1.

kinetoterapia pentru forta si rezistenta

Cresterea fortei musculare

Forta= capacitatea sistemului neuromuscular de a se opune unei rezistente prin contractie
musculara sau tensiunea realizata de un muschi in timpul unei contractii musculare.
1) Forta statica (izometrica) este forta realizata de un muschi in timpul contractiei
izometrice
2) Forta dinamica este forta realizata de un muschi in timpul unei contractii izotonice.
3) Forta izokinetica este forta dinamica in care viteza de miscare este reglata astfel incat
rezistenta este in raport cu forta aplicata in fiecare moment al amplitudinii miscarii.
Factorii de care depinde forta musculara :
1.diametrul de sectiune al muschiului : cu cat diametrul este mai mare cu atat forta va fi mai mare.
Excitantul biologic adecvat hipertrofiei musculare este efortul aproape maxim ca intensitate si cu
repetitii frecvente.Doar in acest fel solicitarea biologica este suficient de importanta pentru a determina
modificari in starea coloidala a proteinelor musculare, care vor accelera sinteza proteica.
Hipertrofia musculara nu inseamna numarul cresterii de fibre musculare, ci sporirea elementelor
sarcoplasmice, a proteinelor contractile si a sintezei de ADN si ARN muscular.
Excitantul biologic trebuie sa ajunga sa determine oboseala musculara , un stress metabolic care va
asigura cresterea fortei si hipertrofie musculara.
2.numarul de unitati motorii in actiune : in repaus tonusul muscular este asigurat de 2-5% din unitatile
motorii ; intr-o contractie usoara sunt activate 10-30% din UM ; intr-o contractie musculara cu forta
maxima, nr. UM=75%.
Antrenamentul (exercitiul repetat) va determina cresterea nr UM active, recrutate, prin cresterea
capacitatii centrilor corticali de a angrena tot mai multe unitati motorii, producandu-se fenomenul de
« sumatie spatiala ».
Creste capacitatea centrilor corticali de a angrena tot mai multe UM ale muschiului activat.
O serie de tehnici de facilitare neuroproprioceptiva se bazeaza pe « sumatia spatiala »
3.frecventa impulsurilor nervoase : centrii nervosi superiori influenteaza FM si prin frecventa
impulsurilor nervoase transmise cresterea frecventei impulsurilor nervoase de la centrii nervosi
superiori ,duce la activarea unui numar mai mare de UM – fenomenul de « sumatie temporala »
O serie de tehnici de facilitare neuroproprioceptiva se bazeaza pe « sumatia temporala »
4.sincronizarea UM active : intr-o contractie musculara slaba ,cu forta redusa, activitatea UM este
asincrona. Antrenamentul determina sincronizarea unui numar mai mare de unitatii motorii.
Cresterea sincronizarii determina cresterea fortei musculare.
Ultimii 3 factori fac parte din complexul de « factori neuronali », fiind cei care fac sa creasca forta
musculara in primele 2 saptamani de antrenament.
5.marimea UM (unitatiilor motorii active) : UM mici sunt recrutate primele si determina tensiuni
muscualre slabe ; cu cat unitatiile motori sunt mai mari, cu atat forta va fi mai mare («  principiul
marimii).
6.raportul forta /velocitate : scurtarea rapida a muschiului determina forta musculara scazuta ; alungirea
rapida a muschiului determina o forta musculara crescuta.
7.raportul forta/lungime : forta musculara creste liniar cu cresterea lungimii initiale a muschiului
Muschiul « in situ » , in repaus , are o lungime de repaus si exista o tensiune de repaus in fibrele
lui.Activarea lui determina o forta de contractie.
Daca muschiul este tractionat de cele 2 capete, in asa fel incat sa fie alungit peste valorile de repaus,
apare o tensiune de alungire cu o forta de contractie care o va depasi pe cea declansata la nivelul de
repaus normal.
Daca incercam sa alungim muschiul si mai mult (peste valoarea lui tisulara normala), tensiunea activa
va scadea. Daca intinderea depaseste de 3 ori lungimea de echilibru, muschiul se rupe.
Daca muschiul in repaus este scurtat, contractia va avea o forta scazuta.Atunci cand scurtarea a fost de
60-70% din lungimea maxima de repaus, nu se mai poate obtine tensiune (forta) de contractie
Contractia musculara

1.contractia izometrica : reprezinta contractia in care tensiunea interna creste, fara modificarea
lungimii muschiului.

