Pana la data de 15 Decembrie 2010 va rog sa va alegeti tema lucrarii de

disertatie si sa imi trimiteti un mesaj personal pe Portal (Mihaela

Gheorghe) in care sa precizati:
- TEMA lucrarii disertatiei (detaliata in cateva fraze)
- TITLUL lucrarii de disertatiei (acesta poate suferi modificari pe parcurs)
- STRUCTURA pe capitole a lucrarii disertatiei (Cuprinsul – si acesta poate
suferi modificari pe parcurs)
- PROFESORUL COORDONATOR (daca aveti deja optiunea facuta, sau o
propunere)
Structura lucrarii

- Introducere: Argumentare pentru alegerea temei.(2 pagini)

- Prezentarea teoretica a subiectului (eventuale comparatii si comentarii
pedagogice si metodice)(10-15 pagini)
- Partea practica - cuprinsul lucrarii (partea originala/experienta
personala)(32-35 pagini)
- Concluzii (3-4 pagini)
- Bibliografie (1-2 pagini)

Orar decembrie 2010 - ianuarie 2011

- disciplina IAC: luni, 13 decembrie 2010, ora 18.00, sala 219, Grupa I

- disciplina "Didactici TIC": sambata, 18 decembrie 2010, orele 9.00-

11.00, Facultatea de Drept (ulterior am sa anunt si sala )

- disciplina "Proiectarea, implementarea si managementul

invatamantului la distanta": miercuri, 12 ianuarie 2011, orele 16.00-
18.00, sala C2 - toti studentii

- disciplina "Practica de specialitate" - pe Portal, sectiunea materiale se

gaseste tema pentru aceasta disciplina (Portofoliu practica.pdf)

Termene importante:
- 15 decembrie 2010, de trimis structura lucrarii de disertatie
- 25 ianuarie 2011, predare Portofoliu practica (Portofoliu practica.pdf)
- 1 februarie 2011, predare Portofoliu Didactici TIC (Portofoliu DTIC.pdf)
 introducere
1.activitatea viitoare a studentului sau masterandului;

2.aptitudini personale de cercetare, analiză, prezentare, etc., (de exemplu,

abilităţi de modelare şi de analiză matematică, abilităţi de sinteză, de

1.4 Cuprinsul lucrării de licenţă/disertaţie

Prin planul lucrării de licenţă/disertaţie se înţelege lista, în ordine

cronologică (dar pe o bază logică) a problematicii care va fi tratată
în lucrare. Principiile care stau la baza întocmirii planului lucrării
de licenţă/disertaţie sunt următoarele:
1. planul trebuie să permită verificarea, de către comisia de examinare, a celor
patru elemente fundamentale care constituie criteriile de notare ale acesteia:
0 pregătirea teoretică a absolventului;
1 pregătirea metodologică a absolventului;
2 capacitatea de a efectua o aplicaţie practică în domeniul abordat.
3 capacitatea de a interpreta rezultate şi de a formula propuneri de perfecţionare în
domeniului abordat.
4 2. planul trebuie să urmeze tema aleasă de absolvent şi să demonstreze
actualitatea materialului prezentat.
5 3. planul trebuie să structureze materialul ales, astfel încât fiecare capitol să
răspundă unei întrebări dintre cele formulate mai sus.
6 4. paragrafele şi capitolele din planul lucrării de licenţă/dizertaţie trebuie să
aibă logică şi să pună în evidenţă obiectivul ales.
7 5. planul trebuie să cuprindă o parte introductivă, în care să fie exprimat
obiectivul general al lucrării de licenţă/disertaţie, cadrul teoretic şi
metodologic în care va fi abordat subiectul lucrării precum şi cadrul empiric
în care va fi realizată aplicaţia practică. Trebuie să cuprindă, de asemenea, tot
în partea introductivă, (deşi acest lucru nu este absolut obligatoriu) un sumar
(rezumat) al principalelor rezultate obţinute în cadrul lucrării.
8 6. dacă nu există un capitol special care să sintetizeze concluziile şi
propunerile rezultate din lucrare, atunci aceste elemente trebuie

5
prezentate, în mod obligatoriu, în partea finală a lucrării de licenţă/disertaţie.
Elementele de finalizare este bine să fie sintetizate în mod omogen pe clase de
rezultate: a) teoretice; b) metodologice; c) empirice.

Urmare a celor de mai sus, o structură generală a unui plan al

lucrării de licenţă/disertaţie ar trebui să conţină cel puţin
următoarele capitole:
1 Introducere. Prezentarea obiectivului lucrării, a cadrului teoretico-
metodologic şi empiric al lucrării, precum şi un scurt rezumat al lucrării;
2 Capitolul 1. Prezentarea teoriei în privinţa temei abordate;
3 Capitolul 2. Prezentarea metodologiei în privinţa temei abordate
(modalităţi, formule, relaţii şi modele de calcul şi analiză; aspecte instituţionale
şi legislative în domeniu; experienţe existente în domeniu, etc.);
4 Capitolul 3. Prezentarea unei aplicaţii practice (de preferat empirice pe
date reale actuale) în care să se aplice aspectele teoretice şi metodologice
prezentate în primele două capitole;
5 Capitolul 4. Extragerea de concluzii din primele trei capitole şi formularea
de propuneri pe baza acestor concluzii;
6 Încheiere. Prezentarea altor elemente utile în lumina lucrării prezentate:
noi direcţii de continuare a cercetării efectuate; polemici ştiinţifice cu puncte de
vedere consacrate, etc.;
7 Bibliografie. Listarea, de obicei în ordinea alfabetică a autorilor, a
principalelor surse de documentare privind elaborarea lucrării de
licenţă/disertaţie (atât pentru partea teoretico-metodologică precum şi pentru
partea empirică);
8 Anexe. Cuprinde orice materiale relevante pentru lucrarea de
licenţă/disertaţie dar a căror includere în corpul lucrării îngreunează

6
parcurgerea lucrării sau creează sincope de percepere a acesteia. Aici intră:
0 Tabele statistice de mari dimensiuni
1 Bilanţuri contabile, conturi de profit şi pierdere şi alte documente de
evidenţă contabilo-statistică
2 Demonstraţii matematice mai complicate
3 Sinoptice de mari dimensiuni sau înscrisuri
4 Programe rulate pe calculator, cu calculele efectuate în beneficiul lucrării
5 Adrese de recomandare a lucrării sau de apreciere a unor activităţi
desfăşurate de către absolvent în legătură cu elaborarea lucrării, etc.

Planul lucrării de licenţă/disertaţie trebuie întocmit de către

coordonatorul ştiinţific al lucrării de licenţă împreună cu studentul.
Coordonatorul ştiinţific (mai ales că, în conformitate cu cele spuse mai sus,
acesta participă activ şi, posibil, decisiv

ntroducere teza de dizertatie – aceasta va contine motivatia alegerii temei lucrarii de diploma, gradul de
noutate a temei lucrarii de diploma, obiective generale proiecte de licenta, metodologia folosita, firul rosu
pentru lucrari licente (titlul capitolelor si legatura dintre ele), precum si limitele lucrarii de masterat
(confidentialitatea datelor,

Structura unei lucrari de diploma, teza de disertatie, proiect licenta

Structura lucrarii de diploma / proiecte de licenta /

teza de disertatie / lucrari licente:

Lucrarea de diploma (teza de disertatie) este structurata pe capitole si include urmatoarele elemente
obligatorii pentru lucrari licente:

a. Coperta lucrari licente (proiecte de licenta) – informatiile care trebuie sa apara pe coperta lucrarii de
diploma sunt prezentate in Anexa1 (va fi publicata intr-un articol viitor);

b. Pagina de titlu pentru teza de disertatie – informatiile care trebuie sa apara in pagina de titlu cu lucrari
licente, proiecte de licenta sunt prezentate in Anexa2 (va face obiectul unui viitor articol). De asemenea,
absolventii pot descarca de pe site-ul propriei facultati sablonul pentru redactarea paginii de titlu;

c. Declaratie standard – lucrarea de licenta va contine o declaratie pe propria raspundere a absolventului,

datata si semnata in original, din care sa rezulte ca lucrarea ii apartine, nu a mai fost niciodata prezentata si
 nu este plagiata (a se vedea regulile de evitare a plagiatului). Continutul declaratiei este prezentat in Anexa3
(va aparea in curand intr-un alt articol), iar sablonul poate fi descarcat de pe site-ul facultatii dumneavoastra;

d. Cuprins – lucrarea de diploma va avea un cuprins care sa contina cel putin titlurile tuturor capitolelor,
insotite de numarul paginii la care incepe fiecare capitol (a se vedea exemplul din Anexa4);

e. Lista figurilor si lista tabelelor lucrarii de diploma – in cazul in care lucrarea de diploma contine figuri
(imagini, grafice) si/sau tabele, acestea vor fi prezentate, imediat dupa cuprins, sub forma unor liste (separat
pentru figuri si tabele) care contin numele fiecarui element si numarul paginii la care se afla acesta (a se
vedea exemplul din Anexa5);

f. Introducere teza de dizertatie – aceasta va contine motivatia alegerii temei lucrarii de diploma, gradul de
noutate a temei lucrarii de diploma, obiective generale proiecte de licenta, metodologia folosita, firul rosu
pentru lucrari licente (titlul capitolelor si legatura dintre ele), precum si limitele lucrarii de masterat
(confidentialitatea datelor, rata mica de raspuns la chsetionare/interviuri, lipsa accesului la unele surse
bibliografice de referinta, etc.). Introducerea nu se numeroteaza ca si capitol;

g. Capitole – lucrarea de diploma va contine intre 3 si 6 capitole numerotate crescator, fiecare avand, in
partea finala, o sectiune de concluzii, care sa sintetizeze informatiile si/sau rezultatele prezentate in cadrul
acelui capitol din proiectul de licenta (teza de disertatie);

h. Concluziile unei lucrari de diploma – in aceasta parte a lucrarii de diploma se regasesc cele mai
importante concluzii din capitole, opinia personala privind rezultatele obtinute in lucrare, precum si potentiale
directii viitoare de cercetare legate de tema abordata. Concluziile lucrarii de diploma, teza de disertatie nu se
numeroteaza ca si capitol;

i. Anexe la lucrari licente (daca este cazul) – acestea apar intr-o sectiune separata, care nu se numeroteaza
ca si capitol. Fiecare anexa se va mentiona cel putin o data in textul acestor lucrari licente. Anexele se
numeroteaza crescator (Anexa 1, Anexa 2, etc);

j. Bibliografie pentru teza de disertatie sau lucrari licente – acesta este ultima parte a lucrarii de diploma si
va contine lista tuturor surselor de informatie utilizate de catre absolvent pentru redactarea lucrarii de licenta.
Bibliografia nu se va numerota ca si capitol al lucrarii (proiect diploma).

rata mica de raspuns la chsetionare/interviuri, lipsa accesului la unele surse bibliografice de referinta, etc.).
Introducerea nu se numeroteaza ca si capitol;

Internetul - sursa de documentare si informare

Clasa: a XII-a

Subiectul lecţiei: „ Sonet” de George Bacovia

Tipul lecţiei: Dobândire de noi cunoştinţe

Obiective operaţionale:
 a) Cognitive

La sfârşitul lecţiei elevii vor fi capabili:

01- să recunoască trăsăturile liricii simboliste în configuraţia poeziei, ilustrându-le cu

exemple;

02- să explice titlul poeziei;

03- să identifice tema şi motivele existente în poezie;

04- să identifice specia literară căreia îi aparţine poezia;

05- să descopere principalele procedee artistice care dau expresivitate poeziei;

06- să selecteze cuvintele şi expresiile –cheie şi să determine semnificaţia lor;

b) Afective

07- să fie dispuşi să recepteze informaţiile noi;

08- să dorească să stăpânească informaţiile spre a le folosi în comentarea unui text;

09- să interiorizeze noile cunoştinţe în sistemul propriu de valori estetice;

Strategii didactice:

§ De tip dialogat;

§ Bazate pe activitatea individuală a elevilor;

Metode şi procedee:

§ Conversaţia euristică, lectura expresivă a poeziei, exerciţiul, analiza ,

problematizarea, demonstraţia, explicaţia, comparaţia, învăţarea prin descoperire.

Materialul didactic: manualul, volumul de poezii a lui G. Bacovia, fişe de lucru,

Forme de organizare:

§ Activitate individuală;

§ Activitate frontala
 Scenariul didactic

Evenimentele

instruirii

Activitatea profesorului

Activitatea elevilor

Organizarea clasei

Profesorul noteaza absenţele, creează atmosfera necesară desfăşurării lecţiei.

Elevii îşi pregătesc materialele necesare desfăşurării lecţiei: caietele, manualul, cărţile de
poezii.

Captarea atenţiei elevilor

Profesorul scrie pe tablă următoarele culori şi întreabă apoi elevii ce stări le sugerează acestea.

Albul - Negrul -

Galbenul - Verdele -

Violetul –

Profesorul întreabă apoi elevii ce stări sugerează aceste culori în universul bacovian?

Elevii răspund după puterea lor de apreciere.

Elevii răspund: albul-inexistenţa, galbenul - boala, verdele - starea de nevroză,

violetul - halucinaţia, negrul-moartea.

Reactualizarea cunoştinţelor învăţate anterior

Care este culoarea dominanta in poezia „Plumb”?Ce stare transmite?

Profesorul poartă o discuţie cu elevii întrebând care sunt temele şi motivele bacoviene.

Care sunt spatiile specifice targului de provincie si ce cromatism li se asociaza?

Elevii raspund:gri –monotonie,singuratate,apasare sufleteasca

Elevii răspund că temele fundamentale ale universului bacovian sunt: oraşul de provincie ce
ilustrează o lume bolnavă, degradată fizic şi psihic; singurătatea, natura ce se află sub
influenţa unor forţe distructive; iubirea maladiva ce nu mai poate salva; moartea –
asteptata,dorita.........

Elevi raspund : abatorul-rosu si alb,parcul –alb si negru.....

Anunţarea subiectului lecţiei şi a obiectivelor operaţionale.

Profesorul anunţă titlul lecţiei „Sonet” de G Bacovia. aratand ca lectura acestui text va
descoperi un alt spatiu bacovian si cromatismul sau.

La sfârşitul lecţiei elevii vor fi capabili:

· Sa explice titlul creatiei:

· să identifice tema şi motivele poeziei,

· să identifice specia literară căreia îi aparţine poezia;

· să selecteze cuvintele şi expresiile-cheie;

· să determine semnificaţia lor; să descopere principalele procedee artistice care dau

expresivitate poeziei,

· să recunoască trăsăturile liricii simboliste în configuraţia poeziei, ilustrându-le cu

exemple;

Receptarea treptată a textului şi dirijarea acestui proces.

Profesorul intreaba ce spatiu se contureaza in poezie si ce stare imprima aceasta atmosfera.

Se reciteste poezia după care se discuta tema şi motivele existente.

Ce impresie v-a lăsat lectura acestei poezii?

Care este tema poeziei?

Elevii sunt indemnati sa identifice in primele doua strofe elemente care contureaza un spatiu
specific bacovian.
Elevilor li se cere sa gaseasca constructii care sa indice ideea de sfarsit continuu.

In jurul cui se polarizeaza ultimele doua strofe?

Cum se defineste eul poetic?

Profesorul explica semnificatia evocarii numelor celor doi poeti.

Elevii sunt indemnati sa explice sintagma ”topit de bautura”.

Verbele”bajbaiesc”,”cad”,”recad” devin expresia unei stari de spirit.Care anume?

Li se cere elevilor sa incerce sa reduca textul poetic la doua versuri motivandu-si alegerea.

Care sunt cuvintele cheie ale acestei poezii?

Ce imagini artistice găsiţi în text?Extrage din primele doua strofe cuvintele/structurile care se
constituie in imagini vizuale.

Profesorul atrage atentia asupra faptului ca aceasta poezie nu are cromatismul insistent al
poeziei „Plumb”.In acest text cromatismul ,chiar daca nu e evident,se constituie intr-o
prezenta palpabila.Se poate vorbi in acest text de o prezenta a griului?

Stabileste o relatie intre culoare si starea sufleteasca transmisa aici.

Se vor discuta elementele de prozodie.Profesorul atrage atentia asupra masurii versurilor si a

faptului ca rimele au banalitatea vorbirii comune.De ce nu se respecta regula sonetului?

Elevii raspund: o lume in declin-neliniste....

Elevii citesc poezia

Elevii raspund:.....

Elevii răspund că tema se încadrează în lirica simbolistă-„sfarsitul continuu.”

Elevii identifica:”noapte uda,grea”,crasma umeda”......

Elevii gasesc:”te-neci afara”,Ziduri vechi...”.....

Elevii raspund:eul poetic

Elevii raspund:prin analogii cu Edgar Poe si Verlaine.

Elevii asculta explicatia profesorului.

Elevii raspund: comportament delirant,gesticulatie necontrolata.....

Elevii raspund: instabilitate,dezechilibru,delir...

Elevii raspund: versul initial si versul final.

Elevii raspund:noapte,ceata...

Elevii raspund:”noapte uda,grea”.....

Elevii raspund:Culoarea devine o prezenta palpabila prin cateva elemente-

ploaie,ceata,noapte...

Elevii raspund:monotonie,vid interior,tristete adanca....

Elevii descopera ca nu e respectata intru totul regula sonetului.

Elevi raspund:sonetul are la Bacovia particularitati adecvate viziunii sale despre lume

Evaluarea formativă.

Se dă ca activitate independentă / individuală rezolvarea unei fişe de lucru.

Pe baza celor discutate elevii vor rezolva exerciţiile propuse.

Asigurarea retenţiei şi transferului.

Aprecierea si notarea celor care au participat la lecţie.

COMPUTERUL - UN MEDIU TOT MAI DES FOLOSIT

ÎN PREDAREA LIMBILOR STRĂINE
Lect.drd. Valentin Todescu
Universitatea „1 Decembrie 1918“ Alba Iulia
Europaweit laufen seit einigen Jahren Erprobungsversuche zum Fremdsprachenlernen in
der die Begenung mit der Zielsprache multimedial unterstützt wird. Nicht mehr nur die
vertrauten
Gegenstände wie Bastel- und Spielmaterial, Bücher, Hefte, Casetten und Filme werden zum
Fremdsprachenerwerb herangezogen, sondern auch der Computer. Der beste Grund für den
Computereinsatz sind überzeugende Softwareprodukte und die Vorteile, die Multimedia beim
Erstkontakt mit einer neuen Sprache bieten kann. Die Arbeit zeigt die Vorteile die für den
Einsatz
des Computers sprechen aber auch welche Software eingesetzt werden soll.
1. CALL (Computer Assisted Language Learning)
În ultimii ani unul din ţelurile din domeniul politicii U.E. în domeniul educaţiei ce a început
tot mai mult a se contura este acela ca pe viitor europenii să primească educaţia necesară în
vederea
dobândirii competenţei lingvistice în cel puţin două limbi străine. Este adevărat că predarea
limbilor
străine s-a dezvoltat mult din punct de vedere metodic şi didactic în ultimele decenii, însâ este
rămasă în urmă faţă de dezvolatarea tehnică şi în momentul de faţă nu exploatează la
maximum
potenţialul oferit de aceasta. Utilizarea noilor tehnologii şi integrarea lor în structurile
existente nu
s-a realizat în mod suficient.
Conceptele didactice moderne, cum ar fi strategiile de învăţare, cercetarea limbii străine cu
ajutorul celui care o învaţă şi posibilitatea unei mai bune realizări a acestor concepte cu
ajutorul
noilor tehnologii sunt probleme actuale.
Conceptele alternative de predare şi învăţare trebuiesc discutate în mod intens. Trebuie să
trecem de la "învăţarea prin instrucţie" la "învăţarea prin construcţie". Potenţialul pedagogic
inovativ al noilor medii poate ajuta la ancorarea unor noi concepte de învăţare în domeniul
limbilor
străine. Folosirea corectă a noilor medii oferă şansa susţinerii procesului de învăţare a limbilor
străine şi nu în ultimul rând de a uşura munca studentului. Unul dintre aceste medii îl
reprezintă
computerul. Computerul este un mediu modern, care a cunoscut o dezvoltare impresionantă în
ultimul deceniu şi care ne oferă posibilitatea de-a putea învăţa mai individual, mai precis, mai
rapid
şi mai cuprinzător decât cu ajutorul altor medii. Utilizarea sa a dus la apriţia unui noi
discipline în
domeniul predării limbilor străine cunoscută sub denumirea de CALL (Computer Assisted
Language Learning).
Pe viitor computerul trebuie privit în învăţarea limbilor străine nu numai ca mediu aditiv, ci
utilizarea sa trebuie să reprezinte şi un imbold pentru o restructurare completă a procesului de
predare în sensul unui studiu individual şi autonom mai puternic.
Computerul este suportul pe care se sunt derulate programele de soft. Pe noi ne intereseazâ în
mod
special prgramele educative de software. Potrivit lui Kleinschroth acestea aduc cu sine
următoarele
caracteristici în procesul de învăţare al limbilor străine:
- Motivaţie: nu este un fenomen măsurabil, dar poate fi întărit prin materiale interactive
bine pregătite, ceea ce contribuie în mod hotărâtor la succesul procesuluide învăţare.
- Exactitate: mai ales în limbile cu accente diferite computerul nu acceptă decât scrierea
corectă.
378
- Corectură imediată: în cadrul cursurilor se pierde foarte mult timp cu corectarea fiecărui
student. Computerul oferă posibilitatea unei corecturi imediate precum şi o analiză detaliată a
greşelilor.
- Repetabilitate: exerciţiile pot fi repetate de câte ori este nevoie, în funcţie de capacitatea
fiecărui student în parte.
- Deblocare prin anonimat: foarte mulţi studenţi nu participă activ la ora de curs deoarece
suferă de un anumit blocaj trebuind să depăşească o anumită stare de timiditate.
2. LABORATOARELE MEDIATICE
Foarte multe universităţi din occident şi-au orientat investiţiile în realizarea unor laboratoare
mediatice destinate învăţăţării limbiilor străine. Aceste laboratoare au în dotare toate
instrumentele
media care pot fi de folos în procesul de învăţare, şi anume: aparate tv, aparate video,
videoproiectoare, retroprioectoare, computere, acces la internet, bibliotecă de programe
software
pentru învăţare a limbilor. În aceste laboratoare nu au loc cursuri în sine, deşi există
supervizori
calificaţi pentru un ajutor imediat şi competent, ci aici vine şi se prezintă fiecare student în
mod
individual şi o face din mai multe motive cum ar fi:
- pentru informaţii şi exerciţii suplimentare în cazul în care tempoul cursului la care
participă este prea încet pentru capacitatea sa;
- pentru stabilizarea şi aprofundarea informaţiilor primite la curs în cazul în care tempoul
cursului la care participă este prea repede pentru capacitatea sa;
- pentru exersarea acelor structuri care-l interesează mai mult;
-pentru recuperarea cursurilor la care nu a participat sau repetarea acelor informaţii pe care
le-a uitat datorită vacanţei, concediului medical sau din diferite alte motive;
- reâmprospătarea şi aprofundarea unor informaţii fără a fi nevoie de-a participa în mod
direct la cursul de limbi străine.
Studentului i se pun astfel la dispoziţie, în schimbul unei taxe pe care trebuie să o plătească,
o varietate de informaţii teoretice şi exerciţii. După dorinţa şi necesităţile sale studentul
primeşte şi
o asistenţă autorizată. Conţinutul teoretic parcurs precum şi conţinutul exerciţiilor pe care
studentul
le face, dar şi durata sunt atent contabilizate şi la următoarea şedinţă acestea sunt puse dinou
la
dispoziţia studentului ca punct de susţinere pentru a putea merge mai departe. Scopul ofertei
pe care
laboratorul o pune la dispoziţie este acela ca studentul să fie propriul său îndrumător în
procesul de
învăţare, el putând să-şi aleagă exact informaţia de care are nevoie şi de-asemenea poate să-şi
aloce
şi durata de timp de care are nevoie pentru prelucarea respectivei informaţii.
Folosirea computerului este bună şi în aprecierea corectă a nivelului de cunoştiinţe a fiecărui
student în parte şi mai ales la verificarea cunoştiinţelor de care studenţii dispun la începutul
cursului, pentru repartizarea lor în grupe în funcţie de gradul lor de cunoaştere al limbii.
Profesorii
de limbi străine ţin tot mai mult cont de aceşti factori, astfel că integrează toate instrumentele
media în cursul lor şi în planul de învăţământ. Profesorul poate să propună fiecărui student în
parte
exerciţiile de care acesta are nevoie şi poate analiza apoi împreună cu el rezultatele obţinute.
Înainte de folosirea unui program educativ profesorul de limbi străine ar trebui să ştie foarte
bine pentru ce nivel de studiu se adresează acest program, ce teme şi ce exerciţii propune, cât
timp
trebuie să se exerseze şi câte exerciţii trebuie să facă studentul, ce deprinderi trebuiesc
exersate, ce
alte alternative există iar dacă există o alternativă mai bună să o utilizeze pe aceasta.
Din păcate nu toţi studenţii pot însă beneficia de ajutorul computerului şi aici ne referim la
aceia care suferă de deficienţe de văz sau deficienţe motorice. Cunoştiinţele asupra mânuirii
calculatorului nu sunt imperios necesare la folosirea computerului, dar sunt totuşi de mare
ajutor.
Mai importantă este deprinderea de-a putea învăţa în mod individual. Computerul este bun la
exersarea unor anumite structuri, dar nu se pretează la învâţarea unei limbi de la punctul zero
şi
379
acest lucru nici nu cred că este posibil.
3. PROGRAMELE DE SOFT EDUCATIV
Programul de soft trebuie să îndeplinească următoarele criterii:
- să poată fi mânuit uşor;
- să prezinte o imagine de ansamblu a modului cum este structurat conţinutul;
- să prezinte o imagine de ansamblu a cuprinsului .
Programele de soft se împart în mai multe categorii, şi anume în Dedicated Programmes,
Authoring Programmes, Ressourcen, Programe de prelucare a textelor, Programe de
comunicare.
Din categoria "dedicated programmes" fac parte programele elaborate de edituri sau de alţi
producători de soft, programe ce sunt înscripţionate şi pot fi achiziţionate de CD-ROM.
Aceste
programe pot fi clasificate în:
- programe tutoriale: sunt programe complete de învăţare a limbii, compuse din mai multe
lecţii sau teme, iar pentru fiecare temă în parte există o sumedenie de exerciţii.
- programe de deprindere: sunt programe ce cuprind exerciţii axate pe exersarea unei
anumite deprinderi (capacitatea de a scrie, pronunţie, înţelegerea unui text, vocabular, etc);
- programe care-şi propun abordări noi de învăţare a unei limbi străine (ex. învăţarea unei
limbi fără a recurge la gramatică);
- programe de exersare numai a gramaticii sau numai a vocabularului;
- adventure programmes: acestea au în fundal o poveste pe care se construiesc apoi diferite
tipuri de exerciţii.
Authoring programmes constituie unealta de lucru pentru diferite forme de exerciţii
(multiple-choice, exerciţii de ordonare, etc.). La aceste exerciţii trebuie completat conţinutul
astfel
că ele se pretează foarte bine la diferitele grupe de studenţi, în funcţie de nivelul lor de
cunoaştere a
limbii ţintă. Aceste programe se pot modifica şi dezvolta în permanenţă.
În programele de tip "Ressource" se încadrează materiale bibliografice de tip "The Times",
sau enciclopedii de tip "Encarta".
Programele de prelucare a textului (Word, WordPerfect, etc.) se pot întrebuinţa la editarea
unor texte sau lucrări în limba ţintă.
Programele de comunicare şi internet: cu ajutorul internetului pot fi alese pentru curs
materiale foarte variate şi mai ales autentice. Cu ajutorul internetului pot fi dezvoltate
proiecte-email.
Toate aceste programe pe care le-am enumerat mai sus sunt toate interactive şi multimedia,
aceasta înseamnă că ele lucrează cu sunet, imagine (desene,animaţie grafică, filme) şi text.
4. CONSIDERENTE PEDAGOGICE
Utilizarea computerului este potrivită pentru susţinerea învăţării limbilor străine, dar numai
atunci când este folosit cu un anumit scop. "Predarea limbilor cu ajutorul computerului are
succes la
acei pedagogi care sunt buni pedagogi şi fără ajutorul său" (Euler, 1990) .
Pedagogia actuală se află în situaţia să dezvolte modele didactice noi pentru a putea ţine
pasul de provocările lumii de azi şi de mâine. Astfel, pe viitor trebuie să ţinem tot mai mult
seama
de predarea de tip proiect, de internet Research, de proiectele de tip e-mail,
distancelearning/
telelearning .
Predarea de tip proiect este un nou tip de curs a cărui conţinut este o anumită temă aleasă
(ex. artă şi cultură, evenimente politice, etc.).
Internet research se referă la această sursă inepuizabilă care este internetul. Profesorii
trebuie să profite de această sursă. Spre exemplu ei pot să intre pe siturile marilor cotidiene şi
să
380
extragă pentru curs articole de ziar sau de revistă din ziua respectivă, ceea ce atrage mai mult
studenţilor. Studenţii la rândul lor pot căuta pe internet informaţii care-i interesează în mod
direct.
Proiectele de tip e-mai se referă la comunicarea dintre studenţi cu ajutorul e-mailului. Foarte
interesant este aplicaţia de tip chat, în acest caz studenţii putând intra în contact direct (online)
cu
alţi parteneri de discuţie.
Distance-learning se referă la învăţământul la distanţă. Acest tip de învăţământ se realizează
prin intermediul televiziunii sau a internetului.
Computerul poate fi utilizat în predare alături de celelalte medii de comunicare (televizor,
retroproiector, video, casetofon, etc.). Un curs reuşit este acela care integrează cât mai multe
dintre
aceste medii şi nu doar unul singur.
Rita Meisner (http://www.sut.de/cufu/Kletterartikel pdf) ne propune un proiect de lecţie care
integrează mai multe medii, după cum urmează:
ETAPE
CONŢINUT
MEDIU
1. Introducere în temă - poveste cu imagini - folie
2. brainstorming - tabla
3. Training de înţelegere - text oral - caseta
4. Repovestire - oral
5. Training - vorbire - exerciţii Multiple-Choice
- exerciţii de vocabular
- exerciţii de gramatică
-exerciţii de ordonare pentru definiţii, dialoguri, etc.
- reconstrucţie de texte cu/fără cuvinte cheie
- PC
6. Faza de transfer - producerea unui text cuajutorul vocabularui şi a regulilor
gramaticale recent învăţate
- scris
Toate datele pe care le deţinem ne arată faptul că computerul va deveni un instrument de
lucru tot mai important în predarea limbilor străine, de-aceea profesorii trebuie să accepte şi
să se
adapteze la această nouă provocare. Ei trebuie să dobândească cunoştiinţe din domeniul
informaticii
pentru a putea mânui computerul, trebuie să studieze diferitele programe de soft existente pe
piaţă,
trebuie sâ inveţe cum se caută informaţia pe internet şi în final trebuie să-şi restructureze
modul de
predare.
BIBLIOGRAFIE
1. “Computer im Fremdsprachenunterricht der Erwachsenenbildung“ în
http://www.hueber.de/downloads/lehrer/fs/Computer.pdf
2. „Fremdsprachenunterricht mit computergestützten Materialien“ în
http://www.linse.uni-essen.de/linse/rezensionen.html
3. „Der Computer als Werkzeug im FSU“ în
www.von-zumbusch-hauptschule.de/unterricht/englisch/fsu.ppt
4. „Computer und Unterricht“ în
http://www.uni-giessen.de/fb10/tefl/seminarP/cele99/celeSem.html
5. „Computer und Fremdsprachenunterricht“ în
www.rz.hu-berlin.de/compling/Lehrstuhl/Vorlesungen
6. „Neue Lehrformen für der FSU“ în
http://www.sut.de/cufu/Kletterartikel pdf
7. „Didaktische und methodische Fragen vor dem Einsatz von Rechnern“ în

http://www.uni-muenster.de/Forschungsberichte999-2000/foO9gf03.htm

Bibliografie :

• D Ivănuş, „Metodica predării limbii şi literaturii române”, Ed. Universităţii, Craiova,

1999
• C. Parfene, „Metodica studierii limbii şi literaturii române în şcoală” Ed. Universităţii,
Bucureşti, 2001
• T. Vianu, art. „Bacovia în ediţie definitivă”, 1946
• G. Călinescu „ Istoria literaturii române de la origini până în prezent”, Ed.
Minerva,Buc. 1982.
• G. Bacovia „Plumb”,Ed. Institutului European, Buc. 1997

Tehnologia pe care se bazează Internetul a luat naştere în anul anul 1969, sub forma unui proiect de cercetare numit
ARPAnet, iniţiat de Departamentul American al Apărării. Scopul acestui proiect era acela de a încerca să construiască o
reţea de computere capabilă să reziste unui atac nuclear; dacă o bombă ar fi căzut pe o parte a reţelei, restul acesteia
ar fi trebui să rămânu funcţională.

Această “filosofie” a rămas şi astăzi valabilă pentru proiectarea Internetului. Datele sunt transmise în “pachete”, folosind
tehnici de comunicaţie standard numite ”Protocoale Internet” (TCP/IP). A-tâta timp cât „pachetele” sunt corect adresate,
ele pot fi transmise de la oricare com-puter de pe Internet către oricare alt computer de pe Internet, pe orice rută. Dacă o
parte a reţelei „cade”, fluxul de date pur şi simplu ocoleşte defecţiunea apărută. A-ceasta face ca sistemul să fie foarte
robust şi este şi motivul pentru care se crede că es-te imposibilă impunerea pe Internet a unei cenzuri dorită de
politicieni.

Sprijin pentru cercetare

Una dintre cele mai importante părţi ale Internetului a fost construită la mij-locului anului 1980, cu sprijinul Fundaţiei
Naţionale de Ştiinţă a Statelor Unite (FNS), pentru a permite tuturor cercetătorilor universitari din ţară să benificieze de
resursele costisitoare ale celor cinci centre de calcul regionale , pe care FNS le construia simul-tan.

La vreamea aceea, folosirea Internetului era limitată exclusiv la instituţiile acade-mice şi guvernamentale. Totuşi, la
începutul anului 1990, conectările au devenit accesi-bile nu numai companiilor mici,ci şi la nivel de individ, iar această
realitate, cumulată cu intenţia guvernului StatelorUnite de a construi la nivel naţional o infrastructură informaţională, a
declanşat o explozie a numărului persoanelor şi calculatoarelor conec-tate. În 1995, statisticile confirmau conectarea în
reţea a peste 35 de milioane de oa-meni, din 135 de ţări.
Internetul este cea mai mare reţea de calculatoare din lume, dar nu este singu-ra. Mai sunt multe alte feluri de sisteme
„online”, care se pot accesa prin linii telefoni-ce, folosind un modem (modulator/demodulator); acesta transformă datele
pe care computerul le poate citi, în zgomote ce pot fi transmise şi decodate la celălalt capăt. Sistemele „online” oferă, în
general, aceleaşi servicii ca şi Internetul. Acestea includ poşta electronică, biblioteci de fişiere şi de alte informaţii,
conferinţe electronice şi acces la baze de date cuprinzând informaţii des-pre anumite companii sau articole ale unor
publicaţii periodice.

Multe sisteme de acest gen, cunoscute ca „bulletin board sistem” (BBSs), sunt gratuite; altele cum ar fi vechiul sistem
„online” de informaţii comerciale CompuSer-ve, trebuie plătite de către utilizator, plata făcânduse în funcţie de timpul
efectiv pe-trecut „online” şi în funcţie de serviciul folosit. Deoarece Internetul a fot construit din banii publici şi primii lui
utilizatori au fost universităţile şi cercetătorii, informaţiile de pe Internet erau gratuite. Situaţia însă începe să se schimbe,
pe măsură ce finanţarea vine tot mai mult privat şi sunt dezvoltate sisteme de securitate tot mai performante.

2.
Dezvoltarea rapida a tehnologiilor informationale din ultimii ani a avut un impact deosebit asupra psihologiei, care
in acest context a trecut de la aplicatii locale pe computer la aplicatii pe retele de computere, beneficiind de
avantajele oferite de reteaua Internet. Acest articol reprezinta o scurta trecere in revista a unor aplicatii
psihologice pe Internet, cu specificarea promisiunilor si avantajelor precum si a deficientelor si problemelor
acestui nou domeniu.

Mai exact, zece tipuri de de aplicatii psihologice pe Internet sunt examinate: resursele informationale in
conceptele si problemele psihologice; ghidurile de autoajutorare; evaluarea si asistenta psihologica; asistenta in
luarea deciziei de utilizare a psihoterapiei; informarea privind serviciile psihologice specifice; consilierea
psihologica de scurta durata prin email sau liste de discutii; consilierea si terapia personala de lunga durata prin
email; consilierea in timp real prin chat, telefonie web si conferinte video; grupurile de suport sincrone si
asincrone, grupurile de discutii si consilierea in grup; cercetarea psihologica si sociala. Deasemeni, sunt analizate
si unele aspecte etice ale furnizarii de servicii psihologice pe Internet.

Dezvoltarea tehnologiilor informationale din ultimii ani, utilizarea lor pe scara larga, pretul rezonabil si succesul
computerelor personale sunt reflectate semnificativ in psihologie. Avansarea tehnologica a afectat initial doar
activitatile individuale si locale - in salile de clasa, laboratoare, clinici (e.g., asistarea in predare, stocarea
informatiei, editarea documentelor, experimente locale); ca mai tarziu sa includa rapid si activitatile comunitare si
de grup, prin introducerea retelelor de computere. Crearea reselei Internet - o retea globala care interconecteaza
un numar imens de computere si retele locale, a creat o comunitate globala in care oameni cu usurinta comunica
si interactioneaza online.

Comunicarea mediata de computer, utilizand servicii ca posta eletronica (e-mail-ul), grupurile deschise si virtuale
de discutie (e.g., grupurile de stiri), forum-urile (care in mod uzual se refera la grupuri specifice sau restranse /cu
acces limitat), corespondenta scrisa (bazata pe text) in timp real (e.g., chat-ul), comunicarea prin voce (telefonia
web) si comunicarea video fata-in-fata (conferinte video) au devenit realitati de rutina si componente normale ale
unor operatii zilnice in afaceri, educatie si petrecerea timpului liber. Evolutia si succesul comertului, medicinei,
educatiei la distanta, sursele de informare in masa si distractiile asistate de multimedia, toate utilizand tehnologii
informationale aflate intr-o rapida dsezvoltare si care atrag tot mai multe persoane, familii si comunitati, au creat
un "cerc magic" mereu in crestere, care se autoconsolideaza (Garton, Haythornthwaite, & Wellman, 1997; Jones,
1995; Morris & Ogan, 1996).

Initial, psihologia s-a asociat foarte modest la acest proces (pentru un scurt istoric vezi Zgodzinski, 1996),
continuand sa utilizeze computerele pentru diverse functii doar la nivel local (Ishak & Burt, 1998). Separat de
comunicarea profesionistilor prin email, aplicatiile psihologice utilizand Internet-ul, in special World Wide Web-ul
(WWW), au aparut doar relativ recent. Psihologia descopera acum posibilitatile oferite de acest mediu, cum ar fi
utilizarea retelelor locale si Internet-ului pentru o contactare mult mai usoara a oamenilor si initierea unor
schimbari sociale (Sampson, 1998), consultarea tinerilor si adultilor (Casey, 1995), furnizarea de consiliere
scolara (Gray, 1997; Hartman, 1998), formarea si promovarea luarii deciziilor in echipa (Kruger, Cohen, Marca, &
Matthews, 1996), educatia sexuala (Barak & Safir, 1997; Cooper, 1998) si contribuirea in general la sanatatea
mintala prin consiliere si supraveghere (Smith, 1998; Stamm, 1998).

Scopul acestui articol este de a analiza critic literatura existenta privind aplicatiile psihologice utilizate pe Internet
si sa sublinieze partile lor tari si slabe. In prezent, cercetarile sunt limitate ca numar si scopuri urmarite.
Consecvent, aceasta analiza este una descriptiva si orientata catre practica. Speram ca in timpul apropiat sa
apara si alte lucrari care sa prezinte evaluari mult mai stiintifice a problemei abordate de noi.

Tipuri de servicii psihologice furnizate pe Internet

Reteaua Internet contine o gama variata de metode /mijloace si servicii psihologice. Aceasta analiza se bazeaza
pe o tipologie a acestora, clasificate in primul rand dupa criteriul scopurilor urmarite de fiecare din ele. Si, fiindca
Internet-ul reprezinta un fenomen dinamic, basat pe tehnologii si idei aflate intr-o rapida dezvoltate, lista nu poate
fi considerata incheiata; ea a fost conceputa doar in scopuri descriptive.
1. Resursele informationale privind problemele si cadrul conceptual al psihologiei.Numeroase banci de date cu
informatie psihologica sunt disponibile pe Internet. Ele inclu...

3.nevazatori
Datorita evolutiei uimitoare a tehnicii in domeniul informaticii, acum, si nevazatorii au accest la operare si, de ce
nu, la programare pe computer. Acest acces se datoreaza constructorilor de programme, care au creeat
Screenreaders de mai multe tipuri, cum ar fi sintetizatoare vocale sau display-uri Braille. Totusi, chiar cu aceste
noi instrumente,nevazatorul nu are acces in totalitate la tot ce inseamna calculator ; spre exemplu, un nevazator
nu poate sa se joace pe jocuri grafice precum NEED FOR SPEED sau AGE OF EMPIRES, si aceasta fiindca o
voce sintetica n-are cum sa-i infatiseze ceea ce este pe display.

Dar, chiar daca nu te poti juca pe calculator, sunt multe de facut si n-ai cum te plictisi. In ceea ce priveste Display-
urile Braille, treaba este dupa parerea mea mai inceata, deoarece iti ia mult timp pana pipai suprafata de display
si pana te reintorci la tastatura. De aceea cred ca este mult mai usor de lucrat cu un sintetizator vocal, care iti
comunica imediat unde te afli cu cursorul sau iti citeste imediat randul de text pe care esti, ba mai mult ai si un
control mai usor din tastatura la comenzile in WINDOWS sau, chiar si in LINUX.

Vocea clasica pentru WindoWs este JAWS for WINDOWS, voce care este creata special pentru nevazatori,
tinandu-se cont de incapacitatile acestora.JAWS for WINDOWS modifica si multe comenzi din sistemul de
operare pentru a fi ai usoara utilizarea acestuia.

Ultimele versiuni de JAWS iti indica mai multe lucruri in timpul lucrului cum ar fi: tastele care trebuie utilizate
pentru navigarea in text sau in meniu, in functie de programul aflat in rulare; intr-un meniu iti indica tipul fisierului
sau foldarului pe care esti cu cursorul (selectat); in campurile de editare iti indica cand poti completa (scrie) in ele
- acest lucru este foarte important deoarece de multe ori cu vechile versiuni de JAWS nu se stia cand cursorul de
scriere intr-un camp de editare este activ sau nu; in navigarea pe Internet, iti indica toate link-urile si heading-
urile, chiar si nivelul acestora; etc..

Toate aceste facilitati sunt deja in versiunea JAWS for WINDOWS 4.01, versiune pe care o gasiti la Site-ul
www.freedomcentic.com, de unde puteti da si un download la versiunile demo de JAWS. O versiune FULL
necesita o cheie care trebuie cumparata si care se instaleaza de pe o discheta. Versiunea demo ruleaza doar 40
minute, dupa care trebuie restartat calculatorul pentru a o lansa inca o data.

Din nefericire, Jaws nu are limba romana deoarece nu prea se gasesc cumparatori, pretul fiind foarte ridicat.
Totusi, limba engleza a sintetizatorului este foarte utila, deoarece cea mai mare parte din programe, chiar si
sistemul de operare sunt in limba engleza. Daca sunt texte romanesti care vreti sa le cititi, sunt si niste aplicatii pe
care le instalam in JAWS si care citesc limba romana - o astfel de aplicatie este WINTALKER, creat pentru limbile
din estul Europei si care se instaleaza ca optiune in programul de baza JAWS.

Pentru operarea cu sistemele UNIX, vocea sintetica este HAL, o voce care va ofera posibilitatea de a lucra chiar
si in WINDOWS. Aceasta voce are si limba romana incorporata daca vreti. Acest sintetizator functioneaza cu
ajutorul unui auxiliar - Apolo, in care se afla cea mai mare parte a programului, in HARD fiind doar o parte din
acesta. Acest lucru face ca piratarea sa fie mult mai grea ca la JAWS sau alte programe care se instaleaza fara
alte auxiliare Output.

Sunt si multe aparate din domeniul informaticii care ajuta un nevazator sa se descurce in aflarea de noutati,
citirea de carti si multe altele. De exemplu un Scanner ajuta foarte mult la citirea de pagini scrise, folosind
programul specific scanner-ului si o voce sintetica.

Este foarte important pentru un nevazator ca poate naviga pe Internet, deoare ce poate gasi multe informatii pe
care i le citeste vocea sintetica, pe care altfel, fara voce, ar trebui sa apeleze la alte persoane. Deci cu ajutorul
calculatorului un nevazator devine mult mai independent. De exemplu poate citi romane Online la marile biblioteci
de pe Internet tot cu vocea sintetica. Se poate citi ziarul pe Internet tot cu vocea sintetica. Poate folosi posta
electronica, ne mai trebuind sa scrie scrisori clasice, desi si acest lucru este posibil, avand o imprimanta, la fel de
usor.

Sunt multi nevazatori care, fiind interesati de partea mai complicata a calculatorului, fiind pasionati de acesta, fac
deja programe in Pascal, XL, etc, sau fac pagini WEB. De exemplu un nevazator care foloseste vocea sintetica si
face programe in pascal este Radu Vasile, elev la liceul din Buzau. Sunt si pagini WeB inafara de aceasta, care
sunt create de elevi ai scolilor de nevazatori; ...

4.Istoria internetului
Se spune de regula ca istoria Internet-ului incepe odata cu ARPAnet, uitand istoria de un secol si jumatate a
telegrafului (anuntat ca inventie in 1837 de Sir Charles Wheatstone in Anglia si Samuel B. Morse in SUA) care a
condus la dezvoltarea primelor retele de comunicatie (uitand desigur si descoperirea telefoniei multiple de catre
Augustin Maior, in 1906), precum si istoria de 60 de ani a calculatoarelor electronice. Vechile sisteme telegrafice
erau, in terminologia actuala, legaturi punct-la-punct, folosind banda de hartie perforata pentru a transmite
informatia pe urmatoarea legatura spre destinatie.

Analog, prima 'retea' de calculatoare utiliza banda perforata ca si canal de comunicatie (banda perforata de un
calculator fiind manual introdusa in cititorul de banda al celuilalt). Din 1962, cam odata cu aparitia calculatoarelor
tranzistorizate, Paul Baran si colegii sai dela Rand Corporation ataca problema construirii unei retele care sa
supravietuiasca unui razboi nuclear.

