Sunteți pe pagina 1din 118

M ACm iRM IQ

itiBtaaiejadascmta
f i l 111
M. G. CARRARO

SFINTENIE
PRIN VOINTA

Traducere
LAURENTIU TEODOR

EDITAT DE AGENJIA/EDITURA "ARTIS"


A
UNIUNII ARTI^TILOR PLASTICI
COPERTA: VALERIU GIODIC
PREFATA

Fiecare este con^tient cd este om, adicd este ceva (pu^in sau
mai mult) diferit de ceilal(i, deci este ceva rar, ba chiar unic.
cum ftim cu tofii, lucrurile rare stnt prefioase, chiar dacd nu re-
prezintd cine stie ce. ^i, de fapt, se poate spune cd Dumnezeu
nu face opereie sale in serie, cum facem noi, ci, dupd ce a fdcut
una, sparge tipaml. Aceasta mai ales cind este vorba despre
fiihfele umane.
De aceea orice fatd, chiar dacd nu face toate aceste ratio-
namente, cind se ^nde^te serios la viitorul sdu tinde totdeauna
sd nu se iroseascd; cautd adicd sd afle un m od de viafd care sd
merite sd fie trdit, pentm cd in acel m od de viafd ea s-ar sim^i
pusd in valoare.
De multe ori fetele gre^esc, pentm cd fac alegerea lor in baza
unui rafionament care de fapt nici nu este rationament: vreau
sd fac astfel pentm cd ^i cutare a fdcut a^a. Mai intii trebuie sd
vedem dacd acel cineva a fdcut bine procedind intr-un anume
fel, apoi sd vedem dacd acel lucm poate sd-i reu^eascd ^i alt-
cuiva. Bundoard culorile potrivite pentm blonde sint un dezas-
tm pentm bmnete.
Mai nimerit ar ft sd ne intereseze lucmrile care se pot face,
decit cele povestite de alfii. Tocmai pentm acest motiv n-ar tre-
bui scrise viefile sfin^ilor; sau fetele n-ar trebui sd le citeascd.
Totufi viafa sfintei prezentate a id este dintre acelea pe care
o fatd o poate citi cu folos, pentm cd autoarea, povestind aceste
intimpldri, are prilejul sd infd^i^eze mul^imea de activitdfi
cdrora meritd sd-fi dedici viaja.
Te cuprinde entuziasmul aflind cum sfinta a intreprins cu
curaj toate acestea. A i cel pu^in posiblitatea de a alege dintre
sfinte. ^i aceasta inseamnd destul de mult pentm cd o altd
gre^eala pe care o fac multe fete este aceasta: dacd nu-mi vine
in minte ce sd fac, stau j i visez.
Uneori se intimpld sa nu reu^e^ti sd fa d in a^afel incit sd-fi
fie de folos biografiile care-ti pied in mind, pentru cd zugrdvesc
o fomxd de viajd prea inaepdrtatd, sau pentm cd sint atit de
apropiate incit impun oform d prea rigidd. Biografia sfintei Bar-
tolom ea Capitanio nu este nici prea indepdrtatd, nici prea
apropiatd ^i nici nu se limiteazd la o singurd idee: deschide ori-
zonturile vremii noastre p lasd tot spaiiul posibil ca sd te pofi
mifca in libertate.

GIUSEPPE VALENTINI
I
lAT-O

Bartolomea Capitanio este unul dintre exemplele cele mai


rare mai delicate ale Bisericii Catolice. ^ S-a nascut in pro-
vincia Bergamo, la Lovere, care era inca de atunci o mare
a^ezare a diocezei Brescia, intr-o casa modesta, atinsa de
umbra bisericii parohiale din vecinatate.
Tatal saiL Modesto Capitanio, facea negustorie cu grine §i
in momentele cind aceasta activitate nu-i ocupa tot timpul, o
aiuta pe so^ia sa Caterina Canossi, care ^inea o pravalie: una
dintre acele pravalioare de {ara careia, ca sa in^elegem despre
ce este vorba ii zicem a brutarului, sau a placintarului, dar in
care gaseai, de fapt, cam de toate, de la piine la papuci. Da-
toritS acestei duble activita|i a so^ilor Capitanio, familia nu era
saraca, dimpotriva se bucura de o oarecare bunastare cind, la
13 ianuarie 1807 a venit pe lume cea dintii nascuta a lor, o
feti^ careia i-au dat numeie de Maria Bartolomea.
Bartolomea s-a bucurat de marele noroc de a avea o mama
in^eleapta ^i blinda, care a revarsat asupra odraslei sale o dra-
goste puternica si simpla, inoculindu-i primele idei dare §i
senine. Cu o astfel de calauza, feti|a a pornit in viaja cu o
spontaneitate increzatoare §i aproape navalnica, care-^i avea
ooirsia in sanatatea fizica si psihologica §i in inteligema j5c care
to^i biografii ei au considerat-o precoce. A lost o nre foarte
dotata care s-a manifestat inca din copilarie printr-o vioiciune
ie^ita din comun §i printr-o sensibilitate intr-adevar rara. Este
firesc ca in atita exuberan^a infantila sa-§i faca loc §i defectele
specifice temperamentului ^i virstei.
Bartolomea primise un dar de la natura care era de o
boga^ie igcalcul^ila: facea totul cu mare entuziasm ^i multa
daruire.. In felul acesta i§i iubea parinjii §i frajii care aproape
in fiecare ^ veneau sa sporeasca famflia; in felul acesta suie-
rea amarnic ori de cite ori bunul Dumnezeu ii chema la sine
dupa ce ii lasase pe lume pentru un timp mult prea scurt. Ce
este moartea inca nu aflase, dar i^i dadea seama ca este un
lucru foarte trist si din aceasta cauza suferea atit de mult incit
stirnea mila. Astfel, daruindu-se cu toata fiin|a ei, se bucura.

1) Card. Ferrata, Tntr-o scrisoare din 2 ianuarie 1905 c5tre Madre A.


Ghezzi.
suridea, se juca, cmta mvaja atitea lucruri. Inima unei mame
bune, chiar simple nestiutoare cum era cea a mamei Barto-
lomeei devine extrem de atenta nelini^tita. Feti^a pe care
acum to|i vecinii o §tiau o priveau cu interes, era, pentru
mama ei, o lume de speran^e dar de temeri. O vedea vioaie,
neastimparata, mereu in mi^care; injelegea ca pentru ea era o
necesitate de neinfrint sa actioneze mult repede, sa vada
totul in profunzime, sa vorbeasca §i sa comunice. Simjurile
(mai cu seama frumo^ii sai ochi negri) erau antenele sale
mereu incordate extrem de sensibile la orice stimul, pe care
inteligenja il sesiza §i il inmagazina cu lacomie. Era o copila
extrem de indatoritoare, intr-o lume mai pujin evoluata decit a
noastra; or, mania sa, Caterina, i§i dadea seama perfect de
aceste lucruri, trcmura pentru ea |i se ruga. Da, mama Cateri­
na avea aceasta insu^ire care o ajuta ^i o intarea: o credinfa
profunda §i sigura care-i dadea certitudmea ca Dumnezeu o va
ilumina.
Astfel, alaturi de mama vcghetoare §i hamica. Bartolomea
cre^tea §i-ji petrecea anii cei plini de descoperirj din §coala
elementara. Acasa era afectuoasa §i ascultatoare, saritoare, un
ajutor de nadejde pentru mama sa; dar de indata ce scapa
afara si nu mai era pasare de colivie, ci devenea pasare libera
de padure, se sim|;ea cu totul in largul sau.
' 'ovara^ele sale, modificind probabil ultima silaba a nume-
lui s3u solemn, nascocisera un diminutiv din Mea (cum poate
toti o strigau) formind un cuvint care o zugravea intocmai
"Meuli"; este vorba de un diminutiv dialectal care plute^te
repede §i u§or ca un zbor §i rasunS ca un ciripit gra(ios. Meuli
era chiar a^a: o gaseai in orice joc, o auzeai in orice grup de
copii galagio^i. §i unde se jucau "de-a ^coala", Mepli era
inva(atoarea, unde se jucau "de-a casa", ea era mama. In mod
spontan, ea nu s-ar fi pus niciodata pe locul al doilea. Dar ceea
ce uime^te este ca feti(ele de virsta ei, in loc s-o priveasca cu
antipatie §i s-o lase singura, cum se intimpla intre copii cu cei
care vor sa domine, o cautau, o chemau; o urmau fericite ac-
ceptind sa fie "copiii" sau "^colari(ele" ei, probabil subjugate de
farmecul unei personalita(i de care nu-^i dadeau seama, dar pe
care o sesizau in mod instinctiv.
Astfel a fost copJaria Bartolomeei: sanatoasa, zgomotoasa,
dar limpede ^i buna; ar fi putut fi certata de multe ori, daca
n-ar fi fost mult prea evident ca in ea, sub neastimparul
copilaresc §i defectele unui temperament viguros, se afla un su-
fleCbun, inca de pe acum profund religios ^i foarte docil.
Inclinapile firii sale erau de a^a natura incit puteau sa dea
cindva lie roade bune, fie rele; de aceea pentru ea se putea
nutri, in egala masura, speranje §i temeri.
II
FLOARE DE CIMP

Insa^copilaria senina a Bartolomeei nu a fost lipsita de


dureri. Inca de mica pHnsesc pentru moartea prematura a doi
frajiori §i a doua surioare; dar aceste suferinje, care o atin-
sesera totu^i profund in sensibilitatea inimii sale micuje, nu-i
tulburasera nici nu-i rascolisera con^tiinja. Candoarea sa
intima, inocen^a, au fost in schimb tulburate de contactul cu
raul, cu pacatul. Bartolomea nu era dintre acei copii carora
sa le scape multe din via|a celor mari, pentru ca traiesc in-
tr-un univers naiv, cu totul roz; ea observa, gindea sau prin-
dea din zbor cuvinte ^i atitudini care-i descopereau tot ceea
ce face via(a omului niai pupn nobila. E foarte trist sa fim
nevoip sa spunem ca cel mai adesea §i cel dintii care a tulbu-
rat seninatatea §i nevinovapa Bartolomeei a fost tatal ei: el
avea un caracter impetuos; in plus adesea ip ineca mintea in
vin p cind avea gindurile intunecate era agitat, se certa,
injura, ii deranja pe top vecinii, ip maltrata sopa p pe copii,
spunea vorbe grele p violente, scandaloase, nu mai era stapin
pe sine. Feti^a auzea, vedea p injelegea; mintea ei era destul
de deschisa p luminata de bar pentru a injelege ca acest
lucru este "raul", pentru a-p da seama ca durerea cauzata de
pierderea fraplor sai era cu totul altceva, diferit de ceea ce
sim|ea in aceasta neplacuta situape de familie, pentru ca la
baza ei se afla violenja, egoismul, pacatul.
§i alaturi de aceste triste tablouri de familie, fetija a^eza
afecpunea senina p educapa injeleapta pe care o primea de
la mama sa, viaja frumoasa a parohiei, atracpa pentru servi-
ciul liturghiei, interesul pentru invajatura crepinS, inclinapa
sa pentru via^a de har, pentru exercitiul virtuplor.
Se daruia rugaciunii cu tot sufletul, cu o fen oare iepta din
comun. Intre ea p Isus al ei se nascuse o prietenie spontana,
o intimitate atit de profunda p atit de personal! incit au
determinat-o sa acponeze, sa traiasca in funcpe de aceasta
inca din frageda copilarie. Se povestepe, de pilda, ca dupa ce
ascultase in biseric! o predica despre pacat, a iept foarte
ravapta, tulburatS, cu ochii in lacrimi p, ca p cum s-ar fi
adresat unui prieten cu care faci o parte din drum a spus cu
convingere:
- Isuse, te asigur, eu nu te voi jigni niciodata.
Acest gind 1-a scris, iar biografii spun ca inca din acel
moment s-a afirmat voin^a ei extrem de tenace de a infaptui
binele, voin^a pe care a avut-o a pastrat-o pentru totdeauna
ca trasatura dominanta, ca metoda: sa-§i fixeze un ideal ^i
apoi sa incerce sa-1 atinga cu pre{ul oricarui sacrificiu.
Astfel a trecut copilaria Bartolomeei, fara evenimente
extraordinare, dar sub lumina lui Dumnezeu; copila s-a des-
chis spre via^a, a cunoscut parade ei bune si rele, a venit ade-
sea in contact cu josniciile ei, insa in sufletul ei curat, prin
voinja ei, totul a fost numai Har. Aceasta era micuta Barto-
lomeea, fiica acelui dm caruia toji din sat ii ziceau "Modesti-
no nebunul".
Ill
FLOARE DE SERA

Mediul familial in care feti^a era nevoita sa traiasca era,


pentru mama ei, Caterina, un motiv de mare amaraciune.
Bartolomea era plina de ^nga^ii §i atenjii faja de tatal sau,
insa el nu ^inea cont de nimic, nici in cuvinte, niei in fapte;
era adesea de-a dreptul brutal, o lovea furios.
Atunci mama s-a hotarit sa o indeparteze de orice prilej
de contact cu raul, trimi|ind-o intr-un loc lipsit de primejdii,
unde putea primi o educa|ie sigura §i aleasa. La 11 iulie 1818,
va inchipuiji cu cita durere in suflet, o incredin^a
calugari|elor din ordinul Clariselor.
La Lovere era o manastire veche din care, in numele
liberta^ii, adepjii revolujiei franceze indepartasera cu for^a
calugaritele pentru a le constringe sa se reintoarca la via|a
laica. Ele, in schimb, se reunisera in grupuri mici, se ascun-
sesera prin casele oamenilor, pastrindu-^i cinul. Apoi cind
virtejul de ura ^i teroare a incetat, Cristos s-a reintors in ve-
chea bisericuja sa le primeasca pe eroicele Sale fiice. In
procesiune, asistate de muljimea emo^ionata, ele reintrara in
manastirea lor, impreuna cu alte calugarije izgonite prin sate,
dispersate, §i care doreau sa reia via|a de jertfa incninata lui
Dumnezeu: viata de rugaciune §i lucru.
Cladirea a fo^^t curajita, readaptata §i deschisa educajiei
tinerelor fete. Inca nu trecuse un an de la intoarcerea
calugarijelor, cind mama o aduse pe Bartolomea care
implinise 11 ani. .Stind laolalta cu fetite de virsta ei, intr-un
loc de tihna, intre invatatoare care se dedicau educ^iei §i in-
structiei lor, cu posibilitatea de a se consacra rugaciunii in
capela colegiului ori de cite ori dorea, fetit^a se simji cu totul
in la r^ l sau, de-a dreptul fericita. §i astfel din prea multa
bucurie ajunse... de nestapinit. In recreajii alerga, sarea,
nascocea tot timpul jocuri noi ^i le imparta§ea tovara^elor ei
cu atita enhiziasm ca, in scurt tunp, toate au inceput sa o ur-
m eze §i sa o admire. A devenit sufletul colegiului; §i
inva^atoarele si-au dat seama ca au primit o fata cu evidente
calita^i ie^ite din comun: ii apreciau mteli^enjja vie §i multila-
terala, sen sibilitatea, bunatatea inim ii, inclina^ia spre
rugaciune §i spiritul de sacrificiu, seriozitatea tcnacitatca cu
care se dedica exercitiului vrtu^ii adevarate, fara afcctarc,
fara exhibitionism, ci aimpotriva cu o voint^i rarS.
Dintre toate, maica Francesca Pajpani, o educatoare in-
teligenta §i foarte deschisa, a avut sarcina de a o supravcghea
^i indruma pe noua venita; iar Bartolomea, care avusese dcja
noroc de o mama inteleapta ?i clarvazatoare, 1-a avut §i pc
acela al unei educatoare luminate nu numai in sensul larg ^i
generic, dar ^i in mod personal pentru felul cum se ingrijca
de acea eleva care, de^i traia intre tovara§ele sale cu toata
simplitatea ^i in mod absolut obi^nuit, era o fata exceptionala.
Calauzita de ea, Bartolomea Capitanio a fost premianta
nu numai la invajatura ^i in activitatile feminine, ci ^i in
sirguin^a de care dadea dovada pentru ilustrarea calitafilor
sale morale §i a virtutilor cre§tine§ti. §i e vrednic de crezare
cSl inva^atoarea i s-a dedicat cu o adevarata pasiune, cum sc
intimpla cu cei care, incepind o activitate, au la indemina tot
ce le este necesar ^i i^i dau seama, datorita acestor premise,
ca vor izbindi cu bine in ceea ce §i-au pus in gind.

10
IV
U N JOC FOARTE SERIOS

Sora Franceasca ^tia ca psihologia adolescentelor era in


a§a fel plasmuita ca daca adeseori ele se simt ofensate ori
contrariate de rugaminti sau mustrari, sint in schimb deschise
§i disponibile cind acelea^i sfaturi le sint date pe un, ton mai
pujin solemn, ba chiar distractiv ori in ioaca. Recurgea
a^adar, adesea, la solupi de-a dreptul geniale 51 de mare efi-
cacitate educativa.
Intr-o zi, in timpul unei recreajii foarte agitate, lansa a§a
pe nea^teptate o intrebare imprevizibila §i de altfel foarte in-
comoda:
- Care dintre voi vrea sa devina sfinta?
Aten^ia tuturor a fost imediat captata* dar care dintre
feti§canele acelea era in stare sa dea un raspuns atit de grav,
A§a incit a fost ca §i cind inva^atoarea le-ar fi intrebat pur si
simplu: "Care dintre voi ar dori o gustarica nemaipomenita?"
lata de ce toate au raspuns intr-un singur glas;
- Eu, eu! - se auzi repetat corul feti|elor.
- Nu puteji sa fiji toate primele, a atras atenjia sora
Francesca. Evident ca prima dintre toate nu poate fi decit
una singura; sa tragem la sorji, sa vedem cui ii revine norocul
mult rivnit.
Jocul incepuse, atenjia fusese captata, atmosfera era de-a
dreptul inflacarata. Toate fetijele participau: cea care va
scoate apoi paiul cel mai lung dm mina educatoarei va fi sor-
tita sa atinga, cea dintii, sfinjenia.
Dar in toata invalmajeala aceea, poate nici una nu §i-a dat
seama ca Bartolomea lipsea. Propunerea jocului o entuzias-
mase §i pe ea ca pe colegele sale dar, spre deosebire de toate
celelalte, Bartolomea Tuase propunerea in serios; ea i§i
daduse adeziunea cu tot avintul, nu doar din virful buzelor, ci
din adincul inimii. §i astfel, in timp ce se pregateau cele
necesare pentru tragerea la sorp, feti^a zburase in capela:
ingenunchiase la altarul Preacuratei Fecioare, nascocise o in-
voca|ie litanica cu totul noua §i adaugase cu mare incredere
rugaciunea Ave Maria: "O Maria, fa sa trag eu paiul cel mai
lung".