Pentru obtinerea efectului scontat , contractia izometrica trebuie sa realizeze un minimum de 35% din
tensiunea maxima musculara. Izometria cu o forta intre 20-35% din forta maxima, mentine masa
musculara si forta musculara existenta.
Pragul pentru aparitia hipertrofiei este de 60-70% din FM. La forta de 2/3 din forta maxima
(aproximativ 60-70%) se obtine hipertrofie musculara, prin declansarea reactiilor metabolice musculare
( creste sinteza proteica, creste sinteza de ARN si ADN), necesare cresterii fortei si hipertrofiei.
 Durata unei contractii izometrice-nu se paote mentine o contractie izometrica mai mult de 12
secunde ; acesta este timpul maxim si la sportivii antrenati  durata unei contractii nu trebuie sa
depaseasca 3 – 6 secunde la persoanele bolnave , cu pauza de 3-5 ori mai mare.
 variante posibile :
i. tehnica EUISZ (exercitiu unic scurt izometric zilnic)- o singura contractie
izometrica/zi, cu minim 60-70% din FM, de 6 sec. , conditie prin care se depasescte
« pragul » necesar aparitiei « factorului intrinsec » care sta la baza performantei
ii. tehnica ERSIZ (exercitii repetitive scurte izometrice zilnice) - contractii scurte
izometrice repetate de 20 de ori/sedinta, cu pauze de 20s intre fiecare exercitiu ;
rezultatele obtinute prin aceasta tehnica sunt net superioare
 Lungimea muschiului la care se executa izometria este foarte importanta : lungimea crescuta
determina o forta crescuta.
- Contractia izometrica necesita un grad inalt de concentrare, vointa puternica, pentru a realiza
comanda coordonata necesare unei recrutari maxime de UM si cu sincronizare maxima.
- Motivatia pozitiva creste capacitatea de realizare a unei tensiuni musculare cat mai mari
- Este recomandat ca exercitiul izometric sa fie precedat de un efort dinamic sau de incazire
musculoarticulara prin miscari libere
- Pentru cresterea fortei musculare, exercitiul izometric se asociaza cu exercitiul dinamic

 Avantaje :
1. eficienta buna in cresterea fortei si hipertrofiei musc
2. cresterea rezistentei musculare
3. tehnica simpla, se poate efectua oriunde, nu necesita aparatura speciala
4. durata scurta de antrenament 
5. nu suprasolicita articulatia, nu apar dureri articulare
6. nu este obositoare.