In 1967 este publicat proiectul ARPAnet (Lawrence Roberts).Leonard Kleinrock si Paul Baran initiaza comutarea
de pachete (packet-switched network), iar in 1969 conducerea ARPA (Departamentul Apararii) contracteaza cu
Bolt, Beranek si Newman (BBN) dezvoltarea acestui sistem de comunicatie.Proiectul initial lega calculatoarele de
la Univ.of California din Los Angeles (UCLA), institutul Stanford (SRI) din Menlo Park si Universitatea Utah din
Salt Lake City.Independent de ARPAnet, in acelasi timp, la Laboratoarele Bell in Murray Hills (New Jersey) apare
sistemul de operare UNIX, creat de Brian W. Kernigham si Dennis M. Ritchie. Sistemul UNIX s-a dezvoltat in
paralel si pe baza limbajului de programare C .

In proiectul initial al ARPAnet se asigurau doar 3 servicii de comunicatie: conectarea la distanta - telnet (Remote
login), transferul de fisiere si tiparirea la distanta. Abia in 1972, cand se ajunsese la o retea cu 37 de calculatoare,
a fost introdus si serviciul de posta electronica - e-mail . Tot in 1972, in Octombrie, la Conferinta Internationala de
la Washington DC (ICCC) ARPAnet este prezentat 'in public' si se fac demonstratii.

Anul 1975 inseamna pe de o parte aparitia calculatoarelor personale (ALTAIR anuntase microcalculatorul inca in
August 1974) si pe de alta parte,ca urmare a restrictiilor in conectarea la ARPAnet impuse de Agentia militara de
comunicatii (botezata DARPA),aparitia primelor retele comerciale precum TELENET-ul firmei BBN.Este si anul
aparitiei Microsoft,cand Paul Allen si Bill Gates, pornind de la experientele cu Altair dezvolta BASIC-ul pentru
noua lume a PC- urilor.Un an mai tarziu, CCITT (Comitetul consultativ pentru telegrafia si telefonia internationala)
anunta X.25 ca standard de comunicatie (tot comutare de pachete).

Inca in 1973, sistemul TCP/IP este propus ca un standard pentru ARPAnet. El este insa acceptat ca protocol
standard doar la 1 Ianuarie 1983,cand ARPAnet ajunsese sa asigure conectarea a 500 de centre.Aceasta decizie
si aceasta data este considerata (mai ales de participantii la proiect) nasterea Internet.Mai ales ca tot in 1983
partea militara a ARPAnet a fost separata sub numele MILNET.In acel an existau deja retelele BITNET (But It's
Time Network), CSNET (Computer Science Network), si altele, iar centru de programare al Univ. of California de
la Berkeley lanseaza BSD UNIX 4.2 cu TCP/IP inglobat (ca rezultat al finatarii DARPA).

Firma Novell lanseaza produsul NetWare, bazat pe protocolul XNS elaborat la Xerox Park, iar firma Proteon ofera
primul router soft folosind un minicalculator PDP-11. Este lansat limbajul de programare C++ . Dar si 1979 este
un an reper in dezvoltarea Internet. Este anul aparitiei retelei de calculatoare pentru cercetare numita USENET.
Usenet a fost la inceput o retea cu acces telefonic in comutatie (dial-up) bazata pe UUCP (UNIX-to-UNIX copy).
Oferea acces e-mail si stiri (Usenet News). Mai exista si azi retele - conexiuni UUCP, chiar daca partea de stiri
(Usenet News) a trecut la NetNews.Tot in 1979 apare prima versiune comerciala de UNIX pentru un
microcalculator produsa de Onyx Systems.

Anul 1984 este momentul introducerii DNS (Domain Name System) care inlocuieste mecanismul de preluare
periodica a fisierului hosts (tabela de corespondenta nume/domeniu - adresa IP) de la NIC (Network Information
Center) unde se mentinea evidenta calculatoarelor conectate la ARPAnet.Aceasta schimbare impreuna cu
lansarea statiilor SUN bazate pe UNIX (in acelasi an) a condus la dezvoltarea vertiginoasa a Internet din urmatorii
(7) ani.Mai ales ca in 1987, Fundatia pentru Stiinta (National Science Foundation) creaza NSFNET pentru a
conecta centrele cu super-calculatoare printr-o magistrala de viteza mare (56Kbps - la acea vreme).

Ca organizatie necomerciala, NSFNET permite conectarea la Internet fara restrictiile cu caracter militar ale
ARPAnet.In 1990 ARPAnet dispare (dupa ce toate organizatiile care erau conectate au trecut la NSFNET.La
randu...

5.intrenet sursa de comunicare

Daca secolul XX se spune pe drept cuvint ca a apartinut tehnologizarii culminind in ultimii ani cu informatizare si
dezvoltarea ciberneticii prin produsele finite calculatoarele, secolul viitor se spune ca va fi al comunicatiilor. Daca
la inceput au fost semnalele morse, telegraful apoi telefonul care a revolutionat comunicatiile lucrurile au evoluat
puternic la sfirsitul acestui secol culminid in zilele noastre cu un noi si puternic concept numit Internet. Ce este
internetul, o scurta istorie si cum functioneaza voi explica in urmatoarele rinduri.

Ce este Internetul?
Internetul ,istorie si cum functioneaza.
Numit si reteua retelelor,Internetul isi are originea in ARPANET si in NSFNET.Internetul este mai mult decit o
suma de conecsiuni, desigur nimeni nu a prevazut cum aceasta trecere de la o retea militara la una publica si
comerciala ne va afecta felul in care gindim despre informatie si comunicara.
•Care este originea Internetului si a World Wide Web ?
•Cum functioneaza?
•Cum ma pot conecta la Internet?

O scurta istorie...
In perioada anilor 60 Departamentul de Aparare a Statelor Unite avea nevoie de o retea de comunicare in cazul
unui atac nuclear. RAND o corporatie militara a propus centralizarea comunicatiilor intr-o retea.Aceasta retea
continea noduri capabile sa transmita si sa primeasca mesaje.Fiecare nod isi avea propria adresa astfel incit
mesajul putea transmis un anumit nod. Departamentul apararii pentru proiecte avansate (The Defense
Department's Advanced Research Projects Agency ) cunoscut sub numele de ARPA sau DARPA a decis sa
extinda aceasta retea .

In 1969 primul "Interface Message Processor",predecesorul router-ului de azi a fost instalat la UCLA (University
of California in Los Angeles) incit ARPANET-ul a inceput sa se extinda.ARPANETUL include citeva servicii care
sint si azi foarte importante in Internetul de azi,cum ar fi FTP-ul (File Transfer Protocol),remote login (TELNET) si
E-mail (electronic mail).In timp ce ARPANET-ul incepe sa creasca,companii ca Xerox dezvolta tehnologia
retelelor locale (LAN).Reteaua cu cel mai mult impact a fost Ethernet-ul,retea ce permitea conectarea mai multor
calculatoare impreuna.

Prima versiune avea teoretic o rata de transfer de 3 Mbps si mai tirziu 10 Mbps.Cercetatorii de la ARPANET au
inceput sa creada ca ar fi folositor sa conecteze LAN-urile la ARPANET.Pentru a putea realiza acest lucru a fost
dezvoltat un protocol pentru a putea conecta tipuri diferite de echipamente.Astfel TCP-ul (Transmission Control
Protocol) si Internet Protocol (IP).In 1983 cresterea Internetului a fost impulsionata de aparitia versiunii 4.2 BSD
de UNIX care continea si protocolul TCP/IP.

Cum functioneaza Internetul

Pentru a intelege cum functioneaza Internetul ,trebuie sa intelegeti ca Internetul nu este o entitate omogena.
Intradevar este un mare miracol ca totusi functioneaza. Internetul are o structura,astfel incit daca vrei sa trimiti un
E-mail la calculatorul vecinului mesajul trebuie sa strabata sute de mile. Mai mult chiar, masinile care sint
conectate nu au fost construite sa comunice direct intre ele. Si totusi Internetul functioneaza.

Despre cele mai cunoscute protocoale de retea

Structura Internetului
Puntul de inceput pentru toti pe Internet este ISP-ul (Internet Service Provider ). Un ISP poate fi comercial sau o
scoala sau un colegiu,universitate,etc.Unii utilizatori pot fi conectati in LAN ,altii pot avea acces la Internet folosind
un modem si o conexiune PPP sau SLIP..Toate ISP-urile sint conectate la Internet prin alte ISP-uri.La cel mai de
jos nivel un ISP local este conectat cu un alt ISP local.Urmatorul nivel este reprezentat de ISP-urile care fac
legatura cu alte ISP-uri din exterior.

Routere si TCP/IP
Cum cererea dvs isi gaseste calea catre un site si cum informatia isi gaseste calea,este determinat de doua
lucruri :routerele si protocoalele TCP/IP.Routerele (uneori numite si gateway) sint asemanatoare cu operatorii
telefonici.Ei conecteaza retelele intre ele si au tabele de rutari pentru a determina cum circula informatia din si
spre Internet.Routerele au un IP pentru fiecare legatura,de exemplu un router care are o conexiune PPP si doua
conexiuni ETHERNET ar trebui sa aiba 3 IP-uri.

Secretul care face Internetul sa mearga este protocolul TCP/IP.IP este componenta care muta pachetele de date
catre un nod al retelei catre altul.TCP este componenta care verifica daca datele au ajuns unde trebuie.IP este un
numar unic pentru fiecare calculator.Exista trei clase de IP-uri.Clasa A foloseste primul numar pentru a identifica
reteaua si ultimile 3 numere pentru a identifica calculatorul.Clasa B foloseste primele doua numere pentru a
identifica reteaua si ultimile doua numere pentru a identifica calculatorul.Clasa C (cele mai des folosit)foloseste
primele 3 numere pentru a identifica reteaua si doar ultimul numar pentru a identifica calculatorul.Clasa IP-ului
este strins legata de numarul de calcu...

Internetul ca sursa de comunicare

Daca secolul XX se spune pe drept cuvint ca a apartinut

tehnologizarii culminind in ultimii ani cu informatizare si dezvoltarea
ciberneticii prin produsele finite calculatoarele, secolul viitor se spune ca
va fi al comunicatiilor. Daca la inceput au fost semnalele morse, telegraful
apoi telefonul care a revolutionat comunicatiile lucrurile au evoluat
puternic la sfirsitul acestui secol culminid in zilele noastre cu un noi si
puternic concept numit Internet. Ce este internetul, o scurta istorie si cum
functioneaza voi explica in urmatoarele rinduri.

Ce este Internetul?
Internetul ,istorie si cum functioneaza.
Numit si reteua retelelor,Internetul isi are originea in ARPANET si in
NSFNET.Internetul este mai mult decit o suma de conecsiuni, desigur
nimeni nu a prevazut cum aceasta trecere de la o retea militara la una
publica si comerciala ne va afecta felul in care gindim despre informatie
si comunicara.
•Care este originea Internetului si a World Wide Web ?
•Cum functioneaza?
•Cum ma pot conecta la Internet?

O scurta istorie...
In perioada anilor 60 Departamentul de Aparare a Statelor Unite avea
nevoie de o retea de comunicare in cazul unui atac nuclear. RAND o
corporatie militara a propus centralizarea comunicatiilor intr-o
retea.Aceasta retea continea noduri capabile sa transmita si sa
primeasca mesaje.Fiecare nod isi avea propria adresa astfel incit
mesajul putea transmis un anumit nod. Departamentul apararii pentru
proiecte avansate (The Defense Department's Advanced Research
Projects Agency ) cunoscut sub numele de ARPA sau DARPA a decis sa
extinda aceasta retea .In 1969 primul "Interface Message
Processor",predecesorul router-ului de azi a fost instalat la UCLA
(University of California in Los Angeles) incit ARPANET-ul a inceput sa se
extinda.ARPANETUL include citeva servicii care sint si azi foarte
importante in Internetul de azi,cum ar fi FTP-ul (File Transfer
Protocol),remote login (TELNET) si E-mail (electronic mail).In timp ce
ARPANET-ul incepe sa creasca,companii ca Xerox dezvolta tehnologia
retelelor locale (LAN).Reteaua cu cel mai mult impact a fost Ethernet-
ul,retea ce permitea conectarea mai multor calculatoare
impreuna.Prima versiune avea teoretic o rata de transfer de 3 Mbps si
mai tirziu 10 Mbps.Cercetatorii de la ARPANET au inceput sa creada ca
ar fi folositor sa conecteze LAN-urile la ARPANET.Pentru a putea realiza
acest lucru a fost dezvoltat un protocol pentru a putea conecta tipuri
diferite de echipamente.Astfel TCP-ul (Transmission Control Protocol) si
Internet Protocol (IP).In 1983 cresterea Internetului a fost impulsionata
de aparitia versiunii 4.2 BSD de UNIX care continea si protocolul TCP/IP.

Cum functioneaza Internetul

Pentru a intelege cum functioneaza Internetul ,trebuie sa intelegeti ca
Internetul nu este o entitate omogena. Intradevar este un mare miracol
ca totusi functioneaza. Internetul are o structura,astfel incit daca vrei sa
trimiti un E-mail la calculatorul vecinului mesajul trebuie sa strabata
sute de mile. Mai mult chiar, masinile care sint conectate nu au fost
construite sa comunice direct intre ele. Si totusi Internetul functioneaza.

Despre cele mai cunoscute protocoale de retea

Structura Internetului
Puntul de inceput pentru toti pe Internet este ISP-ul (Internet Service
Provider ). Un ISP poate fi comercial sau o scoala sau un
colegiu,universitate,etc.Unii utilizatori pot fi conectati in LAN ,altii pot
avea acces la Internet folosind un modem si o conexiune PPP sau
SLIP..Toate ISP-urile sint conectate la Internet prin alte ISP-uri.La cel mai
de jos nivel un ISP local este conectat cu un alt ISP local.Urmatorul nivel
este reprezentat de ISP-urile care fac legatura cu alte ISP-uri din
exterior.

Routere si TCP/IP
Cum cererea dvs isi gaseste calea catre un site si cum informatia isi
gaseste calea,este determinat de doua lucruri :routerele si protocoalele
TCP/IP.Routerele (uneori numite si gateway) sint asemanatoare cu
operatorii telefonici.Ei conecteaza retelele intre ele si au tabele de
rutari pentru a determina cum circula informatia din si spre
Internet.Routerele au un IP pentru fiecare legatura,de exemplu un
router care are o conexiune PPP si doua conexiuni ETHERNET ar trebui
sa aiba 3 IP-uri. Secretul care face Internetul sa mearga este protocolul
TCP/IP.IP este componenta care muta pachetele de date catre un nod al
retelei catre altul.TCP este componenta care verifica daca datele au
ajuns unde trebuie.IP este un numar unic pentru fiecare calculator.
Exista trei clase de IP-uri.Clasa A foloseste primul numar pentru a
identifica reteaua si ultimile 3 numere pentru a identifica
calculatorul.Clasa B foloseste primele doua numere pentru a identifica
reteaua si ultimile doua numere pentru a identifica calculatorul.Clasa C
(cele mai des folosit) foloseste primele 3 numere pentru a identifica
reteaua si doar ultimul numar pentru a identifica calculatorul.Clasa IP-
ului este strins legata de numarul de calculatoare din retea.Dar pentru
ca este mai usor de tinut minte un nume decit un numar Internetul
foloseste si un Domain Name.Daca routerul este operatorul pe
Internet ,atunci Domain Name Service (DNS) este cartea de
telefon.Astfel puteti sa-mi trimiteti un e-mail folosind numele si IP-ul
popesculauragrupa54@192.34.55.34 sau mai simplu
popesculauragrupa54@yahoo.com

SLIP and PPP

Cele mai folosite metode de a te conecta la Internet folosind un modem
sint Serial Line Interface Protocol (SLIP) si Poit to Point Protocol
 (PPP).Daca ISP-ul permite folosirea SLIP si PPP alegeti PPP pentru ca este
mai rapid si ma sigur.SLIP nu face corectie dar este mai usor de
configurat decit conexiunea PPP.Pentru a folosi una din aceste metode
de acces ,ISP trebuie sa va ofere acest serviciu.De asemenea trebuie sa
aveti un software care suporta SPLIP/PPP.

Cum sa ma conectez
Modemuri, Legaturi Directe, si conectare la Internet
Pentru a te conecta la Internet sint necesare doua lucruri:un ISP si un
mod de a te conecta la acest provider.Cea mai comuna metoda de a te
concta este folosind un modem cuplat la linia telefonica ori sa ai acces
direct la Internet.

Conectarea la Internet folosind un modem

Cea mai comuna metoda de a te conecta la Internet este folosirea unui
modem legat la o linie telefonica.Modemul (MOdulator/DEModulator)
este necesar pentru a converti semnalele digitale din calculator in
semnale analogice pentru a putea fi transmise pe o linie telefonica
obisnuita,si invers.Modemurile sint disponibile in versiune externa si in
versiune interna.Modemurile externe au propria carcasa,sursa de
tensiune separata si se conecteaza cu calculatorul prin cablu
serial.Modemurile interne se conecteaza la un slot in calculator si
folosesc sursa calculatorului.Alegrea modemului tine mai mult de gust
decit de performanta.Modemurile interne sint mai ieftine decit cele
externe.Modemurile externe au un display care furnizeaza diverse
informatii si pot fi miscate usor la alt calculator

HS High Speed. This light means that your modem is ready to use its
highest speed.
AA Auto Answer. If this light is on, it means that your modem is ready to
answer the phone.
CD Carrier Detect. This means that your modem is connected to another
modem.
OH Off Hook. This light comes on when your modem connects to your
phone line to dial out.
RD Receive Data. This means that your modem is receiving data from
the other modem.
SD or TD Send Data or Transmit Data. This light indicates that
your modem is sending data.
TR Data Transmission Ready. This light comes on when your modem is
ready to transmit data.
MR Modem Ready/Test Mode. This light comes on when you turn
on your modem, or when it drops its speed to a lower setting.

Despre WWW
World Wide Web (cunoscut si sub numele de WWW,W3,sau simplu Web)
a facut ca accesul pe Internet la o informatie pentru o persoana
obisnuita sa fie mult mai usor.WWW-ul este serviciul Internet care s-a
dezvoltat cel mai mult in ultimii ani(si care este si cel mai utilizat,vezi
tabelul).Pe Web poti gasi informatii privitoare la o reteta culinara sau
cum sa-ti faci o bomba termonucleara,practic toate cunostintele
omenirii sint adunate acolo.

Dar de fapt ce este WWW-ul?

Strict vorbind WWW-ul este un sistem pentru accesul la hypertext
pe Internet .Este facut din documente,imagine,sunete si link-uri catre
alte documente sau servere .Un document Web poate contine si linkuri
catre alte servicii cum ar fi FTP,Gopher,Archie,Telnet,etc.un mod mai
bun de a privi Internetul este sa-l vezi interactiv,sa aiba o interfata
grafica,sa fie usor de folosit.Poti cauta informatii despre orice subiect,de
la gatitul prajiturilor pina la ....Poti afla informatii despre ultimile
cercetari in domeniul inteligentei artificiale sau sa citesti ziarul
preferat.Mai mult chiar,pentru a accesa aceste informatii nu trebuie sa
stii comenzi sau coduri speciale,doar un simplu click pentru a accessa
informatia respectiva.
Cum a aparut WWW-ul a aparut in 1989 ca initiativa a CERN (European
Laboratory for Particle Physics).Tim Berners-Lee a propus un protocol
care sa fie folosit pentru distribuirea informatiilor in domeniul fizicii pe
Internet,protocol ce va fi adoptat si de alte organizatii.

HTTP
Cel mai important motiv pentru care WWW poate functiona pe
diferite tipuri de calculatoare este HyperText Transfer Protocol
(HTTP).HTTP-ul este setul standard de comenzi ce permite comunicarea
pe Internet.Fara HTTP browserul pe care il folosesti nu ar sti daca
informatia care a venit este HTML sau un document,un program sau un
mediu VRML.

Una din cele mai raspindite surse

de comunicare directa prin Internet este chatul
 Una din utilizarile cele mai practice si directe ale comunicarii prin
Internet ete chatul ( a disscuta in traducere din engleza). Formele pe
care le imbraca acest tip de comunicare sunt diverse. Del la simple
programe care include linii de text pina la transmisii de sunet si video in
timp real cu posibilitatea de video conferinta. Forma de elaborare si
raspindire este diversa: ca programe gratuite sau inglobate in sisteme
de operare (ex. programele Netmeeting si Chat incluse in Microsoft
Windows)
Sau sisteme dedicate cu circuit limitat fabricate la comanda (sisteme de
comunicatii bancare, militare etc.). In continuare voi descrie mai
amanuntit cea mai raspindita resursa din acest domeniu si anume I.R.C
–ul.

Ce este I.R.C-ul
Definitia I.R.C-ului
IRC-ul (Internet Relay Chat) este unul din cele mai utilizate resurse
din Internet. Binenteles si Web-ul si E-Mail-ul sunt folositoare dar cand
vine vorba de o comunicare in timp real intre doua sau mai multe
persoane, IRC le depaseste cu mult pe toate. IRC da viata Internet-ului!!

Elaborat in forme diverse el se poate gasi ca versiune de baza la

adresa: WWW.MiIrc.com si poate fi copiat gratuit. Folosind programe
dedicate IRC-ului puteti face schimb de mesaje in timp real intre 2 sau
mai multe persoane din lumea intreaga. Cateva dintre aceste programe
sunt: mIRC (WIN95/98/NT),Pirch, Virc, Ircle, BitchX...In realitate nu
conteaza ce program folositi pentru ca toate se leaga la aceeasi retea
de IRC. Cand sunteti intr-o sesiune de chat puteti trimite mesaje
tastandu-le la tastatura ca pe urma ele sa fie transmise instantaneu
celorlati participanti.
Odata intrati pe IRC veti intalni multi oameni. Dar fiti prudenti si nu sariti
sa stati de vorba cu toata lumea, pentru ca nu toti spun lucruri
interesante. Atentie in caz ca sunteti incepator veti putea sa va pierdeti
foarte foarte repede in acest mediu daca nu stiti un minim de comenzi
de baza inainte de a intra pe IRC. Pana la urma urmei s-ar putea sa nici
nu mai stiti sa iesiti din retea ;-)
De aceea va recomandam sa va documentati inainte. Nu va faceti
probleme ca puteti gasi pe Internet o multitudine de informatii incapand
chiar de la acesta pagina.

Cum sa folostiti IRC-ul

Intrand in contact cu foarte multi utilizatori veti avea ocazia sa va

intemeiati pritetenii. Au fost cazuri cand au fost destramate casnicii din
cauza IRC-ului. In realitate unii au devenit asa de dependenti de IRC
incat li s-a dedicat un newsgroup alt.irc.recover. Valoarea IRC-ului
pentru dumneavoastra este in functie de cum il utilizati. Va poate tine o
firma in picioare, tine legatura dintre membrii unei familii tinand-o unita
sau de ce nu, scutiti incarcarea facturii de telefon.O faima internatinala
a castigat-o IRC-ul in timpul razboiului din Golf in 1991, cand prin
intermediul Internet-ului s-au trimis rapoarte live din Irak. Dupa cum ati
vazut pana acum IRC-ul este o metoda ideala pentru a schimba
informatii intre persoane din lumea intreaga. O mare utilitate avand-o
canalele de service unde puteti primi informatii in timp real legate de
problemele dumneavoastre.

Sa pornim la drum!

Spre diferenta de surfing-ul pe Web, unde un incepator poate sa-si

dea seama destul de repede de modul de utilizare, IRC-ul s-ar putea sa
vi se para destul de "greoi". Dar nu va faceti probleme, dupa ce
acumulati un minim de cumostinte va devenii distractiv si usor de
utilizat. La fel ca si pe Web, unde aveti nevoie de un browser pentru a
putea naviga pe Internet, si aici aveti nevoie de un program pentru IRC
pentru a va putea conecta la un IRC server. Nu va faceti probleme
aceste programe se pot gasi in internet sau chiar pe acest site. Odata
procurat programul va puteti conecta la un server, si incepe sa vorbiti.
Veti avea nevoie sa va alegeti un nick (porecla). Acest nick va va
reprezenta pe IRC si va va deosebi de cailalti utilizatori. Cu timpul veti fi
recunoscut de prieteni dupa nick, chiar si cautat dupa acesta. Asa ca
alegeti-va cu grija nick-ul pentru ca acesta va reprezenta persoana
dumneavoastra pe IRC. Va puteti schimba nick-ul cu comanda /nick
nume

Gasirea unui canal de discutii.

Nu este cu nimic deosebit ca sa gasiti pe IRC sute, mii, chiar zeci

de mii de canale. Putine dintre ele sunt permanente, restu "vin si
pleaca". De obicei numele canalului reflecta natura discutiilor ce au loc
in el. Multe canale eu chiar si un topic. Numele canalelor se tinde a
ramane neschimbat pe cand topicul nu. De exemplu pe canalul
#romania poate si dat ca si topic "Haide Dinamo!!!!!:))))" pe cand in alta
zi "Cine vrea in NATO?"
Veti observa ca numele canalelor incep cu #exemplu: #romania. Daca
va hotarati sa va "alaturati" acestui canal tastati /join #romania si
sunteti intrat. Tastati niste urale de bun venit si incercati sa va "infigeti"
intr-o discutie.La inceput s-ar putea sa va simtiti singur, dar cu timpul se
rezolva. Ar fi foarte interesant daca s-ar putea sa obtineti o lista cu
canalele unde exista numai veselie si voie buna, dar nu se poate. In
schimb puteti sa obtineti o lista cu toate canalele inpreuna cu numarul
de utilizatori din fiecare canal si topicul canalului. Pentru aceasta
tastati /list. Topicul canalelor este fixat de cei care creaza sau
modereaza canalul. Ei se numesc operatori sau pe scurt "op". Pe canal
puteti schimba idei,pareri si tot felul de informatii cu diferite persoane.
De exemplu unele firme organizeaza sesiuni de IRC in care cumparatorii
pot discuta cu reprezentatii acelei companii despre un produs sau alt fel
de subiecte.
Pe IRC pot participa mai multi oameni la o discutie intr-un canal sau
chiar in mai multe canale. Nu exista limite in acest domeniu. Singura
limita este viteza de tastare a dumneavoastra. IRC-ul va fi distractiv si
poate constitui o sursa de inspiratie pentru dumneavoastra.

Conversatii private.

In timpul unor conversatii pe canalul principal puteti purta o

discutie in particular cu cineva. De exemplu in timp ce vorbiti pe canalul
#romania cu un user "gica" veti putea avea o discutie in particular cu
"gigel". In timp ce dialogul cu "gica" il poate urmari toata lumea,
discutia cu "gigel" se va pastra la "secret", nimeni nu poate interfera cu
aceasta. Pentru aceasta daca doriti sa-i scrieti in particular lui "gigel"
tastati /msg gigel ce-ai zice sa purtam o mica discutie "in private". In
acest moment se va deschide o noua fereastra in care va aparea doar
conversatia intre dumneavoastra si gigel. Discutiile in particular sunt
foarte raspandite in IRC si usor de folosit. IRC-ul poate fi folosit si la
scutirea facturilor de telefon, pentru a purta conferinte, ne mai vorbind
de faptul de a va face prieteni noi sau de a va exersa cunostintele intr-o
limba straina. De exemplu daca dumneavoastra va aflati in Arad si aveti
prieteni plecati in Brasov, Berlin, Boston si Oslo, va puteti crea un canal
separat dedicat numai dumneavoastra in care sa va intalniti la date
prestabilite. Puteti seta o lista /notify pentru ca programul sa va anunte
imediat ce un prieten al dumneavoastra se conecteaza, ca pe urma sa-l
puteti /invite.

Comenzi
Toate comenzile incep cu caracterul "/"
/nick - prin aceasta comanda se poate alege numele de pe irc.
/list -se listeaza canalele disponibile pe server.
/join #nume_canal - se intra pe un canal deja format sau se creaza unul
nou.
/topic mesaj - in caz in care acest lucru este permis se poate schimba
topic-ul canalului.
Cautarea informatiilor pe internet

Se putea pomeni, la un moment dat, de o supraabundenta a informatiilor... In 1999 erau

peste 800 milioane de documente pe web... Site-uri comerciale, personale, institutionale,
universitare; articole, romane, pagini publicitare, cataloage... Peste 100 de limbi... Este
suficient sa cauti, de exemplu, “istorie antica” si imediat te zapacesti... Internautul renunta,
de obicei, la vizualizarea sutelor de documente propuse...
Anuare internationale sunt Yahoo! (http://www.yahoo.com) precum si versiunea in
franceza, Yahoo!France (http://www.yahoo.fr) – Yahoo fiind primul anuar care a aparut pe web
(mentionez ca Yahoo! intra totodata si in categoria portalurilor); Dmoz (http://www.dmoz.org)
– un anuar care traieste datorita contributiilor internautilor, care valideaza site-urile si
accepta sau refuza o inscriere. Dmoz are de asemenea o varianta francofona, animata la
randul sau tot de un grup de voluntari. Exista si alte anuare la fel de interesante prin forma si
continutul lor, cum ar fi: Nomade (http://www.nomade.fr); Sharelook
(http://www.sharelook.fr); Ctrouvé (http://www.ctrouve.com); Francité (www.francite.com).
Nomade
Nomade – ghidul Net-ului francofon – prezinta site-urile web in franceza postate pe
Internet. A fost lansat in iulie 1996 de catre societatea ObjectifNet, si pe langa capacitatea
de cautare, Nomade, ca si majoritatea concurentilor, propune diferite servicii pentru a
incerca sa-si fidelizeze utilizatorii: meteo, selectii de site-uri, dosare, benzi desenate
multimedia etc.Contrar robotilor de cautare care indexeaza automat paginile web, Nomade
este realizat de o echipa de documentalisti, stagiari si un redactor sef.Sunt oferite astfel
doua tipuri de cautari: prin cuvinte cheie sau pe categorie (navigare in arborescenta tematica).
Editorii si/sau administratorii de site-uri se inscriu in Nomade prin completarea unui formular
online. Aceste formulare sunt integrate intr-o baza de date, Nomade primind in medie cca 150
de site-uri pe zi si 400 in week-end.Echipa Nomade verifica toate intrarile saptamanale,
sarcina lor fiind de a verifica sistematic URL-urile si conformitatea descrierilor cu continutul
site-ului, numele editorului, situatia geografica precum si natura sa (asociatie, intreprindere,
public, educativ sau personal), publicul vizat (pentru tot publicul, copii, adolescenti, adulti sau
profesionisti), verificarea si eventual modificarea categoriilor alese de editor.

Si acum sa trecem la motoarele de cautare... principalele motoare de cautare la nivel

international sunt: Altavista (<http://www.altavista.com>) si cu versiunea sa in franceza
(<http://www.altavista.fr>); Google (<http://www.google.com>) este considerat astazi unul
dintre motoarele cele mai performante prin calitatea algoritmilor si a rezultatelor afisate;
Lycos (<http://www.lycos.com>); Inktomi (<http://www.inktomi.com>); Hotbot
(<http://www.hotbot.com>); Excite (<http://www.excite.com>).

Google
Google a cunoscut, doar in cativa ani, un succes fenomenal. Lansat ca un simplu motor
in faza de testare, in septembrie 1998, de doi studenti de la Universitatea Stanford, Larry
Page si Sergey Brin, motorul de cautare isi inaugura versiunea sa comerciala un an mai tarziu.
Google primeste in fiecare zi circa 130 de milioane de cereri din toata lumea... deoarece el nu
este un motor de cautare ca toate celelalte. Chiar daca se bazeaza pe cautarea cuvintelor
cheie, clasate in functie de numar si de site-urile de origine, Google nu merge pe principiul ca
site-urile respective sa plateasca pentru a fi afisate in capul listei. Sistemul “page rank”,
inventat de cei doi studenti, reprezinta popularitatea paginilor.
O alta particularitate a sa este de ordin strategic: in timp ce alte motoare sunt
invadate de zeci de bannere publicitare, pe Google, publicitatea se limiteaza doar la cateva
 link-uri hypertext discrete, care apar pe ecran doar daca sunt in raport cu informatiile
cautate. De asemenea, o alta caracteristica este functionarea in mai multe limbi. Poate chiar
exagerat de multe: maghiara, sarba, ucraineana, turca, rusa, poloneza, olandeza etc.
Pe de alta parte, Google efectueaza cercetari documentare complexe pentru cine este
interesat, fie persoana fizica sau juridica, bineinteles, contra cost.Deoarece concurenta in
acest domeniu devine din ce in ce mai acerba, recent, Google a organizat un concurs al carui
premiu era de 10.000 de dolari. Castigatorul premiului a creat o modalitate de cautare care
permite gasirea paginilor dupa zona geografica in care sunt localizate. Dar adevaratul
castigator al concursului poate fi chiar Google deoarece si-a imbunatatit tehnologiile de
cautare prin programele primite de la participanti si pe care le poate administra dupa bunul
plac, datorita conditiilor incluse in formularele de participare la concurs.
Astfel, tehnologiile pe care le-a primit Google se referă la reducerea erorilor în ceea
ce priveste paginile create, posibilitatea ca hyperlink-urile să fie conectate mai bine atunci
când site-ul tintă îsi schimbă locatia, căutarea informatiilor în fisiere compresate etc.
Totodata, Google a lansat doua situri pentru a dezvolta tehnologiile de cautare experimentala
si navigare. Prima pagina de proba, Google Labs, permite utilizatorilor sa testeze tehnologii noi
produse de echipa de cercetare si dezvoltare Google. Aceste experimente includ un glosar, o
aplicatie de cautare vocala, shortcut-uri de la tastatura pentru navigarea prin rezultatele
cautarii. Pagina a doua prezinta add-on-uri experimentale la toolbar-ul lui Google, un download
de software care permite utilizatorilor care fac surf pe Web cu navigatorul internet Explorer
de la Microsoft sa caute baza de date Google printr-o aplicatie persistenta inclusa in
interfata internet Explorer. Deci, la ora actuala, Google ramane cel mai bun motor de cautare.

WebCrawler
WebCrawler este primul dintre robotii de cautare ce a fost lansat
pe piata. Dezvoltat in cadrul unui proiect de cercetare la Universitatea
din Washington la inceputul anului 1994, a fost o veritabila reusita
comerciala.De la inceputul exploatarii sale, baza sa de date continea
informatii de pe 6000 de servere web. La sfarsitul anului, serviciul
primea mai mult de 15000 de cereri pe zi.Practic, un robot este compus
din trei module distincte; un robot explorator (spider), un sistem de
indexare si un program de cautare (searcher).
Ghidul
Dupa parerea mea, un anuar este mai generalist, mai exhaustiv
in continut decat ghidul care este mult mai specializat, mult mai
tematic, mult mai bine organizat.Ghidul, prin continutul sau, este mai
aproape de internaut, deoarece ii propune o informatie cizelata, de o
calitate net superioara fata de cea propusa de anuar.
Metamotorul
Un metamotor este un script (pe net) sau un program (pe calculator) care consulta bazele
diferitelor unelte de cautare. Rezultatele sunt afisate intr-o pagina a browser-ului.
El poate clasa rezultatele in functie de dorintele voastre, poate suprima dublurile si ofera
posibilitatea de a face o cautare avansata, tinandu-se seama de limba, tara etc.
Exista doua tipuri de metamotoare: cel mai bun exemplu este Copernic
(<http://www.copernic.com>) care consulta mai multe unelte de cautare dupa tematica pe care ati
ales-o.Pune intrebarea voastra si trimite rezultatele in pagina de browser.De asemenea anuleaza
site-urile in constructie si suprima raspunsurile duble; Metamotoarele online sunt foarte
numeroase: Metacrawler (<http://www.metacrawler.com>); Ixquick (<http://www.ixquick.com>);
Infozoid (<http://www.infozoid.com>).
Portalul
Portalurile propun posibilitatea de a cauta pe web fie trecand printr-un anuar, fie printr-
un motor.Ca definitie, un portal este un site web ce ofera internautilor o gama larga de resurse si
servicii. Cu ajutorul acestuia, puteti gasi toate informatiile pe care le cautati si chiar si pe cele
pe care nu le cautati, cum ar fi ultimele cotari de la Bursa, stiri externe, interne, economice,
sport, sociale, vremea in week-end din Bucuresti sau Praga sau oricare alt oras din lume,
gestionarea casutei de e-mail, horoscopul, etc.Cel mai bun exemplu al unei unelte de cautare
devenita portal este chiar Yahoo.
Dintr-un simplu anuar, Yahoo a reusit sa-si imbunatateasca serviciile anexe. Alte portaluri
cunoscute: Liberty Surf (<http://www.libertysurf.fr>); Wanadoo (<http://www.wanadoo.fr>).
Yahoo!
Cei doi dezvoltatori ai lui Yahoo! (“Yet Another Hierarchical Officious Oracle”), David
Filo si Jerry Yang, au lansat acest portal al web-ului in aprilie 1994. Initial era o unealta
rezervata uzului personal, acestia dandu-si ulterior seama ca listele lor incepeau sa devina foarte
importante, dar in acelasi timp si dificil de administrat. Nascut dintr-o idee simpla, inceput ca
hobby, Yahoo a devenit, in timp, o adevarata intreprindere. Yahoo a cunoscut un succes fulminant
si milioane de oameni l-au folosit regulat pentru a explora web-ul. O data cu lansarea lui Yahoo!
France, portalul s-a extins cu Yahoo!Japon, Yahoo!Canada, Yahoo!Germany, Yahoo!Irlande, Yahoo!
Spany.
Echipa primeste peste 500 de inscrieri zilnice. Site-urile al caror continut este ilegal
sunt “exilate” si totodata, se face distinctia intre site-urile comerciale si celelalte. De asemenea,
Yahoo se vrea a fi foarte precis in ceea ce priveste clasamentul geografic al site-urilor. Ca si
concurentii sai, Yahoo! propune servicii gratuite: informatii financiare, meteo, sport, stiri,
selectia saptamanii, site-urile zilei remarcate de surferi, adrese de e-mail gratuite etc.La un
moment dat, Yahoo! chiar a detinut suprematia prin milioanele de accesari zilnice.Intr-o alta
categorie ar putea intra si uneltele de cautare care au in spate asistenta umana.
Aici intra WebHelp (<http://www.webhelp.fr>) realizat de Softwin pentru tarile
francofone. Pana acum cateva luni, puteai afla raspunsul la aproape orice intrebare, in mod
gratuit. Insa acum lucrurile s-au schimbat.Daca vrei sa gasesti ceva, te costa.
Totusi, pentru a vedea cum se desfasoara cautarea, care este calitatea informatiei
afisate in urma cautarii, ti se ofera posibilitatea de a ti se raspunde gratuit la 2 intrebari. Te
inscrii, ti se da o parola si... ai pornit la treaba!Diferenta fata de alte motoare de cautare
constand astfel in faptul ca raspunsurile la intrebari nu ti se ofera automat, ci prin intermediul
asistentei umane. Adica te vei “conversa” cu unul dintre oamenii echipei WebHelp pentru a-ti
putea raspunde exact la ceea ce cauti.
Unelte de cautare romanesti
La aceasta data, conform statisticilor de la Trafic.ro (Trafic fiind un site de analiza a
site-urilor din punct de vedere al numarului de vizitatori), cele mai accesate unelte de cautare din
Romania sunt: Kappa, Romania Online, Home.ro, Bumerang, Apropo, Startpage, Index 2000,
Acasa, La Start, Onlinemedia, 123Start, Portal, Idilis, Primapagina, Online, Hartionline, Anet,
Afla, GoFind si Xportal (pozitiile 1-20).
In prezentarea acestora am mers mai mult pe ideea continutului si nu a aspectului site-
ului respectiv. In momentul in care cauti o informatie, nu cred ca te mai intereseaza cat de
incarcat cu bannere este sau daca sunt culorile bine alese..., ci din contra, atunci se pune
problema calitatii rezultatelor afisate!Si pentru ca am lamurit acest aspect, sa trecem la
prezentarea uneltelor romanesti..
Afla (<http://www.afla.ro>) a aparut pe web in anul 2001. In acest moment cuprinde peste
11.000 de adrese romanesti, iar echipa care il administreaza primeste circa 50 de cereri de
inscriere pe saptamana. Politica de inscriere este simpla: oricine poate inscrie un site in cadrul
unuia dintre cele 12 domenii si peste 100 de subdomenii, cu conditia sa nu fi fost inscris anterior.
Inscrierea se poate face pentru o singura locatie (pentru acelasi URL), iar in cele mai multe
cazuri, interventia webmaster-ului se rezuma doar la acceptarea si confirmarea inscrierii unui
site; dar uneori pot fi modificate domeniile alese initial daca sunt total neconforme cu profilul
site-urilor. Cautarea unei informatii se realizeazea in cadrul directorului Afla.ro dar si pe web.
Portalul Afla.ro ofera servicii de afisare preferentiala in lista rezultata in urma cautarii, iar
pretul este cuprins intre 10 si 100 $ pe an, in functie de domeniu. Alte servicii oferite de Afla:
stiri – actualizate de doua ori pe zi, revista presei, editorial, forum, horoscop, concursuri,
dedicatii muzicale online, sfatul medicului online, consilier psihologic, programul tv, curs si
convertor valutar, adrese utile, cursele aviatice, precum si servicii de programare si webdesign.
123Start! (<http://www.123start.ro>) reprezinta, de fapt, un pachet care cuprinde mai
multe servicii: impreuna.123start.ro (matrimoniale); acvaria.123start.ro (horoscop);
bazar.123start.ro (anunturi); games.123start.ro (jocuri); live.123start.ro (ziare, radiouri, tv in
direct pe Internet), wallpapers.123start.ro si serviciul de mail – www.123mail.ro. Orice
webmaster este liber sa-si inscrie site-ul in cadrul directorului 123Start!, echipa care
administreaza portalul primind in medie 30 de cereri de inscriere saptamanale. Pentru moment,
toate serviciile oferite de 123Start! sunt gratuite.
Idilis (<http://www.idilis.net>) ofera, pe langa posibilitatea de cautare in director, o
multime de servicii gratuite navigatorilor: e-mail, sms, web hosting, scanare antivirus online,
download, stiri, informatii utile (numere de telefoane si adrese utile, informatii rutiere,
amplasare radare, lucrari in trafic, RATB, informatii legislative, financiare), concursuri de
cultura generala cu premii tentante, un magazin virtual, oferte/articole din domeniile auto si
imobiliar ; dar si servicii comerciale specifice activitatii firmei: acces internet prin linii
inchiriate, wireless sau dial-up, web design si web hosting. Idilis primeste circa 30 de site-uri pe
saptamana care sunt analizate de editori si sunt sau nu adaugate in director. Datorita verificarii
cu atentie a fiecarei inscrieri de site, nu exista posibilitatea de frauda.
La Start (<http://www.la-start.ro>) are mai multe optiuni pentru cautare, iar criteriile de
inscriere pentru un site sunt calitatea design-ului si continutul interesant al acestuia. Pentru
continutul respectivului site, raspunde in exclusivitate autorul. Site-ul a fost realizat din pasiune
si este in continua dezvoltare. Webmaster-ul este cel care se ocupa de cele 10 propuneri de
inscriere pe care le primeste zilnic.
Home (<http://www.home.ro>) a fost creat in 1998 de firma IMA Infoconsult si
preluat in 2000 de RDSNet. Acesta asigura navigatorilor o gama larga de resurse online, inclusiv
serviciul de gazduire a paginilor personale ale acestora. Totodata, Home.ro foloseste motorul
GoFind, rezultatele afisate fiind in exclusivitate site-uri romanesti. Autorii paginilor inscrise in
cadrul Home.ro sunt in totalitate responsabili pentru continutul afisat. RDS nu controleaza, dar
monitorizeaza continutul transmis. Sunt excluse astfel persoanele care trimit un continut ilegal,
defaimator, ofensator, vulgar, afecteaza intimitatea altor persoane, rasist sau care incalca
drepturile de autor. Sunt de asemenea excluse orice tip de publicitate, materialele promotionale,
junk mail, spam, scrisorile in lant etc. Totodata, nu se poate folosi pagina personala sau directorul
propriu ca loc de depozit pentru a incarca pagina plecand de la alt link decat cel existent in
cadrul portalului sau ca modalitate de intrare pe alt site personal, RDS avand dreptul de a sterge
orice continut care violeaza aceste reguli de utilizare. Un exemplu demn de urmat si de alte site-
uri care se ocupa cu indexarea adreselor web!
Un site interesant este si Trafic (<http://www.trafic.ro>), lansat la 11 septembrie 2000 si
care se ocupa, asa cum am mentionat mai devreme, cu analiza site-urilor romanesti din punct de
vedere al numarului de vizitatori. El cuprinde doua sectiuni: Ranking (sau clasament) si listeaza
site-urile in functie de numarul de vizitatori si Tracking (sau counter) si care face o analiza a
traficului, a profilului vizitatorilor si a promovarii site-urilor respective. Aceasta din urma se
adreseaza, in special, administratorilor de site-uri. Nici aici nu se pot inscrie site-uri fara
continut, adica in constructie sau nefunctionale, site-uri cu continut ilegal, imoral sau ofensator
sau site-uri a caror descriere data in formularul de inscriere nu este conforma cu continutul
acestuia.
Configurarea cautarii unor informatii pe Internet
Prima modalitate este cea a cautarii simple in care pot fi folositi operatorii , + - si
simbolurile * %
Cea de-a doua modalitate, cautarea avansata, foloseste orice operator logic, operatorii +
si – neputand fi folositi. Majusculele pot fi sau nu luate in considerare.
Servicii de cercetare pe Internet
Cei care nu au rabdare / timp sa caute pe Internet ceea ce ii intereseaza sau cei care
inca nu au acces la Internet, au o alta alternativa: sa apeleze la cei care ofera servicii de
cercetare pe Internet. Totodata, apelarea la un specialist in ale cautarii pe net poate garanta
uneori informatii superioare calitativ rezultatelor obtinute de un utilizator Internet obisnuit, in
zile intregi de cautare.
In momentul de fata, in Romania, astfel de servicii ofera Fundatia BIT
(http://www.101bit.com) ai carei specialisti stapanesc tehnicile necesare gasirii de continut
relevant pe Internet. Acestia pot gasi: documentatii si resurse pentru un anumit domeniu
(educatie, invatamant, afaceri), adrese de e-mail si informatii disponibile pe Internet despre
persoane sau companii din intreaga lume, informatii medicale, publicatii electronice si nu numai
(de fapt, nu exista o limita a informatiilor ce se pot gasi pe Internet). Si toate acestea, la un
pret redus.
Iar o cautare efectuata de specialistii Fundatiei BIT poate dura doar cateva zile, cateva
ore sau chiar cateva minute. Rezultatele cercetarii pot fi prezentate in mai multe formate: pagini
web, documente Word, PowerPoint, tabele Excel, baze de date Access, fisiere text sau ASCII.
Referitor la preturi... costul serviciilor oferite de fundatia BIT porneste de la 6,50 $ pentru o
cautare simpla, iar pretul final al serviciilor de cercetare poate depinde de: dificultatea
cercetarii, formatul in care se doreste prezentarea raportului, rapiditatea cu care se doreste
finalizarea cercetarii etc. Fundatia BIT poate fi contactata prin e-mail (bionelt@xnet.ro) -
metoda preferata de contact, telefon (057/252.607) sau fax (057/252.607). De retinut este
faptul ca studentii si profesorii beneficiaza de o reducere de 25% iar plata se face in lei la
cursul dolarului din ziua respectiva.
Dictionar Online
Dicţionarele Online sunt cele care pot fi studiate vizitând o anumitã paginã de internet;
aici ve-ţi scrie cuvântul pe care doriţi să-l traduceti si apoi apãsând un buton (‘Tradu’, Translate’,
‘Submit’, ‘Find’, etc.) ve-ţi obţine afişat echivalentul sau echivalentele cuvântului solicitat. Tot aşa
procedaţi şi când folosiţi un motor de căutare gen ‘Google’ sau ‘Yahoo’. Consultarea dicţionarului
necesitã deci o legãturã Online constantã, ceea ce consumã atât impulsuri telefonice cât si din
contul pe care îl aveţi la furnizorul de servicii Internet; de asemenea utilizatorul trebuie sã
suporte bannerele publicitare aproape omniprezente si instabilitatea legãturii.Avantajele sunt cã
un astfel de dicţionar poate fi consultat oricând, chiar si atunci când nu avem calculatorul propriu
la îndemânã (de la un Internet Café spre exemplu) fiind de asemenea posibil ca baza lui de date
sã fie îmbogãţitã permanent, fãcând-ul din ce în ce mai folositore.
Un dicţionar soft ‘clasic’ este un program care necesitã procurarea kitului de instalare
(prin cumpărare, împrumutare sau descărcare de pe internet) şi instalarea în calculator pentru a
fi gata de folosire. Dezavantajele vin din faptul că programele sunt în general shareware sau
demo, necesitând după un anumit timp cumpărarea licentei. In schimb, fiind mai la îndemânã, sunt
mai propice unei utilizãri intense, regulate.
Iatã câteva exemple de astfel de dicţionare, în majoritatea lor dicţionare bilingve:
Industrial Soft.
Dicţionar Online Englez-Român. Disponibil gratuit si pentru telefoanele mobile. Tot aici
gãsiţi exerciţii, gramatică, conjugarea verbelor, ghiduri de conversaţie atât pentru limba română
cât şi engleză.Dicţionar Englez-Român / Român-Englez şi German-Român/Român-German.
<http://www.cuvant.ro/dict_gen.html>
Numãrul de cuvinte conţinute în aceste dicţionare este specificat de producãtorii lor:
22507 pentru cel Englez-Român, 24551 cuvinte în cel Român-Englez, 22889 în dicţionarul
German-Român şi 15156 cuvinte în dicţionarul Român-German.Dicţionar Român-Englez-Român:
conţine 150.000 de cuvinte si expresii! (35.000 din domenii tehnice, 2.000 din informaticã,
35.000 de expresii, etc.) .Dicţionar Tehnic Român-Englez si Englez-Român 11.500 cuvinte si
expresii tehnice disponibile online si 33.000 cuvinte si expresii disponibile în programul pentru
calculator. Reminder: vã ajutã sã învãţaţi expresii noi în orice limbã strãinã. Translator
Englez Român.
Traduce texte în întregime din englezã în românã. Face analiza gramaticalã, acorduri.
Poate traduce documente de tip TXT, RTF, DOC, WRI, HTML. Include dictionare bidirectionale
(român-englez, englez-român).DicţionarEnglez - Român & Român - Englez peste 160000 cuvinte,
Dicţionar Francez - Român & Român -Francez peste 130000 cuvinte, DicţionarGerman - Român &
Român - German peste 180000 cuvinte, DicţionarItalian - Român & Român - Italian peste 80000
cuvinte. Acestea nu sunt dicţionare online dar sunt (probabil) gratuite; atunci când link-urile
indicate vor fi funcţionale vor fi interesant de urmărit. Urmãrind link-ul acesta ve-ţi ajunge la o
listă imensă de dictionare online si nu numai, structurate pe limbi, specialităti şi subiecte, spre
exemplu: dictionare Esperanto-Englez, Englez-Chinez, Grec-Rus, Terminologie Internet, Stiinţă,
Filozofie, Arheologie, Calculatoare. NetLingo
Dicţionar online despre Internet ce contine mii de cuvinte si definiţii ce descriu
tehnologia şi comunitatea World Wide Web (este în limba englezã).Printre categoriile pentru
care se poate restricţiona rezultatul cãutãrii sunt: Net Technology, Net Software, Net
Programming, Termeni tehnici, Siteuri Web, Jargonul Online, Persoane, Organizaţii, Jargonul
Hackerilor, Web Design, Hardware, Inteligenţă artificialã, Mesaje de eroare, etc.
CAVE LION.
Este un mic Dicţionar de termeni medicali în limba românã. Dicţionar si ghid de
conversatie român-ebraic. <http://dictionar.info.uvt.ro/base.ro/index.shtml>
Portal Free Software pe serverul UNESCO
La sfârşitul lunii August a apărut pe serverul Web al UNESCO <http://www.unesco.org/>
un portal dedicat softului public, o încercare de centralizare a informaţiilor şi resurselor privind
iniţiativa free software şi a tot ce înseamnă GNU şi GPL.
In acest moment găsiţi acolo peste 400 de legături spre arhive soft sau spre volume de
documentaţie, dar şi documentele privind istoria şi sensul mişcării, licenţa GPL, studii de caz. Pot
fi astfel parcurse sau preluate documente privind softul public, după cum pot fi descărcate
numeroase pachete de programe aliniate licenţei GPL. Portalul fiind, desigur, în plină dezvoltare.