11
Citeva clipe mai tirziu era din non printre tovara^ele sale:
toate erau agitate, ea singura continua probabil rugaciunea. A
tras fiecare cite un pai apoi au urmat masurStorile: Fecioara
Maria ii raspunsese afirmativ. Micuja Capitanio avea intre
degete chiar paiul cel mai lung.
Jocul se terminase; se putea trece la altul, §i apoi iarasi la
altul. Erau atitea jocuri, toate la fel de distractive, le fel de
zgomotoase.
Bartolomea nu se mai juca in ziua aceca. Intra din nou in
capela; avea obrajii ro§ii, privirea scin teieto a re, era
emo^ionata; ii mul^umi Fecioarei cu multa inflacarare ^i im-
plora ajutor. D e acum incolo se sim jea datoare sa
infaptuia^ca nestramutat ceea ce dorise: socotea acei sor{i un
semn al cerului, §i chiar daca nu o spunea in sinea ei, chiar
daca virsta ei frageda nu-i ingaduia considerajii teologice
asupra intimplarii, Bartolomea a fost neindoios luminata
indeajuns de Har pentru a intui ca Providenja insa§i des-
chisese pentru ea o noua pagina de viaja. §i atunci s-a nascut
in sufletul ei hotarirea care avea sa-i devina program §i careia
i s-a dedicat cu o tenacitate neobi^nuita totdeauna.
- Vreau sa devin sfinta, vreau sa ma fac o mare sfinta,
vreau sa ma fac cit mai degraba sfinta!
Pentru cineva mai nepasator, caruia nu-i place sa se de-
ranjeze, confundind traiul tihnit cu virtutea, o hotarire de
acest gen ar putea sa-i provoace un gest de dezaprobare, din
teama ca acest lucru ar presupune o anumita doza de trufie
care nu poate fi acceptata printre intenpile unei persoane e-
vlavioase; dar cine ar gindi astfel ar fi intr-adevar o persoana
putin luminata p ar dovedi ca nu cunoa^te doctrina creating
a Harului. Bartolomea, inca atit de imatura, cuno^tea chiar
prea bine bogapile Imparapei lui Dumnezeu pentru a sti ca
insap colaborarea noastra cu ea este tot o opera a aceluiap
Har. Daca lucrurile stau astfel este clar c5 nimeni, voind sa
se sfinjeasca, nu este lipsit de smerenie cind ia o hotarire atit
de indrazneaja. -
Dupa asemenea fagaduinje, dupa o asemenea exactitate p
limpezime a ideilor, fata se puse pe lucru cu atita elan ^i
hotarire, incit trebuia uneori sa fie stavilita de cei care aveau
datoria s-o indrume.
Este mi|cator sa constap cum totul avea in ea o dezvoltare
armonioasa, linipita, fireasca. Bartolomea era inca doar o
copila, chiar daca din punct de vedere spiritual strabatuse
deja un drum lung; iata de ce aceasta este o perioada de mari
elanuri pentru imitarea sfinplor. Virtuple lor o entuziasmau;

12
o stimulau, o incitau. Citea cu lacomie biografiile lor
raminea impresionata. "Cmd cite^ti ce au facut au patimit
pentru a ajunge in Paradis, spunea ea, nu po^i rezista prea
mult fara sa-i imiji".
Dintre to{i, cel mai mult i-a placut Sf. Luigi Gonzaga.
Cind a intrat in colegiu se citea via^a lui. Bartolomea auzise
despre virtujile acestui sfint la oratoriul parohial, dar acum
le-a injeles mai bine, s-a entuziasmat ^i i-a rugat pe parinjii
ei sa-i cumpere un exemplar din acea carte. Cind in sfir^it a
avut-o, a citit-o §i rascitit-o, a inva{at-o pe dinafara, o pnea
mereu la ea iar cSlugarijele spuneau ca o punea §i seara sub
perna.
Dar ceea ce uime^te j i lamure^te pe deplin, alaturi de
aceasta nevinovajie copilareasca, este maturitatea gindirii §i
voin^a acestei feti|e care injelege foarte bine ca pop sa-i cin-
ste^ti cu adevarat pe sfinp daca le imip virtuple, mai mult
decit daca le cite^ti biografiile; este o feti^a care accepta de
bunavoie sa se osteneasca si sa se chinuie pentru a le urma
pilda.

13
"STILUL" SAU

Bartolomea gasise a^adar, inca de foarte tmarS, steaua


care sa-i mdrume viaja, adica deslu§ise §i alesese {inta spre
care sa-§i mdrepte inteligen^a, voin^a, inima: steaua ei era
sfinjenia. Acum trebuia sa descopere mijloacele necesare
pentru a atinge acest scop care obfiga atit de mult.
In afara de rugaciune, Bartolomea a mai ales penitenja
abstinen^a. Sarcina ei de zi cu zi era sa renunje la inclinajiile
naturale care o indepartau de {inta propusa.
- Am citit - spunea ea intr-o zi educatoarei c5 cei care
asculta de poftele stomacului nu pot sa dobindeasca trairea
rugaciunii. Lacomia satisfacuta este calaul evlaviei; §tiu ca Sf.
Luigi nu-i dadea niciodata ascultare. N-a^ putea sa fac §i eu
6 mica peniten^a?
A^a ca, atunci cind mama ii aducea fructe ^i dulciuri. le
impar^ea colegelor ei, mai ales celor sarace, facea acist
lucru cu atita dezinvoltura ^i gra{ie incit in cele din urma
simteai ca ii faci o placere acceptind.
Se bucura efectiv, dar sc bucura lipsindu-se cu mari jertfe.
Uneori cind aparea pe masa vreo mincare ce nu-i placea
sau care-i provoca repulsie, lua numaidecit §i minca cu atita
nepasare incit nimeni nu-ji dadea seama de virtutea ei; une-
on ajungea pinS acolo incit i^i sporea porjia cerind de la vreo
vecina de masa, careia ii dadea in schimb ceea ce ar fi mincat
cu placere.
Citeodata era nevoita sa inghita mincarea cu lacrimi in
och i, atit de mare era sila pe care i^i im punea sa o
depa^easca; dar ce mai conta? Important era sa invinga, iar
acele lacrimi nu^tirbeau deloc din victorie.
Nu cauta penitence ie^ite din comun, batatoare la ochi;
daca o musca o gidila chinuitor, o lasa in pace; daca miinile
ii inghejau, iar picioarele ii amor^eau din cauza frigului iernii,
evita sa se apropie de soba; daca o invajatoare ii cerea sa
faca ceva tocmai cind era ocupata cu un lucru placut, spunea
"da" cu cel mai amabil suris; daca vreo fetija o lovea ea tacea;
daca cineva o chema in timp ce se ruga sau citea, se oprea
numaidecit, gata sa fie de folos. §i toate acestea pentru ca

14
Bartolomea ^tia ca maintea lui Dumnezeu nimic nu este fara
insemnatate, pentru ca Dumnezeu da dupa mare^ia lui pentru
ceea ce se face in numele Lui.
Deindata ce virsta i-a permis sa-^i dea seama, exuberan^a
ei naturals a devenit un mijloc de penitenja: impuse sobrie-
tate membrelor sale in timpul jocului, cind nerabdarea o
electriza; impuse pruden^a ochilor mereu dornici sa vada, sa
observe; modera^ie limbii, interzicindu-^i vorbaria inutila.
Fuse friu §i risului care, datorita temperamentului sau vesel,
se na^tea spontan ^i zgomotos pe buze; inva^a, in schimb, sa
surida, ba chiar, un suris inalterabil ^i nespus de dulce deveni
caracteristic pentru chipul sau care oglindea astfel un suflet
lini^tit, o constiin^a pura, o seninatate adinca, mai adinca
dech orice minnire.
A stfel, vegheate de voin^a ei extrem de tenace, toate
simturile au fost educate spre o nobila demnitate §i intreaga
ei raptura a fost inriurita spre o com portare simpla §i
fireasca. Citise, se spune, ca suiletele neprinanite trebuie sa-§i
pastreze trupul cu respectul cu care se pastreaza vasele
sfinte, pentru ca trupul este ca un templu viu in care
sala^luie^te Duhul Sfint.
Inteligenta, deschisa, cinstita, Bartolomea nu putea sa nu
recunoasca totu^i ca avea unele calitaji. §i ^tia bine acest
lucru. Dar intrucit intre aceasta con^tientizare §i multumirea
de sine pasul este foarte scurt, feti^a se temea; §tia bine ca
sub automul^umire se ascunde o capcana: aceea de a-ji atri-
bui merite inexistente, de a te automaguli suficient de mult
pentru a ajunge sa te stimezi §i mai mult, intr-un cuvint,
aceea de a fi cu totul acaparata de neinsemnatul tau ''eu''.
Trebuiau inabu^ip din capul locului germenii vanitajii ^i ai
ingimfarii, iar reacjia a fost imediata §i respectata fara indu-
plecare.
A inceput prin a respinge cu iscusin|a §i cu deosebita
amabilitate once lauda care i-ar fi fost adresata, deoarece
doar Unul singur este demn sa fie laudat. Apoi a gasit calea
de a recunoa^te cu cea mai deplina simplitate gre^elile pro-
prii; in sfir^it, aiunse la eroismul de a-§i atrage umilin|ele §i
chiar disprejul clin partea unora. Cerea cu insistenja ^i cu sin-
ceritate sS i se spuna care ii sint defectele, lipsunle, accepta
pedepsele cu smerenie §i arata gratitudine fa^a de cei care o
pedepseau.
Studiindu-se pe sine insa^i, i§i dadea seama ca este sus-
ceptibila, ca se supara cu usurin{5, a^a cum se intimpla ade-
sea cu sufletele sensibile. Dar din aceasta descoperire s-a

15
nascut un obiectiv formula! cu toata vigoarea §i intransigen|a
care ii erau proprii: "Nu ma voi justifica niciodata, fie ca voi
avea dreptate, iie ca nu voi avea". Biografii ei amintesc o
serie de episoade cu adevarat emojionante, provocate locmai
de tenacitatea cu care Bartolomea respecta aceasta norma
care-i devenise de atunci proprie.
Bunaoara cind se intimpla sa fie acuzata, sa i se repro^eze
ceva, sa fie pedepsita pe degeaba, accepta in tacere, i§i
stapinea cit mai bine amaraciunea ^i reu^ea chiar sS menjina
nemterat propriul echilibru. Chiar atunci cind, fiind tratata
incorect, sau judecata gre^it ar fi fost legitim din partea ei, ba
chiar necesar pentru cel care a judecat-o fara sa {ina seama
de spiritul s3u supranatural, sa aiba un cuvint respectuos de
aparare, ea nu voia sa spuna nici un singur cuvint in propria
aparare; prefera intotdeauna chinul lacrimilor inabu^ite sub
veselia obositoare a unei suferin(e voluntare.
Se spune ca intr-o zi, la §coala, in urma unei acuzapi false,
a fost ped ep sita sa ingenuncheze in mijlocui clasei in
prezen|a colegelor. Bartolomea se supuse, calma, in tacere.
Tovara^ele ei §tiau cS este nevinovata §i citeva dintre ele nu
reu^ira s5-^i mai stapineascS lacrimile. O asemenea stSpinire
de sine este astazi absolut de neconceput, o intimplare ca
aceasta este de neimaginat in sistemul actual educativ baz. t,
inainte de toate, pe respectul personnel care urmeaza a fi
educata; dar pe vremea aceea o asemenea practica era cu-
renta §i modul excesiv cu care autorita^ile se foloseau §i abu-
zau de ea era atit de amenin^ator, incit nu este de mirare ca
cele vreo treizeci de colege n-au facut absolut nimic pentru a
apara o nevinovata.
Dar nu este aid potrivit sa facem critica ineficien^ei, ba
chiar a rezultatelor negative ale anumitor metode pedagogice;
ceea ce ne intereseaza acum este ca Bartolomea a ingenun-
chiat ^i a ramas acolo unde fusese pedepsita sa stea, pina ce
fata care era vinovata n-a mai putut sS-§i stapineasca
remuscarile, izbucnind pentru a-§i rosti marturisirea.
- Du-te atunci la locul tau, ii spuse educatoarea lipsita de
perspicacitate, iar fata se ridica, trimise un suris spontan
prietenei §i f5ra sS adopte nici cea mai mica atitudine, se
a§ez3 in banc5. Inima ei atinsese deja lini^tea imperturbabila
a marelui ocean?
Alta datS i s-a dat o pxjrunca nea^teptata ^i inexplicabila.
Maica Francesca a chemat-o ^i i-a poruncit sS raminS cu
elevele din clasa inferioara celei in care era ea. Bartolomea
era, din punct de vedere al conduitei §i al inteligen|ei, cea

16
mai deoscbita dintre colegele ei, totu§i, far a sa rosteasca
nici un cuvint, se supuse. Abia dupa o luna a fost admisa din
nou alaturi de colegele ei de clasa, dar in toata aceastS peri-
oadS nimeni n-a putut sa spuna ca Bartolomea a imp5rpt un
numar mai mic dm surisurile ei amabile, ca ar fi refuzat sa se
mai joace sau ca ar fi participat la joc fara entuziasmul
obisnuit.
Unei colege care a intrebat-o, odata, cum a reu^it sa se
lase pedepsita in mod incorect, i-a raspuns: "Nu vreau sa ma
feresc de o suferin^S pe care i-o pot oferi lui Isus in Comu-
niune".
Maica Francesca, adoptind o metoda ascetica care era la
moda §i destul de laudata de maestri! spiritual! din secolele
trecute, punea la incercare virtu^ile elevei sale impunindu-i
uneori acte de renunjare cu adevarat eroice. Dar s3 spunem
inca odata cS aceste pagini nu reprezinta locul potrivit pentru
a pune in discujie o metoda pedagogics care acum este
depa^ita (ar fi pu(in injelept din partea noastra sa vrern sa a-
triouim anumitor metode de asceza caracterul imutabil pe
care il are dogma); ceea ce merits s5 fie observat §i inheres
este, in schimb, atitudinea pe care a adoptat-o in asemenea
situajii ascultStoarea elevS a maicii Francesca.
tntr-o zi, in timpul prinzului, in timp ce elevelor li se
dSdea supa, invS(Stoarea a chemat-o pe Bartolomea s-o ajute,
dar vrind sS-i dea castronul cu ciorbS, il iSsa sS cadS. Ocazia
de a o umili in public pe fata era la indem ina ei §i
invS(Stoarea nu putea sS piardS acest prilcj; o certS cu as-
prime, o declarS incapabilS sa facS treaba cea mai neinsem-
nata, o fScu sa in(eleaga pagubele pe care le-a pricinuit prin
lipsa ei de atentie §i in sfir^rt ii porunci sS mSnince acolo, pe
podea, din ciorba care fusese vSrsatS.
Colegele ei se cutremurarS; feti(a pSli din cauza impulsu-
lui din interior; ochii i se umplurS de lacrimi de umilm(a ^i
dezgust, dar se supuse. Se aplecS spre podea, culese de pe
jos am estecul acela de ciorbS si praf §i-l inghiji abia
stSpinindu-§i lacrimile din ochi §i din suflet. §i cind s-a ridi-
cat, chipul ei nu-^i pierduse acel fond imperturbabil de
seninState suavS.

17
VI
MARILE SALE lUBIRI

Cine ^tie sa sufere atit de mult trebuie sa ^tic sa §i


iubcasca mult. Harul suferin^ei, acceptat adesea voit, izvora
la Bartolomea dintr-o mare dragoste. Cu Dumnezeul ei avea
strinse legaturi de intimitate inca din copilarie, iar in adoles-
cen^a, cind inima se deschide cu noi capacita^i de a iubi, i-a
devenit ^i mai intima ^i mai conjtienta apartenenja sa la El.
Daca once lucru o entuziasma, aceasta realitate luminoasa
de-a dreptul o exalta; ^i cind i s-a ingaduit,^ca urmare a bunci
sale purtari, sa se apropie zilnic de Sfinta Imparta^anic, i s-a
parut ca a atins fericirea; a simjit ca nu mai dor :^te altceva.
Acum ziua a devenit pentru ea o continua mul^umire ^i o
continua pfegatire pentru intilnirea cu Isus, iar exuberan^a ei
a lasat pentru totde^una locul unei reculegeri lini^tite §i
aproape permanente. In inima ei fata gasise acum un refugiu
unde se simjea la adapost de orice risipire. Acolo locuia
Dumnezeul sau, prin urmare acolo se aflau toate bucuriile ei,
toate spcranjele, acolo i^i gaseau o explicate atitea dureri.
Isus retraia in fafa ei in infa^isarea sacra a bunatapi ^i fru-
muselii, ca atunci cind, in Palestina, trecea printre oameni
facind numai bine. Iar aceste mcdita|ii au fost, poate, primele
semne ale vie|ii sale viitoare de sora de caritate.
Lui Isus ^tia sa-I ofere ^i sa-I ceara cu cea mai mare fa-
miliaritate; Lui stia sa-I prezinte dorin^ele ei de sfmtire, ne-
cazurile ei de familie, suferin^a pe care o indura biata ei
mama, saracia morala a tatalui.
Despre ea s-a scris ca, treptat, a dobindit atita fervoare in
rugaciune incit a reu^it sa fie insensibila la orice ar fi putut
s-o distraga, intr-o asemenea masura ca pina in timpul
jocului gindul nu i se indeparta de Dumnezeu. Fa|a de Prea-
curata dovedi o abnega^ie spre intimitatea simpla §i afec-
tuoas3 . Era Maica Domnului: acest fapt era de ajuns pentru
ca ei sa-i acorde o mare dragoste. §i apoi era o creatura
umana §i ginga§a: aceasta era de ajuns pentru ca devojiunea
ei sa se realizeze din imita^ie voita.
In afara, afec^iunea ei se manifesta in pregatirea intot-
deauna ie§ita din comun a solemnitajilor liturgice consacrate

18
Fecioarei: pavoaza, curaja, arania florile, cinta. Printre cama-
radele ei devenea o scinteie de sincer entuziasm: a lansat
ideea rugaciunilor posturilor de noua zile facute cu fer-
voare numai din rugaciuni dar prin virtuji exprimate in
via^a cotidiana. Erau mici lucruri obi^nuite; extraordinara era,
insa, marca sa dragoste.
Cu aceasta bgatie interioara, Bartolomea a reu^it, in tim-
pul sederii ei la colegiu, sa cucereasca inima surorii ei Camil­
la, devenita, dupa ea, eleva in acela^i asezamint de educate,
care avea un temperament impetuos, adesea se incapajina cu
tenacitate sa i se respecte anumite capricii, jar alteori pro-
nun|a cuvinte sau facea acte necontrolate. In ea salasluia,
totu^i, o urm'a adinca a ereditapi paterne. Era foarte adesea
pedepsita, iar Bartolomea suferea din cauza aceasta, dar nu
dezaproba acpunile educatoarelor; ba din contra, dep erau
poate excesiv de aspre, adauga la acestea prezen^a ei suava,
afectuoasa pentru a potoli indignarea Camillei p o calma cu
o afecpune tacuta discreta. Cind uraganul trecea ea §tia
sa-i vorbeasca surorii ei cu acel echilibru p cu acea candoare
care-i erau caracteristice.
§tia sa spuna un adevar incomod cu o suavitate afec­
tuoasa, §tia sa suporte reacpile mai pupn amabile, ^tia mai cu
seama sa ofere exemplul zilnic al unei virtup constante ^i
surizatoare.
Din anii de colegiu au ramas ^i prietenii sincere |i
sanatoase care s-au prelungit in anil tinerepi Bartolomeei.
Toate colegele ei o iubeau; unele dintre ele, inclinate spre
rugaciune p virtute, au urmat-o cu admirape. Dintre toate,
Giovannina Grassi i-a fost prietena intima, a§a cum se
intimpla cind doua inimi se in^eleg, se indragesc p privesc
impreuna spre acelap j;el. Giovannina Grassi a fost prima
care s-a legat adinc de Bartolomea, fascinata de invitapa
Mintuitorului: "Daca vrei sa fii desavirpt... vino p urmea-
za-ma".

