Sunteți pe pagina 1din 30

STUDIU DE CAZ

Bugetul local instrument de reflectare a autonomiei locale

Unităţile administrativ teritoriale realizează prin organele lor de conducere,


administraţia publică locală sub ambele sale componente: adoptarea de acte de autoritate şi
organizarea de servicii publice locale.

Principiile de bază pe care se întemeiază administraţia publica din unităţile


administrativ teritoriale, şi anume:
• principiul autonomiei locale
• principiul descentralizării serviciilor publice
• principiul eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale
• principiul legalităţii
• principiul consultării cetăţenilor în problemele locale de interes deosebit.
Localizarea bugetului presupune existenţa unei anumite independenţe financiare la
nivelul entităţilor regionale, subnaţionale, o asemenea independenţă constituită sub forma
autonomiei locale, presupunând o zonă care formeze o comunitate separată, legal constituită,
subordonată statului şi investită cu autoritatea de a decide totul sau parţial, asupra propriilor
probleme de gestiune, prin intermediul propriilor organe de administrare.

În literatura juridică interbelică s-a arătat că autonomia locală constă în dreptul


unităţilor administrativ teritoriale de a-şi satisface interesele proprii, fără amestecul
autorităţilor centrale, principiu care atrage după sine descentralizarea administrativă,
autonomia fiind un drept, iar descentralizarea un sistem care implică autonomia.

În doctrina contemporană, autonomia locală este definită ca fiind dreptul autorităţilor


administraţiei publice locale de a hotărî, cu respectarea legii, în toate problemele de interes
local, cu excepţia celor care sunt date în competenţa altor autorităţi publice.

Potrivit legii, autonomia locală reprezintă dreptul şi capacitatea efectivă a autorităţilor


administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a gestiona, în numele şi în interesul
colectivităţilor locale pe care le reprezintă, treburile publice, în condiţiile legii.1

Dezirabilitatea autonomiei locale se impune din următoarele raţiuni:

- reprezintă un element important al unui context instituţional specific economiei


de piaţa;
1
Legea administraţiei publice locale (215/22.04.2001,art.2), apărută in Monitorul Oficial nr.204/23aprilie2001;
- diferenţierea regională a nevoilor şi dorinţelor reclamă non-standardizarea
tratamentelor bugetare la nivel naţional, adică adecvarea bugetului la „condiţiile”
locale, şansele de satisfacere a nevoilor locale fiind mult mai mari dacă deciziile sunt
luate la niveluri locale;
- administrarea unui mare număr de proiecte poate fi real mai avantajos, mai
eficient dacă se bazează pe un regim al autorităţii şi administraţiei descentralizate
(cunoaşterea condiţiilor locale, reducerea canalelor pe care elementele bugetare
trebuie să le tranziteze etc.);
Autonomia locală priveşte două aspecte:

a) organizarea şi funcţionarea administraţiei publice locale când autonomia locală se


manifestă prin:
- aprobarea statutului comunei sau oraşului;

- aprobarea regulamentului de funcţionare a consiliului local;

- înfiinţarea de instituţii şi agenţi economici;

- organizarea de servicii publice locale.

b) gestionarea resurselor comunei, oraşului sau judeţului, caz în care autonomia locală
se manifestă prin:
- elaborarea şi aprobarea bugetului local;

- dreptul de a institui impozite şi taxe locale;

- administrarea domeniului public şi privat de interes local.

Autonomia locală este specifică administraţiei publice descentralizate.2

Descentralizarea serviciilor publice constă în transferarea unor servicii publice din


competenţa autorităţilor centrale ori a celor locale şi organizarea lor autonomă, prin atribuirea
unui patrimoniu şi organe proprii întrucâtva independente faţă de autorităţile administrative
din competenţa cărora au fost scoase.

Când transferul serviciilor publice are loc de la organele de specialitate ale


administraţiei de stat centrale câtre organele administraţiei publice locale, această
descentralizare constituie premisa autonomiei locale.

Autonomia locală constituie atât o descentralizare administrativ teritorială, cât şi o


descentralizare pe servicii. Astfel că pentru îndeplinirea atribuţiilor lor, în special prestarea de
2
Anton Trailescu, „Actele administraţiei publice locale”, Editura All Beck, Bucureşti 2002; pag.4.
servicii publice, autorităţile publice locale organizează în structura şi, respectiv, în subordinea
lor diverse compartimente, comisii, agenţi economici sau instituţii publice(descentralizarea pe
servicii).

Autonomia locala reprezintă un principiu fundamental al administraţiei publice pentru


care trebuie să îşi asume întreaga responsabilitate pentru creşterea calităţii serviciilor publice.
Este însă necesar ca această autonomie să poată fi exercitata în concret de către autorităţile
administraţiei publice locale. Pentru aceasta, unităţile administrativ teritoriale trebuie să
dispună de resurse materiale şi financiare proprii, mai exact să aibă un patrimoniu delimitat de
cel al statului şi un buget local separat de bugetul de stat.

Autorităţile administraţiei publice locale au ca obiectiv comun rezolvarea şi


gestionarea intereselor colectivităţilor locale pe care le reprezintă în conformitate cu legea şi
în corelare cu interesele generale, ale statului.

Problema consolidării autonomiei locale este o preocupare universală, statele


contemporane democratice fiind interesate de aplicarea principiului descentralizării serviciilor
publice, prin transmiterea, prin lege, a mai multor competenţe organelor puterii şi
administraţiei locale. De altfel, trebuie subliniat că această preocupare, pentru statele
europene, se manifestă în condiţiile în care ele nu au cunoscut efectele „centralismului
democratic”. Dar, pe de altă parte, statele respective au avut grijă întotdeauna să coordoneze
lucrurile în aşa fel, încât descentralizarea să nu conducă şi la divizarea naţiunii. În acest
context, justiţia şi apărarea sunt servicii publice care nu pot fi descentralizate.3

În conformitate cu prevederile „CARTEI EUROPENE”, prin autonomie locală se


înţelege „dreptul şi capacitatea efectivă pentru colectivităţile locale să reglementeze şi să
administreze în cadrul legii sub propria lor răspundere şi în favoarea populaţiei respective o
parte importantă din treburile publice”. 4

Protejarea şi întărirea autonomiei locale în Europa prin intermediul unui document,


care să explice principiile adoptate de toate statele democratice din Europa, constituie un
obiectiv al organelor locale de guvernare, recunoscându-se de la început, ca un asemenea text
ar trebui să ţintească la asigurarea adeziunii celor care sunt implicaţi în apărarea autonomiei
locale.

3
Iulian Văcărel s.a.,“Finanţe publice”,Ediţia a II a,Editura Didactică şi Pedagogica, Bucureşti 2000;
4
Gheorghe Filip, ş.a., „Finanţe”, Editura Junimea, Iaşi 2002, pag. 272.
Între procesul de descentralizare şi cel de consolidare a democraţiei exista o relaţie
directă. Autonomia locală şi descentralizarea serviciilor publice reprezintă garanţia stabilităţii
unei democraţii funcţionale.

În literatura de specialitate se consideră că autonomia financiară a administraţiilor


locale poate fi evaluată prin doi indicatori:

* ponderea impozitelor locale în veniturile bugetelor locale;

* libertatea de stabilire a ratei impozitului;

Autonomia comunităţii locale este cu atât mai scăzută cu cât ponderea transferurilor şi
subvenţiilor este mai importantă. În general, se apreciază că, dacă ponderea veniturilor fiscale
proprii este sub 20%, administraţiile locale au o putere decizională foarte redusă. Nu se poate
vorbi de o autonomie financiară reală a administraţiei locale, decât de la un nivel al veniturilor
fiscale proprii de peste 40%5.

În Tabelul nr. 2 am prezentat veniturile bugetului judeţului Harghita la nivelul anilor


2000 – 2002 .

Tabelul nr. 2 Veniturile bugetului judeţului Harghita - mld. lei -

Denumirea indicatorilor Anul 2000 Anul 2001 Anul 2002


Subvenţii şi transferuri pentru
echilibrare 222 751 924
Venituri proprii 225 313 373
Venituri TOTAL 437 1064 1297

Din Tabelul nr. 2 reiese o creştere a veniturilor totale de la 437 miliarde lei în 2000 la
1.297 miliarde lei în 2002 de aproximativ trei ori, subvenţiile şi transferurile pentru
echilibrarea bugetului judeţului Harghita au înregistrat în anul 2000 valoarea de 222 miliarde
lei, pentru ca în numai doi ani să crească de aproximativ 4 ori ajungând la valoarea de 924
miliarde lei. Din faptul că veniturile totale au crescut de aproximativ 3 ori în timp ce
subvenţiile au crescut de aproximativ 4 ori, putem afirma că la nivelul judeţului Harghita, în
perioada analizată, nu se poate vorbi de o autonomie financiară reală.

5
Vasile Işan,Vasile Cocriş,”Sectorul public”, Editura Ankarom, Iaşi 1997, pag. 87.
Ponde re a principa le lor surse de Ponderea principalelor surse de
fina nţa re a le buge tului m unicipiului Ia şi finanţare ale bugetului municipiului Iaşi
în tota l ve nituri, în a nul 2000 în total venituri, în anul 2002

50% 50%
29% 71%

Subve nţii şi tra nsfe ruri pe ntru e chilibra re Subvenţii şi transferuri pentru echilibrare
Ve nituri proprii V enituri proprii

Graficul nr. 1. Graficul nr. 2.

