functiilor principale si secundare (ex
si de necessitate sociala a comoditatea montarii demontarii
marfurilor – ne permit de a aprecia televizorului, transportarii)
in ce masura marfurile produse sau - comoditatea conducerii unui
realizate corespund necesitatilor unui aparat compus din punct de vedere
anumit grup de consumatori, care este tehnic (comoditatea in timpul
situatia pe piata in ceea ce priveste functionarii masinii de cusut)
satisfacerea consumatorilor, cit de - legeritatea insuririi de catre
reale sunt necesitatile, preturile si consumator a posibililor manipulari
posibilitatile acestor grupuri de cu marfa (corespunderea obiectelor cu
oameni de a le achita. posibilit organelor auditive vizuale
2. indicatorii corespunderii gustative)
marfurilor cerintelor sociale – ne Proprietatile estetice – arata in
arata in ce mod marfurile preconizate ansamblu valoarea social- culturala,
vor putea satisface necesitatii utilitatea, oportunitatea, rationalitatea,
consumatorilor in plan social si etc.
sortimental, precum si legatura lor cu Proprietatile de securitate – prevad
alte grupuri de marfuri ce intra in producerea marfurilor, conditiilor de
acest grup functional. In aceasta grupa exploatare care practic nu au
de indicatori se mai include si posibilitatile de imbolnavire, de
indicatorii de uzura morala, care capatare a unor traume sau dureri.
caracterizeaza termenul de folosire a Proprietatile ecologice a marfurilor –
acestor marfuri, fiind limitat de arata cum actioneaza marfa asupra
posibilitatea aparitiei unor marfuri mediului ambiant in timpul
identice, dar cu unele proprietati mai exploatarii. De exemplu se analizeaza
superioare. cantitatea de substante nocive
Proprietatile functionale – permit a eliminate de automobile, poluarea
determina ce cerinte ai mediului cu ambalaje, etc.
consumatorului poate satisface marfa
data si in ce masura in comparative cu 15. Procedura si metodologia
alte marfuri analogice. generala a expertizei marfurilor
Se caracterizeaza prin: Acceptarea expertizei – presupune
- indicat de perfectiune a un timp foarte scurt in care expertul
indeplinirii principalelor functii legal instiintat face cunostinta cu
- indicat de universialitate a obiectivele expertizei sau intrebarile
folosirii marfurilor la care sa raspunda. Pentru aceasta el
- indicat perfectiunii are datoria de a se prezenta in fata
indeplinirii operatiilor auxiliare instantei unde ia cunostinta de actele
Proprietatea sigurantei marfurilor suplimentare si poate face obiectii
la exploatare – determina asupra termenului abordat pentru
posibilitatile indeplinirii functiilor efectuarea expertizei. In formularea
sale a obiectului in termenul de intrebarilor obiectivele trebuie
functionare. prezentate astfel incit expertul sa fie
obligat sa analizeze toate aspectele
pentru lamurirea cazului respective.
Pregatirea expertizei – la aceasta
etapa expertul se aprofundeaza in
obiectivele expertizei si cunoasterea
sarcinilor ce ii revin sau intelegerea
corecta a sensului intrebarilor la care
trebuie sa raspunda.
Principalele cai de documentare in
activitatea de expertiza sint:
1. cunoasterea istorucului
litigiului si stabilirea cronologiei
faptelor. Actele aflate la dosarul
litigiului de care expertul se foloseste
pentru cunoasterea si prezentarea
istoricului litigiului:
 cererea de actionare
in litigiu si actele care sprijina actiuni
reclamante.
 intimpinarea
prezentata de partea reclamanta si
actele care il sprijina
 procesele verbale ale
sedintei instantei
 actele depuse ulterior
la solicitarea instantei sau a uneia din
parti.
Istoricul litigiului il ajuta pe expert sa
elaboreze un model de desfasurare a
investigatiilor luinad in considerare
toate elementele din baza litigiului. La
fel expertul poate reconstitui etapele
productiei sau a circulatiei marfurilor
si poate sa stabileasca planul de
elaborare a raportului de expertiza.
2. studierea documentelor
operative – in functie de specificul lor
ele se impart in:
a) documentele care
reglementeaza relatiile conreactuale
dintre furnizor si beneficiar:
 contractul
 anexele la contract
 probele de comanda
 corespondenta
b) documente de livrare –
primire:
 factura
 specificatia
 avizul de expeditie
 fisa de receptie
c) documente de transport:
 scrisoarea de trasura
 foaie de parcurs
d) documente care atesta
calitatea marfurilor:
 certificatul de calitate
 buletinul de analiza
 documentul de stare
sanitara
3. studierea actelor normative si
a documentelor care reglementeaza si
prescriu calitatea marfurilor:
 standarde
 certificate de
provinienta
 conditii tehnice
4. documentarea bibliografica –
este necesara expertului pentru a avea
o imagine in ansamblu a stadiului
problemei in literature stiintifica.
Materialele bibliografice sint:
 monografii
 enciclopedii
 studii si cercetari
5. documentarea pe teren –
culegerea de marfuri, declaratii ale
persoanelor care au participat efectiv
la producerea sau circulatia marfurilor
care fac obiectul litigiului, verificarea
catelor originale intocmite la etapa de
producere sau circulatie, observatii
asupra locului unde a avut loc
vicierea.
In intreprinderi producatoare se
efectuiaza:
- verificarea documentelor de
constatare privind cantitatea si
calitatea materiei prime intrate in
fabricatie
- continutul, data si frecventa
efectuarii controlului de calitate
- convorbiri cu cei care au fost
martori sau subiecti la producere
- verificarea registrului de
analize si a registrului de fabricatie
- verificarea unor documente
operative in cazul cind nu sau depus
copii la dosarul cauzei sau exista dubii
in privinta veridicitatii lor
- acumularea de probe
- examinarea balantei de
materiale
In intreprinderi comerciale se
verifica:
- actele de receptie
- registrul de analize
- registrul de stare calitativa a
marfurilor depozitate
- convorbiri cu cei care au fost
martori sau subiecti
- acumularea de probe
Fixarea rezultatelor investigatiei pe
teren, acest document contine:
- locul, data si durata
investigatiei
- participantii
- felul investigatiilor
- continutul investigatiilor
- opiniile imputernicitilor in
raport cu cele constatate
obligatiile partilor de a furniza la un
termen prestabilit anumite informatii
sau acte
16. ELABORAREA
RAPORTULUI DE EXPERTIZĂ
Rezultatele activităţii depuse de
expert pentru soluţionarea
obiectivelor ridicate de problema
cercetată se concretizează în raportul
de expertiză, ce se înaintează instanţei
sau organului care a dispus efectuarea
expertizei.
Raportul de expertiză fiind un
document elaborat ştiinţific, are o
valoare probatorie deosebită. Având
în vedere importanţa sa în
soluţionareaunei cauze, raportul de
expertiză nu se poate rezuma la
simpla expunere a concluziilor la care
a ajuns expertul, ci trebuie să
oglindească în mod succint, dar
complet, etapele drumului parcurs de
expert până la concluzia finală.
În acest scop, raportul de expertiză
trebuie să cuprindă în principal1:
􀀩partea introductivă, în care se
menţionează organul care a dispus
efectuarea expertizei, data la care s-a
dispus expertiza, numele şi prenumele
expertului sau specialistului,
specialitatea acestuia, data întocmirii
raportului de expertiză, obiectul
expertizei şi întrebările adresate
expertului sau specialistului,
procedura expertizei şi menţiuni
privind posibilele explicaţii date de
reprezentanţii părţilor în cursul
expertizei;
􀀩descrierea operaţiunilor şi
activităţilor efectuate cu prilejul
expertizei, obiecţiile sau explicaţiile
părţilor, precum şi analiza sau
interpretarea acestora în baza
constatărilor expertului sau
specialistului;
􀀩concluziile expertizei, respectiv
răspunsurile expertului la întrebările
adresate precum şi părerea acestuia
asupra obiectivului expertizei.
Elaborarea raportului de expertiză
trebuie făcută cu respectarea anumitor
reguli de ordin procedural, de formă şi
conţinut.
Forma raportului de expertiză poate
fi orală sau scrisă, în funcţie de locul
unde se desfăşoară expertiza (în faţa
organului respectiv sau în afara
acestuia), cât şi de natura şi specificul
problemei aflată în litigiu.
În toate cazurile în care efectuarea
lucrărilor expertizei necesită timp,
deplasări, documentări, cercetări,
analize, teste sau încercări de
laborator etc., raportul de expertiză se
prezintă scris.
Printre principalele reguli de ordin
procedural privind raportul de
expertiză menţionăm: necesitatea
redactării acestuia în mai multe
exemplare, dintre care două se depun
la registratura instanţei. Raportul de
expertiză este semnat la sfârşit, iar
fiecare pagină trebuie să poarte parafa
expertului. Semnarea şi parafarea se
fac atât pe original, cât şi pe copii,
aceasta fiind necesar pentru a evita
substituirea unor pagini.
În raportul de expertiză nu sunt
admise greşeli, corecturi sau
ştersături.
Raportul de expertiză trebuie depus în
termen; de regulă depunerea se face
cu minimum cinci zile înainte de data
judecării litigiului respectiv.
Termenul de depunere a raportului de
expertiză se fixează de către instanţă
sau se precizează în împuternicirea
scrisă remisă personal expertului (mai
ales în cazul expertizelor iniţiate de
organele administrative).
Nerespectarea fără motive întemeiate
a termenului fixat pentru depunerea
raportului de expertiză poate atrage
sancţiuni materiale şi chiar penale.
Raportul de expertiză se prezintă ca
un document, alcătuit din mai multe
pagini, grupate în secţiuni.
Obligativitatea de a redacta raportul
de expertiză pe secţiuni şi de a le
dispune într-o anumită ordine este
impusă de practică şi de necesitatea
asigurării fluenţei şi clarităţii ideilor
în raport, pentru ca acestea să fie
accesibile oricui, specialist sau
nespecialist.
În mod obişnuit, raportul de expertiză
cuprinde următoarele secţiuni:
􀃀Preambulul;
􀃀Scurt istoric al litigiului;
􀃀Obiectul expertizei;
􀃀Procedura investigaţiilor;
􀃀Constatările expertizei;
􀃀Concluziile raportului de expertiză;
􀃀Anexele (în original sau în copie).
􀃀Preambulul raportului de expertiză
cuprinde: numele şi prenumele
expertului, profesia şi calificarea sa,
adresa completă, instanţa sau organul
care a numit expertul, numărul
dosarului pentru litigiul în cauză şi
numărul actului de împuternicire a
expertului. 􀃀Scurt istoric al
litigiului: de regulă, în această
secţiune se menţionează numele sau
denumirile părţilor aflate în litigiu
(reclamant şi pârât), cât şi adresele lor
exacte. În unele cazuri pot apărea
două sau mai multe coreclamante sau
copârâte, ordinea lor ierarhică
stabilindu-se în funcţie de poziţia pe
care o au în litigiu. Deseori, alături de
pârâtă sau copârâtă, mai pot apărea şi
părţi chemate în garanţie. De
asemenea, tot în această secţiune se
prezintă într-o succesiune cronologică
principalele elemente şi date ce
reprezintă puncte de reper esenţiale
ale litigiului.
Cu această ocazie se consemnează
poziţia sau interpretarea părţilor în
raport cu problemele litigiului, în
special a acelora care vizează
obiectivele expertizei, precum şi
precizarea daunelor şi a perioadei
când acestea s-au produs, dacă s-au
mai efectuat expertize anterioare pe
problema respectivă.
􀃀Obiectul expertizei. în această
secţiune sunt redate ad litteram
obiectivele stabilite de către instanţă
pentru efectuarea expertizei, precum
şi întrebările care au fost transmise în
scris expertului.
Procedând astfel, se evită posibilitatea
ridicării unor obiecţii de către părţi, pe
considerentul că nu s-a dat răspuns
întrebărilor din ordonanţă sau
încheiere.
􀃀Procedura investigaţiilor cuprinde,
de regulă, următoarele elemente:
- legalitatea invitării părţilor pentru a
conlucra sau asista expertul în
efectuarea unor investigaţii;
- numele şi calitatea împuterniciţilor;
- felul documentelor de împuternicire;
- felul investigaţiilor efectuate de
către expert în prezenţa părţilor;
- felul documentului de consemnare a
rezultatelor investigaţiilor (proces-
verbal, minută etc.), semnat de către
expert şi reprezentanţii părţilor.
􀃀Constatările expertizei reprezintă
cea mai importantă secţiune din raport
şi cuprinde atât faptele şi datele din
dosarul litigiului, cât şi pe
celerezultate din investigaţiile
efectuate de către expert, care trebuie
descrise exact şi, după caz, comparate
sau interpretate.
