1.

ALIMENTE FUNCȚIONALE

Conform ILSI Europa (International Life Science Institute) "un aliment s-a demonstrat
satisfăcător că afectează una sau mai multe funcții țintă din organism, în afara dietelor
nutriționale adecvate, în asemenea mod în care este relevant în ceea ce privește îmbunătățirea
stării de sănătate, stării generale și/sau contribuie la reducerea riscului de îmbolnăvire. Un
aliment funcțional trebuie să rămână aliment și sa-și demonstreze efectele sale în cantitatea care
în mod normal este adus prin dietă".
O altă definiție mai simplificata este următoarea: "Alimentul funcțional trebuie sa fie un
produs similar ca aspect cu un aliment convențional (băutura sau aliment solid), consumat ca
parte a unei diete normale, care conține componenți activi cu beneficii fiziologice demonstrate și
care are un potențial de a reduce riscul unei boli cronice, îndeplinind in același timp și funcțiile
nutriționale".
Prin urmare la baza definirii unui aliment funcțional se iau în considerație următoarele
cerințe:
- valoarea nutritiva intrinseca și funcția nutrimentelor la creștere, dezvoltare și funcționare
normala a organismului;
- îmbunătățirea unei funcții fiziologice, psihologice sau a activității biologice a organismului;
- reducerea riscului unei boli, îmbunătățirea stării de sănătate și a stării de bine.
Alimentul funcțional nu este comercializat sub forma de pilule, capsule sau ca orice forma de
supliment alimentar.
Din punct de vedere practic alimentele funcționale pot fi:
- produse naturale nemodificate;
- produse naturale in care componenții naturali au fost îmbunătățiți în condiții de creștere
speciale, fără intervenție genetica;
- produse fortificate cu diferite nutrimente biologic active;
- produse eliberate de anumiți compuși care acționează asupra rației alimentare, cu acțiune
antivitaminică și antiminerală, care provoacă tulburări de absorbție, care provoacă fenomene de
flatulența, care au efecte metabolice sistematice, care provoacă tulburări hematologice, cu
acțiune hepatotoxică și renala, care prezintă acțiune alergica și cancerigena.
- produse cu una sau mai multe componente modificate prin acțiunea fermentativa a bacteriilor
lactice și bifidobacteriilor, respectiv prin fermentare (produse lactate probiotice și simbiotice,
cereale germinate);
- produse la care natura unuia sau mai multor componente a fost modificata chimic în vederea
îmbunătățirii stării de sănătate (ex. produse cu proteine hidrolizate destinate sugarilor în vederea
reducerii riscului de alergenitate);
- produse în care biodisponibilitatea unuia sau mai multor nutrimente a fost mărita în vederea
creșterii absorbției nutrimentului(telor) respectiv(ve). Componentele bioactive pot fi preexistente
în alimentul nemodificat sau adăugate în cazul unui aliment procesat.
Componentele biologic active pot fi de origine animala, vegetala, inclusiv microorganisme și
trebuie bine caracterizate, standardizate și libere de produși toxici.
În ceea ce privește principiile de bază privind compușii bioactivi adăugați în alimente,
trebuie sa se aibă în vedere următoarele:
- compusul activ trebuie sa fie prezent la un nivel care sa nu conducă la ingerare excesiva sau
insuficienta, luând în considerate și prezenta acestui compus în alte surse care formează dieta;
- adausul de compus activ sa nu conducă la efecte adverse asupra metabolismului oricărui alt
nutriment;
- compusul activ trebuie sa fie stabil în produsul alimentar în anumite condiții de ambalare,
depozitare, distribuție și folosire;
- compusul activ trebuie sa fie biodisponibil din aliment
- trebuie să existe metode de măsurare, de control și de îmbunătățire a nivelului de compuși
activi adăugați.
Alimentele funcționale se intercorelează cu alimentele normale, alimente nutraceutice și
suplimente alimentare, în această intercorelare neintrând alimente dietetice și produsele
farmaceutice.