19
VII
PRIMELE ARME

Bartolomea inca nu implinise 14 ani cind pari^ii ei ^i-au


exprimat dorinja sa se intoarca acasa in familie. Ea era cea
mai mare, era isteaja, priceputa: i-ar fi fost de mare ajutor
mamei sale care trebuia sa aiba grija, singura, atit de casa, cit
de nego|. Familia sa era, totu^i, o familie in care se simjea
in mod dureros un mare gol, o familie lipsita practic de capul
ei, iar mama nu §i-ar fi putut permite luxul sa-i^i trimita fiica
la studii, indepartind-o de casa pcntru alji trei ani.
Lucrul acesta era logic ^i fusese acceptat de la inceput de
catrc B artolom ea, chiar daca gindul ca va irebui sa
larascasca colcgiul pcntru a se intoarcc in haosul dureros al
{amiliei, o inspaiminta'. Prin urmare, daca aceasta era voin^a
lui Dumnezeu, care ii era transmisa prin intermediul voin|ei
parinplor, fata nu ar fi trebuit sa protesteze.
Dar de aceasta data planul providen^ei era altul.
Calugarijele de la S. Chiara nu erau de acord sa ramina
lipsite de un ajutor inteligent ^i injelept cum era acela pe
care Bartolomea demonstrase ca §tia sa-1 dea, ^i prin urmare
rugara pe parin^ii fetei s-o lase inca vreo ci^iva ani la ele pen-
tru a-§i perfecliona educapa p a-p completa instrucpa. In
acest timp ar fi putut incepe activitatea pentru care avea o
inclinape naturala: aceea de a instrui p a educa.
In mod surprinzator, parinpi acceptara, iar fata, dupa ce a
efectuat intr-un an studiile preconizate, reup sa fie acceptatS
ca "ajutor de invajatoare" de catre Inspectoratul Provincial. I-
au fost incredinjate fetele din clasa intiia elementara. Nu se
poate p i daca aceasta numire a fost facuta plecindu-se de la
ideea gresita ca prima clasa elementara nu prezinta dificultap
p ca ar fi tocmai potrivita pentru o invajatoare incepatoare,
sau, dimpotriva, ca urmare a conceppei corecte ca o clasa atit
de solicitan ta din punct de vedere d id actic trebuia
incredinjata unei inva^atoare capabile de efort. Dar fata nici
macar nu si-a pus aceasta intrebare p ip manifests intreg en-
tuziasm ul pentru o activitate noua p atit de adecvata
dorinjelor ei. Incepu cu acel elan pe care il punea in orice
activitate, fericita ca se poate consacra unui domeniu pe care

20
il considera o adevarata misiune apostolica.
Nu studiase pedagogia, nu stanmea metodele pedagogice
sugerate de autorii competen^i in aomeniu; dar in mod instinc-
tiv gasi una care a fost secretul reu^itei sale stralucite: acela de
a arata o mare iubire elevelor ei.
^coala pe care a facut-o ea a fost una activa vesela. In
invajamint §i in educa^ie Bartolomea urmarea intotdeauna sa
ajunga la ceea ce e bun: cind observa la micu^ele ei eleve cite
un defect, in loc sa le dojeneasca, in loc sa adopte atitudinea
unui inchizitor, gasea un mod oarecare prin care sa puna in
lumina bunatatea virtu|ii opuse, ob^inind un dublu erect po-
zitiv: acela de a nu rani copila incriminata §i de a indrepta
atenjia tuturor spre ceva pozitiv.
Atunci cind ima dmtre elevcle ei se distingea prin bunatate,
intui|ia ei in^eleapta ii sugera sa trezeasca in celelalte o compe-
tijie a bunata^ii: Aceasta metoda era cu adevarat prudenta §i
de mare succes intrucit, in afara de faptul ca recuno^tea §i
lauda acjiunea virtuoasa a uneia dintre ele, evita in acela§j
timp, micile gelozii ale celorlalte, invitindu-le sa faca la fel §i
dindu-le bucuria ca au fost observate de inva^atoare.
S-ar putea spune ca ^coala facuta de ea purta amprenta su-
fletului ei mereu viu, care tinjea permanent §i era tot timpul
tre^z.
I§i petrecea timpul recrea^iilor pentru a studia atitudinile
mai pu^in controlate ^i prin lu'mare mai rele ale elevelor sale,
cit pentru a se apropia de fiecare in parte, mai mult cu un
suris de prietena decit cu atitudine de inva^atoare. Astfel ca,
dragostea pe care §tia s-o imprastie, ii era rasplatira cu spoiita-
neitate nevinovata §i, in acela^i limp, punea in evidenja calita-
tea ei de invajatoare autentica.
Anul urmator i se ceru un sacrificiu: sa lase micu^ele eleve
si sa treaca la elevele de la colegiu ca indrumatoare de studii.
I-a fost foarte greu la inceput ^i simp ca pvaie din cauza difi-
cultaplor noului sau apostolat printre adolescente a caror luine
interioara este in intregime un^mister; dar metoda ei de iubire
avu si de aceasta data succes. In scurt timp deveni stapina su-
fletelor elevelor, iar gestul ei de semanatoare deveni mai larg §i
mai sigiu". Se dovedi geniala in inipativele adoptate, ncobosita
in munca, foarte priceputa sa trezeasca entuziasinul. A fost
privita cu dragoste |i admirape. Ea n-a ^tiut niciodata, de
rilda, ca un grup mai aparte dintre elevele ei au ales pe Barto-
f omea ca model p de aid s-a stirnit o mare fervoare de a o
imita.
lata cit de adevarat este ca sfin^enia se impune p atrage.

21
VIII
d A r u i r e a d e .s i n e

Trecind de la starea de eleva la cea de inva|atoare, viaja


Bartolomeei a cunoscut o desfa^urare noua, care o ducea pe
calea rmduita de Dumnezeu pentru tot viitorul ei. In timpul
acesta, sufletul ei, ba chiar intreaga ei fiinja s-a schimbat
radical: se terminase cu visurile copilariei, cu exuberanjele
senine ale adolescen^ei; fusese atinsa tinerejea cu tulburarile,
cu nelinistile, cu framintarile specifice, aducind cu sine o
mul|ime de lucruri noi, de experience inlime poate pu|in neli-
ni^titoare. Via^a, pe care Bartolomea o cunoscuse deja plina
de durere, adcsea pusa in slujba raului, i se arata, in anumite
momenle negre, ca si cind trebuia sa fie in mod inevitabil a§a
pentru totdeauna. Atunci in ea se na§tea teribil divergenta
dintre aspirajiile sale §i o realitate care i se parea de
neinfrint. Se intreba in chip dureros cum sa accepte ceea ce
ii rezerva via|a §i totodata sa nu renunte la profundele bogajii
catre care spiritul sau aspira de ani de zile. De buna seama
cSi trebuie sa fi avut anumite ore de tulburare, de infrico^are;
totul era inceCo^at, nesigur, orice o facea sa sufere. Dar in
atita perplexitate, un gind, o stare sufleteasca ii rasareau lim-
pezi ^i inconfundabile in inima: apartenenja bucuroasa la
Dumnezeul sau. De acest lucru nu s-a indoit. Ori de cite ori
se trezea dimineaCa, oricind se gasea singura cu sine insa^i,
de fiecare data cind i^i cerceta inima, Bartolomea putea sa
spuna cu deplina incredin|are: "Eu sint numai a lui Dumne­
zeu; fiinCa mea este numai pentru El". Acesta era un adevar
de fiece clipa; acesta era "soarele" fiecarei zile. Nehotaririle,
nelinistile erau toate indreptate spre viitor, spre un viitor tul-
bure, inrobit, in care Bartolomea se temea ca va intra fara
putjnCa de scapare.
In atita tulburare interioara, tinara, care era dotata cu in-
teligenja ^i bun sim^, precum ^i cu o mare sensibilitate faja de
Harul divin, a gasit resursele sa nu naufragieze, sa nu piarda
timpul s* nici avintul: spunea in sinea ei ca prezentul se afla
in propriile-i miini ^i ca de viitor se va ingriji Bunul Dumne­
zeu. § 1 a^a trai, zi dupa zi, daruindu-se Dumnezeului sau,
mul(umindu-se sa se §tie, in fiece dimineaja, in miinile Sale.

22
indrepta ochii spre Isus; reslul, invaluit in lumina Sa,
disparea. Isus ii era de ajuns.
Intr-o zi, pe cind avea doar ^aisprc/.ccc ani, sc gati ca dc
sarbatoare, ingenunche in fala altarului Fccioarci si ii facu n
fagaduin^a pe care s-o incredin^czc “tui Christos;^"Voi pastra
neintinata, pentru un anume timp, fccioria mca". Imprcuna cu
ea s-au prosternat in fa^a Preacuratei citcva tovara^c dc-alc
ei: erau suflete pe care Bartolomea le indragca pentru puri-
tatea lor; uneie dintre ele vor fi apoi ucenicele continua-
toarele lucrarii sale apostoliye. Din ziua accea totul i sc paru
mai senin: fagaduin^a data fusese ancora ei dc salvarc.
Inchisese ochii ^i se aruncase in credinja: astfel a regasit
speranja.
Trecu de atunci ceva mai mult de un an; la 16 iulie 1824
Bartolomea, in virsta de 17 ani ^i jumatate, se intoarse la al-
tarul Preacuratei §i puse din nou in miinile sale ofranda care
de data aceasta era irevocabila: facu juramint de castitatc
pentru totdeauna.
Din acel moment i^i spori aepunile bune §i eforturile pen­
tru pastrarea noii demnitaji de mireasa a Aceluia caruia i sc
incredin^ase; deveni extrem de grijulie cu inima sa care tre-
buia sa fie numai a lui Dumnezeu. Nu ca ar fi exclus sen-
timentele profunde si placute ale familiei, ale prieteniei, insa
in sufletul ei primul loc era ocupat totdeauna de dragostea
arzatoare pentru Dumnezeu.
Din aceasta nemarginita iubire fa|a de Dumnezeu izvorau
gindurile ei cele mai profunde ^ mai fierbin^i.
Intrucit se daruise total lui Dumnezeu se simjea fericita;
deoarece renunjase la placerea unei iubiri omene^ti, simjea
ca poseda intreaga Iubire pe care o fiin^a ar putea s-o
doreasca; §i pentru ca renunjase la caldura u^oara §i placuta
a unui camin al sau, simjea in suflet un foe mistuitor dc dra-
goste divina. Caritatea, care fusese marcle tezaur al prime! ei
tinere^i, a facut sa incol^casca, prin Harul divin, o minunata
invapaiere de dragoste divina ce a caracterizat fiece zi a victii
sale. Ce departe erau umbrele, tulburarile, neplacerile de
altadata!
Inima Bartolomeei ajunsese in zonele lini^tite ale celei mai
mari iubiri.
Toate acestea le numea fericire ^i sim^ea ca este stapinita
de ea.
Unei prietene care, la fel, facuse juramintul de castitate, ii
scria: "Ji se pare pu|in lucru sa fii mireasa lui Christos? Sint
de §ase mii de ori mai norocoasa decit orice regina!"

23
Dar dragostea faja de Dumnezeu este foarte exigenta:
cere, vrea, impune cu o forja de neinduplecat, careia este ab­
surd s5 te opui. A-i apar^ine Lui mseamna s3 I te daruic^ti
complet, inseamna s5 nu mai apartii nu numai altui semen
de-al t3u, dar nici macar Jie insuji. E un lucru pe care pujini
il injeleg din aceasta cauza, pu|ini §i-l doresc. Bartoiomea
il injelegea adinc il dori cu o mare pasiune launtrica. Era
vorba sa pastreze pentru Dumnezeu ceea ce avea mai intim,
mai al sau: voinja. I-a oferit-o cu bucurie pentru a fi sigura
ca astfel va imphni totdeauna voia Celuilalt. Acesta nu era un
mijioc de a trai lini^tit ^i inert; era, mai degrabS un strigat de
rSzboi care ii ie|ise din inima intr-un moment de mare lubire.
Cind tinara a facut juramintui ei de supunere duhovnicului,
parin^ilor, superiorilor ei, a inceput cea mai anevoioasa
batalie, aceea in care avea sa se afle pentru toata via(a.
§i pentru aceasta hotarire, grava §i angajantS, Bartolomea
gasise, nu in tratatele teologice, ci probabil numai m inima ei
locuita de Dum nezeu, m otivele cele mai sigure §i mai
adevSrate.

24
IX
RAMAS b u n S A N T / CHIARA!

Faptul c3 apar^inea intr-un mod atit de deplin lui Dumne-


zeu, pe Bartolomea o facea sa fie fericita: sim^ea ca sufletul
ei gasise compania care o fascinase Inca din anii copilariei.
Alesese m deplinS libertate in cuno^tin^a de cauza sa fie
a Lui §i pecetluise prin juramint ofranda intregii sale vieji.
Acum trebuia sa dea o forma, sa imprime o direc^ie
stabila pentru aceasta ofranda. In ceea ce priVeste viitorul
Bartolomea nu vedea vreo cale prin care sa se faca folosi-
toare familiei ei. Visa, probabil, sa-^i implineascS daruirea,
imbra^i^ind modul de via(a al calugarijelor, acceptind regulile
lor, imbracind rasa lor. Petrecuse anii cci mai frumo^i ai viejii
printre ele §i acum sim|ea in inima chemarea presanta de a
ramine cu ele pentru totdeauna. Invatamintul ii placea, edu-
carea tineretului o entuziasma; ar fi putut continua sa-^i
desfa§oare activitatea §i, in acela^i timp, s-ar fi gasit in mediul
cel mai nimerit pentru a trai acel ideal care tocmai acolo,
intre zidurile acelea, in jocurile unei dupaamiezi, devenise
propriul sau ideal. De buna seamS c3 sfintenia pe care voia
s-o dobindeasca grabnic §i intr- un grad inalt, ar fi gSsit
condipile cele mai bune pentru a incolp §i evolua intr-un loc
in care totul - de la rugaciune, munca, reculegere, pina la
micile distracpi §i chiar acpunile cele mai banale pe care p le
impune viaja - parea impregnat de Harul lui Dumnezeu, de
prezen^a aproape palpabila a sacrului.
§i cu toate acestea, planul Providen|ei era altul. Si astfel,
a^a cum Stapinul viepi procedeaza de obicei, El se lolosi de
o cauza secundara pentru a-i arata tinerei care era planul
Sau, proiectul Sau, adica intenpile Sale de dragoste fa|a de
ea.
Celui care judeca evenimentele din exterior, i se va parea
ca parinpi Bartolomeei au intervenit pentru a o impiedica
tocmai in momentul in care se afla cel mai aproape de
implinire, chemind-o fara drept de replica acasa. Fata, care
^tia totup ca "orice autoritate vine de la Dumnezeu", reup sa
indeplineasca in mod foarte natural acel gest care ip are
obirpa in credinja p care transporta sufletul in regiunile

25
lini^tite ale sacrului. I-a fost de ajuns o privire interioara pen-
tru a se sim|i "dincolo", acolo unde considerajiile umane,
chiar sprijinite pe suportul adevarului, se dovedesp pina la
urma insuficiente incapabile sa te cucereasca. In ^oinja
tatalui sau, a acelui parinte atit de pu(in convingator ca atare,
fata descoperi acea citime a voin|ei divine care i-a fost de
ajuns spre a se decide sa se arate gata pentru supunerea cea
mai dureroasa ce i-ar fi putut fi impusa in acel moment.
Astfel ca, intr-o zi dm luna iulie 1824 colegiul forfotea;
eleve §i calugarije se adunasera in jurul tinerei Capitanio
pentru a-ji lua ramas bun de la ea. Ea nu reu^i sa se
stapineasca in acele clipe: era emojionata §i izbucni in plins.
Le imbraji§a pe toate, una cite una, pe colegele ei §i pe
maicuje. Ultima pe care o imbrajisa cu mare ardoare a fost
invajatoarea ei, Maica Francesca. Probabil ca nu a reu^it sa-i
spuna acel muljumesc pe care il purta in suflet; insa chiar
daca lacrimile nu i-ar fi inecat vocea, tot n-ar b putut sa
gaseasca vorbele potrivite care sa exprime afectuuasa recu-
no§tin^a a sufletului ei. Dar pentru Suor Francesca cea mai
buna rasplata exista deja §i putea fi ^i in viitor felul in care
eleva ei favorita ar fi transpus in practica ccle pe care le
invajase din sfaturile ^i din indrumarile pe care ea i le
daduse.

A§a incepu pe nea^teptate pentru Bartolomea o viaja cu


totul noua. Avu un moment de tulburare: ocupajiile de gos-
podina i se pareau neinsemnate, sarmane, fara interes. Me-
diul familial, cu preocuparile lui profane, cu insatisfactiile lui
umilitoare, o faceau aproape sa se cutremure; lipsa elevelor
sale ii dadu senzajia unui gol pustiitor; contactul cu orice fel
de persoana i se paru o uneltire periculoasa. Si de aceasta
data echilibrul inteligent |i deschiderea catre Harul divin au
fost calitajile care au scapat-o de un pericol care ar fi putut
s-o faca sa piarda timp prejios §i anume acela de a se inchide
intr-o singuratate inacccsibila, nesuferita, dezolanta. Daca ar
fi cedat acestui prim impuls deznadajduit din primele zrle ale
viejii sale de familie, temperamentul ei ar fi avut de suferit o
constringere neplacuta ^i ar fi purtat amprenta ei dureroasa
ani in ^ir. Dar Bartolomea se stradui ca inima ei sa nu scape
de sub control: inca odata i§i birui propria psihologie ranita.
A te descumpani este omeneste; dar a-ji da seama de aceasta
a cauta propria ta stea polara, aceasta aparjine firilor cu-
rajoase ^i iubitoare de Dumnezeu.
Casa lipsita de bucurii in care revenise era acum casa ei;

26
la inccput o accepta, apoi o indragi.
Zilclc sale se scurgeau dupa un ritm anume: se scula de-
vrcmc pentru a asista la slujba parohiala cu un grup de
prictcne. Dupa ce se intorcea acasa, se dedica treburilor din
gospodarie, apoi trecea in pravalie unde vindea piine §i lu-
crurile cele mai obi^nuite §i unde, in contact cu publicul care
era adcsea neciopHt §i vulgar, imparta§ea marturia sa vie des-
pre Isus Christos. In cursul dupa-amiezii avea parte de o ora
dc libertate ca sa faca o vizita la biserica'sau adesea pentru
a imbarbata pe bolnavii cei mai sarmani, cei mai singuri.
Toate acestea le facea cu consimjamintul mamei, care era
o femeie simpla, dar cu o credin^a profunda §i care se bucura
inlauntrul ei vazind ca fata sa cea mai mare se orienta catre
o viaja serioasa §i activa.
Cel care nu o injelegea, ba chiar o dezaproba, o umilea §i
o considera o bigota, era tatal ei. Foarte adesea, cind o vedea
ic^ind pentru a se duce la biserica, {ipa la ea spunindu-i cu-
vinte grosolane, ii zicea ca este o pierde-vara; uneori o
impicdica sa piece folosindu-se de amenin^ari sau batai. Bar-
tolomea suferea, se supunea §i ierta. Cind tatal lipsea de
acasa §i era sigura ca fste libera, cu consim^amintul mamei
alerga pina la biserica. Ii erau suficiente citeva minute pentru
a-i spune lui Isus ca aventura cea mai entuziasmanta ^i cea
mai captivanta era sa traiasca pentru El, oriunde ^i oricum.
Apoi se intorcea surizatoare §i plina de bunavoinja la cal-
varul ei.

lar calvarul ei avea un nume: cel al tatalui sau. Odata cu


trecerea anilor el nu-§i schimbase deloc, decit poate in rau,
temperamentul sau impetuos; scenele de bepe erau frecvente,
ca ^i cele de gelozie, de minie impotriva sopei pe care o
amenin|a, o lovea, o alunga de acasa. De mai multe ori intr-o
saptamina familia era cuprinsa de jale; acte de violen^a, batai,
{ipete produceau tulburare printre vecini. ^i nu arareori toate
acestea se intimplau in plina noapte. §i in astfel de ocazii
mama Caterina trebuia sa fuga repede din casa pentru a se
salva. Bartolomea plingea de durere ^i umilinja ^i intervenea
pentru ca pacea sa sala^luiasca din nou in casa, aparindu-^i
mama fara a mari furia tatalui ei. In asemenea ocazii dadea
dovada de un tact deosebil, intervenind cu curaj §i in acela§i
limp cu multa delicate^e. Se arata in continuare respcctuoasa
fa^a de tata, nu- 1 disprejui, nu se plinse la nimeni; il cople^i
cu atenjii ^i primi in tacere mustrarile §i loviturile din partea
lui. Sc ruga pentru el cu atita credinja ca ajunse sa fie sigura