Când apar nepotriviri între datele
provenind din diferite surse, inclusiv
din actele scrise prezentate de părţi, în
raport se consemnează toate aceste
date, se face analiza lor comparativă
în vederea stabilirii gradului lor de
veridicitate.
În funcţie de obiectivele expertizei, în
raport se prezintă rezultatele
investigaţiilor în ordinea dezvăluirii
lor. Expertul trebuie să acorde o
atenţie deosebită stabilirii cu
exactitate a cauzelor şi împrejurărilor
care au generat vicierea respectivă. De
aceea, pe lângă simpla prezentare a
elementelor de reconstituire a
cauzelor şi împrejurărilor, precum şi a
mărimii şi efectului vicierii, expertul
va prezenta interpretările
corespunzătoare, inclusiv soluţiile
posibile pentru preîntâmpinarea
repetării unei anomalii de felul celei
care formează speţa expertizei.
􀃀Concluziile raportului de
expertiză trebuie să conţină într-o
formă concentrată răspunsurile
expertizei la obiectivele încredinţate
spre soluţionare.
În măsura în care, în urma
investigaţiilor, se stabileşte cu
claritate demarcaţia între răspunderile
tehnice legate de vicierea incriminată,
aceasta va fi consemnată ca atare, fără
a se atinge vreo latură juridică a
problemei. Obiectivitatea şi
corectitudinea concluziilor sunt
determinate de următorii factori:
- calificarea înaltă a specialistului în
domeniul în care acţionează ca expert;
- cunoaşterea profundă a problemelor
circulaţiei tehnice a mărfurilor;
- cunoaşterea complexă a metodelor şi
tehnicilor de analiză a mărfurilor;
- probitatea profesională şi morală a
expertului, spre a nu omite aspecte
esenţiale ale investigaţiilor şi pe
această bază să emită concluzii
eronate sau false;
- independenţa faţă de părţile
implicate de litigiu;
- respectarea dreptului părţilor
implicate în litigiu în legătură cu
desfăşurarea expertizei. 􀃀Anexele
raportului de expertiză. La raportul
de expertiză se pot ataşa în anexă
documentele susţinătoare ale
concluziilor pe care le formulează
expertul, ca de exemplu buletine de
analiză, grafice, copii şi fotocopii,
planuri şi schiţe ale unor depozite,
scheme de amplasare a mărfurilor în
spaţiile de transport, eventual
procedee de calcul etc. De asemenea,
se ataşează borderoul de anexe, care
reprezintă opisul detaliat al tuturor
documentelor şi actelor suplimentare
depuse de părţi pe parcursul efectuării
expertizei şi care au servit la
întocmirea raportului de expertiză.
Borderoul de anexe figurează în mod
obligatoriu atât pe original, cât şi pe
copiile raportului de expertiză.
Pentru a se asigura raportului de
expertiză o ţinută corespunzătoare,
trebuie respectate unele condiţii
privitoare la stil şi conţinut.
Astfel, raportul de expertiză trebuie să
fie clar şi concis, fără formulări sau
termeni echivoci (ci dimpotrivă se
impune o terminologie de specialitate,
adecvată); nu se vor face trimiteri la
lucrări în afara raportului. Se vor
utiliza pe cât posibil fraze scurte,
dense şi clare. Termenii tehnici, greu
accesibili, se vor explica la piciorul
paginii sau în paranteze, pentru a
înlesni înţelegerea concluziilor.
Raportul de expertiză nu trebuie să
conţină păreri personale în legătură cu
diferitele acte normative sau cu
dispoziţiile legale ale unor organe
administrative.
Aceasta nu înseamnă că expertul nu
este liber în formarea opiniei sale, fără
însă ca aceasta să reflecte bunul plac
sau acţiunea arbitrară a expertului. La
redactarea raportului de expertiză, se
recomandă ca toate aspectele
problemei în cauză, desprinse de
expert în urma efectuării
investigaţiilor sale, să fie încadrate în
litera şi spiritul actelor normative care
reglementează problemele abordate.
Constatările şi afirmaţiile expertului,
conţinute în textul raportului de
expertiză, trebuie să fie susţinute prin
exemplificări şi argumentări
temeinice. În acest sens, expertul
trebuie să fie preocupat de a conferi
raportului o anumită inatacabilitate,
precum şi de a evita o
eventualăneconcordanţă între datele
trecute în raport în cazul unei
eventuale noi expertize. De asemenea,
este indicat ca în anexele la raportul
de expertiză să se găsească dovezi
care să evidenţieze procedeele de
investigare folosite de expert,
constatările făcute de către acesta în
anumite momente, situaţii, fotografii
sau fotocopii ale unor obiecte, probe
sau documente al căror conţinut nu
poate fi integrat în raportul de
expertiză.
Datele conţinute în raportul de
expertiză trebuie să fie reale şi
demonstrabile. Expertul răspunde
pentru toate datele trecute în raport
oricât de neînsemnate ar fi ele.
Justeţea datelor şi responsabilitatea
expertului faţă de acestea este
caracteristica esenţială a unui raport
de expertiză. Pentru aceste
considerente, expertul trebuie să aibă
în vedere, printre altele, următoarele:
􀂾analizele şi încercările de laborator
să fie efectuate personal sau de
laboratoare de analiză autorizate în
acest scop;
􀂾aparatele şi metodele folosite să
aibă o precizie cât mai ridicată, în
acest scop este indicat să se efectueze
un număr cât mai mare de determinări
(în special în cazul analizelor
organoleptice).
Concizia şi claritatea concluziilor
formulate de către expert trebuie să fie
evidente. Concluziile trebuie să
reprezinte sinteza logică a
constatărilor parţiale la care a ajuns
expertul pe parcursul efectuării
investigaţiilor.
17.Analiza raportului de expertiză
Economistul de comerţ este
specialistul în problemele circulaţiei
tehnice a mărfurilor, având o
calificare care îi permite abordarea
problemelor de concepţie, de
conducere şi de organizare, vizând
fluxul mărfurilor de la producător la
consumator.
În consecinţă, atunci când nu are
calitatea de expert atribuită de
instanţă, el este chemat, ca bun
cunoscător al domeniului, să participe
la analiza unui raport de expertiză
referitor la problemele merceologice,
ca reprezentant al uneia dintre părţile
implicate în litigiu. Expertiza calităţii
mărfurilor 􀃀efectuarea unei noi
expertize atunci când se impune
anularea expertizei datorită încălcării
unor norme legale de către expert.
􀃀În cazul în care, la studierea
raportului de expertiză, apar
neclarităţi se pot solicita expertului
lămuriri suplimentare sau clarificări.
Acestea se pot da verbal sau în scris,
sub forma unui act adiţional la
raportul de expertiză denumit
"completare la raportul de expertiză".
Uneori, părţile aflate în litigiu pot
formula obiecţiuni asupra raportului
de expertiză sau a unei părţi din
acesta. în acest caz, instanţa obligă pe
expert să analizeze obiecţiunile
formulate de către părţi, să-şi fixeze
poziţia în raport cu obiecţiunile
părţilor sau să răspundă la unele
întrebări rezultate din aceste
obiecţiuni. Răspunsul expertului se dă
în scris, sub forma unui document
denumit „note scrise".
􀃀Suplimentul de expertiză. Uneori,
după efectuarea expertizei (şi
respectiv după depunerea raportului
de expertiză), se constată de către
părţi sau de către instanţă noi
probleme ale speţei litigiului,
nerelevate iniţial, care reclamă
investigaţii, respectiv intervenţia
expertului. în aceste situaţii instanţa
poate ordona obiective suplimentare
pentru expertiză.
Acest supliment, care uneori este
provocat de contestarea unei chestiuni
din raport de către partea interesată,
presupune adâncirea sau lărgirea
cercetării problemei respective.
􀃀O nouă expertiză. Atunci când
concluziile raportului sunt
controversate, mai mult sau mai puţin
întemeiate, inexacte, sau când se
anulează expertiza ca urmare a
încălcării unor dispoziţii legale de
către expert, se poate dispune
efectuarea unei noi expertize.
În general, cazurile de încălcare a
unor reglementări legale de către
expert, fapt ce duce la anularea
expertizei, sunt rare şi cu incidenţă
directă în materie de drept.
Noua expertiză este efectuată, de
regulă, de către alt expert sau de mai
mulţi experţi (în număr impar).
Forma, structura şi conţinutul
raportului noii expertize sunt
identicecu acelea ale raportului de
expertiză. Există însă unele deosebiri
şi anume:
■ necesitatea luării de poziţie faţă de
raportul iniţial de expertiză (dacă este
cazul);
■ existenţa posibilă a divergenţei de
opinii între experţii care efectuează
noua expertiză, caz în care fiecare
expert, în cadrul aceluiaşi raport, îşi
prezintă propriul său punct de vedere.
În raportul noii expertize, aceste
aspecte trebuie reflectate în mod
corespunzător, din punct de vedere al Dacă la examinarea raportului de
conţinutului şi al procedurii. O nouă
expertiză se dispune în mod firesc
pentru cercetarea aceloraşi obiective
ca şi în cazul expertizei iniţiale.
Lămurirea neclarităţilor, completarea neclarităţi sau lacune minore în
printr-un supliment de expertiză, sau
dispunerea unei noi expertize pot fi
ocazionate de situaţii precum:
■ din lectura raportului rezultă că
expertul nu a folosit cele mai moderne la constatarea unor situaţii
şi adecvate metode în cercetarea
respectivă;
■ lectura raportului vădeşte o
competenţă scăzută;
■ conştiinciozitatea şi obiectivitatea
expertului sunt puse sub semnul
întrebării;
■ apare o anumită contradicţie între
concluziile iniţiale ale raportului şi
rezultatele investigaţiilor ulterioare, ca investigaţiile au fost incomplete;
urmare a administrării unor lămuriri
suplimentare.
Analiza raportului de expertiză este
abordată sub multiple unghiuri
(juridic, merceologic, economic,
contabil etc.).
Ea parcurge, în principal, două etape
importante, constând din verificarea
respectării prevederilor legale
referitoare la expertiză (verificare
formală) şi verificarea conţinutului
ştiinţific al raportului de expertiză
(verificare de fond sau substanţială) . afirmatie a producatorului nu mai
2 normativ.El contine o parte
Verificarea formală presupune
următoarele aspecte:
􀂾dacă au fost respectate condiţiile
legale de desemnare a experţilor şi
dacă nu există eventuale motive de
recuzare a acestora;
􀂾dacă au fost formulate răspunsuri
clare şi complete la toate întrebările
adresate experţilor;
􀂾dacă raportul de expertiză a fost
semnat şi datat.
Verificarea de fond are drept scop
stabilirea măsurii în care expertul a
folosit raţional şi complet mijloacele
de documentare, a întreprins
investigaţiile folosind cele mai
adecvate metode şi tehnici şi a relevat
datele şi faptele care să elucideze
obiectivele expertizei. Se verifică, de
asemenea, dacă concluziile expertului
sunt certe sau aproximative, justeţea
raţionamentului şi concordanţa dintre
concluzii şi conţinutul raportului de
expertiză.
expertiză de către organul juridic sau
de către părţile aflate în litigiu se
constată că acesta este
necorespunzător, din cauza unor
efectuarea investigaţiilor de
specialitate, se pot lua măsuri de
îndreptare.
Măsurile de îndreptare, care se pot lua
necorespunzătoare în momentul
analizei raportului de expertiză, sunt
în funcţie de lacunele constatate şi
anume:
􀃀chemarea expertului pentru a da
lămuriri suplimentare atunci când
raportul prezintă anumite neclarităţi;
􀃀întregirea expertizei printr-un
supliment de expertiză, atunci când
18.Certificarea conformitatii
marfurilor si serviciilor
In conditiile diversificarii si
innoirii rapide a ofertei de marfuri a
aparut necesitatea introducerii unei
practici noi care sa asigure cresterea
increderii inter partenerii comerciali
din diferite tari si in special a
increderii consumatorilor privind
calitatea produselor pe care le
akizitioneaza.Deoarece simpla
ofera garantii obiective privind
calitatea ,intr-o serie de tari se
introduce sistemul
certificarii.Obiectivul sau este de a
garanta prin interm.unui organism
independent de producator si de
benefeciar,conformitatea unui alt
produs ,serviciu sau a sistemului de
management a calitatii intreprinderii
cu un document normativ.Certificarea
a capatat o larga extindere in comertul
mondial mai ales dupa aparitia
standardelor din familia ISO 9000 si
EM 45000.
