Scurt Istoric

Consiliul European a fost creat în 1974 ca forum informal de dezbatere între șefii de stat sau de guvern ai
statelor membre ale UE.  În scurt timp, a devenit organismul care stabilește obiectivele și prioritățile
UE.Prin Tratatul de la Maastricht din 1992, Consiliul European a dobândit un statut și un rol formal - acela
de a oferi impulsuri și de a defini orientările politice generale ale UE.În 2009, ca urmare a modificărilor
introduse prin Tratatul de la Lisabona, Consiliul European a devenit una dintre cele 7 instituții ale UE. 

Consiliul European este forul politic suprem al Uniunii Europene,ale cărui întâlniri sunt evenimente politice şi
mediatice importante care determină mişcări majore în Uniunea Europeană202, în ale cărui competenţe intră,
în mod prioritar: - problemele privitoare la cadrul şi perspectivele generale de evoluţie ale Uniunii Europene ;
- problemele legate de politica externă şi de securitate comună, coordonată de şefii de stat şi de guvern la
întâlnirile la nivel înalt.

Consiliul European reunește liderii UE pentru a stabili agenda politică a Uniunii. Acesta reprezintă cel mai
înalt nivel de cooperare politică între țările UE.

Consiliul este una dintre cele 7 instituții oficiale ale Uniunii și se prezintă sub formă de summituri (de obicei,
trimestriale), prezidate de un președinte permanent.

Membrii Consiliului European sunt șefii de stat sau de guvern ai celor 28 de state membre ale
UE, președintele Consiliului European și președintele Comisiei Europene.

Cu excepția președinților de state, a statelor germanofone și a oficialilor europeni, cei mai mulți membri ai
Consiliului European au titlul sau apelativul de „Prim Ministru” datorită faptului că democrațiile parlamentare
sunt predominante în Europa. Cu toate acestea, în țările lor de origine pot avea titluri sau apelative informale
diferite, ca de exemplu cea de „Președinte al Guvernului” sau „Ministru de stat”. Președintele Consiliului
European și Președintele Comisiei sunt membrii ai Consiliului, dar nu au drept de vot. Conform tratatelor,
Înaltul Reprezentant participă la Consiliul European, dar formal nu este un membru și deci nu are drept de
vot.

Potrivit art. 4 din Regulamentul de procedură al Consiliului European208, atunci când ordinea de zi impune
aceasta, fiecare membru al Consiliului European poate decide să fie asistat de un ministru şi, în ceea ce îl
priveşte pe preşedintele Comisiei, de un membru al Comisiei. Delegaţiile al căror acces este autorizat în
imobilul în care are loc reuniunea Consiliului European nu pot depăşi 20 de persoane pentru fiecare stat
membru şi pentru Comisie şi cinci persoane pentru înaltul Reprezentant. Acest număr nu cuprinde personalul
tehnic care efectuează sarcini specifice de securitate sau de sprijin logistic. Numele şi funcţiile membrilor
delegaţiilor în cauză se notifică în prealabil Secretariatului General al Consiliului.

Președintele este președintele permanent, ales de către membrii Consiliului European, pentru un mandat de
doi ani și jumătate, care poate fi reînnoit o singură dată. Această nouă funcție a fost introdusă pentru a oferi
coerență și continuitate sporite în activitatea Uniunii Europene. Consiliul European își alege președintele
cu majoritate calificată.Din 1 decembrie 2014 Donald Tusk deține funcția de președinte al Consiliului
European. Succesorul său a fost ales în data de 2 iulie 2019 în persoana lui Charles Michel. Acesta își va
începe mandatul pe 1 decembrie 2019.

1. prezidează şi impulsionează lucrările Consiliului European;

2. asigură pregătirea şi continuitatea lucrărilor Consiliului European, în cooperare cu preşedintele

Comisiei şi pe baza lucrărilor Consiliului Afaceri Generale;

3. acţionează pentru facilitarea coeziunii şi a consensului în cadrul Consiliului European;

4. prezintă Parlamentului European un raport după fiecare reuniune a Consiliului European;

5. asigură, la nivelul său şi în această calitate, reprezentarea externă a Uniunii în probleme referitoare
la politica externă şi de securitate comună, fără a aduce atingere atribuţiilor înaltului Reprezentant al
Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate.
II.5.Consiliul European

II.5.1.

Constituirea Consiliului european Începând cu anul 1961, timp de aproape 15 ani, şefii de state şi de
guverne din cadrul Comunităţilor europene au organizat mai multe întâlniri sub forma unor conferinţe la nivel
înalt, cu scopul de a discuta diverse aspecte ale cooperării politice dintre statele membre, fără ca aceste
întâlniri să fie prevăzute de tratatele originare. Şefii de stat şi de guvern se întâlneau la intervale neregulate.