Având în vedere cerințele unui aliment funcțional trebuie sa facem diferențe intre doua
noțiuni și anume cerința "de îmbunătățire a funcției" și cerința "de reducere a riscului de boala".
Cerința de "îmbunătățire a funcției" privește aspectele benefice ale produselor alimentare
funcționale, a componentelor sau ingredientelor acestora asupra funcțiilor fiziologice,
psihologice, sau activităților biologice, cu referire la creștere, dezvoltare și alte funcții normale
ale organismului. De exemplu "unele polizaharide nedigestibile" contribuie la dezvoltarea unei
microbiote specifice în "colon" sau "cafeina" îmbunătățește performanța cognitivă sau: "folatul"
ajuta la menținerea nivelului normal de homocisteina în plasma sanguina (cerința de îmbunătățire
se aplica de altfel și la alimentele considerate comune).
Cerința "de reducere a riscului unei boli" se referă la acea proprietate a produsului alimentar
funcțional (nutriment al produsului, micronutrimentul sau ingredientul adăugat) care ajută la
reducerea unuia sau mai multor factori de risc al unei boli specifice. De exemplu “calciu în
cantități suficiente ingerate reduce riscul osteoporozei la persoanele în vârsta”)
Cele două cerințe nu trebuie confundate cu cerința medicală care implică ca alimentul să aibă
proprietatea de a preveni, trata, vindeca o boală (afecțiune). Aceasta proprietate este specifică
alimentelor medicale care sunt utilizare sub control strict medical.
Evaluarea funcționalității unui aliment poate fi simplificată, dacă luăm în considerație
impactul componentelor alimentului asupra unui singur factor de risc și funcțiilor țintă. În
realitate interacțiunea dintre factorii de risc și funcțiile țintă poate avea loc pe căi multiple,
reducerea riscului unei boli și o stare de sănătate bună pot fi realizate prin consumul unui spectru
larg de alimente funcționale care fac parte dintr-o dietă echilibrată.
Trebuie menționat faptul ca un aliment funcțional nu trebuie confundat cu un
medicament, deoarece rolul alimentelor funcționale este acela de a restaura, îmbunătăți sau de a
menține procesele organismului în limite normale în scopul de a optimiza starea de sănătate sau
de a reduce factorii care sunt asociați cu riscul contractării unei boli.
Medicamentele intervin în procesele fiziologice deranjate sau în modularea proceselor
fiziologice care sunt situate în afara limitelor normale. Există și alte diferențe între alimentele
funcționale și medicamente care sunt prezentate în tabelul de mai jos.

Alimente funcționale Medicamente

Mod de acțiune modularea proceselor fiziologice în intervenție în procesele fiziologice

limitele normale deficitare sau modularea unui
proces fiziologic care este în afara
limitelor normale

Scopul - de a restabili sau îmbunătăți - de a trata sau preveni boala

funcția normală în vederea
- de a îmbunătăți performanța peste
optimizării sănătății sau stării de
limitele normale
bine
- pentru a reduce factorii de risc ai
unei boli

Forma de alimente consumate ca parte a unei pilule, tablete, capsule sau siropuri
prezentare diete normale care se folosesc în doze controlate
conform unor indicații medicale
1.1. EXEMPLE DE ALIMENTE FUNCȚIONALE

Alimentele funcționale pot fi de origine animală și vegetală, cu remarca că cea mai mare parte a
alimentelor funcționale sunt de origine vegetală.

1.1.1 Alimente funcționale de origine animală

a. Probiotice și produse lactate probiotice

Se consideră ca probiotice în sens restrâns al definiției, culturile de bacterii lactice §i

bifidobacterii sub forma concentrata lichida sau pulbere (liofilizate). Sunt clasificate ca
probiotice următoarele bacterii: Lactobacillus acidophilus, Lactobacillus crispatus,
Lactobacillus delbruekii subsp. Bulgaricus, Lactobacillus delbruekil subsp lactis, Lactobacillus
heveticus, Lactobacillus johnsonii, Lactobacillus parecasei, casei, Lactobacillus reuteri,
Lactobacillus rhamnosus, Lactobacillus salivarius, Streptococcus salivarius subsp thermophilus,
Bifidobacterium adolescentis, Bifidobacterium animalis, Bifidobacterium bifidum,
Bifidobacterium breve, Bifidobacterium infantis, Bifidobacterium longum.
Microorganismele considerate probiotice trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
- bacteriile probiotice sa aibă efect benefic asupra stării de bine și de sănătate;
- bacteriile probiotice sa-și păstreze viabilitatea pe durata păstrării în condiții specifice;
- bacteriile probiotice trebuie să fie bine definite, sa nu aibă nici un fel de caracteristica patogena,
inclusiv sa nu producă enterotoxine, citokine, să nu aibă acțiune patogena, să nu prezinte gene cu
rezistența la antibiotice;
- să fie rezistente la sucul gastric;
- să aibă capacitatea de a adera la mucoasă intestinala;
- să fie anaerobe sau microaerofilice;
- să nu aibă capacitatea de conjugare a acizilor biliari;
- să nu aibă rezistenta la antibiotice;
- să nu aibă capacitate de aglutinare a globulelor roșii;
- să nu formeze amine biogene;
- să fie rezistente la acțiunea enzimelor proteolitice, la peptide microbiene, la peristaltism
intestinal și la imunoglobulinele Ig A secretate în lumenul intestinal;
- să poată fi identificate prin tehnicile moderne de analiza.
Efectele probioticelor, bazate pe proprietățile lor, sunt următoarele:
- efect asupra intolerantei la lactoza datorita insuficientei în lactaza (ß-galactozidaza) prin aceea
ca: bacteriile lactice lactazo-pozitive odată ajunse în intestin degradează lactoza, bacteriile lactice
care sunt distruse la trecere prin stomac datorita acidității foarte ridicate, sunt lizate în intestine
iar ß-galactozidaza intracelulara este eliberata și aceasta va degrada lactoza care a ajuns în
intestin;
- stimularea sistemului imunitar prin: creșterea activității macrofagilor, îmbunătățirea activității
granulocitelor și stimularea producției de Citokine;