Elev : NICOLCEA CRISTIAN

Clasa a XI a A
Gr. Sc. GEORGE EMIL PALADE

1. WORD - primele noţiuni

U nul din cele mai bune programe de redactare a textului este Word sub Windows.
Cu acest program se pot edita diferite texte, de la scrisori pânã la lucrări de
cercetare. Programul înlocuieşte vechea maşinã de scris zgomotoasã şi are avantajul cã
se pot tipãri sute de copii fãrã a fi nevoie sa fie scrise fiecare în parte. În acest capitol vom
învãţa despre caracteristicile principale ale programului Word şi despre cum sã
manipulãm cuvintele pe ecran.
Pentru a lansa programul Word, se executã clic pe pictograma Word, iar programul
afişeazã o paginã de document goalã.

În zona de lucru goalã existã o liniuţã verticalã care pâlpâie care se numeşte reper
de inserare. Aceastã linie începe din acelaşi loc pânã când începem sã tastãm cuvintele.
Pentru a introduce text folosim tastatura calculatorului. Atunci când începem sã
tastãm, reperul de inserare se mutã spre dreapta. În momentul în care ajungem la
marginea din dreapta a ecranului, în mod automat programul Word mutã reperul de
inserare la începutul liniei urmãtoare. Aceasta se numeşte "word wrapping" (aşezarea
automatã a cuvintelor). Nu apãsãm pe tasta Enter pentru a începe o nouã linie decât dacã
vrem sã începem un nou paragraf. Atunci când introducem mai multe linii decât ar putea
încape într-un ecran, liniile de text încep sã se deruleze automat în sus astfel încât reperul
de inserare sã rãmânã întotdeauna la vedere.
Pe mãsurã ce deplasãm indicatorul mousului pe ecran vom observa cã acesta îşi
modificã forma. Uneori are forma unei sãgeţi, dar alteori are o forma ciudatã care
seamãnã cu litera I. Atunci când indicatorul mousului se aflã în interiorul zonei text de pe
ecranul nostru, acesta are forma unui I. Acesta este cunoscut sub denumirea de cursor.
Putem executa clic cu acest cursor într-un anumit loc pentru a efectua modificãri între
caractere, înainte şi dupã cuvinte, şi aşa mai departe. De câte ori mutãm indicatorul
mousului în afara zonei de text, el se transformã în vechiul indicator în formã de sãgeatã.

Deplasarea pe ecranul programului Word cu ajutorul

tastaturii
 Apãsãm Deplasare

 La stânga cu un caracter

 La dreapta cu un caracter

 În sus cu o linie

 În jos cu o linie

Ctrl+ La stânga cu un cuvânt

Ctrl+ La dreapta cu un cuvânt

Home La începutul unei linii
End La sfârşitul unei linii
PgDn În jos cu un ecran
PgUp În sus cu un ecran
Ctrl+PgDn În partea de jos a ecranului
Ctrl+PgUp În partea de sus a ecranului
Ctrl+Home La începutul documentului
Ctrl+End La sfârşitul documentului

Normele de etichetã ale redactãrii

Motivul numãrul unu pentru care existã programele de redactare este simplificarea
prelucrãrii. Redactarea este procesul de modificare a unei lucrãri înainte de a aşeza
documentul pe hârtie. Pe vremea maşinilor de scris, textul era pus pe hârtie imediat ce se
apãsa tasta maşinii de scris. Dacã se fãcea vreo greşealã trebuia luat de la capãt cu o
hârtie curatã. sau se încerca repararea greşelii cu tot felul de soluţii de ştergere care nu
fãceau altceva decât sã murdãreascã totul. Cu un program de calculator, se poate tasta
textul, se pot face modificãri în text, se poate rescrie tot textul şi rearanja fãrã a pierde
timp, hârtie sau cernealã. Se fac toate aceste modificãri pe ecran utilizând o diversitate de
tehnici, pe care le vom vedea în continuare.

Selectarea

În timpul prelucrãrii documentelor, vom vedea cã, pânã la urmã, avem nevoie sã
mutãm, sã ştergem sau sã copiem un text. Pentru a lucra în acest mod, va trebui sã
învãţãm cum sã selectãm un text. Textul selectat va apãrea evidenţiat pe ecran ca un
negativ fotografic; scris cu alb pe fond negru în loc sã fie scris cu negru pe fond alb, cum
apare textul normal. Selectând textul, indiferent dacã e un caracter, un cuvânt sau mai
multe paragrafe, avem posibilitatea sã-l prelucrãm rapid.
Pentru a selecta un text cu mousul, mutãm indicatorul mousului în faţa primului
caracter pe care vrem sã-l selectãm. Ţinem apãsat butonul din stânga al mousului şi
tragem mousul pânã la ultimul caracter al cuvântului sau fragmentului pe care vrem sã-l
selectãm. Eliberãm butonul mousului şi textul va fi selectat. Putem utiliza dupã aceea, o
mulţime de comenzi care au efect asupra textului selectat, cum ar fi copiere, mutare sau
ştergere.

Existã un mod de a selecta un text şi prin intermediul tastaturii. Pentru

aceasta mutaţi reperul de inserare la începutul textului pe care vreţi sã-l
selectaţi. Ţineţi apãsatã tasta Shift şi folosiţi sãgeţile pentru a vã muta la
sfârşitul textului. Eliberaţi tasta Shift şi textul va apãrea evidenţiat. Pentru a
selecta întregul document o datã, apãsaţi tastele Ctrl+A

Mai existã o metodã de selectare a unui text pe care meritã sã o precizãm. În

marginea din stânga a zonei de text existã o coloanã nemarcatã numitã bara de selecţie
(vezi figura anterioarã). Putem folosi aceastã barã pentru a selecta pãrţi din text. Atunci
când indicatorul mousului se deplaseazã din document pe bara de selecţie, el îşi modificã
forma din I transformându-se într-o sãgeatã cu direcţia nord-est. Când vom vedea
aceastã sãgeatã, vom şti cã indicatorul este în zona barei de selecţie.
Pentru a selecta un rând de text, mutãm indicatorul mousului la stânga liniei în zona
barei de selecţie. Executãm clic cu butonul din stânga al mousului şi întregul rând este
dintr-o datã evidenţiat. Dacã dorim sã selectãm tot paragraful, executãm dublu clic pe
bara de selecţie. Pentru a selecta întregul document, ţinem apãsatã tasta Ctrl şi
executãm clic oriunde pe bara de selecţie.

Ştergerea

Ştergerea unui text reprezintã o parte importantã din procesul de prelucrare.

Programul Word oferã mai multe moduri diferite de ştergere a unui text. Avem
posibilitatea sã ştergem de la un singur caracter pânã la fragmente mari de text sau chiar
pagini întregi de text.
Pentru a şterge un caracter aflat în dreapta reperului de inserare, apãsãm tasta Del
sau Delete (Şterge) de pe tastaturã. Pentru a şterge un caracter aflat la stânga reperului
de inserare apãsãm tasta Backspace (Înapoi cu un spaţiu). Dacã apãsãm şi menţinem
apãsate tastele Del sau Backspace, vor fi şterse chiar mai multe litere odatã.
Putem şterge fragmente mari de text folosind tasta Del. Pentru aceasta selectãm
textul pe care vrem sã-l ştergem şi apãsãm apoi, tasta Del.
 Dacã din greşealã am şters ceva ce nu voiam sã ştergem putem recupera
ceea ce am şters. Deschidem meniul Edit şi selectãm comanda Undo
(Anuleazã), sau executãm clic pe butonul Undo de pe bara cu instrumente
de lucru. Comand Undo poate anula numai ultima acţiune întreprinsã.

Copierea, decuparea şi lipirea textului

Posibilitatea de a copia text dintr-un loc în altul poate fi într-adevãr foarte utilã pentru
prelucrarea documentelor Word. Interfaţa Windows are o micã caracteristicã grozavã,
numitã Clipboard (Memorie temporarã), care ne este de un real ajutor. Clipboard este o
zonã de memorie temporarã unde putem memora date înainte de a le plasa în altã
aplicaţie sau fişier. În Clipboard se salveazã numai ultimul articol pe care noi îl copiem
sau mutãm.
Existã trei comenzi pe care le putem utiliza la manevrarea datelor
dintr-o aplicaţie sau fişier în altã aplicaţie sau fişier. Cut (Decupeazã),
Copy (Copiazã) şi Paste (Lipeşte). Comanda Cut mutã datele în
Clipboard. Atunci când deschidem fişierul sau aplicaţia în care vrem sã
plasãm datele, folosim comanda Paste. Comanda Copy este similarã
comenzii Cut, cu excepţia faptului cã datele originale rãmân intacte.
Comenzile Cut, Copy şi Paste le gãsim în meniul Edit al tuturor
programelor Office.
Cel mai uşor mod de a copia un text în programul Word este ca mai
întâi sã-l copiem în Windows Clipboard. Selectãm textul pe care vrem
sã-l copiem, deschidem meniul Edit şi selectãm comanda Copy. (Sau
putem executa clic pe butonul Copy de pe bara de lucru). În acest
moment mutãm cursorul în locul în care vrem sã punem textul copiat şi
executãm clic în acel loc. Deschidem din nou meniul Edit şi selectãm de
data aceasta comanda Paste. (Sau putem executa clic pe butonul
Paste de pe bara de lucru).
Pentru a simplifica operaţia de copiere şi lipire, selectãm textul pe care vrem sã-l
copiem şi, apoi, indicãm spre locul unde vrem sã copiem textul. Ţinem apãsate tastele
Ctrl şi Shift şi executãm clic cu butonul din dreapta mousului. Copierea este instantanee.

Cãutarea şi înlocuirea unui text

Sã presupunem cã într-un document sau o scrisoare mai lungã am tastat greşit

numele unei persoane sau al unei firme. Deoarece am folosit numele greşit în multe locuri
ne vom folosi de o modalitate de a corecta rapid. Vom folosi utilele comenzi Find (Cautã)
şi Replace (Înlocuieşte).
 Comanda Find cautã prin tot documentul textul specificat. Comanda Replace
înlocuieşte un cuvânt sau cuvintele specificate cu un text nou. Amândouã comenzile se
gãsesc în meniul Edit şi de cele mai multe ori lucreazã împreunã.

Caseta de dialog Find

Pentru a cãuta un text deschidem meniul Edit şi selectãm comanda Find. Va apãrea
caseta de dialog Find. Tastãm cuvântul pe care vrem sã-l cãutãm, selectãm orice opţiune
pe care vrem sã o folosim la cãutare şi, apoi, executãm clic pe butonul OK. Programul
Word va gãsi cuvântul. Dacã vrem sã înlocuim respectivul cuvânt cu unul nou, executãm
clic pe butonul Replace pentru a deschide caseta de dialog Replace (aici este locul în
care începem sã folosim comanda Replace). Introducem cuvântul pe care îl cãutãm în
caseta Find What (Ce sã Caute) şi introducem cuvântul sau cuvintele înlocuitoare în
caseta Replace With (Înlocuieşte Cu). Selectãm opţiunile potrivite pentru cãutare. Apoi,
pentru a începe cãutarea şi înlocuirea, executãm clic pe butonul Replace. Atunci când
programul Word gãseşte o apariţie a textului specificat, apare caseta de dialog şi avem
posibilitatea de a înlocui cuvântul sau de a trece la urmãtoarea apariţie a acestuia.
Executãm clic pe butonul Replace All (înlocuieşte pe Toate) pentru a înlocui toate
apariţiile textului în restul documentului.

Aranjarea în paginã a textului

Putem schimba modul în care aratã textul pentru a crea efecte diferite. De exemplu,
sã zicem cã vrem ca o linie din notiţe sã iasã în evidenţã. Putem face ca toatã linia sã
aparã scrisã cu caractere italice sau, eventual, sã o subliniem utilizând posibilitãţile de
Bara acu
stabilire instrumente
formei de lucru
caracterelor şi aranjare pentru
în paginã aranjarea
a programului în paginã
Word. Poate dorim ca
titlul documentului sã iasã în evidenţã. Îl putem scrie cu nişte caractere aldine (bold) şi le
putem mãri dimensiunea. Diversele facilitãţi de aranjare în paginã ale programului Word
pot da o greutate şieditorului
Programatorii o notã dedeprofesionalism
texte Word sub tuturor documentelor.
Windows au pus pictogramele pentru toate
comenzile de aranjare în paginã pe o barã cu instrumente de lucru separatã, numitã
(adecvat) bara cu instrumente de lucru pentru aranjare în paginã. Este cea de a doua
Dacã ne dãm seama cã am cãutat şi înlocuit un text în mod eronat, putem recupera totul
barã pe care o vedem pe ecranul programului Word şi este plinã de butoane care
dacã executãm clic pe pictograma Undo (Anuleazã) sau dacã selectãm comanda Edit
controleazã modul în care aratã textul.
Undo (Anuleazã Prelucrare). Trebuie, însã, sã selectãm comanda Undo înainte de orice
altã comandã.
 Executãm clic pe oricare buton de pe bara cu instrumente de lucru pentru a activa
sau dezactiva caracteristicile de stabilire a formei caracterelor şi de aranjare în paginã
pentru a derula liste din care putem alege sau pentru a controla cum este poziţionat textul.

Bara cu instrumente de lucru pentru aranjare în paginã

În momentul în care vom ajunge într-un stadiu avansat în utilizarea

programului Word sub Windows, vom putea chiar sã modificãm bara cu
instrumente de lucru. Avem la dispoziţie opt bare cu instrumente de lucru
din care putem alege sau s creãm o barã cu instrumente de lucru adaptatã cerinţelor.
Deschidem meniul View şi selectãm comanda Toolbars (Bare cu instrumente de lucru)
pentru a deschide caseta de dialog Toolbars, unde vom gãsi toate barele cu instrumente
de lucru disponibile şi în plus opţiuni pentru crearea propriei noastre bare cu instrumente
de lucru.

Corpuri de litere

Corp de literã înseamnã un anumit stil şi o anumitã dimensiune a literei. Corpurile de

literã sunt grupate în familii, care se numesc, de exemplu, Times Roman sau Courier şi
fiecare familie are un set propriu de dimensiuni mãsurate în numãr de puncte pe ecran
care, în general, sunt cuprinse între 6 … 72, uneori chiar mai mari. (În cazul în care vrem
sã aflãm care este corespondenţa, un inch are 72 de puncte).
Corpurile de literã, la fel ca şi dimensiunile disponibile din calculator depind de modul
în care am instalat interfaţa Windows şi de imprimantã. Bara cu instrumente de lucru aratã
ce corp de literã utilizãm în momentul prelucrãrii şi dimensiunea lui. Putem schimba corpul
de literã sau dimensiunea lui, executând clic pe sãgeata îndreptatã în jos de lângã numele
corpului de literã sau a dimensiunii de pa bara cu instrumente de lucru. Meniurile
derulante care apar afişeazã corpurile de literã sau dimensiunile disponibile. Selectãm
ceea ce dorim din listã pentru ca aceste atribute sã poatã fi utilizate.
Putem schimba corpul de literã înainte de a începe sã
Un meniu derulant de
tastãm textul sau dupã aceea. Pentru a schimba corpul de
literã al textului existent, selectãm textul respectiv şi aranjare în paginã
utilizãm bara cu instrumente de lucru pentru aranjare în
paginã pentru a-l schimba. O altã variantã ar fi sã selectãm
comanda Font (Corp de Literã) din meniul Format pentru
a deschide caseta de dialog Font, în care putem face
aceleaşi tipuri de modificãri.
 Aranjarea automatã în paginã

În cazul în care nu ştim ce fel de aranjare în paginã sã aplicãm documentului, utilizãm

caracteristica programului Word, numitã AutoFormat (Aranjare Automatã în Paginã), care
frunzãreşte textul şi sugereazã cum sã-l aranjãm în paginã, putând sau nu sã fim de
acord cu aceasta.
Pentru a utiliza aceastã caracteristicã, deschidem meniul Format şi selectãm
comanda AutoFormat sau executãm clic pe butonul AutoFormat de pe barã cu
instrumente de lucru. Va apãrea o casetã de atenţionare avertizându-vã cã programul
Word este gata sã aplice caracteristica AutoFormat. Executãm clic pe butonul OK.
Atunci când apare caseta de dialog AutoFormat, putem accepta toate modificãrile
de aranjare în paginã executând clic pe butonul Accept (Acceptã). Pentru a respinge
totul, executãm clic pe butonul Reject All (Respinge Tot). Pentru a revedea modificãrile,
executãm clic pe butonul Review Changes (Revezi Modificãri). Dacã revedem
modificãrile, putem decide ce comenzi de aranjare în pagina sã pãstrãm şi pe care sã le
respingem. Executãm clic pe butonul OK pentru a ieşi din caseta de dialog şi a sa aplica
aranjãrile în paginã.
În capitolul urmãtor vom arãta chiar şi mai multe artificii pentru a controla modul în
care aratã documentul inclusiv cum sã aşezãm textul în document şi cum sã-I adãugãm
caracteristici suplimentare cum ar fi grafice, antete şi tabele

2. TEHNICI DE PROIECTARE A DOCUMENTELOR

Manevre pentru poziţionarea textului

U n altfel de control al modului în care aratã documentele Word constã în utilizarea

tehnicilor de poziţionare, cum ar fi modificarea marginilor, poziţiile fixe de scriere
(tabs), aliniatele şi alinierile. Toate aceste modificãri afecteazã modul în care este spaţiat
textul în pagina de document şi astfel se vede cu ochiul liber ce diferenţã mare este între
un document care este simplu de citit şi plãcut ochiului şi unul care ne îngrozeşte.
Înainte de a începe sã discutãm despre poziţionarea şi spaţierea textului, trebuie sã
menţionãm cã programul Word este prevãzut cu o riglã pe care o putem folosi pentru a ne
ajuta sã ne aşezãm textul în pagina de document. Dacã, la pornirea programului Word,
aceastã riglã nu existã vom deschide meniul View şi selectãm comanda Ruler (Rigla).
Rigla are câte douã triunghiuri la fiecare capãt, triunghiuri care reprezintã poziţia
marginilor şi începuturile de alineat. Putem trage de aceste triunghiuri în dreapta sau

Rigla din Word pentru a ajusta spaţierea din document

stânga de-a lungul riglei pentru a modifica marginile documentului şi începuturile de
alineat. În cazul în care folosim poziţii fixe pentru scriere (tab) acestea vor apãrea, de
asemenea, pe riglã sub forma unor mici simboluri bizare.

Marginea este spaţiul dintre text şi chenarul paginii. Fiecare paginã are patru margini:
marginea din stânga, din dreapta, de sus şi de jos. Marginile prestabilite sunt foarte bune,
dar putem schimba oricare din margini în funcţie de ceea ce avem nevoie. De exemplu, în
cazul în care am scris o scrisoare care se întinde foarte puţin şi pe a doua paginã, avem
posibilitatea sã facem ca întreaga scrisoare sã încapã perfect pe o singurã paginã
ajustând marginile.

Exemplu de margini

Putem avea control asupra marginii din stânga şi din dreapta folosind rigla. Pentru a
modifica aceste margini, tragem de simbolul de margine respectiv pânã la noua poziţie pe
riglã. Un alt mod ar fi sã utilizãm caseta de dialog Page Setup (Configurarea Paginii)
pentru a stabili marginile. Pentru a deschide aceastã casetã, deschidem meniul File şi
selectãm comanda Page Setup, Poziţia marginilor de paginã se aflã pe eticheta Margins
(Margini). Executãm clic pe eticheta Margins pentru a o aduce în faţã.

Eticheta Margins din caseta de dialog Page Setup

 Pentru a modifica oricare dintre cele patru poziţii ale marginilor, executãm clic pe
sãgeţile în sus sau în jos pentru a le mãri sau micşora. Chenarul Preview (Vizualizare
anticipatã) din dreapta poziţiilor aratã ce efect are modificarea acestora asupra textului.
Dacã dorim, putem tasta o anumitã dimensiune pentru margine în cãsuţa respectivã de
lângã sãgeatã. Executãm clic pe butonul OK sau apãsãm tasta Enter pentru a ieşi din
caseta de dialog.
Atunci când modificãm marginile, ţinem sub control modul în care aceste modificãri
afecteazã textul. Putem aplica noile poziţii ale marginilor întregului document, începând
de la locul unde se aflã reperul de inserare, sau numai unui fragment de text selectat.
Pentru a modifica marginile unei anumite zone din text, selectã textul şi modificãm apoi
marginile. Pentru a modifica marginile începând de la reperul de inserare, aşezãm
cursorul acolo de unde vrem sã modificãm marginile.

Începuturile de alineat

Programul Word ne dã posibilitatea sã stabilim începuturile de alineat din text.

Începuturile de alineat sunt tot margini, dar care afecteazã paragrafele sau liniile. De
exemplu, atunci când începem un paragraf şi apãsãm tasta Tab pentru a deplasa linia un
pic la dreapta, creãm un început de alineat. Atunci când scriem un text constând dintr-o
listã evidenţiatã prin nişte semne numite "puncte" (bullets) în mijlocul unei pagini, am creat
un început de alineat.
Bineînţeles, modul de creare a unui alineat prin apsarea tastei Tab este foarte simplu,
dar mai existã şi alte metode. Pentru a crea un început de alineat pentru un fragment de
text în mijlocul unei pagini, selectãm textul şi apoi deschidem caseta de dialog Paragraph
(Paragraf) dupã ce deschidem meniul Format şi selectãm comanda Paragraph. Putem
controla opţiunile pentru începuturile de alineat cu ajutorul atributelor din eticheta Indents
and Spacing (Începuturi de Alineat şi Spaţiere) din caseta de dialog Paragraph.
Executãm clic pe eticheta Idents and Spacing pentru a o aduce în faţa casetei de
dialog. În zona Identation (Creeazã Început de Alineat), putem stabili începuturile de
alineat din dreapta şi din stânga. Executãm clic pe sãgeţi pentru mãrirea sau micşorarea
dimensiunii, sau tastãm o dimensiune precisã în caseta de text de lângã începutul de
alineat respectiv.
 Începuturile de alineat şi poziţiile fixe de spaţiere din caseta de dialog Paragraph

În lista derulantã de opţiuni, numitã Special, putem stabili începutul de alineat pentru
Prima Linie (First Line Ident) sau un început de alineat, numit "suspendat" (Hanging).
Începutul de alineat pentru prima linie mutã puţin la dreapta prima linie din paragraf, dar
lasã restul textului aliniat la marginea din stânga. Un început de alineat "suspendat" lasã
prima linie aliniatã faţã de marginea din stânga, dar deplaseazã restul liniilor de paragraf
la dreapta. Atunci când am terminat stabilirea începuturilor de alineat din caseta de dialog
Paragraph, executãm clic pe butonul OK.

Exemple de început de alineat

 Pentru stabilirea şi mai rapidã a începuturilor de alineat, folosim butoanele
pentru începuturi de alineat de pe bara cu instrumente de lucru. Executãm
clic pe butonul Mãrirea începutului de alineat pentru a stabili începutul de
alineat la distanţã de o poziţie fixã. Executãm clic pe butonul Micşorarea
începutului de alineat pentru a anula un început de alineat.

Pentru a crea un început de alineat pentru o listã marcatã cu puncte sau cu numere,
folosim butoanele Bullet (Punct) şi Number (Numãr) de pe bara cu instrumente de lucru.
Pentru aceasta selectãm textul pe care vrem sã-l transformãm într-o listã şi executãm clic
pe butonul potrivit. Pentru a stabili un început de aliniat marcat cu puncte sau cu numere,
înainte de a începe sã introducem textul, executãm clic pe butonul Bullet sau Number.
De fiecare datã când apãsãm tasta Enter, un nou punct sau numãr va apãrea pentru a
crea noul articol de listã.

Mai mult loc

Caseta de dialog Paragraph conţine, de asemenea, comenzi pentru controlul

opţiunilor de paginare şi al spaţiului dintre liniile de text. În secţiunea Spacing (Spaţiere),
vom gãsi parametrii Before (Înainte) şi After (Dupã) (care se mãsoarã în puncte) pe care
îi vom utiliza pentru a stabili dimensiunea spaţiului înainte şi dupã liniile de text.
Deschidem lista Line Spacing (Spaţierea liniilor) şi vom gãsi standarde de spaţieri între
linii la un rând, la douã rânduri şi altele.
Executãm clic pe eticheta Text Flow (Turnarea Textului) pentru a intra în opţiuni-le
de turnare a textului, pe care le utilizãm pentru a continua turnarea textului de la o paginã
la alta. De exemplu, opţiunea Window/Orphan Control (Control Vãduvã/Orfan) poate
face ca nişte cuvinte sau porţiuni mici din text sã nu fie abandonate pe ultima linie a unei
pagini sau pe prima linie din urmãtoarea. Opţiunea Keep Lines Together (Pãstreazã
Liniile Grupate) împiedicã sã aparã un sfârşit de paginã în mijlocul unui paragraf selectat.
Opţiunea Keep with Next (Leagã de Urmãtorul) împiedicã sã aparã un sfârşit de paginã
între douã paragrafe anumite. Opţiunea Page Break Before (Sfârşit de Paginã Înainte de)
plaseazã sfârşitul de paginã înaintea unui anumit paragraf, şi nu în mijlocul lui sau dupã
el. Folosite în mod efectiv, opţiunile de paginaţie ne pot ajuta sã creãm documente care
sã fie prezentabile şi simplu de citit.

Culegerea poziţiei fixe

Poziţiile fixe reprezintã o altã modalitate de spaţiere strategicã în document pentru a-l
face sã arate mai bine. Poziţiile fixe ne vor fi foarte utile atunci când vom încerca sã
aliniem coloanele de text din document.
Atunci când apãsãm tasta Tab, cursorul programului Word sub Windows se mutã
peste un stop al poziţiei fixe. Programul Word are stopuri de poziţii fixe prestabilite la
intervale de 1/2 dintr-un inch de-a latul paginii de document. Aceste stopuri de poziţii fixe
prestabilite sunt poziţii fixe aliniate la stânga, ceea ce înseamnã cã textul se aliniazã la
stânga, dar, nu suntem obligaţi sã utilizãm aceste poziţii fixe prestabilite. Putem sã
stabilim propriile noastre poziţii fixe.
Pentru a ne stabili propriile poziţii fixe avem nevoie de ajutorul casetei de dialog Tabs.
Deschidem meniul Format şi selectãm comanda Tabs, care ne va dezvãlui caseta de
dialog Tabs. Pentru a stabili o poziţie fixã, tastãm poziţia doritã în inci în caseta de text
Tab Stop Position (Locul Stopurilor de Poziţii Fixe). Executãm clic pe butonul Set
(Stabilire) pentru a stabili poziţia fixã care va apãrea în caseta de liste Tab Stop Position.
Executãm clic pe butonul OK pentru a ieşi din caseta de dialog. Pentru a aplica noua
poziţie fixã creatã apãsãm tasta Tab.

Caseta de dialog Poziţie fixã

Dacã nu mai dorim poziţiile fixe prestabilite la distanţã de 1/2 dintr-un inch, putem sã
le schimbãm cu ajutorul opţiunii Default Tab Stops (Stopuri de Poziţii Fixe Prestabilite)
din caseta de dialog Tabs. Executãm clic pe sãgeţile direcţionale pentru a selecta noi
atribute prestabilite sau le tastãm în caseta de text Defaul Tabs Stops.
Putem alege sã aliniem textul şi altfel faţã de poziţia fixã în secţiunea Alignment
(Aliniere) din caseta de dialog Tabs, avem cinci tipuri de poziţii fixe la dispoziţie. Dacã
alegem Left (Stânga), Center (Centru) sau Right (Dreapta) textul se va alinia în poziţia
respectivã faţã de poziţia fixã. Dacã alegem Decimal (Zecimal), poziţia fixã stabilitã de noi
va alinia textul faţã de punctul zecimal. Dacã alegem Bar (Barã), în textul nostru va fi
plasatã o barã verticalã, iar textul ava fi aliniat în stânga barei (lucru care ne poate ajuta
atunci când încercãm sã separãm coloane).
Secţiunea Leader (Conducãtor) din caseta de dialog Tabs ne dã posibilitatea sã
inserãm puncte, liniuţe sau linii neîntrerupte în spaţiul gol dintre stopurile de poziţii fixe.
Opţiunea prestabilitã este sã nu avem inserat nimic între poziţii fixe (None).

Stabilirea poziţiilor fixe de scriere pe riglã

Este foarte simplu sã stabilim poziţiile fixe folosind rigla. La capãtul din stânga al riglei
existã un simbol al unui tip de poziţie fixã. Executãm clic pe el pentru a afla ce fel de
poziţie fixã dorim sã stabilim. Pentru a stabili un stop de poziţie fixã nou, executãm clic în
poziţia doritã pe jumãtatea de jos a riglei. Pentru a muta un stop de poziţie fixã, tragem de
el pânã la noua poziţie. Pentru a şterge un stop de poziţie fixã, îl tragem afarã de pe riglã.
Atunci când stabilim stopurile de poziţii fixe, acestea se aplicã oricãrui paragraf selectat
de noi; dacã nu am selectat nici un paragraf ele se aplicã începând de la poziţia reperului
de inserare.

În cazul în care nu mai ştim ce înseamnã fiecare simbol de poziţie fixã, iatã o tabelã
care-i defineşte:

Deplasarea pe ecranul programului Word cu ajutorul tastaturii

Simbol Ce face]
Poziţia fixã la stânga
Poziţia fixã de dreapta
Poziţia fixã de centru
Poziţia fixã zecimalã

Dacã ne-am plictisit de toate stopurile de poziţii fixe pe care le-am creat, scãpãm de
ele. Putem trage fiecare simbol de poziţie fixã în afara riglei sau putem deschide caseta
de dialog Tabs în care selectãm Clear (Şterge) sau Clear All (Şterge Tot) pentru a şterge
toate stopurile de poziţii fixe.

Alinierea textului

Alinierea se referã la modul în care textul este poziţionat orizontal în paginã, cum ar fi
la stânga, la dreapta sau centrat. Programul Word are prestabilitã alinierea la marginea
din stânga. Putem, însã, schimba aceastã aliniere.
Alinierea bloc la dreapta aliniazã textul faţã de marginea din dreapta. Alinierea bloc la
centru centreazã textul între marginile din stânga şi din dreapta. Alinierea bloc prin
spaţiere aliniazã textul atât faţã de marginea din stânga, cât şi faţã de marginea din
dreapta.
 Putem stabili alinierea textului înainte sau dupã ce începem sã introducem caractere.
Cel mai rapid mod de a alege alinierea este sã executãm clic pe butoanele de aliniere de
pe bara cu instrumente de lucru. Ilustraţiile de pe cele patru mici pictograme aratã modul
în care va fi aliniat textul. Executãm clic pe acel buton care sã stabileascã tipul de aliniere
pe care îl dorim.
Dacã nu ne place sã executãm clic pe butoanele de pa bara cu instrumente de lucru,
putem utiliza comenzile pentru aliniere din caseta de dialog Paragraph. Deschidem meniul
Format şi selectãm comanda Paragraph pentru a obţine acces la caseta de dialog
Paragraph. Comenzile de aliniere se aflã într-o listã derulantã din eticheta Idents and
Spacing.

Exemple de aliniere

Butoanele de aliniere

Comenzile de aliniere au efect asupra poziţionãrii orizontale a textului.

Poziţionarea pe verticalã se face cu ajutorul comenzilor de aliniere pe
verticalã. Aceste comenzi se aflã în caseta de dialog Page Stup din eticheta
Layout (Aranjare în Paginã). Pentru a le gãsi, deschidem meniul File şi
selectãm comanda Page Setup. N caseta de dialog, executãm clic pe
eticheta Layout pentru a pune opţiunile Layout în faţa casetei de dialog. Executãm clic pe
sãgeata îndreptatã în jos aflatã sub titlul Vertical Alignment (Aliniere pe Verticalã) pentru
a derula o listã cu opţiuni de aliniere pe verticalã. Textul este în mod prestabilit aliniat faţã
de marginea de sus a paginii. Putem, însã, schimba şi stabili aliniere centratã sau aliniere
bloc prin spaţiere. Executãm clic pe butonul OK pentru a ieşi din caseta de dialog.

Stiluri
 Un stil este un grup de atribute de stabilire a formei caracterelor pe care îl putem
folosi de câte ori dorim pe tot parcursul documentului. De exemplu, sã presupunem cã
vrem sã creãm un document cu titluri, subtitluri sau chiar cu paragrafe speciale pentru
tabele. În loc sã evidenţiem aceste fragmente şi sã stabilim forma caracterelor de fiecare
datã, putem sã stabilim anumite stiluri pe care sã le aplicãm. Astfel, singurul lucru pe care
va trebui sã-l facem va fi sã selectãm un anume stil (în comparaţie cu prima variantã în
care trebuia sã deschidem multe meniuri şi casete de dialog).
Existã o singurã problemã, stilurile se pot aplica numai câte unui singur paragraf.
Putem defini câte un stil pentru orice paragraf dintr-un document Word. Dacã mai târziu
modificãm stilul, toate paragrafele cãrora li s-a aplicat stilul se vor modifica automat
conform noului stil. Sã reţinem cã în programul Word, creãm un paragraf ori de câte ori
apãsãm pe tasta Enter. Chiar dacã apãsãm pe tasta Enter pentru a adãuga o linie goalã
între douã paragrafe, linia goalã este, de asemenea, consideratã un paragraf.
Atunci când reperul de inserare se aflã într-un paragraf, numele stilului aplicat acelui
paragraf apare în caseta Style (Stil) din capãtul din stânga al barei cu instrumente de
lucru. Stilul prestabilit al programului Word este stilul Normal. Programul Word este livret
cu alte câteva stiluri, sau cu posibilitatea de a ne crea propriile noastre stiluri. Pentru a
aplica un stil, selectãm paragraful (sau paragrafele) pe care vrem sã le aranjãm.
Executãm clic pe lista derulantã Style de pe bara cu instrumente de lucru şi selectãm
stilul pe care vrem sã-l aplicãm din caseta de stiluri. Dacã nu ne mulţumeşte nici unul din
stilurile din lista derulantã, putem deschide meniul Format şi selectãm comanda Style
pentru a deschide caseta de dialog Style care conţine mai multe stiluri gata alcãtuite de
programul Word.

Caseta de
dialog
Style
 Un mod simplu de a crea propriul nostru stil este de a utiliza lista derulantã Style. Mai
întâi pregãtim paragraful cãruia vrem sã-I aplicãm stilul nostru. Includem orice atribut
special pe care vrem sã îl stabilim. Ne asigurãm cã reperul de inserare se aflã în acel
paragraf şi apoi executãm clic pe lista derulantã de pe bara cu instrumente de lucru.
Introducem numele noului stil, având grijã sã nu folosim un nume care este deja al altui
stil. Executãm clic în afara listei sau apãsãm tasta Enter şi noul nostru stil este creat.
Acum putem sã-l aplicãm apelându-l cu ajutorul numelui, tuturor noilor paragrafe pe care
le adãugãm documentului nostru.

Antete şi note de subsol

Un antet sau o notã de subsol este un text care va fi tipãrit în partea cea mai de sus,
sau, respectiv, cea mai de jos a paginilor documentului. Un antet sau notã de subsol
poate fi un simplu numãr de paginã sau poate conţine titluri, nume de autor, date, sau
orice informaţie dorim. Putem plasa un antet de subsol în fiecare paginã, sau la fiecare
douã pagini, sau orice combinaţie dorim.
Pentru a adãuga un antet sau paginã de subsol paginilor din documentul nostru,
trebuie mai întâi sã afişãm pe ecran bara cu instrumente de lucru numitã Header and
Footer (Antet şi Notã de subsol). Pentru aceasta, deschidem meniul View şi selectãm
comanda Header and Footer. Va apãrea bara cu instrumente de lucru Header and Footer.
Tastãm în caseta de text evidenţiatã textul pentru antet sau notã de subsol. Putem utiliza
butoanele de aranjare în paginã de pe bara cu instrumente de lucru pentru a comanda
felul în care va arãta textul din antet sau nota de subsol.

Tabelul urmãtor descrie fiecare buton de pe bara cu instrumente de lucru pentru

Header and Footer.

Butoanele de pe bara cu instrumente de lucru pentru Antete şi

Note de subsol
 Buton Descriere
Acestea ne permit sã trecem din antete în note de subsol şi
zone din
document şi invers

Acestea se folosesc pentru a adãuga numãrul de paginã, data sau ora

curentã în antet sau nota de subsol.

Deschide caseta de dialog Page Setup, unde putem selecta eticheta

Layout, care conţine opţiuni pe care le putem utiliza pentru a
controla ce
pagini sau ce combinaţie de pagini vor avea antete şi note de subsol.

Comutã între modul de afişare al textului din document împreunã

cu
antetul/nota de subsol sau numai a antetului/notei de subsol.

Închide caseta de dialog Header and Footer şi ne întoarce în

pagina de
document.

Atunci când am terminat antetele şi notele de subsol, executãm clic pe butonul Close
(Închide) din caseta de dialog Header and Footer. Dacã vrem sã revenim şi sã modificãm
antetul sau nota de subsol, deschidem iar caseta de dialog Header and Footer şi operãm
modificãrile. Pentru a şterge un antet sau o notã de subsol, trebuie numai sã ştergem
textul din caseta menţionatã.

Tabele

Tabelele din programul Word ne permit sã ne organizãm textul în formã de linii şi

coloane. Intersecţia dintre o linie şi o coloanã se numeşte celulã. Fiecare celulã dintr-un
tabel poate conţine orice fel de text sau aranjare. De fapt, o celulã dintr-un tabel poate
conţine orice în afara unui alt tabel.
Pentru a crea un tabel într-un document, executãm clic pe cursor acolo unde dorim
sã aşezãm tabelul. Apoi, deschidem meniul Table (Tabel) şi selectãm comanda Insert

Caseta de dialog Insert Table

Table (Insereazã Tabel). În caseta de dialog Insert Table, stabilim câte linii şi coloane sã
conţinã tabelul (putem ajusta aceste numere mai târziu, din nou). În caseta Column
Width (Lãţimea Coloanei), selectãm o lãţime pentru coloanele tabelului. Selectãm Auto
dacã dorim ca lãţimea paginii sã împãrţitã în mod egal în numãrul de coloane ales.
Executãm clic pe butonul OK şi în documentul nostru va fi inserat un tabel gol.
Pentru a scrie într-o celulã executãm clic în interiorul celulei. Apoi putem prelucra un
text în ea ca şi cum am face prelucrãri în orice altã parte din document. Dacã avem de
introdus un text mai lung, acesta va fi scris pe mai multe linii în interiorul aceleiaşi celule
astfel încât sã încapã în lãţimea celulei. Iatã o diagramã cu anumite combinaţii de taste
speciale care ne ajuta sã ne deplasãm prin tabel.

Deplasarea prin tabel

Apãsãm Pentru
Tab Deplasare în celula urmãtoare din linie
Shift+Tab Deplasare în celula anterioarã din linie
Alt+Home Deplasarea în prima celulã din linia în care ne aflãm
Alt+PgUp Deplasare în celula din vârful coloanei în care ne aflãm
Alt+End Deplasare în ultima celulã din linia în care ne aflãm
Alt+PgDn Deplasare în ultima celulã din coloana în care ne aflãm

Putem şterge foarte simplu conţinutul unei celule selectând-o şi apãsând tasta Del.
Putem şterge, de asemenea, toate coloanele şi liniile. Pentru aceasta selectãm orice
celulã şi coloanã pe care vrem sã o ştergem. Deschidem meniul Table şi selectãm Delete
Cells (Şterge Celule). În caseta de dialog, selectãm Delete Entire Row (Şterge Linie
Întreagã) sau Delete Entire Column (Şterge Coloanã Întreagã). Executãm clic pe butonul
OK şi linia sau coloana va dispãrea. Celelalte linii şi coloane se vor deplasa pentru a le
ocupa locul.
Pentru a insera o linie sau o coloanã în tabel, ne deplasãm pânã la celula în dreapta
cãreia vrem sã adãugãm o coloanã sau sub care vrem sã adãugãm o linie. Apoi
deschidem meniul Table şi selectãm Table Select Row (Selecteazã Linie Tabel) sau
Table Select Column (Selecteazã Coloanã Tabel). Atunci când este selectat totul,
deschidem meniul Table din nou şi selectãm Insert Columns (Insereazã Coloane) sau
Insert Rows (Insereazã Linii) pentru a insera instantaneu o linie sau o coloanã nouã.
(Putem insera o linie nouã la sfârşitul unui tabel apãsând doar tasta Tab din ultima celulã).
Dacã dorim sã mãrim lãţimea coloanei, putem utiliza cursorul mousului pentru a trage
de marginea coloanei pânã la noua ei dimensiune. Aşezãm cursorul mousului pe
marginea din dreapta a coloanei şi tragem de ea pânã la lãţimea pe care o dorim. Dacã
preferãm o metodã mai riguroasã, selectãm întreaga coloanã executând clic pe capãtul
de sus al primei celule din coloanã, deschidem meniul Table şi selectãm Cell Height and
Width (Înãlţimea şi Lãţimea Celulei). În caseta de dialog care apare, executãm clic pe
eticheta Column (Coloanã) pentru a o aduce în faţa casetei. Tastãm lãţimea doritã în
caseta de text Width of Column (Lãţimea Coloanei) sau utilizãm sãgeţile în sus sau în
jos pentru a stabili lãţimea. Executãm clic pe butonul OK sau apãsãm tasta Enter atunci
când am terminat.

Adãugarea chenarelor la tabele

Putem chiar sã adãugãm şi chenare tabelelor. Pe ecran, programul Word ne prezintã

celulele din tabele separate de linii de grilã, dar aceste linii de grilã nu apar atunci când
tipãrim documentul. Putem adãuga propriile linii sau alte tipuri de chenare. Pentru
aceasta, plasãm reperul de inserare oriunde în interiorul tabelului. Deschidem meniul
Table şi selectãm comanda Select Table (Selecteazã Tabel). Deschidem meniul Format
şi selectãm comanda Borders and Shading (Chenare şi Haşuri). În caseta de dialog
Borders and Shading executãm clic pe eticheta Borders pentru a aduce în faţa casetei
opţiunile respective.
În secţiunea Presets (Prestabiliri), selectãm None pentru a şterge o grilã sau un
Eticheta Borders din caseta de dialog Borders and Shading

chenar, selectãm Border (Chenar) pentru a adãuga un chenar tabelului, sau selectãm
Grid (Grilã) pentru a adãuga un chenar în jurul tabelului şi linii de grilã între celule. În
secţiunea Line (Linie), selectãm grosimea liniei pe care vrem sã o folosim. Atunci când
suntem mulţumiţi cu alegerile fãcute, executãm clic pe butonul OK sau apãsãm tasta
Enter. Tabelul va avea la tipãrire un chenar sau o grilã.