În ajutorul afirmaţiei de mai sus, vin Graficele nr. 1 şi 2, din care se constată că la
nivelul judeţului Harghita, în anul 2000, ponderea veniturilor proprii au reprezentat 50% din
total venituri, în timp ce la nivelul anului 2002 acestea au scăzut ajungând la valoarea de 29
%.

Ceea ce în limba română se numeşte descentralizare administrativă sau autonomie


locală, este desemnat în limba franceză prin „decentralisation administrative” şi „auto
administration”, în limba engleză prin „self-government”, iar în limba germană prin
„selbstverwaltung”.

Autonomia locală se manifestă pe mai multe planuri: planul capacităţii juridice, plan
instituţional, planul autonomiei decizionale şi în planul mijloacelor umane.6

Autorităţile administrative locale sunt autonome dar nu suverane. În cazul regimului


administrativ de autonomie locală, statul rămâne un stat unitar, dar un stat unitar complex,
recunoscând existenţa şi a altor subiecte de drept public investite cu putere de comandă asupra
populaţiei de pe un anumit teritoriu şi dispunând de propriile autorităţi administrative.

Dimensiunea politică a autonomiei locale, cu raportare la relaţiile dintre centru şi


teritoriu, se manifestă, în unele state, prin reprezentarea colectivităţilor teritoriale locale în
camera superioară a Parlamentului. Indicăm, drept exemplu, Franţa, unde Senatul asigură
reprezentarea colectivităţilor teritoriale locale.

6
Corneliu-Liviu Popescu,”Autonomia locală şi integrarea europeană”,Editura All Beck, Bucureşti 1999, pag. 35
Autonomia locală înseamnă absenţa unor raporturi ierarhice de supra şi subordonare,
între autorităţile administraţiei de stat şi autorităţile administrative proprii ale colectivităţilor
teritoriale locale.

În general în studiile de specialitate se invocă anumite cerinţe ale autonomiei locale


din punct de vedere financiar:

- autorităţile administraţiei publice locale să beneficieze de resurse proprii şi de un


cadru normativ pentru a asigura acoperirea cheltuielilor proprii;

- autorităţile administraţiei publice locale să fie investite cu dreptul de a determina


veniturile şi cheltuielile din propriul buget;

- deciziile financiare curente ale autorităţilor administraţiei publice locale să nu fie


supuse unui control din partea administraţiei centrale.7

Autorităţile administraţiei publice centrale nu pot stabili sau impune nici un fel de
responsabilităţi autorităţilor administraţiei publice locale în procesul de descentralizare a unor
decizii fără asigurarea mijloacelor financiare necesare realizării acelor responsabilităţi.

Autonomia locală se reflectă prin organizarea şi funcţionarea administraţiei publice


locale în mod independent, asigurarea capacităţii de persoană juridică de drept public, a
dreptului de a elabora, aproba şi executa bugetul propriu, de a stabili şi percepe impozitele în
condiţiile legii şi de a administra resursele financiare.

În sfera atribuţiilor consiliilor locale se încadrează aprobarea bugetului local,


administrarea resurselor financiare, executarea bugetului, aprobarea virărilor de credite, a
modului de utilizare a rezervei bugetare, a venitului de încheiere a exerciţiului bugetar.

Primarul, în calitate de autoritate executivă întocmeşte proiectul bugetului local,


contul de încheiere a exerciţiului bugetar pe care le prezintă spre aprobare consiliului local,
exercită funcţia de ordonator de credite, urmăreşte încasarea veniturilor şi cheltuirea sumelor
din bugetele locale.

Şi în cazul în care consiliile locale şi judeţene, respectiv Consiliul General al judeţului


Bucureşti stabilesc taxe speciale pentru funcţionarea unor servicii publice locale create în
interesul unor persoane fizice şi juridice, se manifestă autonomia locală.

Autonomia locală presupune şi creşterea răspunderii autorităţilor administraţiei


publice locale în administrarea resurselor financiare locale, în dimensionarea cheltuielilor în
7
Ghe.Voinea,”Finanţe locale”, Editura Junimea, Iaşi 2002, pag. 29.
limitele veniturilor, în întărirea controlului asupra utilizării resurselor din bugetele locale şi în
administrarea datoriei cu prudenţă.

Desigur, autonomia finanţelor locale rezultă şi din raporturile de interdependenţă faţă


de verigile superioare; în structura proprie a bugetelor locale, sau între bugetele locale, în
general, şi, bugetul de stat, ca buget central.

2.1. Fundamentarea veniturilor în procesul elaborării bugetului local

Procesul bugetar este definit ca un ansamblu de activităţi şi operaţiuni integrate


coerent şi convergent referitoare la elaborarea proiectului de buget şi la aprobarea acestuia, la
execuţia bugetului, la încheierea şi aprobarea contului de execuţie bugetară, precum ţi la
controlul bugetar.
Activităţile procesului bugetar se desfăşoară într-un cadru constituţional şi
administrativ, care prezintă particularităţi de la o ţară la alta, determinate de evoluţia istorică,
dar şi trăsături comune:
• este un proces de decizie, ce constă în alocarea resurselor bugetare limitate
necesare finanţării obiectivelor publice;
• este un proces predominant politic, deoarece deciziile de alocare a resurselor
bugetare mobilizate nu sunt determinate de forţele pieţei, ci au la bază obiectivele
programului de guvernare, fixate de partidele care deţin majoritatea parlamentară;
• este un proces complex, realizat prin participarea unui număr mare de
participanţi, instituţii publice, administraţii publice, organizaţii politice şi sindicale;
• este un proces ciclic, care se desfăşoară într-o ordine bine precizată, potrivit
principiilor anualităţii şi publicităţii bugetare .
Elaborarea proiectelor de buget se efectuează la nivelul fiecărei unităţi administrativ
teritoriale ( oraş, comună, municipiu, judeţ ) cu sprijinul organelor financiare de specialitate.
Proiectele de buget se elaborează pornind de la propunerile proprii ale administraţiei locale şi
ale instituţiilor publice finanţate din bugetele locale.
Procedura elaborării, aprobării şi executării bugetelor locale are la bază principiul
autonomiei locale prevăzut atât în Legea finanţelor publice locale cât şi în Legea
administraţiei publice locale.
Metodologia elaborării şi execuţiei bugetelor locale este stabilită de Ministerul
Finanţelor, ca şi în cazul bugetului de stat.
Proiectele de buget se dezbat de către organele locale, respectiv Consiliul Judeţean,
care au competenţa stabilirii şi modificării taxelor în limitele prevăzute de lege8.
În situaţia în care pentru echilibrarea bugetelor locale sunt necesare transferuri din
bugetul administraţiei centrale, definitivarea proiectelor de buget se face după discutarea
acestora cu reprezentanţii Ministerului Finanţelor.
Elaborarea proiectelor bugetelor locale este supusă cerinţelor de „dimensionare” a
cheltuielilor bugetare în funcţie de priorităţile şi necesităţile reale, corelat cu resursele
bugetare posibil de mobilizat ale tuturor autorităţilor, serviciilor şi instituţiilor publice din
fiecare comună, oraş şi judeţ.
Subordonată acestor cerinţe, elaborarea proiectelor de bugete locale începe în etapele
prevăzute de normele metodologice ale Ministerului Finanţelor, concomitent pentru fiecare
unitate administrativ teritorială, precum şi pentru fiecare instituţie şi serviciu de interes local,
aflate în relaţie de finanţare cu bugetul localităţii în care îşi au sediul.
Conform principiului realităţii, datele care se prevăd la părţile de venituri şi cheltuieli
sunt expresia proceselor economice şi sociale din unităţile administrativ teritoriale.
Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale prezintă proiectele de buget,
echilibrate, Direcţiilor generale ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat, până la
data de 15 mai a fiecărui an, urmând ca acestea să depună la Ministerul Finanţelor proiectele
bugetelor locale pe ansamblul judeţului, respectiv al judeţului Bucureşti, cel mai târziu până la
data de 1 iunie a fiecărui an 9.
Odată cu proiectul anual al bugetului local, ordonatorii principali de credite elaborează
şi prezintă o prognoză a acestuia pe următorii trei ani, precum şi programul de investiţii
publice, detaliat pe obiective şi pe anii de execuţie.
În cazul judeţului Harghita, activitatea de investiţii s-a desfăşurat în anul 2002 având
în vedere continuarea lucrărilor începute în anii anteriori şi recepţionarea acestora,
promovarea şi începerea unor noi lucrări precum şi pregătirea documentaţiilor tehnico
economice şi achiziţionarea de dotări independente.
Valoarea investiţiilor Consiliului Judeţean Harghita în anul 2002, a fost de
208.062.580 mii lei din care 175.000.000 mii lei au constituit fonduri ale Ministerului
Lucrărilor Publice.
Ministerul Finanţelor examinează propunerile de sume defalcate din unele venituri ale
bugetului de stat şi de transferuri cu destinaţie specială din proiectele bugetelor locale şi cu
8
Tatiana Moşteanu, „Buget şi terezorerie publică”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997, pag. 146.
9
Legea nr. 189 privind finanţele publice locale apărută în Monitorul Oficial nr. 404 din 22 octombrie 1998, art.
20 .
acordul Guvernului comunică limitele sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de
stat, transferurile şi criteriile de repartizare a acestora, pe unităţi administrativ teritoriale până
la data de 1 iulie a fiecărui an către Direcţiile generale ale finanţelor publice.
Ordonatorii principali de credite, pe baza limitelor sumelor primite potrivit
prevederilor legale, elaborează şi depun la Direcţiile generale ale finanţelor publice şi
controlului financiar de stat, până la data de 20 iulie, noile propuneri pentru proiectul
bugetului, urmând ca acestea să transmită proiectele bugetelor locale pe ansamblul judeţului şi
judeţului Bucureşti la Ministerul Finanţelor până la data de 1 august a fiecărui an.
Elaborarea proiectelor de bugete publice presupune parcurgerea următoarelor etape:
 fundamentarea proiectelor de bugete publice;
 întocmirea lucrărilor pregătitoare privind proiectele de bugete publice;
 elaborarea propriu-zisă a bugetelor publice.
Derularea activităţii privind elaborarea proiectelor de bugete publice este precedată
de fundamentarea indicatorilor financiari.
Acţiunea în sine presupune atitudini ale unor instituţii specializate în concretizarea
metodologică asupra datelor de înscris în bugetele publice ca proiecte.
Acţiunea de fundamentare a veniturilor şi cheltuielilor bugetare revine ca şi
responsabilitate primarilor şi preşedinţilor Consiliilor judeţene, în ceea ce priveşte bugetul
local.
Fundamentarea proiectelor de bugete publice scoate în evidenţă ca acţiune patru repere
conjugate cu atenţionare către toţi cei implicaţi în prima etapă a procesului bugetar:
 identificarea şi individualizarea de indicatori specifici;
 luarea în considerare a situaţiei indicatorilor din anul de bază;
 folosirea de norme şi normative în clasificaţia indicatorilor financiari;
 conturarea cadrului juridic, suport în activitatea bugetară.
După intervenţia Ministerului Finanţelor, prin metodologia de fundamentare, celelalte
ministere şi instituţii centrale cu răspunderi şi competenţe în elaborarea proiectelor de bugete
publice procedează la sublinierea specificului activităţii pe forme organizate, pe instituţii
subordonate, rezultând astfel elaborarea unor norme de lucru ce au un caracter complementar
faţă de cele ale Ministerului Finanţelor, ele devenind obligatorii pentru toţi cei implicaţi în
procesul bugetar10.