De-abia în anul 1974 s-a stabilit la Summit-ul de la Paris ca întrunirile acestora să aibă loc în mod regulat, în
urma propunerii preşedintelui francez Valery Giscard d'Estaing. Cu această ocazie, şefii de state şi de
guverne au adoptat un document final care aducea câteva modificări sistemului întâlnirilor acestora, mai ales:
- stabilirea unei periodicităţi a întâlnirilor (summit-uri; de trei ori pe an şi ori de câte ori este nevoie); -
întâlnirile se vor numi de acum înainte „Consiliul european";

- la lucrările Consiliului european vor putea participa Preşedintele şi membri ai Comisiei;

- se stabileşte rolul Consiliului european, atât în domeniul comunitar, cât şi în domeniul cooperării politice.
Oficializarea Consiliului european s-a realizat abia în anul 1986, prin Actul unic european, iar
instituţionalizarea Consiliului european se realizează prin Tratatul de la Maastricht, semnat la 7 februarie
1992201. Potrivit acestuia2 „Consiliul european dă Uniunii impulsurile necesare dezvoltării sale şi oferă
orientările politice generale. Consiliul european reuneşte şefii de stat sau de guvern ai statelor membre, ca şi
preşedintele Comisiei Europene. Aceştia sunt asistaţi de miniştrii afacerilor externe ai statelor membre şi de
câte un membru al Comisiei. Consiliul european se reuneşte sub preşedinţia şefului de stat sau de guvern al
statului membru care exercită preşedinţia Consiliului. Consiliul european prezintă Parlamentului European un
raport la sfârşitul fiecărei reuniuni a sa, precum şi un raport scris anual care vizează progresele realizate de
Uniune". Cele mai importante modificări în reglementarea Consiliului European au fost aduse odată cu
adoptarea Tratatului de la Lisabona. Astfel, potrivit art. 13 TUE (versiunea consolidată în urma adoptării
Tratatului de la Lisabona), Consiliului European i-a fost conferită în mod expres calitatea de instituţie a
Uniunii Europene, cu rolul de a oferi impulsurile necesare dezvoltării acesteia şi de a-i defini orientările şi
priorităţile politice generale.

II.5.2.

Natura juridică a Consiliului european Consiliul European este forul politic suprem al Uniunii Europene,ale
cărui întâlniri sunt evenimente politice şi mediatice importante care determină mişcări majore în Uniunea
Europeană202, în ale cărui competenţe intră, în mod prioritar:

- problemele privitoare la cadrul şi perspectivele generale de evoluţie ale Uniunii Europene ;

- problemele legate de politica externă şi de securitate comună, coordonată de şefii de stat şi de guvern la
întâlnirile la nivel înalt. Consiliul European nu are dreptul să ia decizii cu efect juridic, fiind însă cel mai
influent organism în procesul de elaborare a actelor Uniunii Europene203. Influenţa Consiliului European se
manifestă cu pregnanţă la nivel informal, deoarece şefii de state şi de guverne sunt cei care stabilesc
direcţiile de urmat în politica Uniunii, urmând ca instituţiile comunitare, în frunte cu Consiliul U.E. şi Comisia,
să pună în aplicare, prin acte comunitare, hotărârile luate la nivelul Consiliului european. Rezultatele
consultărilor sunt consemnate în ―Concluziile preşedinţiei‖, care apoi sunt puse în practică de celelalte
instituţii europene. Prin urmare, compromisurile negociate la acest nivel sunt puse în aplicare, în concret, de
miniştrii de externe din statele membre, care formează Consiliul U.E., forţa legislativă principală a Uniunii.
Urmare a adoptării Tratatului de la Lisabona, potrivit art. 13 TUE (versiunea consolidată), Consiliului
European i-a fost conferită în mod expres calitatea de instituţie a Uniunii Europene, cu rolul de a oferi
impulsurile necesare dezvoltării acesteia şi de a-i defini orientările şi priorităţile politice generale. Amintim,
Consiliului European este principalul factor de decizie în procedura de retragere a unui stat din Uniunea
Europeană, Regatul Unit al Marii Britanii propulsând a astfel de situație fără precedent. La data de 29 martie
2017, prin adresa sa, Regatul Unit a solicitat Consiliului European retragerea din Uniunea Europeană în
virtutea art. 50 TFUE. În acest context rolul Consiliului European este primordial în desfășurarea negocierilor,
fiind cel care deschide negocierile și desemnează Comisia în calitate de negociator al UE204. Potrivit art.
218 alin. (4) TFUE, Consiliul European „poate adresa directive negociatorului și poate desemna un comitet
special, negocierile trebuind să fie conduse în consultare cu acest comitet‖205. Astfel, pe măsura
desfășurării negocierilor Consiliul European va adopta directive de negociere pe care le va înainta grupului
de lucru, corespunzător fiecărei runde de negociere. În situația Brexitului, primele directive de negociere au
în vedere drepturile cetățenilor, înțelegerea financiară, situația Irlandei, mărfurile introduse pe piață și
procedurile întemeiate pe dreptul UE206. De asemenea, potrivit art. 50 alin. (3) TFUE, termenul pentru
încheierea acordului este de doi ani de la notificarea Consiliului (martie 2019), altfel tratatele încetează să se
aplice în ceea ce privește statul în cauză. Consiliul decide cu privire la semnarea acordului, după propunerea
negociatorului (Comisia Europeană) și cu acordul Parlamentului European207.

