Spațiul mandibulo-vertebro-faringian

I. Localizare
Între faringe, coloana vertebrală cervicală și ramura mandibulei.
Spațiu bilateral.
Secțiune transversală: formă triunghiulară (faringele și ramura mandibulei converg înainte),
cu baza triunghiului spre coloana vertebrală.
Vertical, întins de la baza craniului până la planul care trece prin unghiul mandibulei.
Se suprapune parțial (spațiul glandular) cu regiunea parotidiană, care însă cuprinde și structuri
superficiale.

II. Împărțire
De către lama profundă a fasciei parotidiene (adică prelungirea parotidiană a lamei superficiale
a fasciei cervicale).
Rezultă 2 spații secundare: spațiul glandular și cel subglandular/laterofaringian.
Spațiul laterofaringian este, la rândul lui, divizat prin diafragma stiliană în lojele prestiliană
respectiv inclusiv retrostiliană.
Spațiile retrofaringian și laterofaringian alcătuiesc împreună spațiul perifaringian.
(Papilian 2 - Splanhnologie)

Bibliografie selectivă
Albu, Ion, Georgia, Radu (2004) Anatomie clinică, Ediția a III-a, Cluj-Napoca, Editura Bic All,
p. 33.
Papilian, Victor (2004) Anatomia omului, Volumul al II-lea Splanhnologia, Editura Bic All, pp.
39-41, p. 47.
Moore, Keith L., Agur, Anne M. R., Dalley II, Arthur F. (2012) Anatomie clinică: fundamente
și aplicații, trad. Gheorghiu, Anca W., București, Editura Medicală Callisto, p. 986.
Human Anatomy Atlas, V. 7.4.01, Argosy Publishing, 2007-2015, visiblebody.com.
 Regiunea parotidiană
Numită și regiunea retromandibulară
Incluzând spațiul glandular MVF

I. Localizare, limite
Formă de paralelipiped dreptunghic.
Anterior, limita la marginea posterioară a ramurii mandibulei.
Posterior, procesul mastoid, marginea anterioară a SCM.
Superior, porul (meatul) acustic extern.
Inferior, planul imaginar al marginii inferioare a corpului mandibulei.
Profund, procesul stiloid și fața laterală a faringelui.

II. Planuri
A. Pielea
B. Subcutanat
Aderent la piele. În partea inferioară fibre latero-posterioare ale platismei.
Inervație: auricularul mare.
C. Planul fascial superficial
Constă în lama superficială a fasciei cervicale, numită și fascia parotidă.
D. Planul profund - loja parotidei
Numeroase formațiuni, dintre care se observă cel mai mult glanda parotidă.
Artera carotidă externă cu ramurile terminale (maxilara, temporala superficială).
Vena retromandibulară, cu afluenți venule parotidiene și maseteriene.
Vena auriculară posterioară.
Vase limfatice care ajung în noduri: parotidiene superficiale și profunde, atașate de art. carotidă
și vena retromandibulară.
Nervul auriculo temporal care inervează glanda, cu fibre postganglionare din ganglionul otic.
Nervul facial care se împarte, în interiorul glandei, în ramurile sale.
E. Limita medială
O prelungire (dedublare) spre profund a fasciei parotide. Repere pentru această lamelă fascială
sunt procesul stiloid temporal și fața laterală a faringelui.
Prelungirea se desprinde, posterior, de pe marginea anterioară a SCM. Se deplasează profund și
posterior de pântecele posterior al digastricului, și apoi spre buchetul stilian Riolan (numit astfel
pentru că sunt structuri musculo aponevrotice ce se prind de procesul stiloid). Arcuiește, tapetează
spatele pterigoidului medial, partea posterioară a feței mediale a mandibulei, ajungând în contact cu
fascia parotidă (superficială). În partea superioară, bolta fasciei se află inferior de meatul acustic
extern și de articulația temporo-mandibulară. În partea inferioară, loja parotidei este despărțită printr-
o structură (necunoscută) de loja glandei submandibulare, întărită suplimentar uneori de fibre care
pornesc de pe teaca SCM și ajung pe unghiul mandibulei.
 Glanda parotidă
Para=lângă, otos=ureche