 Dezavantaje :
1.creste incarcarea in ventriculul stg., creste AV si TA 
Daca se executa exercitiul cu respiratia blocata (fenomen Valsalva), pe o perioada mai lunga (8-
12 sec) si cu pauze prea scurte, apar fenomene nocive ,determinate de cresterea presiunii
intratoracice si intracraniene.Aceste neajunsuri sunt evitate prin tehnica EUSIZ sau ERSIZ.
2. nu amelioreaza mobilitatea si supletea articulara si a tesutului periarticular ;
3. antreneaza muschiul la o contractie lenta, cu raspuns intarziat in suprasolicitari ;
4. nu poate fi urmarita cantitativ cresterea fortei musculare in timpul exercitiului ( se poate face doar cu
dinamometre )
5. nu imbunatateste coordonarea nervoasa ;
6. tonifica doar muschii sau fibrele activate la unghiul la care s-a facut contractia izometrica;
7. feed-back kinestezic este redus, nu pastreaza sau imbunatateste imaginea motorie, proprioceptia este
putin activata
2.contractia izotonica : reprezinta contractia dinamica, realizata cu modificarea lungimii muschiului si
determina miscare articulara. In contractia izotonica, tensiunea musculara ramane constanta .Contractia
dinamica simpla fara incarcare nu poate creste forta musculara.
Contractia izotonica executata contra unei rezistente care nu blocheaza excursia miscarii poate
determina cresterea fortei musculare
 modificarea lungimii fibrei musculare se realizeaza in doua moduri :
 prin apropierea capetelor musculare (scurtare) = contractie dinamica concentrica ;
prin departarea capetelor muschiului (alungire) = contractie dinamica excentrica
 contractiile dinamice concentrice si excentrice cu rezistenta (gravitatia, greutatea corpului, mana
kt-terapeutului, greutati, arcuri, elastice ) determina crestere de forta musculara, daca raportul
intre capacitatea muschiului si rezistenta este adecvat
 este cel mai utilizat tip de efort muscular pentru crestere de forta
 in functie de capacitatea de a genera forta musculara : contractia dinamica excentrica >
contractia musculara statica > contractia musculara concentrica ; in functie de randament :
randament izometric > randament excentric > randament concentric ; in functie de presiunile
intraarticulare : contractia excentrica > contractia concentrica > contractia izometrica
 un rol important il are rezistenta : exista doua variante :
o In caz de rezistenta maxima –greutatea ridicata trebuie sa se apropie de limita
maxima a excitantului bilogic ; efortul se face pe toata amplitudinea de miscare ;
efortul nu se poate repeta decat de 2-3 ori in conditii de stare emotionala
favorabila ; metoda este folosita mai mult pt sportivii de performanta
o In caz de rezistenta moderata- se foloseste o greutate de 35 – 40% din cea
maxima  ; se creste treptat pana la 60 -- 70%, miscarea se realizeaza pe toata
amplitudinea de miscare, se fac mai multe repetari ale efortului, care vor antrena
oboseala musculara si stresul muscular necesar declansarii proceselor
metabolice prin care se ajunge la hipertrofie musculara

 Pentru a creste forta , trebuie sa se realizeze participarea unui numar cat mai mare de UM, o
frecventa mare a descarcarilor si o sincronizare ridicata.
 O rezistenta moderata nu determina o recrutarea prea insemnata. Repetarile efortului, vor
antrena treptat oboseala si vor intra progresiv in actiune tot mai multe UM , pentru a-i face
fata.Oboseala transforma treptat rezistenta de la inceput in rezistenta maxima , pentru noua
capacitate de efort a muschiului. Excitantul biologic pentru cresterea de forta si rezistenta
musculara este oboseala- determina un stress metabolic muscular, care declanseaza procesele
anabolice care stau la baza hipertrofiei.
 Contractia dinamica cu rezistenta moderata este cea mai folosita, asigura sincronizarea treptata a
unitatiilor motorii si coordonare musculara. Nu determina efect Valsalva si incarcari mari ale
aparatului cardiovascular si/sau respirator.
 O alternativa la exercitiu dinamic cu rezistenta moderata, este tehnica in care se mentine aceeasi
greutate , dar se creste progresiv viteza de executie cu ajutorul metronomului.

Avantaje fata de contractia izometrica  

1. coordonare nervoasa mai buna , sincronizare mai buna , cu cresterea fortei si rapiditate de actiune ;
2. toate fibrele musculare se antreneaza egal la toate unghiurile de miscare ;
3. prin contractia dinamica se pastreaza sau se recastiga imaginea kinestezica
4. realizeaza o participare mai mare de grupe musculare, a stabilizatorilor, sinergistilor, functie de
rezistenta aplicata
5. se pot obtine forte musculare mai mari , se obtine o crestere de rezistenta musculara
6. nu suprasolicita functia cardiaca si respiratorie, nu determina efectul Valsalva
7. solicita si articulatiile, mentinandu-se mobilitatea
8. se obtine si cresterea rezistentei musculare
Dezavantaje : 1. durata prelungita de antrenament 2. necesita aparatura speciala