Certificarea reprezinta o modalitate
de atestare a conformitatii
produselor ,serviciilor si a systemului
de management a calitatii unei
intreprinderi cu un normative
prestabilit , atestare pe care o
realizeaza un organism neutru
denumit organism de
certificare.Recunoasterea oficiala a
competentei unui organism de
certificare se efectueaza prin
acreditare.
Certificarea produselor si serviciilor
Acest tip de certificare prezinta mai
multe avantaje:
-certificarea ofera un avantaj
commercial contribuind la
promovarea produselor si
serviciilor.Ea repre-zinta o dovada
obiectiva ca sunt respectate
caracteristicile de calitate mentionate
in standart ,facilitind orientarea
consumatorilor la alegerea produselor
si serviciilor.
-certificarea permite eliminarea
incercarilor multiple si costisitoare
effectuate de producator ,beneficiar si
intermediari.
Tinind seama de aceste avantaje
furnizorii sunt interesati sa
imbunatateasca in continuu calitatea
produselor si serviciilor pe care le
produc pt a putea asigura satisfacerea
conditiilor certificarii.Dovada
conformitatii produselor poate fi:sub
forma unui certificat de conformitate
sau a unei marci de conformitate.
Certificatul de conformitate
reprezinta un document elaborat pe
baza regulilor unui system de
certificare ce indica existenta
increderii ca un produs identificat
este in conformitate cu un anumit
standard sau cu un alt document
informativa privind caracteristicile
impuse ; a doua parte –informatii
referitoare la organismul care a
efectuet verificarile si uneori marca
de conformitate.
 Marca de conformitate este o
marca protejata aplicata pe baza
regulilor unui system de certificare ce
indica existenta increderii ca
produsul sau serviciul in cauza este in
conformitate cu un anumit standard.In
present se practica 2 tipuri de
certificare:
-obligatorie
-voluntara
Certificarea obligatorie se refera la
produsele si serviciile care se
reglementeza obligatoriu si anume
reglementari referitoare la protectia
vietii, sanatatii consumatorului
,protectia muncii si a mediului
inconjurator.
Certificarea voluntara se refera la
produsele si serviciile pt care nu
exista reglementari obligatorii.Acest
tip de certificare este utilizat de
intreprindere ca instrument pt
pastrarea pietelor si desfacere sau pt
mcucerirea unor piete noi.
Certificarea sistemului de
management a calitatii
Reprezinta atestarea de catre
organismul de certificare a
conformitatii acestora cu un standard
de referinta din familia ISO9000 sau
ekivalentele acestora.Certificarea
sistemului de management a calitatii
unei intreprinderi se realizeaza cu
anumite scopuri:publicitare , sau pt
motivarea personalului pt
imbunatatirea calitatii.Dar un
certificat obtinut pt sistemul de
management a calitatii nu inseamna
in mod automat ca toate produsele pe
care le furnizeaza vor fi fara abateri
de la standarde.
19.Acreditarea organelor de
evaluare si certificare a calitatii
Organizarea certificarii
prevede crearea organelor de
acreditare ,a organelor de certificare,
crearea si acreditarea laboratoarelor
de incercare,atestarea mijloacelor de
producere si organizarea
inspectoratulyi de control in sistemul
de certificare.
Consiliul de Acreditare se
creaza in structura sistemului de
certificare national catre Moldova
Standard in baza Regulamentului
Moldova Standard.In cadrul
Consiliului sunt inclusi:
-Reprezentantii ministerelor si
departamentelor si a altor institutii de
conducere.
- Reprezentantii laboratoarelor
acreditate
-Asociatia Consumatorilor
-Specialisti calificati in ramura data
Acest consiliu studiaza si
apreciaza organizatiile ce pretend a fi
licentiate in domeniul certificarii si
conduce cu licentierea lor.Consiliul
rezolva litigiile ,apelarile si alte
neintelegeri.In calitate de organizatie
pt certificare poate fi acreditata
organizatia ce are statut juridic si este
neutra ,necointeresata
in acreditarea diferitor
intreprinderi.Organizatia indeplineste
urmatoarele cerinte:
1.Cerinte organizatorice:
-organizatia trebuie sa aiba finante
stabile
-sa mentina dreptul si posibilitatea
de ai apara pe toti cei implicati in
procesul de certificare
-trebuie sa posede utilaje ,incaperi ,
metode si procedure care sa
indeplineasca functiile de acreditare
2.Personalul organizatiei:
-trebuie sa fie condus de un
conducator competent si cu rspundere
-sa posede un colectiv permanent,
corespunzator profilului acreditarii
-personalul e dator :sa functioneze
cel putin 4 ani in domeniul
standardizarii si conducerii din care
cel putin 2 ani –in domeniul
certificarii;sa cunoasca toate actele
legislative si normative;sa nu se lase
la presiuni care sa corecteze hotaririle
sale.
3.Cerinte metodice:
-organizatia trebuie sa posede o
metodologie si un regulament bine
pregatit ,capabil sa actioneze in toate
directiile de a emite, a prolonga,a
anula sau rekema certificarea .
In afara de aceasta , organizatia
pretendenta indeplineste citeva cerinte
adaugatoare:
-inkeie cu consiliul de Acreditare un
contract unde sunt clar aratate
drepturile si indatoririle sale ;
-elaboreaza un complect de
documente, de instructiuni unde intra
conditiile de certificare ,regulamentul
de certificare ,tarifele de plata.
Acreditarea organizatiilor de
certificare o face Moldova Standard
care prin dispozitia sa numeste
organizatia pt certificare sii ofera 3
luni pt pregatirea catre acreditare.
Acreditarea organizatiilor pretendente
e alcatuita din urmatoarele etape:
1.prezentarea si expertiza actelor de
acreditare
2.aprecierea organizatiei pretendent
3.luarea hotaririi, alcatuirea si
inregistrarea documentelor de
acreditare.
Principalele acte ale acestui process
sunt:
1.Atestatul de acreditare cu anexe
unde se prezinta domeniul de
activitate;2.Licenta-acord dintre
Moldova Standard si organizatie unde
sunt aratate drepturile ,indatoririle si
conditiile de activitate.
Aceste acte sunt semnate de directorul
departamentului Moldova Standard.
20.Metodologia generala a
certificarii
Declaratia de conformitate-
declaratia unui furnizor ,catre o firma
pe propria raspundere,ca un produs
,proces sau serviciu este in
conformitate cu un standard sau cu un
alt document normativ.
In acceptiunea standardelor furnizor
poate fi un fabricant un destribuitor
,importator ,organizatie de service.
Declaratia de conformitate trebuie sa
cuprinda inf.:
1.numele si prenumele furnizorului ce
a emis declaratia.
2.identificarea produsului
(denumire,tip,numar de model,inf.
Suplimentara)
3.standardele sau alte documente sau
alte documente normative la care se
face referireintro forma
precisa,completa,si corespunzator
definita.
4.toate inf.suplimentare care pot fi
necesare(clasa de calitate,categoria)
5.data emiterii declaratiei
6.semnatura si functia sau marcajul
echivalent al persoanei
autorizate,confirmarea ca declaratia a
fost emisa pe propria raspundere a
furnizorului.
Aceasta declarie poate avea forma
unui document ,a unei etichete sau o
alta forma echivalenta .Ea poate fi
tiparita sau aplicata.
Termenii referitori la certificarea si la
acreditarea laboratoarelor de incercari
sunt grupati in cadrul urmatoarelor
sectiuni:”incercari”,”evaluarea
conformitatii”,”activitati de
certificare”,”conventii de
recunoastere”,”acreditarea
laboratoarelor de incercari”
Procedura de efectuare a certificare
in RM
1.prezentarea cererii pentru certificare
(ulterior –cerere)
2.luarea deciziei asupra cererii
,inclusiv alegerea schemei de
certificare
3.indentificarea mostrelor si
incercarile lor .
4.evaluarea procesului de productie
5.examinarea documentelor primite si
luarea deciziei privind posibilitatea
eliberarii certificatului de
conformitate(ulterior-certificatul)
6.eliberarea certificatului de
conformitate si a autorizatiei pentru
dreptul de utilizare a marcii de
conformitate
7.efectuarea inspectiei produselor
certificate
8.actiuni corective in caz de dereglare
a conformitatii produselor cu
conditiile stabilite si utilizarea
incorecta a marcii de conformitat
21.Structura organizatorica a
sistemului national de certificare.
Structura organizatorica a
Sistemului include:
-organul National de certificare
( Moldova Standard);
-organismele de certificare, acreditate, lucratorilor in domeniul
a produselor;
-organisme de certificare, acreditate, a
sistemelor calitгtii si a sistemelor de Organismele de certificare
productie;
-organisme de certificare (atestare) a
personalului;
-organismele de acreditare a
laboratoarelor (centrelor) de incercari; documente normative conform caror
-laboratoarele (centrele) de incercari
acreditate.
Organul National de Certificare
indeplineste in sistem urmatoarele
functii:
-elaboreaza principiile de baza,
regulile si structura sistemului;
-elaboreaza baza legislativa a
sistemului;
-organizeaza si coordoneaza
activitatea, care asigura functionarea
sistemului; colaborarea cu
organizatiile internationale si
organismele de certificare nationale
ale altor tari in domeniul certificarii;
-Ia decizii despre aderarea la
sistemele si conventiile de
certificare regionale si
internationale;
-Formeaza comisii si consilii in cadrul
sistemului;
-Efectueaza acreditarea organismelor
de certificare a produselor omogene,
de certificare a
sistemelor calitatii si atestare a
sistemelor de productie, de certificare criteriilor Ghidului ISO/CEI 40,
(atestare) a
personalului, de acreditare a
laboratoarelor de incercari;
-Aproba lista produselor, supuse
certificarii;
-intocmeste si tine Registrul
Sistemului;
Efectueaza controlul activitatii
organismelor si laboratoarelor de
incercari, acreditate in
Sistem;
- Examineaza contestatiile in
domeniul certificarii;
Organizeaza propaganda si
publicitatea privind rezultatele
certificarii.
acreditate a produselor creaza si
asigura functionarea sistemului de
certificare a produselor omogene
(concrete).Functiile de baza sunt:
-selectarea si intocmirea fondului de
se efectueaza
certificarea produselor;
-alegerea schemei si modelului de
efectuare a certificarii;
-elaborarea єi оntocmirea
documentelor metodico -
organizatorice privind certificarea
produselor:
-organizarea si efectuarea certificгrii;
-determinarea si inregistrarea in
Registru si emiterea certificatelor de
conformitate si
licenюelor cu drept de utilizare a
marcilor de conformitate;
-supravegherea calitatii produselor
certificate;
-elaborarea, intocmirea si desavirsirea
sistemului intern de asigurare a
calitatii;
-colaborarea cu Organul National de
Certificare.
Organizatia, care pretinde la
acreditare in calitate de organism de
certificare a produselor omogene
(concrete) trebuie sa corespunda
standardului european BN 45011, PG
01- 09- 92 si sa aiba manualul
calitatii.
Pentru organizarea activitatii sale
acestui organism se recomanda de a
folosi procedura conform Ghidului
ISO/CEI 56.
Organismele de certificare a
sistemelor calitatii si a sistemelor de
productie indeplinesc in sistem
urmгtoarele functii:
-elaboreaza documentele privind
modul de efectuare a certificarii
sistemelor calitatii si de
productie:
-elaboreaza metodele tip, ghiduri,
instructiuni de evaluare a sistemelor
de asigurare a calitatii;
-elaboreaza metode de atestare a
sistemelor de productie a produselor
concrete:
-organizeaza si efectueaza certificarea
sistemelor calitatii si a sistemelor de
productie:
-intocmeste, emite si inregistreaza
Certificate de conformitate a
sistemelor calitatii si a sistemelor de
productie si le inregistreaza in
Registrul Sistemului;
- efectueaza supravegheaza sistemelor
calitatii si sistemelor de productie
certificate;
-elaboreaza, conduce si perfectioneaza
sistemul calitatii intern;
- colaboreaza cu Organul National de manualul calitatii.
Certificare.
Organismul de certificare (atestare) a incercari acreditate indeplinesc in
personalului indeplineste in Sistem
urmгtoarele functii;
-elaborarea documentelor metodico certificarii si emiterea rapoartelor de
- organizatorice pentru efectuarea incercari;
atestarii personalului, stabilind
criteriile pentru auditori in fiecare
domeniu de activitate;
- elaborarea programului de formare a
auditorilor in fiecare domeniu de
activitate;
- elaborarea programului de formare a
auditorilor in domeniu de activitate;
- organizarea cursurilor pentru
auditori, inclusiv in centrele de studii
de peste hotare sau cu implicarea
specialistilor cu diploma de peste
hotare;
-colaborarea cu Organul National de
Certificare si organele internationale
in acest domeniu de activitate.