10
Gabriel Ştefura, notiţe de curs „Bugete publice şi fiscalitate”, martie 2002
Se ajunge, în final, la o defalcare a indicatorilor specifici pe acţiuni, activităţi;
indicatori ce pot avea caracter orientativ la un anumit nivel sau un caracter operativ la un alt
nivel.
Situaţia anului de bază este un reper important în elaborarea proiectelor de bugete şi
numai prin faptul că scoate în evidenţă continuitatea unor acţiuni prin diferite forme
organizatorice. Ea apare prezentă în fundamentare potrivit cu două exprimări:
- Execuţia certă pentru anul de bază (nivelul indicatorilor realizaţi în anul de bază până
la 30 iunie);
- Execuţia preliminată (nivelul indicatorilor la data de 31 decembrie a anului de bază).
Normele financiare apar folosite cu deosebire la cheltuieli, indicatori publici care
folosesc bani publici; ele reprezentând limitele valorice faţă de care sunt determinate
cheltuielile.
Cadrul juridic de acţiune impune selectarea actelor normative care produc efecte
asupra mărimii cheltuielilor de înscris în buget.
Momentele pregătitoare ale elaborării proiectelor de bugete publice implică
responsabilităţi generale şi specifice:
- cele generale se situează la nivelul celor care administrează bugetele locale;
- cele specifice se referă la implicări potrivit cu anumite răspunderi ale partenerilor
statului din relaţiile bugetare.
Fluxurile informaţionale presupuse de lucrările pregătitoare privind proiectul de buget
local au un caracter ascendent şi pot fi redate cu ajutorul Figurii nr. 2.

M.F.P.

Ministere şi instituţii
centrale

Unităţi administrativ teritoriale


judeţene şi municipiul Bucureşti

Unităţi administrativ teritoriale

Figura nr. 2
Fundamentarea veniturilor bugetelor locale se realizează cu ajutorul datelor
concentrate de către consiliile comunale şi serviciile de impozite şi taxe din cadrul
circumscripţiilor şi administraţiilor financiare orăşeneşti şi municipale, respectiv din Direcţiile
judeţene ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat.
Respectivele organe fiscale stabilesc cuantumul bănesc preliminat pentru anul următor
al fiecăruia dintre impozite, taxele şi celelalte venituri ordinare ale proiectului bugetului local,
în comparaţie cu bugetul anterior. În acest sens, organele fiscale au în vedere evoluţia
veniturilor din impozite şi taxe din declaraţiile de impunere ale contribuabililor, persoane
fizice şi juridice, precum şi modificările legislative intervenite sau în curs de aplicare.
Carta Europeană privind autonomia locală prevede următoarele principii asupra
formării resurselor financiare ale colectivităţilor locale11:
 colectivităţile locale au dreptul în cadrul politicii economice naţionale la
resurse proprii suficiente de care pot dispune în mod liber în exercitarea
atribuţiilor lor;
 resursele financiare ale autorităţilor administraţiei publice locale trebuie să fie
proporţionale cu competenţele prevăzute de constituţie sau lege;
 cel puţin o parte din resursele financiare ale colectivităţilor locale trebuie să
provină din redevenţe şi din impozite locale al căror procent îl pot fixa ele
însele în limitele legii;
 sistemele financiare pe care se sprijină resursele de care dispun colectivităţile
locale trebuie să fie de natură suficient de diversificată şi evolutivă pentru a le
permite să urmărească pe cât posibil în practică, evoluţia reală a cheltuielilor
de competenţa lor;
 sprijinul colectivităţilor locale mai slabe din punct de vedere financiar necesită
punerea în funcţiune a unor proceduri de repartizare financiară justă sau de
măsuri echivalente destinate a corija efectele repartiţiei inegale a resurselor
potenţiale de finanţare cât şi a sarcinilor ce le revin. Asemenea proceduri sau
măsuri nu trebuie să reducă libertatea de a opta a colectivităţilor locale în
domeniul propriu de responsabilitate;
 colectivităţile locale trebuie să fie consultate de o manieră apropiată asupra
modalităţilor de atribuire a resurselor redistribuite.

11
Gheorghe Filip, ş.a., „Finanţe”, Editura Junimea, Iaşi, 2002, pag. 278.
Veniturile care se prevăd în bugetele locale se evaluează pe baza unor metode diferite
în funcţie de anumiţi factori.
În vederea dimensionării veniturilor ce se înscriu în bugetele locale se aplică diferite
metode.
Pe baza metodei automate veniturile ce se prevăd în proiectul bugetului local al anului
următor se determină în funcţie de veniturile penultimului an, la care s-a încheiat exerciţiul.
Metoda majorării (diminuării), propune ca veniturile ce se prevăd în proiectul de
buget local să rezulte pornind de la evoluţia veniturilor pe o anumită perioadă de timp, la care
se determină ritmul mediu anual ce se aplică la veniturile ultimului an. În acest caz nu se pot
surprinde influenţele unor factori noi şi nu se pot elimina unele influenţe negative din
perioadele precedente.
Metoda evaluării directe - implică efectuarea unor calcule pentru fiecare sursă de
venituri din bugetele locale. Veniturile ce se estimează pentru a fi înscrise în proiectul
bugetului local, depind de veniturile încasate în perioada precedentă, de influenţele unor
factori precum şi de modificările legislative12.
Cele mai semnificative venituri curente fiscale cuprind cu precădere următoarele
categorii:
 impozitul pe clădiri la persoane fizice;
 impozitul pe clădiri la persoane juridice;
 impozitul pe terenuri la persoane fizice;
 impozitul pe terenuri la persoane juridice;
 taxa pentru terenurile proprietate de stat, folosite în alte scopuri decât pentru
agricultură şi silvicultură;
 taxa asupra mijloacelor de transport deţinute de persoanele juridice.
Referitor la veniturile curente fiscale menţionate mai sus, la nivelul judeţului Harghita,
acestea s-au prezentat astfel în perioada 2000 – 2002.