27
ca ar putea sa reu^easca s5-l faca sa cedeze: iar arma ei avea
sa fie dragostea.
Pupa citeva luni objinu, intr-adevar, unele succese.
Intr-o searS, se facuse deia tirziu tatal nu sosise mca.
Nelini^titS, fata d cautS la o lamilie din sat. I se rSspunse ca
era la circiunS cineva se oferi sa meargS sa-1 cheme.
- Nu, muljumesc, insists fata, o s5 mS due eu.
- Nu e bine sa te duci la circiuma, ii zise careva: e intot-
deauna pe acolo cite un Jopirlan...
Dar in seara aceea fata era hotarita §i se duse.
La circiuma, in mirosul acru de bautura, prin fumul des,
in gSlSgia mu§teriilor ea patrunse strivdndu-^i fara indoiala o
lacrimS intre pleoape: i§i roti privirea de la o masa la alta §i
i§i vSzu tatSl care incinsese o partida de eSr^i cu butelca in
fajS, cu ochii stralucind, cu vorbele impleticite. Copila il
chemS, apoi trase un scaun linga ei ^i ii spuse cu blinde^e, dar
farS ezitare.
- Terming partida, tata. Apoi as vrea s5-{i spun ceva.
RetrasS in sine, Uni^tita, cu cnipul marcat de durere §i
iliiminat de dragoste, fata crea un contrast nou in ambianja
aceea: privea vinul, car^ile, masujele acelea murdare; a auzit
probabil cine stie ce magarie de la tinerii din incapere, fara
sa raspundS. Cind partida s-a incheiat, spuse hotarita.
- Haide, tata; vino acasa.
§i de aceastS data "Modestino cfcl zanatic", care de buna
seamS era dispus sa continue be^ia ameninjind sa repete
scenele lui obi^nuite, i^i urma fiica cu o nea^teptata supunere„
Altadata Bartolomea interveni cu hotarire pentru a evita o
nenorocire. Intre tatal ei §i un vecin rautacios erau vechi mo­
tive de cearta. tntr-o buna zi acesta se ra^oi provocator. Va
puteji lesne inchipui ce insulte ^i-au adresat cei doi barbaji.
Dar injuraturile acelea pline de ranchiuna ^i vulgaritate au
stirnit in tatal Bartolomeei un val de minie oarba, o agitape
infrico^atoare de razbunare. Profitind de acea stare de tul-
brare celalalt s-a iner^unat p a continuat sa injure cu o furie
crescindS; voia sa-1 faca sa spunS cine §tie ce vorbe compro-
mi(atoare, voia sa-1 provoace sa facS vreo fapta grava ca sa
poatS sS-1 dea in judecata, cu toate ca fusese nedrept de la
inceput; isi dorea insa placerea brutala de a-1 vedea condam-
nat pe celalalt sau macar sa scoata de la el CQva bani pentru
o am end s. TatSl B artolom eei incercS o vrem e sS-^i
stSpineascS furia apoi i§i pierdu controlul §i se arunca asupra
provocatorului.
Bartolomeea era de fa{S. Se viri curajoasa intre cei doi: ii

28
desparti, apoi 0 duse acas3 pe tatal ei. Este oarecum neplacut
s§ te ginde^ti la acea fat5 curat5, prinsa de brajul unui exal-
tat. Dar ea se gmdea doar a§a: "El este tatal meu, acela pe
carg Dumne2xu mi-a poruncit s3-l cinstesc sa-1 iubesc".
In lumina acestui principiu caritabil a gindit a ac|ionat
ea, si pina la urm3 patrunse in inima acelui om violent care-§i
injelesese treptat vina, se redresS, duse o via|3 mai ordonata,
deveni mai grijuliu faja de familia lui se indreptS, in cele
din urma, spre practica religioasa.
tntr-o zi to{i vecinii au ramas uimi|i: Bartolomeea citea cu
voce tare o carte religioasa, iar tatal ei asculta lini^tit. Trans-
formarea se petrecea sub ochii lor, to|i oamenii din sat i^i
dadura seama de acest lucru §i multi au lost cuprin^i de
emo^ie cind au aflat cS Mbdestino Capitanio, in loc s3 se
duca in fiecare seara la circiumS, ramine acas3, unde
impreuna cu nevasta §i fiica cea mare inalJ5 rugaciuni cStre
Sfinta Fecioara.
Bartolomeea s-a aplecat cu o rabdare iluminata ^i asupra
Camillei, sora mai micS; ea avea caracterul violent al tatSlui,
era foarte adesea suspicioas5, mereu geloasa §i din aceasta
cauza in|epatoare, agresiva, rea. ,Sora ei reu^ea in tot ce
facea, era iubita de to(i, era slabiciunea tatalui ei: toate aces-
tea 0 iritau pe Camilla. §i Bartolomeei ii displacea faptul ca
sora ei nu era atit de indragita, §i se necajea atit de mult inert
i^i propuse s-o faca mai pu^in antipatica, mai amabila §i mai
bun5, pentru a fi cit mai acceptatS. A fost la inceput o truda
zadarnica: a trebuit sa inghitS, surizatoare, impunsaturile cele
mai amare. Dar a fost atit de perseverenta §i atit de discreta
c5 in cele din urma o cuceri si pe Camilla, o facu sa devina
mai sensibila la rigorile spirituiui §i la bogajia vie^ii interioare.

29
BARTOLOM EA A HOTA r It DEJA

Cuvmtul "metoda" nu este dintre cele mai atragatoare din


vocabularul nostru. tn special tinerilor nu le place: are in sine
ceva fix, care obliga, ceva pujin personal ^i absolut deloc
spontan; pare facut nutnai pentru a risipi entuziasmul, pare
sa excluda orice inijiativS particulars. O "metoda" nu este
ceva cald §i vibrant ca o idee; este din contra ceva rece,
static, farS via|S; iata de ce in timp ce au fost destui cei care
au murit pentru o "idee”, nu se ^tie daca a fost cineva care sa
fi murit pentru o "metoda".
Toate acestea sint adevarate in plan tedretic: dar nu mai
sint valabile^daca le cau^i confirmarea in vima Bartolomeei
Capitanio. In perioada dificila, dureroasa, adesea des-
cumpanitoare care a urmat anilor de la colegiu, Bartolomeea
a studiat §i a scris pentru sine o metoda de viaja. Nu pentru
ca in afara ambianjei in care sufletul sau intrase in contact cu
Harul divin i-ar fi fost greu sa continue sa trSiasca in iubire,
in durere ^i in stradanie; nu pentru a se obliga sa aprecieze
drept pozitive §i entuziasmante acele valori spirituale si
supranaturale pe care le simjea ^i le considera ca fund ale
sale proprii; |i nici macar pentru a se blinda, pentru a-§i crea
o fortarea^a maccesibila, pentru a-i oferi propriei sale inimi
un sentime-’ t de siguran^a si de oarecare lini^te in fa{a
prezen|ei de netagaduit a raului. Desigur ca nu pentru toate
acestea. Daca tinara, atit de plina de vitalitate, atit de des-
chisa in fa{a vie{ii, atit de disponibila sS recepteze binele, atit
de inclinata spre virtute, atit de ata^ata de Dumnezeu, ^i-a
conceput ceva care sa semene cu o norma, a vrut pur |i sim-
plu sa-§i canalizeze propriile energii pe care sim(ea ca §i le
risipe^te, pentru a evita devierile, amamrile, pentru a se feri
de cursele care nu lipsesc nici in cazul viejii spirituale. Bar-
tolomea se simtea tinara dar judecindu-se cu injelepciune, se
simtea lipsitS de experien^a fragila.
Metoda" pe care voia s-o urmeze in trairea zilelor intense
ale vie^ii sale de tinara, con§tienta de propriile indatoriri §i
chemari atit de urgente din partea Harului divin nu a fost,
a^adar, conceputa ca ceva care constringe §i deprima, ci dim-

30
potriva ca ceva care stimuleaza u^ureaza. de altfel, fie-
care suflet are propria cale pentru a ajunge pc culmi: totul
este s-o descoperi fara putinja de tagada. Acesla este lucrul
esen^ial. A apuca pe drumul altuia, chiar daca este vorba de
acela al unui prielen, cu intenpa de a avea o tovara^ie buna,
de a imparta^i bucuria, aceasta poate fi o alegere eompro-
mi|atoare. Once cale este un mijloc, nu un scop, dar fiecare
§tie ca alegerea mijloacelor este foarte importanta pentru
atingerea telului. Acest lucru a^ zice ca il invajam de la Bar-
tolomea Capitanio. anume ca nu pentru a trai a-{i per-
fec^iona credin^a cre^tina este necesar sa-ji urmezi propria
"metoda" de via(a, ci pur §i simplu pentru ca fiecare dintre
noi trebuie sa §tie ceea ce vrea ^i sa continue sa vrea acest
lucru cu orice pre{. Fiecare, la rindul sau, trebuie sa se auto-
analizeze, sa-^i cerceteze propriile atitudini ^i sa repna acele
fapte bune pe care le crede in stare sa le faca pentru a putea
sa controleze de cite ori ^i-a folosit for|ele in laptuirea bine-
lui: trebuie sa-^i examineze in profunzime defectele, chiar §i
cele mai pii^in grave ^i sa-^i propuna sa le inlature cu pre^ul
oricarui efort. lata "metoda de via|a" pe care Bartolomea
insa§i a modificat-o ^i completat-o intre 1824-1826:
Bunule Isus Christos, mi-am dat seama de multa vreme ca vrei de
la mine ceva important, ca ma vrei o sfTnta: incapapnata, eu m-am
opus intotdeauna; dar acum ma declar invinsa §i vreau cu orice pre{
sa devin o sfinta.
Voi dormi orele care-mi stnt ingaduite, nici mai mult nici mai
pujin, adica de regula jase ore ji jumaiate.
De indaia ce ma voi trezi voi indrepta gindul meu catre Dumne-
zeu, apoi catre Maica Preacurata; o voi imbrap§a, voi implora pe
ingerul Pazitor §i pe Sf. Luigi.
Dupa ce ma voi imbraca in straie modeste, imi voi spune, in
camera sau in biserica, rugaciunilej voi face meditapa, voi asculta
Sfinta Slujba, voi participa la Sfinta Imparta§anie.
De indata ce ma voi intoarce acasa, voi lua parte la treburile din
gospodarie, indeosebi la cele mai neplacute.
Dupa prinz ma voi odihni pupn, voi face o vizita la Prea SfintuI
Sacrament apoi imi voi face treburile. Dupa aceea voi face o noua
vizitS lui Isus §i Mariei.
Ducindu-ma §i intorcindu-ma de la biserica nu voi vorbi fara rost:
in biserica nu voi rosti nici un cuvint §i nu voi ridica ochii.
Dupa ce imi voi termina indatoririle voi face cu cei din familia
mea pupna lectura spirituals, voi recita SfintuI Rozariu in genunchi.
Ma voi duce la mine in camera, ma voi reculege §i voi face un

31
examen de con§tiinja, imi voi nota lip>surile.
Voi merge la culcare cu o carte buna in mina sau cu vreun gind
cucernic in minte.
In timpul zilei voi trai in prezenja lui Dumnezeu, voi face acte de
imparta§ire spirituala, voi recita scurte rugaciuni, voi trimite
imbrajijari lui Isus §i Mariei.
Nu ma voi plinge niciodata de nici un lucru, nu voi face cunoscut
nimanui necazurile §i neplacerile mele, in afara duhovnicului, daca
imi va cere. Nu-mi voi face cunoscute pasiunile ca sa pot implini
mereu voinja altuia.
in hrana §i in imbracaminte voi alege intotdeauna ceea ce imi
place mai pujin. ’
La inceputul oricarei ac^iuni voi face semnul crucii.
imi voi pazi ochii, nu voi privi in faja barbajii §i nu voi fixa cu pri-
virea femeile imbracate pompos.
imi voi pne gura; nu voi spune cuvinte impotriva caritapi, nu voi
pronunja cuvinte inutile; voi incerca sa nu vorbesc despre martu-
risire.
Nu voi incerca sa aflu secretele altuia.
Nu voi rosti cuvinte care ar fi lauda de sine: nu ma voi justifica
niciodata.
Voi incerca sa stau tot timpul ascunsa.
Voi suporta cu placere insultele §i cuvintele care se vor spune
spre umilirea mea.
ii voi indragi mult pe cei sarmani: ma voi bucura sa vorbesc cu ei;
le voi sari in ajutor in masura in care imi va fi posibil, iar de trei ori
pe saptamina ma voi lipsi de o parte din hrana mea pentru a le-o da
lor.
li voi vizita pe oamenii sarmani §i bolnavi o data pe saptamina.
Voi avea toata increderea in duhovnicul meu; ii voi marturisi cu
toata sinceritatea ceea ce este inlauntrul meu; voi indeplini intocmai
ceea ce imi va sugera sa fac.
tn fiecare luni voi face o Impartajanie pentru pacato§i; iar in fie-
care marp pentru sarmanii care au murit.
In fiecare luna voi face o spovedanie lunara; iar in fiecare an voi
face o confesiune anuala.
in fiecare luna voi avea o zi de reculagere.
in toate zilele de sarbatoare voi face mici lecpi de instruire cu
tinerii ne§tiutori.
Nu voi cauta nimic de prisos pentru mine, nici in ve§minte §i nici
in mincfire: voi cere parinplor sa-mi dea lucrurile necesare ca pe un
act de milostenie.
Nu voi ridica vocea in cursul discupilor: Nu ma voi plinge nicio­
data.

32
LOVERE. TURNUL
SF. BARTOLOMEA CAPITAMO
Ir

SANCTUARVL DIN LOVERE


LA RUGACIUNE
Ma voi stradui sa aduc p>acea m familie.
Ascultind de confesorul meu, voi injelege ca ascult de Christos.
Ascultind de parin{i, voi injelege ca ascult de Maria.
Ascultind de sora mea voi Injelege ca ascult de Sf. Luigi.
Ascultind de oricare altcineva am sa Injeleg c3 ascult de un sfint
din Paradis.
Nu o sa lipsesc pe nimeni de vreo placere care Imi va fi posibila,
chiar daca acest lucru ma va costa un sacrificiu.
Inainte de tmparta§anie nu voi rosti decit cuvintele necesare: nu
voi vorbi niciodata despre moda, frumusejile §i obiceiurile acestei
lumi.
Voi face actele de pocainja pe care mi le va permite duhovnicul
meu.
Cu barbajii voi vorbi numai clnd va fi necesar; nu ma voi gindi ji
nu voi vorbi fSra rost cu ei.
Daca voi avea posibilitatea, voi tacea o ora pe zi.
Voi aduce muljumiri Domnului pentru orice mi se va Intimpla.
Nu voi atinge cu mlinile pe nimeni, nici macar In gluma, nici chiar
pe copii.
Voi manifesta un respect deplin faja de Superiori ji niciodata n-o
sa Incerc sa devin favorita lor.
Voi ft amabila cu toji, voi vorbi Intotdeauna bine despre toji. Nu
voi rosti niciodata un cuvint §i nu voi face glume care ar putea s3
dauneze altora.
Nu ma voi Incapajlna niciodata In legatura cu parerile mele.
Nu voi vorbi niciodata despre mine Insami, nici de rau §i nici de
bine.
Nu voi minca §i nu voi bea niciodata in afara meselor: nu ma voi
lacomi: voi servi fructe, vin, cafea, numai atunci cind mi se va porunci
s-o fac.
tmi voi aminti Intotdeauna de juraminjile mele §i le voi reinnoi
adesea.
Voi compara toate rugaciunile mele cu cele ale Sf. Luigi §i voi
incerca sa devin o sfinta ca §i el..
Voi citi zilnic acest program pentru a ma cerceta In caz ca am
uitat ceva.
Bunule Isus, fie ca acest program al meu sa nu-mi fie prezentat In
ziua judecajii universale cu mustrari ca nu 1-am indeplinit Intocmai.
Voi inmina aceste prcpuneri scrise duhovnicului meu pentru
aprobare, cerindu-i §i altele pe deasupra.

In fiece seara Bartolomea I^i facea un atent serios


examen de con^tiin^a cu privire la punctele din programul
care alcatuia metoda sa de viaja, fiecaruia corespunzindu-i o

33
litera din alfabet adnota, servindu-se de anumite semne
conventionale, izbinzile si lipsurile.
Semnul = insemna mcru infaptuit; + neindeplinire; X
insemna neglijen^a; ... imposibilitate; / indica mai mult decit
o propunere, dintre care unele puncte indeplinite, altele nu;
in sfir^it semnul 0 indica o propunere a carei respectare se
realiza numai citeodata.
Ne-a lasat caiete intregi cu aceste examene de con^tiinta,
redactate ani la rind cu o constants ^i cu o minutiozitate ad-
mirabile. §i nu este vorba de gustul minutiozitatii in sine, sau
de pedanterie, nu scrupulozitatea ,a impins-o la a^a ceva; Bar-
tolomea lucra cu rivna pentru o mare Dragoste, ca un artist
care are grija de detalii nu pentru ele insele, ci pentru o mare
idee. Este interesant sa urmare^ti aceste manuscrise §i sa ob-
servi ca semnul + , care insemna neindeplinire, mai frecvent
in primele luni de inregistrare, dispare treptat, odata cu
trecerea timpului, intr-un timp relativ scurt. Sa prezentam, ca
exemplificare, examenele de con^tiintS care corespund cu
doua date diferite: iulie 1829 §i aprijie 1832.

lulie 1829

A » s « » r = + « + *= + +
B » s s s a ++= /
C » + = = = s o a i m = = = at *s aB+ +
D + + = == * a s r = : = : = : = J = =i = + +
E + + a = 4
F =: = = + »
G a a a a a
H a + a a =
I a a a a a
s /' +=/ =
J a a a a =
K + a a a s:
7^ + + a a =
M a a a a a a a a a a a a a a a a a a a a a a a a a a a a a a a
N a a a = = a =a a = =a a a a a a a a a = a a a = = = a = a a

P 0 0 0 0 a 0 0 0 0 0 = 0 0 0 0 0 0 0 a 0 0 0 0 0 0 = 0 0 0 0 0
Q - f O a O a + O + O+ a Oa B B a a OOa - l - O + O + O a a O O- f

s = == = = a a =a a = a a a =a a a a * a == = ==aa = a a
T + + a a + a a 4 - a a a + / a a + + + +a a +a a = a + a + + a
u a a a a a a a a a a a a a a a a a a a a a a a a a a a a a a a
V a a a a a a a a a a a a a a a s a a a a a a a a a a a a a a a
X a a a = a a a a + a a a a a » a a a a a a a a a a a a a a a a

34
Aprilie 1832

H = = = = = = = « * s . » = = - » = : = = = ::s = = = = « « a = *: =

R o= =. o = = o = = = o = =o o o o o o o o o o o o o o o =
T = = = = = = = = = . * . = = = = = =. = = = = = = = = = == = =

V = = = = = = = = = = * = = = = = = = = = = = = = = . = = =1 =
X o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o
y o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o

Toate aceste adnotari Bartolomea le dadea apoi, la


sfir^itul fiecarei luni, duhovnicului ei pentru ca ele erau un
ajutor foarte prejios in calauzirea unui suflet atit de implicat
in indatorirea perfecjionarii creatine. Lui ii scotea la iveala cu
simplitate claritate firea sa launtrica, reu^ind ca, prin echili-
brul §i virtutea care ii erau proprii sa impace limpezimea,
minupozitatea, detaliul cu conciziunea p cu deta^area de sa-
tisfacpa personala de a se simp urmarita p suspnuta in
faptuirea binelui. Un dar pe cit de prepos pe atit de rar, mai
cu seama printre cei care fac pocainja.
In legatura cu aceasta sa amintim o maxima pe care o
ractica p pe care adesea o repeta; "Mai pupne cuvinte du-
E ovnicului p mai multe lui Dumnezeu"; dar printre acestea
pupne, erau toate cele necesare, pentru ca el sa cunoasca ce
trebuia sa pie despre neimplinirile ei, despre imperfecpunile
ei, mai cu seama despre acele ineptii atit de umilitoare, u-
neori mai greu de marturisit decit lipsurile cele mai grave,
intrucit te laceau sa rizi. Adeseori i le aducea la cunopin^a
in scris: "M-am gindit ca duhovnicul meu va spune ca sint as-
cultatoare, buna... In timp ce apeptam pentru a ma imparta^i,

35
m-am gindit ca preotul ar putea sa spund: Ea cstc cca care
§tie sa se men^ina cu stricteje m duhul evlavici... Am doril si
ma auda duhovnicul meu cind discut lucruri bunc cu vreo
prietena... Sim{indu-ma intreitva ratf, m-am gindit ca anumitc
persoane ar putea sa spuna, ca daca eu a§ muri, s-ar pierde
o comoara".