Organizatia care pretinde la
acreditare in calitate de organism de
atestare (certificare) a personalului
trebuie sa corespunda criteriilor EN
45013 si sa aiba manualul calitatii.
Organismul de acreditare a
laboratoarelor de incercari
indeplineste in Sistem urmгtoarele
functii:
-acreditarea laboratoarelor (centrelor) si sa excluda posibilitatea unei
de incercari:
-elaborarea documentelor metodico - capabila de-a influenta rezultatele
organizatorice pentru efectuarea
acreditarii laboratoarelor (centrelor)
de incercari cu stabilirea cerintelor
carora ele trebuie sa corespunda luind
in consideratie specificul ramurii
respective;
-colaborarea cu Organul National de
Certificare si organizatiile
internationale din acest domeniu de
activitate;
-elaborarea, conducerea si
perfectionarea sistemelor calitatii
interne.
Organizarea care pretinde la
acreditare in calitate de organism de
acreditare a laboratoarelor de
incercari, trebuie sa corespunda
criteriilor EN 45003 si sa aiba
Laboratoarele (centrele) de
Sistem urmгtoarele functii:
-efectuarea incercarilor in scopul
- prelevarea esantioanelor sau
obiectelor pentru incercari:
- participarea la efectuarea
incercarilor produselor certificate ;
-participarea la cercetarea sistemului
de productie a produselor certificate
privind corectitudinea efectuarii
incercarilor;
Organizatia, care pretinde la
acreditare in Sistem in calitate de
laborator de incercari (LI) trebuie sa
corespunda criteriilor Ghidului
ISO/CEI 25, standardului european
EN 45001 si RG 01-07-92.
Sistemul calitatii acestei organizatii
trebuie sa fie intocmit conform
Ghidului ISO/CEI 49 si Procedurii
RG 01-07-92.
Rapoartele de incercari se intocmesc
conform Ghidului ISO'CEI 45 si
Procedurii RG 01-07-92.
Organizatiile, care pretind sa fie
acreditate in Sistem, trebuie sa aiba
statutul persoanei juridice si sa fie
independente administrativ, financiar
presiuni externe asupra personalului,
incercarilor sau a certificarii din
partea furnizorului sau
consumatorului.
Delegarea imputernicirilor
organismelor de acreditare si
certificare si laboratoarele de incercari
din partea Organului National de
Certificare se efectueaza in momentul
acreditгrii lor prin semnarea
contractelor privind licentele
respective.
Sistemul poate folosi laboratoarele
de incercari (centrele), organismele de
certificare stabilite in afara teritoriului
Republicii Moldova, pe baza
contractelor sau conventiilor de
recunoastere a rezultatelor lucrarilor
in domeniul certificarii.
22. Incercarile produselor supuse
certificarii.
Incercarile in vederea certificarii se
efectueaza in laboratoarele (centrele)
acreditate. Inclusiv in Registrul
Sistemului sau in laboratoarele
acreditate , si imputernicirea carora
pentru efectuarea incercarilor este
recunoscuta de Moldova standard.
Incercгrilor pentru certificare se
supun obiectele (esantioanele),
constructia, componenta si tehnologia
carora trebuie sa fie indentice cu
obiectele (esantioanele) livrate
consumatorului.
Numarul obiectelor, modul de
prelevare, indentificare si depozitare,
modelul rapoartelor de incercari se
stabilesc in DN, documentele
organizatorico-metodice pentru
metodele efectuarii incercarilor.
Pentru certificarea obligatorie
volumul incercarilor (mostra-tip lot.
fiecare produs) si modul efectuarii lor
se stabileste de organismul de
certificare in documentele metodico-
organizatorice, ce determina modul
certificarii produselor date.
Termenii si conditiile financiare ale
efectuarii incercarilor se stabilesc in
contractul incheiat intre client si
laboratorul (centru) de incercari.
Incercarile produselor din import se
efectueaza in LО (CО) acreditate in
Sistem, afara de cazul, cоnd este
incheiata conventia privind
recunoasterea reciproca a rezultatelor
activitatii de certificare.
Emiterea certificatului de
conformitate si intocmirea licentei
pentru dreptul aplicarii marcii de
conformitate.
Certificatul de conformitate pentru
produse se emite de organismul de
certificare, iar in lipsa lui - de organul
National de Certificare dupa
efectuarea procedurilor
corespunzгtoare si in modul stabilit de
PG 01-06-96.
Certificatul intrг in vigoare dupa
inregistrarea in Registrul Sistemului
intocmit in corespundere cu cerintele
PG „ Modul inregistrarii obiectelor de
certificare si intocmirea Registrului
Sistemului".
Pentru produsele de tip serie
solicitantului i se elibereaza licenta cu
dreptul utilizarii marciii de
conformitate in modul stabilit PG 01-
06- 92.
Daca in Sistemul certificarii
produselor omogene (concrete) este
folosita schema nr.6 (metoda
certificarii sistemul calitatii),
solicitantului i se emite Certificatul de
conformitate pentru sistemul calitatii.
Modul si etapele de efectuare a
lucrarilor, modelul Certificatului sunt
stabilite оn Procedura respectiva.
Daca certificarea se efectueaza in
cadrul unul sistem international sau al
unei conventii, modul emiterii,
modelul certificarii si termenul lui de
valabilitate se determina de regulile si
cerintele acestei sisteme sau
conventii.
Termenul de valabilitate a
certificatului de conformitate se
determina luind in seama termenul de
valabilitate a documentelor normative
pentru produs, termenul pentru care
este atestat sistemul de productie sau
este certificat sistemul calitatii dar nu
poate depasii 3 ani.
23. Recunoasterea certificatelor de
conformitate de peste hotare.
Decizia privind recunoaєterea
certificatelor emise de organismele de
certificare ale altor tari sau ale
sistemelor internationale pentru
produsele importate, folosite in tara,
se ia de catre Organul National de
Certificare.
Pot fi recunoscute certificatele sau
alte documente analoge (licente,
declaratii de conformitate), emise in
cadrul conventiilor de recunoastere
incheiate sau in cadrul sistemelor
internationale la care a aderat
Republica Moldova.
Decizia cu privire la recunoastere se
ia pe baza lucrarilor respective,
efectuate de organismul de
certificarea produselor omogene
(concrete) care. in caz de necesitate,
poate efectua incercarile de
conformitate a tuturor indicilor sau
numai a unora din ei.
Modul de. recunoastere se stabileєte
in procedura certificarii produselor
omogene (concrete) din import.
Toate documentele propuse pentru
efectuarea recunoasterii certificatului
de conformitate de peste hotare se
insotesc de traduceri autorizate in
limba de lucru a Sistemului.
Toate activitatile оn domeniul
recunoasterii certificatelor straine si
inregistrarea lor sunt platite de
solicitant.
Supravegherea produselor certificate
si organismelor ce efectueazг
certificarea, in scopul asigurarii
obiectivitгtii si calitatii efectuarii
activitatii оn domeniul certificarii in
Sistem se efectueaza:
inspectarea activitatii organismelor de
certificare acreditare si laboratoarelor
(centrelor) de incercari acreditate;
inspectarea produselor certificate.
Controlul de inspectie a activitatii
organismelor acreditate ale
Sistemului, organismelor de
certificare a produselor, organismelor
de certificare a sistemelor calitatii sau
a sistemelor de productie,
organismelor de acreditare a
laboratoarelor de incercari, a
laboratoarelor de incercari (centrelor)
acreditate le efectueaza Organul
National de Certificare.
Conditiile efectuгrii inspectiei
(numarul si periodicitatea vizitelor,
pretul acestor lucrari, etc.) a
organismelor acreditate se stabilesc de
catre organismul acreditat si de
reputatia lui. Aceste conditii se
legifereaza printr-o conventie de
licenta sau printr-un contract aparte.
Inspectia se efectueaza in termenul de
valabilitate a atestatului in timp
neopinat. In timpul inspectiei se
determinг corectitudinea indeplinirii
lucrarilor de catre organism in
conformitate cu statutul primit la
acreditare.
In baza raportului de inspectie
organismul de acreditare ia decizia
privind pastrarea termenului de
valabilitate, suspendarea sau anularea
certificatului de acreditare si anularea
in acest caz a acordului de licenta.
Modul organizarii inspectiei, schema
luarii deciziei, motivele anularii
certificatelor se stabilesc de PG - urile
respective care reglementeazг
cerintele pentru organismele si
laboratoarele de incercari ale
Sistemului
Inspectia produselor certificare si a
starii sistemului de productie
efectueaza organismele de certificare
a produselor omogene (concrete).
Volumul, continutul si modul
efectuarii inspectiei se stabilesc in
documentele metodico-organizatorice
de certificare a produselor concrete
tinоnd cont de specificul si conditiile
de productie.
Pe baza rezultatelor inspectiei
organismul de certificare poate sa
pastreze, sa suspende sau sa anuleze
valabilitatea certificatului de
conformitate si licenta privind dreptul
de a utiliza marca de conformitate.
Decizia privind suspendarea actiunii
certificatului (marcii de conformitate)
se ia in cazul, cоnd titularul in
termenul stabilit poate inatura
neconformitatile depistate si confirma
documental corespunderea produselor
documentului normativ de referinta.
Daca titularul nu e in stare operativ sa
inlature neconformitatile depistate,
certificatul se anuleaza iar produsele
exclud din Registrul Sistemului
24.Actele legislative a RM privitor
la expertiza mărfurilor
Pentru asigurarea unui nivel înalt al
calităţii mărfurilor, extinderea pieţilor
de desfacere şi eliminarea
falsificărilor a fost creat cadrul
legislativ corespunzător domeniului
calităţii mărfurilor. Pentru aceasta au
fost elaborate o serie de acte
normative şi documente referitoare la
controlul calităţii, standardizare şi
certificare a mărfurilor. Aceste
documente se împart în următoarele 4
grupe:
1. Documente legislative ( legi,
hotărîri ale Parlamentului Republicii
Moldova şi Decrete ale Preşedintelui
Republicii Moldova);
2. Hotărîri ale Guvernului RM;
3. Documente care prescriu
calitatea mărfurilor
4. Documente care dovedesc şi
confirmă calitatea mărfurilor.
Cele mai importante acte legislative
ale Parlamentului R.M. şi Decrete ale
Preşedintelui R.M., care stau la baza
activităţii de asigurare şi control al
calităţii mărfurilor, sunt publicate în
Monitorul Oficial ala R. Moldova.
Tipuri de standarde aplicate în
activităţile de producere şi comerţ.
Se deosebesc 3 criterii de clasificare,
care delimitează categoriile de
standarde, şi anume:
3. După nivelul de aplicare
avem standarde: internaţionale;
regionale; interstatale de tipul GOST;
naţionale de tipul SM, SR; ramurale;
de întreprindere.
4. După conţinut, tipurile de
standarde sunt:
6. standard de bază – care are o
aplicare generală sau care conţine
prevederi generale pentru producerea
mărfurilor;
7. standard de terminologie –
care specifică termenii, de obicei
împreună cu definiţiile, şi uneori cu
note explicative, ilustraţii etc.
8. st. de încercare
9. st. de proces- specifică
condiţiile pe care tb sa le
îndeplinească un proces
10. st. de produs
11. st. pentru servicii- specifica
conditiile pe care tb sa le
indeplineasca un serviciu pt a asigura
aptitudinea de utilizare a acestuia;
12. st. de marcare
13. standarde de interfaţă-
specifica cond. Referitoare la
compabilitatea produselor sau a
sistemelor în punctul lor de legătură;
5. După subiect, st. pot fi
clasificate în: st. pt construcţii, s. pt
agricultură, st. pt comerţ, st. pt
protecţia mediului ambiant, st. pt
telecomunicatii etc.
25 Expertiza făinii
Litigiile referitoare la identificarea şi
stabilirea categoriei de calitate marfă
a făinii pot urmări următoarele
scopuri:
- Identificarea făinii;
- Stabilirea categoriei de
calitate marfă a făinii;
- Evidenţierea posibilităţilor de
falsificare.
În activitatea comercială calitatea
făinii se apreciază după
caracteristicile organoleptice şi fizico-
chimice.
Caract. Organoleptice permit
identificarea tipului de faina si a unor
insusiriorganoleptice ca:
6. Culoarea
7. Mirosul
8. Gustul
9. Finetea etc.
Culoarea făinii depinde de natura
boabelor, calitatea măcinişului,
separarea endospermului de măciniş,
umiditatea, condiţiilor încercărilor
organoleptice şi durata păstrării făinii,
cu cît făina este mai veche cu atît
culoarea este mai deschisă.