Tabelul nr. 3 . Cele mai importante veniturile curente fiscale ale bugetului
judeţului Harghita în perioada 2000 - 2002 - mii lei -
Nr. Încasări Încasări Încasări
Crt. Denumirea indicatorilor 2001 2001 2002
1. Impozitul pe clădiri la persoane fizice 34.747.556 47.248.216 57.157.592
12
Gheorghe Voinea, „Finanţe locale”, Editura Junimea, Iaşi, 2002, pag . 112.
2. Impozitul pe clădiri la persoane
juridice 24.847.235 62.839.180 58.291.564
3. Impozitul pe terenuri la persoane
fizice 5.990.974 8.245.190 10.063.268
4. Impozitul pe terenuri la persoane
juridice 5.416.258 11.972.276 15.150.764
5. Taxe pentru terenuri proprietate de
stat 1.053.736 1.931.534 1.109.504
6. Taxa asupra mijloacelor de transport 34.747.556 47.248.216 57.157.592

După cum se observă în Tabelul nr. 3 veniturile fiscale curente ale bugetului judeţului
Harghita au cunoscut o creştere de la un an la altul, mai puţin impozitul pe terenuri la
persoane fizice care în anul 2002 a înregistrat o scădere cu aproximativ 2 miliarde
lei,respectiv taxa pentru terenuri proprietate de stat înregistrând şi ea o scădere de aproximativ
800 milioane lei în 2002 comparativ cu 2001.

Cele mai importante veniturile curente fiscale ale


bugetului municipiului Iaşi în perioada 2000- 2002

80 58,2
63

57,1
57,2
47,3
47,3

60
-mld. lei-

34,8
34,7
24,8

40
15,1
11,9

10,1
5,4

8,2

20
1,9
5,9

1,1

1,1

0
Anul 2000 Anul 2001 Anul 2002
Impozitul pe clădiri la persoane fizice
Impozitul pe clădiri la persoane juridice
Impozitul pe terenuri la persoane fizice
Impozitul pe terenuri la persoane juridice
Taxa pentru terenurile proprietate de stat
Taxa asupra mijloacelor de transport
Graficul nr.3
Din Graficul nr.3 observăm că ponderea cea mai importantă în bugetul local a avut-o
impozitul pe clădiri de la persoane juridice la nivelul anului 2001, comparativ cu 2002 când
acest impozit a înregistrat o scădere cu aproximativ 4 miliarde lei.
Această categorie de impozite fiscale, se achită, trimestrial, având patru termene de
plată: 15 martie, 15 iunie, 15 septembrie şi 15 decembrie ale anului fiscal curent. Ca urmare,
aceste termene de plată reprezintă, totodată, şi puncte culminante ale încasărilor la bugetul
local, deşi cheltuielile administraţiei publice locale sunt regulate, iar cele de investiţii sunt
programate de regulă, pentru ultimele şase luni ale anului fiscal. Astfel, se poate observa o
necorelare a veniturilor şi cheltuielilor înregistrate la bugetul local, cu consecinţe directe
asupra execuţiei bugetare.
Veniturile curente fiscale din taxe şi impozite locale au suferit, sub aspectul modului
de fundamentare următoarele schimbări:
 taxele şi impozitele locale au fost actualizate în funcţie de inflaţia ultimilor ani
(în unele cazuri s-a depăşit această actualizare, de exemplu impozitul pe
clădiri plătit de persoane fizice a crescut în medie de peste 20 de ori faţă de
1998);
 se permite autorităţilor locale să actualizeze permanent, în raport cu inflaţia
anuală, impozitele şi taxele în sumă fixă şi anexa pe baza căreia se calculează
impozitul pe clădiri la persoane fizice – termenul limită al acestei actualizări
fiind 30 noiembrie a fiecărui an;
 se permite realizarea unei politici fiscale pe plan local prin posibilitatea pe
care o au autorităţile locale de a stabili unele impozite între anumite limite şi
de a reduce sau creşte toate impozitele şi taxele locale cu 50% faţă de
prevederile legale – termenul limită pentru a face aceste modificări este data
de 31 octombrie a fiecărui an.
Având în vedere problemele noi intervenite în structura şi conţinutul bugetelor locale,
ca urmare a procesului de descentralizare şi preluare a atribuţiilor de administrare şi finanţare
a unor activităţi de către autorităţile publice locale, prin Legea bugetului de stat pe anul 2002
s-a stabilit că din impozitul pe venit încasat la bugetul de stat, să se aloce lunar o cotă de 36,5
% la bugetele locale pe teritoriul cărora îşi desfăşoară activitatea plătitorii de impozite, 10% la
bugetul propriu al judeţului şi 16% la dispoziţia consiliului judeţean pentru echilibrarea
bugetelor comunelor, oraşelor, municipiilor şi în mod excepţional, judeţului.
Veniturile nefiscale au o pondere mult mai redusă în bugetul local; veniturile din
concesiuni devin foarte importante în perspectiva transformării regiilor locale în societăţi
comerciale şi a privatizării serviciilor publice locale. Astfel, în conformitate cu prevederile
legislative care reglementează activitatea de concesionări şi închirieri, regiile autonome de
gospodărire comunale s-au transformat în societăţi comerciale, iar redevenţele stabilite prin
contractul de concesiune reprezintă venituri importante ale bugetului local.
Vărsămintele aferente cotei din impozitul pe salarii au un efect de liniarizare a
încasărilor veniturilor bugetelor locale: sumele sunt relativ constante în fiecare lună.
Acest efect facilitează administrarea fluxurilor de numerar şi corelarea dintre
veniturile şi cheltuielile unei administraţii locale.
Referitor la cotele adiţionale din unele venituri ale bugetului de stat ar fi de menţionat
că acestea pot constitui venit la bugetele locale , iar consiliile locale şi cele judeţene pot stabili
nivelul acestora, ale căror limite au fost stabilite prin legi speciale.
Sistemul cotelor adiţionale prezintă unele avantaje în sensul creşterii veniturilor
administraţiilor locale dar şi unele dezavantaje, referindu-ne aici la faptul că poate creşte
nivelul fiscalităţii şi aşa destul de ridicat în România; dacă principiul lor de colectare şi
distribuire este cel administrativ teritorial, discrepanţele interregionale şi intra-regionale nu
vor scădea, ci, dimpotrivă vor creşte.
Sumele de echilibrare a bugetelor locale sunt:
 sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat;
 transferurile cu destinaţie specială.
Transferurile cu destinaţie specială sunt cazuri rare de investiţii care se finanţează, în
parte, prin credite externe garantate de către Guvern.
Instituţiile publice finanţate din bugetul local, întocmesc la rândul lor un buget de
venituri şi cheltuieli.
Cuantificarea previzională a indicatorilor de venituri presupune o structurare pe ramuri
ori domenii de activitate folosind indicatori fizici specifici ce rezultă din activităţi şi acţiuni
generatoare de venituri.
Cuantumul de venit de înscris în bugetul de venituri şi cheltuieli la o instituţie publică
se obţine prin înmulţirea numărului de indicatori fizici şi tariful pe unităţi de măsură ori de
apreciere privind indicatorii financiari.
De exemplu, pentru venitul încasat din închirieri se foloseşte formula:
Venit din închirieri = metri pătraţi suprafaţă închiriată * tariful pe metru pătrat *
numărul de luni ( dacă taxa este lunară).
La baza întocmirii părţii de venituri a bugetului de venituri şi cheltuieli stau
următoarele criterii:
a) baza legală a veniturilor – veniturile nu se înscriu în bugetul de venituri şi
cheltuieli şi nu se încasează decât dacă sunt reglementate expres printr-un act
normativ şi se cuvin unităţii respective;
b) execuţia preliminată pentru anul de bază reprezintă execuţia certă pe o anumită
perioadă de timp şi execuţia probabilă până la sfârşitul anului, corelată cu
eventualele influenţe;
c) analiza şi studierea comparativă a veniturilor realizate pe total, pe structură şi
în dinamică. Se realizează analiza şi studiul privind evoluţia veniturilor pe
intervale mai mari de timp;
d) evoluţia volumului în funcţie de factorii producători de venituri – se fac calcule
analitice pentru fiecare sursă de venit sau se utilizează o serie de indicatori
privitori la veniturile medii realizate sau preliminate, corectat cu influenţele ce
vor apărea în anul de plan.
Prognoza bugetară este una dintre cele mai importante etape ale managementului
financiar al unei administraţii publice locale, mai ales în noul context legislativ de după 1
ianuarie 1999 al unei autonomii mult sporite .
Prognoza veniturilor este o operaţiune complexă şi dificilă ţinând cont atât de
instabilitatea şi confuzia legislativă din România în domeniul administraţiei publice şi cel al
finanţelor publice locale, cât şi de lipsa de experienţă a personalului care lucrează în acest
domeniu. Prognoza este la fel de importantă mai ales atunci când o administraţie locală
doreşte să facă apel la credite pentru finanţarea programului investiţional – în acest caz ea este
un element determinant în decizia unui bancher de a acorda sau nu credit, deoarece
demonstrează capacitatea administraţiei publice respective de a-l rambursa la timp.
În fundamentarea cât mai corectă a unei planificări bugetare pe termen lung, în cazul
veniturilor curente trebuie să se ţină seama de următoarele elemente:
a) Gradul de încasare a impozitelor în raport cu debitele calculate. Un grad
scăzut al încasărilor reprezintă un semnal de alarmă: ori fiscalitatea este prea mare, ori
evaziunea fiscală este mult mai mare. În ambele cazuri, o creştere a nivelului fiscalităţii nu va
conduce la o creştere semnificativă a sumelor încasate la bugetul local;
b) Nivelul fiscalităţii. Acesta trebuie fixat în funcţie de obiectivele pe termen
scurt, mediu şi lung ale autorităţilor locale respective. Politica fiscală este bine să fie cât mai
constantă în timp şi să fie rezonantă cu politica de dezvoltare locală pe care autoritatea locală
doreşte să o impună. În condiţiile în care impozitele şi taxele locale reprezintă, pentru marile
oraşe cel puţin, aproximativ 40% din totalul resurselor financiare, este evidentă importanţa pe
care o are o bună politică fiscală pe plan local;
c) Dezvoltarea economică ce influenţează direct creşterea sau descreşterea
bazei de impozitare şi care influenţează direct şi nivelul de încasare a impozitelor locale;
d) Cuantificarea nivelului inflaţiei, care este mai puţin importantă pentru
prognoza pe termen mediu şi mult mai importantă în planificarea bugetară anuală.
Trebuie remarcat că prognoza veniturilor curente va fi mai uşor de realizat şi mai
aproape de realitate în momentul în care încasarea taxelor şi impozitelor locale se va face prin
serviciile specializate ale primăriilor, dispunându-se astfel de baza de date necesară unei astfel
de operaţiuni deosebit de complexă.
În evaluarea sumelor din cota din impozitul pe salarii trebuie să se ţină cont de
următoarele elemente:
 nivelul încasării impozitului în funcţie de debitele datorate de societăţile
comerciale;
 variaţii ale nivelului impozitului pe salarii – fenomen ce scapă deciziei unei
administraţii locale – este bine ca astfel de modificări să fie făcute numai la
sfârşitul anului în curs pentru întreg anul viitor, astfel încât să poată fi posibilă
planificarea bugetară ;
 dezvoltarea economică locală şi generală, care determină la rândul ei:
- creşterea sau descreşterea reală a salariilor;
- creşterea sau descreşterea şomajului şi deci a bazei de impozitare.
Execuţia veniturilor bugetelor locale