II.5.3

.Organizarea și funcţionarea Consiliului European Conform art. 15 TUE (versiunea consolidată în urma
adoptării Tratatului de la Lisabona), Consiliul European este compus din şefii de stat sau de guvern ai
statelor membre, precum şi din preşedintele său şi preşedintele Comisiei Europene. De asemenea, la
lucrările Consiliului European participă şi înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de
securitate. Potrivit art. 4 din Regulamentul de procedură al Consiliului European208, atunci când ordinea de
zi impune aceasta, fiecare membru al Consiliului European poate decide să fie asistat de un ministru şi, în
ceea ce îl priveşte pe preşedintele Comisiei, de un membru al Comisiei. Delegaţiile al căror acces este
autorizat în imobilul în care are loc reuniunea Consiliului European nu pot depăşi 20 de persoane pentru
fiecare stat membru şi pentru Comisie şi cinci persoane pentru înaltul Reprezentant. Acest număr nu
cuprinde personalul tehnic care efectuează sarcini specifice de securitate sau de sprijin logistic. Numele şi
funcţiile membrilor delegaţiilor în cauză se notifică în prealabil Secretariatului General al Consiliului.
Preşedintele Consiliului European are următoarele competenţe: - prezidează şi impulsionează lucrările
Consiliului European; - asigură pregătirea şi continuitatea lucrărilor Consiliului European, în cooperare cu
preşedintele Comisiei şi pe baza lucrărilor Consiliului Afaceri Generale; - acţionează pentru facilitarea
coeziunii şi a consensului în cadrul Consiliului European; - prezintă Parlamentului European un raport după
fiecare reuniune a Consiliului European; - asigură, la nivelul său şi în această calitate, reprezentarea externă
a Uniunii în probleme referitoare la politica externă şi de securitate comună, fără a aduce atingere atribuţiilor
înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate. Conform prevederilor din
Regulamentul de procedură, Consiliul European şi preşedintele acestuia sunt asistaţi de Secretariatul
General al Consiliului, sub autoritatea Secretarului General al acestuia. Secretarul General al Consiliului
asistă la reuniunile Consiliului European şi ia toate măsurile necesare pentru organizarea lucrărilor. Consiliul
European se întruneşte la convocarea preşedintelui său care, cu cel puţin un an înaintea începerii
semestrului şi în strânsă cooperare cu statul membru care deţine preşedinţia pe

204 A se vedea art. 218 alin. (2) TFUE. 205 În fruntea grupului de lucru au fost desemnați Michel Barnier,
negociatorul-șef al UE, și David Davis, secretarul de stat pentru ieșirea din Uniunea Europeană, care alături
de reprezentanții Comisiei Europene (negociatorul UE) vor desfășura activitățile și vor raporta sistematic
Consiliului European, Consiliului și grupurilor sale de pregătire. 206 A se vedea Consiliul European,
Secretariatul General al Consiliului, Consiliul (articolul 0) autorizează începerea negocierilor privind rexitul și
adoptă directivele de negociere, Bruxelles, 2017, Regulamentul de procedură al Consiliului European a fost
adoptat prin Decizia Consiliului European 2009/882/UE din 1 decembrie 2009 , publicată în Jurnalul Oficial al
Uniunii Europene L 315/52 din 2.12.2009.

durata semestrului respectiv, face publice datele preconizate pentru reuniunile Consiliului European care
urmează să se desfăşoare pe durata respectivului semestru. De asemenea, preşedintele poate convoca o
reuniune extraordinară a Consiliului European atunci când situaţia o impune. Consiliul European se
întruneşte la Bruxelles, iar în situaţii excepţionale, preşedintele Consiliului European, cu acordul Consiliului
Afaceri Generale şi al Comitetului Reprezentanţilor Permanenţi, hotărând în unanimitate, poate decide ca o
reuniune a Consiliului să se desfăşoare în alt loc209. Pregătirea şi continuitatea lucrărilor Consiliului
European este asigurată de preşedintele Consiliului European în cooperare cu preşedintele Comisiei şi pe
baza lucrărilor Consiliului Afaceri Generale, care pregăteşte reuniunile Consiliului European şi urmăreşte
aducerea la îndeplinire a măsurilor adoptate, în colaborare cu preşedintele Consiliului European şi cu
Comisia. Potrivit art. 4 din Regulamentul de procedură al Consiliului European, fiecare reuniune ordinară a
Consiliului European se desfăşoară pe o perioadă de maxim două zile, cu excepţia cazului în care Consiliul
European sau Consiliul Afaceri Generale decide altfel, la iniţiativa preşedintelui Consiliului European. In ceea
ce priveşte cvorumul necesar pentru adoptarea deciziilor, este necesară prezenţa a două treimi dintre
membrii Consiliului European pentru ca acesta să poată trece la vot, preşedintele Consiliului European şi
preşedintele Comisiei neintrând în calculul cvorumului. Deciziile adoptate de Consiliul European sunt
semnate de preşedintele acestuia şi de Secretarul General al Consiliului. In cazul în care nu indică
destinatarul, acestea se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, iar în cazul în care au un destinatar,
deciziile se aduc la cunoştinţa acestuia de către Secretarul General al Consiliului.