În funcţie de natura boabelor făina
poate fi:
10. de grîu, - de secară, - de
porumb, - de orz, - de ovăs ş.a.
Semnele distinctive în identificarea
făinii de grîu sunt: prezenţa unui
gluten care poate fi uşor separat.Prin
spălarea probei se îndepărtează
amidonul din făină şi rămîne glutenul,
ceea ce este caracteristic numai făinii
de grîu. Cantitate şi calitatea
glutenului sunt în funcţie de soiul de
grîu.
Caracteristicile importante în
identificarea făinii de grîu sunt
proprietăţile glutenului umed:
culoarea, elasticitatea şi
extensibilitatea.
În făina de secară glutenul nu poate fi
separat deoarece prin spălare se
îndepărtează şi celelalte părţi
componente. Spre deosebire de făina
de grîu cea de secară conţine mai
multă celuloză.
Aciditatea( tb sa fie pîna la 5-6
grade T) făinii constituie un indice al
gradului de prospeţime, ea creşte
odată cu învechirea făinii. Făina de
grîu veche are o aciditate mai mare de
5-6 grade T.
Cea mai importantă caracteristică
pentru stabilirea categoriei de calitate
marfă a făinii în cazurile litigioase
este deteminarea conţinutului de
cenuşă , care este o metodă
standardizată, arbitrată în toate ţările
uniunii europene. Conţinutul de
cenuşă nu trebuie să depăşească:
3. pentru faina de grîu de
calitate superioară- 0,55%
4. pentru f. De calit întîi –
0,75%
5. pentru calit. A doua – 1,25%
6. pentru făina integrală – 1,25-
1,75%
Umiditatea- nu mai mare de 15%.
Cele mai frecvente falsificări ale făinii
sunt:
- falsificările sortimentale
- calitative
- cantitative
- informaţionale
Determinarea glutenului:
Se iau 25 g de făină, se introduc într-
un mojar, se adaugă 13 ml de apă şi se
amestecă cu fistilul, se lasă în repaos
20 min. După aceea se spală sub un
jet de apă, în mînă pînă cind va curge
apă curată. Apoi se cîntăreşte glutenul
care a rămas şi se calculează
procentajul----- ?g(cite g are glutenul
obtinut) : 25 g* 100%=
26. Expertiza cerealelor
Boabele cerealelor au caracteristici
distincte,care permit identificarea
lor:colore, forma, aspect exterior,
marime si greutate.
Stabilirea masei si marimii boabelor
se face prin determinarea masei
volumetrice shi a mesei absolute, care
se exprima prin masa a 1000 de
boabe.forma, marimea shi aspectul
exterior al boabelor cerealelor sunt
specifice p-u fiecare tip si determinate
de soi si grad de maturizare. Masa a
1000 de boabe ap-u diferite ceriale tr
sa constit:- p-u griu-30-40g
-p-u secara-20-25; p-u
orz 35-45g ; p-u ovaz 20-30g.
O caracteristica importanta in
expertiza cerealelor e-r determinarea
masei volumetrice si umeditatii lotului
supus expertizei.Masa volumetrica a
cereal treb sa se incadreze in umat
limite: p-u griu 745-785g/l; p-u secara
670-715g/l ; p-u orz 545-605; p-u
ovaz 420-480.
Foarte des cerealele pot fi supuse
falsificarii cantitative prin
modificarea umeditatii lor.
De asemenia e-e importantsa se
verifice greutatea ambalajului de
transport sau consum in vederea
stabilirii masei nominale a cerialelor
livrate in saci, lazi, pachete etc.
Boabele pot fi contaminate cu
micotoxine provocate de
microorganisme de genul Fuzaria
,aotoaprinderea si dezvoltatea unor
mucegaiuri din genul
Aspergillus,Penicillum,Mucor,boabe
atacate de plosnite
27.Expertiza sticlei
Proprietatile sticlei sunt:culoarea care
se determina pe foaia de culoare
alba,transparenta,duritate,caracterul
suprafetei,sunetul la lovire.
Materie prima principala este acea
materie prima fara de care nu se
primeste produsul:
1.vitrifianti-ei confera sticlei
transparenta sau transluciditate
acestea sunt oxizii de siliciu si oxizii
de bor.
2.fondantii-ei micsoreaza temperatura
de topire de la 1700-1300C
(carbonatul de natriu si potasiu)
3.stabilizanti-rezistenta fata de
apa,substante chimice si rezistenta
mecanica(calcarul si dolomita)
Materie prima auxiliara
1.afinanti-indeparteaza bulele de
gaze(azotat de natriu,azotat de
caliu,oxid de arsen)
2.coloranti-oxizi de fier,de crom,de
nichel,de cobalt)
3opacizanti(oxizi de staniu,florura de
calciu,talc)
4.decoloranti(oxid de mangan)
Procesul tehnologic
1.Pregatirea materiei prime prevede
purificarea materiei
prime,maruntirea,amestecarea si
uneori granularea.
2.Topirea amestecului in cuptoarede
metal sau de caramizi la temperatura
de1400C
3.racirea pina la temperatura de
fasonare de 500-600C
4.fasonarea
5.decorul
6.racirea si prelucrarea finala.
Metode de obtinere a articolelor din
sticla
Presarea se efectuiaza mecanic,se
obtin produse masive cu pereti grosi
peste 2-3 mm,cu adincime mica si
suprafata interioara de forma
cilindrica,prismatica,sau ingustata in
partea de jos.Desenul este format de
matrita si este mai putin reliefat nu are
fatete si taieturi adinci,suprafata este
mai putin neteda,se produc din sticla
colorata sau incolora dar niciodata
prin suprapunere
Prin suflare-presare se produc
(butelii,borcane,),obiectele au un git
bine reliefat,diametrul de sus este mai
mic decit cel de jos.,desenul este
reliefat,se observa urme de la matrita.
Suflarea ,obiectele au pereti subtiri de
diferite forme.
Metode de decorare
Decorul se realizeaza la cald sau la
rece ,decorul la cald se realizeaza cu
fire sau bucati de sticla colorata,prin
suprapunere sau introducerea in
materie prima a unui colorant ,de la
matrita.Decorul la rece se
realizeazamecanic,chimic sau
manual.Prin slefuire se obtin
combinatii de desene plate,linii pe
suprafata articolelor desenul este mai
mat.
La taierea fatetelor,suprafata este
acoperita de taieturi profunde si
inguste de diferite forme si
adincimi,liniile fatetelor se
intersecteaza in diferite locuri si au
forme de flori,plase.Gravarea se
efectuiaza cu nisip ,suprafata
obiectului se acopera cu un sablon cu
un desen oarecare si cu ajutorul unei
instalatii cu aer comprimat se sufla cu
presiune nisip care roade sticla si
formeaza decorul cu aspect
mat.Decorul obtinut pe cale chimica
cu acid florhidric,obiectul este
acoperit cu ceara sau parafina ,cu
ajutorul unui ac sau a pantografului se
deseneaza desenul,apoi obiectul se
introduce intro baie de acizi
suprafetele neacoperite cu cera si
desenul sunt atacade de acizi.
28.Clasificarea sticlei si a
marfurilor din sticla
Clasificarea sticlei
1.Sticla de cuart alcatuita din 90% de
oxid de sliciu(aparate de laborator)
2.Sticla comuna alcatuita din oxizi de
siliciu,calciu,sodiu(geamuri,articole
simple de menaj,materiale de
constructii)
3.Sticla calco-potasica alcatuita din
oxizi de calciu si potasiu
(becuri,plafoane)
4.Sticla cristal alcatuita din oxizi de
plumb 9-50%(produse de menaj de
calitate superioara,obiecte de arta
veze,cupe)
5Sticla optica alcatuita din oxizi de
plumb si de potasiu(mulaje de
briliante)
6.Sticla de laborator contine oxid de
bariu este rezistenta chimica si
termica
Dupa destinatie articolele din sticla
se clasifica:
1.Articole de uz casnic
2.articole pentru constructii
3.articole decorativ-artistice
4.articole tehnice si de laborator
Articole de uz casnic se clasifica :
-articole de masa
-articole pentru ceai
-articole pentru gustari
-articole pentru vin,bere,apa
-articole pentru gospodarie
-articole pentru bucatarie
29.Expertiza laptelui
Indicii de calitate ai laptelui:
-Aspectul exterior si
consistenta(lichid omogen fara
sediment)
-Gustul si mirosul(curate fara nuante
straine)
-culoarea(alba cu nuanta galbuie
-Grasime nu mai putin de 2,5%
-Densitate nu mai mica de 1,027 g/cm
-Aciditatea nu mai mare de 21 g T
-Temperatura nu mai mare de 8 C
Laptele este un produs natural foarte
pretios. El contine toate substantele
necesare omului in proportii optime si-
i absolut necesar in alimentatie, mai
ales a copiilor si a unor bolnavi cronici.
Comercializarea laptelui falsificat poate
aduce nu numai prejudicii materiale si
morale consumatorilor, dar uneori
poate fi periculos pentru sanatatea lor.
Expertiza laptelui prevede identificarea
tipului de lapte si e necesar pentru
depistarea falsificarii sortimentale. De
asemenea, la expertiza laptele este
supus unei serii de incercari, necesare
pentru a depista posibilele falsificari
calitative, cantitative si altele.
30.Clasificarea si falsificarea
laptelui
Identificarea tipurilor de lapte
Industria de prelucrare a laptelui
produce si livreaza unitatilor
comerciale urmatoarele tipuri de lapte:
Lapte integral. Este laptele natural,
crud sau pasteurizat,unde cantitatea si
raportul principalelor componente n-
au fost.modificate artificial.
Lapte normalizat se numeste laptele in
care continutul de grasimi se regleaza la
marimile: 3,2%, 2,5%, 1%.
Laptele fiert se produce din amestecul
de lapte si frisca, prelucrat la
temperaturi inalte (90°C, 3 ore) si
normalizat pina la cotinutul de grгsimi
4,5% si 6%.
Laptele vitaminizat cu vitamina „C"
Laptele proteic se prepara prin
adaugarea laptelui praf degresat si
normalizarea lui pina la 1% sau 2,5%
grasimi.
Laptele degresat se prepara prin
separarea grasimilor in separatoare, de
aceea el contine nu mai mult de 0,5%
grasimi. Are culoare albгstruie. In afara
de aceste produse, industria mai
produce frisca, lapte si frisca
condensate, lapte praf, inghetata si
altele.
Identificarea laptelui se face in scopul
de a depista falsificarile sortimentale
care pot fi urmatoarele:
- inlocuirea unui tip de lapte cu
altul;
- inlocuirea laptelui integral cu lapte
normalizat sau chiar degresat;
- inlocuirea unui produs lactat
veritabil (inghetata, lapte praf) cu altul
falsificat.
inlocuirea unui tip de lapte cu altul se
produce mai ales la comercializarea
laptelui de capra, care, dupa
continutul de glucide bifidogenice, se
apropie de cel matern si deci se
realizeaza la un pret mai mare. De
aceea, deseori, laptele de capra este
inlocuit cu cel de vaca, care, dupa
proprietatile organoleptice, este
apropiat de cel de capra.
Uneori, are loc si inlocuirea laptelui
integral (natural) cu laptele
normalizat. Laptele natural deseori
contine 4-6%grasimi si inlocuirea lui
cu lapte normalizat cu 2,5% grasimi ii
permite falsificatorului sa capete un
profit auxiliar. Deseori, inghetata cu
frisca e inlocuita cu inghetata de lapte
sau chiar cu inghetata fabricata din
aromatizatori, coloranti, stabilizatori
si altele.
Falsificarea laptelui
Laptele se falsifica prin urmatoarele
metode:
- falsificarea calitativa;
- falsificarea cantitativa;
- falsificarea informationala.
E necesar sa mentionam faptul ca
laptele este unul dintre cele mai
falsificabile produse alimentare.
Falsificarea calitativa se efectueaza
prin urmatoarele procedee: diluarea cu
apa; micsorarea continutului de
grasimi; adaugarea unor componenti
straini; neutralizarea laptelui inacrit;
incalcarea recepturii la producerea
inghetatei, amestecurilor pentru copii
si altele. Aceste falsificari pot fi
depistate prin metode organoleptice
sau fizico-chimice.
Diluarea laptelui cu apa e cea mai
frecventa falsificare. Depistarea
acestor falsificari se face prin
urmгtoarele procedee:
a) se amesteca laptele cu alcool etilic
in proportie de 1:2. Amestecul se
agita intens, apoi se toarna in
farfurioara. Daca peste 5-7 secunde
apar fulgi - laptele nu-i diluat, daca
fulgii apar mai tirziu, laptele-i diluat.