Pentru a corela cheltuielile necesare cu veniturile din care se asigura resursele


financiare aferente, administraţiile locale se întocmesc bugete proprii de venituri şi cheltuieli .
În sensul tehnic al cuvântului, bugetul colectivităţilor locale este actul prin care sunt prevăzute
şi autorizate încasările şi cheltuielile anuale. În executarea acestora, înscrise în buget, organele
executive ale administraţiei locale, (primarul trebuie să respecte limitele definite de organul
deliberativ ( consiliul)).
Veniturile care se prevăd şi încasează prin bugetele proprii ale comunelor, oraşelor,
municipiilor şi al judeţului Bucureşti sunt structurate în venituri curente, venituri din capital şi
venituri cu destinaţie specială.
Execuţia bugetară este urmarita separat pe venituri şi separat pe cheltuieli, de aici,
metode, tehnici de lucru diferite cu implicări individualizate având elemente comune dar şi
specifice în acţiune.
Execuţia părţii de venituri a bugetelor publice la rândul ei poate fi gândită, fie pe
componente bugetare, fie pe categorii de persoane implicate. Cum însă, indicatorii de venituri
sunt concepuţi prin exprimări juridico-fiscale comune şi execuţia lor angajează proceduri
comune ca suport metodologic.
Execuţia părţii de venituri a bugetelor locale presupune urmărirea încasării veniturilor
grupate pe capitole şi subcapitole faţă de prevederile din buget.
Încasarea veniturilor bugetare se realizează în două situaţii complementare ca
procedură şi anume:
 la iniţiativa contribuabililor când vărsarea şi plata se face de către cei cu
obligaţii băneşti;
 la iniţiativa sau mai bine zis intervenţia organelor fiscale prin agenţii fiscali
care în anumite situaţii au iniţiativa la încasarea unor venituri bugetare.
Plata directă a veniturilor bugetare mai este însoţită şi de alte metode şi tehnici, cum ar
fi de exemplu: stopajul la sursă şi mă refer aici la impozitul pe salarii.
Colectarea veniturilor proprii în bugetul local depinde de evoluţia bazei impozabile, de
termenele legale de încasare a veniturilor, de măsurile adoptate de organele locale în vederea
urmăririi veniturilor, a eliminării evaziunii fiscale.
Potrivit actelor normative institutoare de venituri bugetare contribuabilii îşi manifestă
iniţiativa de plată in funcţie de termenele prevăzute.Neimplicarea contribuabililor din proprie
iniţiativă atrage majorări la plată, calculată funcţie de suma datorată şi de perioada de
întârziere a plăţii.
Încasarea propriu-zisă a veniturilor bugetare este reflectată de momentul în care
documentele de plată sunt prezentate de contribuabili direct sau prin bancă la
compartimentele specializate ale Trezoreriei Finanţelor Publice.
În cazul neplătirii la termen a impozitelor şi taxelor locale se datorează majorări de
întârziere. În situaţiile în care impozitele şi taxele locale datorate nu au fost stabilite ca urmare
a nedepunerii declaraţiei, ori datele declarate nu corespund realităţii, stabilirea sau
modificarea impozitului sau a taxei se poate face pe cinci ani anteriori celui în care s-a
efectuat constatarea.Termenul de prescripţie pentru dreptul de a cere executarea silită este de
cinci ani.
Impozitul sau taxa, respectiv diferenţa de impozit sau de taxa stabilite potrivit
normelor precedente se plătesc în termen de 30 zile de la data comunicării.
Impozitele şi taxele locale pot fi majorate sau diminuate anual cu până la 50% de către
consiliile locale şi judeţene. Hotărârea de modificare a nivelului impozitelor trebuie adoptată
până la data de 31 octombrie a fiecărui an şi se aplică din anul următor.
În general, impozitele şi taxele locale (impozitul pe clădiri, impozitul pe terenuri, taxa
asupra mijloacelor de transport ş.a.) se plătesc trimestrial în patru rate egale până la data de 15
inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru.
De asemenea este de menţionat că la plata fiecărui impozit sau taxă locală există
anumite excepţii şi scutiri pentru anumite categorii de contribuabili.
Impozitele şi taxele locale stabilite în sume fixe, valorile impozabile pe metru pătrat
de clădiri precum şi amenzile se indexează anual prin hotărâre a consiliilor locale şi judeţene
până la data de 30 noiembrie a fiecărui an fiscal, pe baza indicelui de inflaţie aferent unei
perioade de 12 luni ce se sfârşeşte la 1 noiembrie a aceluHarghita an şi numai când creşterea
acesteia depăşeşte 5%.
Referitor la veniturile nefiscale ce se pot încasa în bugetele locale sunt de menţionat:
vărsămintele din profitul net al regiilor autonome (minimum 50% din profitul contabil
reprezintă vărsăminte la bugetul de stat sau bugetul local), vărsăminte de la instituţiile publice
locale, taxe pentru examinarea conducătorilor de autovehicule,eliberarea permiselor de
conducere, venituri din încasarea contravalorii lucrărilor de combatere a dăunătorilor şi
bolilor în sectorul vegetal de la centrele locale pentru protecţia plantelor, veniturile punctelor
de însămânţări artificiale, veniturile circumscripţiilor sanitar-veterinare, vărsăminte din
disponibilităţile instituţiilor publice şi ale activităţilor autofinanţate.
În ceea ce priveşte veniturile din capital, potrivit prevederilor legii finanţelor publice
locale sumele încasate din vânzarea ca atare sau din valorificarea materialelor rezultate în
urma dezmembrării sau dezafectării în condiţii prevăzute de lege a unor mijloace fixe sau din
vânzarea unor bunuri materiale ce aparţin instituţiilor şi serviciilor publice locale după
deducerea cheltuielilor efectuate pentru aceste operaţiuni constituie venituri ale bugetelor
locale. în cadrul veniturilor de aceasta natură se mai încadrează venituri din vânzarea
locuinţelor constituite din fondul statului, venituri din privatizare.
Sumele încasate din veniturile proprii peste cele aprobate prin bugetele locale se pot
utiliza în vederea suplimentarii cheltuielilor prevăzute în bugetele locale cu aprobarea
consiliilor locale, judeţene şi a Consiliului general al municipiului Bucureşti pe baza
următoarelor condiţii:
- depăşirea încasărilor sa fie realizată pe total venituri proprii aprobate prin bugetul
local şi să se menţină până la sfârşitul anului;
- bugetele locale să nu aibă împrumuturi restante, dobânzi şi comisioane neachitate
aferente împrumuturilor contractate de autorităţile administraţiei publice locale;
Resursele financiare ale unităţilor administrativ-teritoriale formate din impozite, taxe,
alte venituri din cote şi sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat şi ale bugetelor
locale şi din transferuri cu destinaţie specială.
Din impozitul pe venit încasat la bugetul de stat la nivelul fiecărei unităţi
administrativ-teritoriale se alocă lunar în termen de cinci zile lucrătoare de la finele lunii în
care s-a încasat acest impozit, cote procentuale la bugetele locale ale comunelor, oraşelor şi
municipiilor pe teritoriul cărora şi desfăşoară activitatea angajatorii (36,5% - 2001), la bugetul
propriu al judeţului (10% - 2001) şi la dispoziţia consiliului judeţean pentru echilibrarea
bugetelor comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţului (15% - 2001).
În cazul judeţului Harghita, cotele şi sumele defalcate din impozitul pe venit, în valori
nominale, în anul 2000 au fost de 184.592.212 mii lei, în anul 2001 de 333.829.842 mii lei,
pentru ca în anul 2002 să ajungă la 421.649.255 mii lei.
Am prezentat structura cotelor şi sumelor defalcate din impozitul pe venit la nivelul
judeţului Harghita în perioada analizată. Aceste cote şi sume defalcate din impozitul pe venit
au cuprins:
- cote defalcate din impozitul pe venit: 159.992 mil. lei la nivelul anului 2000,
înregistrându-se o ascensiune la nivelul anilor 2001 şi 2002 astfel: 275.100 mil. lei, respectiv
276.131 mil. lei ;
- sume defalcate din impozitul pe venit pentru echilibrarea bugetelor locale nu au
existat la nivelul anului 2000, în timp ce în 2001 acestea au reprezentat 267 mil. lei din
bugetul local, respectiv în anul 2002 au cunoscut a creştere destul de semnificativă cifrându-
se la 53.233 mil. lei din bugetul local.
- de asemenea, sumele defalcate din impozitul pe venit pentru subvenţionarea energiei
termice livrată populaţiei au avut un sens crescător astfel : 24.600 mil. lei la nivelul anului
2000, 58.462 mil. lei în anul 2001 şi respectiv 94.285 mil. lei din bugetul local la nivelul
anului 2002.
Sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată (la nivelul anului 2001) au fost
destinate finanţării cheltuielilor instituţiilor de învăţământ preuniversitar de stat şi au fost
repartizate pe comune şi oraşe, municipii să judeţ de către Consiliul judeţean şi cu asistenţa
tehnică de specialitate a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice.
În cazul în care, pe parcursul execuţiei apar goluri temporare de casă ca urmare a
decalajului dintre veniturile şi cheltuielile bugetului local, acestea se pot acoperi prin
împrumuturi fără dobândă din disponibilităţile contului general al trezoreriei statului şi numai
după utilizarea fondului de rulment.
Valoarea totală a împrumutului care poate fi angajat de autorităţile administraţiei
publice locale se supune următoarei limite:
 nu va depăşi 5% din totalul veniturilor estimate a fi încasate pe durata anului
fiscal în care se împrumută;
 autorităţile administraţiei publice locale nu pot angaja împrumuturi mai mari
decât fondurile pe care le pot rambursa pe durata aceluHarghita an fiscal;
 rambursarea împrumuturilor este garantată cu veniturile estimate a fi încasate
în anul fiscal respectiv.
De asemenea autorităţile administraţiei publice locale sunt autorizate să contracteze
împrumuturi interne sau externe pe termen mediu şi lung în vederea realizării de investiţii
publice şi pentru refinanţarea datoriei publice locale.În vederea contractării împrumuturilor,
Consiliile locale decid cu cel puţin 2/3 din membrii lor.
Împrumuturile se rambursează din veniturile bugetului local. În măsura în care s-au
contractat împrumuturi, totalul datoriilor reprezentând ratele scadente, dobânzile şi
comisioanele aferente pot fi maxim 20% din totalul veniturilor curente ale bugetului local
inclusiv cotele defalcate din impozitul pe venit13.
Referitor la execuţia bugetului de venituri pe anii 2001, 2002, în cazul judeţului
Harghita ar fi de menţionat că bugetul local a realizat venituri totale în valoare de 1.064.850
mil. lei în anul 2001, respectiv 1.297.624 mil. lei la nivelul anului 2002.
Bugetul local al judeţului Harghita a înregistrat venituri proprii în valoare de 347.312
mil. lei, în anul 2001, respectiv 372.550 mil. lei în 2002 din care : veniturile curente la nivelul
anului 2001 s-au cifrat la 270.078 mil. lei iar la nivelul anului 2002 acestea au avut valoarea
de 330.293 mil. lei.
Având în vedere faptul că veniturile proprii ale bugetului local au înregistrat un
procent de 29% din veniturile totale la nivelul anului 2001 şi de 28% la nivelul anului 2002,
putem afirma că o mare parte a veniturilor bugetelor locale a provenit de la bugetul de stat
sub forma sumelor defalcate din impozitul pe salarii şi subvenţiilor.
Evoluţia veniturilor bugetului judeţului Harghita în perioada 2000 – 2002 va fi redată
în Tabelul nr. 4.
Tabelul nr. 4 Veniturile bugetului judeţului Harghita în perioada 2001 – 2002
- mil lei -