3.contractia izokinetica : este o varianta de contractie dinamica, in care viteza de miscare este reglata
astfel incat, rezistenta este corelata cu forta aplicata in fiecare moment al amplitudinii unei miscari.
Pentru o izokinezi corecta ,rezistenta trebuie sa varieze usor in fctie de lungimea muschiului , pentru a
se mentine aceeasi forta
- exercitiile se efectueaza cu aparate speciale  numite dinamometre, aparate care asigura variatia de
rezistenta , pentru mentinerea constanta a vitezei de miscare pe tot traiectul ei si o forta egala in fiecare
moment.
- se poate realiza fie prin contractie concentrica, fie prin contractie excentrica
-singura metoda kinetica in care muschiul se contracta dinamic la capacitatea maxima, in fiecare punct
pe intreaga amplitudine de miscare.
-in fiecare sedinta se utilizeaza minim 3 viteze de miscare ; numarul sedintelor si ritmicitatea se
stabileste in functie de fiecare pacient
- In contractia izokinetica nu se poate leza muschiul pentru ca nu se poate aplica o rezistenta mai mare
decat forta pe care o poate realiza muschiul.
Parametrii aparatului :
 dezvolta o rezistenta maxima
 se adapteaza la arcul dureros al miscarii
 viteza se regleaza de la viteze mici spre viteze mari
 in cazul oboselii muschiului, exercitiul nu se opreste ci se adapteaza la forta muschiului
obosit.
 se poate comuta rezistenta pe un m antagonist, permitand muschiului agonist sa se
odihneasca pentru a evita ischemia musculaturii suprasolicitate.
 dezavantaje : aparatura scumpa ; tehnica greoaie ; nu se poate lucra la domiciliu,.
Tehnica : in fiecare exercitiu se lucreaza cu 3 viteze : 60—120 –1800 /sec. 60—150—2400 /sec.
- se incepe cu viteza submaximala si viteza mica spre medie
- se urmareste sa se creasca pana la velocitate maxima si rezistenta maxima
- durata exercitiilor, ritmicitatea, numarul, ordinea grupelor musculare sunt parametri pe care ii
stabileste kinetoterapeutul.
- forta dezvoltata de contractia izokinetica este mai mare decat cea dezvoltata de contractia
izotona sau izometrica

Din capitolul Recuperare sechele posttraumatice musculare :

Contractiile rezistive concentrice si excentrice
- se pot realiza cu ajutorul kinetoterapeutului sau cu ajutorul unor instalatii de parghii sau greutati
- folosirea kinetoterapeutului este mai avantajoasa : se aplica cu mana o rezistenta gradata , mentinuta
mereu cu putin sub forta relativa maxima dezvoltata de pacient pentru respectivul segment
- daca se executa cu parghii sau greutati, se regleaza in functie de forta aplicata de pacient  ; aceasta
varianta nu este la fel de eficienta , pentru ca valoarea fortei aplicate nu este acceasi pe toata
amplitudinea unui sistem
-exercitiile rezistive concentrice si excentrice determina contractii izokinetice  contractia izokinetica
deplaseaza segmentul pe toata amplitudine lui sau pe o parte din amplitudine , dar cu opozitie continua
-serii de 3-4 exercitii, cu pauza de 2 minute intre ele ; de 1-2 ori/zi
Caracteristicile contractiilor izokinetice :
 determina hipertrofie musculara, cresc mult tensiunea si forta
 se antreneaza egal fibrele musculare, dezvolta forta musculara la toate nivelurile de lungime ale
muschiului
 se intretine si se dezvolta imaginea kinestezica
 se amelioreaza coordonarea inervatiei musculare
 poate creste amplitudinea articulara
Dezavantaje : necesita ajutorul kinetoterapeutului si se realizeaza cu consum mai mare de energie decat
izometria