Alt mod mai rapid de a selecta chenare este sã executãm clic pe butonul
Borders de pe bara cu instrumente de lucru. Atunci când executãm clic pe
el, va apãrea o barã cu instrumente de lucru pentru Borders în partea de
sus a ecranului cu pictograme care reprezintã stilurile de chenare.
 Adãugarea lucrãrilor grafice

O imagine graficã este un fel de pozã, iar graficele realizate pe calculator sunt de fapt
fişiere grafice speciale. Programul Word ne dã posibilitatea sã utilizãm fişiere grafice
create cu alte programe cum ar fi: Lotus, AutoCAD, Windows Metafiles, Micrografx
Designer şi altele. Dar şi programul Word are propriul set de lucrãri grafice, numite
ilustraţii (clipart).
Pentru a include realizãri grafice într-un document Word poziţionãm reperul de
inserare acolo unde vrem sã inserãm ilustraţia. Deschidem meniul Insert şi selectãm
comanda Picture (Imagine). Va apãrea caseta de dialog Insert Picture (Insereazã
Imagine). Executãm clic pe caseta de validare Preview Picture (Vizualizare Imagine)
Caseta de dialog Insert Picture

pentru a pune un X în casetã, ceea ce ne dã posibilitatea de a vedea imaginea înainte de

a o insera.
Dacã vrem sã folosim ilustraţiile programului Word, le gãsim în catalogul Winword -
Clipart. Dacã dorim sã inserãm o imagine dintr-un fişier salvat de noi în altã parte pe disc
sau pe dischetã, localizãm fişierul şi îl inserãm. (O lucrare graficã dintr-un alt program
trebuie sã fie salvatã într-un format cu care poate lucra programul Word). În caseta de
liste numitã File Name apare o lista de realizãri grafice. Executãm clic pe fişierul pe care îl
vrem şi poza din el va apãrea în caseta Preview. Acest lucru ne dã posibilitatea de a
parcurge toate ilustraţiile pentru a gãsi pe aceea care corespunde dorinţelor noastre.
Atunci când executãm clic pe butonul OK, caseta de dialog se închide şi ilustraţia va
apãrea în document.
Odatã ce am inserat o ilustraţie în document, putem sã o selectãm pentru a o
redimensiona sau decupa. Executãm clic pe ea şi vor apãrea în jurul ei opt pãtrate mici
numite puncte de control pentru selecţie. Indicãm cu mousul spre unul din aceste puncte
de control şi indicatorul mousului se va transforma într-o sãgeatã bidirecţionalã. Tragem
de punctul de control pentru a redimensiona ilustraţia. Pentru a decupa ilustraţia (ceea ce
înseamnã a arãta numai o anumitã porţiune din ea), ţinem apãsatã tasta Shift şi tragem
de punctul de control spre interiorul pozei.
 Pentru a şterge o ilustraţie, o selectãm şi apãsãm tasta Del. Pentru a muta sau copia
o ilustraţie, o selectãm şi folosim comenzile Cut şi Copy din meniul Edit sau butoanele Cut
şi Copy de pe bara cu instrumente de lucru.

3. Înainte de tipãrire

Moduri de vizualizare

P rogramul Word are trei moduri de vizualizare în care poate fi afişat un document.
Pânã acum am fost în modul de vizualizare Normal, condiţie prestabilitã. În modul
de vizualizare Normal, putem vedea pe ecran toate atributele speciale pe care le-am
aplicat textului. Însã, unele aspecte din modul de aranjare în paginã sunt simplificate
pentru a mãri viteza de prelucrare (de exemplu antetele şi notele de subsol nu sunt afişate
în modul de vizualizare Normal). Pentru a vedea pagina exact aşa cum va fi tipãritã, va
trebui sã comutãm în modul de vizualizare Page Layout (Aranjare în Paginã).
Modul de vizualizare Page Layout este ideal pentru retuşurile fine ale detaliilor sin
compoziţia paginii. Putem prelucra exact ca şi cum am prelucra în modul de vizualizare
Normal, dar în plus putem vedea antetele şi notele de subsol şi toate celelalte detalii pe
care le-am încorporat în paginã. Pentru a vedea documentul în modul de vizualizare Page
Layout, deschidem mai întâi meniul View. Vom observa cã printre diferitele moduri de
vizualizare afişate aici, unul are un semn în faţa lui; semnul identificã modul de vizualizare
curent. Pentru a schimba modul de vizualizare, selectãm altul din listã. În acest caz
selectãm Page Layout.
 Modul de vizualizare Page Layout poate sã încetineascã modul de lucru al
calculatorului datoritã muncii în plus depusã de calculator necesarã pentru a putea sã ne
afişeze fiecare detaliu din paginã. Din acest motiv, ar fi bine ar fi bine sã comutãm înapoi
în modul de vizualizare Normal de îndatã ce am terminat.

Modul de vizualizare Normal

Modul de vizualizare Page Layout

Dacã vrem sã examinãm structura documentului, trebuie sã folosim modul de

vizualizare Outline (Contur). În cazul în care am ales stiluri diferite pentru titluri, subtitluri
şi textul normal putem vedea structura documentului atunci când comutãm în modul de
vizualizare Outline. În modul de vizualizare Outline, programul Word afişeazã numai
titlurile şi textul subordonat din document (vezi figura urmãtoare). Acest lucru ne ajutã sã
rearanjãm rapid titlurile, subtitlurile şi celelalte. Astfel putem, de asemenea, aplica noi
stiluri cu uşurinţã. Pentru a vedea un document în modul de vizualizare Outline,
deschidem meniul View din nou şi selectãm modul de vizualizare Outline.
 Modul de vizualizare Outline

Dacã nu ne mulţumesc modurile de vizualizare afişate putem sã încercãm

caracteristica de focalizare a programului Word. Comanda Zoom (Apropie sau
Depãrteazã)ne dã posibilitatea sã vedem documentul în diferite perspective, începând de
la foarte aproape (pentru a vedea de aproape un corp de literã sau o dimensiune de
caracter) pânã la o vedere de ansamblu (pentru a vedea întreaga aşezare în paginã).
Deschidem meniul View şi selectãm comanda Zoom pentru a deschide caseta de dialog
Zoom, în care putem comanda cât de mult sã mãrim ceea ce este pe ecran. Sau putem
executa clic pe lista derulantã Zoom de pe bara cu instrumente de lucru şi putem selecta
atributul de dimensiune de acolo.

Caseta de dialog Zoom

Verificarea şi tipãrirea

Programul Word sub Windows ne oferã o caracteristicã de verificare a ortografiei, un

dicţionar de sinonime şi o caracteristicã de verificare gramaticalã pentru a ne ajuta sã
facem o comunicare la cel mai înalt nivel. Odatã ce am verificat lucrarea, am examinat-o
cu Print Preview şi ne-am asigurat cã totul este în ordine, suntem gata pentru a începe
tipãrirea.

UTILITATEA CALCULATOARELOR

Prin PC se înţelege un dispozitiv capabil să înţeleagă semnele şi

şirurile de semne efectuând prelucrări asupra acestora pe baza unor
algoritmi. PC -urile se folosesc cu precădere în domeniul stocării
informaţilor şi al prelucrării lor ulterioare, ele fiind foarte eficiente
datorită cantităţii mari de informaţii ce poate fi stocată pe o suprafaţă
foarte mică.
Computerele au devenit în ziua de azi, principalul instrument de
afaceri, iar un nr. uriaş de profesii implică folosirea lor în diverse scopuri
:

• În învăţământ

- ptr. pregătirea şcolară a elevilor

- ptr. difuzarea „live” pe Internet a rezultatelor examenelor
naţionale
- ptr. informarea exactă şi rapidă în diferite domenii de
învăţământ

• În agricultură

- ptr. calculul exact de seminţe, ptr. recoltă

- ptr. stabilirea condiţiilor optime în vederea obţinerii unei
recolte bogate ( umiditate sol, calitate sol,etc.)
- în zootehnie, ptr. o mai bună eficienţă a muncii

• În economie

- ptr. o bună corelaţie între mijloacele de producţie

- ptr. stabilirea calităţii unui material care va fi folosit în
procesul de producţie
- ptr. a ţine evidenţa materialelor din stoc
- ptr. calculul exact al necesarului de material
- ptr. îmbunătăţirea procesului de producţie
- ptr. uşurarea procesului muncii
- ptr. îmbunătăţirea calităţii şi eficienţei muncii

• În industria petrochimică
- ptr. efectuarea de analize exacte
- ptr. găsirea rapidă a substanţelor necesare în diverse procese
de distilare

• În industria petrolieră

- ptr. aflarea exactă şi în timp scurt a resurselor naturale

- ptr. fixarea cu exactitate a locului de foraj
- ptr. interpretarea diagramelor de lucru
- ptr. analize exacte de laborator

• În industria transporturilor

- ptr. buna desfăşurare a transporturilor, rutiere , feroviare,

nautice sau aeriene
- ptr. evidenţa exactă a rutelor de transport, a mijloacelor de
transport existente
- ptr. securitatea transporturilor
- ptr. buna desfăşurare şi în condiţii optime a transporturilor
- ptr. rezervarea biletelor de transport

• În medicină

- ptr. creşterea posibilităţii de a reuşi salvarea vieţilor omeneşti

prin găsirea într-un timp scurt a medicamentelor necesare
- ptr. o foarte mare precizie în stabilirea unui diagnostic
- ptr. efectuarea unor operaţii ce presupun o mare precizie
- ptr. diverse tipuri de consultaţii
- ptr. evidenţa exactă a pacienţilor
- ptr. programarea consultaţiilor

• În lumea afacerilor

- ptr. licitaţia la bursă

- ptr. diverse tranzacţii efectuate între diferite firme
- ptr. posibilitatea găsirii unor parteneri de afaceri sau a unui
schimb de afaceri
- ptr. buna gestionare a resurselor deja existente( financiare,
economice etc.)
- ptr. o eficientă relaţie între cerere şi ofertă
- ptr. găsirea persoanelor compatibile cu cerinţele firmei
- ptr. asigurarea unui mai bun management
 C omputerele au devenit in ziua de azi principalul instrument in

afaceri,iar un numar urias de alte profesii implica folosirea lui in diverse

scopuri.Iata de ce nu trebuie sa ne mire importanta care i se acorda
computerului in pregatirea scolara.Fiecare clasa primara ar trebui sa
dispuna de un computer, iar cele gimnaziale de mai multe.Ca sa nu mai
vorbim de licee si de universitati!
Acesta este doar inceputul!
PC-urile tind sa devina standardul de computere folosite in scoli, ceea

ce intareste legature dintre lucrarile realizate pe computerul de la

scoala si temele pentru acasa, deoarece elevii vor putea continua sa

lucreze si in afara orelor de clasa, salvandu-si lucrarea pe discheta.

PC-uri pentru uz scolar

PC-uri simple PC-uri multimedia

• Procesor 400 Mhz 500 Mhz
• RAM 32 Mb 64 Mb
• Hard disc 8,4 Gb 10,4 Gb
• Monitor 15” 17”
• Placa grafica 4 Mb 16 Mb
• Placa de sunet 32 biti 32 biti
• Unitate de CD-ROM 40 X Unitate DVD

Plotter cutter

Unele plottere folosesc in locul varfului de scris o lama ascutita.In loc sa

deseneze o forma pe o coala de hartie, lama o decupeaza pe o folie
subtire de plastic.Decupajele pot fi forme decorative sau litere folosite in
afisare.
 Scannere

Fiecare scoala ar trebui sa aiba macar un scanner plan.Deoarece nu

scanati imagini in permanenta, un scanner in fiecare scoala este
suficient.Imaginile vor fi scanate, apoi vor fi transferate pe discheta si
duse din nou in clasa.Daca PC-ul cu scanner nu este legat la reteaua scolii,
fisierele cu imagini vor fi restranse la capacitatea de 1,4 Mb a unei
dischete sau la capacitatea unui suport magnetic pe care copii au
posibilitatea sa-l foloseasca.Acesta nu este o problema, deoarece elevii ar
trebui incurajati sa foloseasca in mod eficient spatiul hard discului si sa nu
il ocupe inutil cu imagini foarte mari sau de inalta rezolutie in temele
lor.Aproape toate scannereleproduc imagini color de calitate.Desi dau
rezultate similare, scannerele de mana nu redau imaginile foarte mari in
cele mai bune conditii.

Imprimante

Scolile pot opta pentru imprimantele laser sau cu jet de cerneala sau, mai
rar,pentru cele matriceale.Acestea din urma nu se recomanda pentru ca
sunt foarte zgomotoase.O imprimanta matriceala se va auzi chiar si in cea
mai agitata clasa.In general, cea mai buna alegere o reprezinta
imprimantele cu jet de cerneala.Sunt mult mai silentioase, iar imprimarile
alb-negru sunt de foarte buna calitate.De asemenea, foarte multe ofera si
optiunea tiparirii color.Cand alegeti o imprimanta cu jet de cerneala,
verificati daca foloseste doua sau mai multe cartuse de cerneala
simultan:toner pentru cerneala neagra,pentru cerneala neagra, pentru
cerneala magenta si yellow.Acesta inseamna ca nu va trebui sa inlocuiti
cartusele ori de cate ori treceti de la text la imagini si ca veti consuma mai
putina cerneala.
Imprimantele laser sunt ceva mai scumpe decat cele cu jet de cerneala si
pot tipari alb-negru sau color, dar costul per pagina este mai mic in cazul
in care aveti de tiparit texte foarte lungi.Pentru activitatile de birou ale
scolii, se recomanda numai folosirea imprimantelor laser alb-negru.

Plottere

In cadrul orelor de aplicatii tehnice, elevii trebuie sa realizeze planuri si

desene tehnice.Pentru aceasta vor avea nevoie de un plotter si nu de o
imprimanta laser sau cu jet de cerneala.Plotterele folosesc pentru crearea
de diagrame varfuri de scriere telecomandate, cu diverse culori.Plotterele
realizeaza desene tehnice de calitate superioara celor produse de
imprimantele cu jet de cerneala, iar cele mai mari folosesc pentru
planurile si desenele de mari dimensiuni coli de hartie uriase, cum ar fi
cele de format A10.
Invatamantul si Internetul

La inceput...
In conditiile razboiului rece, realizandu-se importanta strategica a
informatiei si a calculatoarelor, in anul 1968, in SUA a aparut ideea
crearii unei retele de calculatoare. S-a dorit realizarea unei structuri
formate din calculatoare aflate in diferite puncte din SUA si care sa fie
interconectate in asa fel incat, in caz de razboi sau de calamitate
naturala, nici unul dintre calculatoare sa nu ramana izolat. La realizarea
structurii initiale a Internetului, au fost implicate o serie de universitati
din SUA. Astfel, in 1969 s-a creat prima legatura intre universitatile
UCLA si Stanford. Urmatoarele universitati interconectate au fost UC
Santa Barbara si University of Utah. Dezvoltarea retelei s-a facut la
inceput cu pasi mici, astfel ca in anii ´70 existau numai zece noduri.
Se constata ca de la inceput universitatile au fost o parte a Internetului
jucand doua roluri, in primul rand acela de producatoare de idei sau de
solutii stiintifice si tehnice iar in al doilea rand pe acela de beneficiare a
facilitatilor oferite de catre Internet. Daca la inceput Internetul oferea
numai un mecanism pentru schimbul de mesaje, in prezent Internetul
reprezinta un imens depozit distribuit de informatie. Ceea ce se intelege
acum prin Internet este de cele mai multe ori numai unul dintre
serviciile pe care acesta le pune la dispozitia comunitatii de utilizatori, si
anume serviciul de Web care permite navigarea prin informatia
disponibila pe servere.
...iar mai aproape in timp
Cat timp Internetul a fost subventionat de catre guvernul american
utilizarea sa a fost limitata la domeniul academic sau guvernamental. In
mai 1995, subventionarea de catre guvern a structurii de baza a
Internetului a fost oprita trecandu-se la functionarea retelei pe principii
comerciale. Ca efect imediat au aparut servicii noi, cum sunt de pilda
reclamele, comertul electronic precum si serviciile de acces in retea,
datorate in primul rand companiilor furnizoare de servicii Internet. The
NET, cum i se mai spune, a patruns in zone care nu fusesera in nici un
fel avute in vedere initial. A fost inaugurata, astfel, cea mai mare piata
de desfacere din lume, o piata globala, extinsa la scara intregii planete.
Asta nu inseamna ca Internetul a plecat din universitati. Dimpotriva,
Internetul a devenit nu numai obiect de studiu pentru studentii care
urmeaza cursuri de calculatoare, dar a devenit si un instrument de lucru
important, uneori chiar de neinlocuit, pentru documentarea tuturor celor
implicati in invatamant si cercetare. In plus, mai ales in SUA, se tinde
spre conectarea la Internet a scolilor de toate gradele, indiferent de
natura sau profilul acestora. Acest fenomen este dublat de eforturi
majore pentru crearea de sit-uri cu informatii specifice pentru diferite
grupuri de varsta si interese.
In Romania
In Romania Internetul a patruns relativ incet, multa vreme fiind
considerat un lux inutil. Chiar si acum, pentru uz personal, mai ales
datorita costurilor foarte mari ale serviciilor telefonice, este destul de
putin utilizat. Daca din punct de vedere al infrastructurii lucrurile au
avansat destul de mult, din punct de vedere al resurselor informatice
disponibile evolutia este greoaie.
Daca majoritatea companiilor si chiar unele structuri administrative au
inteles ca prezenta in Internet este foarte importanta, inca nu exista
resurse si depozite informationale romanesti semnificative. Din acest
motiv traficul observat in retea este mai mult de aducere de informatie
din exterior decat de export de informatie sau de schimb de informatie
in cadrul tarii. Avand in vedere intervalul mare de timp pentru care
accesul din Romania la informatii externe a fost oprit, fenomenul este
destul de natural. In contextul international actual de afaceri, academic
si tehnologic, fenomene ca globalizarea si liberalizarea accesului la
informatie potentate de dinamica si nivelul de performanta al
dezvoltarilor in domeniul comunicatiilor si al calculatoarelor, sunt deja
lucruri comune. Dincolo de granite, in restul omenirii (cel putin in acel
rest catre care ne orientam) Internetul a devenit deja cea mai comoda
sursa de informatie, in timp ce ceea ce este disponibil despre si din
Romania pe Internet este fie vechi, fie incorect, fie lipseste?!
Reteaua academica
In Romania din motive care au tinut mai mult de politica decat de
necesitatile reale reteaua cercetarii este separata de reteaua
universitara. Reteaua cercetarii (RNC) a fost creata utilizand si sume
importante primite de la comunitatea internationala pentru reteaua
academica romana (care ar fi trebuit sa lege la Internet atat unitatile de
cercetare cat si cele de invatamant). Dimensiunea curenta a RNC este
practic nesemnificativa (cu toate ca s-a trecut la oferirea de servicii pe
principii comerciale) in comparatie cu alte unitati prestatoare de servicii
Internet. Reteaua universitara (RoEduNet) s-a dezvoltat prin eforturile
financiare depuse de catre o serie de universitati din reteaua
Ministerului Educatiei Nationale si eforturile tehnice, de imaginatie si nu
in ultimul rand de munca efectiva depuse de o echipa de entuziasti.
Abia in ultimii ani RoEduNet a beneficiat de o dotare semnificativa din
partea MEN. La RoEduNet sunt cuplate practic toate universitatile din
tara si exista "puncte de prezenta" in toate capitalele de judet.
In momentul de fata viitorul RoEduNet este pus sub semnul intrebarii. In
bugetul MEN pentru 1999 nu au fost prevazute sume suficiente pentru a
asigura functionarea retelei pana la sfarsitul anului. In consecinta
RoEduNet este datoare atat RomTelecom cat si furnizorului de servicii
extern la care este conectata. De cateva luni se cauta solutii pentru
achitarea datoriei si continuarea activitatii. Din pacate majoritatea
cautarilor s-au facut la nivelul si in cadrul Ministerului Educatiei
Nationale, adica acolo unde fondurile erau deja epuizate.
Problema ar trebui privita insa nu ca inca o problema a Ministerului
Educatiei Nationale intr-o lunga lista ce mai contine si alte probleme
cum sunt, de pilda, obtinerea avizului sanitar de functionare pentru
diferitele unitati de invatamant, pierderea unor spatii ale unor gradinite
datorita retrocedarilor, lupta cu manualele alternative sau obtinerea
banilor pentru plata salariilor, ci ca o problema care tine de strategia
tarii. O problema care tine deci de politica tarii gandita macar pe cativa
ani si nu pe zece zile cum este obiceiul.
Din pacate, la diferite nivele necesitatea si importanta Internetului
pentru invatamant este departe de a fi inteleasa. Se vehiculeaza texte
ca "Internetul este o pierdere de bani si de timp pentru universitati", sau
"Nu am gasit nimic util in Internet" sau "Nu se face decat acces la
informatie pornografica", etc. Poate ca merita sa ne oprim o clipa ca sa
explicam putin despre ce este vorba.
Pericolele Internetului si tineretul
Internetul este un depozit imens de informatie, cei care navigheaza in
Internet au acces necenzurat la aceasta informatie. Este un fapt pozitiv
sau nu?
Circula numeroase povesti "de groaza" referitoare la ceea ce se gaseste
in Internet (sit-uri porno, sataniste, grupuri de discutii pe teme
"nepotrivite", etc.), la infractiunile care se pot realiza prin Internet
(utilizarea de card-uri furate, spargerea de servere protejate, etc.), la
posibilitatea de aparitie a unor manifestari ale unor boli de tip psihiatric
cu manifestari legate de utilizarea calculatorului sau a navigarii pe Web.

Nu este mai simplu sa evitam astfel de probleme ne permitand accesul

tinerilor la Internet? La scara istoriei la inceput informatia s-a transmis
din om in om. Evident nivelul de raspandire era limitat la nivel familial,
maxim tribal. Fiecare noua tehnologie de comunicatie a largit aria de
acces a informatiei. Deocamdata Internetul reprezinta nivelul maxim la
care s-a ajuns, un mijloc prin care accesul la informatie transcede
granitele de toate tipurile. Eliminand Internetul ramane nivelul anterior
(in fond si televiziunea bate destul de departe, discutiile referitoare la
ceea ce este acceptabil sau nu pentru a fi difuzat sunt inca deschise),
eliminand si nivelul anterior ne putem propune sa ne intoarcem la o
stare in timp. Unde este nivelul acceptabil?
Nu ar fi mai simplu sa evitam astfel de probleme reintronand
analfabetismul? In fond exista si carti si reviste porno, sataniste, cu un
continut "nepotrivit". Daca toate aceste rele vin din afara nu ar fi mai
bine sa inchidem granitele in ambele sensuri? Intamplator unii dintre noi
am fost "protejati" ani de zile impotriva accesului la informatii
"nepotrivite" (ma refer la cei mai in varsta, tinerii erau prea tineri sa
bage de seama, ca sunt protejati). Sa cream din nou o patura care are
dreptul sa stie ce se intampla in lume si care sa filtreze informatia catre
"prostime"?
In privinta posibilitatilor de aparitie a unor manifestari de tip boala, ele
apar la persoane care daca nu ar fi avut manifestarile respective in
legatura cu calculatoarele le-ar fi avut in legatura cu alte fenomene. Cu
alte cuvinte nu sunt induse de calculatoare sau Internet ci reprezinta un
mod de manifestare pentru persoane care au oricum probleme psihice.
Sa ne imaginam ca am aduna acum la un loc toate cartile existente in
lume. Este bine sau rau sa dam acces unui tanar la toate aceste carti?
Se pot imagina diferite scenarii. Unul dintre ele este ca tanarul respectiv
s-ar bloca pe primul raft fara sa realizeze ca nu are timp sa citeasca
toate cartile si fara sa stie ca limitandu-se la primul raft rateaza
capodopere importante. In alt scenariu tanarul se intalneste numai cu
carti de oceanografie in timp ce pe el il intereseaza istoria antica.
Numarul de scenarii negative se poate dezvolta in continuare. Dar un
scenariu in care, in loc sa se repeada la rafturi tanarul o sa consulte
catalogul unde pentru fiecare carte este mentionat atat titlu si autorul
cat si domeniul si biblioteca din care provine iar in plus va avea si
discernamantul sa selecteze ceea ce ii este util pentru dezvoltarea sa
intelectuala, nu suna mai bine? Este bine sau nu sa lasam pe tineri in
biblioteci?
Cred ca raspunsul se rezuma la o problema de educatie. Daca interesul
tinerilor va fi orientat catre informatii "nepotrivite" atunci oriunde or sa
se duca vor cauta acest tip de informatie. Daca vor avea discernamant,
daca li se va cultiva gustul pentru altceva, atunci vor cauta acel altceva.
Nu Internetul este "vinovat" ca in el este continuta informatie
"nepotrivita", nici macar cei care o publica nu sunt complet vinovati
(scopul lor este sa faca bani, si atat timp cat nu exista un mecanism
legal prin care sa li se interzica publicarea unor astfel de informatii, ei
sunt in deplina legalitate), vinovati sunt cei care au nevoie de acest gen
de informatie, si care, daca nu ar gasi-o in Internet ar cauta-o in alta
parte.
De ce Internet in invatamant?
In fond, de ce este nevoie ca unitatile de invatamant din Romania sa fie
conectate la Internet? Se stie ca rezultatele "olimpicilor" romani la
diferite materii au demonstrat constant ca scoala romaneasca este
foarte buna si asa. Trecand peste faptul ca nivelul olimpicilor nu spune
mare lucru despre ce poate si stie sa faca media de elevi si studenti, se
poate constata usor ca scoala in Romania traverseaza o perioada critica.
Aflata in plina reforma, pe un fond de acuta lipsa de fonduri, scoala nu
dispune nici de dotarile si nici de cadrele didactice de care ar avea
nevoie pentru a realiza reforma.
De fapt in toata lumea invatamantul trece prin transformari importante
iar Internetul este o parte majora a acestor transformari si asta nu se
aplica numai invatamantului de calculatoare. Invatamantul de
calculatoare este de altfel dincolo de discutiile legate de utilitatea
Internetului, in orice facultate "respectabila" cu profil de calculatoare
sau informatica din lume, Internetul este in acelasi timp un obiect de
studiu (prin tehnologiile sale) si o sursa de documentare semnificativa.
Transformarile au loc acum in celelalte scoli, care incep sa utilizeze
Internetul ca un mijloc de documentare si de expresie. Aparitia si
raspandirea tot mai semnificativa a invatamantului la distanta este o
parte importanta a mutatiilor care au loc in invatamant. Existenta
Internetului deschide extraordinar de mult portile scolilor pentru
"studenti" de toate varstele si gradele de pregatire. Existenta retelei
academice RoEduNet a reprezentat un mare castig al ultimilor ani,
distrugerea sau transformarea ei in altceva nu este decat o noua
 lovitura data scolii romanesti.
Economia care s-ar face acum prin lipsirea actualei generatii de accesul
la Internet va produce cheltuieli mari in viitor si va insemna o noua
inchidere a Romaniei. Desigur ca ulterior problema se va rezolva, vor
venii altii si ne vor invata cum sa facem ceea ce am stiut dar am uitat si
ne vor da cea am avut si am pierdut. Si din nou vom plati.
Daca tanara generatie nu va fi expusa acestui gen de tehnologie ii vom
crea un handicap. Nu se poate pune problema unei integrari euro-
atlantice in conditiile in care populatia este analfabeta. Daca nu suntem
in stare sa comunicam folosind tehnologiile pe care le utilizeaza toata
lumea, de ce ar face altii efortul sa ne inteleaga. Vorbim de un decalaj
tehnologic care a aparut si creste sub ochii nostri. Se considera mai nou
ca asigurarea accesului la Internet in universitati este o facilitate care
trebuie sa fie platita de catre studenti si cadre didactice. Sigur, este o
solutie. Asteptam momentul in care plata salariilor cadrelor didactice din
universitati se va face de catre studenti si cadre didactice, si evident,
pentru ca sa faca aceste plati, acestia vor lucra in unitati care, in afara
de salarii vor fi si platitoare de impozite, impozite din care ar trebui sa
fie platite cadrele didactice, si tot asa...
Aparitia apelului recursiv nu demonstreaza decat faptul ca abordarea
este gresita!

Internetul
Surse de comunicare

Daca secolul XX se spune pe drept cuvint ca a apartinut tehnologizarii culminind in

ultimii ani cu informatizarea si dezvoltarea ciberneticii prin produsele finite
calculatoarele, secolul viitor se spune ca va fi al comunicatiilor. Daca la inceput au
fost semnalele morse, telegraful apoi telefonul care au revolutionat comunicatiile,
lucrurile au evoluat puternic la sfirsitul acestui secol culminind in zilele noastre cu
un nou si puternic concept numit Internet. Ce este internetul, o scurta istorie si
cum functioneaza voi explica in urmatoarele rinduri.

Ce este Internetul?
Internetul ,istorie si cum functioneaza.
Numit si reteua retelelor,Internetul isi are originea in ARPANET si in NSFNET.Internetul este mai mult
decit o suma de conexiuni, desigur nimeni nu a prevazut cum aceasta trecere de la o retea militara la
una publica si comerciala ne va afecta felul in care gindim despre informatie si comunicare.
•Care este originea Internetului si a World Wide Web ?
•Cum functioneaza?
•Cum ma pot conecta la Internet?

O scurta istorie...
In perioada anilor 60 Departamentul de Aparare a Statelor Unite avea nevoie de o retea de
comunicare in cazul unui atac nuclear. RAND o corporatie militara a propus centralizarea
comunicatiilor intr-o retea. Aceasta retea continea noduri capabile sa transmita si sa primeasca
mesaje. Fiecare nod isi avea propria adresa astfel incit mesajul putea fi transmis unui anumit nod.
Departamentul apararii pentru proiecte avansate (The Defense Department's Advanced Research
Projects Agency ) cunoscut sub numele de ARPA sau DARPA a decis sa extinda aceasta retea .In
1969 primul "Interface Message Processor",predecesorul router-ului de azi a fost instalat la UCLA
(University of California in Los Angeles) incit ARPANET-ul a inceput sa se extinda.ARPANETUL
include citeva servicii care sunt si azi foarte importante in Internetul de azi,cum ar fi FTP-ul (File
Transfer Protocol),remote login (TELNET) si E-mail (electronic mail).In timp ce ARPANET-ul incepe sa
creasca,companii ca Xerox dezvolta tehnologia retelelor locale (LAN).Reteaua cu cel mai mult impact
a fost Ethernet-ul,retea ce permitea conectarea mai multor calculatoare impreuna.Prima versiune avea
teoretic o rata de transfer de 3 Mbps si mai tirziu 10 Mbps.Cercetatorii de la ARPANET au inceput sa
creada ca ar fi folositor sa conecteze LAN-urile la ARPANET.Pentru a putea realiza acest lucru a fost
dezvoltat un protocol pentru a putea conecta tipuri diferite de echipamente.Astfel au aparut TCP-ul
(Transmission Control Protocol) si Internet Protocol (IP).In 1983 cresterea Internetului a fost
impulsionata de aparitia versiunii 4.2 BSD de UNIX care continea si protocolul TCP/IP.

Cum functioneaza Internetul

Pentru a intelege cum functioneaza Internetul ,trebuie sa intelegeti ca Internetul nu este o entitate
omogena. Intradevar este un mare miracol ca totusi functioneaza. Internetul are o structura, astfel incit
daca vrei sa trimiti un E-mail la calculatorul vecinului mesajul trebuie sa strabata sute de mile. Mai
mult chiar, masinile care sint conectate nu au fost construite sa comunice direct intre ele. Si totusi
Internetul functioneaza.

Despre cele mai cunoscute protocoale de retea

Structura Internetului
Punctul de inceput pentru toti pe Internet este ISP-ul (Internet Service Provider ). Un ISP poate fi
comercial sau o scoala sau un colegiu, universitate, etc. Unii utilizatori pot fi conectati in LAN ,altii pot
avea acces la Internet folosind un modem si o conexiune PPP sau SLIP. Toate ISP-urile sint
conectate la Internet prin alte ISP-uri. La cel mai de jos nivel un ISP local este conectat cu un alt ISP
local. Urmatorul nivel este reprezentat de ISP-urile care fac legatura cu alte ISP-uri din exterior.

Routere si TCP/IP
Cum cererea dvs isi gaseste calea catre un site si cum informatia isi gaseste calea, este determinat de
doua lucruri : routerele si protocoalele TCP/IP. Routerele (uneori numite si gateway) sint
asemanatoare cu operatorii telefonici. Ei conecteaza retelele intre ele si au tabele de rutari pentru a
determina cum circula informatia din si spre Internet. Routerele au un IP pentru fiecare legatura, de
exemplu un router care are o conexiune PPP si doua conexiuni ETHERNET ar trebui sa aiba 3 IP-uri.
Secretul care face Internetul sa mearga este protocolul TCP/IP.IP este componenta care muta
pachetele de date catre un nod al retelei catre altul. TCP este componenta care verifica daca datele
au ajuns unde trebuie. IP este un numar unic pentru fiecare calculator. Exista trei clase de IP-uri.
Clasa A foloseste primul numar pentru a identifica reteaua si ultimile 3 numere pentru a identifica
calculatorul. Clasa B foloseste primele doua numere pentru a identifica reteaua si ultimile doua
numere pentru a identifica calculatorul. Clasa C (cele mai des folosit) foloseste primele 3 numere
pentru a identifica reteaua si doar ultimul numar pentru a identifica calculatorul. Clasa IP-ului este
strins legata de numarul de calculatoare din retea. Dar pentru ca este mai usor de tinut minte un nume
decit un numar Internetul foloseste si un Domain Name. Daca routerul este operatorul pe Internet
atunci Domain Name Service (DNS) este cartea de telefon. Astfel puteti sa-mi trimiteti un e-mail
folosind numele si IP-ul popesculauragrupa54@192.34.55.34 sau mai simplu
popesculauragrupa54@yahoo.com

SLIP and PPP

Cele mai folosite metode de a te conecta la Internet folosind un modem sint Serial Line Interface
Protocol (SLIP) si Poit to Point Protocol (PPP). Daca ISP-ul permite folosirea SLIP si PPP alegeti PPP
pentru ca este mai rapid si ma sigur. SLIP nu face corectie dar este mai usor de configurat decit
conexiunea PPP. Pentru a folosi una din aceste metode de acces ,ISP trebuie sa va ofere acest
serviciu. De asemenea trebuie sa aveti un software care suporta SPLIP/PPP.

Cum sa ma conectez
Modemuri, Legaturi Directe, si conectare la Internet
Pentru a te conecta la Internet sint necesare doua lucruri: un ISP si un mod de a te conecta la acest
provider. Cea mai comuna metoda de a te conecta este folosind un modem cuplat la linia telefonica ori
sa ai acces direct la Internet.

Conectarea la Internet folosind un modem

Cea mai comuna metoda de a te conecta la Internet este folosirea unui modem legat la o linie
telefonica. Modemul (MOdulator/DEModulator) este necesar pentru a converti semnalele digitale din
calculator in semnale analogice pentru a putea fi transmise pe o linie telefonica obisnuita, si invers.
Modemurile sint disponibile in versiune externa si in versiune interna. Modemurile externe au propria
carcasa, sursa de tensiune separata si se conecteaza cu calculatorul prin cablu serial. Modemurile
interne se conecteaza la un slot in calculator si folosesc sursa calculatorului. Alegrea modemului tine
mai mult de gust decit de performanta. Modemurile interne sint mai ieftine deca t cele externe.
Modemurile externe au un display care furnizeaza diverse informatii si pot fi miscate usor la alt
calculator

HS High Speed. This light means that your modem is ready to use its highest speed.

AA Auto Answer. If this light is on, it means that your modem is ready to answer the phone.

CD Carrier Detect. This means that your modem is connected to another modem.

OH Off Hook. This light comes on when your modem connects to your phone line to dial out.

RD Receive Data. This means that your modem is receiving data from the other modem.

SD or
Send Data or Transmit Data. This light indicates that your modem is sending data.
TD

Data Transmission Ready. This light comes on when your modem is ready to transmit
TR
data.

Modem Ready/Test Mode. This light comes on when you turn on your modem, or when it
MR
drops its speed to a lower setting.

Despre WWW
World Wide Web (cunoscut si sub numele de WWW, W3, sau simplu Web) a facut ca accesul pe
Internet la o informatie pentru o persoana obisnuita sa fie mult mai usor. WWW-ul este
serviciul Internet care s-a dezvoltat cel mai mult in ultimii ani (si care este si cel mai utilizat,
vezi tabelul). Pe Web poti gasi informatii privitoare la o reteta culinara sau cum sa-ti faci o
bomba termonucleara, practic toate cunostintele omenirii sint adunate acolo.

Service
Port Packet Count % Pkts Byte Count % Bytes
Name

WWW 80 12694282100 21.443 3518742182400 26.250

18.216TCP/UDP
Other 999 11702491800 19.767 2441774711050
ports

FTP 20 8301694400 14.023 2886742144950 21.535

 NNTP 119 480677470 8.119 1160496874800 8.657

Dar de fapt ce este WWW-ul?

Strict vorbind WWW-ul este un sistem pentru accesul la hypertext pe Internet.
Este facut din documente, imagine, sunete si link-uri catre alte
documente sau servere . Un document Web poate contine si linkuri
catre alte servicii cum ar fi FTP, Gopher, Archie, Telnet, etc. un mod
mai bun de a privi Internetul este sa-l vezi interactiv, sa aiba o
interfata grafica, sa fie usor de folosit. Poti cauta informatii despre
orice subiect, de la gatitul prajiturilor pina la ....Poti afla informatii
despre ultimile cercetari in domeniul inteligentei artificiale sau sa
citesti ziarul preferat. Mai mult chiar, pentru a accesa aceste
informatii nu trebuie sa stii comenzi sau coduri speciale, doar un
simplu click pentru a accessa informatia respectiva.
Cum a aparut WWW-ul :a aparut in 1989 ca initiativa a CERN (European Laboratory for Particle
Physics). Tim Berners-Lee a propus un protocol care sa fie folosit pentru distribuirea informatiilor in
domeniul fizicii pe Internet, protocol ce va fi adoptat si de alte organizatii.

HTTP
Cel mai important motiv pentru care WWW poate functiona pe diferite tipuri de calculatoare este
HyperText Transfer Protocol (HTTP).HTTP-ul este setul standard de comenzi ce permite comunicarea
pe Internet. Fara HTTP browserul pe care il folosesti nu ar sti daca informatia care a venit este HTML
sau un document, un program sau un mediu VRML.

Una din cele mai raspindite surse

de comunicare directa prin Internet este chatul

Una din utilizarile cele mai practice si directe ale comunicarii prin Internet ete chatul ( a discuta
in traducere din engleza). Formele pe care le imbraca acest tip de comunicare sunt
diverse. De la simple programe care includ linii de text pina la transmisii de sunet si
video in timp real cu posibilitatea de video conferinta. Forma de elaborare si raspindire
este diversa: ca programe gratuite sau inglobate in sisteme de operare (ex. programele
Netmeeting si Chat incluse in Microsoft Windows)
Sau sisteme dedicate cu circuit limitat fabricate la comanda (sisteme de comunicatii bancare,
militare etc.). In continuare voi descrie mai amanuntit cea mai raspindita resursa din
acest domeniu si anume I.R.C –ul.

Ce este I.R.C-ul
Definitia I.R.C-ului
IRC-ul (Internet Relay Chat) este unul din cele mai utilizate resurse din Internet. Binenteles si Web-ul
si E-Mail-ul sunt folositoare dar cand vine vorba de o comunicare in timp real intre doua sau mai multe
persoane IRC le depaseste cu mult pe toate. IRC da viata Internet-ului!!
Elaborat in forme diverse el se poate gasi ca versiune de baza la adresa: WWW.MiIrc.com si poate fi
copiat gratuit. Folosind programe dedicate IRC-ului puteti face schimb de mesaje in timp real intre 2
sau mai multe persoane din lumea intreaga. Cateva dintre aceste programe sunt: mIRC
(WIN95/98/NT),Pirch, Virc, Ircle, BitchX...In realitate nu conteaza ce program folositi pentru ca toate
se leaga la aceeasi retea de IRC. Cand sunteti intr-o sesiune de chat puteti trimite mesaje tastandu-le
la tastatura ca pe urma ele sa fie transmise instantaneu celorlati participanti.
Odata intrati pe IRC veti intalni multi oameni. Dar fiti prudenti si nu sariti sa stati de vorba cu toata
lumea, pentru ca nu toti spun lucruri interesante. Atentie in caz ca sunteti incepator veti putea sa va
pierdeti foarte foarte repede in acest mediu daca nu stiti un minim de comenzi de baza inainte de a
intra pe IRC. Pana la urma urmei s-ar putea sa nici nu mai stiti sa iesiti din retea ;-)
De aceea va recomandam sa va documentati inainte. Nu va faceti probleme ca puteti gasi pe Internet
o multitudine de informatii incapand chiar de la acesta pagina.

Cum sa folostiti IRC-ul

Intrand in contact cu foarte multi utilizatori veti avea ocazia sa va intemeiati pritetenii. Au fost cazuri
cand au fost destramate casnicii din cauza IRC-ului. In realitate unii au devenit asa de dependenti de
IRC incat li s-a dedicat un newsgroup alt.irc.recover. Valoarea IRC-ului pentru dumneavoastra este in
functie de cum il utilizati. Va poate tine o firma in picioare, tine legatura dintre membrii unei familii
tinand-o unita sau de ce nu, scutiti incarcarea facturii de telefon. O faima internationala a castigat-o
IRC-ul in timpul razboiului din Golf in 1991, cand prin intermediul Internet-ului s-au trimis rapoarte live
din Irak. Dupa cum ati vazut pana acum IRC-ul este o metoda ideala pentru a schimba informatii intre
persoane din lumea intreaga. O mare utilitate avand-o canalele de service unde puteti primi informatii
in timp real legate de problemele dumneavoastra.

Sa pornim la drum!

Spre diferenta de surfing-ul pe Web, unde un incepator poate sa-si dea seama destul de repede de
modul de utilizare, IRC-ul s-ar putea sa vi se para destul de "greoi". Dar nu va faceti probleme, dupa
ce acumulati un minim de cumostinte va deveni distractiv si usor de utilizat. La fel ca si pe Web, unde
aveti nevoie de un browser pentru a putea naviga pe Internet, si aici aveti nevoie de un program
pentru IRC pentru a va putea conecta la un IRC server. Nu va faceti probleme aceste programe se pot
gasi in internet. Odata procurat programul va puteti conecta la un server, si incepe sa vorbiti. Veti avea
nevoie sa va alegeti un nick (porecla). Acest nick va va reprezenta pe IRC si va va deosebi de cailalti
utilizatori. Cu timpul veti fi recunoscut de prieteni dupa nick, chiar si cautat dupa acesta. Asa ca
alegeti-va cu grija nick-ul pentru ca acesta va reprezenta persoana dumneavoastra pe IRC. Va puteti
schimba nick-ul cu comanda /nick nume

Gasirea unui canal de discutii.

Nu este cu nimic deosebit ca sa gasiti pe IRC sute, mii, chiar zeci de mii de canale. Putine dintre ele
sunt permanente, restul "vin si pleaca". De obicei numele canalului reflecta natura discutiilor ce au loc
in el. Multe canale eu chiar si un topic. Numele canalelor se tinde a ramane neschimbat pe cand
topicul nu. De exemplu pe canalul #romania poate fi dat ca si topic "Haide Dinamo!!!!!:))))" pe cand in
alta zi "Cine vrea in NATO?"
Veti observa ca numele canalelor incep cu #exemplu: #romania. Daca va hotarati sa va "alaturati"
acestui canal tastati /join #romania si sunteti intrat. Tastati niste urale de bun venit si incercati sa va
"infigeti" intr-o discutie. La inceput s-ar putea sa va simtiti singur, dar cu timpul se rezolva. Ar fi foarte
interesant daca s-ar putea sa obtineti o lista cu canalele unde exista numai veselie si voie buna, dar
nu se poate. In schimb puteti sa obtineti o lista cu toate canalele inpreuna cu numarul de utilizatori din
fiecare canal si topicul canalului. Pentru aceasta tastati /list. Topicul canalelor este fixat de cei care
creaza sau modereaza canalul. Ei se numesc operatori sau pe scurt "op". Pe canal puteti schimba
idei, pareri si tot felul de informatii cu diferite persoane. De exemplu unele firme organizeaza sesiuni
de IRC in care cumparatorii pot discuta cu reprezentatii acelei companii despre un produs sau alt fel
de subiecte.
Pe IRC pot participa mai multi oameni la o discutie intr-un canal sau chiar in mai multe canale. Nu
exista limite in acest domeniu. Singura limita este viteza de tastare a dumneavoastra. IRC-ul va fi
distractiv si poate constitui o sursa de inspiratie pentru dumneavoastra.
Elev : Burluc Bogdan
Clasa : a-XII-a B
INFORMAŢIA ŞI INFORMATICA

Chestiuni preliminarii

Invarianţii reprezintă rezultatul acţiunii legii simetriei universale, conform

căreia partea simetrică a fenomenelor se conservă, ea reprezentând
perenitatea, stabilitatea, istoria transmisibilă.
Parametrul pe care termodinamicienii l-au numit entropie (introdus de
Clausius în 1865), va deveni prin Norbert Wiener, Ştefan Odobleja, Claude
Shannon un invariant universal ce unifică energia şi informaţia, devenind
criteriu de măsurare a gradului de incertitudine a oricărui sistem.
Din perspectiva dialecticii informaţionale, lumea în care trăim are un început, o origine care a conţinut
programul (ciclurile trecute se înscriu informaţional în ciclul următor), care include sensul şi finalitatea
evoluţiei, aşa cum oul conţine caracteristicile fiinţei viitoare. Astfel, am putea vorbi deci despre o ereditare
cosmică, despre o perpetuare a caracteristicilor generale şi specifice. Viitorul şi trecutul sunt într-o
corespondenţă biunivocă, într-o relaţie de dependenţă prin care viitorul este modificat de trecut, iar trecutul
este determinat de viitor.

Cu cât pătrundem în macro şi microunivers, ne apropiem de momentul Marii Explozii: trecutul şi

viitorul, spaţiul şi timpul se întrepătrund, formând un continuum spaţio-temporal-gravitic. Din acest unghi de
vedere, hazardul nu există; există numai întâmplarea care reprezintă forma potenţială a realităţii, mulţimea
posibilităţilor, iar inteligenţa nu mai este un eveniment întâmplător, ci unul programat. Admiţând că istoria
unui ciclu universal se esenţializează în programul următorului ciclu, devine validă existenţa inteligenţei
superioare, multidimensionale care nu poate fi atinsă cu mijloacele existente într-un spaţiu cu un număr mai
mic de dimensiuni. În această perspectivă, religia este o amintire, nicidecum un rezultat imperfect al nevoii
de cunoaştere.