13
Gheorghe Filip, ş.a., „Finanţe”, Editura Junimea, Iaşi, 2002, pag. 277.
Anul 2001 Anul 2002
VENITURI TOTALE - în valoare nominală 1064851 1297624
- în valoare reală 1064851 1021751
VENITURI PROPRII TOTALE - în valoare
nominală 347312 372550
- în valoare reală 347312 293346
VENITURI CURENTE - în valoare nominală 270078 330293
- în valoare reală 270078 260073
VENITURI FISCALE - în valoare nominală 169699 188410
- în valoare reală 169699 148354
IMPOZITE DIRECTE - în valoare nominală 157700 178910
- în valoare reală 157700 140874
IMPOZITUL PE PROFIT - în valoare nominală 1000 8408
- în valoare reală 1000 6620
IMPOZITE şi TAXE DE LA POPULATIE - în
valoare nominală 65600 76612
- în valoare reală 65600 60324
Rata inflaţiei 30,30% 27%

Din datele cuprinse în tabel se remarcă o creştere a veniturilor realizate în valoare


nominală, în 2002 faţă de 2001 iar în valoare reală veniturile au înregistrat o scădere cu
aproximativ 40 miliarde lei
De asemenea din Tabelul nr.4, se mai remarcă şi o creştere a veniturilor curente din
impozite directe şi indirecte, respectiv a veniturilor fiscale,în valoare nominală ,care în anul
2002 s-au cifrat la valoarea de 188.410 mil. lei înregistrând o creştere de aproximativ18 mld.
lei faţă de 2001.Dacă luăm în calcul rata inflaţiei din anul 2002 şi actualizăm veniturile din
2002 la cele din 2001 observăm că acestea au înregistrat o scădere de aproximativ 17 mld. lei.
Referitor la impozitul pe profit, acesta a înregistrat o creştere în anul 2002
comparativ cu anul 2001, în valoare reală cu aproximativ 5600 mil. lei.
Impozitele şi taxele de la populaţie au cunoscut şi ele o ascensiune de la 65.600 mil.
lei încasaţi în cursul anului 2001 la 76.612 mil. lei în 2002,in valoare nominală , însă în
valoare reală acestea au înregistrat o scădere cu aproximativ 5 mld. lei.
Deşi serviciile publice realizate de colectivităţile locale au o pondere însemnată şi în
creştere în totalul serviciilor publice, veniturile provenind din impozitele şi taxele locale sunt,
în general, insuficiente pentru a acoperi finanţarea acestora. În plus, o serie de cheltuieli
efectuate până în 2001 de la bugetul de stat, au fost preluate de bugetele locale. De aceea, a
fost aplicată intr-o măsura mai mare partajarea impozitelor naţionale, impozitul pe venit şi
taxa pe valoarea adăugată, avantajul fiind că aceasta metoda presupune costuri mai scăzute şi
singura cheltuială suplimentară este cea aferentă informaţiilor pentru redistribuire.
Dezavantajul a rămas că decizia privind ponderea sumelor redistribuite nu aparţine
comunitarilor locale iar autoritatea centrală şi-a menţinut posibilităţi sporite de influenţare în
teritoriu.
Pentru 2003, cotele defalcate din impozitul pe venit pentru echilibrarea bugetelor
locale s-au stabilit la 63% din care 36% la bugetele unitarilor administrativ teritoriale, 10% la
bugetul propriu al Consiliului Judeţean şi 17% la dispoziţia Consiliului Judeţean pentru
echilibrarea bugetelor comunelor, oraşelor şi municipiilor. Repartizarea procentuală a
veniturilor este, prin urmare, de 57%, 16% si, respectiv, 27%, ceea ce indică o pondere cam
mare a cheltuielilor proprii ale consiliilor judeţene14.
Gradul de autofinanţare al unitarilor administrativ teritoriale rezultat din Tabelul nr. 5,
este în scădere, de la 21,6% în anul 2001, la 18% în anul 2003.
Menţionam aici că practica europeană în materie, este foarte diversă, ponderile
variind între zero şi 60%, cu o medie de 30% pentru municipiu.