Tehnici si exercitii de crestere a fortei musculare

A.Exercitii izometrice :
1. EUSIZ - exercitiu unic scurt izometric zilnic : exercitiul unic zilnic, contractie de 6 sec o
data pe zi , care sa aiba cel putin 60-70% din FM maxima
2. ERSIZ - exercitii repetitive scurte izometrice zilnice : 20 de contractii a 6 s, cu pauza de
20 sec intre ele, o sedinta pe zi.
Conditie obligatorie : contractia sa dezvolte 60-70% din tensiunea maxima musculara
3. grupare de 3 contractii de 6 sec, cu pauza de 30-60 sec intre ele , executate de 2-3 ori /zi
Opozitia fata de miscare se realizeaza cu ajutorul kt-terapeutului , de pacientul insusi cu celalalt
membru, sau de un obiect imobil (zid, mobila, tocul usii)
B.Exercitii dinamice cu rezistenta
Mobilizarea activa cu rezistenta :
Forta exterioara se opune partial fortei mobilizatoare proprii. In acest caz, musculatura va dezvolta un
travaliu mai crescut deca tar cere-o miscarea segmentului.
Obiectiv -principal : cresterea fortei si rezistentei musculare.
-secundar : pentru o mai buna dirijare a miscarii.
Reguli generale in mobilizarea activa cu rezistenta :
i. Rezistenta se aplica pe tot parcursul miscarii active ;
ii. Valoarea rezistentei este mai mica decat forta muschilor care se contracta pentru realizarea
miscarii (o rezistenta egala cu forta musculara transforma aceasta tehnica de kiezie dinamica
intr-una statica= izometrie).
iii. Rezistenta sa fie aplicata, daca este posibil, pe fata de miscare a segmentului pentru a-si
exercita aici presiunea, influentand exteroceptorii, care vor stimula miscarea (ex : flexi AB,
rezist se va aplica pe fata anterioara a acestuia)
iv. Dupa fiecare miscare cu rezistenta se va introduce o scurta perioada de relaxare.
v. Ritmul miscarilor active cu rezistenta este in functie de valoarea rezistentei, dupa regula :
« rezistenta mareritm lent ; rezistenta micaritm rapid ».
vi. Stabilizarea segmentului pe care isi are originea muschiul care se contracta in respectiva
miscare.
Variante tehnice :
1. Rezistenta prin scripete cu greutati ;
2. R. prin greutati ;
3. R. prin arcuri sau materiale elastice : - o serie de mici aparate cu arcuri sau elastice sunt folosite mai
ales pentru recuperarea fortei si mobilitatii mainii sau piciorului ; pentru ameliorarea fortei de
prehensiune se folosesc inele de cauciuc, bureti, père de caciuc.
4. R. prin materiale maleabile (lut, chit, plastilina, ceara, nisip ud, etc)- pentru recuperarea mainii,
degetelor.
5. R. prin apa : rezist opusa de apa unei miscari este cu atat mai mare cu cat (a) suprafata corpului care
se misca este mai mare si (b) ritmul (viteza) de deplasare a corpului este mai rapid. Pentru marirea
suprafetei se aplica pe membrul respectiv diverse palete, flotoare, scuturi, etc  pentru miscare se va
dezlocui un volum mai mare de apa, deci este necesara o forta mai mare.
-cresterea vascozitatii prin adaosul unor substante creste rezistenta opusa de acest fluid (namol
fluid)
6. R. realizata de KT : cea mai valoroasa tehnica
- se poate grada in functie de forta muschiului in sine ;
-cand forta muschiului este slaba, este singura metoda de lucru care poate da rezultate.
7. R. executata de pacient (auto-rezistenta)- cu mb sanatos sau utilizand propria greutate a corpului,
pacientul insusi opune o rezistenta dozata.
-se rezuma doar la cateva articulatii : umar, cot, pumn, genunchi, glezna.
 Se bazeaza pe exercitiul dinamic cu rezistenta moderata

1.exercitiul scurt maximal (EMS) = exercitiu dinamic cu incarcare maxima ; se testeaza greutatea
maxima ce poate fi ridicata si mentinuta 5 secunde ; se noteaza 1 RM, adica greutatea maxima ce poate
fi ridicata o data ; se repeta o data pe zi sau se fac 3 ridicari/zi cu pauze de 1-2 min intre ele