Preotul pe care Providenja 1-a ales s5 fie duhovnicul ^i


cilauza ei spirituals, a fost don Angelo Bosio, o persoana cu
adevarat demna de incredere, profund spiritual §i luminat. El
se folosi cu extrema prudenja de influenza pe care o avea
asupra Bartoloineei, ii tempera ardoarea pentru bine ^i
asceza atunci cind tinara exagera; o ajuta sa se perfeeponeze,
o intari in ceasurile de cumpana, o ajuta sa indeplineasca
rind pe rind toate propunerile pe care §i le facea. Fara
indoiala ca a in|eles-o, a stimat-o intr-o asemenea masura
incit nu o data avea sa spuna; "Ucenica mea m-a invajat ^i
m-a edificat atit de mult cu exemplul ci".
^i a^a trebuie sa fi fost, intr-adevar, deoarece Bartolomea
a fost una dintre acele fiinje a carei existenja reprezinta o
marturie: a o intilni, a o cunoa^te insemna sa iei cunostin^a
de dragostea lui Dumnezeu pastrata ^i traita de o fiinja
umana. Bartolomea ii apar^inea Lui si dm aceasta cauza era
fericita. Desigur ca nu §i-ar fi dorit altceva §i n-ar fi iubit pe
aljii cu un elan asemanator; cel care se apropia de ea, cel
care o observa, putea sa-si dea seama de acest lucru. Biogra-
fii ei spun ca datorita lelului elegant in care se purta, a
trasaturilor ei distinse, a modului foarte rezervat in care vor-
bea §i datorita frumusepi ei evidente, chiar daca nu frapante,
cite un tinar s- ar fi interesat de ea, sperind sa nu fie refuzat
p facind propuneri indirecte faja de parinpi ei; unii au fost
chiar amabili, adresindu-i §i cite un compliment mai explicit.
Sa nu uitam ca Bartolomea era o fata serioasa, dar tinara,
sensibila, inteligenta, umana; prin urmare este de presupus ca
simpndu-se obiectul atenpei, al admirapei cuiva, nu putea fi
indiferenta. Dar a ramas lini^tita, senina p a raspuns hotarit
ca inima ei fusese daruita deja in mod foarte sigur. §i in­
tr-adevar era daruita de ani de zile, adica de cind implinise
virsta de 17 ani. A fost un angajament din tot sufletul p irevo-
cabil chiar daca a constrins-o la o lupta dura p chiar daca in
anumite momente i s-a parut ca ezita; erau momente care
trebuiau sa se intimple unei firi atit de dotate cum era a ei,
a§a cum vin furtunile in timpul verii, violente, infrico^atoare,
dar hotaritoare: p dupa asemenea tumulturi pacea revine,

36
peisajul redevine neted, limpede. O fata, ajunsa la virsta
oppunii decisive, trebuie sa ^tie ce are de ales, trebuie sa §tie
la ce anume renunta. Daca ignora aceste lucruri nu este
vorba de o alegere' Intr-una dintre cugetSrile pe care Barto-
lomea adesea le nota, citim ca odata i s-a parut c5 ar fi mani-
festat afecpune "pentru o anumitS persoanS": probabil c3 a
fost vorba de o simpatie fajS de un anumit bSiat. S-a restrins
deindata, hotarita sa nu raspunda unui asemenea sentiment;
nu a fost desigur un scrupul inutil, intrucit Bartolomea
cuno^tea si aprecia frumuse^ea dragostei umane atunci cind
este adevarata, puternica ^i pura; §tia ce colaborare magnified
ofer5 lui Dumnezeu tinerii care se unesc pentru a forma o
familie sanatoasa; dar intuise p frumuse^ea maternitapi spiri-
tuale catre care Dumnezeu invita pe cine doreste, pentru ca
pe pSmint sa I se inmulpeasca fiii. ^§i Bartolomea a ales
aceasta maternitate, aceasta dragoste. In spatele acestor refu-
zuri ale ei, care pareau sa distruga planuri de fericire pentru
viitor, se afla proiectul unei viep pe care nimeni nu o
injelegea: viaja unei fecioare daruita lui Christos.

37
XI
PEDAGOGIA lUBIRII

Parohul din Lovefe, don Barboglio, duhovnicul, don


Angelo Bosio, care cuno|teau aptitudinile Bartolomeei in
educarea instruirea copulor, nu erau tocmai de pSrere ca
atitea calitSH pozitive care puteau fi puse in serviciul so-
cietS^ii al Bisericii, s i rimina nefolosite. Discutari intre ei
despre acest lucru, cintarind posibilita^ile dificulta^ile pla-
nului lor in cele din urmi hotiriri s i vorbeasi parin^ilor
fetei. Ace^tia, nu §tim daci din cunoa^terea intim i a po-
sibiliti^ilor bicei lor, sau pur ^i simplu din satisfac^ia ^i orgo-
liul de a o vedea ocupind un loc atit de ales in sat ^i-au dat
consim^imintul, astfel incit Bartolomea i§i vizu redeschis
drumul atit de apropiat inimii ei, drum pe care pornise deja
cu entuziasm iji la care trebuise s i renunje atunci cind
pirin(ii ei au dorit s-o aduci acaSi. Invitajia i-a ficut-o du-
novnicul ei. Avea consim^imintul pirinjilor. Erau, prin ur-
mare, autoritijile faji de care ea jurase supunere: spiritul ei
de credin^i descoperi aici de indati voint^a lui Dumnezeu ^i
o facu s i mjeleaga c i trebuia s i accepte fari ezitare, de data
aceasta voinja divini fiind identici cu propriile ei aspirajii. §i
accepti.
Diploma pe care o avea ii ingiduia s i participe la proce-
sul de invi^imint numai ca invijitoare particulara, a§a ca tre­
buia s i se apuce din nou de carte, s i redevini studenta si s i
pregiteasci noi examene. Nu-i displicea studiul, dar cliiar
daci ar fi costat- o mari sacrificii, ar fi ficut-o cu bucurie
numai pentru a fi in stare s i - j i im p lin ea sc i vocajia.
P regitirea cuprinde zece materii, iar examenul trebuia
sustmut la Inspectoratul §colar din Bergamo; daci rezultatul
ar fi pozitiv ea ar putea primi diploma guvernamentali, care
ii recuno^tea "dreptul de a indepijni funcpa de invijitoare la
clasele elem entare intr-o ^coali de acest grad". In ziua
stabiliti, dupi o pregitire asidui, Bartolomea se prezenti la
Bergamo suspnu examenul intr-o manieri cu adevirat
striluciti, a§a cum o atesti documentul cu calificativul pe
care 1-a objinut la toate materiile: "foarte bine".
Se intoarse la Lovere fericiti: nu-i rim inea decit s i

38
mceapS noua muncS.
incepu intr-adev5r - asta se intimpla in 1825 - s5 adune
feti^e pe Itaga ea, aranjS o incSpere dm casa ei, mobilind-o
cu strictul necesar, dar imbog5jind-o, KrS s5 §tie, cu inima sa
de apostol cu inteligenja ei scormonitoare. Numarul
scolSrijelor a fost mare §i a crescut mereu, astfel incit don
Bosio a fost nevoit s5 cedeze casa lui mai mare, care a
devenit astfel prima §coala adevaratS a Bartolomeei Capita-
nio. Fetijele au fost imparjite in mai multe grup>e, in func^ie
de virsta lor sau de clasele pe care le frecventaserS pinS a;
tunci: au fost acceptate toate, fara deosebire, §i urm&ite in
aceea^i masura cu rivna ^i dragoste. Era ^coala cea mai activa
pe cai;e reformatory moderni §i-ar putea-o inchipui; cea mai
senina, cea mai plina de afectiune, cea mai democratic5, cea
mai injelegatoare cu exigenteie familiilor din care proveneau
ace§ti copii. Citeva dintre ele au contribuit achitind o lir5 pe
luna, altele dadeau cite ceva numai atunci cind puteau, citeva
nu dadeau absolut nimic, ba dimpotriva objineau poate unele
atenpi in plus.
In sat erau familii sarmane ^i numeroase unde copiii erau
pu§i sa faca treburile din casa sau de pe cimp deindatS ce
atingeau virsta cind puteau pricepe cite ceva. Bartolomea
cuno§tea multe feti|e al caror trai zilnic era o truda fizica, §i
suferea ca ele trebuiau sa cunoasca doar mutica obositoare
pe care o faceau sub privirile exigente ale parinjilor. Se darui
atunci unei munci asidue de a patrunde in aceste familii
sarmane, spre a convinge §i in sfir^it spre a aduce la ^coala,
fie si macar pentru o ora pe zi, pe acele fetije care altminteri
ar fi ramas analfabete §i fara o calauza in via^a. §co£Ja ei a
fost cu adevarat excep^ionala. O biat5 ^coala, de altfel, unde
multe feti^e veneau fara punga cu mincare, fara incal|ari §i
fara car^i. §i totu^i, cele care intrau in ea, ie§eau cu sufletul
senin; era acolo o ambianja lini§tita de lucru, de convie^uire
pa^nica, de colaborare afectuoasa care crea o atmosfera in-
confundabila, unde era imposibil sa nu te sim^i in largul tau.
Sufletul tuturor era inva^atoarea care, nu se §tie cum, era
peste tot. Era o organizatbare innascuta, iar acest lucru
inseamna mult. Dar mai cu seama era in stare sa iubeasca a^a
cum purine suflete §tiu s-o faca. Le iubea pe toate, le iubea
in parte pe fiecare dintre eleve ale caror inclina^ii bune erau
studiate pentru a fi puse in valoare, iar cele mai pu|in bune
pentru a fi corectate ori indepartate.
Bartolomea era inclinata in mod natural sa desfa§oare
asemenea gen de activitate pe care intotdeauna o trata cu

39
muItS "seriozitate", chiar §i in anii copilariei cind facea pe
invS(dtoarea "in joaca". Dar se pregStise in acest scop cu
ajutorul acelei asceze treptate, prin efortul ei eroic de a se
elibera de orice zgura a slabiciunii omene^ti, pentru a-§i con-
centra tot mai mult voinja in Dumnezeu, pentru a ajunge
sa-L atingS sS-L aiba in suflet, intrucit acesta era unicul
mod de a-L transmite altora.
Capitanio nu avea desigur cultura pedagogica in sensul pe
care-1 dam noi astazi acestei nojiuni, intrucit in vremea ei se
intuiau foarte greu problemele pe care educajia ^i instrucjia
le-au ridicat mai tirziu. Metoda ei a fost aceea pe care a des-
coperit-o atunci cind, fiind foarte tinara, in.colegiu, a fost
pentru o vreme invatatoare de ^coala particular^: metoda
lubirii. t^i iubea elevele cu o dragoste calda, umana, farS nici
un efort special, din datorie, dar cu o ginga^ie spontana ^i
afectuoasS, pinS cind sim^ea (marturise^te ea in scris) c5 le
este mama, ^i intrucit le iubea cu adevarat, raporiurile dintre
ele nu se limitau doar la orele de clasa; era mereu disponibila
- in casa, la biserica, pe strada. Acasa le aducea pe cele
ramase in urma cu invajatura pentru a le acorda un supli-
ment de instrurtie, iar pe cele mai sarmane pedtru a le ajuta
fara a le umili. In biserica le aducea pe cele mai turbulente ^i
pe cele mai singuratice pentru a le face sa simta fascina|ia
dragostei fa|a de Isus Christos. Pe strada nu era nevoie de in-
vita^ii speciale: fetijele care o vedeau trecind, alergau dupa
ea ca s-o insojeasca, cele intilnite din intimplare se luau dupa
cele dintii iar cele mai timide a^teptau in vreun colj de strada
pentru a fi descoperite cu surpriza de ceata zgomotoasa care
se auzea de departe; era o garda personals cam turbulenta
aceasta ceata care o inso^ea pe inva|atoarea din Lovere; dar
ea nu s-ar fi despar^it de ^colarije inainte de a le fi impar^it
fiecareia macar cite un zimbet. A fi un astfel de inva^ator,
inseamna sa fii in sensul evanghelic al cuvintului, facind din
insu^irea diferitelor materii doar una, ^i nu cea mai impor-
tanta, dintre sarcinile de indeplinit.
Din punct de vedere didactic, nu reiese ca Bartolomea s-
ar fi indepartat de metoda care se pfactica in vremea sa. O
calitate originala care trebuie re^inuta, intrucit arata o mare
patrundere psihologica, este aceasta: ea a gasit modul de gra-
dare a efortului de concentrare al elevelor sale, intr-un fel
care sa duca la rezultate sigure; incepea ziua cu lucrul ma­
nual, dupa care urma citirea, apoi un moment de lectura
spirituals §i in sfir^it compunerea §i matematica.
Din punct de vedere pedagogic, insS, Bartolomea s-a

40
dovedit extrem de personala, agera, adcsea gcnialS. Elcvdor
sale le dadea o educa^ie umana plina de in(elcpciune, fondat^
pe sentimentul liberti^ii, al moralitapi al raspunderii indi-
viduale. Ele trebuiau sa aiba bine intiparit in minte ca datoria
relirioasa, cea familiala, cea §colara cea sociala rcprc/inta
o cnestiune personala pe care fiecare trebuie s-o indcpli-
neasca in mod con^tient cu deplina sinceritate. Educatorul
nu trebuie sa se se substituie celui pe care il educa, ci numai
sa-1 lumineze; tinarul trebuie sa ia singur hotariri in legatura
cu propriul mod de viaja, intrucit daca educatorul ar not^ri
in locul lui, 1-ar condamna la acel infantilism pietist care cste
boala ingrozitoare a atitor adul|i. lar Bartolomea ^tia bine ca
cei iresponsabili ^i cei nepasatori nu sint mai pu|in periculo^i
pentru societate decit criminalii.
Era un om care ia lucrurile in serios §i voia ca §i elevele
ei, mici sau mari, sa se comporte la fel.
Pe baza acestei educajii omene^ti injelepte si complete,
tinara invajatoare o construia pe cea religioasa. Vorljea des-
pre Dumnezeu §i facea in a^a fel incit viaja ei sa fie o
marturie vie. Intrucit Dumnezeu este perfect, inva^a sa
izbindeasca asupra defectelor care-1 indeparteaza pe om de
perfec^ionarea sa; intrucit Dumnezeu este bun, ii invaja pe
to{i sa practice bunatatea; intrucit Dumnezeu este adevar, ii
invaja sa fie sinceri §i corec^i. Astfel ca fiecare virtute i^i
gase§te motivajia teologica in perfec^iunea divina §i nu era i-
noculata pentru ea insa^i, fara o justificare care sa declan^eze
un resort al voin^ei. Din aceasta cunoa^tere a lui Dumnezeu
facea apoi sa Jisneasca dorinja pentru rugaciune. lar
rugaciunea ei era racuta cu inima deschisa, cu elan afectiv cu
sufietul in sarbatoare. Se folosea ^i punea ^i pe al|ii sa folo-
seasca manualele care se intrebuin|au in §coli, dar era extrem
de exigents cind era nevoie sa se convinga ca elevele ei repe-
tau in deplina cuno^tin|a, §i deci cu sufletul, ceea ce com-
pusesera al{ii. Foarte adesea, pe nea^teptate, alcatuia
rugaciuni noi potrivite imprejurarilor, p ersoanei, sau
samatorii liturgice din acel moment. Voia ca elevele ei sa ci-
teasca foarte exact in latina folosita la biserica, pentru ca ^i
lectura aceasta contribuia la decorul necesar slujbei reli-
gioase.
Se §tie, din scrierile ei, ca ii placea foarte mult Sfinta Li-
turghie ^i ca repeta anumite parji din ea in fiecare zi. lar ade­
sea elanurile cele mai fierbinji ale inimii ei o indemnau spre
psalmi, unde totul, chiar iji poezia, este dorinja arzatoare de
divinitate.

41
Ajuta pe elevele ei sa retraiasca timpurile liturgice,
ilustrindu-le cu explica^ii nimerite imbogajindu-le cu
rugSciuni cu alte practici de ritual; pentru ea toate solem-
nitS(ile erau cu ade\^arat sSrbatori; a§a erau cele inchinate
Domnului, Preacuratei, sfm^ilor. Caietele ei, in care i^i nota
rugaciunile §i cucernicia sint pagini in care lunile nu se deo-
sebesc decit prin sarbStorile ^i rugaciunile care le inso|eau.
Astfel ca §coiari{ele ei traiau viaja bisericii, in evolu^ia §i in
varietatea ei atit de bine cumpanita si atit de bine intuita din
punct de vedere psihologic se imboga|eau cu Harul divin
apropiindu-se de Sfintele Tame.

Uneori se intimpla ca, inainte de a se desparji de eleve, la


§coala, Bartolomea sa le anun|e cite o noutate pentru progra-
mul de a doua zi. De regula era vorba despre cite o plimbare
in afara satului. Jinta putea sa fie Sellere, unde familia Capi-
tanio poseda o casa veche §i un mic lot de pamint; loc foarte
potrivit pentru o escapada fara cheltuiala. Fiecarc aducea de
acasa ceva de mincare pentru prinz §i pentru gustare, dar
fara o preocupare deosebita pentru ca, odata ajunse la desti-
natie, erau o muljime de pomi fructiferi care a^teptau sa fie
culf^i.
In aceste zile fericite totul era ingaduit, dar activitatea
precumpanitoare era jocul. Copiii au intotdeauna rezerve de
ior(e de cheltuit cind sint prin^i intr-o activitate suplimentara,
iar pentru educatorul inteligent este momentul potrivit ca
sa-^i completeze experienja cu o cantitate de observa|ii utile,
cind are posibilitatea sa acorde o Hbertate mai mare §i mai
prelungita decit de obicei.
Bartolomea juca §i cinta laolalta cu elevele ei, ca §i cind
in ziua respectiva nu ar fi existat pe lume o activitate mai im-
portanta pentru ea. Era, ca de obicei, inepuizabila in a inven-
ta jocuri noi: pentru ocazii exceptionale {inea la pastrare un
divertisment exceptional: dansul. Potrivit marturiilor din vre-
mea ei, rezulta ca mica invatatoare din Lovere folosea un fel
de chimval, adica o tamburina cu clopo^ei, cu ajutorul careia,
emitea nu sunete diferite, ci ritmuri, care produceau un efect
sigur asupra freamatului copilaresc al elevelor ei. In jurul ei,
micu^ele se mi§cau spontan in pas de dans iar unele demon-
strau ca poseda sensibilitate §i bun gust. Se poate lesne inchi-
pui ca sub privirile atente ale unei asemenea inva^atoare,
totul se pastra in limitele corectitudinii celei mai scupuloase.
Ba chiar dansurile acelea erau mai aproape de gimastica rit-
mica decit de dansurile propriu-zise dar in felul acesta

42
in^eleapta mva^atoare avea ocazia sa le facS elevelor o
m odesti educa(ie estetica. Ast^izi sint mulj^i educatori care
iau in considerare acest aspect al educa^iei, dar in vremea
aceea, putem sa spunem, Bartolomea reprezenta o excepjie
d^dea dovada de o deschidere intr-aaev5r pujin obi^nuitS.
De unde adusese aceasta bogatie, nu se stie. Cert este ca
ceea ce facea Bartolomea in domeniui educa^iei era ceva
spontan ob^inut in mod inteligent din experien^a, din con-
tactul de zi cu zi cu fetele de orice virst5 din orice pStura
socials. Traindu-si printre ele viaja cu o sirguin^a pasionantS,
dobindise o sensibilitate echilibrata care ii dSdea posinilitatea
sa le in^eleaga exigen^ele, aspirapile, gusturile p sa le oferc
acea in|elegere si sin^ al mSsurii pe care p le putea permite,
pe cit era posibil, fara fobii puritane care exclud uzul de
teama abuzului.

Aceasta era "atmosfera" de la ^coala ei: deschidere §i


masura in toate. Cu aceste premize, se poate lesne inchipui
ca elevele sale, calauzite dar nu oprimate, indrumate dar nu
constrinse, gaseau in cadrul §colii mediul capabil sa le satis-
facS exigentele copilariei si ale adolescentei, fara zguduiri si
revoke.

In pofida acestora, uneori, cite o elevS nu raspundea


cerin^elor invajatoarei, era fara chef de treabS, indiscipUnata
p nesupusa. Bartolomea avea rabdare, apoi intervenea cu o
pedeapsS neobi^nuita: arata ca nu-i pasa de eleva in cauza.
Intr-un gen de ^coala cum era al ei, unde se avea in vedere
nu mulpmea, ci fiecare suflet avea un loc bine pastrat in
inima educatoarei, o astfel de modificare era imediat obser-
vata. Lacrimile, deznadejdea p regretele erau rezultatele pe
care le obpnea intotdeauna, fara gre§ mina ferma §i inima
buna a Bartolomeei.
Alte pedepse nu folosea, dupa cum arata numeroasele
marturii din epoca. §i asa trebuie sa fi fost, din moment ce,
a^a cum am aratat deja, Bartolomea aplica in chip evanghelic
numai pedagogia dragostei.