Tabelul nr. 5. Veniturile bugetelor locale în România în perioada 2001 – 2002


- mil. lei -
Nr. 2001 2002 2003
Crt. Veniturile bugetelor locale realizări preliminari program
i
1. 2. 3. 4. 5.
2. TOTAL VENITURI, din care: 70.675,4 90.400,3 117.749,6
3. *Venituri proprii 15.273,1 17.253,5 21.140,1
4. *Prelevări din bugetul de stat 50.870,0 71.080,4 90.900,6
5. *Sume defalcate din TVA 21,810,8 31.218,7 34.348,4
6. *Cote şi sume defalcate din
imp. pe venit 29.059,2 39.861,7 56.552,2
7. *Cote defalcate din imp. pe venit 21.946,3 27.414,4 37.267,0
8. *Sume defalcate din imp pe venit 4.453,5 9.811,0 15.699,3
9. *Sume defalcate din imp pe venit
pentru:- subv. energ. termică 2.659,4 2.636,3 3.585,9
10. - subv. de la bugetul de
stat 4.345,4 2.056,4 5.083,9
11. -subvenţii de la alte
bugete 177,9 100,0 625,1
12. *gradul de autofinanţare
14
Dan Cristian Pălăngean, Articolul “Reforma finanţelor publice locale”, apărut in revista “Piaţa Financiară”, Nr.
2 , februarie 2003, pag 16 – 20.
(venituri proprii /Total) 21,6 19,1 18,0
13. *gradul de autofinanţare
(venituri proprii + cote defalcate 52,7 49,4 49,6
din imp. pe venit)

Explicaţia diminuării ponderii veniturilor proprii constă în creşterea mai rapidă a


prelevărilor din bugetul de stat decât a veniturilor proprii deşi ambele s-au majorat
semnificativ în termeni reali. Gradul de autofinanţare total, incluzând cotele defalcate din
impozitul pe venit, se menţine în jurul valorii de 50%, ceea ce arată o repartizare echilibrată
pe relaţia naţional – local.
Analiza execuţiei veniturilor din bugetul judeţului Harghita

Pe parcursul execuţiei bugetare se pot avea în vedere următoarele aspecte:


 analiza situaţiei curente a acesteia în raport cu prevederile bugetare pentru a se
putea identifica din timp dacă au apărut modificări importante în ceea ce priveşte obiectul sau
baza de impozitare;
 organizarea unui program coerent şi eficient de urmărire a încasării veniturilor
bugetare;
 asigurarea unui control strâns, riguros al cheltuielilor pentru a se putea evita
cheltuielile inoportune şi ineficiente;
 proiectarea şi dezvoltarea unui program de evaluare prin intermediul indicatorilor
de performanţă şi de productivitate, care să servească factorilor de decizie.
Analiza execuţiei veniturilor şi cheltuielilor din bugetul judeţului Harghita va avea ca
ani de referinţă 2001, respectiv 2002.
Contul de execuţie al bugetului judeţului Harghita la 31 decembrie 2001 este prezentat
în Tabelul nr. 7.

Tabelul nr. 7. Contul de execuţie a bugetului local al judeţului Harghita, la


31 decembrie 2001 – mil. lei -
Nr.
Crt. Denumirea indicatorilor Prevederi definitive Încasări realizate
1. 2. 3. 4.
2. VENITURI TOTAL 1.212.992 1.064.851
3. VENITURI PROPRII - TOTAL 347.312 313.076
4. I VENITURI CURENTE 286.070 270.078
5. A. VENITURI FISCALE 166.200 159.698
6. A1. IMPOZITE DIRECTE 157.700 151.775
7. IMPOZITUL PE PROFIT 1.000 823
8. IMPOZITE ŞI TAXE DE LA 65.600 61.888
POPULAŢIE

Tabelul nr. 8. Contul de execuţie a bugetului local al judeţului Harghita, la


31 decembrie 2002 – mil. lei -
Nr.
Crt. Denumirea indicatorilor Prevederi definitive Încasări realizate
1. 2. 3. 4.
2. VENITURI TOTAL 1.401.689 1.297.624
3. VENITURI PROPRII - TOTAL 375.123 372.550
4. I VENITURI CURENTE 328.373 330.293
5. A. VENITURI FISCALE 185.832 188.410
6. A1. IMPOZITE DIRECTE 175.932 178.910
7. IMPOZITUL PE PROFIT 10.000 8.409
8. IMPOZITE ŞI TAXE DE LA 76.432 76.612
POPULAŢIE

Gradul de autofinanţare, la nivelul judeţului Harghita, după cum se observă din


Tabelele nr.7 şi nr. 8, calculat ca un raport între veniturile totale şi veniturile proprii, a fost de
28% în anul 2002 şi de 29% în 2001, am putea spune că veniturile proprii acoperă într-un
procent destul de scăzut cheltuielile bugetului judeţului Harghita, iar 70% reprezintă prelevări
de la bugetul de stat.

Tabelul nr. 9. Principalele venituri ale bugetului judeţului Harghita în perioada 2000 –
2003 - mil. lei -
Nr. Denumirea indicatorilor Anul 2000 Anul 2001 Anul 2002
Crt. Prevede Realiză Prevede Realiză Prevede Realizăr
ri ri ri ri ri i
0. 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7.
1. Venituri totale 532.499 437.058 1.212.99 1.064.8 1.401.68 1.297.62
1 50 9 4
2. Venituri proprii totale 256.059 225.273 347.312 313.076 375.122 372.550
3. I.VENITURI CURENTE 207.859 179.349 286.070 270.076 328.372 330.293
4. A. Venituri fiscale 113.955 94.158 166.200 159.698 185.832 188.410
5. A1. Impozite directe 107.502 87.992 157.700 151.775 175.932 178.909
6. Impozitul pe profit 3.000 1.299 1.000 822 10.000 8.408
7. Impozite şi taxe de la 62.088 49.315 65.600 61.897 76.432 76.612
populaţie
8. Impozitul pe veniturile 1.200 1.166 250 249 51 51
liber profesioniştilor
9. Impozitul pe clădiri de la 43.000 34.747 50.000 47.248 56.500 57.157
persoane fizice
10. Taxe asupra mijloacelor de 4.000 3.655 5.500 5.176 7.600 7.393
transport deţinute de
persoane fizice
11. Impozitul pe venituri din 600 424 120 107 26 26
închirieri....
12. Impozitul pe venituri 11 10 0 0 2 2
obţinute din drepturi de
autor .....
13. Impozitul pe venituri 77 75 6 5 2 2
obţinute din premii..
14. Impozitul pe veniturile 3.500 2.877 782 795 1.800 1.681
persoane fizice nesalariate
15. Impozitul pe terenuri 9.000 5.990 8.882 8.245 10.200 10.063
persoane fizice
16. Alte impozite şi taxe de la 700 366 120 70 250 233
populaţie
17. Taxa pentru folosirea 1.200 1.053 1.800 1.931 1.000 1.109
terenurilor proprietate de
stat
18. Impozitul pe clădiri de la 34.024 30.263 76.700 74.811 70.000 73.442
persoane juridice
19. Alte impozite directe 7.190 6.060 12.600 12.311 18.500 19.336
20. A2. Impozite 6.453 6.166 8.500 7.923 9.900 9.500
indirecte
21. Impozitul pe spectacole 450 352 500 561 800 721
22. Alte impozite indirecte 6.003 5.814 8.000 7.361 9.100 8.773
23. B. Venituri nefiscale 93.903 85.190 119.870 110.379 142.540 141.882
24. Vărsăminte din profitul net 1.550 164 150 182 6.300 5.774
al regiilor autonome
25. Vărsăminte de la 6.015 5.469 9.600 8.776 13.820 13.093
instituţiile publice
26. Diverse venituri 86.338 79.557 110.120 101.420 122.420 123.015
27. II.VENITURI DIN 12.500 10.612 9.662 6.650 7.350 7.311
CAPITAL
28. III VENITURI CU 35.700 35.310 51.580 36.347 39.400 34.945
DESTINAŢIE
SPECIALĂ
29. IV PRELEVĂRI DIN 261.439 184.592 842.282 729.174 1.026.56 925.074
BUGETUL DE STAT 6
30. Cote defalcate din imp pe 0 0 2.500 2.144 550 598
salarii
31. Sume defalcate din TVA 0 0 394.238 393.200 504.034 502.826
32. Cote şi sume defalcate din 261.439 184.592 445.543 333.829 521.972 421.649
impozitul pe venit
33. V. SUBVENŢII 15.000 12.868 23.397 22.600 0 0
34. Subvenţii primite din 0 0 23.397 22.600 0 0
bugetul de stat
35. Subvenţii primite de la alte 15.000 12.868 0 0 0 0
bugete
36. VI. ÎNCASĂRI DIN 0 0 0 0 0 0
RAMBURSAREA
ÎMPRUMUTURILOR
37. VII. ÎMPRUMUTURI 0 0 0 0 0 0
38. Împrumuturi pentru 0 0 0 0 0 0
investiţii
39. Împrumuturi temporare 0 0 0 0 0 0

Evoluţia principalelor venituri ale bugetului judeţului Harghita este prezentată în