Unificate, masa şi energia (Albert Einstein – 1905) apoi masa, energia şi

informaţia (Claude Shannon – 1948) ne determină să conchidem că lumea în
care trăim este o lume unitară, logică, subtil programată, cu sens, semnificaţie
şi telefinalitate. Odată calculat echivalentul termic al entropiei informaţionale,
putem stabili cu multă precizie cantitatea de energie necesară trecerii unui
sistem de la un nivel entropic la altul.
Acelaşi parametru măsoară nivelul de dezordine al sistemului economic,
social, politic, stabilind sensul de desfăşurare a proceselor şi condiţiile de
ireversibilitate. Nevoia de ordine ar conduce, într-o primă observaţie, la
concluzia că sistemele ar trebui orientate către stările cu entropie minimă.
Mitul prometeic s-ar stinge în frumuseţea liniilor perfect simetrice, sigure ale
cristalului în care ordinea ar domni într-o lamentabilă armonie. Totul ar fi
perfect, nimic n-ar tulbura, n-ar exista eroism, curaj, căutare, totul ar fi ordine
şi ierarhie. Sistemele autoritare evoluează în sensul minimizării funcţiei
entropice; birocraţia, centralismul, imobilitatea caracterizează fiecare element
al structurii care tinde către o absurdă şi artificială perfecţiune prin ignorarea
individualităţii.
Sistemele care tind către entropie maximă sunt acelea care produc
entropie (se autodezorganizează); energia (vitalitatea) se degradează entropic
prin exacerbarea libertăţii individuale. Starea normală a sistemului social se
măsoară după gradul de productivitate, care se maximizează în condiţiile unei
entropii controlate. Nivelul ordinii universului se distinge prin acceptarea
inteligenţei într-o armonie netulburată, dar demitizată prin informatizare. Mai
mult decât atât, universul este el însuşi inteligenţial (adică are capacitatea de
a produce şi întreţine reţele de inteligenţă).
Luciul fântânii surprinde într-un joc secund tentaţia cosmosului prin care nevoia de comunicare se
încheagă ca o veritabilă poezie a tehnicii spiritualizate. Demitizarea vieţii nu ne abandonează într-o lume a
lucrurilor, care ne-ar putea domina sau conduce (soarta omului într-o lume superelectronizată), ci într-un
orizont în care emoţia crepusculului se retrăieşte alături de ochii adânci ai computerelor. Omul entropic
devine astfel judecător şi judecat, cu atitudine în care valoarea metaforei se măsoară prin nesfârşita
mângâiere a speranţei spre frumuseţea celuilalt. Deoarece prin combinaţii de numere putem obţine
simboluri, caractere şi litere, acestea îşi modifică semnificaţia de element contabil, devenind principiu
explicativ al raporturilor armonice din univers. Sarcina legiuitorului este de a menţine sistemul într-o stare
entropică determinată de politic. Dacă ar fi să emitem un principiu al gradului de dezordine la nivelul
entropic, la care să se găsească un sistem, atunci acesta ar fi: gradul de dezordine al unui sistem trebuie să
fie acela care-i maximizează productivitatea. Este, astfel, ţinut sub control gradul de dezordine al sistemului
prin norme obligatorii (legi, decizii, hotărâri, ordonanţe etc.). Orice normă elaborată din dorinţa de stăpânire
a unui fenomen entropic induce, la rândul ei, dezordine în sistem. Cantitatea mare de informaţie ce trebuie
analizată de legiuitor, pentru a-şi impune voinţa în scopul atingerii obiectivului, reprezintă principalul
obstacol în determinarea nivelului entropic al sistemului; de aceea, aranjarea, căutarea, ordonarea şi
sortarea informaţiilor, pe de-o parte, dar şi implicarea calculatorului în procese de raţionalizare, pe de altă
parte, dau tehnicii un profund conţinut uman.

Teoria informaţiei sau, mai precis, teoria statistică a comunicaţiei este

rezultatul lucrărilor unui mare număr de cercetători: H.Nyquist, R.W.L.Hartley
etc., care au studiat modalităţile de utilizare optimă a mijloacelor de
transmitere a informaţiei. Prima expunere sintetică a teoriei statistice a
comunicaţiei este făcută în 1947 de Claude E.Shannon, inginer la Bell
Telephone. Studiul informaţiei presupune, pe de-o parte, analiza informaţiei
propriu-zise - cantitatea de informaţie, entropia unei surse de informaţii -, iar
pe de altă parte, canalul de transmitere (linii telefonice, radio, fibre optice,
unde laser, televiziune sateliţi etc.) cu proprietăţile sale şi, în fine, relaţiile care
există între informaţia ce urmează a fi transmisă şi canalul a cărui utilizare
trebuie optimizată. Problema optimului presupune existenţa funcţiei obiectiv şi
a restricţiilor (problema extrem condiţionat).
Din acest unghi de vedere, teoria informaţiei este o teorie a semnalului în
sens larg, ea analizând sistemul sursă - canal - receptor, aplicându-se
telefoniei, radarului, fiziologiei sistemului nervos sau lingvisticii.
Conceptele de bază ale teoriei informaţiei sunt de o mare simplitate şi
generalitate, încât ele sunt aplicabile matematicii, sociologiei, lingvisticii şi
informaticii.
Informaţia desemnează unul sau mai multe evenimente dintr-un ansamblu
finit de evenimente posibile, iar entropia reprezintă unitatea de măsură a
gradului de informatizare a unui sistem.
În sens larg, entropia este mărimea ce desemnează gradul de dezordine
al unui sistem. Noţiunea este introdusă în termodinamică, ea reprezentând
principiul II al termodinamicii şi se reprezintă ecuaţional astfel
dQ
ds ≥
T
Al doilea principiu afirmă că în decursul evoluţiei unui sistem izolat, există
o mărime fizică a cărei valoare nu poate decât să crească. Importanţa acestei
mărimi fizice a fost recunoscută în 1854 de către R.Clausius, care a numit-o
entropie (1865). Spre deosebire de precedentul, acest principiu este specific
termodinamicii. În majoritatea teoriilor fizice, timpul este presupus izotrop, cu
alte cuvinte există o invarianţă a legilor fizicii în raport cu inversarea sensului
timpului. Spre deosebire de această situaţie, în termodinamică există
procesele ireversibile care permit să se fixeze sensul în care se scurge timpul.
În termodinamică, timpul este anizotrop. Entropia unui sistem pentru care
timpul ar fi izotrop fiind lipsită de semnificaţie fizică, convenim ca entropia
unui astfel de sistem să fie nulă oricare ar fi starea sa. În mod mai general,
vom numi sistem mecanic orice sistem care posedă această proprietate.
Stările unui sistem mecanic le vom nota cu (m). Procesele mecanice naturale
fiind reversibile, avem:
( m1) → ( m2) şi ( m2) →( m1)
Existenţa mărimii de stare numită entropie şi notată cu H, I, S(a) care nu
poate decât să crească în decursul evoluţiei naturale a unui sistem izolat,
implică relaţia următoare:
S (a) = S ((a1)) + S ((a2))
1 2

S (a ) = S ((a1)) + ... + S ((ai )) + ... + S ((an )) ,

1 i n
2 ≤ i ≤ n -1

dacă avem (a) → (b), atunci S(a) ≤ S(b).

În 1995, prof.Hoffmann de la Universitatea din Braşov, propune constanta:

H = C0 = R ln 2 = 5,763 J/(mol K bit)
cu ajutorul căreia putem determina echivalentul termic al entropiei informaţiei;
altfel spus, cu ajutorul constantei invocate se determină cantitatea de energie
termică necesară obţinerii unui bit de informaţie.
O informaţie desemnează prin definiţie unul sau mai multe evenimente
dintr-un ansamblu finit de evenimente posibile.
Fie o stivă de dosare de 6 culori şi 5 mărimi diferite. Dacă documentul
căutat va fi într-un dosar roşu, timpul de căutare se va scurta, iar dacă dosarul
este de mărimea i ∈ [1,5], oferim o nouă informaţie care scurtează şi mai mult
timpul căutării.
Practic vorbind, o informaţie este cu atât mai interesantă cu cât ea
diminuează numărul posibilităţilor ulterioare; de aceea, s-a ajuns la definirea
cantităţii de informaţie ca o funcţie crescătoare de N/n, în care:
N reprezintă numărul de evenimente posibile
n subansamblul desemnat de informaţie.
I = k ⋅ log(N/n),
unde: k este o constantă ce depinde de alegerea unităţii de măsură, alegem
ca unitate de cantitate de informaţie pe aceea care reduce nesiguranţa la
jumătate:
1
n = N/2, k = log 2
2 = bit
I = log 2 ( N / n) [I]

Când dispunem de două informaţii, cantitatea totală de informaţie nu este

egală cu suma cantităţii de informaţie.
N = nr.total de dosare
n1 = nr. dosare roşii
n2 = nr. dosare de mărimea i
 n = n1 + n2
log(N/n1) → documentul căutat este într-un dosar roşu.
log(N/n2) → documentul căutat este  N într-un
n1  dosar de mărime i.
( N / n1 + n2 ) =seloggăseşte
log2Documentul 2
( N / n ) = log 
într-un2dosar⋅
 n nroşu
=
 de mărime i:
 1 
N n N n N n
= log2 + log2 1 = log2 ⋅ 2 = log2 + log2 2
n1 n n2 n n2 n
log(n1/n) este cantitatea de informaţie suplimentară pe care o dă indicaţia
"într-un dosar mic" atunci când indicaţia "într-un dosar roşu" este cunoscută.
Considerând sistemul E format din subsistemele E1, E2, ..., Ep, atunci
cantitatea de informaţie a subsistemului Ei este:
I(Ei) = log2(N/ni)
iar entropia
p
sistemului este:
ni N
H =∑ log 2
i =1 N ni

Entropia unui sistem aflat la echiliru este maximă. Entropia este o funcţie
luniformă, continuă şi diferenţiabilă.
Entropia S(x) est eo funcţei omogenă de ordinul I.

S ( x ) = λS ( x )

Această noţiune pierde din caracterul său abstract atunci când este aplicată
unui ansamblu de evenimente guvernate de o lege de probabilitate.

Informaţie şi limbaj

Orice model de comunicare este, în acelaşi timp, un model de translaţie,

de transfer de semnificaţii. Fiecare persoană recurge, deliberat sau datorită
unor deprinderi nemijlocite, la două surse de aprovizionare lingvistică:
limbajul curent, corespunzător nivelului său de instruire şi un tezaur de
limbă personal - parte indisolubilă a subconştientului, a amintirilor şi a
ansamblului unic, specific identităţii somatice şi psihologice a individului.
Fiecare act de comunicare are un substrat personal ce modifică definiţiile -
mutaţiile semantice curente din limbajul public. Conceptul de limbaj normal
sau standard este o ficţiune statistică; de aceea, limba unei comunităţi, oricât
de uniformă ar fi configuraţia sa socială, este o totalitate inepuizbabilă şi
multiplă de atomi lingvistici, de sensuri personale definitiv
ireductibile. Vorbim pentru a comunica, dar şi pentru a ascunde, a lăsa unele
lucruri nerostite. Capacitatea fiinţei umane de a minţi are o paletă largă, de la
tăcere până la minciuna sfruntată.
Modelul de comunicare "emiţător-receptor", care reprezintă orice proces
somiotic şi semiontic, este ontologic echivalent cu modelul "limbă-sursă, canal
de transmitere, limbă-receptoare". În etapele procesului de comunicare există
operaţii de descifrare interpretativă, funcţii de codificare-decodificare sau
sinapsă. În interiorul unei limbi sau între mai multe limbi, comunicarea umană
este echivalentă cu traducerea, iar un studiu al traducerii este un studiu al
limbii. Faptul că zeci de mii de limbi diferite, reciproc incomprehensibile, s-au
vorbit şi se vorbesc pe mica noastră planetă este o expresie grăitoare a
enigmei profunde a individualizării umane, a dozelor biogenetice şi
biosociale care confirmă că nu există două fiinţe umane identice. Limbajul este
o selecţie evolutivă, avantajoasă, dar în acelaşi timp, reducător, limitativ al
spectrului mai larg de posibilităţi semiotice.
Referindu-se la posibilul transfer al conceptelor filozofice chineze în
engleză, I.A.Richards remarca: "Avem de-a face, în acest caz, cu ceea ce ar
putea fi posibil cel mai complex tip de eveniment ce a avut loc în evoluţia
universului. Trecerea de la limbajul natural la cel formal nu rezolvă problema,
dar o transferă din planul ontic în cel tehnic, logico- matematic".
Faptul că sate aflate la câţiva kilometri depărtare, nedespărţite prin ape sau înălţimi ce ar constitui
bariere, folosesc limbi ininteligibile face neoperantă schema darwiniană a unei evoluţii şi ramificaţii după
caracterul propriu şi economia demonstrabilă a mecanismului de adaptare. De asemenea, nu
dispunem de criterii care să ierarhizeze limbile sau de o bază solidă pentru a dovedi că limbile au dispărut
datorită mijloacelor gramaticale sărace; dimpotrivă, unele din limbile moarte se află printre splendorile
indiscutabile ale inteligenţei umane.

Varietatea faunei şi florei nu reprezintă o întâmplare sau irosire, ea este un

factor nemijlocit al dinamicii creşterii evolutive, al polenizării încrucişate şi
selecţiei competitive; din acest unghi, corelat cu sfera posibilităţilor ecologice,
sporirea speciilor este rentabilă.
Departe de a fi rentabile şi demonstrabil avantajoase, numărul şi
varietatea foarte mare de idiomuri umane, împreună cu realitatea unei
incomprehensibilităţi reciproce, constituie un obstacol serios în calea
progresului speciei.
Numeroase culturi şi comunităţi au dispărut din istorie pentru că limbajul
lor specific nu permitea comunicarea cu principalele curente de forţă
intelectuală şi politică. Nu de puţine ori, deosebirile lingvistice şi incapacitatea
exasperantă a oamenilor de a se înţelege unii cu alţii au generat resentimente
şi dispreţ reciproc.
Putem concluziona că limbile au fost, de-a lungul istoriei omenirii, zone de
tăcere pentru alţi oameni şi limite de separare.
Toate civilizaţiile au versiunile lor despre Babel, mitologia lor privind
împrăştierea iniţială a limbilor. Există două încercări fundamentale de a
rezolva metaforic problema. Greşeala iniţială, eliberarea accidentală a haosului
lingvistic, în maniera cutiei Pandorei sau, mai obişnuit, condiţia limbajului
omenesc, incapacitatea de a comunica prin nici un canal constituie o
pedeapsă. Un turn nebunesc a fost înălţat spre stele. Titanii s-au luptat cu
sălbăticie între ei şi din rămăşiţele lor au apărut fragmentele separate ale
limbajului; trăgând cu urechea la taifasul zeilor, omul muritor a fost lăsat năuc
şi a uitat complet limba sa maternă universală.
Leibnitz şi J.G.Hamann afirmă că esenţa omului este legată de limbă; misterul limbajului caracterizează
esenţa sa, poziţia sa intermediară în succesiunea ce se întinde de la materia neînsufleţită la ordinul superior
al creaţiei. Limba este materială prin faptul că necesită acţiunea muşchilor şi a coardelor vocale, dar ea
este, în acelaşi timp, nepalpabilă şi, datorită înregistrării şi amintirii, atemporală, deşi acţionează într-un
flux temporal.

Limba Arhitectului Universal, limba paradisului Ur-Sprache a fost în

concordanţă cu realitatea ca nici o altă limbă după Babel. Cuvintele şi
obiectele s-au potrivit, existând o trasare completă a limbii pe adevărata
substanţă şi formă a lucrurilor. Fiecare denumire, fiecare proporţie a fost o
ecuaţie, cu rădăcini unic şi perfect definite, între percepţia umană şi realităţile
situaţiei.
Astfel, Babelul a reprezentat a doua cădere a omului în unele privinţe la fel
de tristă ca prima. Adam fusese izgnoit din grădină - exilul omului din
harmonia mundi -, oamenii erau acum alungaţi din singura familie a
omului, limba universală.
Numele de esperanto conţine în el, nedeghizată, rădăcina unei speranţe
vechi şi rezistibile.
Kepler a fost de acord cu împrăştierea limbajului iniţial, iar sclipirile
semnificaţiei divine puteau fi găsite în logica pură a matematicii şi în tonurile
armonice tot matematice în esenţă.
 Muzica sferelor, acordurile pitagoreice, logica internă a existenţei proclamă
arhitectura ascunsă a limbajului divin.
Scrierile lui Menard privind "un vocabular poetic al conceptelor" şi cele
privind "legăturile dintre gândirea lui Descartes, Leibnitz şi John Wilkins"
constituie trimiteri la eforturile secolului al XVIII-lea de a realiza un sistem
lingvistic şi ideogramatic universal.
Monografia despre "logica simbolică a lui George Boole" indică
realizarea legăturilor dintre aspiraţia timpului spre o inter-lingua pentru
discursul filozofic şi "universalismul" simbolicii moderne şi al logicii
matematice.
Leibnitz a fost interesat de posibilităţile unui sistem semantic universal,
inteligibil pentru toţi oamenii. Un asemenea sistem ar fi similar cu simbolismul
matematic, atât de eficace tocmai pentru că operaţiile matematice au
convenţii ce par să fie desprinse din însăşi arhitectura gândirii umane şi se
înfăţişează independente de orice variaţie locală. Simbolismul matematic este
implicat în aproape toate modelele elaborate pentru o gramatică universală.
Toată dizertaţia de până aici reprezintă un argument incontestabil al direcţiilor în care se deplasează
nevoia de comunicare, şi anume către un limbaj universal într-o societate în care totul se universalizează:
forţa de muncă, aspiraţiile, condiţiile de trai, legile ţărilor care trebuie armonizate unei înţelegeri globale sau
regionale etc. Toate aceste probleme de mare actualitate au un impact imprevizibil asupra sistemului şi
conştiinţei economice şi juridice, pe de-o parte, datorită tehnicii informatice care modifică ierarhiile
tradiţionale în administraţie, iar pe de altă parte, datorită nevoii de adaptare a legilor raţionale şi de
armonizare a acestora într-un cadru mai larg, proces care de multe ori vine în contradicţie cu tradiţia,
obiceiurile şi convingerile unui anumit grup social.

Nevoia de comunicare a economiştilor din diverse ţări ale planetei este

evidenţiată de cel puţin două elemente fundamentale:
- procesele economice, financiare, informaţionale depăşesc, de cele mai multe ori, graniţele şi de
aceea, punerea în acord a intereselor partenerilor, stingerea conflictelor, precum şi construirea unor instituţii
transnaţionale presupun, înainte de toate, comunicarea economiştilor care reprezintă avangarda oricărei
acţiuni; toate instituţiile internaţionale au şi intenţia schimbului economic;

- obligarea economistului de a acţiona în limitele unui sistem conduce la

micşorarea schimbului de valori, la imposibilitatea realizării unui concept
economic universal, deci la imposibilitatea comunicării atât din punct de
vedere al barierelor conceptuale, cât şi de limbaj. Informatica pare să
rezolve sau cel puţin să atenueze din limitările originale prin
extinderea limbajului tehnic informatic şi încoronarea lui drept limbaj
universal de comunicare. Extinderea activităţii informatice de la operatorul
individual la reţelele locale, naţionale şi regionale la reţelele deschise de tip
INTERNET, reprezintă paşi importanţi spre realizarea unei paradigme
economice planetare.

Informatica

Calculul prin metode mecanice este la fel de veche ca şi sistemele de

numeraţie; primul calculator mecanic este realizat de Blaise Pascal în 1647,
pentru ca în 1945 John von Neumann să elaboreze conceptul de program
memorat; el are contribuţii semnificative în mecanica cuantică şi teoria
jocurilor.
Anul de naştere al informaticii tehnice este 1946, când a fost creat
Computerul Electronic de Integrare Numerică Aritmetică construit cu tuburi de
mari dimensiuni şi cântărind sute de tone. John von Neumann a construit în
1951 calculatorul EDVAC (Electronic Discrete Variable Automatic Computer),
iar în 1949 Maurice Wilkes de la Universitatea Cambridge a realizat EDSAC
(Electronic Delay Storage Automatic Computer), primul calculator care
dispunea de sistem de operare.
 Următoarea generaţie de tehnică informatică a fost cea bazată pe
semiconductori care, odată cu descoperirea procesului, a fost înlocuită de
generaţia actuală.
Cuvântul informatică a fost propus în 1962 de Philippe Dreyfus, pentru a
caracteriza tratarea automată a informaţiei. Acest termen a fost acceptat de
Academia franceză în aprilie 1966 cu următoarea definiţie: "Ştiinţa tratării
raţionale, în special prin maşini automate, a informaţiei considerată
suport al cunoştinţelor umane şi al comunicării în domeniul tehnic,
economic şi social".
Această definiţie corespunde la două grupe de discipline sensibil distincte:
– ansamblul tehnicilor puse în lucru pentru utilizarea calculatoarelor
(electronic data processing);
– o ştiinţă nouă care nu este fundamental legată de utilizarea
calculatorului (computer science).
Tratarea automată a informaţiei, în special cu ajutorul calculatoarelor,
pune în legătură un mare număr de discipline ştiinţifice într-un câmp larg de
aplicaţii (ştiinţă, economie, administraţie).
Informatica este o ştiinţă de graniţă al cărei conţinut este determinat de calculatoare, structurile
intelectuale, algoritmii de calcul ştiinţific şi instituţii (contabile, industriale etc.).

Apariţia calculatorului a atras din nou atenţia asupra algebrei binare a lui
George Boole, lărgindu-se considerabil domeniul matematicilor speciale,
pentru care computerele reprezintă o aplicaţie remarcabilă.
Teoria automatelor şi teoria limbajelor – naturale şi artificiale – dau
calculatoarelor o valoare nouă.
Dezvoltarea algebrei liniare, a statisticii, a calculului numeric, ecuaţii
diferenţiale, analiză funcţională, a permis realizarea şi modelarea fenomenelor
din domenii care păreau inabordabile cu doar 1-2 decenii în urmă; procesele
de simulare, cercetările operaţionale, teoria jocurilor au permis intervenţia
calculatorului în toate domeniile activităţii umane.
Numărul nu mai este doar un element contabil, ci un principiu explicativ al raporturilor armonice din
univers; prin intermediul calculatorului, se trece de la analiza liniară la cea matricială – mai apropiată
intimităţii fenomenelor ce compun realitatea.

Prin intermediul codurilor, calculatoarele au căpătat calitatea de a utiliza

numere, litere, semne de punctuaţie, deci texte. Tratarea lingvistică a
informaţiei a extins domeniul aplicaţiilor informatice, incluzând deopotrivă
ştiinţele umaniste.
Transferarea informaţiei din limbajul natural - care, după cei mai
remarcabili cercetători lingvişti, nu reprezintă suportul informaţiei, ci
informaţia însăşi, apărând sintagma că omul gândeşte în limba sa - în cel
formal, a extins domeniul logicii (apărând studii remarcabile de logică juridică),
al informaticii, apărând studii de informatică medicală, juridică, statistică etc.
Fiind o ştiinţă relativ nouă, cibernetica lui Norbert Wiener, teoria
informaţiei lui Claude E.Shannon nu au epuizat generalizările posibile ale
ştiinţei informaţiei.
Este posibil, dacă luăm în calcul complexitatea sistemelor de exploatare
(timp real, timp partajat, reţele de calculatoare), diversitatea aplicaţiilor
(psihologie, pedagogie, drept, fiziologie, traduceri dintr-o limbă în alta), să
deducem teoremele specifice informaticii, care o fac să treacă de la stadiul de
ştiinţă virtuală la cea de ştiinţă reală.
În sens larg, tratarea informaţiei reprezintă o parte importantă a activităţii
umane şi este la fel de veche ca omul însuşi. Analiza acestei activităţi, care
este obiectul informaticii, a permis tratarea cunoştinţelor sub două aspecte:
Aspectul semantic, care reprezintă conţinutul de cunoştinţe,
semnificaţia – ideile care se transmit.
 Aspectul sintactic, care reprezintă structura, regulile gramaticale
utilizate pentru construirea ideilor.
Aceste două aspecte sunt fundamental distincte: acelaşi mesaj poate fi
tradus în română sau franceză făcând apel la sintaxe diferite, dar conservând
sensul.
Informaţia, în sens informatic, formează suportul cunoştinţelor; informatica
are drept obiect de investigaţie doar aspectele sintactice, ea exclude aspectele
semantice.
În consecinţă, două mesaje având acelaşi conţinut, scrise în franceză sau
română, sunt considerate din punct de vedere informatic ca două mesaje
distincte.
Simplificând, putem spune că pentru o limbă determinată, pentru care un
dicţionar permite cunoaşterea semanticii limbii, gramatica descrie sintaxa
(regulile conjugării, acordul subiectului cu predicatul, regulile pluralului etc.).
Mai general, având dat un ansamblu de elemente, obiectul informaticii îl reprezintă regulile ce permit
combinarea elementelor între ele, structura sintactică a sistemului şi regulile operaţionale ce permit trecerea
de la o structură la alta, făcând sistematic abstracţie de semantică; informatica trece astfel de la limbajul
natural-semantic la cel artificial, simbolic, formal.

PROBLEME LINGVISTICE ŞI SOLUŢII TEHNICE

Noţiuni preliminarii

Fiecare sistem informatico-juridic posedă caracteristici proprii şi are o

finalitate particulară. Paletei largi care se întinde de la redactarea actelor la
contencios, de la consultări la concluzii sau de la pledoarie la judecată, îi
corespund instrumente documentare informatice sau documente clasice.
Revistele de jurisprudenţă, de doctrină, colecţiile de texte, monografiile nu
sunt concepute după aceleaşi principii, dar în informatica documentară
elementele care dising băncile de date sunt opţiunile tehnice legate de
adecvarea instrumentului informatic materialului documentar.
- Zgomotul şi liniştea
Pertinenţa unui sistem depinde de alegerea anumitor opţiuni tehnice şi ea
este evaluată prin cuantificarea zgomotului şi liniştii. Răspunsul obţinut de la o
bancă de date este zgomotos când include şi documente care conţin
concepte aflate în enunţul întrebării, dar nu au legătură cu subiectul. Aceste
confuzii sunt clasice şi fac parte din folclorul informaticii juridice. O altă
consecinţă este liniştea, ceea ce desemnează că nu s-au obţinut documente
care erau pertinente chiar dacă figurau în fondurile documentare, dar din
modul de formulare a problemei sau a interogării au fost excluse.
Unitatea de măsură a fiabilităţii (coeficientul de pertinenţă)
Coeficientul de pertinenţă al unei bănci de date, Kmz, respectiv Kml, este
măsurabil cu ajutorul unor coeficienţi medii de zgomot şi de linişte. Kmz
reprezintă raportul dintre numărul documentelor pertinente şi numărul total al
documentelor obţinute în timpul unei cercetări;
 Kml reprezintă raportul dintre numărul de documente pertinente obţinute şi
numărul total de documente pertinente ce figurează în banca de date.

K mz
Ka =
K ml

reprezintă măsura adecvării fondurilor documentare la necesităţile

utilizatorului, coeficient definit prin raportul dintre numărul de documente
pertinente şi numărul total de documente ce figurează în banca de date.
Această măsură este relativă şi poate fi înlocuită prin cunoaşterea apriori a
compunerii fondului documentar.

Mai multe soluţii pentru o problemă unică

Juriştii şi informaticienii caută soluţiile tehnice care asigură pertinenţa
maximă a unui sistem. Este vorba de a găsi în baza de date documentele ce
interesează o anume problemă. Reperarea documentului respectiv nu ar pune
nici o problemă dacă am avea certitudinea că cercetătorul utilizează, pentru a-
şi defini întrebarea sa, cuvântul sau combinaţia logică de cuvinte care este
cuprinsă în documentele susceptibile de a-i aduce informaţia căutată.
Acest cuvânt trebuie să acopere singur trei forme de expresii:
- cea a conceptului căutat de utilizator;
- cea a unui criteriu de triere al calculatorului;
- cea a redactării efectuate de autorul documentului.
Cunoaştem ceea ce este aproximativ în trecerea de la concept la cuvânt şi
de la verb la scriere. Problema stilului folosit împinge, în mod natural, pe
scriitor să varieze formele de exprimare a unui concept unic. Figura de stil,
hiperbola, parafraza, recurgerea la imagini şi la termeni elevaţi, sunt des
utilizate în procesul de redactare a textelor juridice.
Proiectanţii sistemelor de documentare au pus la punct soluţii diverse,
chiar contradictorii în aparenţă: în anumite cazuri, situate pe două nivele;
unele ating apriori structura documentului introdus în memorie, în timp ce
altele interesează funcţionarea programului de cercetare.

BAFTA !!! de la cattaniut@clopotel.ro

Creativitatea ca produs
1 Actualitatea temei abordate

Stimularea potentialului creativ al elevilor reprezinta una din

principalele prioritati ale educatiei in lume la acest inceput al mileniului
III.

In conditiile existente la noi, e necesara dezvoltarea creativitatii fiecarei

personalitati,inca din copilarie, asa incit viitorii absolventi ai liceiilor sa poata
contribui la progresul tarii noastre. Invatarea creativa a biologiei se bazeaza pe
capacitatea elevului de a elabora ceva nou,original,valoros, important si util
pentru sine si pentru mediul in care activeaza. Procesul dat stimuleaza
imaginatia si curiozitatea, initiativa si increderea in fortele proprii, independenta
in gasirea variatelor solutii-atitudini atit de solicitate in societatea
contemporana.

Termenul creativitate provine de la latinescul ,,creare”,ceea ce inseamna

a ,,zamisli”,,, a fauri ”, ,, a naste ”. In limbajul psihologic termenul a fost
adaptat initial pentru a defini capacitatea de creatie artistica. O definitie ampla
a creativitatii se propune in lucrarea ,,Pedagogie” de Bontas I. ,, creativitatea
este o capacitate complexa si fundamentala a personalitatii, care sprigininduse
pe date sau produse anterioare, in imbinarea cu investigatii si date noi, produce
ceva nou , original de valoare si eficienta stiintifica si social utila,ca rezultat al
influentelor si relatiilor factorilor subiectivi si obiectivi-adica a posibilitatilor
persoanei si a conditiilor ambientale, ale mediului socio-cultural.

Epoca in care traim cere fiecarui individ sa se adapteze la situatii mereu noi,
sa resolve numeroase probleme sociale si profesionale, sa gaseaca solutii
variate, ingenioase, originale.

Schimbarile globale se deruleaza in ritmuri tot mai accelerate. Pentru a

pregati tinerii sa faca fata transformarilor rapide ale vietii in aspectele
economic, politic,social,cultural e necesara dezvoltarea creativitatii elevilor la
toate disciplinele.

Scoala contemporana, centrata pe elev, are un rol bine precizat in

dezvoltarea uriasului potential intelectual, reprezentat de inteligenta si
creativitate care, pus in valoare, va asigura neintrerupt progresul socio-uman.
 1.1 Creativitatea ca produs

Edison considera ca actul creativ se compune din 99% transpirtie si 1%

inspiratie. Crearea unui produs reprezinta rezultatul unui proces complex, care
necesita multa munca.

,,Prin prisma produselor sale, activitatea de creatie se diferentiaza in creatie

stiintifica si creatie artistica. Dezvoltarea creativitatii stiintifice doar prin
discipline reale si a celor artistice prin discipline umaniste nu poate avea sorti
la izbinda.
Din contra educatia artistica se rasfringe si asupra creativitatii stiintifice,
dupa cum educatia stiintifica si tehnologica va avea repercusiuni si asupra
creatiei artistice, din moment ce substratul lor psihologic incumba aceleasi
mecanisme”

Produsele create de elevi la bilogie sunt foarte diverse : obiecte ( modele,

colectii, tablouri, filme foto si video, materiale didactice etc.), idei,
probleme, teste, proiecte, programe pentru utilizarea computerului, lucrari
literare ( poezii, proza, jocuri didactice, sarade, triade ), lucrari grafice
(desene, scheme de reper), ziare de sinteza, creatii musicale etc.
In literatura de specilitate sint descrise diferite clasificari ale nivelului
creativitatii ca produs al muncii creatoare:

1)Creativitatea expresiva – este o premisa de dezvoltare a formelor

superioare de creativitate. Produsele creative se caracterizeaza prin
spontanietate, fara a viza utilitatea si valoarea sociala a lor. Se manifesta la
nivel de exercitiu prin diferite solutii productive. Creativitatea expresiva poate
fi stimulata prin jocuri de creatie, desene cu subiecte liber alese, instituirea
unui climat favorabil. Nu se admit observatiii critice, pentru a nu bloca
spontanietatea activitatii elevilor.

2) Creativitatea productiva – se manifesta prin realizarea unor

lucruri utile pe baza anumitor tehnici imbunatatite. Produsele se deseobesc
cu putin de cele obisnuite, ele nu sunt foarte originale. Stimularea creativitatii
productive se realizeaza prin invatarea creativa, ce presupune metode de
descoperire si problematizare, largirea orizontului de cunostinte, acumularea
experientei.
 3)Creativitatea inovativa – este legata de cea expresiva si cea
productiva, dar in procesul ei se cauta o solutie noua, o interpretare originala
a unor lucruri cunoscute, prin combinarea ingenioasa a unor elemente. Se
descopera noi relatii intre obiecte si fenomene, dar cu totul neobisnuite.
Inovatia de acest fel sporeste simtitor productivitatea, imbunatateste
procesul de predare-invatare-evaluare.

4) Creativitatea inventiva – reprezinta nivelul creatiei persoanelor

talentate care produc noi idei, solutii, tehnologii.

5) Creativitatea emergenta – este nivelul descoperirelor

exceptionale in stiinta, creatie artistica, tehnica, etc. Celor mai valoroase
creatii li se acorda Premiul Nobil.

Calea de la etapa expresiva la etapa de creatie emergenta este lunga si

cere multe si sustinute efortri intelectuale pentru a educa si forma
personalitati creatoare ce vor dinamiza progresul tarii.

Cum este o personalitate creatoare?

Autorul Marin Stoica in ,,Psihopedagogia Personalitatii” caracterizeaza
personalitatea creatoare prin urmatoarele trasaturi: ,, motivatia superioara si
atitudinea creativa, pasiunea pentru munca si adevar, angajarea totala si
capacitatea de efort, nivelul de aspiratie, tenacitatea, noncomformismul,
receptivitatea fata de nou, inteligenta si imaginatia creatoare, largimea si
profunzimea cimpului de imagini si idei.”

1.2 Factorii creativitatii

Creativitatea ca proces este un act complex asupra caruia actioneaza diferiti

factori:

1)Ereditatea;
2)Capacitatile intelectuale ( imaginatia,inteligenta,memoria si gindirea);
3)Aptitudinile;
4)Caracterul;
5)Motivatia;
 6)Efortul de pregatire si investigare;
7)Mediul socio-cultural;

1.3 Metodele de stimulare a creativitatii se impart in:

a)Metode logico-matematice:

-Inventarul de attribute (insusiri);

-Incrucisarea fortata;
-Analiza morfologica;
-Matricea descoperirilor;
-Tehnica catalogului;
-Extensia limitelor metodologice.

b)Metodele psihosociale:

-Asaltul de idei (brainstormingul)

-Sinectica
-Ideea engineering (tehnica ideilor)

c)Metode si activitati scolare si extrascolare creative

Activitatile scolare si extrascolare pot constitui un cadru favorabil

dinamizarii creativitatii prin: munca independenta in clasa, rezolvarea
temelor pentru acasa, elaborarea proiectelor, expozitii ale elevilor,
sesiuni stiintifice, concursuri, olimpiade, documentarea si investigarea
stiintifica independente indeosebi.

Dintre metodele de invatamint care dezvolta creativitatea,

importante sunt cele active participative, printre care citam: invatarea
prin problematizare si descoprire semidirijata, metoda modelarii si
 exercitiile creative, care ar trebui sa existe in manualele scolare la
sfirsit de capitol sau dupa un grup de capitole.

Invatarea creativa are loc atunci cind elevii participa activ la lectie,
coopereaza in perechi si grupuri, cautind, aflind si aplicind elemente
noi de cunostinte, capacitati si aptitudini, prin intermediul metodelor
active, cum sunt descoperirea, problematizarea, modelarea, exercitiile
creative, jocul de rol etc.

1.4 Vizualiuarea creativa – reprezinta utilizarea deliberata a

imaginatiei creatoare, aplicata active in viata cotidiana, in scopul
atingerii obiectivelor, al depasirii obstacolelor, al sporirii constiintei de
sine si cresterii generale a calitatii traiului.

Folosirea vizualizarii creative cu copiii este mai cu seama plina de

satisfactii, fiind de obicei aproape o a doua natura pentru ei. Copiii au
nevoie fireasca si un talent deosebit pentru jocuri creatoare si pline de
imaginatii, astfel incit, pentru ei, folosirea inconstienta a imaginarului nu
presupune aproape nici un efort. Fara indoiala, este mult mai placuta si
mai clara decit multe alte materii care li se predau.
Fiind un instrument atit de firesc, vizualizarea creativa ii poate ajuta
sa creasca mai echilibrati si mai constienti de sine. Folosind diverse tehnici
de vizualizare, ne putem indruma copiii astfel, incit sa-si pastreze legatura
naturala, inascuta cu sinele creator si spiritual. In modul acesta, contribuim
nu numai la cresterea, ci si la dezvoltarea unor personae increzatoare in
propriile forte, intuitive, creatoare si iubitoare.

Aplicarea vizualizarilor creative dezvolta imaginatia elevilor,

capacitatea de a se echilibra si a se stapini, constiinta de sine,
autoaprecierea adecvata, instituie un climat deosebit la lectie si motiveaza
elevii sa realizeze obiectivele propuse.
In cadrul lectiei, metoda vizualizarilor creative se imbina armonios cu
metoda ,,Mesaje”

Metoda Mesaje e menita sa orienteze elevii spre succes, spre depasirea

blocajelor de creativitate, contribuie la stimularea curiozitatii, a dorintei de
autoafirmare, la crearea unei bune dispozitii inainte de lectia de biologie.
Mesajele sunt insotite de desene, de lucrari grafice. Ele faciliteaza
instalarea unui climat favorabil pentru autorealizare, deschidere,
colaboarare.
 Impactul mesajelor asupra personalitatii:

Creaza o dispozitie buna inainte de lectie;

Sporeste increderea in fortele proprii;

Apare dorinta de autoafirmare;

Dezvolta originalitatea;

Stimuleaza capacitatea de comunicare;

Dezvolta capacitatea de exprimare;

Stirneste interesul fata de laectie;

Apare dorinta de a acorda ajutor.

Metoda poate fi utilizata la lectie, pentru a corela obiectivele cu subiectul

studiat,
ea este aplicabila si in cadrul evaluarii formative a lectiei.

World Wide Web-ul: o tehnologie de îmbunătăţire a predării şi

învăţării?

Nimic până acum n-a captivat imaginaţia şi interesul profesorilor simultan în toată lumea decât
World Wide Web. Webul îi fac pe profesorii să regândească, redescopere modul de predare,
instruire şi şcolarizare de la grădiniţe până la facultăţi. Cerinţele au făcut ca Web-ul poate liber
instrui fără a ţine cont de limităţiile fizice ale auditoriilor şi a timpului redus cât şi a orarelor.
Tradiţionalele lecţii şi demonstraţii pot deveni Web bazându-se pe experienţele multimedia de
instruire pentru studenţi. Resursele de instruire a colegelor şi universităţilor pot fi mărite prin
resursele de instruire mondeale ale Web-ului. Mai mult, Web-ul poate ajuta reconcentrarea
instituţiilor noastre de la instruire (predare) la studiere, de la profesor la student.
Cu toate acestea, unele merite ale acestor cerinţe, se aşteaptă prea multe de la un instrument
creat numai cu câţiva ani în urmă de CERN, Laboratorul european din Geneva pentru Înalta
Energie a fizicii particulelor, pentru a face cunoscută cercetarea în comunitatea Fizică a Energiilor
Înalte. În acest articol aş dori să aduc la cunoştinţă cu ascensiunile Web-ului, oferind o analiză a
contribuţiei actuale în instruirea şi studierea în K-12 şi a studiilor superioare. Această lucrare pe
care o voi folosi pentru analizare a fost sugerată de către Gordon Davis, Inspector pentru studiile
superioare în Virginia, pentru Iniţiativa Infrastructurară a studierii naţionale Educom (Davis, 1995).
El a precizat că tehnologiile care se adresează către „marele probleme” a studiilor superioare
trebuie să răspundă la 3 cerinţe:

● Face studierea mai accesibilă?

● Măreşte perfectarea studiilor?

● Realizează cele spuse mai sus pe care le conţine, dacă nu micşorând, cât va costa o

unitate (nivel) de studii?

Acestea sunt cerinţe puternice, şi ele se aplică la K-12 la fel cât şi la studii superioare.
Administratorii de şcoală şi de licee, guvernul şi societatea cer răspunsuri la asemenea întrebări.
Unii vor spune că utilizarea Web-ului este inevitabil, deci nu e nevoie să fie justificat. Eu cred că
dacă Web-ul merită timpul şi investiţiile noastre, trebuie să corespundă cerinţelor şi necesităţilor pe
care le aduc aceste întrebări. Unde e posibil, eu voi aduce exemple la analiza mea despre instituţii
şi indivizi care la moment activează pe Web.

Poate Web-ul face instruirea mai accesibilă?

Fiecare din noi are probabil diferită înţelegerea ce înseamnă „accesul la studii”, dar majoritatea
vor fi de acord că aceasta înseamnă a face educaţia mai accesibilă de către mai multe persoane.
Asta este asigurarea locurilor de muncă a comunităţilor, acasă cu facilităţi de studii, a acelor care
nu sunt apţi să frecventeze şcolile sau colegiile din motive sau bariere culturale, economice sau
sociale. Instituţiile şi colegiile tradiţionale şi universităţile care s-au consacrat studiilor la distanţă
au asigurat facilităţi studenţilor inapţi să frecventeze instituţiile pentru o anumită perioadă de timp.
Până curând, ei transmiteau preponderent prin poştă, material instrucţional tradiţional tipărit, şi
posibil audio şi video înregistrări sau teleemisiuni. Acum aceasta se schimbă aşa cum profesorii
creează noi metode şi căi de înaintare pe Web a tehnologiilor de bază. O invitaţie, ecranul grafic,
materiale de studiu interactive multimedia, baze de date simplificate de acces şi căutare,
creşterea majoră de noi resurse mondiale, standarde tehnice deschise care permite oricărui
terminal a computerelor moderne să acceseze Web-ul sunt unele avantaje pe care instituţiile le
văd în Web ce face studierea mai accesibilă. Aici sunt câteva exemple despre cum Web-ul este
utilizat acum pentru a asigura accesul majorat la educaţie (studii).

Accesul la Studii Superioare

Universitatea Deschisă (Open University) din Britania este un prim exemplu despre utilizarea în
sistemul de învăţământ a Web-ului pentru a facilita accesul la studii la distanţă. De regulă,
instituţia cere ca studenţii să petreacă ceva timp în campus (orăşel studenţesc), cu toate acestea
sunt studenţi care nu pot îndeplini această cerinţă. În vara 1994, au experimentat oferind un curs
electronic de psihologie avansată pentru asemenea studenţi, folosind Web-ul şi alte accesorii
Internet. Studenţii raportau despre posibilitatea de a putea continua studiile sale fără părăsi
obligaţiunile sale familiale, profesorii găsesc experienţa obositoare, dar înviorătoare, pe când
asistentul de evaluare scrie că nivelul de contact şi interacţiunea dintre studenţi şi instructori sunt
similare cu cele din cursurile de vară. În anul curent Open University a oferit 2 cursuri de ştiinţă a
computerelor pentru studenţii din toată lumea prin intermediul Web-ului. Ei intenţionează să-şi
mărească lista de oferte şi chiar să aibă o formă de Web on-line (directă), în care studenţii ar
putea sugera intenţii şi cursurile care doresc să fie oferite prin Internet.

City University în Bellevue Washington o altă instituţie care are cursuri pentru studiu la distanţă
operează cu scopul de a face studiile accesibile pentru toţi care le doresc fără întreruperi de la
obligaţiunile de acasă sau servicii. De curând ei au stabilit EDROADS (Resurse de studii şi
Sistemul diplomei Academice Online), luând avantajul Internetului bazat pe Tehnologii oferind
programele sale. În prezent ei furnizează on-line programul de diplomă MBA şi a BS în Ştiinţe de
Computer. Prin Web-ul mondial universitar, studenţii din toată lumea se înscriu la universitate,
la cursuri şi completează cursurile electronice. Ei deasemenea trimit întrebări şi sarcini
instructorilor in saitul Web şi participă la forumuri în direct la nivel de curs.

Două exemple de instituţii tradiţionale ce folosesc Web-ul la bază cursurile sale la distanţă sunt:
Birkbeck College de la Universitatea din London, Anglia şi Universitatea Massachusetts
Dartmouth. În 1995, Departamentul de Cristalografie din Birkbeck a început să ofere un curs de 15
săptămâni numit „Principiile Structurii Proteinei” total oferit pe Internet. În mijlocul cursului unde
Web-ul se baza pe interactivitate, modulele grafice de studiu erau create de 30 experţi din toată
lumea. Activităţile Web erau sprijinite de discuţii on-line cu alţi studenţi sau consultanţi ai cursului.
Aproape 250 studenţi din toată lumea au participat incluzând Brazilia, China, Slovenia, Croaţia
atât cât şi ţările Vestice. Studenţii şi consultanţii de curs erau împărţiţi în grupe a câte 15-20.
Una dintre activităţile grupului era de a pregăti şi publica pe saitul Web a cursului, un raport de
cercetare despre proteina repartizată. Evaluările cursului erau destul de înalte.Un participant,
un student doctorat şi-a expus punctul de vedere pe saitul universităţii. Printre avantajele
principale enumerate a fost că el putea studia atunci când îi convinea, accesul la curs e simplu,
doar prin clikul mousului (şoricelului) şi menţinerea contactelor cu un număr mare de savanţi uşor
şi neoficial.

O alegere standardă a cursurilor de absolvire ce nu este oferită global e CyberED Universitatea

Massachusett din Dartmouth Departamentul de Studii Contabile. Cursurile CyberED pune
accentul pe folosirea Web-ului completat cu imagine, sunete şi video, pentru a prezenta
materialele, teste, comunicaţii între studenţi şi facultăţi şi propunând sarcini. Scopul său e de a
crea un mediu de studiu la distanţă ce ar putea concura cu tradiţionalul mediu de instruire din
clasă în calitate şi în conţinutul experienţei de studii... a încuraja noul model de instruire în care
profesorul nu este privit ca unica sursă a tuturor cunoştinţelor.

Cum este stabilită şi acreditată lista colegilor Universităţilor, se măreşte accesul la programele
sale a studenţilor pe Web, o nouă instituţie - „universitate virtuală” – pare să provoace modelul
dominant a studiilor superioare prin furnizarea accesului universal on-line a cursurilor. Până
când majoritatea nu sunt încă acreditate, aceste instituţii fac pârtie în ceea ce fără dubii va
deveni o metodă obişnuită de studiere în viitorul apropiat. Ei nu au un campus (reşedinţă) fizică.
Facultatea poate fi situată oriunde în lume. Ei fac rost de materiale tipărite deasemenea, dar
interacţiunea dintre studenţii facultăţii şi instituţiei şi a cantităţii considerabile de instrucţiuni au loc
on-line, în majoritatea cazurilor folosind Web-ul, poşta-electronică, conferinţele computerizate. Unii
dintre începătorii în acest domeniu sunt: Şcoala de studii Transformative a Institutului de Studii
Integrale din California ce oferă titlul de doctorand acreditat PhD, şi Colegiul Universitar
Internaţional ce oferă alte categorii (feluri) de programe neacreditate.