2.exercitiul maxim cu repetitie (EMR) : se testeaza 10 RM (greutatea maxima care poate fi ridicata de
10 ori , cu miscare completa; 10 repetitii maxime = 10RM) ; se determina acea greutate si se repeta
zilnic ; dupa 5 -7 zile se testeaza din nou 10 RM si se continua cu noua valoare.
Varianta de aplicare- 4 seturi de 10 RM /zi , de 3 ori /saptamana
3.tehnica fractionata De Lorme –Watkins- tehnica « exercitiu cu rezistenta progresiva » : se
testeaza 10 RM si se fac 3 seturi de exercitii :
seria I = 10 ridicari cu ½ din 10 RM
seria II = 10 ridicari x ¾ din 10 RM
seria III = 10 ridicari x 10RM
Intre seturi se fac pauze de 2-4 min. Se repeta o data/zi, de 4 ori pe saptamana
In ziua 5 se retesteaza 10 RM si se incep din nou seriile cu noua valoare determinata
Tehnica cu exercitii rezistive progresive se aplica in mai multe variante.
O alta modalitate folosita este : se fac exercitiile cu 10 RM 3 zile, daca peste 3 zile pacientul
ridica 15 RM, va continua cu 15RM si va creste progresiv

4.exercitiul rezistive regresive (tehnica Oxford)

 seria I : 10 ridicari cu 10RM
 seria II :10 x 90% din 10RM
 seria III 10 x 80% din 10 RM se continua pana la seria X.
La tehnica Oxford muschiul oboseste treptat, fiecare serie aplica o rezistenta maxima pentru
starea fiziologica a muschiului in acel moment. Se retesteaza 10RM peste 5-7 zile

5.exercitii cu 10 rm (rezistenta minima) 

-se folosesc in cazul muschilor prea slabi pentru a ridica de 10 ori chiar propria greutate a
segmentului : se testeaza care este ajutorul (asistarea minima necesara) pentru a efectua cele 10
ridicari ; rm= greutatea proprie a membrului ; se fac cu ajutorul scripetelui cu contragreutate
Schema clasica este  urmatoarea : seria I :10 ridicari cu 2 x 10rm, seria II 10 ridicari cu 1,5x 10 rm ,
seria III 10 ridicari cu 10 rm.
6. tehnica culturismului (« tehnica formarii corpului ») : exercitii cu incarcare progresiva, numarul
de repetari se creste treptat si se creste si viteza de executie 
Se folosesc exercitii dinamice cu rezistenta , asociate si cu exercitii de izometrie.
Greutati mici de 30% -- 50% din 1RM (greutatea ce poate fi ridicata o data pe toata amplitudinea de
miscare) ; greutati mijlocii 50% -- 70% din 1 RM ; greutatii mari 70- 100% din 1RM .
Repetivitatea este in functie de greutate : greutati mici = 15 repetari ; greutati mari = 6—9 repetari ;
greutatii mari = 1-3 repetari. Intre serii se fac pauze de 1—3 minute. Se creste numarul de repetari
treptat.Se fac 3-7 antrenamente/saptamana, 50-120min /zi, se antreneaza toate grupele musculare.
Se face incalzirea : alergare usoara ,mobilizari libere articulare. Intre exercitii se fac respiratii ample.In
timpul efortului se evita apneea inspiratorie (efectul Valsalva)
Se executa miscarea completa a segmentului incarcat cu o greutate, cu 1-2 opriri de 3-4 sec. si la
« ducerea miscarii «  si la « intoarcerea miscarii ». Viteza de executie este lenta. Se lucreaza de sus in
jos : gat, umeri spate, piept, brate, antebrate, coapse, gambe ,picioare.
Cresterea fortei musculare determina hipertrofie musculara.