Cu cit mai tirziu apar fulgii, cu atit
mai multa apa e adaugata.
b) laptele amestecat cu apa formeaza
la hotarul cu vesela un inel albastrui;
picatura de lapte picurata pe unghie
nu e bombata si se scurge, iar daca in
lapte mai sunt adaugate faina, creta,
atunci pe unghie mai ramine
sediment.
c) depistarea diluarii cu ajutorul
lactodensimetrului. Proba de lapte in
cantitate de 250 ml se amesteca bine,
apoi se toarna intr-un cilindru uscat.
Lactodensimetrul uscat si curat se
introduce in lapte, se lasa 2-3 minute
pentru linistire,apoi se citeste valoarea
densitatii si a temperaturii (densitatea
trebuie sг fie injur de 1,027 g/cm3 sau
27°A la 20°C). Daca nu s-a facut
exact la 20°C valoarea densitaii se
corecteaza cu 0,0002 g/cm3 in! minus
pentru fiecare grad de temperatura
mai mic de 20°C si se adauga la
temperaturi ce depasesc 20°C.
Cantitatea de apa adгugata in lapte se
calculeaza dupг urmatoarea formula:
unde:
X=D1-D2/D1*100%
X - cota de apг adгugatг (%);
D2 - densitatea laptelui analizat (°A);
D2 - densitatea laptelui dupa standard
(°A).
Micsorarea continutului de grasimi
Uneori, оn loc de lapte integral se
comercializeaza lapte degresat.
Depistarea acestei falsificari se face
prin analiza organoleptica. Laptele are
o culoare alba cu o nuanta albastruie
si o consistenta apoasa. Picatura de
lapte lasa pe unghie o urma umeda,
abia vizibila, iar gustul laptelui e slab
pronuntat. Continutul de grasimi
poate fi determinat prin extragerea
grasimilor din lapte cu ajutorul
eterului de petrol, dar aceasta
determinare se executa intr-o nisa cu
ventilare.
Adaugarea unor componenti straini
In lapte deseori sunt adaugati:
amidon, creta, sapun, soda, var, acid
boric sau salicic, ipsos. Depistarea se
face prin citeva procedee: laptele se
filtreaza, iar la sediment se adauga
acid citric sau acetic. Daca laptele a
fost falsificat, apar bule de gaze (C02).
Aditivii chimici se depisteaza cu hirtie
de lacumus. in laptele veritabil hirtia
albastra se inroseste, iar cea rosie se
albastreste.
in cazul cind in lapte e adaugat
amidon sau faina, laptele de la fundul
capacitatii de pastrare e mai dens decit
la
suprafata. Laptele de la fundul
capacitatii la fierbere se transforma in
cleister. La adгugarea citorva picaturi
de solutie de iod in laptele falsificat,
el se coloreaza in albastru. Laptele
veritabil, in acest caz, se ingalbeneste.
Gustul acestui lapte are o nuana de
amidon sau faina.
Deseori, sunt falsificate frisca,
inghetata, laptele condensat prin
folosirea grasimilor vegetale cu
stabilizatori, emulgatori, coloranti,
substante de umplutura etc.
Falsificarea cantitativa
Prin aceastг metoda consumatorul
este inselat prin devierea volumului
laptelui cu marimi ce depasesc
normele admisibile, mai ales prin
comercializarea laptelui „la litru"
(turnat). Depistarea acestei falsificari
e simpla si se face prin masurarea
volumului laptelui cu capacitati de
masura (cilindru de masura)
verificate.
Falsificarea informationala
Prin aceastг metoda consumatorul
este inselat cu ajutorul unei informatii
incorecte sau denaturate despre marfa.
Informatia se denatureaza prin
informarea incorecta a actelor de
transport, prin marcarea incorecta sau
printr-o publicitate falsa. Folosirea
ambalajului netransparent nu permite
aprecierea culorii, a consistentei
produsului.
De obicei, la falsificarea
informationala se prezinta informatii
incorecte despre:
- denumirea produsului;
- denumirea intreprinderii, a
producatorului;
- cantitatea marfurilor;
- aditivii folositi.
Uneori, se pot falsifica certificatele de
calitate, actele vamale, codul liniar,
data producerii etc.
Aceste falsificгri se pot depista
studiind metodele de pregatire a
actelor tiparite, prezenta corectarilor
in documente. Se verifica daca
informatia din codul liniar e identica
cu caracteristicile produsului.
31. Caracteristica metodelor de
decorare a marfurilor ceramice.
Decorarea marfurilor ceramic:
1. 1De calcomanie(se lipeste
tatuaj)2De tipar,
picture3Pictura4Cliseu(se
invirteste si se imprima
desenul)5Pictarea reliefului
2. 6Fotoceramica7Panglica,
lenta8Tipar9Sablon(din
hirtie)10Descedenta11Acoper
ire totala12Acoperire cu
curatire(buline)
3. 13Acoperire cu
curatire14Semiacoperire
32.Caracteristica procesului
tehnologic de obtinere si defectele
marfurilor ceramice
Procesul tehnologic prevede etapele:
1.Pregatirea materiei prime consta
in purificarea materiei prime,
macinarea, dozarea conform retelei,
amestecarea minuntioasa, amestecarea
cu apa. La aceasta etapa pot aparea
defecte: bule de gaze, neomogenitati,
incluziuni
2. Fasonarea are loc prin 3 metode:
1.stantarea in forme de metal; 2. Prin
turnarea in forme de gips; 3. Folosirea
roatei olarului
Defecte posibile: neregularitati, bucati
de gips, urme de forme uzate.
3.Uscarea are loc prin uscarea la aer
cald
Defecte- in cazul uscarii rapide sau
neomogene apar crapaturi
4.Arderea- in cuptoare, in 2 stadii: 1.
La 1100-1200gradeC; 2.la 1350-1400
grade
C exterior.
Defecte: deformari, crapaturi.
5.Decorarea marfurilor ceramice
1. 1De calcomanie(se lipeste
tatuaj)2De tipar,
picture3Pictura4Cliseu(se
invirteste si se imprima
desenul)5Pictarea reliefului
2. 6Fotoceramica7Panglica,
lenta8Tipar9Sablon(din
hirtie)10Descedenta11Acoper
ire totala12Acoperire cu
curatire(buline)
3. 13Acoperire cu
curatire14Semiacoperire
6.Glazurarea
Defectele marfurilor ceramice:
1.Neregularitatile suprafetei. Cauza
este umiditatea sporita, fluiditatea
materialului sau presiunea si
temperatura sporita la fabricare. Acest
defect inrautateste aspectul exterior al
produsului.
2.Rugozitatea suprafetei.Cauza este
macinarea neomogena sau
temperature de fabricare joasa.
Pe suprafata se observa diferite puncte
concave.
3. Crapaturi.Cauza aparitiei este
incalcarea regimului de fabricare sau
de racire. Crapaturile sunt slab
vizibile sau bine pronuntate de diferita
adincime si dimensiuni.
4.Bule de aer.Cauza aparitiei este
incalcarea regimului de fabricare.
Defectul este reprezentat sub forma de
umflaturi de diferite forme. Bulele de
aer micsoreaza duritatea si inrautatesc
aspectul exterior al produsului.
5.Diferite deformatii. Cauza aparitiei
este asezarea neomogena in timpul
racirii rapide si in timpul scoaterii din
forme inainte de termen. Defectul este
observant sub forma schimbarii
formei articolului.Acest defect
inrautateste brusc aspectul exterior.
6.Defecte mecanice. Cauza aparitiei
este comportarea neatenta cu
articolul.Defectul este reprezentat sub
forma de crapaturi, distrugeri.
Articolul este trecut la rebut
7.Suprafata mata. Cauza aparitiei este
calitatea joasa a formei.Defectul este
reprezentat sub forma petelor pe
suprafata. Este inrautatit aspectul
8.Colorarea neomogena.Cauza
aparitiei este stabilitatea joasa a
colorantului la t inalte.Defectul este
reprezentat sub forma de pete albe de
diferita intensitate de vopsire.
33. Caracteristica procesului
tehnologic de obtinere si decorare a
marfurilor ceramice
Procesul tehnologic prevede etapele:
1.Pregatirea materiei prime consta
in purificarea materiei prime,
macinarea, dozarea conform retelei,
amestecarea minuntioasa, amestecarea
cu apa. La aceasta etapa pot aparea
defecte: bule de gaze, neomogenitati,
incluziuni
2. Fasonarea are loc prin 3 metode:
1.stantarea in forme de metal; 2. Prin
turnarea in forme de gips; 3. Folosirea
roatei olarului
Defecte posibile: neregularitati, bucati
de gips, urme de forme uzate.
3.Uscarea are loc prin uscarea la aer
cald
Defecte- in cazul uscarii rapide sau
neomogene apar crapaturi
4.Arderea- in cuptoare, in 2 stadii: 1.
La 1100-1200gradeC; 2.la 1350-1400
grade
C
Defecte: deformari, crapaturi.
5.Decorarea marfurilor ceramice
1De calcomanie(se lipeste
tatuaj)2De tipar,
picture3Pictura4Cliseu(se
invirteste si se imprima
desenul)5Pictarea reliefului
6Fotoceramica7Panglica,
lenta8Tipar9Sablon(din
hirtie)10Descedenta11Acoperire
totala12Acoperire cu curatire(buline)
13Acoperire cu
curatire14Semiacoperire
6.Glazurarea
34.Certificarea Managementului
calitatii intreprinderilor reprezinta
atestarea de org. de certificare a
conformitatii acesteia cu un standard
de referinta din familia ISO:9000 sau
cu echivalentul acestuia.
Un certificate obtinut pt sistemul de
management a calitatii intreprinderii
nu inseamna in mod automat ca toate
produsele ce le furnizeaza indeplinesc
conditiile certificarii. Un asemenea
standard demonstreaza ca
desfasurarea proceselor de intrepr.
Incepind cu cercetarea pietei, pina la
supravegherea produselor in utilizare
indeplinesc conditiile certificarii.
35.Pregatirea expertizei reprezinta
principal problem ape care expertul
trebuie sa o solutioneze la aceasta
etapa.Ea consta in aprofundarea
obiectivelor expertizei, cunoasterea
sarcinilor ce revin si intelegerea
corecta a sensului intrebarilor la care
trebuie sa raspunda.Aceasta problema
se rezolva printr-o documentare
rapida dar cuprinzatoare.
Principalele cai de documentare in
activitatea de expertiza sunt:
1.Cunoasterea istoricului litigiului si
stabilirea cronologiei faptelor-
inseamna informarea expertului
asupra desfasurarii in timp a
principalelor date si fapte legate de
momentul, locul si imprejurarile
viciului. Istoricul litigiului il ajuta pe
expert sa elaboreze un model de
desfasurare a investigatiilor luind in
consideratie toate elementele de baza
ale litigiului.Pe baza studierii
istoricului expertul poatereconstitui
etapele producerii sau a circulatiei
marfurilor impricinate si sa
stabileasca planul raportului de
expertiza.
2.Studierea documentelor operative,
in functie de specificul lor,
documentele se impart in urmatoarele
grupe:
a. documente ce reglementeaza
relatiile contractual dintre furnizori si
beneficiari(contractul, anexele la
contract, graficile de livrare, notele de
comanda si corespondenta legate de
desfasurarea contractelor)
b.documente de livrare,primire(liste
de specificatii, avizul de expeditie,
fisa de receptive, uneori si procesul-
verbal de vama)
c. documente de transport(scrisoare de
trasura, foaie de parcurs)
d.documente ce atesta calitatea lotului
de marfa(certificatul de calitate,
bulletin de analiza, certificate
sanitar(veterinar-fitosanitar))
3.Studierea actelor normative care
reglementeaza si prescriu calitatea
marfii
a.standarde; b. retele; c.instructiuni
tehnologice.
4.Documentarea bibliografica- este
necesara expertului pt ca aceasta sa
aiba imaginea in ansamblu al stadiului
problemei in literature stiintifica,
aceste documente bibliografice pot fi:
enciclopedii, dictionare de
specialitate, lucrari care sunt
recunoscute din punct de vedere
stiintific.
5.Documentatia pe teren-
investigatiile pe teren reprezinta una
din cele mai importante surse de
documentare constituind izvorul de
obtinere a unor date si informatii cu
privire la litigiu. Prin documentarea
pe teren se intelege culegerea de
marfuri si declaratii a persoanelor care
au fost martori sau au participat
efectiv la producerea sau circulatia
marfurilor care fac obiectul litigiului.