Accesul la Studiul K-12

Web-ul nu numai permite îmbunătăţirea accesului la colegii şi universităţii. Unele experimente de
acces on-line la studii se întâmplă la nivelul şcolilor publice, dar nu este atât de răspândit. Sunt
3 domenii în creştere unde Web-ul facilitează mărirea accesului şi livrarea continuă a cursurilor:
şcolarizarea acasă, şcolarizarea alternativă, furnizarea extensivă a cursului.

Şcolarizarea Acasă

Un mic grup de părinţi întotdeauna au ales să-şi excludă copii săi din şcolile publice şi să-i
educă acasă. Motivele pentru aceasta variază de la izolarea geografică, privire politice sau
convingeri religioase, la încrederea că ei ar putea face un lucru mai bun la educarea copiilor
săi decât şcoala. Web-ul devine un instrument important pentru asemenea părinţi şi copii la
accesul la resursele de instruire şi de a menţine contactul cu alţi părinţi şi copii ce participă la
şcolarizarea acasă. Deasemenea, bogăţia Web-ului va face şcolarizarea acasă o obţiune extrem
de populară pentru părinţi. Din cauza Web-ului, copii educaţi acasă nu vor mai suferi din motive de
lipsă de acces la materiale de studii calitative şi contacte cu semenii săi, două probleme ce lovesc
elevii. Saiturile Web pentru părinţi şi copii apar cu listele resurselor, liste de indivizi (persoane) şi
instituţii ce oferă ajutor şi informaţii în probleme juridice.

Şcolarizarea alternativă

O a doua arie de dezvoltare a folosirii Web-ului este şcolarizarea alternativă. Studenţii şcolii
alternative, asemeni colegilor săi au deasemenea lipsă de acces la materiale de studii. Aceasta se
schimbă deoarece, şcoala alternativă câştigă acces la Web. Şcoala virtuală în British Columbia,
este un exemplu a şcolii particulare ce capitalizează tehnologii de Internet pentru a promova o
alternativă a şcolii tradiţionale. Cu toate acestea denumirea sa puţin duce în eroare pentru că
studenţii se strâng în auditorii în Vancouver. Şcoala Virtuală foloseşte tehnologiile sale, inovate în
curriculum de bază. Web-ul este instrumentul de bază în găsirea cunoştinţelor. Nu sunt cursuri
oficiale a Şcolii Virtuale aşa că studenţii sunt încurajaţi să înceapă o afacere personală şi să facă
un succes financiar.

Cursurile extensive

O a treia arie care se măreşte în folosirea Web-ului este oferirea de cursuri mărite (extensive)
pentru studenţii prezenţi în licee sau adulţii ce caută să-şi mărească cunoştinţele prin studiu
acasă. Web-ul oferă aceleaşi avantaje a accesării a acestor 2 grupe ca şi pentru studenţii
universitari. Liceenii în curând vor găsi pe Web cursuri pe care şcolile nu le oferă, cursuri de
pregătire de asemenea pentru Plasarea Avansată cât şi cursuri universitare oferite în prealabil.
Adulţii ce caută să-şi completeze cunoştinţele sale, vor putea găsi cursuri în curând pentru a se
pregăti de examenele GED.

Departamentul Universităţii Indian a Studiilor ce oferă cursuri liceale şi colegiale în prealabil,

pentru stat sau mondial, este un exemplu de instituţie ce foloseşte Web-ul. Studenţii pot studia
independent on-line, comunica cu instructorii, trimite sarcini şi primi cursuri-ghiduri electronice de
pe saitul Web a Universităţii.

Noi bariere de acces

Cu toate că Web-ul rupe barierele fizice şi temporale de acces la educaţie, dar poate crea noi
bariere pentru studenţi. Aceasta include utilajul computerizat ce poate să nu funcţioneze, dificultăţi
în accesare şi instalarea programului soft, în instituţiile de învăţământ, sau distribuitorii de servicii
Internet pot crea multiple probleme. De îndată ce studentul primeşte acces la informaţie
problemele nu se sfârşesc. Traficul aglomerat pe Web pot îngreuna navigarea şi accesarea
saitului dorit sau chiar deconectarea de la site. Plus la aceasta şi preţul de conectare la reţea,
dacă studentul nu este din aceeaşi regiune şi preţul de folosire a serviciilor Internet când instituţia
nu poate fi accesată direct.

Toate aceste bariere pot determina studenţii să nu acceseze aceste site-uri. Evans şi Wideman
(1995) prezintă o cronică despre dificultăţile de bază pe care le întâmpină utilizatorii la studierea
on-line. Cea mai serioasă a fost pierderea masei de studenţi în discuţii. Studenţii ce au reuşit să
fie on-line, nu-şi găsesc semenii ce nu au putut fi în reţea şi în aşa mod nu prea se simt motivaţi şi
cointeresaţi să contribuie la discuţii (conferinţe). Rezultatul a fost micşorarea numărului de
participanţi ce participă la discuţii.

Clar că distribuitorii de programe de instruire on-line trebuie să asigure un amplu suport tehnic în
special la nivelele începătoare a programului când participanţii întâlnesc o mulţime de probleme
tehnice. În acelaşi timp ei facilitează crearea unui haos în structurile computerizate ale instituţiei
(de exemplu: liniile de telefon, capacitatea de deservire, şi legăturile ale reţelei Internet) nu este
adecvată pentru o viitoare legătură.

Poate Web-ul promova îmbunătăţirea studiilor?

Aşa cum am observat mai sus, Web-ul promite că este o unealtă ce va mări accesul la studii.
Mărturiile despre cum el poate promova îmbunătăţirea studiilor nu este atât de evident (înţeles).
De fapt sunt discuţii în literatura instrucţională dacă sunt unele atribute unice a mediului ce ar putea
îmbunătăţi studierea (Clark, 1983, 1994; Kozma, 1991, 1994). Aceste discuţii vin de la observaţiile
că după mai mult de 50 de ani de cercetare a materialelor instrucţionale, nici un efect semnificat
de la oricare mediu de instruire n-a fost demonstrat. Televiziunea educaţională este un asemenea
punct. Iniţial se spera că televiziunea va avea unele caracteristici ce vor duce spre îmbunătăţirea
învăţământului studenţesc, dar nici una n-a fost găsită. Unele dovezi că nici un efect nu poate fi
demonstrat, pentru că orice îmbunătăţire ce se poate mări va veni din design-ul instrucţional şi nu
de la mediul care furnizează instrucţiunile.

Aceasta devine mai complicat când Web-ul este folosit ca instrument de instruire, ca un mediu de
furnizare a unui mesaj predeterminat. Prin instrument de studiere, eu subînţelege utilizarea
simplă a Web-ului pentru navigare, căutare şi păstrare de informaţii. Clar că un instrument poate
face sarcina mai uşoară şi mai repede rezolvată. Dar întrebarea principală e că când nu avem
acces la instrument, ni s-a luat o capacitate unică sau abilitate care a fost obţinută numai prin
intermediul acestui instrument? (Solomon, Perkins, & Globerson, 1991). Pentru a ilustra această
întrebare în termenii unui instrument, poate fi folosirea a Word Procesor (procesarea cuvintelor),
dezvoltarea unor capacităţi de scriere pe care nu le avem când scriem de mână. Mai mult, sunt
acele abilităţi pe care nu le-am putut dezvolta altfel. De notat, că nici un fel de cercetare n-a fost
aptă de a demonstra asemenea efect asupra oricărui instrument bazat pe studierea
computerizată.

Scopul meu este în ridicarea acestei întrebări că noi nu putem simplu întreba „Învaţă studenţii mai
bine cu Web-ul în comparaţie cu instrucţiunile tradiţionale din clasă?” Noi trebuie să înţelegem că
nici un mediu singur nu va mări studierea în măsura semnificativă când este folosită să
furnizeze instrucţiuni. Nu este real să aşteptăm de la Web, când e folosit ca instrument, de a
dezvolta în studenţi nişte capacităţi unice. Cheia în promovarea studiilor pe Web pare să fie în
modul in care mediul este utilizat în situaţii predare-studiere. Fetterman (în presă), de exemplu,
înregistrează şi clasifică studenţii şi instructorii în conversaţiile on-line. Spre deosebire de clase
unde conversaţiile dispar, acest mediu permite de a le păstra pentru examinarea în continuare,
elaborare şi mărire. Rezultatul este mai mare, discuţii mai detaliate, nu din cauza mediului, ci
din cauza felului în care instructorul simulează şi menajează ambianţa. Din această perspectivă,
Web-ul pare să ofere distinctiv 3 avantaje ce ar putea fi capitalizate de instructor ce ar putea
promova îmbunătăţirea studierii.

Modul de studiere pe Web

Unul din avantajele de folosire a Web-ului este că el se adresează la calea pe care studenţii noştri
acum preferă pentru studiere. Seymour Papert (Papert, 1993) numeşte computerul „maşină
pentru copii,” pentru că studenţii din şcoli şi în multe cazuri din colegii şi universităţi nu ştiu nimic
fără computer. Ei se adresează la computer aşa cum adulţii ratează. Este o parte integrată în
lumea lor. Ei se joacă, se distrează şi studiază cu computerul. Ei tind să fie studioşi mai vizual de
cât generaţiile precedente, deoarece lumea lor e bogată în stimulare vizuală, deasemenea ei
interacţionează cu diferite periferice. Deci, materialele de studiere create se potrivesc cu ceea ce
ştim despre cum studenţii preferă să studieze. Anume cu aceasta se ocupă mulţi din colegii noştri
din şcoli şi universităţi. Web-ul este în centrul multor activităţi.

Şcolile publice foarte repede au început să exploateze bogăţia şi natura interactivă a Web-ului. O
vizită pe saitul Universităţii Minnesota`s College, numit saitul Web 66, vă va da o imagine clară
despre cât de mult folosesc şcolile Web-ul. Acest sait are probabil cel mai bine şi înţelese liste de
la grădiniţe la şcolile de oriunde. Undeva 6600 şcoli, majoritatea fiind primare în aproximativ 60
ţări. Cu toate acestea nu e posibil de spus cu siguranţă câte din ele folosesc regulat Web-ul,
pentru predarea şi studiere ar fi mai bine de spus că dacă o şcoală e destul de motivată de a
avea saitul său personal, deci posibil foloseşte Web-ul deasemenea şi la ore. Dacă aceasta nu
e o demonstraţie a cât de mult se foloseşte Web-ul atunci presupunerile Raportului Online Kids
(Jupiter Communications, 1995) e că folosirea Web-ului de către copii se aşteaptă să crească
de la 1400 % la 14,5 milioane utilizatori în următorii 5 ani este.

Cum era şi de aşteptat, din cauza că un acces mai mare îl au la Internet, colegiile şi universităţile
folosesc mai des Web-ul decât şcolile. Deasemenea există un site la care ne putem conecta
pentru a afla cât de intens facultăţile folosesc Web-ul. Acest site World Lecture Hall ( Sala
Mondială de Lectură) a universităţii Texas din Austin deţine un registru a saiturilor personale ale
colegiilor şi universităţilor. Când cauţi prin registru vei găsi site-urile oficiale ale facultăţilor din
toată lumea aranjate în ordine alfabetică, de la Contabilitate (Accouting) la zoologie (Zoology).
Multe site-uri conţin ceva informaţie decât denumirea cursurilor, altele au material didactic
interactiv, conspecte, exerciţii , teste, re-adresări către alte resurse, la fel şi instrucţiuni pentru
studenţi cum să folosească cursurile pe Web mai bine. La prezent sunt mai multe decât câteva
sute de cursuri înregistrate. World Lecture Hall (Săli Mondiale de Lectură) este fără îndoială
numai vârful aisbergului în termenii de folosire a Web-ului, pentru că nu toate facultăţile şi-ar
înregistra cursurile acolo, (sau probabil nici nu ştiu despre aceste site), dar e limpede că multe
facultăţi văd Web-ul ca o resursă pe care o doresc ca studenţii s-o folosească.

Web-ul oferă studiere flexibilă

Am observat în discuţiile noastre despre accesibilitatea Web-ului, că este o unealtă viabilă în
ajutor studenţilor în a obţine studii fără a se afla în campus. Un număr tot mai mare de facultăţi
doresc să ofere regulat studenţilor săi o mai mare flexibilitate de acces la cursurile sale pe
Web. Când cauţi prin lista de la World Lecture Hall, ve-ţi descoperi că la majoritatea cursurilor
universitare s-a micşorat sau eliminat complect contactul faţă în faţă dintre instructor şi
student. De regulă ei oferă cursuri Web şi activităţi on-line pe care studenţii le pot accesa la
dorinţa lor.

Un exemplu interesant este Oregon State University, unde Filozofia 201 este oferită complect on-
line, şi prin poşta electronică. Elaboratorii văd cursul ca o posibilitate de a mări autonomia
studenţilor şi a comunităţii intelectuale şi de a crea un mediu individual şi independent de studiu.
Cursul este accesibil on-line şi studenţii pot participa la „discuţii virtuale”. E-mail-ul este o
posibilitate a studenţilor de a contacta direct instructorul, iar el la rândul său să emită noutăţi către
toţi participanţii înregistraţi. Vizitatorii Internet sunt invitaţi să se alăture discuţiilor. Acesta dă
posibilitatea de a-ţi exprima opiniile în discuţii on-line.

Important de spus este că de la aşa cursuri cum este Filozofia 201, universitatea nu s-a refuzat
şi nu a exclus-o din procesul său educaţional. Rolul său s-a schimbat de la furnizor de
instrucţiuni la creator de experienţe de studii pentru studenţii şi ghid academic. În timp ce unii pot
deplânge lipsa contactului faţă-n-faţă a instructorului şi a studentului , nu va fi greu de găsit o
facultate ce crede că calitatea interacţiunea este mai fructuoasă când studenţii au posibilitatea
de a reflecta răspunsurile sale la întrebări sau la diferite teme de conversaţii înainte de a fi puse
pe forumul public, electronic. El, deasemenea consideră că studenţii ce sunt ruşinoşi de a
participa la discuţii la ore, dese ori nu se mai simt aşa la discuţiile on-line. Experienţa personală
în oferirea cursurilor de instruire complect on-line confirmă această observaţie.

Interacţiunea de acest fel, unde participanţii contribuie oricând se numeşte comunicare

asincronică. Instrumentele Web-ului sunt accesibile să permită şi comunicare sincronică. Aceste
instrumente permit transmiterea audio şi video prin Internet, mărind ambianţa on-line decât cea
din auditorii . această clasă virtuală mai permite încă şi flexibilitatea de a participa la ore prin
conectarea la Internet din orice colţ a lumii. Fetterman (1996) descrie cum el a folosit periferice nu
scump pentru o videoconferinţă la care el personaliza instrucţiunile sale on-line, furniza
informaţie video pentru studenţii şi colabora cu colegii săi. Răspândirea a acestei tehnologii este
la moment încetinită din cauza vitezei mici a majorităţilor conecţiunelor Internet, ce rezultă în
sunetul şi fotografiile de o calitate joasă. Aşa cum tehnologiile ce permit îmbunătăţirea calităţii
sunetului şi fotografiilor se dezvoltă şi devin din ce în ce mai calitative, nu avem nici o îndoială în
mărirea utilizării acestei tehnologii.

Cu toate acestea baza K-12 în educaţie este mai mult în utilizarea Web-ului pentru lucrările de
proiect decât furnizarea informaţie, influenţa Web-ului în a face studiul mai flexibil nu este pierdut
în şcolile K-12. Când computerele sunt instalate în auditorii, învăţătorii au raportat că au
schimbat stilul său de predare permiţându-le studenţilor o mai mare autonomie în studiere. Ei tind
să schimbe felul de a preda de la didactic la cel bazat pe cercetare, proiectare. Profesorii a
proiectului Tomorrow din clasele Apple Classroom ce au plasat numeroase computere în toată
ţara sunt numai un grup care a raportat aceste schimbări. Web-ul este un instrument ce se
potriveşte bine cu noul mediu de studiu. El împuterniceşte studenţii să devină o parte a
comunităţii Internetului, şi să profite de bogăţiile posibilităţilor de studii accesibile prin Internet,
fără a avea un superior ce controlează comenzile.

Web-ul creează noi metode de studiere

Liderii guvernamentali, academici a businessului se adresează şcolilor, colegiilor şi
universităţilor noastre să pregătească un alt fel de studenţi decât o generaţie înapoi. Acesta
este răspunsul la noile cerinţe puse de economia globală, unde cunoştinţele şi aptitudinile a unei
naţiuni este cheia la succesul său competitiv, decât a fost în trecut, unde factorul asemeni
resurselor naturale şi poziţiei geografice erau ce conta. Printre capacităţile care sunt cerute la
studenţi sunt gândirea acută, rezolvarea problemelor, comunicarea în scris şi abilitatea de a
lucra în echipă ( Uchida, 1996). Cu toate că aceste capacităţi au fost întotdeauna preţuite,
cererea lor înseamnă o cerinţă în care şcolile îşi accentuează dezvoltarea şi mărirea lor.

În mâinile învăţătorilor calificaţi, Web-ul poate juca un rol proeminent în dezvoltarea ulterioară a
acestor capacităţi în studenţi. Este absurd de spus că Web-ul este unicul instrument pe care
trebuie să-l folosească studenţii şi învăţătorii, dar este o alianţă naturală dintre Web şi
dezvoltarea acestor capacităţi.

De exemplu, de când Web-ul este parte a mediului gratis în Internet, toate datele imaginabile pot fi
găsite, calitatea şi valoarea lor variază mult. Fiecare poate crea o pagină Web, aşa cum nu sunt
restricţii sau răspândire referindu-se la situare. Dar învăţătorii pot încuraja studenţii să
exploreze Web-ul cu scopul de a le da informaţie credulă să compare diferite puncte de
vedere, să analizeze şi sintetizeze diferite surse de informaţie şi să-şi facă propria părere
despre tema dată. Făcând acestea, învăţătorii vor facilita dezvoltarea gândirii acumulate şi
rezolvării problemelor la studenţi. Este veritabil că profesorii întotdeauna îi puneau pe studenţi
să facă asemenea sarcini, dar cu material tipărit. Ce poate Web-ul oferi ce nu pot mijloacele
tradiţionale este informaţia ce este permanent accesibilă, întotdeauna curentă, mondială şi
prezentă într-o formă mai motivată pentru studenţi s-o caute.

Studenţii îşi pot mări capacităţile de comunicare scrisă tot prin folosirea Web-ului. Scriind unei
audienţe autentice decât unui profesor, a fost de mult considerat că facilitează dezvoltarea
capacităţii de scriere a studenţilor (Graves, 1983). Argumentul este că atunci când studentul
trebuie să scrie la o adevărată audienţă, şi au o sarcină ei vor fi mai conştiincioşi la vocabular,
sintaxă şi gramatică. Lucrul on-line, promovează aceste capacităţi fie este un student începător în
scrierea unei corespondent din altă parte a planetei, un student străin ce corespondează cu un
vorbitor autentic din altă ţară , sau un student ce-şi caută informaţii pentru lucrarea sa (ca în
cazul cursului Birkbeck College, descris mai devreme). Poşta electronică, răspunsurile electronice,
cititorii de noutăţi în Internet sunt o parte a celor ce accesează Netul acum, deci studenţii nu
trebuie să părăsească Web-ul pentru a scrie on-line. Profesorii ce creează proiecte şi sarcini ce
vor fi încorporate în Net le vor da studenţilor săi posibilitatea ideală de dezvoltare a capacităţilor
sale de scriere. Profesorii ar trebuie să stabilească standarde a ce este acceptabil şi să fie
vigilenţi la scrierile on-line ale studenţilor săi deoarece majoritatea celor ce scriu prima dată scriu
ostil şi neformal (Zuboff, 1998).

Învăţătorii pot deasemenea mări dezvoltarea capacităţii de colaborare cu ajutorul Web-ului.

Aceasta se face de proiectele structurate pe grupuri unde participanţii sunt din diferite zone
geografice, dar au un scop comun sau o problemă de rezolvat. Iarăşi , cursul de Principii ale
proteinelor de la colegiul Birkbeck ilustrează, de această dată cum proiectele pot fi structurate.
Amintindu-ne că una din sarcinile cursului era de a lucra cu termeni„virtuali”, de a pregăti un
proiect de cercetare a proteinei repartizate şi de a publica raportul pe Web. Pentru studenţii K-12,
multe colaborări globale există. Totul se bazează pe e-mail ca un instrument Internet de bază, cu
toate acestea Web-ul devine repede punctul de plecare şi punctul de bază pentru îndeplinirea
scopurilor impuse.

KIDLINK este unul din cele mai mare proiecte cu mai mult de 48,000 copii în 77 ţări şi cu
participanţi din toate continentele din 1990 în proiecte şi dialoguri globale. Vizita recentă a
saitului de Web anunţă proiectul, Blue Print Earth, ce pune studenţii la noi încercări de inventa
scenarii sociale şi politice de a face Pământul un loc mai bun de trai pentru generaţiile viitoare.

Poate Web să conţină preţul educaţiei?

Acum când am observat cum Web-ul contribuie la un acces mai mare la educaţie şi îmbunătăţirea
studiilor, ar trebui să calculăm preţul. Sunt 3 mari puncte de preţ pentru un curs bazat pe Web:
hardware, software dezvoltarea cursului şi diferite periferice de ajutor.

Preţul pentru hard şi soft a programelor bazate pe Web includ conectarea la Internet şi tot
echipamentul hard necesar şi soft pentru furnizare. Într-un campus ordinar aceste resurse ar fi fost
împărţite cu alţi utilizatori ai acestui program în universitate, colegiu sau în campus. Pentru un
acces la curs mai ieftin, preţurile adăugate la acest curs sunt relativ joase, posibil necesitând
unele inovaţii hard sau soft minore. Cu toate că, se măreşte înrolarea la aceste cursuri, sau
multiple cursuri Web au fost adăugate, cerinţele în infrastructura computerizată a campusului
pot fi enorme. Reţelele campusurilor ar putea fi semnificativ avansate periferice pentru servere
cu o înaltă capacitate procurate şi mai multe modeme şi linii telefonice instalate pentru a putea
face faţă cu traficul creat de studenţi ce se conectează de acasă. Aceste preţuri s-ar putea ridica
la câteva sute de mii de dolari sau chiar mai mult. Clar, că aşa cheltuieli ar fi trebuit să fie
administrate cu precauţie de instituţie, în unele cazuri ele ar putea fi neaccesibele. O sugestie
făcută de Asociaţia Americană de Studii Superioare, şi folosită de multe instituţii de pe continent
este de a crea „Predarea Studierea şi Tehnologia structurată” de a uni programele separate din
campus într-un plan sistematic de implementare tehnologică a sistemului fiscal şi pedagogic în
predare.

Majoritatea cursurilor universitare şi de colegiu accesibile astăzi pe Web, sunt create şi oferite de
membrii individuali ai facultăţii la propria iniţiativă. Iată de ce, preţurile de creare a programelor
sunt deseori ascunse, dar totuşi foarte real. Facultăţile ce creează aceste cursuri cheltui mai mult
timp decât pentru cursurile oferite tradiţional. Nu numai trebuie planificat conţinutul pedagogic şi
academic, trebuie create resursele Web asociate cu cursul. Instituţiile trebuie să creeze ajutor
tehnic pentru crearea saitul Web. Colaborarea instituţională şi împărţirea resurselor Web este o
altă metodă de reducere a cheltuielilor a unei facultăţi individuale în acelaşi timp ce se măreşte
costul. Institutul de Tehnologii Academice din Carolina de Nord a Chapel Hill a răspândit o
iniţiativă în asociaţie cu membrii EDUCOM şi sectorul particular de instruire în a colabora în
crearea modulilor Web bazate pe predare on-line. Dacă reuşeşte, această iniţiativă ar putea
crea un model inter-instituţional de dezvoltare a Web-ului.

De în ce cursul Web este operaţional costul continuu să se mărească aşa cum saitul Web este
un lucru continuu. Menţinerea şi renovarea saitului este necesară, ceea ce include afişarea noilor
materiale şi ştergerea celor învechite, verificarea site-urilor corespondente ce sunt Valide
(operaţionale), îmbunătăţirea designuinului şi adăugarea de noi material. Aceste sarcine sunt
esenţiale pentru oricare Web site bun. Adăugând la aceasta aşteptările pe care le au utilizatori de
Web şi aceste site-uri vor întruchipa ultimele apariţii în exploatarea ultimelor tehnologii Web
(Sunetul Real Audio, Video, aplicaţiile Java şi alte instrumente multimedia). Iarăşi dacă facultatea
elaborează saitul singur, aceste costuri vor fi ascunse, dar nu pot fi privite în consideraţia noastră
a preţurile.

Eu nu voi încerca aici să calculez oricare din aceste trei categorii de cheltuieli. E suficient de
spus că toate 3 reprezintă cheltuieli pe care facultăţile le fac. Posibil cea mai efectivă strategie e
minimizarea impactului a acestor costuri este de a concentra elaborarea cursurilor ce au cel mai
mare conectare. Experienţa Colegiului Maricopa, unul cu cel mai mare înrolare din ţară, oferind
în jur de 250000 cursuri la 90000 studenţi este instrucţional în această măsură (Twigg,1995).
Maricopa, în dezvoltarea strategiilor de predare tehnologizată a descoperit că 44% din toţi
înregistraţi sunt concentraţi în 25 cursuri. Punând această într-o perspectivă aceste 25 cursuri ce
furnizează aproape jumătate din toţi recruţii reprezintă un procent din tot numărul de cursuri
oferite. Fără îndoială pentru că ele includ aşa cursuri ca introducere în contabilitate, biologie,
chimie, economie şi Engleză. La majoritatea instituţiilor de 4 ani de studii veţi găsi un curriculum
similar. Concluzia pe care o tragem din analiza lui Maricopa este că dacă noi vom îndrepta
integrarea în Web a acestor un procent vom primi un mare rezultat a investiţiilor.

În timp ce se minimalizează costul pentru o unitate, ceea ce este important pentru majoritatea
instituţiilor o altă necesitate ce trebuie considerată este folosirea Web-ului. De exemplu, dacă
scopul instituţiei este mărirea accesării la programele sale, folosirea Web-ului în cursurile sale va
crea posibilităţi pentru studenţii de a participa, cei ce nu pot fi în campus, când cursurile sunt
oferite pe cale tradiţionale. Rezultatul scontat este că necesitatea ofertei orarului cursurilor
acestor studenţi se elimină. În acelaşi timp, presiunea în auditorii şi posibilităţile fizice se schimbă,
se uşurează.

Un alt exemplu, aşa cum am văzut ulterior, este că calitatea cursurilor pot fi mărite prin Web de
creare a experienţelor unice de studiere pentru studenţi, mai mult în armonie legătură cu felul
în care preferă să studieze. Majoritatea instituţiilor luptă pentru cea mai înaltă calitate a cursurilor
sale, iată de ce Web-ul poate contribui în această misiune.

Preţul K-12

Până acum discuţia noastră asupra preţului s-a concentrat mai mult la lucruri relevante pentru
studiile superioare. Preţul pentru crearea şi oferirea cursurilor bazate pe Web K-12 va fi similar,
dar aceasta nu este cea mai utilizată aplicare a Web-ului în şcoli. În schimb, Web-ul este mai
folosit de a duce în clase (auditorii) noi resurse şi posibilităţi în studiere. Este cazul când pentru
investiţii destul de mici în obţinerea accesării Web-ului, rezultate semnificative pot fi primite în
resursele şcolare. Aceste resurse pot fi o formă de acces la cursuri on-line şcolare specializate,
extern dezvoltate , pe care o şcoală locală nu spera să le ofere din cauza bugetului, mici
angajări, lipsa facilităţilor, sau lipsa cadrelor calificate. Aceasta este o posibilitate pentru studenţii
şi învăţători să consulte prin resursele aceste persoane, aşa ca oameni de ştiinţă şi scriitori pe
care altfel n-ar fi posibil fără mari cheltuieli. Sau resursele pot fi materiale din auditorii aşa ca
hărţile, cărţile de referinţe, reviste şi ziare aşa ca materialele profesorilor cum sunt ghidurile de
curriculum, lecţiile de studiu şi materiale profesionale pe care şcolile n-au nevoie să le cumpere.

Resursele Web pentru şcoli sunt accesibile fără preţ. Reţeaua Texas Education (TENET) este un
exemplu. TENET `s este un Web site bine creat furnizează „un punct comercial „ pentru
profesorii K-12. Caracteristica saitului este un set de instrucţiuni pentru şcolile K-12 şi pagini
personale Web ale învăţătorilor; „Halls of Academia” ce are un set de instrucţiuni, clasificate după
obiectul predării şi resurse academice; un set de adrese ale muzeelor mondiale şi călătorii virtuale
către alte site-uri interesante; un set de adrese ale bibliotecilor ale cărţilor, materialelor didactice,
bibliotecilor mondiale, arhivelor soft şi informaţii de referinţă. Fiecare set de adrese este subdivizat
ceea ce face adresele să fie mai accesibile. De exemplu, setul de adrese ale muzeelor conţin
subcategorii aşa ca Centrul Arhitectorial, Muzeul de Artă, Centrul Cultural Istoric, Istoria Naturii şi
Centru Ştiinţific. De la aceste subcategorii pot accesa site-uri ca Muzeul SUA în Memoria
Holocaustului, Muzeul Istorie Naturii din Berna, Elveţia, Oraşul Antic Maya din Tulum, Mexic,
Muzeul de Arte Frumoase din Montreal. Preţul obţinerii cărţilor de artă, fotografiilor, şi a
documentelor tipărite chiar şi din aceste 5 site-uri diferite este mai puţin decât a le frecventa pe
toate. La moment ele sunt gratis de vizitat în afară de costul iniţial de conectare la computer
pentru Internet.

Concluzie:

Eu am început articolul prin a spune că Reţeaua Mondială de Web a capturat imaginaţia şi

interesul în educaţia de pretutindeni. Dar zilele experimentelor libere în şcoli au trecut. Înainte de
a introduce orice nouă tehnologie în auditoriile noastre noi trebuie să justificăm contribuţia ei.
Opinia publică aşteaptă nu mai puţin de la noi.

Noi am examenat contribuţia Web-ului din punct de vedere a 3 întrebări: Măreşte Web-ul
accesul la educaţia? Promovează oare îmbunătăţirea studiilor? Acoperă oare el costul
educaţiei? Am observat că toate aceste cazuri există pentru Web în toate 3 arii. Cazul este
ramificat larg în cum profesorii se folosesc de Web la moment. Multe din aceste utilizări sunt
extensii a ceea ce de acum s-a făcut cu ajutorul media. Aceasta nu este de mirare, pentru că cu
orice nouă tehnologie, noi încercăm să gândim în termenii cu care suntem deja familiarizaţi
(exemplu: automobilul a fost la început conceput ca „trăsură fără cai”). Fără îndoială este nevoie
de cercetări ulterioare în dezvoltarea şi aplicarea Web-ului în predare şi instruire.
 Cu toate acestea, în acest timp, merită mari consideraţii aşa cum noi căutăm noi că de a renova şi
mari aceea ce noi facem acum în şcolile noastre.

ORIENTĂRI MODERNE ÎN PREDAREA LIMBII ŞI LITERATURII ROMÂNE

Trăim într-o societate aflată în continuă mişcare şi modernizare, în care viziunea

contemporană impune schimbări în finalitatea educativă, văzută mai puţin ca transmitere de
cunoştinţe şi mai mult ca formare a personalităţii.

Elevul de azi trebuie să dea universului informaţional întâlnit un sens critic, creativ şi
productiv. Copilul este nevoit să-şi dezvolte capacitatea de a cere informaţii şi de a decide
importanţa acestora. Pentru a se realiza acest deziderat, profesorul trebuie să-i ofere, în egală
măsură, un cadru de învăţare şi unul de gândire, pentru a da posibilitatea elevului să-şi
urmărească şi să-şi monitorizeze propriile procese de gândire. Rolul profesorului este de
neînlocuit, căci acesta este organizatorul condiţiilor de învăţare.

Predarea literaturii române reprezintă, în primul rând, o problemă de educaţie estetică.

Preocupările pentru frumos, pentru reflectarea expresivă a realităţii, au existat dintotdeauna.
Educaţia modernă, în general, şi cea estetică, în special, trebuie să deplaseze accentul de la
ipostaza reproductivă a învăţării la cea a cultivării potenţialului creativ al personalităţii.

Literatura favorizează formarea sentimentelor intelectuale, a convingerilor morale, fortificând

şi echilibrând întreaga personalitate, permiţând realizarea idealului educaţional. Aceste
obiective pot fi atinse în predarea literaturii române prin percepţia directă, profundă şi
creatoare asupra operei de artă, prin observarea unităţii formă - conţinut, prin interdependenţa
dintre operă – creator - condiţii sociale şi istorice de apariţie.

Ne aflăm în secolul tehnologiei moderne, într-o epocă în care omenirea este asaltată de
cinematograf, televizor, calculator şi internet. Apare, astfel, pericolul scăderii rolului cărţilor
în viaţa omului. Această tendinţă de abandonare a lecturii directe, ţinând o carte în mână, s-a
observat atât la noi,cât şi în întreaga lume. Profesorului de limba şi literatura română îi
revine o misisune grea: să atragă elevul spre carte. Ea trebuie privită ca element al devenirii
umane. În legătură cu virtuţile lecturii s-a scris mult şi se va mai scrie. Miron Costin spunea
că ,,Nu este alta mai plăcută şi mai folositoare zăbavă decât cetitul cărţilor.” Filozoful şi
poetul american Ralph Emerson zicea că ,,Sunt cărţi care ocupă în viaţa noastră acelaşi rol cu
părinţii, cu cei dragi şi cu experienţele mari.”

Cultivarea interesului pentru lectură, pentru lucrul cu cartea, rămâne unul dintre principiile
fundamentale ale muncii noastre. Datoria noastră este să-i orientăm pe elevi spre cunoaşterea
importanţei cărţii, spre folosirea acestor surse de învăţare. Acest lucru se poate realiza şi prin
utilizarea unor metode şi mijloace didactice moderne, atractive pentru elevi.

Voi enumera câteva metode moderne de predare : metoda Ştiu - Vreau să ştiu - Am învăţat,
Pălăriile gânditoare, Explozia solară, Turul galeriei, metoda Frisco, Brainstormingul, Studiul
de caz, metoda cadranelor, a cubului, Tehnica 6-3-5 etc.

Ţin să exemplific rezultate aplicării unor astfel de metode.

Metoda Studiului de caz a fost introdusă ca element obligatoriu la clasele a XI-a şi a XII-a.
Utilizarea ei prezintă numeroase avantaje :· elevii se confruntă direct cu problema pe care o au
de cercetat· găsesc elementele caracteristice cazului pe care îl investigheză· selectează
materiale, sintetizează· îşi dezvoltă capacităţi de examinare critică a strategiilor de
soluţionare, de organizare, de cooperare în echipă· apropie procesul de viaţa cotidiană.

Primul studiu din clasa a XII-a este Diversitate tematică şi stilistică în poezia interbelică,
un studiu vast care a necesitat o îndelungă documentare. Echipa a fost formată din şase
membrii, aleşi de la începutul anului şcolar. Ei s-au documentat, au fost la bibliotecă, au
navigat pe internet, au lucrat chiar şi în timpul orelor de informatică. S-au alocat acestui
studiu de caz două ore. Echipa a utilizat laptopul şi videoproiectorul, deoarece au realizat un
material interesant în Power-Point, s-au citit referate şi poezii reprezentative. Grupul celor
şase a realizat şi un test de verificare, cuprinzând întrebări legate de tema prezentată şi un
exerciţiu de încadrare în modernism a poeziei ,, Lumina ” de Lucian Blaga.

In timpul activităţii s-au remarcat şi câteva minusuri:

• nu toţi membrii grupului s-au implicat cu seriozitate;

• nu s-au căutat în dicţionar cuvintele necunoscute;
• unele referate au fost inaccesibile colegilor din cauza limbajului academic;
• elevii nu au avut o atitudine naturală în timpul prezentărilor; Dar, în amsamblu, studiul
de caz a fost unul interesant, mai ales că li s-a cerut elevilor să aducă şi elemente noi,
neprezentate de profesor la ore.

Un alt exemplu este folosirea metodei cadranului, care stimulează atenţia şi gândirea, caută
noi căi de acces spre cunoştinţele proprii. Clasa trebuie împărţită în patru grupe ( se poate
lucra şi individual) şi fiecare echipă primeşte de rezolvat o cerinţă.S-a utilizat metoda la
predarea elementelor de expresivitate, în cadrul lecţiei ,,Sara pe deal ” de M. Eminescu, la
clasa a IX-a. S-a împărţit clasa în 8 grupe ( câte două grupe pentru fiecare cerinţă ), după cum
urmează :

• I. Selectaţi din text imaginile auditive

• II. Selectaţi din text imagile vizuale.
• III. Extrageţi figurile de stil.
• IV. Ce sentimente v-a trezit poezia ?

A fost împărţită tabla şi după ce elevii au rezolvat cerinţa au fost completate cadranele:

Metoda a fost folosită şi la alte opere literare, dar cu alte cerinţe. De asemenea s-a folosit şi ca
exerciţiu individual pentru tema de casă.

O altă metodă modernă este cea a horoscopului, care a fost utilizată în cadrul lecţiei de
caracterizare a Vitoriei Lipan, la clasa a IX-a. S-a stabilit zodia personajului şi elevii au avut
de realizat fişe de lectură care să cuprindă citate ce argumentează încadrarea eroinei în zodia
respectivă.

Lecţiile de literatura română pot fi mai atractive şi prin mijloacele didactice moderne
folosite:· pentru predarea lui Nichita Stănescu s-au audiat interpretările muzicale ale lui Nicu
Alifantis şi Paula Seling;· introducerea noţiunilor teoretice despre realitate – ficţiune şi
fantastic au fost însoţite de fragmente din filme diferite: ,,Moromeţii” (Ficţiune) şi ,,Cronicile
din Narnia” pentru fantastic.
 Evident elevul nu este lăsat singur în faţă imaginii, ci i se oferă atât imaginea, cât şi
comentariul verbal, care-şi propune să-l conducă spre înţelegerea ei. Mijloacele audio şi
audio-vizuale sunt instrumente interpuse între elev şi profesor. Ele dau rezultate doar dacă
elevii valorifică mesajul. Profesorului îi revine rolul de a-l determina să acţioneze, să opereze
cu datele oferite de mesaj în cadrul unei situaţii de descoperire, să generalizeze şi să
formuleze ei înşişi concluziile. Timpul pe care îl ia profesorului pregătirea unei lecţii cu
mijloace tehnice este sensibil mai mare decât pentru o lecţie obişnuită.

Activitatea profesorului trebuie să fie bazată însă pe activităţile tradiţionale, dar să se

asocieze şi cu metode şi mijloace moderne, de care nu trebuie abuzat. Şi asta pentru că
mijloacele moderne aduc un plus de atractivitate, dar valoarea lor formativă nu este elucidată
pe deplin, urmând ca timpul să-şi spună cuvântul.

Bibliografie:

1. Bocoş, Muşata, (2002), Instruire interactivă. Repere pentru reflecţie şi acţiune, Editura
PresaUniversitară Clujeană, Cluj-Napoca;
2. Bontaş, I., (1997), Pedagogie, Editura All, Bucureşti;
3. Bruner, Jerome, (1970), Procesul educaţiei intelectuale, (trad.), Editura Ştiinţifică,
Bucureşti;
4. Cerghit, Ioan, (1997), Metode de învăţământ, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;
5. Cozma, Teodor, (1997), Educaţia formală, nonformală şi informală, în Psihopedagogie,
Editura Spiru Haret, Iaşi;
6. Cristea C. Gabriela (2002), Pedagogie generală, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti;
7. Cristea, Sorin, (2002), Dicţionar de pedagogie, Grupul Editorial Litera Educaţional,
Chişinău;
8. Flueraş V., ( 2005),Tehnica învăţării prin cooperare, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj- Napoca;

utilizareacalculatoruluiinlectiadelimbaromanaclsv_a[1].zip

http://tvsimpozioane.wikispaces.com/file/view/S1_14_IoanaI_PredaO_TV2010
.pdf

Abilitati necesare elevilor pentru cursurile cu TIC

P.1 Utilizarea generala a programului Windows

Pornirea calculatorului
 Utilizarea click dreapta mouse
Deschiderea si inchiderea unei aplicatii
Deplasarea de la o aplicatie la alta
Marirea si minimizarea unei ferestre
Utilizarea functiilor curente ale lui Windows Explorer :

• Cunoasterea structurii de fisiere

• selectare, copiere, lipire
• deplasare fisiere ("drag and drop")
• crearea unui folder
• copierea pe discheta
• cautarea in hard a unui fisier
• redenumirea unui fisier sau folder
• instalarea si dezinstalarea unui program
• arhivarea unui document(format *.zip)

• scanarea documentelor cu antivirus

P.2 Utilizarea programelor utilitare Windows
Utilizarea curenta a programelor de tratament de text (Word )
Utilizarea programului Excel

Competente legate de utilizarea Internetului

C.1 Abilitati:
* Operarea cu

• instrumentele de comunicare(e-mail, chat, news, irc)

• tipuri de informatii si servicii existente

• accesarea si utilizarea informatiei(la netiquette)

* conectarea la retea ca utilizator

C.2 Posta electronica

* accesarea contului de mail
* citirea de mesaje
* trimiterea de mesaje
* trimiterea de atachment
* primirea unui atachment deschiderea si salvarea lui
crearea unui carnet de adrese
C.3 Cautarea in Internet
* Accesarea unui site caruia i se cunoaste adresa (URL)
* Cercetarea unui site
* Navigarea intr-un site folisnd linkurile
* Utilizarea butoanelor "BACK", "FORWARD", "RELOAD" si "STOP"
* Analizarea compozitiei unei pagini web
* Efectuarea unei cautari simple cu un motor de cautare (Google, AltaVista, Yahoo)
* Salvarea unei pagini Web
* Salvarea unei imagini
* Descarcarea unui fisier

Pe parcursul vizitarii siteurilor web indicate profesorii vor demonstra Utilizarea calculatorului
în procesul instructiv-educativ; Exersarea schemelor de acţiune în vederea dobândirii /
perfecţionării deprinderilor practice;

F. Metodica formării cu tutorialul virtual Predarea limbii franceze cu TIC

Materialul de studiu existent la adresa web:
reprezintă un suport virtual de curs.
Fiind scris în limba română este uşor asimilabil.
El serveşte drept manual virtual atât organizatorilor de cursuri prezenţiale folosind Internetul,
cât şi celor ce predau exclusiv on-line.
Prezentarea materialului
Din punct de vedere teoretic, siteul conţine o structură de 11 capitole organizate progresiv.
1. Introducere
Conţine un cuvant inainte referitor la motivul acestui curs
2.Competente tehnice si tehnologice standarde de formare continua
expliciteaza detaliat ce inseamna cele patru abilitati necesare in folosirea TIC la
clasa
3.Predarea cu Internetul - concepte generale
obiective, scop, si abilitati ce vor fi deprinse de profesori
4.Utilizarea Internetului in propria formare
variante pentru profesori de a utiliza Internetul
5.Predarea limbii franceze cu TIC
explicarea motivului pentru care a fost construit siteul si demersul de predare Voyage avec
Roland
6.Ghidul de tutoriat on-line
carte publicata ce constituie un suport util celor ce vor sa invete sa predea si sa invete cu TIC
7.Initiere in componenetele cursului on-line si lucrul cu Internetul
8.Internetul la clasa
9.Exemplu de curs on-line sau prezential folosind suport virtual
10.Crearea unui scenariu didactic folosind Internetul
11.Modul in care se lucreaza in cadrul unui curs folosind Internetul
Fiecare text este un suport de curs, de la care se porneste strategia de formare pe care fiecare o
va dezvolta cum considera.
web.
Propunerea mea este ca acest curs sa mai contina si alte pagini in cazul derularii lui on-line:
Structura standard a cursului
1. Prima pagină şi Documentul explicativ
2. Pagina de prezentare a Tutorului
3. Test de identificare a nevoilor şi intereselor cursanţilor
4. Îndrumător de folosire a întregului site
5. Necesarul de hard şi soft pentru urmarea cursului
6. Abilităţi şi cunoştinţe generale necesare profesorilor pentru lucrul în site:
A. Să ştie:
- să opereze cu tastatura
- să opereze cu mouse-ul
- să opereze cu perifericele
- să opereze cu pachetul Windows
- să ştie să opereze cu Internetul
B. Să aibă deprinderi de :
- tastare corectă
- utilizare mouse
- editare text (Word, e-mail)
- căutare, lansare şi închidere program
- salvare, selectare, copiere, ştergere, lipire text, imagine
- operare cu Win Explorer
- operare si lucru cu Internet
- lucru cu folderele: realizare,mutare,ştergere, redenumire
- orientare în conţinutul de Help al uni program
- formare a unei adrese web
- navigare în site cu ajutorul linkurilor şi a opţiunilor înainte , înapoi
- copiere, salvare, a paginii web
- lucrul în mediul web şi upload fişiere
- rezolvare teste, citire rezultate
- imprimare documente
- alcătuire portofoliu virtual
Cursurile – planificarea parcursului
1. Structura programei Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual, ediţia a III-a, 2005 4 of 6
2. Îndrumări de orientare (nivelul fiecărui cursant – se poate porni de la orice nivel. Pentru a
putea urma un nivel superior se vor rezolva temele cursului respectiv, examenul şi proiectul
pentru evaluarea trecerii nivelului)
3. Cursul
– teoria se citeşte şi se caută în dicţionar termenii
– tema este o aplicaţie practică în propriul mediu Windows, documentele realizate sunt
trimise prin mail tutorului
– testul se rezolvă
– tema de studiu + exerciţiile din conţinutul cursului = termenul de predare
(tema de studiu individual
- Proiectarea propriei aplicatii PowerPoint–
1.alegerea designului
2.alegerea modului de aşezare a sumarului de navigare
3.alegerea imaginilor
4.compunerea corpului paginii: background, text, aşezare, culoare
5.înlănţuirea logică a prezentarii
6.redactarea , copierea si lipirea imaginilor si a
7.adăugarea, scoaterea, mutarea de informaţie