43
XII
pl A m a d a c e a b u n a

Printre manifestSrile pe care tin^ra Capitanio le-a dat la


iveala din personalitatea ei bogata, extraordinar de deschisa
de primitoare, este una care nc trezeste indeosebi ad-
mira^ia. Se cuvine sS fie cantata in scrisorile si in scrierile ei
spirituale, unde Bartolomea §i-a revarsat duhul de apostoi.
Era specific inteligenjei ei patrunzatoare sa descopere mo-
tivele cele mai profunde ale oricarei realitap: nu era facuta
pentru ideile vagi, pentru situa^iile nebuloase, pentru contu-
rurile nesigure: era in schimb facuta pentru realitatile demne
de studiat §i de descoperit in esen|a lor vitala Cu aceasta
sete de adevar ^i cu aceasta lumina interioara, Bartolomea a
descoperit ce este Biserica lui Dumnezeu ^i ce inseamna sa-i
apa^ii. Se poate spune ca, fara s-o cunoasca, ea a fost
insuflepta de defini^ia pe care Lacordaire a dat-o cre§tinului:
cre^tinul, spunea acesta, este un om caruia Isus i-a
incredin^at al(i oameni.
Nu este o gluma sa prime§ti o misiune de la Christos, ba
din contra, este b treaba extrem de.serioasa §i de solicitanta.
Bartolomea ^i-a dat seama de acesf lucru ^i a ales doua
m ijloace pentru a o indeplini: propria ei abnega^ie §i
pregatirea multor tinere pentru apostolat. Cu o expresie in-
ventata in zilele noastre se poate spune c3 tinara Capitanio a
fost, la Lovere §i m toata Valle Camonica, o "animatoare a
lait^tului feminin"^^
In vremea ei Ac^iunea Catolica nu aparuse inca, dar ea
desfasura ac^iune catolica, lucrind inlauntrul mediului laic din
care facea parte’ ea insa^i, pentru raspindirea tmparatiei lui
Dumnezeu, cu elanul §i convingerea cu care ai de indeplinit
o datorie sigura. Se poate spune, cu deplin temei, ca Barto­
lomea avea deja in inima triplul program indicat, un secol
mai tirziu, de Papa Pius al Xll-lea: sa descoperi, sa formezi
§i sa folose^ti apostoli laici. Cit despre ea personal, Bartolo-

1) Card. L.J. Suenens, 'Nuove dim ensioni nell'apostolato della


suora’ , Ed. Paoline, 1962

44
mca, in afarS de ^coaia, de spital, de ingrijirea bolnavilor la
domiciliu, de vizitarea celor nap^tui^i, a celor intemni^a^i, ea
a lucrat pentru parohie cu un zel deosebit; toate tinerele din
Lovere erau parca polarizate in jurul dinamicei inva^5toare.
Duminicile o puteai gSsi in bisericd unde se evidentia prin
demnitatea frecvenja cu care participa la slujbele religioase
la oratoriu, unde era sufletul oricarei ac^iuni al
adun^ilor cu caracter formativ.
In zilele de sarbatoare men^inea vii in diverse forme
contactele incepute in oratoriul festiv cu fetijele, adolescen-
tele §i cu cele de virsta ei: cauta sa le intilneasca pe strada,
sS le invite la ea sub un pretext oarecare, scria doua rinduri
''"rajare sau dadea spre a fi citite citeva pagini pentru
celor care aveau nevoie. Pentru fetele cele mai
scapau de sub control g5sea de indatS o ins^ci-
’ere" prin care sa le ci^tige interesul; celor mai
tia izolate ^i in pericol le acorda o atenpe
'■uvinte sincere §i fra^esti care insemnau
Multe fete mai plapinde din fire §i
persoana care, in anumite oca-
'•"ife- aceea spre care poti sa
s3 te u§urezi ^i de la
IpR increderea ce in-

nele era per-


om care sa
mod efec-
anumite
nc, reli-
seasca
'li in
ii.
iSmuri criteriile de care trebuiau s3 {ina seama, le transmitea
fiecareia j)rin viu grai sau prin scrisori ini^iativele care pareau
potrivite ca sa men^ba viu interesul spiritual al fetelor din
sat, organiza pentru grupul ales intilniri ^i reculegeri spiria-
tuale, distribuia car^i, meditapi, rugaciuni; yoia sa faca,
a^adar, din ele plamada cea mai buna care s3 ajute la fer-
mentarea intregului aluat.
Nu tot ce a facut i-a reupt cu u§urin{a. Adesea s-a aflat in
situapa ca a trebuit sa lupte cu fete cu un temperament di-
ficil, nestatornice chiar daca in esen^a lor erau bune, curate
p dornice in mod sincer sS faca bine. Trebuia, prin urmare,
inainte de orice, s3-p formeze colaboratoarele, fara s3 le de-
moralizeze si farS s5 le stinga entuziasmul. Acest lucru a cos-
tait-o sacrificii apreciabile, intrucit ziua fiind total ocupata,
trebuia sa se ocupe in timpul noppi de coresponden^a. Dar
nu-i displacea: pia bine c3 acpunea apostolica, astfel coordo-
nata p distribuita, va da roade peste apeptari p, in plus,
simjea obligajia morala de a-p ajuta prietenele sa-p puna in
valoare calitaple pe care bunul Dumnezeu le saaise in su-
fletele lor.
Din aceasta cauza fereastra ei raminea luminata pina
tirziu in noapte p cind Bartolomea stingea opai^ul din
camera ei, acest lucru se intimpla deoarece i se inchideru
ochii p mina refuza s- o mai ajute. Dar era intotdeauaa
foarte tirziu.
Cu trecerea timpului, Lovere - dep ip merita primatul ab-
solut - nu a mai fost singurul centru al activitapi apostolice al
Bartolomeei. Fermentul binelui, aparut in sat, s-a raspindit p
in localitaple invecinate prin prietenele Bartolomeei p, in
scurta vreme, in toate satele dm Valle Camonica a patruns
spiritul apostolic al midi invajatoare din Lovere.
Din anumite marturii epistolare se p ie ca parohii din
diverse sate erau foarte satisfacup de noua miscare spiritual
p incurajau intilnirea dintre enona^ele lor cu Bartolomea sau
macar cu una dintre prietenele ei. Aceasta evolupe neapep-
tata i-a fost foarte draga celei care era animatoarea atitor
fapte bune, dar i-a jmpus o crepere a efortului propriu p a-
numite sacrificii, in'cit ne intrebam cum a putut trupul ei su-
porta o povara atit de mare.
Nu putea s3 ajunga sa faca totul decit prin corespondenja,
ceea ce-i scurta p mai mult timpul pentru odihna. Dar, in
acelap timp, prin sacrificiul ei personal, prietenele care
fusesera indrumate de ea, chiar daca nu erau pline de bune
intuipi, ca ea, precum p de echilibru p de Har, aveau posi-

46
bilitatea totu^i de a inva^a multe puteau sa ilustreze, in ac-
tivitatea apostolica macar unele lucruri din genialitatea
sfinjenia ei.

De altfel, ea concepea prietenia numai asa; o colaborare


entru fapte bune, unde fiecare trebuie sa dea ce avea mai
f un din sine. Poate ca nu toate prietenele ei au mteles-o,
unele se indurau greu sa se dezbare de inclinajiile lor mai
pupn generoase, ca ^i de propriile egoisme marunte. Bartolo-
meei nu-i scapa nimic: iji dadea seama demdata ^i scotea la
iveala cu curaj ^i cu intui^ie psihologica extrem de fin§ defec-
lul care prejudicia reusita unei activita^i comune. De exem-
plu, unei prietene, Maria D6, pe care o considera prea
ingaduitoare cu sine, preocupata intr-o prea mare masura de
propria sSnatate fizica ^i inclinata spre melancolie, ii scria:
^Lasa pu^in de-o parte tnstejea care nu-ji poate aduce altceva
decit necazuri §i a^eaz5-te cu sfinta bucurie in miinile Bunu-
lui Dumnezeu... ^i fa-p curaj, fii vesela, vesela". lar in scri-
soarea urmatoare incerca asttel sa smulga un zimbet din par-
tea prietenei sale: "Dar, haide odata, nu esti in stare sa-i dai
un picior (melancoliei) si s-o arunci la 100 km de aid"". lar
mai tirziu, cu o intuipe una, chiar daca pe un ton de gluma:
"Mi se pare ca daca o s3-mi scrii - lata, acum sint vesela - a§
zice atunci ca intr-adevar te-ai vind^cat". ^i aceasta deoarece,
pentru Bartolomea, a fi apostol al Imparapei lui Dumnezeu,
inscamna sa te daruiesti cu totul celei mai sfinte cauze p s5-p
asumi pe de-a intregul ^elurile lui Isus Christos.

47
XIII
CU TOTUL PENTRU TOTI

Un preot din Lovere, don Gerolamo Ardenghi, lasase


mo^tenire, de mai mul{i ani, o casa, o gradina o suma de
bam pentru a fi ridicat in sat un spital; iar un unchi al Cateri-
nei Gerosa harazise aceluia^i scop un grup de imobile; dar
datorita unor dificulta|i, deloc u^oare, aducerea la indeplinire
a dorin|ei acestor donatori §i a popula^iei din sat, a fost
aminata, de la an la an, vreme indelungata.
Cel care s-a interesat in mod hotarit de casa a fost, in cele
din urma, parohul don Barboglio care, fiind sustinut §i ajutat
de don Bosio, a objinut in cele din urma formaiitaple pentru
inceperea lucrarilor de adaptare a construc^iilor existente la
necesitajile unui spital.
Tinara Capitanio a fost fericita: cuno^tea o muljime de
bolnavi, de infirmi, ^i de persoane batrine §i fara nici un
sprijin care ar fi putut primi in cele din urma, de la noua in-
stitu^ie, asisten^a morala ^i materiala de care aveau nevc'e.
Ca atare ea se oferi, cu mult elan, sa colaboreze la realizarea
acestui obiectiv: deveni cei^etoare, intinse mina catre cei care
aveau §i puteau sa dea. Ea personal nu dispunea de prea
mult, dar cit a putut a daruit, lipsindu-se fericita de ce era al
ei, iar cind nu a mai putut oferi ceva, a suplinit oferind dra-
gostea inimii ei, activitatea inteligenjei sale mereu pregatita
sa lucreze §i a brajelor ei neobosite. Astfel oMnu in dar pa-
turi, mobile, vesela, lenjerie; de la Caterina Gerosa ^i de la
sora ei Rosella a ob|inut sume insemnate de bani, in afara de
contribujia lor personals.
Pentru aceste contribuabile ale lucrarii, Bartolomea a
devenit, fara sa vrea, sfatuitoarea §i susjinatoarea lor; mai cu
seama Caterina, care avea un temperament timid, inclinata sa
lase altcuiva inijiativa pentru ca apoi sa se asocieze la trans-
punerea ei in viaja, dorea s-o aiba mereu in preajma pe Bar­
tolom ea §i nu- i ie^ea din cuvint. Odata cu incneierea
lucrarilor §i objinerea autorizajiei, in 1826 spitalul s-a deschis.
Inceputul a fost asemenea unei mici semin^e evanghelice, din
care ar fi putut sa creasca mai apoi un copac ramuros: spita­
lul putea sa primeasca, deocamdatS, 10 bolnavi ^i dispunea

48
de colaborarea a doi infirniieri!
Cind a fost vorba sa fie aleasa directoarea administra-
toarea, Capitanio a fost susjinuta in unanimitate. Bartolomea
avea atunci doar 20 de ani §i se gasi dintr-o data ca o mama
in mijlocul atitor dureri. In spital au fost primip bolnavii cei
mai gravi, trupuri ajunse in descompunere din cauza unor
boli mo§tenite, a muncii excesive, a neglijen|ei indelungate,
dintr-o muljime de cauze care, in condipile de la |ara,
vlaguiau pe cei sarmani. In fiecare zi, intre o treaba §i alta,
ea se afla printre bolnavi: se apropia de fiecare pat,
revarsindu-§i indeosebi afecjiunea catre cei mai sufermzi.
Ranile cele mai dureroase, cele mai respingatoare, erau
tamaduite de ea cu bucurie, cu emojie, mai cu seama cu acea
credinja vie §i actuals care ii dadea siguran^a ca se apleaca
asupra suferin^elor fizice ale Domnului ei Isus Christos.
Ca administrator a fost extrem de precisa in inregistrarea
intrarilor ^i iejirilor. Dar nu se limita doar la administrare,
chiar daca o facea cu bun simj ^i cu promptitudine: se ingriji
cu adevarat de aspectele economice ale funcponarii unui spi­
tal, deveni experts in cumpSrSturi, invSjS sS cheltuiascS bine
^i cu maximum de randament. S-ar fi putut spune cS dintot-
deauna administrase un patrimoniu, in timp ce ea se gSsea
pentru prima datS in situa|ia de a dispune de bani ^i de bu-
nuri.
Marea sa speran|S era Providenja, ea era certitudinea
fiecSrei clipe. Cerea cu simplitate ^i cu acea deta§are §i
mSsurS care sint cel mai bun mijloc de prezentare pentru
orice apostol al caritS^ii. PSrea cS i^i cere scuze pentru de-
ranj, afirmind totodata cS nu poate sS neglijeze acel lucru,
tocmai din dragoste pentru Christos. Mulp dSruiau, dSruiau
cu generozitate; §i ar fi fost greu de spus clacS se bucura mai
mult ea primind sau persoanele care-§i prezentau dania in
miinile ei.
Nu a fost scutitS de refuzuri umilitoare, dar nu renunj^S
din cauza acestora sS cearS, in numelc bolnavilor sSrmani, m
care vedea trupul suferind al Domnului sSu.
Mizeria morals, care insoje^te adesea pe cea fizicS supor-
tatS in lipsuri si pSrSsire, afecta in chip dureros inima tinerei
care, in atita devotament caritabil, avea ca unic {el mintuirea
spirituals a celor pe care ii proteja. Avea un mod anume de
a-^i distribui caritatea cStre fiecare incit ei descopereau, cu
trecerea timpului, un sens apostolic bine chibzuit, voit §i
izvorit dintr-o dragoste care nu era pSminteanS. Multi apre-
ciau §i inso{eau cu inima ascultStoare ace^ti pa^i ai Harului

49
divin; cei mai indeparta^i, cei mai abatu^i, cei mai
neincrezatori, adesea rezistau, se baricadau in spatele mize-
riei bietei lor existence, se inchideau in deznadejdea lor
neagra, pe care o doreau poate inaccesibila. Zile luni in-
tregi sufereau faceau pe al^ii sa sufere, dar apoi sim^eau
clar ca nu e posibil sa rezi^ti apelurilor lubirii. Atunci i§i des-
chideau sufletele, mul|i ajun^i deja in pragul mor^ii, ca acel
tilhar caruia Isus^pe cruce i-a murmurat: "Astazi vei fi cu
mine in Paradis". In a§a masura incit in sat oamenii an ajuns
sa spunS ca a intra in spital este un semn de predestinare.
Pot fi citate zeci de convertiri in care Capitanio a mijlocit
lucrarea Duhului sfint; de exemplu, acela al unui tinar,
funcjionar financiar, tamaduit la spital de o boala, extenuat
de via{a dezordonata pe care o ducea. El era oaia neagra din
sat, dupa care to^i aruncau cu pietre, convin^i ca nu pot sa
faca altceva pentru acel mizerabil pervers. S-a gasit insa o fe-
meie "pioasa" care a incercat sS se apropie de el, dar rezul-
tatul a fost o revolta violentS a acestuia. §i Bartolomea i^i
indrepta aten^ia catre el, dar intr-un mod diferit: facu
penitence, rugaciuni, acte de smerenie, apoi, intr-o zi, se
apropie de acel pat, cu cel mai fra|esc suris, ingenunche, se
ruga in lini^te, ii adresa bolnavului citeva cuvinte de
imbarbatare. A fost o vizita discreta, din taceri §i rugaciuni;
dar pgntru acel baiat a fost mai elocventa decit orice implo-
rare. In zilele urmatoare scena se repeta de citeva ori, pina
cind el a cerut pe nea^teptate sa fie chemat un preot. Se vin-
deca de boala pe care o avusese §i i|i schimba radical com-
portarea. Un om din sat a povestit ca, intrind odata in
camera lui, 1-a gasit ingenunchiat, in rugaciune; atunci el se
ridica, spunind: "Trebuie sa cer iertare pentru pacatele mele!"
Apoi vreme indelungata a lipsit din sat §i nimeni nu a mai
avut vreo vste despre el. Intr-o zi se intoarse §i fu ' azut din
nou la Lovere: nu mai era funcjionar, ci calugar franciscan.

§coala §i spitalul ii absorbeau tot timpul zilei tinerei Capi­


tanio, dar actele ei de caritate aveau timp sa se manifeste §i
in alta parte, §i anume printre familiile cele mai nevoia^e, in
bordeiele cele mai parasite. Parea ca vremea inmul^ise actele
ei de binefacere, atit erau de numeroase ini^iativele ei in
acest scop, adesea ascunse, cu caracter particular,de care
stiau numai cei ce beneficiau de ele. Uneori, la ora mesei,
Bartolomea era de negasit; §i de negasit era §i cite o bucata
de came sau vreo farfurie de mincare sau fructe: mama Ca-
terina se obi^nuise ^i se resemnase deja; a§a c3 nici nu mai

50
insista s3 caute ce lipsea, ba din contra inlocuia in graba ceea
ce lipsea cu altS mincare pregatita la repezeala, se arata ocu-
pata pe linga cuptor si in acest timp se ruga ca fiica ei sa se
intoarca repede acasa pentru ca absenja ei s8 nu fie obser-
vata. Sosea, intr-adevar, gifiind radioasa, avind pe chip cel
mm fruinos suris al ei: probabil ca erau destul de elocvente
privirile pe care §i le aruncau pe furi^, in acele clipe, mama
|i fiica. Poate ca mama pastra pentru alt moment repro^ul pe
care voia sa i-1 adreseze; dar Bartolomea stia ca acest repro§
nu-i va fi adresat niciodata, pentru ca fcricirea ei ingneta
dorin^a mamei de a o dojeni, dac8 ar fi avut cu adevarat de
gind sa o faca. Dar adevarul este ca mama imparta^ea cu
fiica bucuria cre^tina a binefacerii ^i daca uneori trebuia sa
faca pe suparata era numai pentru a evita ca tatal sa-§i dea
seama cit de risipitoare era niea iui.
Alteori, dupa cum se ivea nevoia printre cei pe care ii
ajuta, se indrepta spre garderoba din casa care nu era saraca,
dar nici prea bogata: lenjeria de pat, lenjeria tatalui ei, vreo
invelitoare calduroasa, luau drumul spre casele cele mai
sarmane din sat. Intr-o zi, mama Caterina cauta zadarnic cea
mai frumoasa, cea mai lucioasa §i mai mare dintre crati^e; in
alta zi avea sa-fi dea seama ca farfuriile §i castroanele din
bufet s-au impu(inat vizibil iar alta data a trebuit sa cumpere
in graba tacimuri, pentru ca in momentul cind trebuia sa
puna masa ^i-a dat seama ca lipseau toate.
Bartolomea nu dispunea de prea multe, dar ceea ce avea
daruia: i se parea intotdeauna ca are mai mult decit ii era de
trebuinta se gindea ca trebuie sa fie, in lim itele po-
sibilita^ilor sale, o mina a Providenjei activa §i mi^cata de
dragoste. Le invaja sa daruiasca §i pe elevele sale, pe
prietene, §i nu numai pe cele bogate, ci pe toate pentru ca
toate trebuiau sa se obi^nuiasca treptat cu milostenia, fie si
numai pentru a oferi compasiunea, politetea, ajutorul moral,
o parte a timpului lor propriu. Iar exemplul ei a fost atit de
elocvent ca dintre §colari^ele din primele clase multe au
inva^at sa renun^e la gustare, la fructe pentru a le da celor
sarmani. Una dintre prietenele ei, cea mai apropiata, Giovan-
nina Grassi, inainte de a-^ij)arasi familia pentru a deveni
calu^ari^a, u scria tatalui ei: "In amintirea mea, voua va cer sa
avep grija de cei sarmani. Daca aji jti cit de mult imi plinge
inima ca trebuie sa-i parasesc! Tot timpul cit veji mai ramine
acolo, sa-i iubiji cum i-am iubit ^i eu, sa le fi(i apropia^i a§a
cum le-a fost Giovannina. Acolo, pe munte, in bordei, lo-
cuie^te un biet infirm. Eu eram singura care ma duceam

51
acolo sus ca sa-1 vizitez citeodata. Bietul de el! N-o sa ma mai
vfida. Dumnezeu ^tie cit o sa patimeasca acest nenorocit
cind i se va spune ca eu am plecat. Consolap-1 voi. Cred ca
n-o s5 mai trSiasca mult, pentru ca sint deja patru ani de cind
nu se mai ridica din patujul lui. Cind o sa-1 vizita^i, asiguraji-l
ca Giovannina v-a spus, v-a rugat ca sa-1 iubiji §i ca o sa-i
veni^i in ajutor in saracia lui".

eram in inchisoare §i m-aji vizitat...” §i pentr- •^sta


i de fierbinte milostenie a fos'
lor ferici^i ^i binecuvir
rv-

inchisodi^ ,
rerate i-au descu..,
cut de la revolta la resci.-
petrecut anii de deten^ie. Cind a -
gurUtatea temnitei cu aceea seninS a ma-.
apropiat sufletul lui de Dumnezeu. §i el a putui o-
dephn temei, in sinea sa, c5 ceea ce 1-a ajutat sa supo.
suferin^a §i apoi sa iubeasca, a fost intilnirea cu acea fatS
simpla.