Continutul investigatiei pe teren se
poate referi la unul din urmatoarele
cazuri:
1. in cazul unei intreprinderi
producatoare
a. verificarea documentelor de
constatare privind cantitatea si
calitatea materiilor prime intrate in
fabricatie.
b.convorbiri cu cei care au fost
martori sau subiecti ai fabricarii
obiectului litigiului.
c. continutul, data si frecventa
efectuarii controlului de calitate.
d. verificarea registrului de analiza si
a registrului de fabricatie.
2.Examinarea balantei de material
36.Expertiza ceramicei
Articolele de menaj din ceramică se
marcheaza pe suprafaţa secundară cu
următoarele elemente: marca de
fabrică prin cuvinte sau
simbolic,denumirea comercială a
produsului şi a materialului
ceramic,numărul decorului şi al
modelului sonform STAS sau
NT,calitatea indicată prin
numere,marcată cu vopsele rezistene
la apă,conţinutul pachetului sau
cutiei,semne avertizoare privind
fragilitatea.
Modul corect de ambalare asigură
integritatea produselor
ceramice.Articolele de menaj se
ambalează diferit în funcţie de
caracteristicile produsului,şi anume:în
pachete de hîrtie rezistentă,cutii de
mucava sau material plastic,în folii de
polietilenă contractabilă,în
lăzi,containere,fiecare unitate de
ambalaj avînd fixată o etichetă de
identificare şi de avertizare pentru
fragilitate.
După destinaţie,sortimentul
produselor ceramice se clasifică în:
- mărfuri ceramice pentru menaj
- mărfuri ceramice decorative
- mărfuri ceramice pentru construcţii
- mărfuri ceramice pentru uz
industrial
Grupa principală o formează mărfurile
ceramice de menaj şi decorative.După
destinaţie şi modul de
comercializare,acestea se clasifică în:
1.Articole ceramice de menaj:
- din porţelan:articole
unitare,căni,ceşti,solniţe.
- din faianţă: articole
separate:căni,farfurii etc,
2.Articole ceramice decorative:
- din porţelan
- din faianţă: vaze,bomboniere etc.
3. Articole ceramice populară:
- ceramică roşie: smălţuită şi
nesmălţuită
- ceramică neagră
- ceramică comună termorezistentă
Studiind sortimentul articolelor
ceramice se identifică grupele
sortimentale, prezenţa elementelor
marcării,integritaea ambalajului şi
prezenţa semnelor avertizoare privind
fragilitatea.
37.Emiterea certificatelor de
conformitate si a marcilor de
conformitate
Certificatul de conformitate pt
produse se emite de organismul de
certificare, iar în lipsa lui – de organul
naţional de certificare după efectuarea
procedurilor corespunzătoare şi în
modul stabilit de PG 01-06-96.
Certificatul intră în vigoare după
înregistrarea în Registrul Sistemului
întocmit în corespundere cu cerinţele
PG „Modul înregistrării obiectelor de
certificare şi întocmirea Registrului
Sistemului”.
Pt produsele de tip serie solicitantului
i se eliberează licenţa cu dreptul
utilizării mărcii de conformitate.
Dacă în sistemul certificării
produselor omogene (concrete) este
folosită metoda certficării sistemului
calităţii, solcicitantului i se emite
certificatul de conformitate pt
sistemul calităţii.
Dacă certificarea se efectuează în
cadrul unui sistem internaţional sau al
unei convenţii, modul emiterii,
modelul certificării şi termenul de
valabilitate se determină de regulile şi
cerinţele acestei sisteme sau
convenţii.
Termenul de valabilitate a
certificatului de conformitate se
determină luând în seamă termenul de
valabilitate a documentelor normative
pt produs, termenul pt care este atestat
sistemul de producţie sau este
certificat sistemul calităţii , dar nu
paote depăşi 3 ani.
Certificatul de conformitate-
document emis pe baza regulilor unui
sistem de certificare ce indica
existenta increderii adecvate ca un
produs corespunzator identificat este
in conformitate cu un anumit standard
sau cu un alt document normative.
Certificatul de conformitate contine o
parte informative privind
caracteristicile impuse, informatia
referitoare la organismul ce a efectuat
verificarea si uneori inf despre marca
de conformitate.
Marca de conformitate-marca
protejata aplicata pe baza regulilor
unui sistem de certificare,ce indica
existent increderii adecvate ca
produsul sau serviciul este in
conformitate cu un anumit document
normativ.
In tarile UE(dezvoltate) si a Asociatiei
Europene a Liberului Schimb, se
practica 2 tipuri certificare:
obligatorie si binevola(voluntara).
Certificarea obligatorie se refera la
produsele, serviciile de care depinde
viata,sanatatea omului, securitatea
muncii, ecologia.
Certificarea voluntara se refera la
produsele, serviciile pt care nu exista
reglementari obligatorii.Acest tip de
certificare este utilizat de intreprinderi
pt protejarea pietelor de desfacere sau
pt cucerirea pietelor noi.
38.Acte normative si documente
legislative, care stau la baza
activitatii de standartizare.
Pentru asigurarea unui nivel înalt al
calităţii mărfurilor, extinderea pieţelor
de desfacere şi eliminarea
falsificărilor a fost creat cadrul
legislativ corespunzător domeniului
calităţii mărfurilor. Pentru aceasta au
fost elaborate o serie de documente:
1. documente
legislative
2. hotărâri ale
Guvernului RM
3. documente ce
prescriu calitatea mărfurilor
4. documente ce
demostrează şi confirmă calitatea
mărfurilor
Cele mai importante acte legislative
sunt publicate în Monitorul Oficial.
Tipuri de standarde aplicate în
activităţile de producere.
Ele se deosebesc după câteva criterii:
1. după subiect: pt
construcţii, agricultură, comerş,
protecţia mediului ambiant,
telecomunicaţii
2. după conţinut:
 de bază –
conţine prevederi generale pt
rpoducerea produselor
 de
terminologie – sunt specificaţi
termenii
 de
încercare – metode de specificare a
mărfurilor (eşantionare, utilizarea
metodelor statistice, etc.)
 de proces –
condiţiile ce trebuie să le
îndeplinească un proces
 de produs –
condişii pentru mărfuri
 de servicii
– condiţii ce trebuie să le
îndeplinească un serviciu, pentru a a
sigura aptitudinea de utilizare a
acestuia
 de interfaţă
– condiţiile referitoare la
compatibilitatea produselor sau a
sistemelor în punctele lor de legătură
 de marcare
– o listă de caracteristici ale căror
valori sunt indicate pentru descrierea
caracteristicilor nutriţionale
3. după nivelul de
standardizare
 internaţiona
le – de către o organizaţie
internaţioanlă
 interstatale
– tip GOST
 naţionale –
organism naţional de standardizare
(SM, SR, DIN, FN)
 de firmă –
societăţile comerciale, regii autonome
sau de către persoane juridice
Acte normative:
1.Sistemul national de certificare al
Republicii Moldova:SM 45-2:1998
2.Structura si continutul standardelor
SM-1-5
3.Modul de elaborare a standardelor
profesionale SM: 1-6:1998
4.Principiile si metodologia
standartizarii SM 1-0
5.Principiile generale SM 45-0:2000
6. Faina de griu pentru panificatie SM
202:2000
7.Vinuri de struguri si vinuri materie
prima de struguri tratate SM 117:1995
Acte legislative:
1.Hotarirea guvernului RM cu privire
la intensificarea activitatii de protejare
a consumatorilor.
2.Hotarirea cu privire la aprobarea
Reglementarii tehnice “Fructe si
legume proaspete destinate
consumului uman ca atare”
3.Legea RM cu privire la
standardizare
4.Camera de comert si industrie,
Reglementul cu privire la ordinea de
eliberare a licentelor pt expertizarea
marfurilor.
40.Investigatia petrecerii expertizei
marfurilor.
Expertiza merceologica reprezinta
activitatea de cercetare,evaluare si
apreciere fundamental efectuata de
catre unul sau mai multi experti a
unor problem contraversate privind
calitatea loturilor de produse,
structura sortimentala sau starea lor
calitativa.
Expertiza merceologica este utilizata
pentru cercetarea si clarificarea unor
probleme contraversate sau litigioase
pe care le ridica practica comertul cu
marfuri alimentare. Ea are ca obiect
stabilirea exacta a calitatii reale a
loturilor de produse in relatie cu
conditiile cauzale, locul si
imprejurarile care au generat abateri
de la calitatea prescrisa si de la
calitatea contractual in timpul
fabricarii sau circulatiilor tehnice.
Expertiza merceologica poate fi
efectuata pt stabilirea calitatii, starii
si calitatii produselor la livrare in
timpul transportarii, a depozitarii sau
a introducerii in consum sau pt
elucidarea unor aspect privitor la
ambalajele, calitatea produselor sau
structura lor sortimentala.
Principalele etape in efectuarea
expertizei merceologice sunt:
1.Acceptarea expertizei-presupune
un timp foarte scurt in care expertul
legal instiintat, expertul are datoria de
a se prezenta in fata organului care la
numit pt a i se comunica obiectivele
expertizei sau intrebarile la care tb sa
raspunda cu acest prilej 1)ia
cunostinta de actele care se afla la
dosarul cauzei; 2)solicita intrebari
adaugatoare; 3)poate fc obiectii
referitor la termenul efectuarii
expertizei.
Principalele acte aflate la dosarul
litigiului:
1.cererea de actionare in
litigiu(plingerea)si actele ce sustin
cerintele reclamantului.
2.intimpinarea prezentata de partea
reclamata si actele care o sustin.
3.procesele verbale ale sedintelor
instantei.
4.actele depuse ulterior la cererea
instantei sau a uneia din parti.
2.Pregatirea expertizei-principala
problemape care expertul trebuie sa o
solutioneze la aceasta etapa consta in
aprofundarea obiectivelor expertizei,
cunoasterea sarcinilor ce revin si
intelegerea corecta a sensului
intrebarilor la care tb sa raspunda.
Aceasta problema se rezolva printr-o
documentare rapida dar cuprinzatoare.
Principalele cai de documentare in
activitatea de expertiza sunt:
1.Cunoasterea istoricului litigiului
si stabilirea cronologiei faptelor-
inseamna informarea expertului
asupra desfasurarii in timp a
principalelor date si fapte legate de
momentul, locul si imprejurarile
viciului. Istoricul litigiului il ajuta pe
expert sa elaboreze un model de
desfasurare a investigatiilor luind in
consideratie toate elementele de baza
ale litigiului.Pe baza studierii
istoricului expertul poatereconstitui
etapele producerii sau a circulatiei
marfurilor impricinate si sa
stabileasca planul raportului de
expertiza.
2.Studierea documentelor
operative, in functie de specificul lor,
documentele se impart in urmatoarele
grupe:
a. documente ce reglementeaza
relatiile contractual dintre furnizori si
beneficiari(contractul, anexele la
contract, graficile de livrare, notele de
comanda si corespondenta legate de
desfasurarea contractelor)
b.documente de livrare,primire(liste
de specificatii, avizul de expeditie,
fisa de receptive, uneori si procesul-
verbal de vama)
c. documente de transport(scrisoare de
trasura, foaie de parcurs)
d.documente ce atesta calitatea lotului
de marfa(certificatul de calitate,
bulletin de analiza, certificate
sanitar(veterinar-fitosanitar))
3.Studierea actelor normative care
reglementeaza si prescriu calitatea
marfii
a.standarde; b. retele; c.instructiuni
tehnologice.
4.Documentarea bibliografica- este
necesara expertului pt ca aceasta sa
aiba imaginea in ansamblu al stadiului
problemei in literature stiintifica,
aceste documente bibliografice pot fi:
enciclopedii, dictionare de
specialitate, lucrari care sunt
recunoscute din punct de vedere
stiintific.
5.Documentatia pe teren-
investigatiile pe teren reprezinta una
din cele mai importante surse de
documentare constituind izvorul de
obtinere a unor date si informatii cu
privire la litigiu. Prin documentarea
pe teren se intelege culegerea de
marfuri si declaratii a persoanelor care
au fost martori sau au participat
efectiv la producerea sau circulatia
marfurilor care fac obiectul litigiului.
Continutul investigatiei pe teren se
poate referi la unul din urmatoarele
cazuri:
1. in cazul unei intreprinderi
producatoare
a. verificarea documentelor de
constatare privind cantitatea si
calitatea materiilor prime intrate in
fabricatie.
b.convorbiri cu cei care au fost
martori sau subiecti ai fabricarii
obiectului litigiului.
c. continutul, data si frecventa
efectuarii controlului de calitate.
d. verificarea registrului de analiza si
a registrului de fabricatie.