COMPUTERUL - UN MEDIU TOT MAI DES FOLOSIT

ÎN PREDAREA LIMBILOR STRĂINE
Lect.drd. Valentin Todescu
Universitatea „1 Decembrie 1918“ Alba Iulia
Europaweit laufen seit einigen Jahren Erprobungsversuche zum Fremdsprachenlernen in
der die Begenung mit der Zielsprache multimedial unterstützt wird. Nicht mehr nur die
vertrauten
Gegenstände wie Bastel- und Spielmaterial, Bücher, Hefte, Casetten und Filme werden zum
Fremdsprachenerwerb herangezogen, sondern auch der Computer. Der beste Grund für den
Computereinsatz sind überzeugende Softwareprodukte und die Vorteile, die Multimedia beim
Erstkontakt mit einer neuen Sprache bieten kann. Die Arbeit zeigt die Vorteile die für den
Einsatz
des Computers sprechen aber auch welche Software eingesetzt werden soll.
1. CALL (Computer Assisted Language Learning)
În ultimii ani unul din ţelurile din domeniul politicii U.E. în domeniul educaţiei ce a început
tot mai mult a se contura este acela ca pe viitor europenii să primească educaţia necesară în
vederea
dobândirii competenţei lingvistice în cel puţin două limbi străine. Este adevărat că predarea
limbilor
străine s-a dezvoltat mult din punct de vedere metodic şi didactic în ultimele decenii, însâ este
rămasă în urmă faţă de dezvolatarea tehnică şi în momentul de faţă nu exploatează la
maximum
potenţialul oferit de aceasta. Utilizarea noilor tehnologii şi integrarea lor în structurile
existente nu
s-a realizat în mod suficient.
Conceptele didactice moderne, cum ar fi strategiile de învăţare, cercetarea limbii străine cu
ajutorul celui care o învaţă şi posibilitatea unei mai bune realizări a acestor concepte cu
ajutorul
noilor tehnologii sunt probleme actuale.
Conceptele alternative de predare şi învăţare trebuiesc discutate în mod intens. Trebuie să
trecem de la "învăţarea prin instrucţie" la "învăţarea prin construcţie". Potenţialul pedagogic
inovativ al noilor medii poate ajuta la ancorarea unor noi concepte de învăţare în domeniul
limbilor
străine. Folosirea corectă a noilor medii oferă şansa susţinerii procesului de învăţare a limbilor
străine şi nu în ultimul rând de a uşura munca studentului. Unul dintre aceste medii îl
reprezintă
computerul. Computerul este un mediu modern, care a cunoscut o dezvoltare impresionantă în
ultimul deceniu şi care ne oferă posibilitatea de-a putea învăţa mai individual, mai precis, mai
rapid
şi mai cuprinzător decât cu ajutorul altor medii. Utilizarea sa a dus la apriţia unui noi
discipline în
domeniul predării limbilor străine cunoscută sub denumirea de CALL (Computer Assisted
Language Learning).
Pe viitor computerul trebuie privit în învăţarea limbilor străine nu numai ca mediu aditiv, ci
utilizarea sa trebuie să reprezinte şi un imbold pentru o restructurare completă a procesului de
predare în sensul unui studiu individual şi autonom mai puternic.
Computerul este suportul pe care se sunt derulate programele de soft. Pe noi ne intereseazâ în
mod
special prgramele educative de software. Potrivit lui Kleinschroth acestea aduc cu sine
următoarele
caracteristici în procesul de învăţare al limbilor străine:
- Motivaţie: nu este un fenomen măsurabil, dar poate fi întărit prin materiale interactive
bine pregătite, ceea ce contribuie în mod hotărâtor la succesul procesuluide învăţare.
- Exactitate: mai ales în limbile cu accente diferite computerul nu acceptă decât scrierea
corectă.
378
- Corectură imediată: în cadrul cursurilor se pierde foarte mult timp cu corectarea fiecărui
student. Computerul oferă posibilitatea unei corecturi imediate precum şi o analiză detaliată a
greşelilor.
- Repetabilitate: exerciţiile pot fi repetate de câte ori este nevoie, în funcţie de capacitatea
fiecărui student în parte.
- Deblocare prin anonimat: foarte mulţi studenţi nu participă activ la ora de curs deoarece
suferă de un anumit blocaj trebuind să depăşească o anumită stare de timiditate.
2. LABORATOARELE MEDIATICE
Foarte multe universităţi din occident şi-au orientat investiţiile în realizarea unor laboratoare
mediatice destinate învăţăţării limbiilor străine. Aceste laboratoare au în dotare toate
instrumentele
media care pot fi de folos în procesul de învăţare, şi anume: aparate tv, aparate video,
videoproiectoare, retroprioectoare, computere, acces la internet, bibliotecă de programe
software
pentru învăţare a limbilor. În aceste laboratoare nu au loc cursuri în sine, deşi există
supervizori
calificaţi pentru un ajutor imediat şi competent, ci aici vine şi se prezintă fiecare student în
mod
individual şi o face din mai multe motive cum ar fi:
- pentru informaţii şi exerciţii suplimentare în cazul în care tempoul cursului la care
participă este prea încet pentru capacitatea sa;
- pentru stabilizarea şi aprofundarea informaţiilor primite la curs în cazul în care tempoul
cursului la care participă este prea repede pentru capacitatea sa;
- pentru exersarea acelor structuri care-l interesează mai mult;
-pentru recuperarea cursurilor la care nu a participat sau repetarea acelor informaţii pe care
le-a uitat datorită vacanţei, concediului medical sau din diferite alte motive;
- reâmprospătarea şi aprofundarea unor informaţii fără a fi nevoie de-a participa în mod
direct la cursul de limbi străine.
Studentului i se pun astfel la dispoziţie, în schimbul unei taxe pe care trebuie să o plătească,
o varietate de informaţii teoretice şi exerciţii. După dorinţa şi necesităţile sale studentul
primeşte şi
o asistenţă autorizată. Conţinutul teoretic parcurs precum şi conţinutul exerciţiilor pe care
studentul
le face, dar şi durata sunt atent contabilizate şi la următoarea şedinţă acestea sunt puse dinou
la
dispoziţia studentului ca punct de susţinere pentru a putea merge mai departe. Scopul ofertei
pe care
laboratorul o pune la dispoziţie este acela ca studentul să fie propriul său îndrumător în
procesul de
învăţare, el putând să-şi aleagă exact informaţia de care are nevoie şi de-asemenea poate să-şi
aloce
şi durata de timp de care are nevoie pentru prelucarea respectivei informaţii.
Folosirea computerului este bună şi în aprecierea corectă a nivelului de cunoştiinţe a fiecărui
student în parte şi mai ales la verificarea cunoştiinţelor de care studenţii dispun la începutul
cursului, pentru repartizarea lor în grupe în funcţie de gradul lor de cunoaştere al limbii.
Profesorii
de limbi străine ţin tot mai mult cont de aceşti factori, astfel că integrează toate instrumentele
media în cursul lor şi în planul de învăţământ. Profesorul poate să propună fiecărui student în
parte
exerciţiile de care acesta are nevoie şi poate analiza apoi împreună cu el rezultatele obţinute.
Înainte de folosirea unui program educativ profesorul de limbi străine ar trebui să ştie foarte
bine pentru ce nivel de studiu se adresează acest program, ce teme şi ce exerciţii propune, cât
timp
trebuie să se exerseze şi câte exerciţii trebuie să facă studentul, ce deprinderi trebuiesc
exersate, ce
alte alternative există iar dacă există o alternativă mai bună să o utilizeze pe aceasta.
Din păcate nu toţi studenţii pot însă beneficia de ajutorul computerului şi aici ne referim la
aceia care suferă de deficienţe de văz sau deficienţe motorice. Cunoştiinţele asupra mânuirii
calculatorului nu sunt imperios necesare la folosirea computerului, dar sunt totuşi de mare
ajutor.
Mai importantă este deprinderea de-a putea învăţa în mod individual. Computerul este bun la
exersarea unor anumite structuri, dar nu se pretează la învâţarea unei limbi de la punctul zero
şi
379
acest lucru nici nu cred că este posibil.
3. PROGRAMELE DE SOFT EDUCATIV
Programul de soft trebuie să îndeplinească următoarele criterii:
- să poată fi mânuit uşor;
- să prezinte o imagine de ansamblu a modului cum este structurat conţinutul;
- să prezinte o imagine de ansamblu a cuprinsului .
Programele de soft se împart în mai multe categorii, şi anume în Dedicated Programmes,
Authoring Programmes, Ressourcen, Programe de prelucare a textelor, Programe de
comunicare.
Din categoria "dedicated programmes" fac parte programele elaborate de edituri sau de alţi
producători de soft, programe ce sunt înscripţionate şi pot fi achiziţionate de CD-ROM.
Aceste
programe pot fi clasificate în:
- programe tutoriale: sunt programe complete de învăţare a limbii, compuse din mai multe
lecţii sau teme, iar pentru fiecare temă în parte există o sumedenie de exerciţii.
- programe de deprindere: sunt programe ce cuprind exerciţii axate pe exersarea unei
anumite deprinderi (capacitatea de a scrie, pronunţie, înţelegerea unui text, vocabular, etc);
- programe care-şi propun abordări noi de învăţare a unei limbi străine (ex. învăţarea unei
limbi fără a recurge la gramatică);
- programe de exersare numai a gramaticii sau numai a vocabularului;
- adventure programmes: acestea au în fundal o poveste pe care se construiesc apoi diferite
tipuri de exerciţii.
Authoring programmes constituie unealta de lucru pentru diferite forme de exerciţii
(multiple-choice, exerciţii de ordonare, etc.). La aceste exerciţii trebuie completat conţinutul
astfel
că ele se pretează foarte bine la diferitele grupe de studenţi, în funcţie de nivelul lor de
cunoaştere a
limbii ţintă. Aceste programe se pot modifica şi dezvolta în permanenţă.
În programele de tip "Ressource" se încadrează materiale bibliografice de tip "The Times",
sau enciclopedii de tip "Encarta".
Programele de prelucare a textului (Word, WordPerfect, etc.) se pot întrebuinţa la editarea
unor texte sau lucrări în limba ţintă.
Programele de comunicare şi internet: cu ajutorul internetului pot fi alese pentru curs
materiale foarte variate şi mai ales autentice. Cu ajutorul internetului pot fi dezvoltate
proiecte-email.
Toate aceste programe pe care le-am enumerat mai sus sunt toate interactive şi multimedia,
aceasta înseamnă că ele lucrează cu sunet, imagine (desene,animaţie grafică, filme) şi text.
4. CONSIDERENTE PEDAGOGICE
Utilizarea computerului este potrivită pentru susţinerea învăţării limbilor străine, dar numai
atunci când este folosit cu un anumit scop. "Predarea limbilor cu ajutorul computerului are
succes la
acei pedagogi care sunt buni pedagogi şi fără ajutorul său" (Euler, 1990) .
Pedagogia actuală se află în situaţia să dezvolte modele didactice noi pentru a putea ţine
pasul de provocările lumii de azi şi de mâine. Astfel, pe viitor trebuie să ţinem tot mai mult
seama
de predarea de tip proiect, de internet Research, de proiectele de tip e-mail,
distancelearning/
telelearning .
Predarea de tip proiect este un nou tip de curs a cărui conţinut este o anumită temă aleasă
(ex. artă şi cultură, evenimente politice, etc.).
Internet research se referă la această sursă inepuizabilă care este internetul. Profesorii
trebuie să profite de această sursă. Spre exemplu ei pot să intre pe siturile marilor cotidiene şi
să
380
extragă pentru curs articole de ziar sau de revistă din ziua respectivă, ceea ce atrage mai mult
studenţilor. Studenţii la rândul lor pot căuta pe internet informaţii care-i interesează în mod
direct.
Proiectele de tip e-mai se referă la comunicarea dintre studenţi cu ajutorul e-mailului. Foarte
interesant este aplicaţia de tip chat, în acest caz studenţii putând intra în contact direct (online)
cu
alţi parteneri de discuţie.
Distance-learning se referă la învăţământul la distanţă. Acest tip de învăţământ se realizează
prin intermediul televiziunii sau a internetului.
Computerul poate fi utilizat în predare alături de celelalte medii de comunicare (televizor,
retroproiector, video, casetofon, etc.). Un curs reuşit este acela care integrează cât mai multe
dintre
aceste medii şi nu doar unul singur.
Rita Meisner (http://www.sut.de/cufu/Kletterartikel pdf) ne propune un proiect de lecţie care
integrează mai multe medii, după cum urmează:
ETAPE
CONŢINUT
MEDIU
1. Introducere în temă - poveste cu imagini - folie
2. brainstorming - tabla
3. Training de înţelegere - text oral - caseta
4. Repovestire - oral
5. Training - vorbire - exerciţii Multiple-Choice
- exerciţii de vocabular
- exerciţii de gramatică
-exerciţii de ordonare pentru definiţii, dialoguri, etc.
- reconstrucţie de texte cu/fără cuvinte cheie
- PC
6. Faza de transfer - producerea unui text cuajutorul vocabularui şi a regulilor
gramaticale recent învăţate
- scris
Toate datele pe care le deţinem ne arată faptul că computerul va deveni un instrument de
lucru tot mai important în predarea limbilor străine, de-aceea profesorii trebuie să accepte şi
să se
adapteze la această nouă provocare. Ei trebuie să dobândească cunoştiinţe din domeniul
informaticii
pentru a putea mânui computerul, trebuie să studieze diferitele programe de soft existente pe
piaţă,
trebuie sâ inveţe cum se caută informaţia pe internet şi în final trebuie să-şi restructureze
modul de
predare.
BIBLIOGRAFIE
1. “Computer im Fremdsprachenunterricht der Erwachsenenbildung“ în
http://www.hueber.de/downloads/lehrer/fs/Computer.pdf
2. „Fremdsprachenunterricht mit computergestützten Materialien“ în
http://www.linse.uni-essen.de/linse/rezensionen.html
3. „Der Computer als Werkzeug im FSU“ în
www.von-zumbusch-hauptschule.de/unterricht/englisch/fsu.ppt
4. „Computer und Unterricht“ în
http://www.uni-giessen.de/fb10/tefl/seminarP/cele99/celeSem.html
5. „Computer und Fremdsprachenunterricht“ în
www.rz.hu-berlin.de/compling/Lehrstuhl/Vorlesungen
6. „Neue Lehrformen für der FSU“ în
http://www.sut.de/cufu/Kletterartikel pdf
7. „Didaktische und methodische Fragen vor dem Einsatz von Rechnern“ în
http://www.uni-muenster.de/Forschungsberichte999-2000/foO9gf03.htm
 De ce este nevoie de un „Profesor Virtual”?
O clasa este formata, in general, din 25 de elevi. In mod normal la aceasta clasa
preda un singur profesor intr-o ora. Ritmul de predare al profesorului este unul
singur, in timp ce modul de asimilare, memorare, capacitate de intelegere sunt
25. Diferite! Niciodata, nici un profesor nu va putea modela predarea unei lectii
dupa 25 de elevi. Un profesor bun se va face inteles pentru N% din elevi.
Problema este ca acesti N% nu intotdeauna sunt aceeasi! Folosind Soft
Educational ca mijloc de predare, se ofera fiecarui elev posibilitatea parcurgerii
notiunilor prezentate dupa posibilitatile fiecaruia. Profesorul poate sa explice
suplimentar celor 25-N% care nu au inteles. Un calcul simplu ne arata ca in acest
caz au inteles toti elevii notiunile prezentate.
Oricit s-ar stradui un profesor „normal” nu poate sa verifice, sa testeze, sa faca
exercitii cu 25 de elevi intr-o ora! Folosirea calculatorului in procesul de evaluare
ofera posibilitatea testarii tuturor celor 25 de elevi si obtinerea unui raport zilnic
cu notiunile intelese sau neintelese!
Nu intotdeauna un profesor capaciteaza si tine activi 25 de elevi din 25. Un Soft
Educational bine gindit se bazeaza pe o interactivitate ridicata, lucru care
mentine elevul “in priza”.
Marea problema a profesorilor este si va ramine notarea, lucru care este
explicabil pentru un profesor care trebuie sa verifice acelasi lucru de 25 de ori
(vezi extemporale, teze, teste grila, ascultare directa, etc.). Cerind ajutorul
calculatorului, notarea poate fi facuta continuu, se pot realiza medii pe perioade
de timp, medii pe capitole, medii corelate, etc. Nu putini sunt elevii care atunci
cind trebuie sa raspunda, fiind foarte emotivi, se pierd si dau un raspuns mai
putin fluent. Verificati fiind de calculator, emotivitatea dispare in buna masura,
iar “suspiciunile” sau “nemultumirile” ca nu a fost notat corect sunt eliminate.
Atunci cind este vorba de recapitularea materiei orice profesor constiincios simte
ca se sufoca. Fenomenul este generat de timpul foarte scurt in care trebuie
parcurs un material foarte vast. Utilizarea calculatorului in procesul de
recapitulare ofera avantaje enorme. Fiecare elev poate fi indrumat sa insiste pe
notiunile sau problemele pe care le stapineste mai putin. Reimprospatarea
cunostintelor poate fi facuta foarte rapid.
Un avantaj deloc de neglijat este cel economic. Editarea unei carti este un proces
costisitor si indelungat. Mai mult, daca ulterior se modifica ceva trebuie reluat
aproape totul de la inceput. Multiplicarea unui Soft Educational dureaza mai putin
de un minut, iar o simpla modificare se realizeaza in cinci minute.

18 Decembrie 2001, „Profesorul virtual” s-a nascut la Oradea, Realitatea

bihoreana
Inventia unui profesor oradean de informatica a facut repede inconjurul tarii, iar
OKKO Soft a devenit cunsocuta pentru softul educational pe care l-a realizat.
Sorin Andras, cel care conduce OKKO Soft, se gindeste de mult timp cum poate fi
usurata munca de predare, atit a lui cit si a colegilor sai. Solutia pe care o aplica
de citva timp si pe care o propune acum, si altora este „Profesorul virtual

5. mijloace moderne audio-video

-filme didactice ( au o mare putere de sugestie, starnind interesul si curiozitatea elevilor

-calculatorul (permite vizualizarea unor procese desfasurate in timp)

 Valorificarea retelei inernet ca resursa educationala

Aparitia Internet-ului a reprezentat unul dintre pasii cei mai semnificativi in dezvoltarea
calculatoarelor si a comunicatiilor.

Un ansamblu de retele de calculatoare interconectate care impreuna cu miile de calculatoare

individuale si milioanele de utilizatori, constituie comunitatea INTERNET care are la
dispozitie un mediu informational si de calcul cu foarte multe servicii informatice si resurse.

Pentru institutiile de invatamant, Internetul are un rol deosebit in activitatea educationala si

de perfectionare profesionala

Internetul constituie un conglomerat extrem de complex de arhitecturi, componente fizice si

sisteme de operare Putem spune ca Internetul este si un mediu informational si de calcul cu
foarte bogate servicii si resurse, biblioteci, baze de date, dar in acelasi timp reprezinta si o
imensa comunitate de persoane din toate domeniile vietii economico - sociale, gata sa
raspunda la solicitari, sa asculte parerea altora si sa partajeze informatiile.

-Sursa inepuizabila de informatii din cele mai diverse domenii

-Posibilitati deosebite pentru educatie, invatamant si perfectionare profesionala

Din punct de vedere arhitectural, reteaua Internet (Fig. 2) este constituita dintr-o mare
varietate de sisteme de calcul : PC-uri, mainframe-uri, supercalculatoare, retele de
calculatoare LAN, MAN, sau

WAN.

Functionarea retelei Internet se realizeaza prin intermediul unor noduri (server -; calculator)
care ofera cu ajutorul unor protocoale exploatarea eficienta a resurselor mediului Internet,
noduri ce se numesc furnizori de servicii Internet (ISP -; Internet Service Provider).

Simularea este o:

-metoda moderna

-metoda bazata pe actiune fictiva

Tipuri de metode desimulare

-metoda jocurilor

-invatare pe simulatoare

Metode de stimulare se bazeaza pe simularea (imitarea) unor activitati reale, urmarindu-se in

principal formarea de comportamente specifice (profesionale)

O parte din metodele de stimulare se bazeaza pe utilizarea unor sisteme tehnice (simulatoare)
 Metoda simularii utilizeaza situatii artificiale, de laborator, dar similare celor reale, cu
aparatura (simulatoare) identice celor reale, cu singura deosebire ca se exerseaza fara o
functionare reala, dar cu posibile situatii reale, copiate din experienta directa. Specializari
care implica riscuri mari in exploatare si complexe de competente la nivel ridicat, de
performanta exerseaza pe simulatoare, pentru a proteja aparatura foarte costisitoare si
viitorul profesionist, ferandu-l de accidente posibile.

Calculatorul lectiile cu ajutorul calculatorului sunt lectii introductive, in care elevul este pus
sa se informeze, sa cerceteze, sa experimenteze si sa descopere singur lucruri noi. In centrul
intregului proces de predare-invatare-evaluare se afla elevul, asupra caruia se concentreaza
intreaga activitate. Lectiile asistate de calculator sunt lectii in care predomina metodele
euristice, invatarea prin descoperire, problematizarea, conversatia euristica, simularea unor
obiecte si fenomene.

Lectiile asistate decalculator sunt lectiile de formare de priceperi si deprinderi (munca

independenta), lectii de recapitulare, sistematizare si consolidare a cunostintelor si
deprinderilor si lectii de verificare a cunostintelor si notare.

Se utilizeaza pentru prelucrarea datelor experimentale.

(rezultatele se analizeaza si se elaboreaza concluzii)

Lectia cu ajutorul calculatorului ii tine pe elevi activi implicati in procesul de invatare, in

care profesorul are rolul de a ghida, usura si supraveghea invatarea.

Permite evaluarea si autoevaluarea rapida a cunostintelor.

Instruirea asistata de calculator IAC este o metoda de rationalizare a invatarii si predarii.

Calculatorul este un mijloc modern audio-video, care indeplineste toate functiile mijloacelor
de invatamant si poate fi inclus in fiecare categorie de mijloace de invatamant. El poate fi
folosit in :

-predarea-invatarea informaticii (elevii invata sa creeze programe)

-predarea-invatarea celorlalte discipline scolare, folosind programe educationale specifice,

care usureaza intelegerea unor fenomene greu accesibile

-evaluarea si autoevaluarea rapida a cunostintelor.

In lectiile la care se foloseste calculatorul elevii sunt implicati in procesul de invatare si

colaboreaza in scopul rezolvarii problemelor impuse.

7.
 Tipuri de evaluare

-evaluarea initiala- se realizeaza la inceputul unei perioade de instruire si ofera date pentru
proiectarea activitatii didactice (diagnoza si prognoza)

-evaluare continua (de progres/formativa/cumulativa)- se realizeaza pe percursul predarii

disciplinei si sunt inregistrate progresele obtinute de elevi, prin verificari cat mai frecvente,
in care sunt cuprinsi toti elevii clasei (conexiune inversa si formativa)

-evaluare finala (sumativa)- este o evaluare complexa si se realizeaza la sfarsitul unei

perioade de instruire de ierarhizare si selectie (de certificare)

4. Instrumente clasice si moderne (alternative ) de evaluare

Clasice

1. probe orale (chestionar/examinare orala)- este frecventfolosita de profesori si are avantajul

ca favorizeaza dialogul, elevul avand posibilitatea sa-si justifice raspunsul, sa participe la
confruntarea de idei si opinii in cadrul clasei

2. probe scrise – sunt preferate de multi elevi si profesori pentru ca:

-asigura un grad mai mare de obiectivitate la notare

-ofera elevilor mai emotivi, sau care gandesc mai lent, posibilitatea de a prezenta toate
cunostintele

-asigura evaluarea unui numar maimare de elevi intr-un timp scurt

-intrebarile au acelasi grad de dificultate pentru toti elevii si verifica acelasi continut

-favorizeaza realizarea compararii rezultatelor

3. probe practice se folosesc pentru a evalua capacitatea elevilor de a aplica anumite

cunostinte teoretice in rezolvarea unor probleme practice, gradul de stapanire a unor
priceperi si deprinderi

Moderne

Ofera elevilor posibilitati sporite de a demonstra nu numai ca au asimilat un ansamblu de

cunostinte, dar si ca dispun de priceperi, deprinderi, abilitati de a opera cu respectivele
cunostinte.

-observarea sistematica a activitatii si comportamentului elevilor- in activitatea pe care o

desfasoara zilnic la clasa, profesorul obtine prin intermediul acestei metode informatii
relevante asupra performantelor elevilor din perspectiva capacitatii lor de actiune si
reactionare, a competentelor si abilitatilor de care dispun
 -investigatia este o metoda complementara de evaluare prin care se obtin informatii cu
privire la capacitatea elevului de a aplica in mod original, creativ, cunostintele asimilate in
situatii noi si variate

-proiectul este ometoda complexa de evaluare, recomandata mai ales in cadrul evaluarii
sumative si se poate realiza individual sau in grup

-portofoliul este o metoda si un instrument de evaluare complex, integrator, flexibil pri care
profesorul urmareste progresul realizat de elev la o disciplina in plan cognitiv, atitudinal,
comportamental de-a lungul uni semestru sau an scolar

-autoevaluarea este o metoda prin care se urmareste inregistrarea imaginii elevului, care
astfel nu se mai reduce la judecatile de evaluare emise de catre profesor

Calitatile instrumentelor de evaluare

1. validitatea este data de precizia, acuratetea cu care instrumentul/testul masoara ce si-a propus sa
masoare
2. fidelitatea reprezinta acea calitate a unui test dea produce rezultate constante in urma aplicarii sale
repetate in conditii identice, aceluiasi grup de elevi
3. obiectivitatea reprezinta gradul de concordanta intre aprecierile facute de evaluatori independenti
asupra raspunsurilor pentru fiecare dintre itemii testului. Testele cu grad cel mai ridicat de obiectivitate sun
cele standardizate.
4. aplicabilitatea desemneaza calitatea testului de a fi administrat si interpretat cu usurinta

5. Modalitati de elaborare a probelor de evaluare

Itemul reprezinta cerinta formulata (sarcina de lucru, intrebarea) si raspunsul asteptat din
partea celui evaluat

1. Itemi obiectivi-testeaza cunoasterea, intelegerea si aplicarea cunostintelor dobandite

Caracteristici: evalueaza un volum mare de continut; necesita explicatii la inceput; timp scurt
de raspuns; asigura obiectivitatea notarii

-itemi cu alegere duala (caz particular/special al itemului cu alegere multipla)

Acest tip de item solicita elevului asocierea unuia sau mai multor enunturi cu una dintre
alternativele: corect-gresit, adevarat-fals, da-nu. Poate fi aplicat in predareadisciplinelor de
cultura tehnica pentru cunoasterea termenilor specifici

-itemi de tip pereche (de asociere)

Acest tip de item solicita elevul sa realizeze corespondenta intre cuvinte, simboluri
conventionale, limbaj grafic conventional, diagrame, dispuse pe coloane. Se verifica
abilitatea de a reletiona elementele, lucrurile, poate fi interdisciplinar

-itemi cu alegere multipla

Acest tip deitem cere elevului sa aleaga raspunsul corect dintr-o lista de raspunsuri posibile.
Se recomanda pentru masurarea cantitatii cunostintelor acumulate de elevi.
 Orientarea profesionala in raport cu evolutia tehnologiilor si cu dinamica pietei muncii este
un obiectiv major care indica perspectivele pe care le deschide curriculum-ul la decizia scolii

2. Itemi semiobiectivi sunt aceia prin care se cere elevului sa elaboreze un raspuns in
totalitatea lui sau o completare a unei afirmatii astfel incat aceasta sa capete sens si valoare
deadevar.

Caracteristici: raspunsul este limitat ca spatiu; elevii construiesc raspunsul; notarea se

realizeaza cu usurinta si este obiectiva; nu se verificacompetente complexe

-itemi cu raspuns scurt

Solicita din partea elevului completarea unei informatii print-un cuvant sau grupuri de
cuvinte (proprozitii).

Evaluarea unor capacitati de baza, cunoasterea terminiologiei, cunoasterea unor legi, reguli,
metode, tehnologii, aplicarea la nivel simplu a cunostintelor in situatii problema

-itemi de completare

Se pot completa 1-2 cuvinte,intr-un spatiu care nu trebuie sa fie la inceputul proprozitiei si se
pot completa desene lacunare, scheme incomplete. La itemii cu raspuns scurt se formuleaza
o intrebare directa, iar la cei de completare formularea este o afirmatie incompleta.

-intebari structurate

Reprezinta itemi formati din mai multe intrebari de tip obiectiv sau semiobiectiv legate intre
ele printr-un element comun.

3. Itemi subiectivi (cu raspuns deschis) testeaza obiectivele ce au in vedere originalitatea,

creativitatea si contributia personala in formularea raspunsului.

Caracteristici: usor de construit, evalueaza capacitati denivel superior, evaluarea este

subiectiva si necesita scheme de notare complexe, corectarea solicita timp.

-itemi de tip rezolvare de probleme- ii pun pe elevi intr-o situatie noua, inedita, pentru care
nu au o solutie predeterminata.

-itemi de tip eseu

Prin acest tip de item se verifica capacitatea de exprimare personala in scris precum si de a
interpreta date si a propune o aplicare practica a acestora.

Eseu structurat unde elevul furnizeaza raspunsul in functie de un set de cerinte.

4. Generatia a patra- Model flexibil de învătare:

- interactivitate multimedia online;
- acces prin Internet la resurse din zona World Wide Web;
- comunicatie imediată prin tehnologia calculatoarelor.

5. Generatia a cincea- Modelul inteligent si flexibil de învătare:

- interactivitate multimedia online;
 - acces prin Internet la resurse Web;
- comunicatie utilizând sisteme automatizate;
- universităti electronice si campusuri portal.

Introducere
Pentru elevi si studenti, obisnuiti cu noile metode de informare (internet, email, telefonie mobilă), conceptul de
asistare a procesului de învătământ cu computerul devine o componentă normală a procesului de învătământ.
Din punctul lor de vedere, computerul este perceput fie ca o jucărie, fie ca o resursă de informatii.

A intrat deja în obisnuinta zilnică utilizarea computerului, pentru comunicare, informare, instruire. Conceptul de
asistare a procesului de învătământ cu computerul include:
- predarea unor lectii;
- aplicarea, consolidarea, sistematizarea cunostiintelor predate;
- evaluarea cu ajutorul computerului a unei lectii sau a unui grup de lectii. Numită de unii ca “inovatia
tehnologică cea mai importantă a pedagogiei moderne”, instruirea asistată de computer (IAC) contribuie la
introducerea (adaptarea) treptată a mijloacelor moderne de comunicare (în principal a computerului) în
învătământ.

Interactiunea elev-computer permite diversificarea strategiei didactice, facilitând accesul elevului la informatii
mai ample, mai logic organizate, structurate variat, prezentate în modalităti
diferite de vizualizare. Nu doar computerul în sine ca obiect fizic, înglobând chiar configuratie multimedia,
produce efecte pedagogice imediate, ci si calitatea programelor create si vehiculate
corespunzător, a produselor informatice, integrate după criterii de eficienta metodică în activitătile de instruire.

Modernizarea predării implică deci, existenta echipamentelor hardware (computer), a software-ul (programelor)
si a capacitătii de adaptare a lor, de receptare si valorificare în mediul instructional.

1.2. Dictionar IAC

Sistemul IAC (Instruire Asistată de Computer) este un mediu integrat hardwaresoftware destinat interactiunii
dintre posesorii unui sistem de cunostinte si destinatarii acestuia, în vederea asimilării active de informatie
însotită de achizitionarea de noi operatii si deprinderi.
Softul educational(SE ) este un produs program special proiectat pentru a fi utilizat în procesul de învătare.

Courseware este un pachet care cuprinde un soft educational, documentatia necesară (indicatii metodice si
descrierea tipului de hard pe care poate fi implementat) si eventual alte resurse materiale (fise de lucru, exercitii
propuse, etc).

Trăsăturile generale ale softului educational :

-este conceput pentru a învăta
-trebuie să asigure interactiunea flexibilă elev-computer sau computer-profesor
-se adaptează în functie de caracteristicile individuale ale utilizatorului.