52
fn numeroase ocazii Bartolomea a reu§it sa trezeasca dra-
gostea acolo unde ura parea stapineasca neinduplecata.
Milostenia ei discreta curajoasa se exprima cu ginga^ie,
incit era acceptata in cele din urmS. Cite persoane, victime
ale nedreptapi nu-p datoreaza binecuvintarea intervenpei
sale! Femei necSjite, maltratate, feti^e p baiep oropsip, ii
m upum eau em op on ap , lacrim ind p im b rap p n d -o cu
afef(iune.
Intr-o zi a auzit de la o casa vecina cu a ei tin strigat de
groaza, o cearta inver^unata p plinsete d'
u|i(a s-a umplut de curiop: disoi’*"
nu indrSznea s3 se ar-
ingenunchiat * "'
s-a ridicat '
s-a s'f ■

calmaA..,
prinsese. Cinu ^
tolomeea 1-a lasat ca
potrivite: p vorbi cu voce pv,.
mihnire. Vorbea de parcS p-ar fi vorou .
fi exprimat numai pentru ea acele ginduri, u .
cumplita crima pe care era gata s-o imaptuiascS, despn. .
secinjele care 1-ar fi apeptat pe el p familia lui, despre dure-
rea mamei, despre scandalul care s-ar fi iscat p , mai cu
seamS, despre faptul ca 1-ar fi miniat pe Dumnezeu. Nu e
ujor de exprimat in cuvinte cu cit3 tulburare a pnut sa subli-
meze Bartolomea acest aspect, cel mai grav al faptei sale; ar
trebui sS cunoapem profunzimea dragostei ei, pentru a
in^elege ce suferm(3 i-ar ft produs minierea lui Dumnezeu.
Ceea ce pirn, pentru ca marturia multora ne-a transmis- o,
este cd in familia aceea dezolata a revenit pacea p in^elege-
rea datoriti Bartolomeei, fata care pia s3 se roage, sa- p re­
prime pasiunile, sa sufere, dar mai cu seama sd lul^asca.

53
XIV
TREBUIE ACriONAT IN GRABA

"Defectul^meu cel mai mare este trufia", afirma adesea


Bartolomea. I^i cuno§tea acest defect il urmarea fara incc-
tare.
Capitanio era de acum matura viata ei luasc o turnura
definitiva: i^i petrecea zilele savir^ind lapte de binefaeerd:
figura luminoasa a lui Isus care trecea facind bine tuturor,
era ca un far care o atragea o orienta. I s-ar Fi parut de
neconceput sa traiasca ocupindu-se^exclusiv de ea de un
numar restrins de rude prieteni. Intr-adevar nu concepea
ea-^i apar|ine sie^i sau numai unui numar restrins de per-
soane, in timp ee ea simtea limpede in inima ca apar^ine tu­
turor, fara deosebire, daca ace^tia ar fi avut vreo nevoie
anume.
Era oricind disponibila, atit pentru acele activita^i pe care
am putea sa le numim oficiale - cum ar fi ^coala §i spitalul -
cit ^i pentru activitajile cele mai nea§teptate ^i mai variate, de
la care nu se sustragea niciodata.
- Nu m-am dus inca la Sfinta Slujba - ii spunea vreo mama
care nu stia cui sa-i lase in grija copiii, duminica dimineaja,
pentru a lua parte la aceasta indatonre sarbatoreasca. §i fetei
nu-i era deloc greu sa-§i asume pentru o ora rolul de supra-
veghetoare de copii: ingrijea de copii, matura prin camere,
a§a incit atunci cind femeia se intorcea acasa gasea totul in
ordine.
Astfel de fapte §i altele asemenea, erau ocupa|ii pentru
anumite perioade scurte de ragaz pe care Bartolomea s-ar fi
simtit vinovata daca le-ar fi folosit pentru sine.
Reflectind la activitatea ei atit de intensa ^i fara oprirp,
cineva ar putea sa se intrebe daca nu ar fi normal sa ne
indoim ca Bartolomea mai avea timp ^i energie ca sa se con-
sacre meditajiei, reculegerii, rugaciunii? Vrind sa raspunda
atitor solicitari, sa se ocupe de atitea persoane, acest lucru nu
face oare ca sufletul sa traiasca cumva in afara sa, sa-§i
piarda trairea proprie, sa nu mai aiba timp §i dispozipa nece-
sare pentru a-^i intari virtutea?
De buna seama, a^a ceva se poate intimpla; dar ar fi fara

54
temei sS spunem cS trebuie sa se intimple aceasta m chip
necesar. §i in acest caz Christos ne lumineaza cu adevarul
cuvintului sau: cind Marta care nu-§i mai vedea capul de tre-
buri pentru a pregati un prinz bun pentru Christos si apostolii
s5i, s-a tinguit ca sora ei Maria, in toe s-o ajute, §edea a^ezata
la picioarele tnvSJatorului, sorbindu-i cuvintele, Isus i-a spus
astfel: "Marta tu trude^ti ^i te framinji pentru multe; dar de
toate aceste lucruri, in afara de unul, este pu^ina nevoie, iar
sora ta a ales partea cea mai buna" - Voia sa spuna prin
aCeste vorbe ca este mult mai importanta via|a spiritului decit
via^a fizicS, dar §i ca via^a spiritului inca nu e totul. Cel mai
bine ar fi sa se impleteasca unele cu altele, a§a cum s-ar fi
intimplat daca Marta, ingrijindu-se in continuare de oalele ei,
ar fi §tiut sa traga cu urechea §i sa asculte ce spunea Isus.
• In aceastS ordine de idei se desfa^ura, intr-adevar, viata
Bartolomeei, care - luminata de Harul divin §i ajutata de
echilibrul natural cu care era daruita - alesese sa devina
binefacStoare in numele lui Christos, pastrind prin urmare
pentru totdeauna, in centrul fiinjei sale, tronul gloriei sale.
Din aceasta cauza n-ar fi renunjat la Slujba religioasa §i la
tmparta^anie sub nici un motiv: se reculegea in medita^ie de
doua on in cursul fiecarei zile, dimineaja foarte devreme ^i
seara adesea destul de tirziu; se ruga ^i in timpul noppi, pina
cind duhovnicul i-a interzis acest lucru, i§i reprima dorin^ele
p cugeta la Dumnezeu in timp ce lucra, pentru scurt timp,
dar cu o intensitate care a sporit odata cu trecerea timpului.
Echilibrul sfint al firii sale nu i-a ingaduit sa se entuzias-
meze pentru binele care il fScea, incit s3 piarda din vedere
propriile limite §i defecte. Verdictul sau, atit de sincer §i de
bine simpt: "defectul meu cel mai mare este trufia", era rezul-
tatul investigapilor permanente la care ip supunea fara mila,
in orice imprejurare, "eul" sau.
Spunea: "Chiar dacS uneori fac lucruri prin ele insele
umile, totup adesea am ascuns in ele veninul trufiei”.
"Mi-am dat seama c5 uneori cind sint contrazisS, uitata
sau ofensatS, acest lucru ma ranepe in interior. Nu piu sa
sufar din dragoste pentru Dumnezeu nici cea mai mica
deceppe, sau ^uma, c3 de indata ro^esc".
lata simptomele raului. Voia sa se vindece de acest lucru
p o voia din toate puterile.
§i-a notat printre altele urmStoarele cuvinte: "Vreau s3-mi
persecut amorul propriu (p in^elegea prin aceasta dragostea
egoista de sine) p trufia; ...se p ie ca aceastS pasiune este
cniar veninul devopunii p cu aceasta nu pop sa ajungi de-

55
parte pe calea desavir^irii. Trebuie sa ajung la sfm{enie pe
terenul solid al smereniei".
Apoi, hotarita, trecu la transpunerea in via^a a acestui {el.
Pentru a te smeri nu exists decit o singura cale: sa te
umile^ti sau, ^i mai bine, sa te la^i umilita. I-a scris duhov-
nicului ei: "Fac apel la caritatea dumneavoastra. Daca Dum-
nezeu va inspira sa folosi{i §i moduri mai neobi^nuite de a ma
umili, nu mS scutiti de a§a ceva". Nu §tim la ce umilin{e a
sfatuit-o duhovnicul sau. Avem insa dovezi in legatura cu cele
e care si le-a impus singura. S-a abjinut intotdeauna sa vor-
E eascS despre sine, s-a consacrat unor activita{i mizere, cind
ceva ii reu^ea se dadea repede la o parte facind in a^a fel
incit meritul sS-i fie atribuit celui cu care colaborase: cind i
se repro^a ceva nu se justifica, cind gre^ea nu se straduia sa
i se uite gre^eala, ci recuno^tea cu sinceritate ca ii apar{inea.
Cerea sfaturi celor care erau in masura sa i le dea, atit pentru
via{a ei spirituals, cit §i pentru activitajile de care se ocupa.
§tia sS cearS ajutor oricui cu atita d elica ie{e ji sS
mul|umeasca totodatS cu atita cordialitate incit tinerii dm sat
au ajuns sS simtS o onoare cind puteau sS-i dea o minS de
ajutor Bartolomeei, fie §i pentru a mStura o incSpere.
Acest fel de via{S al sSu, atit de simplu, aceastS dorin{S de
a fi oricind de folos cuiva, aceastS trudS a ei neobositS dis-
cretS, erau deja rodul unei smerenii iSuntrice, adicS rodul
unei con^tiinje sincere cS are in suflet ceva care poate fi
impSr|it cu bunSvoie, ceva care, fiind dar al lui Dumnezeu,
nu putea sS facS decit bine §i cS n-ar fi fost corect sS
tSgSduiasca acest dar de teamS cS i s-ar putea atribui ei meri­
tul.
§i totusi, chiar cu aceste certitudini sfinte in suflet, Barto-
lomea se frSminta: fragilitatea fiin{ei umane este aja de mare
incit poate sS strice cele mai bune intenjii ^i sa provoace
cSderile cele mai nea^teptate. Sim{ea inlSuntful ei o vitalitate
atit de puternicS ^i avea in miinile sale atitea binefaceri cS in
cele din urmS ajunse sS fie mai pujin neincrezStoare in
legSturS cu propria persoanS.
§i atunci, temerarS, hotSritS sS-§i infrineze in continuare
pornirile §i convinsS ca sFin|enia, dacS nu are la baza ei
smerenia, rSmine doar o dorm{S pioasS, Bartolomea ii de-
clarS propriului eu o luptS extenuantS si fSrS zSbavS.
Notajnle sale din perioada 1825-1832 ne lasS intr-adevSr
descumpSni{i; in aceste nota{ii gSsim inregistrate, zi dupS zi,
actele de smerenie pe care nu le-a fScut. aid, ca §i in cazul
examenului pe care ^i-1 fScea in fiecare searS, vreme de ani

56
dc zilc, in legatura cu tnodul cum i^i ducea la indeplinire
mctoda sa de via|a, este de semnalat un drum ascendent din
viclorie in victorie. De la opt notatii de neindeplinire din
primele luni s-a ajuns in ultimii ani la absenja oriearui gind
sau fapta care sa fie contrara insuijirii omene^ti a smereniei.
Sa citam ca exemplu citeva insemnari dintr-un manuscris.

1825 - 6 ianuarie, joi. M-am gindit ca unii spun ca a§ fi


de isprava. Mi-a placut ca doi preoji au lost de pSrere ca
aj fi o tinarS foarte buna. Am vrut sa se ^tie de ce nu am
ajuns de la ineeput la Congrega^ie, fara s5 mi se fi cerut.
Mi-a placut cind am auzit cS o doamnS mi se adreseaza
cu dumneavoastra.

7, vineri. - M-am gindit ca o persoana a spus lucruri fru-


moase despre mine... mi s-a parut ca am ceva umilinja.

8, simbata. - Nu mi-a placut ca o persoana cuno^tea o


gre^eala de-a mea.

9, duminica. - Spunindu-mi-se un cuvint de lauda, acest


cuvint mi s-a invirtit de mai multe ori prin minte. M-am
gindit ca dupa moarte, mi s-ar putea scrie via{a.

10, luni. - Am spus ca am lost sa vizitez o persoana dis-


tinsa pentru ca sa ma grozavesc.

11, marti. - M-am gindit ca eu am lost prima care am


facut o lapta buna.

12, miercuri. - M-am bucurat cind am vazut intr-o casa


de oameni mari un lucru care semana cu cel pe care il
am eu. M-am bucurat cind am observat ca muUi ma
indragesc.

13, joi. - M-am considerat mai grozava decit alta in


bunatate. Am lasat sa se vada repro^ul intr-o situajie
anume. Cind o fata mi s-a adresat cu dumneavoastra
mi-a displacut

14, vineri. - M-am incapajinat sa-mi apar parerea in


discujia cu o persoana care-mi este superioara.

1832, septembrie 1, simbata. - Nu-mi amintesc nimic.

57
2, duminica. - Nu §tiu ce sa spun.

3, luni. - Am sim|it amorul propriu agitindu-se inlaunlrul


meu pentru ceva intimplat impotriva gustului meu.

4, marji. - Am spus citeva cuvinte ca sa-mi lini^lesc vani-


tatea.

5, miercuri. - Sper sa nu am nimic.

6, joi. - Nu §tiu ce sa spun.

7, vineri. - Sper sa nu am nimic.

Ce inseamna toale acestea? Este calea asumata, mijlocul


infailibil pentru a se sfinp?
E poate folositor sa ne intoarcem, inca o data, d^upra con-
ceptului ca efortul de sfin|ire personala nu admite scheme;
obligatoriu nu este decit un singur lucru: voin(a de a te sfinji.
"Cum" anume, acesta este un lucru strict particular, indivi­
dual, in care ultimul cuvint il are numai Duhul Sfint.
Pentru Bartolomea indeosebi, {inind seama de condijiile ei
specifice de via|a, de cultura, de mediu, de temperament, de
activitate §i, mai cu seama, de virsta, aceasta metoda a fost
cea mai buna. Dar nu este sigur ca, daca ar fi trait pina in
anii maturitalii sau ai batrine^ii nu ar fi putut s-o revizuiasca,
s-o adapteze sau sa o modifice radical.
Douazeci de ani sint douazeci de ani ^i pentru un sfint ^i
sfinjenia lui nu va avea desigur amprenta a ceea ce a realizat
faja de cel care a aiuns la 40 de ani sau mai mult. Dar nu din
aceasta cauza, pe de alta parte, sfin|enia lui va fi incomplete
sau nereu^ita.
La virsta ei, cu temperamentul ei hotarit ^i activ, cu
pregatirea ascetica propne secolului in care a trait, Capitanio
a ales calea mortificajiei intr-un mod mai inflacarat ^i mai
crud, pentru a simji ca in ea se na§te un om cu totul nou. §i
trebuie spus ca Duhul Sfint a iluminat-o intr-un mod minu-
nat, daca ne gindim ca anii de via|a haraziji erau atit de
pupni. Bartolomea nu a avut, dupa cite se §tie, revela|ii mis-
tice §i, prin urmare, ie§ite din comun. Dar Dumnezeu i-a
sadit in inima o voin^a de neinfrint, o griia de a face totul cit
mai repede cu putinta, incit atunci cind boala a atins-o, pre-
matur, ea era deja siinta.

58
XV
LUMINA DE SUS

Istoria este bogata in exemple de sfin^i cu vocajie pro-


videnjiala, adica de sfinji darui^i de Dumnezeu lumii pentru
a aduce ceva- non. Capitanio este, fara indoiala, printre
acestia.
Este rar, totu^i, cazul ca nevoia unei astfel de nouta^i sa
fie atit de urgenta incit sa ceara o violenta ruptura, aproape
revolujionara, cu trecutul, a§a cum a fost, bunaoma, cel al
Sfintului Francisc din Assisi in legatura cu saracia. In schimb,
de cele mai multe ori, sfin^ii primesc de la Dumnezeu meni-
rea unei reforme lente §i delicate intr-un mod atit de lipsit de
zguduiri, incit po(i sa-|i dai seama despre ea abia cind a fost
eiectuata schimbarea.
Bartolomea a trait, de fapt, in acel mediu al ei inca din
copilarie, inserindu-se perfect in tradijiile ^i in mentalitatea
ascetica a timpului, dar in acela^i timp, §i aproape pe
nesim^ite, in ea cre^tea un spirit de larga deschidere, in sufle-
tul ei incol^eau aspira^ii foarte inalte, inlauntrul sau se aprin-
deau idealuri lutmnoase ^i uria§e cit lumea intreaga.
Citindu-i scrierile, notajiile personale, ai tot mai clar sen-
timentul ca perioada dintre 1827 ji 1829 este cea in care fi-
zionomia spirituals a Bartolomeei a suportat o evolujie de-
finitiva, sub lumina Harului divin, conferindu-i definitiv
sipliul de "sora de caritate".
^i intr-adevar in 1827, tinara Capitanio a objinut de la du-
1 jvnicul ei invoirea de a depune votul "pentru cea mai inalta
perfec|iune". La ce anume se obliga prin aceasta, este lamurit
intr-una din scrierile ei care a devenit o formula prm care in
fiecare an acest juramint este reinnoit.
"Nelini^tita, dar cu inima generoasa §i convinsa, reinnoiesc
una dintre cele mai strinse legaturi ale mele, aceea de a
incerca prin toate faptele mele, prin felul de a gindi si a
vorbi, sa cunosc in mod limpede ceea ce inseamna sa fii
desavirsit. Prin aceasta ma oblig sa nu ma caut pe mine
insami, ba din contrS sS- mi tagaduiesc pornirile, sa traiesc in
suferinja, sa caut modestia ^i umilinjele: intr-un cuvint ma
oblig sa nu am nici un gind §i sa nu pronunj nici un cuvint