I. Localizare și formă
În loja glandei parotide: sub meatul auditiv extern, înapoia mandibulei.
Îmbrățișează marginea posterioară a ramurii mandibulei, fiind astfel împărțită în 2 părți: una
retromandibulară și una superficială (lateromandibulară), care ajunge să acopere parțial și maseterul
superficial.
Se consideră că are formă de prismă triunghiulară, cu fețe: laterală, anterioară (antero-
medială) și posterioară. Caracterul de anterioritate al feței anterioare se vede mai mult la nivelul
porțiunii retromandibulare. Uneori, marginea medială (între fața anterioară și cea posterioară) se
transformă într-o față medială în sine. Se descriu și fețe superioară și respectiv inclusiv
inferioară, însă nu se
observă întotdeauna (variații anatomice). Glanda poate avea aspect turtit sau globular, ori diferite
prelungiri, fapt care îngreunează descrierea geometrică a ei.
Glanda cuibărește în loja proprie, preluând forma acestei loje.
I.A. Limite lojă
Lateral: fascia superficială.
Medial: faringele.
Superior: articulația temporo-mandibulară și meatul acustic extern.
Inferior: despărțitoarea parotido-submandibulară, întărită uneori de fibre între teaca SCM și
unghiul mandibulei.
Posterior: procesul mastoid, SCM, digastricul.
Anterior: ramura mandibulei, maseter, pterigoidian.

II. Aspect extern

Culoare: cenușie în repaus, roșiatică în activitate.
Extrem de lobulată.
Fermă, deci ușor de identificat și diferențiat față de țesutul subcutanat vecin.
Masă de 25-30g, cu volum foarte variabil.

III. Raporturi
III.A. Extrinseci
Practic sunt limitele lojei.
1. Fața laterală
Parotida vine în raport cu fascia cervicală, fibre ale platismei, ramuri superficiale din plexul
cervical (auricular mare), și în final cu pielea.
Leziuni profunde la nivelul acestei zone se pot manifesta prin scurgerea salivei la exterior.
2. Marginea/fața medială
Dimensiunea variază foarte mult în funcție de forma glandei. Se află în raport indirect cu
faringele, prin intermediul lamei profunde a fasciei parotide și a buchetului stilian Riolan.
În loja retrostiliană vecină se găsește mănunchiul vasculo-nervos al gâtului, de aceea, în
chirurgia zonei parotidiene trebuie să se lucreze cu deosebită precauție. În plus, supurații ale glandei
se pot deplasa la vase și le pot eroda.
 3. Fața superioară
Inflamațiile și cancerul parotidian se pot propaga la articulație și meatul acustic poate fi
comprimat.
Otitele externe se pot propaga la parotide (rezultând parotidita).
4. Fața inferioară
Vezi I.A. Limite lojă.
5. Marginea/fața anterioară
Are un șanț (mai degrabă o depresiune în opinia mea) corespunzând ramurii mandibulare, care,
pătrunzând în depresiune, este îmbrățișată de glandă. Pe această ramură osoasă se inseră
pterigoidianul medial și maseterul, deci parotida vine în raport și cu aceștia.
Între glandă și os există țesut celular lax care favorizează alunecarea structurilor una față de
cealaltă. În timpul masticației, glanda este astfel masată și eliberarea de salivă stimulată.
6. Fața posterioară
Vezi I.A. Limite lojă.
III.B. Raporturi intrinseci
1. Artera carotidă externă
Urcă medial de glandă. În partea infero-medială a glandei se trifurcă în facială (anterior),
occipitală (posterior) și un trunchi care intră în glandă. În interiorul acesteia se trifurcă: auriculară
(posterior), maxilară (medial și apoi anterior) și temporală superficială (superior).
2. Vena temporală superficială
Vena temporală superficială coboară anterior de orificiul meatului, intră în parotidă unde se
unește cu auriculara posterioară transformându-se în vena retromandibulară. Aceasta iese din
glandă, se varsă apoi, împreună cu occipitala, în jugulara externă, prin intermediul ramurii sale
posterioare. De menționat este faptul că ea dă, înspre antero-inferior, și o ramură anterioară, care
împreună cu faciala, se varsă în jugulara internă. Deci la nivelul retromandibularei se poate realiza
o anastomoză între cele 2 jugulare.
3. Circulația limfatică
Circulația limfatică din zonă este reprezentată de vase și grupuri de ganglioni limfatici anexate
vaselor sangvine majore. De menționat vasul paroto-auricular care străbate parotida și se varsă în
grupul jugulofacial.
4. Nervul auriculotemporal
Nervul auriculotemporal urcă dinspre posterior pe suprafața glandei, asigurând inervația
tegumentului regiunii.
5. Nervul facial
Nervul facial 7 coboară prin gaura stilomastoidă din stânca temporalului, dând ramura
auriculară posterioară. Își continuă traiectul antero-lateral, intrând în glandă, unde se desface precum
penele din coada unui păun, în următoarele ramuri (în ordine supero-inferioară): temporal, zigomatic,
bucal, mandibular, cervical.