Tabelul nr. 9.
Impozitul pe profit s-a preconizat,în anul 2002, la valoarea de 10.000 mil. lei. La
sfârşitul anului, încasările au ajuns la suma de 8.409 mil. lei reprezentând 84,09% din
impozitul pe profit preconizat.
În anul 2001, acelaşi impozit pe profit s-a preconizat iniţial la valoarea de 3.000 mil.
lei, aprobându-se în final suma de 1.000 mil. lei, astfel că, la sfârşitul anului 2001, încasările
au reprezentat 82,28% din impozitul pe profit preconizat.
De asemenea, impozitul pe venitul liber-profesioniştilor, meserHarghitalor şi a altor
persoane fizice independente şi asociaţiilor familiale, s-a încasat în proporţie de 100% din
suma aprobată în buget de 52 mil. lei,în 2002,comparativ cu anul 2001 când acelaşi impozit s-
a încasat în proporţie de 99,82% din suma aprobată în buget de 250 mil. lei.
Impozitul pe clădiri de la persoane fizice s-a prevăzut în final, la nivelul anului 2002,
la suma de 56.500 mil. lei, iar gradul de încasare a fost de 101,16% din buget; la nivelul
anului 2001, acelaşi impozit a avut un grad de încasare de 94,5% din bugetul prevăzut la
50.000 mil. lei.
Impozitul pe clădiri de la persoanele juridice s-a preconizat a se încasa, la nivelul
anului 2002, la suma de 90.764 mil. lei însă având în vedere două aspecte – creşterea
impozitului în anul 2002 faţă de anul 2001 şi puterea financiară a contribuabililor, valoarea a
fost rectificată la nivelul de 55.500 mil. lei. La sfârşitul anului 2002, nivelul impozitului a
atins valoarea de 58.292 mil. lei, adică 105,03% din impozitul rectificat, în timp ce la nivelul
anului 2001 impozitul stabilit la valoarea de 62.839 mil. lei a fost încasat în proporţie de
98,26% din impozitul rectificat.
Taxa asupra mijloacelor de transport deţinute de persoane fizice s-a stabilit, la nivelul
anului 2002, la valoarea de 7.600 mil. lei, din care s-a încasat suma de 7.340 mil. lei, adică un
procent de 97% din suma stabilită comparativ cu anul 2001, când,această taxă a avut un grad
de încasare de 94,11% din taxa planificată la nivelul sumei de 5.500 mil. lei.
Taxa asupra mijloacelor de transport deţinute de persoanele juridice a înregistrat până
la sfârşitul anului 2001 un nivel al încasărilor de 9.996 mil. lei reprezentând 98,87% din taxa
aprobată în urma rectificării bugetului pe anul 2001 în sumă de 10.100 mil. lei, în timp ce la
nivelul anului 2002, această taxă a înregistrat un nivel al încasărilor de 15.385 mil. lei
reprezentând 106,1% din taxa aprobată în urma rectificării bugetului pe anul 2002 în sumă de
14.500 mil. lei.
La nivelul anului 2001, impozitul pe spectacole s-a încasat peste nivelul planificat care
a fost de 500 mil. lei, astfel înregistrându-se un grad de încasare de 112,26% comparativ cu
2002, când impozitul pe spectacole a atins un nivel al încasărilor de 727 mil. lei calculându-se
un grad de încasare de 90,92% faţă de valoarea prevăzută în buget de 800 mil. lei.
Vărsămintele din profitul net al regiilor autonome subordonate primăriei judeţului
Harghita s-au încasat în 2002, în sumă de 5.774 mil. lei rezultând un grad de încasare de
91,65% faţă de bugetul rectificat în sumă de 6.300 mil. lei, în timp ce, la nivelul anului 2001,
aceste vărsăminte s-au încasat peste nivelul planificat în buget de 150 mil. lei rezultând un
grad de încasare de 89,93%.
La nivelul anului 2002, veniturile încasate din amenzi şi alte sancţiuni aplicate,
potrivit dispoziţiilor legale, au înregistrat un nivel al încasărilor egal cu cel prevăzut în
bugetul rectificat de 3.300 mil. lei; comparativ, cu anul 2001, când acestea au depăşit cu
11,26% valoarea de 2.500 mil. lei aprobată în buget.
Veniturile din privatizare, s-au estimat iniţial la valoarea de 8.000 mil. lei, însă, în
cursul anului 2001, au fost amânate de la privatizare un număr de societăţi comerciale cu
capital majoritar de stat şi a devenit necesară rectificarea sumei la valoarea de 4.662 mil. lei,
din această sumă încasându-se 3.176 mil. lei.
La nivelul anului 2002, veniturile din privatizare s-au prevăzut la nivelul valorii de
4.800 mil. lei şi s-au încasat 4.841 mil. lei.
La nivelul aceluHarghita an, 2002, donaţiile şi sponsorizările au depăşit cu mult
valoarea planificată iniţial în buget de 800 mil. lei, încasările atingând nivelul de 4.618 mil.
lei, adică 83,96% din valoarea de 5.500 mil. lei prevăzută în bugetul rectificat; comparativ cu
anul 2001 când, donaţiile şi sponsorizările au avut un grad de încasare de 145,66% din 900
mil. lei, prevăzută în bugetul aprobat.
Structura cheltuielilor, în valori nominale şi reale, a bugetului judeţului Harghita la
nivelul anilor 2001 respectiv 2002 este redată în Tabelul nr.10.
Tabelul nr. 10. Bugetul de cheltuieli al judeţului Harghita în perioada analizată
- mil. lei -
Anul
Anul 2001 2001 Anul 2002 Anul 2002
Indicatori (prevederi) (realizări) (prevederi) (realizări)
CHELTUIELI TOTALE -in valoare nominală 1212992 1075395 1401689 1297228
- în valoare reală 1212992 1075395 1103692 1021439
CHELTUIELI CURENTE -in valoare nominală 938340 867333 1160085 1086781
- în valoare reală 938340 867333 913453 855733
CHELTUIELI DE PERSONAL - în valoare nominală 431262 426546 538081 531291
- în valoare reală 431262 426546 423686 418339
CHELTUIELI MATERIALE - in valoare nominală 268860 255234 305225 279764
- în valoare reală 268860 255234 240335 220287
SUBVENŢII - in valoare nominală 196325 151928 187466 175070
- în valoare reală 196325 151928 147611 13785
TRANSFERURI - in valoare nominală 41893 33625 129313 100655
- în valoare reală 41893 33625 101821 79256
CHELTUIELI DE CAPITAL - in valoare nominală 274651 208063 241605 210448
- în valoare reală 274651 208063 190240 165707
Rata inflaţiei 30.3% 30.3% 27,00% 27%
După cum se observă din Tabelul nr. 10, la finele anului 2001, s-au înregistrat plăţi
nete în valoare nominală de 1.075.395 mil. lei iar în 2002 plăţile nete au crescut la valoarea de
1.297.228 mil. lei; dacă ne referim la valoarea reală a cheltuielilor observăm că în anul 2002
acestea au fost cu aproximativ 50 miliarde lei mai mici faţă de anul 2001. În ceea ce priveşte
cheltuielile de personal, observăm că acestea reprezintă ponderea cea mai însemnată în totalul
cheltuielilor curente, acestea înregistrând o scădere în valori reale la nivelul anului 2002
comparativ cu anul 2001. Cheltuielile de capital la nivelul anului 2002 au înregistrat un trend
crescător, în valoare nominală, comparativ cu 2001, însă, în valoare reală observăm o
descreştere a acestora datorită influenţei negative a ratei inflaţiei înregistrată în anul 2002.
Consiliul Local al judeţului Harghita a înregistrat un excedent la finele anului 2001 în
sumă de 186 mil. lei, plăţile nete totale sunt mai mari cu 1.040 mil. lei faţă de veniturile
proprii realizate, deoarece a fost utilizat parţial fondul de rulment constituit în 1999 pe
capitole de cheltuieli ale bugetului local; acelaşi lucru se poate afirma şi despre contul de
execuţie al bugetului judeţului Harghita la nivelul anului 2002 care a realizat tot excedent
bugetar.
În anul 2001, din totalul cheltuielilor bugetului local de 1.029.544 mil. lei, cheltuielile
de capital în valoare de 163.697 mil. lei, reprezintă 15.90%, ceea ce a asigurat continuarea de
lucrări începute în anii anteriori, iar din totalul cheltuielilor cu destinaţie specială în valoare
de 45.366 mil. lei, cheltuielile de capital reprezintă 96.76%, care a asigurat procurarea şi
construcţia de locuinţe sociale.
Ar mai fi de menţionat că, în cursul anului 2001 începând cu luna aprilie s-au înfiinţat
în cadrul primăriei judeţului Harghita două direcţii ca servicii publice municipale care au fost
finanţate din bugetul local, DIRECŢIA PIEŢE, cu buget aprobat iniţial de 5.500 mil. lei,
buget definitiv în valoare de 10.100 mil. lei şi plăţi nete în valoare de 9.637 mil. lei şi
DIRECŢIA DE ADMINISTRARE A PATRIMONIULUI PUBLIC ŞI PRIVAT cu buget
aprobat iniţial în valoare de 700 mil. lei, buget definitiv în valoare de 12.166 mil. lei şi
cheltuieli în valoare de 12.558 mil. lei (plăţile nete sunt mai mari faţă de prevederi deoarece
pe rulajele extrasului au apărut în cursul anului 2001, sume corectate care au mărit rulajul
extrasului de plăţi) .
După cum reiese din analiza execuţiei veniturilor şi cheltuielilor din bugetul judeţului
Harghita, în anii de referinţă 2001 şi 2002, veniturile proprii ale bugetului local reprezintă
aproximativ 30% din bugetul aprobat, cu 10% mai puţin decât media pe ţară, şi putem afirma
că nu putem vorbi încă de o autonomie locală,cel puţin din punct de vedere financiar.