2.Examinarea balantei de material
3.Investigarea obiectului
expertizei(investigatiile pe teren)
La sfirsitul investigatiilor se alc. un
document ce este semnat de toti
participantii si unde sunt consemnate
rezultatele, si care contine elementele:
1.locul, data, durata investigatiilor
2.participantii
3.continutul investigatiilor
4.felul investigatiilor
5.opiniile imputernicitilor in raport cu
cele constatate
6.obligatiile imputernicitilor de a
furniza la un termen prestabilit
anumite informatii sau acte.
4.Intocmirea raportului de
expertiza.
Raportul de expertiza este documentul
principal eleborat de expert, ce trebuie
sa contina:
1.metode stiintifice de cercetare
2.constatarile expertului
3.modul de interpretare a datelor
obtinute
4.concluziile finale temeinic
fundamentate
Raportul de expertiza se executa
conform anumitor reguli. El trebuie
sad ea raspuns la problemele ridicate
de obiectul litigiului. Printre
principalele reguli mentionate este
necesitatea redactarii raportului in mai
multe exemplare, dintre care 1 este
depus la instant. Raportul este semnat
de expert oar fiecare pagina trebuie
parfata de el. In raport nu se admit
corectari, stersaturi. Raportul trebuie
prezentat la instanta de judecata la
termenul prestabilit, nu mai tirziu cu 5
zile inainte de judecata. Raportul se
redacteaza pe anumite sectiuni
obligatorii: 1.preambul; 2.scurt istoric
al litigiului; 3.obiectul expertizei;
4.procedura investigatiilor;
5.constatarile expertizei; 6. Borderoul
de anexe; 7.anexele(original sau
copiile).
41.Caracteristica varietatilor de
ceramica.
Produsele ceramice sunt articole
fasonate din argilă platică în amestec
cu alte substanţe ajutătoare (nisip,
calacr, feldspat), arse la teperaturi
ridiacte, cu o structură policristalizată.
Mărfurile ceramice pt articole de
menaj şi decorative pot fi obşinute din
urm tipuri ceramice: porţelan,
semiporţelan, faianţă, semifaianţă,
majolică, ceramica comună.
Porţelanul este un produs ceramic fin,
cu structură vitrifiantă, de culoare alb-
cenuşiu sau alb gălbui şi translucid.
Porţelanul după natura fondantului
principal se împarte în porţelan moale
şi tare.
Semiporţelanul este o masă ceramică
fină, cu caracteristici intermediare
între faianţă şi porţelen, aspectul lui
aporpiindu-se mai mult de faianţă.
Faianţa este o masă ceramică fină, cu
o struct obţinută din mateia primă
argiloasă şia lte ingrediente. Are o
porozitate mai inaltă, glazură opacă,
mată sau colorată etc.
Ceramica comună este o masă
ceramică obţinută din argile comune,
cu un conţinut ridicat de oxizi defier
în amestec cu nisip şi calcar, prezintă
o culoare roşie sau neagră, iar
structura este granulată.
Majolica se caracteriz prin aceea că
după ardere se acoperă cu glazură
opacă pe bază de plumb şi staniu, se
decorează,după care se glazurează a
doua oară.
Produsele ceramice sunt articole
fasonate din argila plastic in amestec
cu alte substante ajutatoare(nisip,
calcar, feldspat), arse la temperature
ridicate, cu o structura policristalizata,
cuprinzind particule cu diametrul de
la citiva microni la citiva milimetri,
unite intre ele ca urmare a
fenomenelor ce au loc in timpul
arderii. Marfurile ceramice pentru
articolele de menaj si decorative pot fi
obtinute din urmatoarele tipuri
ceramice: portelan, semiportelan,
faianta, semifaianta, majolica,
ceramica comuna.
Portelanul este un produs ceramic fin,
cu structura vitrifianta, de culoare alb-
cenusiu sau alb galbui si translucid
pina la grosimea de 2 mm pt articole
de menajm 2,5mm pt articole
decorative si 3mm pt portelanul
fosfatic. In functie de natura si
proportiile componentelor, si in
special dupa natura fondatului
principal, portelanul se imparte in 2
grupe: portelanuri moi si portelanuri
tari.
Semiportelanul este o masa ceramica
fina, cu caracteristici intermediare
intre faianta si portelan, aspectul lui
apropiindu-se mai mult de faianta. Se
caracterizeaza prin: ciob alb-cenusiu
sau gri, mai compact decit faianta;
semivitrifiant; rezistenta mecanica
mai sporita; arderea se fc la 1230-
1300 grade C; glazurarea- cu glazuri
transparente sau apace ce ard la
temperature scazute decit biscuitii;
este utilizat pt articole de menaj
folosite in industria hoteliera si
alimentatia publica, articole sanitare si
tehnico-sanitare.
Faianta este o masa ceramica fina, cu
o structura obtinuta din materie prina
argiloasa si alte ingrediente, iar
arderea se fc la temperature mai
scazute cuprinse intre 850-1250
gradeC. Se caracterizeaza prin:
-culoare alb-galbuie, galbuie;
-porozitate mai inalta;
-glazura opaca, semiopaca, mata sau
colorata;
-permiabilitate fata de lichide.
Ceramica comuna este o masa
ceramica obtinuta din argile
commune, cu un continut ridicat de
oxizi de fier in amestec cu nisi psi
calcar. Prezinta o culoare rosie sau
neagra, iar structura este granulate.
Cuprinde 3 tipuri:
-ceramica comuna sau popular;
-ceramica comuna termorezistenta;
-majolica.
Ceramica comuna se prezinta dupa
culoare si aspect in ceramica rosie
obtinuta prin ardere complete si
ceramica neagra obtinuta printr-o
ardere incomplete intr-o atmosfera
reducatoare.
Ceramica comuna termorezistenta
contine in plus compusi mineralogici
ce-I confera rezistenta la foc. Se
utilizeaza pt vase de menaj.
Majolica se caracterizeaza prin aceea
ca dupa ardere se acopera cu glazura
opaca pe baza de plumb si staniu, se
decoreaza, dupa care se glazureaza a
doua oara. Se utilizeaza pt articole
decorative, teracote etc.
Principalele caracteristici de calitate
ale articolelor ceramice pt menaj si
decorative sunt prevazute de urmatorii
indici:
-aspectul-tb sa fie neted,fara
defecte,fisuri,crapaturi,deformatii,etc.
-culoarea-portelanul are culoare
alba,faianta are culoare galbena.
-Decorul-decorul executat sub glazura
este uniform,are culori pale,este
rezistent la zgirieturi. Decorul
executat peste glazura are culori vii,
se poate zgiria cu un virf de otel.
-transluciditatea-portelanul este
translucid pina la grosimea de 3mm,
faianta este opaca.
-gradul de alb-minim 55-59%, la
portelan.
-absorbtia de apa-este determinata de
porozitate. Portelanul este
impermiabil. Faianta este
impermiabila.
-ovalitatea-se exprima prin masurarea
diferentei dintre 2 diametre
perpendicular ale produsului.
-stabilitatea suprafetei de sprijin-se
presupune ca produsul asezat pe o
suprafata plana sa nu reprezinte
balonari.
-rezistenta la soc-se exprima prin
absenta sau prezenta crapaturilor dupa
ce au fost incalzite, apoi racite brusc
in apa rece.
-toxicitatea glazurii-se exprima prin
constatarea urmelor de plumb cedat
de suprafata glazurata a produselor in
contact cu Solutia de acid acetic de
4%
-rezistenta glazurii la acizi-se exprima
conventional prin pierderea in masa la
un dm2 a unei epruvete introduce intr-
o solutie de acid clorhidric de 10%
Articolele de menaj si decorative din
portelan si faianta se incadreaza in 3
clase de calitate.Calitatea produselor
se marcheaza pe suprafata posterioara,
folosinduse urmatoarele culori:clasa1-
rosie;2-verde;3-albastru
42.Caracteristica documentelor
referitoare la expertiza marfurilor
Principalele cai de documentare in
activitatea de expertiza sunt:
1.Cunoasterea istoricului litigiului
si stabilirea cronologiei faptelor-
inseamna informarea expertului
asupra desfasurarii in timp a
principalelor date si fapte legate de
momentul, locul si imprejurarile
viciului. Istoricul litigiului il ajuta pe
expert sa elaboreze un model de
desfasurare a investigatiilor luind in
consideratie toate elementele de baza
ale litigiului.Pe baza studierii
istoricului expertul poatereconstitui
etapele producerii sau a circulatiei
marfurilor impricinate si sa
stabileasca planul raportului de
expertiza.
2.Studierea documentelor
operative, in functie de specificul lor,
documentele se impart in urmatoarele
grupe:
a. documente ce reglementeaza
relatiile contractual dintre furnizori si
beneficiari(contractul, anexele la
contract, graficile de livrare, notele de
comanda si corespondenta legate de
desfasurarea contractelor)
b.documente de livrare,primire(liste
de specificatii, avizul de expeditie,
fisa de receptive, uneori si procesul-
verbal de vama)
c. documente de transport(scrisoare de
trasura, foaie de parcurs)
d.documente ce atesta calitatea lotului
de marfa(certificatul de calitate,
bulletin de analiza, certificate
sanitar(veterinar-fitosanitar))
3.Studierea actelor normative care
reglementeaza si prescriu calitatea
marfii
a.standarde; b. retele; c.instructiuni
tehnologice.
4.Documentarea bibliografica- este
necesara expertului pt ca aceasta sa
aiba imaginea in ansamblu al stadiului
problemei in literature stiintifica,
aceste documente bibliografice pot fi:
enciclopedii, dictionare de
specialitate, lucrari care sunt
recunoscute din punct de vedere
stiintific.
5.Documentatia pe teren-
investigatiile pe teren reprezinta una
din cele mai importante surse de
documentare constituind izvorul de
obtinere a unor date si informatii cu
privire la litigiu. Prin documentarea
pe teren se intelege culegerea de
marfuri si declaratii a persoanelor care
au fost martori sau au participat
efectiv la producerea sau circulatia
marfurilor care fac obiectul litigiului.
43.Descrierea categoriilor de
expertiza.
Dupa domeniul de aplicare:tehnice,
merceologice; contabile,medicale;
agricole, criminalistice etc.
In continut: cu baza de date de
specialitate; cu baza de date
comparate cu normative.
In functie de organul de
distribuire:judiciare;extrajudiciare.
Dupa scopul urmarit:pt adunarea si
evaluarea probelor; pt stabilirea starii
infractorilor.
In functie de expert: oficiale; libere cu
juramint.
Dupa modul de prezentare:orale,
scrise.
In functie de nr specialistilor:
singular, colegiale(nr impar), mixte.
Din punct de vedere al desemnarii
expertilor: simple; supravegheate;
contradictorii.
44.Clasificarea si categoriile fainii.
In functie de natura boabelor faina
poate fi: de griu, de ovaz, de secara,
de porumb.
Semnele distinctive in identificarea
fainii de griu sunt: prezenta unui
gluten care poate fi usor separat. Prin
spalarea probei se indeparteaza
amidonul din faina sir amine glutenul,
ceea ce este caracteristic doar fainii de
griu. Caracteristiciile importante in
identificarea fainii de griu sunt
proprietatile glutenului umed:
culoarea, elasticitatea si
extensibilitatea.
In faina de secara glutenul nu poate fi
separate, deoarece prin spalare se
indeparteaza cu celelalte parti
component.Faina de secara contine
mai multa celuloza.
Cea mai importanta caracteristica pt
stabilirea categoriei de calitate marfa
a fainii in cazurile litigioase este
determinarea continutului de cenusa,
care este o metoda standartizata
arbitrate in toate tarile comunitatii
europene.Continutul de cenusa nu tb
sa depaseasca pt faina de griu de
calitate superioara 0,55%, calitatea1-
0,75%, calitatea2- 1,25% si pt faina
integral 1,25-1,75%.
Categoriile de calitate ale fainii:
1.Categorie superioara(culoare alba-
crem, continutul de gluten 28%,
cenusa 0,55%, tarite 0, finetea
dimeametru firisoarelor 0,1-
0,2mm)prajituri, cozonaci, copturi.
2.Categoria1(culoare alba cu nuanta
galbuie, gluten<30%, cenusa 0,75%,
tarite 3-4%, finetea 0,2-0,3mm)pine
de calitate superioara
3.Categoria2(culoare alba-galbuie,
gluten 24%, tarite 8%, finetea 0,3-
0,4mm, cenusa 1,25%)pine de calitate
joasa
4.Calitate integrala (culoare alba-
surie, gluten 20%, cenusa 1,25-
1,75%, tarite 13-14%, firisoare
neomogene)piine cu amestec