C. Alte tipuri de exercitii

- se aplica in recuperarea deficitelor mari de forta musculara in cazul afectiunilor neurologice
- se combina exercitii izometrice cu exercitii dinamice si cu elte tipuri de exercitii :
a. posturi declansatoare de reflexe tonice
b. tehnici de facilitare pentru intarirea musculaturii : inversarea lenta cu opunere, initierea ritmica,
contractii repetate, izometria alterata, stabilizarea ritmica
c. elemente facilitatorii de crestere a raspunsului motor: intinderea rapida, tractiunea, telescoparea,
vibratia, periajul

Cresterea rezistentei musculare.

- rezistenta reprezinta capacitatea muschiului de a sustine un efort. Adica se refera la capacitatea
muschiului de a sustine un exercitiu sau o activitate pe o perioada prelungita de timp
-Este capaciatea muschiului de a executa un exercitiu sau o activitate pe o perioada prelungita de timp ,
dar si capacitatea muschiului de a sustine o contractie.
-Rezistenta depinde de : forta musculara, circulatia in muschi, buna functionare a metabolismului
muscular , factorii ce tin de SNC si de starea generala
-Daca forta utilizata este sub 15% din forta maxima- rezistenta ( sustinerea unei contractii) poate fi
nelimitata. Daca folosim 50% din forta , rezistenta este de 1 min, daca folosim forta maxima rezistenta
este de 6 secunde.
-Pentru solicitarea la efort prelungit este foarte importanta capacitatea de adaptare a circulatiei locale :
in efortul prelungit , creste irigatia locala cu peste 40% ; de asemenea , efortul dinamic creste functia
cardiovasculara si respiratorie.
-O contractie cu peste 35% din forta maxima determina »ischemia de contractie »puternic stimul de
vasodilatatie si cresterea reactiva a circulatiei din zona ; concomitent creste metabolismul , creste
consumul de oxigen si utilizarea lui
-+6 /Modificarile metabolice si circulatoriicresterea capacitatii metabolice muscularecreste
capacitatea de munca si rezistenta musculara

Pentru solicitarea la efort prelungit este foarte importanta capacitatea de adaptare a circulatiei locale :
in efortul prelungit , creste irigatia locala cu peste 40%, fata de efortul scurt ; de asemenea , efortul
dinamic creste functia cardiovasculara si respiratorie : creste debitul cardiac, creste ventilatia pulmonara
O contractie cu peste 35% din tensiunea maxima  determina »ischemia de contractie »  un puternic
stimul de vasodilatatie si determina cresterea reactiva a circulatiei din zona ; concomitent creste
metabolismul , creste consumul de oxigen si utilizarea lui
Aceste modificarile metabolice si circulatorii care se produc in activitatea musculara prelungita  duc
la cresterea capacitatii metabolice musculare creste capacitatea de munca si rezistenta musculara

- se testeaza capacitatea de mentinere a unei contractii ; se testeaza rezistenta, folosindu-se

greutati intre 15—40% din forta maxima si se cronometreaza timpul in care se mentine contractia sau
se noteaza numarul de repetari ale exercitiului la incarcarea corespunzatoare, intr-un ritm stabilit cu
metronomul ; se intra initial in «  faza oboselii compensate » , apoi in « faza oboselii decompensate » in
care nu se mai poate mentine ritmul sau amplitudinea miscarii executate.
- Intre forta si rezistanta exista o relatie directa.
- metoda prin care se obtine cresterea rezistentei musculare este cresterea duratei exercitiului
-se utilizeaza exercitii dinamice cu rezistenta, in care rezisenta reprezinta 15 – 40% din valoarea
10RM sau 1 RM
Exercitiile pentru cresterea rezistentei musculare se fac cu 15-40% din forta maxima , astfel incat
oboseala musculara sa nu apara prea repede si sa se permita aparitia raspunsului cardiovascular.

 pentru cresterea rezistentei se prelungeste durata exercitiului pentru aparitia oboselii musculare ;
se pot folosi toate tehnicile exercitilor active cu rezistenta
 se poate folosi si terapia oculationala sau sportul terapeutic pentru cresterea rezistentei