TESTAREA ADAPTIVĂ CA FACTOR DE

OPTIMIZARE A PROCESULUI DE INSTRUIRE ÎN
ÎNVĂŢĂMÂNTUL UNIVERSITAR 13.00.02
http://www.cnaa.md/files/theses/2010/15048/no
na_dieneglo_thesis.pdf
1
Instruire Asistată de Calculator
Conf.univ.dr. Cristian Pomohaci
Asist.univ.drd. Alexandru Dumitru
Scurt Istoric
Odată cu dezvoltarea primului sistem de calcul în perioada 1943-1945 ENIAC- „Electronic
Numerical Integrator and Computer”, asistăm la apariŃia unei relaŃii strâns legate dintre
învăŃământ
si tehnologia calculatoarelor. Înainte de apariŃia sistemului ENIAC, pornind de la ideile
matematicianului englez Charles Babbage ce propunea în 1830 o masină analitică de calcul, în
1937
Howard Aiken de la Universitatea Harvard reuseste să ducă la bun sfârsit după o perioadă de sase
ani (1939-1944) primul calculator electromagnetic alcătuit din comutatoare si relee- Mark I.
Înlocuirea releelor cu tuburi face trecerea de la Mark I la ENIAC- calculator electronic digital fapt
pentru care a rămas în istorie ca fiind primul calculator inventat de omenire.
În anul1 1950 asistăm la apariŃia unei prime aplicaŃii informatice, educaŃionale dezvoltată de
către cercetătorii Institutului de Tehnologie din Massachusetts care a constat în dezvoltarea unui
simulator de zbor pentru antrenarea piloŃilor.
În perioada 1959-1963 IBM dezvoltă primul program informatic utilizat în predarea
informaticii iar în colaborare cu Universitatea Stanford (1963) lansează primul limbaj de
programare (COURSEWRITER) specific instruirii asistate de calculator.
ApariŃia sistemului PLATO în anii “70 (Programmed Logic for Automatic Teaching
Operations) dezvoltat în parteneriat de către National Science Fundation, Control Data
Corporation
si Computer Education Research Laboratory a dus la dezvoltarea unui sistem de instruire asistată,
sistem proiectat de tip mainframe datorită programelor mari si conŃinutului considerabil de
materiale pentru uzul studenŃilor. PLATO permitea accesul simultan mai multor utilizatori la
acesta
memorând pentru fiecare student în parte progresul de învăŃare.
Un alt reper important ar fi plasat în anul 1972, momentul în care INTEL a lansat procesorul
pe 8 biŃi, moment considerat ca fiind punctul de plecare în evoluŃia calculatoarelor.
La începutul anilor “80 asistăm la apariŃia calculatoarelor personale ce includ posibilitatea
de prezentare a informaŃiilor vizuale. În această perioadă suntem martorii unui real progres legat
de
instruirea asistată de calculator dată fiind proiectarea interactivităŃii si controlul elevului.
1 Simpozionul Tehnologii educaŃionale pe platforme electronice de învăŃământ ingineresc, Universitatea Tehnică de
ConstrucŃii, 9-10 mai 2003
www.referat.ro
2
Mai putem spune că în perioada 1994-1996, odată cu dezvoltarea tehnologiilor Web a
crescut considerabil utilitatea si totodată utilizarea acestora în procesul de predare-învăŃare.
Fără a parcurge un întreg istoric al calculatoarelor si al programelor strâns legate de
Instruirea Asistată de Calculator, concluzionăm spunând că evoluŃia tehnologiei, a sistemului de
comunicaŃii, a dus treptat la dezvoltarea unor noi abordări si tehnici de învăŃare.
Profesorul James Taylor2 în articolul „Fifth Generation Distance Education”(5 generaŃii de
modele de instruire la distanŃă) concluzionează astfel:
1. Prima generaŃie- Modelul prin corespondenŃă:
- tipărirea.
2. GeneraŃia a doua- Modelul Multimedia:
- tipărirea;
- înregistrări audio si video;
- învăŃarea asistată de calculator;
- video-interactiv.
3. GeneraŃia a treia- Modelul Tele-ÎnvăŃare:
- audio si video conferinŃe;
- comunicare audiografică;
- televiziune si media.
4. GeneraŃia a patra- Model flexibil de învăŃare:
- interactivitate multimedia online;
- acces prin Internet la resurse din zona World Wide Web;
- comunicaŃie imediată prin tehnologia calculatoarelor.
5. GeneraŃia a cincea- Modelul inteligent si flexibil de învăŃare:
- interactivitate multimedia online;
- acces prin Internet la resurse Web;
- comunicaŃie utilizând sisteme automatizate;
- universităŃi electronice si campusuri portal.
2 James Taylor – vicepresedintele UniversităŃii din Southern Queensland Australia-2003
www.referat.ro
3
LECłIA 1
1.1. Introducere
Pentru elevi si studenŃi, obisnuiŃi cu noile metode de informare (internet, email, telefonie
mobilă), conceptul de asistare a procesului de învăŃământ cu computerul devine o componentă
normală a procesului de învăŃământ.
Din punctul lor de vedere, computerul este perceput fie ca o jucărie, fie ca o resursă de
informaŃii.
A intrat deja în obisnuinŃa zilnică utilizarea computerului, pentru comunicare, informare,
instruire.
Conceptul de asistare a procesului de învăŃământ cu computerul include:
- predarea unor lecŃii;
- aplicarea, consolidarea, sistematizarea cunostiinŃelor predate;
- evaluarea cu ajutorul computerului a unei lecŃii sau a unui grup de lecŃii.
Numită de unii ca “inovaŃia tehnologică cea mai importantă a pedagogiei moderne”,
instruirea asistată de computer (IAC) contribuie la introducerea (adaptarea) treptată a mijloacelor
moderne de comunicare (în principal a computerului) în învăŃământ.
InteracŃiunea elev-computer permite diversificarea strategiei didactice, facilitând accesul
elevului la informaŃii mai ample, mai logic organizate, structurate variat, prezentate în
modalităŃi
diferite de vizualizare. Nu doar computerul în sine ca obiect fizic, înglobând chiar configuraŃie
multimedia, produce efecte pedagogice imediate, ci si calitatea programelor create si vehiculate
corespunzător, a produselor informatice, integrate după criterii de eficienŃa metodică în
activităŃile
de instruire.
Modernizarea predării implică deci, existenŃa echipamentelor hardware (computer), a
software-ul (programelor) si a capacităŃii de adaptare a lor, de receptare si valorificare în mediul
instrucŃional.
1.2. DicŃionar IAC
Sistemul IAC (Instruire Asistată de Computer) este un mediu integrat hardwaresoftware
destinat interacŃiunii dintre posesorii unui sistem de cunostinŃe si destinatarii acestuia, în
vederea asimilării active de informaŃie însoŃită de achiziŃionarea de noi operaŃii si
deprinderi.
www.referat.ro
4
Softul educaŃional(SE ) este un produs program special proiectat pentru a fi utilizat în
procesul de învăŃare.
Courseware este un pachet care cuprinde un soft educaŃional, documentaŃia necesară
(indicaŃii metodice si descrierea tipului de hard pe care poate fi implementat) si eventual alte
resurse
materiale (fise de lucru, exerciŃii propuse, etc).
Trăsăturile generale ale softului educaŃional :
-este conceput pentru a învăŃa
-trebuie să asigure interacŃiunea flexibilă elev-computer sau computer-profesor
-se adaptează în funcŃie de caracteristicile individuale ale utilizatorului.
1.3. Clasificarea soft-ului educaŃional
Clasificarea soft-ului educaŃional după funcŃia pedagogică specifică în cadrul unui proces de
instruire:
a) Prezentarea interactivă de noi cunostinŃe (Computer Based Learning) presupune
utilizarea nemijlocită a computerului în procesul predării si a lecŃiilor de laborator. Materialul de
învăŃat se prezintă pe baza unui anumit tip de interacŃiune. După cum această interacŃiune este
condusă de computer sau de elev, vorbim de un dialog tutorial sau de o investigare (interogare,
căutare).
Tutorele preia una din funcŃiile profesorului si poate fi proiectat astfel:
- precizează una sau mai multe secvenŃe de informaŃii;
- solicită elevului să răspundă la o întrebare, să rezolve un exerciŃiu;
- prezintă aprecierea răspunsului si trece la o altă secvenŃă în funcŃie de răspunsul elevului.
Materialul poate fi împărŃit pe capitole care să nu solicite o concentrare mai mare de 10-15
minute. Prin diverse meniuri se pot furniza informaŃii adiacente.
Softul de investigare reprezintă o formă evoluată de interacŃiune instrucŃională, în care
elevului nu i se oferă informaŃiile ca atare ci un mediu prin care elevul să poată extrage
informaŃiile
care îl interesează pentru rezolvarea unei anumite sarcini. Drumul parcurs este determinat si de
gradul de iniŃiere al celui care învaŃă.
b) Exersarea asistată de computer (Computer Assisted Training) când subiectului i se pun
la dispoziŃie programe specializate care-l ajută să fixeze cunostinŃele si să capete deprinderi
specifice prin seturi de sarcini repetitive, urmate de aprecierea răspunsului elevului.
ExerciŃiile pot fi - propuse într-o ordine prestabilită sau în mod aleator sau pot fi generate în
timpul sesiunii de lucru.
www.referat.ro
5
c) Verificarea asistată de computer (Computer Assisted Testing) presupune existenŃa unor
programe capabile să testeze nivelul de însusire a cunostinŃelor prin evaluarea răspunsurilor. O
interfaŃă grafică prietenoasă va afisa mesaje corespunzătoare interpretării răspunsului.
Programele
de testare pot fi incluse în lecŃia curentă sau în lecŃii recapitulative.
Modul de construire a unui test depinde de numărul de chestiuni de test (care se stabilesc în
funcŃie de timpul de administrare si de nivelul de scolarizare) si de numărul de concepte,
procedee a
căror însusire va fi verificată.
d) Simulare. Un soft de simulare permite realizarea controlată a unui fenomen sau sistem
real prin intermediul unui model care are un comportament analog. Astfel de programe oferă
posibilitatea observării modelului în care se schimbă comportamentul sistemului în funcŃie de
modificările operate (schimbarea parametrilor, condiŃiilor) ceea ce facilitează înŃelegerea
fenomenului si nu implică riscurile si cheltuiala fenomenului real.
Trebuie reŃinut faptul că prin răspândirea si diversificarea IAC rolul dascălului va suferi
modificări. Profesorul se va degreva treptat de activitatea de rutină, dar sarcinile lui se amplifică
prin faptul că va trebui să realizeze programe sau să elaboreze proiecte de programe si să le
adapteze la cerinŃele procesului educativ Procesul educaŃional se va descentraliza,
transformându-se
dintr-un sistem centrat pe profesor, într-unul centrat pe subiecŃi. Dar, oricât de complete ar fi
programele, profesorul rămâne masina perfectă de învăŃat.
1.4 Elevii în centrul propriei lor învăŃări si tehnologii
Scoala trebuie să Ńină pasul cu tehnologia, să înŃeleagă si să anticipeze impactul asupra
modului de învăŃare. Computerele au fost încorporate în programele educaŃionale oferindu-le
celor
ce se instruiesc o libertate si flexibilitate mai mare dar si individualitate în clasă. Folosirea
Internetului de către elevi a fost o idee care a prins repede. Afinitatea naturală dintre
elevi/studenŃi
si Internet a dat nastere mai multor proiecte orientate spre elevi, iniŃiate/conduse de elevi.
ÎnvăŃarea ce pune accentul pe participarea elevilor, reprezintă un tip de instruire care îi dă
elevului un rol activ în procesul de învăŃare. Elevii, participanŃi activi, îsi imprimă ritmul
propriu si
propriile strategii.
ÎnvăŃarea care îl situează pe elev în rol central, asociază învăŃarea focalizată pe
particularităŃile fiecărui individ (ereditate, experienŃa, perspective, pregătire, talente, capacităŃi
si
nevoi) cu focalizarea pe predare, împărtăsire a cunostinŃelor respective (cea mai bună
informaŃie ce
se furnizează, stimularea motivaŃiei, învăŃării si acumulării de cunostinŃe de către toŃi elevii).
www.referat.ro
6
1.5. Formarea elevilor/studenŃilor prin IAC
Acomodarea încă din scoală cu folosirea computerului ca instrument de însusire a unor noi
cunostinŃe influenŃează elevilor, prin:
- Stimularea interesului faŃă de nou. Legea de bază ce guvernează educaŃia asistată de
computer o reprezintă implicarea interactivă a elevului în acŃiunea de prezentare de cunostinŃe,
captându-i atenŃia subiectului si eliminând riscul plictiselii sau rutinei.
- Stimularea imaginaŃiei. De la jocurile pe computer care dezvoltă abilităŃi de utilizare,
imaginaŃie si viteza de reacŃie într-o prezentare grafică atractivă, maturizându-se elevul,
studentul
începe să folosească computerul să creeze propriile produse soft.
- Dezvoltarea unei gândiri logice. Descompunerea unei teme în etape de elaborare
organizate secvenŃial, organizarea logică a raŃionamentului reprezintă demersuri cognitive ce
aduc
câstig în profunzimea si rapiditatea judecării unei probleme.
- Simularea pe ecran a unor fenomene si procese, altfel costisitor de reprodus în laborator,
ajută la înŃelegerea acestora.
- Optimizarea randamentului predării prin exemplificări multiple
- Formarea intelectuală a tinerei generaŃii prin autoeducaŃie
- Elevul învăŃa în ritm propriu, fără emoŃii si stres care să-i modifice comportamentul
- Aprecierea obiectivă a rezultatelor si progreselor obŃinute
www.referat.ro
7
LECłIA 2
Didactica InformaŃională
Didactica reprezintă o ramură a stiinŃelor educaŃiei ce înglobează mijloace, procedee,
metode si tehnici necesare elaborării strategiilor didactice pentru procesul de învăŃare si predare
în
cadrul sistemului bazat pe organizarea învăŃământului pe clase si ani de studii.
În cadrul fiecărei activităŃi didactice3 regăsim un proiect de lecŃie si o planificare
calendaristică a tematicii disciplinei respective împreună cu o programă analitică. Proiectul
trebuie
să includă toate etapele ce se derulează în cadrul procesului didactic pentru lecŃia respectivă cu
precizarea conŃinutului specific si a strategiei didactice urmată de cadrul didactic.
În funcŃie de tipul de lecŃie trebuie regăsită următoarea secvenŃializare a:
- mijloacelor;
- metodelor;
- tehnicilor;
- procedeelor
utilizate strict în atingerea obiectivelor generale sau specifice.
Plecând de la faptul că procesul de învăŃământ este unul bazat în primul rând pe comunicare
interumană, persoanele supuse procesului de instruire trebuie să aibă capacitatea de a recepta si
stoca informaŃii pentru o perioadă în propria memorie, de a le prelucra prin propria acŃiune de
gândire în scopul obŃinerii unei noi cunostinŃe si de a le transmite în diverse forme si
conjuncturi,
putem aborda întreg procesul printr-o viziune cibernetică.
Dacă Berge caracterizează cibernetica ca pe „o stiinŃă a conducerii optime orientată a
sistemelor dinamice complexe ”, Confignal consideră cibernetica ca fiind arta de asigurare a
eficienŃei acŃiunii, în timp ce A. Wiener defineste cibernetica ca „stiinŃa despre comandă,
comunicaŃie si control în masini si în organisme vii”.
Plecând de la afirmaŃia lui A. Wierner constatăm în repetate rânduri faptul că în general
omul se comportă în cadrul procesului de instruire foarte asemănător cu un sistem de calcul
cibernetic.
Trasând o paralelă între cele două elemente om-calculator, în situaŃia impunerii spre
rezolvare a unei probleme constatăm următoarele similitudini:
3 Dan Mircea Trană, Instruire asistată de calculator, note de curs, Universitatea Spiru Haret, Râmnicu Vâlcea, 2006.
www.referat.ro
8
Factor uman
Faza 1- recepŃionarea datelor de intrare si a cerinŃelor problemei;
Faza 2- identificarea categoriei, a clasei de profiluri căreia îi aparŃine problema de rezolvat,
evident cu condiŃia ca această categorie, clasă să existe;
Faza 3- dacă clasa de probleme există atunci se aplică regulile si raŃionamentele cunoscute
asupra datelor noi de intrare si se trece la comunicarea rezultatelor obŃinute care evident
reprezintă
soluŃia problemei. În cazul în care clasa de probleme este vagă sau inexistentă, se apelează la
cunostinŃe anterior receptate si stocate în memorie. Cu eforturi proprii de gândire se efectuează si
totodată realizează raŃionamente si conexiuni în vederea descoperirii modalităŃilor de prelucrare
a
datelor de intrare pentru obŃinerea soluŃiei sau a soluŃiilor problemei.
Element electronic (calculator)
Faza 1- memorarea datelor de intrare si a tipului de problemă ce trebuie rezolvată;
Faza 2- căutarea în memoria externă a unui program capabil să rezolve problema dată;
Faza 3- în situaŃia în care programul există, acesta este încărcat în memoria internă, lansat în
execuŃie urmăreste pas cu pas instrucŃiunile programului în ordine logică si comunică soluŃia
problemei. În caz contrar, apelează l aun sistem expert ce poate fi instalat, eventual acceptă un
program realizat de om, ce îl aplică datelor de intrare obŃinând soluŃia pe care în final o
comunică.
Interpretarea cibernetică vine în sprijinul simplificării si totodată optimizării problematicii
procesului de instruire, fără a reduce însă teoria învăŃării strict la interpretarea pur cibernetică dat
fiind faptul că învăŃământul are caracteristici si legităŃi proprii ce nu pot fi interpretate si
raportate
mereu la nivel cibernetic. În interpretarea cibernetică regăsim cu scop declarat posibilitatea
sugerării unor modalităŃi mai productive de informare si dirijare a învăŃării scolare.
Didactica informaŃională ca normă a didacticii ce îsi propune identificarea si stabilirea unor
căi si metode prin tehnici si procedee specifice cu rol capital în dirijarea învăŃării scolare, a
dezvoltat în timp câteva direcŃii de acŃiune cu scop de sprijinire a sistemului de învăŃământ.
Identificăm două direcŃii:
a) teoria automatelor de instruire;
b) teoria algoritmilor didactici.
Teoria automatelor de instruire înglobează pe lângă automatele abstracte, o serie de mijloace
si procedee de învăŃământ pornind de la suportul pe hârtie în crearea manualelor, până la
elaborarea
www.referat.ro
9
acestora folosind suportul electronic prin programe video, programe informatice de instruire si
autoinstruire, postă electronică, Internet etc.
Cea de a doua direcŃie referitoare la teoria algoritmilor didactici cu precizarea succesiunii
situaŃiilor prin care trece elevul sau studentul ca subiecŃi ai instruirii si aplicarea în mod analog
a
acesteia în rezolvarea unor probleme inedite.
„Prin didactică informaŃională
4 vom înŃelege acea ramură a didacticii care se ocupă cu
studiul aspectelor legate de realizarea unui dialog modern, eficient ce conectează cele două
componente ale binomului educaŃional (profesor-elev) prin intermediul computerului ca mijloc
de
învăŃământ si mediu de comunicare.”
Didactica informaŃională conform pedagogului Vasile Vis, îsi propune să realizeze studierea
aspectelor legate de receptarea specificului programării proceselor, ale structurării conceptuale si
procesuale aduse de programarea actului de predare si învăŃarea privit ca o comunicare
educaŃională.
4 D. M. Trană, Instruire asistată de calculator, note de curs, Universitatea Spiru Haret, Râmnicu Vâlcea, 2006.
www.referat.ro
10
LECłIA 3
Tehnologia informaŃiei si comunicaŃiei (TIC) este denumirea pentru un ansamblu de
instrumente si resurse tehnologice utilizate pentru a comunica si pentru a crea, difuză, stoca
si
gestiona informaŃia destinată procesului educativ. Expansiunea tehnicii de calcul si
concomitent
dezvoltarea reŃelelor de calculatoare si a tehnologiei informaŃiei si comunicaŃiei în general a
luat
prin surprindere pe educatori si chiar si în Ńări dezvoltate unităŃile de învăŃământ nu sunt pe
deplin
pregătite pentru noile tehnologii.
Dezvoltarea actuală a tenologiei informaŃiei si comunicaŃiei si în particular utilizarea
Internetului si web-ului în învăŃământ , implică combinaŃii de hardware, software, suporturi si
sisteme de distribuŃie într-o continuă evoluŃie.
Aceste noi TIC-uri se deosebesc de cele anterioare (procurarea de filme, benzi video,
telefoane, televiziune cu circuit închis, radio), prin următoarele aspecte:
- prin aptitudinea de integrare a instrumentelor multiple într-o singură aplicaŃie pedagogică;
-interactivitatea- capacitatea de a stăpâni si îmbogăŃi mediul informaŃional;
- flexibilitatea utilizării, mai ales în situaŃia restricŃiilor de timp si spaŃiu;
- conectivitatea, adică posibilitatea oferită oricărei persoane, oriunde în lume de a dispune de
o conexiune la Internet, de a accede informaŃii Web.
Introducerea noilor TIC-uri a dus la dezbateri ample cu privire la aportul acestora în
procesul educativ.
Statisticile mondiale confirmă impactul global al TIC-urilor si în consecinŃă trebuie avute în
calcul efectele asupra funcŃionării învăŃământului si trecerea la formarea cadrelor didactice în
vederea utilizării acestora în scopuri didactice.
3.1 EficienŃa TIC
Conexiunea organismelor educative la Internet, ca rezultat al presiunii societăŃii, a declansat
un studiu al consecinŃelor si eficienŃei în activitatea pedagogică. Concluzia acestui studiu este în
favoarea folosirii noilor tehnologii deoarece:
- TIC-urile permit o aplicare mai bună a noilor metode pedagogice (constructiviste);
- exploatarea resurselor distribuite la distanŃă. Biblioteci virtuale pun la dispoziŃie colecŃii
de reviste, ilustraŃii, cărŃi, scheme, poze,picturi, modele tridimensionale(3D), animaŃie,
documente
www.referat.ro
11
de referinŃă, dar si informaŃii specifice precum ghiduri pentru elaborarea programelor de
învăŃământ, programe analitice de cursuri si activităŃi pedagogice(Ex:
www.org/pubs/CyberSchoolBus) Trecerea în format electronic a informaŃiilor clasice dar si
crearea
de noi resurse destinate folosirii prin intermediul calculatorului îi obligă pe elevi si profesori să
acceseze TIC-urile.
- permit munca în colaborare prin:
a) comunicare prin postă electronică sau grupuri de discuŃii pe teme pedagogice între
indivizii interesaŃi,
b) prin existenŃa grupurilor de stiri ,
c) conferinŃe asistate de calculator,
d) diverse soft-uri specializate.
Persoanele dispersate în teritoriu se pot regăsi într-o cumunitate virtuală pe un anumit
domeniu de interes, indiferent de spaŃiu, vârstă, capacităŃi intelectuale, condiŃie socială, etc.
ÎnvăŃământul virtual permite elevilor să intre în procesul educativ într-un moment, loc sau ritm
convenabil.
- extinterea portabilităŃii programelor educative. TIC-urile oferă posibilitatea dispersării
programelor educative în toată lumea si posibilitatea de a învăŃa de-a lungul întregii vieŃi.
Programele de învăŃământ la distanŃă (ID) sunt beneficiare fericite ale noilor tehnologii,
profesorii si
elevii negăsindu-se în aceeasi locaŃie, si oferind o alternativă imediată si comodă mijloacelor
clasice de imprimare a cursurilor, prelegerilor televizate, înregistrări audio, etc.
- iniŃiere în vederea gestiunii informaŃiei prin educarea elevilor încă din clasele primare în
vederea achiziŃiei, gestionarii si comunicării informaŃiei, pregătindu-i pentru societatea
informaŃională si continuarea studiilor.
- rentabilitatea, în ciuda costurile implicate, face ca societăŃile sărace să nu fie marginalizate,
aliniindu-se la cerinŃele competiŃiei în toate domeniile în contextul integrării si globalizării
mondiale.
3.2. Implementarea TIC-urilor
Implementarea TIC-urilor în învăŃământ este o activitate complexă ce necesită o strategie
guvernamentală minuŃios proiectată Ńinând seama de:
- infrastructura,
- modificarea programelor de învăŃământ,
- formarea specialistilor,
www.referat.ro
12
- asistenŃă tehnică,
- adaptarea permanentă la evoluŃia rapidă a TIC.
Pentru a utiliza în educaŃie aceste noi tehnologii trebuie să se găsească sursele de finanŃare
(colaborări cu firme interesate în promovarea produselor proprii sau susŃinerea învăŃământului,
crearea în scoli de centre informatice utile atât elevilor si profesorilor, dar deschise si publicului
pentru utilizare si formare contra cost) si pentru societăŃile defavorizate, încât să se pună la
dispoziŃie infrastructura (echipamente, legătura la internet, soft educaŃional de calitate si în
conformitate cu cele mai noi metode de predare).
Formarea educatorilor în spiritul noilor metode pedagogice adaptate la evoluŃia TIC
comportă :
a) formarea tehnică
Aceasta se poate realiza în diverse moduri
- cursuri universitare înainte de punerea în funcŃiune,
- ateliere de formare după punerea în funcŃiune,
- programe private de formare.
- formarea de formatori care să disemineze cunostinŃele acumulate.
b) pregătirea integrării aplicaŃiilor TIC în procesul de învăŃământ
Formarea profesorilor trebuie să permită iniŃierea în evidenŃierea celor mai bune metode ce
utilizează TIC-uri, aplicarea acestora pe discipline scolare, dar trebuie să-i pregătească si pentru
realizarea de aplicaŃii particulare, integrarea noilor tehnologii în aplicaŃii existente, schimbări în
programa implicate de noile tehnologii, modificarea rolului profesorului si abordări noi ale
metodelor pedagogice.
Utilizarea TIC-urilor în învăŃământ trebuie să Ńină cont de progresele telecomunicaŃiilor fără
fir, realitatea virtuală, informatizarea generalizată, inteligenŃă artificială, recunoasterea vocală
care
pot da nastere la o nouă generaŃie de aplicaŃii educative.
www.referat.ro
13
LECłIA 4
4.1. EDUCAłIE LA DISTANłĂ (e- learning)
EvoluŃia tehnologiei, informaŃiei, dezvoltarea sistemului de comunicaŃii induce noi abordări
si noi tehnici de învăŃare. Deja, tehnologiile informaŃiei si comunicaŃie(TIC) constituie nu
numai un
dispozitiv media dar mai ales un mijloc al deschiderii către resursele din întreaga lume.
TIC-urile înglobează trei tehnologii: informatică, telecomunicaŃiile si audiovizualul
materializate în calculatorul legat la reŃeaua internet. Acest nou mod de comunicare, prin
cantitatea
si calitatea informaŃiilor puse la dispoziŃie, influenŃează demersurile educative.
Formarea la distanŃă se diferenŃiază de alte moduri de formare. Există particularităŃi,
avantaje si limite ale acestui mod de instruire.
Termeni ca formare la distanŃă, formare on-line, e-learning, teleinvatamant au o semnificaŃie
aparent similară si reprezintă aspecte specifice ale noii tehnologii educative.
4.2. Formarea la distanŃă/învăŃământ la distanŃă
ÎnvăŃământul la distanŃă este un proces de învăŃare care se bazează pe resurse multimedia si
care permite uneia sau mai multor persoane să se formeze pornind de la calculatorul propriu.
Suporturile multimedia pot combina text, grafica plană sau spaŃială, sunet, imagine, animaŃie si
chiar resurse video (videoclip).
Aceste suporturi revoluŃionează abordarea pedagogică si metodică prin interactivitatea
produsului educaŃional. Elevul îsi poate însusi cunostinŃele prezentate în ritmul său propriu. El
este
pilotul formării sale.
Avantaje ale învăŃământului la distanŃa
• Formarea este “deschisă” oricărei persoane, indiferent de vârstă, nivel de pregătire,
categorie socio-profesională, etc.
• Accesul la informaŃii si manipularea acestora se face fără restricŃii impuse de distanŃa
• Favorizează creativitatea si descoperirea de noi interpretări, nuanŃe si entităŃi.
• Permite accesul la noile competenŃe cerute de viaŃa modernă . Oricine se poate
familiariza cu noile tehnologii: calculator, sisteme multimedia, Internet.
• Facilitează formarea locală, fără deplasări ceea ce favorizează un câstig de timp, o
www.referat.ro
14
economie financiară si condiŃii optime de formare (de exemplu acasă). Acest avantaj
se poate folosi de persoanele cu handicap
• Un formator se poate adresa unui număr însemnat de elevi, asigurând o relaŃie
individualizată cu fiecare dintre ei.
• Permite o reducere sensibilă a costurilor faŃă de formarea ce reclamă prezenŃa.
• cheltuielile de transport si cazare sunt suprimate
• timpul individual de învăŃare este redus prin dirijarea studiului către aspectele de
aprofundat
• formatorul are acum un rol de îndrumare, de acordare de asistentă la programul de
învăŃare.
• Cei implicaŃi în studiu beneficiază de cunostinŃele si experienŃa formatorilor de
notorietate internaŃională, pe care nu-i pot întâlni în mod direct.
• Asigură autonomia formării: elevul alege condiŃiile de spaŃiu si timp
• Permite alegerea temelor dorite, planificarea cursurilor dorite în concordanŃă cu
nivelul actual de pregătire, asigurându-se o mai bună asimilare a cunostinŃelor si o
adaptare a evoluŃiei formării la capacitatea de înŃelegere a elevului.
• Se bazează pe soluŃii multimedia interactive ce solicită atenŃia elevului îi stimulează
capacitatea de înŃelegere si interpretare. Simulările, testele de auto-evaluare (produse
soft asociate expunerilor de cunostinŃe), schimburile de mesaje plasează elevul în
centrul formării sale îl menŃine mereu activ. EficienŃa formării depinde de dorinŃa lui
de asimilare.
• Sprijină sentimentul de libertate si încredere în sine, prin lipsa condiŃiilor de
intimidare si jenă faŃă de colegi si profesor.
• Dă __________o soluŃie cresterii numărului de solicitări al celor ce vor să înveŃe în spaŃii de
învăŃământ devenite neîncăpătoare cu număr de formatori ce nu poate face faŃă
cererii.
• InformaŃiile de interes culese de pe internet pot reprezenta noutăŃi în domeniu, si pot
fi accesate oriunde în lume.
Totusi, aceasta nu constituie o soluŃie miraculoasă. Se poate folosi pe termen scurt si dacă
soluŃia este de calitate din punct de vedere pedagogic.
www.referat.ro
15
4.3. ParticularităŃi ale educaŃiei la distanŃă
EducaŃia la distanŃă, cuprinde diferite modalităŃi de desfăsurare si tehnologii
(corespondenŃă/tipărituri, audio, video, computer) de furnizare a instrucŃiei, ce presupune
depărtarea
fizică a actorilor educaŃiei (profesor-student) care resimt această distanŃă si încearcă să o
suplinească prin diverse strategii de încurajare a interacŃiunii dintre profesor-student,
studentstudent,
student-continut de studiat, si care conduce, în mod paradoxal la o relaŃie mult mai
personalizată decât în educaŃia tradiŃională(fata-n faŃă), prin schimbul de mesaje si documente
spre
studiu sau răspunsuri la sarcini solicitate.
Elementele definitorii ale educaŃiei la distanŃă ar fi:
1) separarea dintre profesor si cel care învaŃă pe majoritatea duratei procesului de
instrucŃie
2) folosirea mass-media (în scopuri educaŃionale) pentru a pune în legătură pe elev
cu profesorul si ca suport de transmitere a conŃinutului cursului.
3) asigurarea unei comunicări în dublu sens între profesor/tutore sau agentul
educaŃiei si cel ce învaŃă.
Factorii implicaŃi în instruirea la distanŃă
a)Resursele umane:
- studenŃii(cu motivaŃia, pregătirea lor anterioară si capacităŃile lor);
- facultatea (instructorul care trebuie să dezvolte o înŃelegere a caracteristicilor si a
nevoilor studenŃilor, să-si adapteze stilul de predare, să stie să folosească tehnologia, să stie să
faciliteze învăŃarea dar să fie si un furnizor de informaŃie);
- personalul tehnic ce acŃionează ca o punte între profesor si student, înŃelegând
fiecare categorie, instalând programe, colectând evaluările/testele ;
- personalul auxiliar ce înregistrează studenŃii, multiplică si distribuie materialul,
comandă manualele, face rapoarte de desfăsurare pe nivele, organizează resursele tehnice,
reprezentând , de fapt, eroii din umbră ai educaŃiei la distanŃă;
- administratorii
b) Suportul tehnologic: tehnologiile selectate pe baza unui raport convenabil între
nevoi si cost
www.referat.ro
16
c) Managementul programului ce răspunde nevoilor studenŃilor si asigură resursele
necesare, echipamentul adecvat si serviciile de sprijin pentru studenŃi
d) Servicii manageriale ce se ocupă de integrarea educaŃiei la distanŃă în curriculum
(programe analitice), dezvoltarea facultăŃii, asigurarea condiŃiilor rezolvării sarcinilor date de
instructor, remunerarea personalului, evaluarea programului dezvoltarea instrucŃională, crearea
de
noi facilităŃi si îmbunătăŃirea calităŃii actului educaŃional.
Instruirea la distanŃă, apărută ca urmare a dezvoltării tehnologiei informaŃiei si
comunicaŃiilor, este o oportunitate în plus oferită celor care vor să se formeze continuu.
Ea nu exclude educaŃia clasică, în care se folosesc obiecte reale ca sursă de informaŃie, ci îi
adaugă resursele virtuale (documente în format electronic pe internet sau alte suporturi de
informaŃie folosite pe calculatorul personal).
În această această etapă, prin folosirea TIC-urilor, cunostinŃele nu mai sunt monopolul
profesorului, informaŃia poate fi găsită si independent de profesor, devenind un al treilea actor al
procesului de învăŃare (actori: profesori, elevi/studenŃi, cunostinŃe/stiinŃă). Actualmente,
aportul
profesorului este fundamental metodologic, el trebuie să îndrume, să stie ce să ceară
proiectantului
de soft educaŃional, să se adapteze la nou.
www.referat.ro
17
LECłIA 5
Blackboard Academic Suite5
- mediu de comunicare, instruire si evaluare -
Una din soluŃiile din ce în ce mai răspândite în mediul academic si nu numai, o reprezintă
platforma de instruire si evaluarea Blackboard, implementată cu succes atât de către Universitatea
noastră cât si de alte universităŃi sau instituŃii, atât în Ńară cât si la nivel mondial.
Blackboard6 permite posibilitatea de îmbunătăŃire a procesului de predare - învăŃare si a
cresterii performanŃelor academice online si în timp real.
Accesul ca platformă se face din pagina UniversităŃii Spiru Haret la adresa
www.spiruharet.ro, prin apăsarea butonului Acces Blackboard (Fig.nr.1), cu scopul de a deschide
fereastra de logare.
Fig. nr.1 Accesul la platforma Blackboard din pagina UniversităŃii Spiru Haret
5 M.Epure, Ghidul Masterandului Online, Universitatea Spiru Haret, Departamentul de Coordonare a Programelor de
Masterat si Docorat, Bucuresti, 2008.
6 www.blackboard.com.
www.referat.ro
18
Odată deschisă fereastra de logare, utilizatorul trebuie să introducă un username si o parolă
(Fig. nr.2). În cazul în care după introducerea username-ului si a parolei si apăsarea butonului
login
utilizatorul nu se poate loga, sunt posibile următoarele situaŃii:
- utilizatorul nu se află în baza de date;
- nu au fost completate corect câmpurile de autentificare;
- o aplicaŃiei sau un program interzic accesul către platformă;
- calculatorul utilizatorului nu îndeplineste cerinŃele minime de logare;
- anumite componente prezintă disfuncŃionalităŃi (placă de reŃea defectă);
- conexiunea la internet este posibil să fie oprită sau să prezinte deficienŃe.
Fig. nr.2 Fereastra de logare la platforma Blackboard.
În cadrul UniversităŃii noastre, accesul studenŃilor si a masteranzilor se face pe baza codului
numeric personal si a parolei (prenumele mamei). După depăsirea cu succes a momentului logării
la
platformă, utilizatorul (studentul/masterandul) are posibilitatea de a se familiariza cu mediul
virtual
de învăŃare, constatând totodată prin explorare, mediul extrem de facil pus la dispoziŃie.
Trebuie făcută o precizare asupra faptului că platforma Blackboard este una extrem de
flexibilă, customizabilă în funcŃie de necesităŃile instituŃiei de învăŃământ.
Gradul crescut de flexibilitate este dat în primul rând de posibilitatea instalării de butoane cu
conŃinut specific procesului de învăŃământ.
În cadrul platformei identificăm 3 elemente fundamentale:
- componenta ce joacă un rol major, partea de comunicare;
- partea de instruire;
- partea de evaluare.
5.1.Partea de comunicare
Comunicarea pe platforma Blackboard este de 2 tipuri:
www.referat.ro
19
- comunicare sincronă;
- comunicarea asincronă.
Comunicarea sincronă poate fi efectuată de regulă în baza unui orar nestabilit atunci când
toŃi studenŃii trebuie să primească o informaŃie în acelasi timp sau în cadrul formării claselor
virtuale cu condiŃia ca îndrumătorul să aibă competenŃe specifice de comunicare si aptitudini de
organizare a echipelor.
Putem vorbi de comunicarea asincronă atunci când:
- un mesaj necesită timp de gândire;
- o sarcină aduce după ea invariabil necesitatea consultării unor materiale si
resurse specifice;
- respectarea diversităŃii dat fiind faptul că studenŃii au de regulă nevoie de
intervale diferite de timp pentru consultarea unui material si învăŃarea.
Concluzionăm prin a spune că în cazul comunicării asincrone profesorul, tutorele,
coordonatorul etc si studentul nu sunt prezenŃi în acelasi timp prin conectare la computere.
Încă de la început, în momentul logării la platformă studenŃii sau masteranzii au la dispoziŃie
următoarele elemente: anunŃuri; informaŃii generale; mesaje; forum de discuŃii.
a) Butonul anunŃuri (Fig. nr.3) include de regulă vizualizarea informaŃiilor postate în ziua
curentă, a informaŃiilor postate în urmă cu 7 sapte zile, în urmă cu o lună sau vizualizarea lor
totală.
De regulă în această secŃiune sunt postate anunŃuri cu caracter pur didactic sau cu caracter
administrativ.
Fig. nr.3 Vizualizarea zonei „AnunŃuri”
www.referat.ro
20
b) Accesul la informaŃii generale (Fig. nr.4) se face prin apăsarea butonului cu aceeasi
denumire. În această zonă sunt regăsite informaŃiile cu privire la obiectivele generale ale
facultăŃii
sau masterului, la care utilizatorul este înscris, plan de învăŃământ, programe analitice etc.
Fig. nr.4 Fereastra “InformaŃii generale”
c) Mesaje.
Sistemul de mesagerie implementat în Blackboard este foarte familiar utilizatorilor de
Outlook sau Outlook Express. Prin intermediul accesării butonului „mesaje” utilizatorul poate
compune si totodată trimite mesaje către profesori sau către ceilalŃi cursanŃi asa cum se observă
din
Fig. nr.5 si Fig. nr.6.
www.referat.ro
21
Fig. nr.5 SecŃiunea de mesagerie.
Fig. nr.6 InterfaŃa de mesagerie.
www.referat.ro
22
d) Forum de discuŃii.
Prin efectuarea unui click pe butonul Forum (Fig. nr.7) constatăm deschiderea în partea
centrală a paginii a ferestrei Discussion Board. Pentru a putea participa la dezbatere
utilizatorul va trebui să aleagă o temă de discuŃie si să efectueze un click pe aceasta.
Fig. nr.7 Forumul de discuŃii.
5.2. Partea de instruire.
În Blackboard prin definirea unui buton reprezentativ profesorul are posibilitatea să pună la
dispoziŃia studenŃilor, în funcŃie de caracterul disciplinei, teem de curs, teste de autoevaluare,
bibliografie sau chiar studii de caz si aplicaŃii pentru fiecare temă în parte.Concret în cazul de
faŃă
observăm în partea stângă a paginii o serie de butoane denumite Semestrul I, II, III, butoane active
în funcŃie de semestrul în care se află studentul sau masterandul. Dacă luăm ca exemplu butonul
cu
denumirea „Semestrul II” constatăm că acesta conŃine discipline (Fig. nr.8) din semestrul
respectiv
iar în cadrul acestora (Fig. nr.9) sunt regăsite teme, eventual studii de caz, teste de autoevaluare,
bibliografie etc. În continuare prin apăsarea unui click pe link-ul unei teme vom asista la
deschiderea integrală a cestei teme si vizualizarea conŃinutului recomandat de titular.
www.referat.ro
23
Fig. nr.8 Disciplinele aferente semestrului II.
Fig. nr.9 Vizualizarea conŃinutului disciplinei “Laborator de psihoterapie organizaŃională”.
www.referat.ro
24
În zona de instruire utilizatorul mai are la dispoziŃie si butonul „Biblioteca virtuală” (Fig.
nr.10), zonă în care sunt stocate integral sau parŃial materiale sub formă de sinteze, note de curs
sau
cursuri integrale.
Fig. nr.10 Biblioteca Virtuală.
5.3. Partea de evaluare
În funcŃie de programarea sesiunilor de evaluare (Fig. nr.11), sunt enunŃate modelele de
evaluare pentru fiecare disciplină în parte, este menŃionată notarea, criteriile de evaluare aplicate
si
nivelul de performanŃă ce se doreste a fi atins. Examinarea poate fi una integral computerizată în
timp real, online pe bază de teste complexe sau una bazată pe referate elaborate pe parcurs si
examinare computerizată în sesiune, în acest caz nota finală va fi compusă din nota rezultată din
aprecierea referatelor si nota obŃinută la examenul pe calculator.
www.referat.ro
25
Fig. nr.11 InformaŃii cu privire la evaluare
www.referat.ro
26
LECłIA 6
6.1. NoŃiuni introductive – utilizarea computerului
6.1.1. Trasmiterea comenzilor către computer
Tastatura reprezintă unul din modurile prin care putem comunica computerului comenzile
noastre. De aceea dacă aceasta este defectă sau cablul tastaturii nu este bine conectat, vom primi
un
mesaj de eroare încă de la pornirea computerului.
Mai jos prezentăm unul din modurile în care poate arăta tastatura. MenŃionăm totusi că
există si alte moduri în care poate arăta tastatura, de exemplu un mod este acela în care la mijloc
avem un spaŃiu liber unde se găsesc cele trei leduri pentru NumLock, CapsLock si ScrollLock.
Unele taste au efect la o singură apăsare, alte taste au efect doar în combinaŃie cu alte taste.
Când vorbim de combinaŃie de taste o modalitate de a realiza aceasta este, de exemplu pentru
CTRL-C, se Ńine apăsată tasta CRTL si apoi se apasă scurt pe tasta C.
www.referat.ro
27
6.1.2. Câteva taste mai importante
O primă tastă este tasta Escape . Ea are rolul de opri, a anula ultima comandă. De
exemplu, dacă suntem pe o pagină Web ce are animaŃie, apăsând pe această tastă vom opri
animaŃia. Dacă se afisează o fereastră de dialog apăsarea tastei Esc este echivalentă cu un clic pe
opŃiunea Cancel ferestrei de dialog.
Tasta . Activează sau dezactivează scrierea cu majuscule.
Tasta . Este o tastă care nu are singură efect, ci doar în combinaŃie cu alte taste. De
exemplu prin apăsarea combinaŃiei de taste Shift-e vom obŃine E, iar prin combinaŃia Shift-7 se
obŃine &.
Tasta . Dacă am selectat un icon de pe Desktop si apoi apăsăm tasta Delete atunci
aruncăm la cos acel director. Într-un editor de texte are rolul de a sterge ce se află în dreapta
cursorului.
Tasta . Într-un editor are rolul de a sterge ceea ce se află la stânga cursorului.
Partea dreaptă a tastaturii
este activă doar dacă este aprins ledul „NumLock”. Dacă nu este aprins se apasă pe tasta
NumLock ce se află în stânga sus. Rolul acestui grup de taste este de usura lucrul cu tastatura,
www.referat.ro
28
deoarece aici avem toate numerele si, în plus cele patru operaŃii la care putem avea acces fără a
folosi o combinaŃie de taste (de exemplu, pentru * putem folosi combinaŃia Shift+8, sau putem
să
apăsăm direct pe semnul * din partea dreaptă a tastaturii).
Un alt mod de a transmite comenzi computerului este de a utiliza mouse-ul.
În general acesta are două clapete, stânga si dreapta. Atunci când apăsăm pe una din acestea
se aude un clic. De aceea expresia folosită când se recomandă utilizarea mouse-ului este: „dăm un
clic”. Clapeta din stânga (cea marcată cu negru în desenul de mai sus) execută comenzile iar cea
din
dreapta deschide ferestre prin care ni se explică ce se poate realiza într-o anumită zonă în care am
dat clic dreapta. Din această cauză când se spune „dăm un clic” se subînŃelege clic stânga, pentru
dreapta specificându-se acest lucru („dăm un clic dreapta”).
Exemplu: Pentru a deschide un fisier ce-l avem pe ecran vom da un dublu clic (adică apăsăm de
două ori pe clapeta din stânga ceva mai rapid) pe fisierul respectiv si acesta se va deschide. Dacă
nu
reusim să dăm destul de rapid dublu clic o altă metodă este să dăm un clic pe fisier si apoi să
apăsăm pe tasta Enter. Dacă dăm un clic dreapta pe acest fisier se va deschide o fereastră
explicativă.
6.2. Descrierea spaŃiului de lucru (Desktop)
Pe un computer avem informaŃiile aranjate în fisiere. Fisierele sunt de mai multe tipuri.
Pentru a vedea tipul unui fisier este suficient să vedem extensia lui. Mai jos se dă o listă cu câteva
din tipurile de fisiere (în funcŃie de tipul de aplicaŃii ce vor fi prezentate în această lucrare):
Tipul de fisier Extensia
Executabil exe
Text txt sau doc
Foi de calcul xls
Document HTML html sau htm
www.referat.ro
29
În versiunile mai vechi de Windows aceste extensii erau vizibile chiar în denumirea
fisierului. În versiunile mai noi putem recunoaste tipul unui fisier după forma icon-ului fisierului
(noŃiunea de icon se va explica puŃin mai jos). Sistemul de operare permite organizarea
informaŃiei
pe categorii în funcŃie de criteriul ales de utilizator. În mod concret aceasta înseamnă că putem
pune
o serie de fisiere într-un loc astfel încât să regăsim informaŃia mai usor. Aceste „locuri” se
numesc
directoare. Unele directoare sunt definite de sistemul de operare. De exemplu avem directorul
„Windows” unde sunt puse toate fisierele necesare funcŃionării computerului cu ajutorul
Windowsului.
Putem însă să creăm noi anumite directoare (crearea unui director va fi discutată în secŃiunea
1.4.). De exemplu atunci când am scris această lucrare am pus fisierele reprezentând capitolele
întrun
director numit „carte informatica” (desi nu reprezintă o eroare, evit să folosesc în denumirea
fisierelor sau a directoarelor caractere gen s, Ń … deoarece pe anumite computere s-ar putea să nu
pot deschide aceste fisiere).
Am dat doar câteva din comenzile ce se pot realiza cu ajutorul tastaturii, dar desigur există
mult mai multe opŃiuni. O abordare mai amplă a acestui subiect a fost realizată la cursul de
informatică, această lecŃie având doar rolul de a reaminti unele noŃiuni predate la acel curs.
www.referat.ro
30
BIBLIOGRAFIE
BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE
1. D.M. Trană, Instruire Asistată de Calculator – Note de curs, Universitatea
Spiru Haret, Râmnicu Vâlcea, 2006.
2.A. AdăscăliŃei, Instruire asistată de calculator.Didactică informatică,
Editura Polirom, Bucuresti, 2007.
BIBLIOGRAFIE FACULTATIVĂ
1. C. Masalagiu, I. Maxim, I. Asiminoaie – Metodica predării informaticii,
Editura MatrixRom, Bucuresti, 2001
2. M. Stoica – Sinteze de pedagogie si psihologie, Editura Universitaria,
Craiova, 1992.
3. A. Catană, M. Săcuiu, O. Stănăsilă – Metodica predării analizei matematice,
Editura Didactică si Pedagogică, Bucuresti, 1983.
4. I. Maxim - O încercare de generalizare a algoritmilor de sortare, Analele
UniversităŃii “Stefan cel Mare” Suceava – anul VI – 1999, nr. 12.
www.referat.ro

Comunicare moderna vs comunicare

traditionala

În contextul lărgirii ariei de comunicare a omului modern şi

implicit a dimensiunii educaţionale a acesteia, metodele de interacţiune
educaţională capătă o tot mai mare amploare în practica şcolară şi
universitară. Este evident însă faptul că introducerea pe scară largă a
mediului informatizat aduce cu sine schimbări profunde ale relaţionărilor
dintre persoane; iată un motiv suficient pentru care putem să
înregistrăm o perspectivă tot mai prezentă a combinării dintre eficienţa
intercomunicării introdusă de aceste metode şi potenţialităţile mediilor
electronice.Una dintre cele mai “vechi” metode care priveşte
îmbunătăţirea creativităţii şi interacţiunii este metoda asaltului de idei
(brainstorming). Recent, o serie de studii au
arătat cum câteva dintre criticile pe care – la rândul său - aceasta le
aduce cu sine în practica şcolară pot fi depăşite prin utilizarea
computerului în ceea ce se numeşte brainstorming-ul electronic.
De altfel, atunci când intenţionăm să vorbim despre comunicare, fie
şi doar din raţiuni tangenţiale la o altă temă propusă spre dezbatere,
observăm aproape imediat un fenomen interesant: termenul de
comunicare se prezintă sub forma unei aglomerări conceptuale cu
multiple (şi deseori neaşteptate) ramificaţii fiind văzut
drept parte integrantă şi în acelaşi timp cuprinzând procedural un mare
număr de ştiinţe. În acest mod, cercetătorul se află în faţa unui câmp
extrem de generos de posibilităţi dar, în aceeaşi măsură dificil de
surprins de către o abordare globală; comunicarea poate astfel să
capete accentele unor definiţii lingvistice, psihologice şi psiho-sociale,
filosofice, matematice, pedagogice etc. Iată de ce considerăm
necesară o cercetare focalizată pe demersurile de interrelaţionare pe
care elementele componente ale comunicării le dezvoltă (vorbim aici
despre relaţia emiţător-receptor-mesaj-canal de comunicare- context-
repertorii comunicaţionale etc.) dar şi pe relaţiile multiplu direcţionate
pe care comunicarea le poate avea cu
alte microsisteme – vom urmări în acest volum conflictul (dezvoltat atât
ca parte a comunicării cât şi în mod separat) sau grupul de
elevi/studenţi.
“Cuvintele sunt cele mai puternice droguri folosite de omenire.”
(Rudyard Kipling)
Nu este necesar să deţii un “ditamai bagaj” de cunoştinţe ca să
ştii ce înseamnă baza comunicării şi ce implică aceasta. Cred că foarte
mulţi dintre noi am ajuns, la un moment dat, să percepem faptul că prin
comunicare am transmis şi celorlalţi o anumită “cantitate” de
informaţie, fie pentru a-i atenţiona, fie pentru a-i informa, pentru a le
explica, a-i distra, a-i convinge, a-i descrie etc.
Sunt atâtea cărţi, articole şi referate despre ceea ce reprezintă
comunicarea în principiu, despre tipurile de comunicare precum şi
despre particularităţile acestora însă…”teoria ca teoria, dar practica ne
omoară!”
Deşi ideea esenţială a comunicării se rezumă la ,,a înţelege
şi a fi înţeles”, este foarte greu să stabileşti un raport între tine şi cei
din jurul tău. De exemplu, cred că deja ţi s-a întâmplat cel puţin o dată
în viaţă să realizezi că ceea ce ai vrut tu să zici nu s-a perceput exact
aşa cum ai vrut, că receptorul a interpretat altceva decât ceea ce
trebuia.
Ei bine, într-o negociere, la o poveste cu prietenii, într-o discuţie
cu persoana iubită sunt de mare folos, pe lângă cuvinte şi aceste
mici gesturi, aparent banale, deoarece ele ne trădează gândurile şi
starea de spirit iar cu ajutorul lor vom reuşi să ne cunoaştem mai bine
pe noi înşine, vom putea “citi” gesturile fiecărui interlocutor şi le vom
putea folosi în a exprima exact ceea ce dorim să exprimăm.
Însă, problema este că în ziua de azi comunicăm din ce în
ce mai puţin. Este febra tehnologiei care câştigă tot mai mult teren;
suntem superconectaţi şi trăim într-o invazie de biţi. Stăm toată ziua pe
messenger sau cu telefonul mobil la ureche şi vorbim! Oare, prin aceste
noi mijloace într-adevăr comunicăm?… Iar dacă da, ne ajută să
comunicăm mai bine?
E greu de conceput viata fara telefon mobil, e-mail sau conexiune
la internet. S-ar parea ca in ultimul timp tot mai multe femei sunt
dependente de SMS-uri, internet si forumuri virtuale. Te numeri printre
ele?
Pentru multi dintre noi folosirea telefonului mobil, (devenit simbol
social atat pentru copii si adolescenti, cat si pentru adulti!), navigarea
pe internet si comunicarea prin e-mail au devenit lucruri indispensabile.
Dar placerea se poate transforma usor in dependenta, in functie de
timpul alocat, de intensitatea activitatii desfasurate, de comportamentul
emotional asociat si de reactiile la privarea de acel obicei sau obiect.
Dependenta de mijloacele moderne de comunicare e o asa-numita
"dependenta de confort", spre deosebire de "dependenta de substante",
precum alcoolul sau drogurile. Insa distinctia e pur formala. In fond,
esenta e aceeasi: creierul raspunde identic la ambele categorii de
stimulente, producand aceeiasi hormoni ai placerii si o stare de bine.
Ultima creeaza, de fapt, dependenta. Desigur, exista semne care iti dau
de stire ca ceva nu e in regula: simti ca pierzi controlul asupra propriilor
reactii, la serviciu ai probleme cu timpul, bugetul scade, amicii si familia
iti reproseaza ca nu le mai acorzi atentie. De obicei, persoanele cu un
anume tip de dependenta sufera de un complex de inferioritate si le
este jena de propria persoana, chiar daca nu constientizeaza aceste
sentimente. Cand intra pe chat-uri sau navigheaza pe internet, se simt
aparate si implinite intr-un fel care le este inaccesibil in viata de zi cu zi.
Dar bucuria pe care o simt atunci cand isi satisfac dependenta poate
duce la scaderea respectului de sine (lucru ce va afecta ulterior toate
sferele vietii personale si sociale). Unii oameni au o personalitate
dependenta (asta fiind o trasatura innascuta), iar creierul lor cauta
stimulente de care sa se agate. Majoritatea celor dependenti de PC sau
de mobil vor intelege la un moment dat ca ceva nu e in regula si vor
rupe firele invizibile care ii leaga de viciul lor. Insa personalitatile
dependente prin structura lor se simt incapabile sa faca vreun pas spre
eliberarea lor.
Oamenii au dorit întotdeauna să învingă distanţele şi să comunice
unii cu alţii. S-a inventat scrisoarea, dar corespondenţa ajungea încet
prin soli, curieri, poştalion, corăbii, tren şi chiar avion. Telegraful,
telefonul au fost apreciate la vremea lor şi chiar şi acum, dar sînt
scumpe. Mereu nemulţumiţi că timpul necesar transmiterii unui mesaj e
prea lung, oamenii s-au folosit de computere. Aşa a apărut, acum 35 de
ani, poşta electronică, o minune fără de care astăzi nu mai concepem
comunicarea modernă. E-mail-ul e o binecuvîntare, dar şi un blestem.
Odată cu scrisorile electronice ne-au intrat în computere şi paraziţii.
Astfel că poşta electronică şi-a pierdut reputaţia de odinioară, iar acum,
specialişti din întreaga lume se zbat să găsească soluţii pentru a-i salva
onoarea acestui mod de comunicare.
Televiziunea poate fi definită ca un ansamblu de principii,
metode şi tehnici utilizate pentru transmiterea electrică pe un canal de
comunicaţie a imaginilor în mişcare. Ca şi radioul, televiziunea este este
o invenţie a perioadei interbelice, deşi primele principii au început să se
studieze din secolul al XIX-lea. Au trecut mai mult de şaizeci de ani de
când, pe un ecran sferic, apărea prima imagine a unei prezentatoare.
Televiziunii îi vor trebui mai puţin de zece ani pentru a evolua de la faza
încercărilor de laborator la un început de realitate industrială. Imediat
după terminarea războiului lucrurile se precipită : echiparea cu astfel de
aparate se face intr-un ritm alert, astfel că în 1951, în Statele Unite
existau 10 televizoare la 100 de locuitori, iar în Marea Britanie, 3
televizoare la acelasi număr de locuitori. În 1951, televiziunea apare şi
în tări considerate drept sărace, cum ar fi Cuba, Mexic sau Brazilia.
Efectele dăunatoare al televiziunei asupra audienţei se pot grupa
in mai multe categorii: sociale, politice, psihologice, si medicale. Printre
ele se afla folosirea mediului pentru propaganda de stat sau comercială.
Propaganda de stat in Romania este bine cunoscuta din anii inainte de
revolutie, dar fiind foarte primitiva in acele zile singurul efect era
ridiculizarea mediului si al guvernului. In timpul prezent situatia este
mai grava, incat propaganda este la nivel comercial mai sofisticat, cu
rezultate nefaste asupra privitorilor, in special celor mai tineri. Sesizate
de aceasta situatie, autoritatile in mai multe tari incearca sa limiteze
efectele negative. Un aspect mai puţin cunoscut, însă important, este
modul în care televiziunea serveşte pentru propaganda unor puteri
politice şi/sau economice. Problema independenţei televiziunilor este
departe de a fi realizata.
Internetul este o forma de comunicare moderna,face parte din
mass media.
Exista deja dictonul ca:”cine domina informatia are puterea”
Clientii internetului sunt de regula tinerii,cu marea lor capacitate
de a fi manipulabili.Aceste persoane fac parte din patura subtire dar
inteligenta a societatii,oameni care vor avea un cuvant greu de spus in
viitor.
Termenul Internet, sau internet, poate avea in ziua de astăzi
mai multe sensuri, strâns înrudite, dar utilizate în contexte diferite:
- numele propriu Internet (cu majusculă) se referă la reţeaua
mondială unică de computere interconectate prin protocolul IP (Internet
Protocol). Precursorul Internetului datează din 1965, când Defence
Advanced Research Projects Agency (en:DARPA) (Agenţia pentru
Proiecte de Cercetare de Apărare Înaintate - a Ministerului Apărării,
Defense Department sau Pentagon din SUA) a creat prima reţea de
computere interconectate sub numele Arpanet. Super-reţeaua din zilele
noastre a rezultat din extinderea reţelei Arpanet.
- substantivul comun internet (cu minusculă) desemnează in marea
majoritate a cazurilor acceaşi reţea, însă văzută ca un mediu de
comunicare în masă, împreună cu informaţia şi serviciile care sunt
oferite utilizatorilor prin intermediul acestei reţele.
- foarte rar, termenul mai poate desemna şi o reţea de mari
dimensiuni ce interconectează reţele autonome. Acest sens corespunde
etimologiei engleze a cuvântului internet, care e format prin
abrevierea a două cuvinte interconnected - interconectat şi network -
reţea.
Utilizarea Internetului are implicatii numeroare si la nivelul
entitatilor economice, care actioneaza in prezent in baza unor principii
concurentiale stricte. In incercarea de a fideliza clientii, specialistii de
marketing s-au orientat spre Internet, ca mijloc modern si eficient de
abordare a acestora. Viteza mare de transmitere a informatiilor, gradul
sporit de accesibilitate sunt doar doua dintre cele mai importante
avantaje ale utilizarii Internetului, insa nu trebuie scapate din vedere
nici implicatiile negative ale acestuia.
Comunicarea, devenita treptat cel mai important element al
mixului de marketing este un proces care are un impact puternic daca
nu este eficient indeplinit. Rezultatul direct in acest caz este pierderea
potentialilor clienti si ulterior generarea unor efecte financiare negative.
In conditiile in care Internetul a devenit cel mai popular mijloc de
comunicare, masura care ar mentine un echilibru in indeplinirea cu
succes a obiectivelor o constituie respectarea restricttiilor calitative,
acestea trebuind sa fie corelate cu nevoile si asteptarile clientilor.
 "Multe incercari de a comunica sunt anulate prin faptul ca
se spune prea mult."(Robert Greeleaf)
Iluzia comunicarii…asta aduce tehnologia moderna si nimic mai
mult. Oamenii au impresia ca daca vorbesc 20 minute la mobil sau stau
5 ore in fata calculatorului pe messenger sau alt program de genul asta
au comunicat. Nimic mai fals. Nu au facut decat sa se amageasca. Dar
probabil ca acum a vorbi la mobil e mai degraba o moda decta o
necesitate. Persoane care locuiesc in acelasi oras, sau in acelasi bloc,
prefera sa se sune si sa vorbeasca decat sa se intalneasca 30 minute
fata in fata, desi timpul in acel moment le permite.
Părerea mea este că, pe de-o parte prin folosirea acestor mijloace
ai impresia, senzaţia că tu comunici însă, de fapt nu ajungi să stai faţă
în faţă cu o persoană, nu ajungi să îi transmiţi sentimentele şi emoţiile
tale şi de asemenea nu poţi să îi “citeşti” gesturile, mimica acesteia. Iar
pe de altă parte consider că sunt foarte potrivite din punct de vedere al
utilităţii, deoarece în situaţii de urgenţă, când interlocutorul este foarte
departe de tine, aceste mijloace de comunicare sunt cele mai indicate.

Utilizarea iac la orele de limba si literatira

Utilizarea TIC în optimizarea învăţării limbii si literaturii romane
la gimnaziu
Creativitate, competenţă şi performanţă în învăţarea limbii
engleze prin utilizarea multimedia
Aspecte metodice ale utilizării TIC
Aplicarea tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor în învăţarea
matematicii la gimnaziu
Elemente TIC în predarea Limbii
Franceze
Aspecte metodice ale aplicaţiei tehnologiilor informaţiei şi
 Utilizarea TIC în optimizarea învăţării limbii si literaturii
romane la gimnaziu
1. Introducere
1.1 Traditional si modern in procesul didactic
1.2 Resursele didactice ale TIC
2. Bazele teoretice si metodologice ale TIC
2.1 Dictionar al TIC
2.2 Didactica Informatională
3. Aspecte metodice ale TIC in optimizarea învăţării limbii si
literaturii romane la gimnaziu
3.1 Situatii de predare/invatare/evaluare
3.2 Educatia pentru lectura
3.2 Cercetari experimentale
Concluzii
Bibliografie
Anexe

4.Cercetari experimentale

Reindalizarea portofoliului folos resurse

electronice
CONSIDERENTE PEDAGOGICE
Noile tehnologi ale educatiei.
Didactica InformaŃională

Resurse didactice
Resursele formative. Resurse educative

Traditional si modern
DicŃionar IAC
Didactica InformaŃională

Stadiul actual al domeniului.ipoteze

conceptuale
Noile tehnologi ale educatiei
Cibercultura. EDUCAłIE LA DISTANłĂ (e- learning)