59
decit spre slava lui Dumnezeu pentru binele sufletului meu
al altora. Acesta este ciocanai^ul care va trebui sa bata
mereu in acjiunile mele, acel depot care trebuie sa rasune
permanent in urechile mele, gindul care trebuie sa ramina
permanenent fixat in mintea mea: Bartolomea, nu-p aparpi,
ci e§ti in intregime a lui Dumnezeu, nu trebuie sa te cauji pe
tine insati, ci numai gloria Lui; aminte^te-|^i ca din dragoste
pentru el, e§ti strict obligata sa duci o viaja desavir^ita, sa-{i
infrinezi gusturile proprii, chiar ^i cele ingaduite, §i sa nu faci
pentru tine decit lucrurile strict necesare; amintc§tc-^i ca
juramintul este facut §i ca va trebui sa dai seama la tribunalul
lui Dumnezeu daca nu vei ramine fidela acestui legamint.
Dragostea divina face insa totul placut; ceea cc voi face din
dragoste nu mi se va parea niciodata greu".
Aeeste angajamente nu excludeau devotamentul ei in ac-
tivitajile caritabile §i apostolice in care tinara era Jeja impli-
cata cu toata fiin^a. Bartolomea i^i traia cel de-al douazecilea
an de viaja §i zilele ei erau, a^a cum am vazut, in intregime
dedicate ^colii, spitalului, parohiei, saracilor, de|inu{ilor, ti-
neretului din Lovere; dar cu toata daruirea ei in acte de cari-
tate, adesea in rugaciuni, in meditajii, in zilele de reculegere
spirituala, tinara se intoreea cu gindul, cu o dorinja nostal-
gica, la manastirea Clariselor sim|ea o chemare aproape
irezistibila spre acea viaja ascunsa, lini§tita, solitara, unde fie-
care suflet traia in datoria propriei sfinjiri. §i adesea simjea
in inima siguran|a ca in aceasta aspirape se manifesta, pentru
ea, voin^ lui Dumnezeu. §i totusi pasul decisiv, care ar fi
putut-o duce la manastire, nu 1-a facut niciodata. Ansamblul
miraculos al faptelor ei caritabile o Jinea ca pe o prizoniera:
era o inchisoare a iubirii in care se simtea foarte bine, dar
care ii dadea §i senzatia unei mari liberta|i, a unei extinderi
tot mai mari care se deschidea spre infaptuirea binefacerilor
§i ^caritapi p ale carei limite nu le putea descoperi.
Incepea sa imboboceasca frumoasa floare a carei saminja
fusese sSdita in sufletul ei chiar in anii copilariei, la S. Chiara,
cind incepuse sa-p viseze viitorul in pacea, smerenia §i
penitenta dintre acele ziduri. De atunci, insa, mina pro-
videnpala a Domnului o conducea cu gingape p aproape pe
nesimpte pe alte poteci.
Integrindu-se in mediul social din satul ei, dupa revenirea
in mijlocul familiei, printre experience p dificultaCi mereu
reinnoite, idealul de caritate faja de semenul ei o cuceri, iar
chemarea spre viata manastireasca deveni tot mai rara, a^a
incit, la mai pu^in de un an de la juramintul ei de perfecCiune,

60
Bartolomea pronunta, in februarie 1829, legamintul "de cari-
late".
Formula folosita initial ji periodic reinnoita constituie un
document capital al evolu^iei lamuritoare pe care 1-a produs
in ea conceptul de perfecpune §i totodata reprezinta una din
paginile cele mai emoponante ale scrierilor tinerei care abia
implinise, atunci, 22 de ani.
"Bunul meu Isus Christos, ^tiu ca dragostea Ta nu poate fi
desparpta de adevarata dragoste pentru aproapele: iata de ce
eu, dorind sa-Ji fac placere in totul p sa satisfac aspirapile
launtrice pe care mi Le-ai trimis, aici in prezenja Sf.Treimi,
a S.Maria, a ingerului meu pazitor, a S.Luigi, a sfm|ilor mei
protectori p a intregii Curji Cerepi, fac juramint sub levi
(adica sub invinuirea de pacat) de a oferi semenului meu
intreaga caritate, atit spirituals cit p corporals, prin tot ce
imi va sta in puteri. De acum inainte, tot ceea ce mi-a dSruit
Dumnezeu nu mai consider cS imi aparpne, ci este un bun ce
mi-a fost dat pentru ca eu sS-1 folosesc m beneficiul aproape-
lui meu. Viata, sSnatatea, inteligen^a, activitatea p tot ce voi
avea, le voi tolosi in beneficiul p u^urarea frajilor mei".
Putem sS ne intrebSm dacS acest al doilea legSmint nu a
determinat-o pe Bartolomea sS renunte sS-1 mai reinnoiascS
pe primul, cel al perfectiunii? Nu, de bunS seamS. Ea nu
gSsea cS ar fi o incompatibilitate intre aceste douS fSgSduinti.
Ea impSrpse activit^ile sale posibile in douS categorii: cele
puse in serviciul lui Dumnezeu p al semenului p cele puse in
serviciul propriului egoism. Primele fSceau parte din catego-
ria perfecjiunii, in schimb celelalte fSceau parte din categoria
imperfecpunii.
Momentul respectiv a fost parcS o luminS care s-ar fi
aprins in via^a ei: de la aceastS datS, con^tiinja vocapei sale
pentru o viajS de caritate activS a devenit clarS p constants.
latS ce scria intr-una din meditapile ei din cadrul exercipilor
spirituale: "Simt cS Dumnezeu mS cheamS la un institut reli-
gios al cSrui scop sint faptele de milostenie".
Dar care era acesta? Ea nu cunopea o institupe care sS
potoleascS spiritul ei de rugSciune p gjija apostolatului. Este
mteresant de subliniat cS dep Bartolomea nu cunopea nici
un institut religios dedicat operelor de caritate, Biserica nu
ducea lipsS de a§a ceva in vremea respectivS, adicS in acel
secol al XlX-lea in care setca de libertate p dorinta de a se
dezrobi de orice legSturS nu cunopeau nici o opreiipe.
Exact alSturi de devierile de conpiin^S nSscute dm Revo-
lupa F'rancezS vor apSrea fermenp noi p vor intra in mod

61
providential in istorie oameni noi pentru care valorile demne
de a fi salvate erau credin|a §i morala. Este o societate in
fierbere ^i in transformare, aceasta societate a secolului al
XlX-lea, care prin roadele ei folositoare prezinta §i o mare
inflorire a congregatiilor masculine ^i mai cu seama feminine,
care au etalat toate posibilitajile lor in favoarea binelui §i a
apostolatului in scopul ajutorarii omenirii suferinde.
Dar Bartolomea nu era chemata sa faca parte din una
dintre acestea. Poate ca, daca ar fi cunoscut vreuna, s-ar fi
indreptat spre ea cu tot elanul; insa, in mod providential, n-a
aflat de nici una dintre recentele intemeieri, a trait mai multe
luni de dureroasa nesiguranta §i, in acest timp, Dumnezeu o
pregatea sa fie infaptuitoarea unui vast protect al Sau.
Don Bosio, parintele ei spiritual simtea §i el ca mai trebuie
sa cugete §i sa se roage pentru a §ti care ar fi planurile Dom-
nului in legatura cu acel suflet atit de dotat §i privilegiat. Ast-
fel ca Bartolomea care, pentru a nu §tiu cita oara, solicita un
raspuns hotarit din partea celui pe care il considera re-
prezentantul lui Dumnezeu in problemele sufletului sau auzi
un raspuns dat cu priudenta obi^nuita: "Vei face noviciatul in
lume, indeplinid ocupatiile zilnice ca si cind ai face parte
dintr-un institut religios, in a§teptarea altor po.runci de sus".
Aceste cuvinte au fost de ajuns ca s-o lini^teasca, fiind
sigura ca §i de aceasta data, Don Bosio i-a transmis vointa lui
Dumnezeu. A§a incit aceasta novice exceptionala, petrecu
citeva luni de activitate intensa ^i lini^tita, tinjind dupa ziua
in care Providenta o va conduce in locul binecuvintat unde
Juruintele ei de supunere, castitate ^i saracie vor fi acceptate
publie de Sfinta Biserica Mama.

62
XVI
UN PROIECr TEMERAR

in aceasta imprejurare Bartolomea a continual sa


gindeasca sa munceasca in lumina crcdinjei ei Nu a comis
naivitatea sa ramina pasiva in a^teptarea "semnului din ccr",
ci a solicitat cu rugaciuni §i penitence harul divin al unci
iluminari interioare care sa-i arate calea de urmat.
§i astfel intr-o zi, din rugaciunea ei lini^tita ^i plina de
credinja s-a nascut, sigur §i limpede, un frumos proiect
temerar: daca nu cxista institutul religios capabil sa salisfaca
dorin^ele ei de rugaciune ^i de cantate activa, atunci era
necesar sa fie infiinjat, era necesar sa ia ini^iativa ca sa-i dea
viata.
Nu se poate spune^ca ideea a fost in ea pe de-antrgui
noua fara precedente. Inca din anii adolescen|ei §i ai primei
tinere(i, dar mai cu seama din timpul reculegerilor spirituale
de la Sellere, Bartolomea se dusese adeseori cu gindul la
ideea de a infiin|a, cu adevarat, o institujie ai carei membri
sa se consacre faptelor caritabile. Dar de aceasta data acela^i
gind i s-a infiripat in minte ^i i s-a insinuat in suflet cu o
graba noua care parea sa inlature orice dubiu ^i sa nu admita
nici^ o impotrivire.
li vorbi despre acest lucru duhovnicului ei, care - chiar
daca nu i-a raspuns printr-un consens explicit, nu s-a impo-
trivit proiectului, ba chiar il lua in considera^ie ca o voin|a
divina probabila care, treptat, ar deveni tot mai evidenta.
Bartolomea a fost foarte lericita §i in citeva luni inima ei
dobindi o siguran^a lini^tita, careia tinara §tiu sa-i dea ^i o
solida baza de concretefe pe care i-o sugerau spiritul sau
practic si bunul sau simj innascut. Gindca, de fapt, ca operele
de binetacere pe care le infaptuise in sat raspundeau nevoilor
din orice timp, §i prin urmare nu trebuiau sa fie nesigure ^i
precare precum viata umana; sc gindea ca ^i dupa moartca ei
vor mai n bolnavi de ingrijit, saraci de ajutat, copii de educat
§i instruit, suflete de salvat. Era prin urmare absolut necesar
sa i se dea acestei dorinje extraordinare de apostolat o noua
consisten^a care sa-i deschida por|ile viitorului.
A^a ca atunci cind, in 1829, s-a retras la Sellere pentru re-

63
culegerea obi^nuita anuala, ii vorbi Domnului despre proiec-
tul sau in^elept cu atita siguran^a, ca printre notajiile perso-
nale din zilele acelea se gasesc trasate liniile generale ale in-
stitutului "ei". Este lesne de inchipuit freamatul dragostea
arzatoaje din acele zile singuratice din care s-a nascut o mare
opera. In acele zile, rugaciunea Bartolomeei mereu extrem de
simpla a gustat desigur din bucuria conversapei intime cu
Dumnezeu, p tinara a trebuit sa descopere cu sufletul ca
bogapa pe care o pnea m miini nu era opera sa proprie.
Dumnezeu a indrumat-o cu mina Lui parinteasca iar in anii
urmatori o va incfedinja solemn Bisericii Sale.
In bucuria intima a acestei surprinzatoare siguranje, la 7
decembrie 1829, in ajunul sarbatorii liturgice a Naperii Fe-
cioarei, Bartolomea a scris o rugaciune simpla, dar care s-a
dovedit inspirata, in cursul anilor urmatori:
"Scumpa Marie Copila, ip incredinjez Institutul (Ordinal)
nostru: te rog, nu lua in seama nevrednicia mea... nadajduiesc
totul de la Tine. La picioarele leaganului Tau ma plec p nu
vreau sa ma indepartez niciodata. la seama la top. Ridica, o
Marie, din leagan, minu(a ta cea ginga^a, p imparte tuturor
binecuvintarea".
Binecuvintarea pe care Capitanio o cerea de la Preacurata
a venit: a lost bogata, materna, trezind sufletele chemate sa
infaptuiasca opere de binefacere. O confirma, de fapt, glasul
oamenilor din popor care, prin tradipe, le numesc pe fiicele
Bartolomeei Capitanio "Suore di Maria Bambina" (Calugarije
ale Maicii Domnului Copila).

64
XVII
DURERI §I lARA^I DURERI

Cucerirea pe care tmara Capitanio o facuse era aceasta:


certitudinea interioarS c3 este chemata s3 intemeieze o con-
gregatie religioasa care sa se dedice tututor operelor de cari-
tate. lar pentru un temperament activ domic de realizare
ca al ei, aceasta insemna sa inceapa de indata treaba ^i cu un
elan nemcetat. Dar nu este obligatoriu ca orice infaptuire s5
fie proportional de aceea^i intensitate dup3 cum a fost conce-
puta. Ba din contra, istoria arata c3 marile opere se ivesc cu
d ificu ltate depa^ind un anumit numar de ob stacole,
inver^unate sau viclene ca ni§te conspiratori.
Printre obstacolele care au navalit asunra proiectului dorit
cu ardoare de Bartolomea, cel mai considerabil, primul in or-
dine cronologica, cel mai tenace, cel mai nelini^titor a fost
lipsa posiblitatilor financiare. Tinara ^tia bine ce cistig
obpnea mama Caterina din pravalia ei, parohul probabil ca
i-a adus la cunostinja la cit se ridicau resursele financiare ale
parohiei care, chiar daca nu erau sarace, erau oricum destul
de modeste; calculase de asemenea pe ce binefacatori ar fi
putut conta, dar ajutorul lor n-ar fi putut fi de folos decit
dupa inceperea ac|iunii, ^i nu pentru construirea unui
a§ezamint nou. tnfiin^area unei congrega|ii a surorilor de
caritate impunea in mod concret prezenja unui capital, fie el
^i modest, care s3 ajunga pentru a cumpara o casa §i macar
ceva mobilier. Bartolomea prevedea dificulta^ile ini^iale ale
acestui proiect, dar era totu§i foarte sigura ca, intr-un fel sau
altul, Providen|a i§i va face simpta prezenja.
In ziua in care i-a expus fra|e§te planul sau Caterinei
Gerosa, a simpt cu siguran^a ca lucrarea va fi incheiata. Dupa
moartea parinplor, care fusesera negustori de piei, Caterina
Gerosa rimasese singura p bogatd. Pusese deja la dispozipa
zelului Bartolomeei o casa care a fost folosita ca oratoriu p
o alta, mai mare, care a fost amenajata ca spital; subvenpona
din toata inima orice opera de binefacere p nu parea ca ar
avea intenpa sa pastreze multul care ii mai ramasese pentru
viaja ei viitoare sau pentru vreo ruda iubita. Traia modest p
nici una dintre rudele ei nu avea nevoie sa fie ajutata de ea.

65
Exista numai o batrina matu^M care se arata ingrijorata de
generozitatea nepoatei dar, cel pu(in la mceput, Caterina,
care era destul de maintata in virsta, nu a luat-o in serios.
A§a ca ii promisese Bartolomeei s-o ajute cu averea sa, iar
tinara, care de luni de zile cerceta voia Providen^ei, se simji
in cele din urmS iuata in seama $i i se paru ca nu-^i mai
poate dori nimic altceva. Dar a fost o fericire trecatoare,
deoarece atunci cind Bartoiomea a inceput sa-§i expuna
generoasei sale donatoare, planul temerar pentru operele de
caritate la care aspira, i§i aadu imediat seama ca a dat o lo-
vitura dur3 firii modeste, timide, tematoare a Caterinei Gero-
sa care, in fa{a proiectelor prezentate de tinarS a ramas muta
§i descumpinita. Ea era cu miinile pline de diaruri, care nu
^tia cum sa le dSruiasca, iar Bartoiomea cu sufletul plin de
dragoste nu putea sa le distribuie. A fost o mare durere pen­
tru amindoua. Caterina suferea din cauza nesiguran^ei ei,
Bartoiomea din cauza neputinjei. t§i vorbira acfcsea, inde­
lung. Caterina o aprecia, o admira §i o iubea pe tinara ei
prietena, dar temeritatea ei o descumpanea. Ar fi fost in
stare s-o ajute in orice facere de bine, i-ar fi dat totul din
toata inima, ar fi lucrat, s-ar fi sacHficat cu bucurie, dar ideea
aceea de a se organiza pentru a infiinja o congrega^ie de su-
rori de caritate Hu reu^ea s-o imparta^easca deoarece i se
parea un rise infrico^ator.
Cele doua femei, amindoua cinstite, amindoua sfinte,
amindoua placute lui Dumnezeu, continuau sa se intilneasca,
sa discute, sa se roage.
- Sintem doua biete femei, nu sintem in stare sa facem
nimic, repeta Caterina.
- §i eu sint convinsa de acest lucru, spunea surizind Bar­
toiomea, dar daca Dumnezeu ne va binecuvinta...
Si adauga in inima sa: "Totul se va infaptui".
§i de fapt amindoua spuneau adevarul.

In timp ce Bartoiomea se aga|ase cu curaj de speran|a ei,


batrina matu^a a Caterinei Gerosa, tot mai alarmata in
legatura cu ceea ce se auzise despre proiectele Bartolomeei
§i de generozitatea nepoatei, iji pregatea opozijia; ^i intrucit
nepoate ^i matu^a aveau o sene de bunuri in comun pe care
pnma le folosea, nascoci un mijloc fara gre§ de a o impiedica
pe Caterina sa cedeze averea §i anume refuza cu incapa^inare
sa accepte orice imparjire a bunurilor.
Caterina se vazu dintr-o data cu miinile legate ^i cu inima
strinsa de nesiguranja §i spaima. Se terminase seninatatea

66
obi^nuita pina servitoarca ii facca rcprosuri cu aroganja,
iar pacea ei launlrica sc afla in marc pcricol. Au fosl cilcva
luni tcribilc in cclc din urma, pcstc toatc ca/u o lini;jlc
prclungita.
Bartolumca era indurcrata, dar nu renun^ase deloc la
proicctul ei. Injelegea foartc bine ea niei o solute omeneasca
nu-i va fi de ajutor, dar privirea ei interioara mai pastra acea
lumina patrunzaloare care, chiar ^i atunei cind lacrimile
creaza peste ochi un val, §tiu sa vada chipul lui Dumnezeu. Si
in chipul divin al Dumnezeului ei, tinara ^lia sa gaseasca, la
oricc intilnire cuearistica, nadejdca ei de neimblinz.it. De
aceea, in pofida acestor zbatcri dureroase, extenuanle, Barto-
lomea gasea for(a sa scrie cuvinte precum aceslea: "Sint dis-
pusa sa a^tept ^i 100 de ani daca lui Dumnezeu ii place acest
lucru, §i voi fi la fcl de mul^umita daca Dumnezeu nu vrea ea
sa reuscasca acest proicct sau daca vrea ea eu sa nu iau parte
la el".
Avu zile intunecate si chiar nelini^ti intcrioare, a§a incit
i-a spus duhovnicului: "Oriee zi mi se pare un secol, atit de
mult doresc inceperea proiectului acestci Congrega^ii". Dar
apoi se insenina si gindea ea daca opera aceasta era dorita
de Dumnezeu, El o sa prevada totul chiar daca vor fi mai
mici par|ile din averea Gerosei. Cu toate acestea suferi mult,
plinse, p etrecu nopli de insom nie, luptind im potriva
ncincrederii ^i a oboselii. !^i a trebuit sa lupte pina la limita
propriilor sale for^e, daca intr-o zi, temindu-se ea face prea
pupn, sc jura - cu acea voin^a miraculoasa care i-a fost pro-
prie - sa se dcdice realizarii "Congregajiei sale".
Bartolomea nu banuia totu^i ea lovitura cea mai puternica
§i mai dureroasa pentru spiritul sau de credin^a ayea sa-i fie
data in curind. Veni pe nea^teptate, pe negindite. Intr-o zi se
raspindi zvonul la Lovere ea don Angelo Bosio a fost trans-
ferat la seminarul din Brescia in calitate de rector. A fost o
mare durere pentru^ to(i locuitorii din Lovere ^i o dezolare
pentru Bartolomea. In acel moment i s-a parut ea intr-adevar
este irealizabil proicctul imaginat ^i se inspaiminta simjin-
du-se fara speranja. I sc paru ca este singura ^i din aceasta
cauza absolut neputincioasa.
Au fost ore cum plite, dar Bartolom ea nu-^i pierdu
increderea ca la urma urmelor Dumnezeu era cel care con-
ducea evenimentele. Ba chiar dupa ce i^i reci^tiga optimismul
sau echilibrat, ii scrise lui don Bosio: Cine ^tie daca vreun
accident neprevazut, nu va va readuce in sat!'
^i chiar atunei, autoritatea ecleziastica examina unele mo-

67
live invocate de batrinul §i §ubredul paroh din Lovere i-a
ordonat lui don Bosio sa ramina in sal.

A fost ultima mare incercare din care Bartolomca ie§i...


inaripata! Cine ar mai fi putut s-o opreasca acum?

Exact in faja spitalului din Lovere era de vinzare o casa.


Bartolomea o cercetase de multe ori, apoi i^i dadu seama ca
in inchipuire i^i petrecea deja acolo zilele sale viitoare,
printre bolnavi, pe de o parte, cu tineretul din sat §i surorile
care ii imparta^eau idealul, pe de alta parte. Bartolomea
mingiia cu privirea acea cladire ori de cite ori se ducea la
spital sau revenea acolo, catre seara, ^i simjea o emope as-
cunsa, intima. §i intrucit posibilitatea de a incepe acea lu-
crare a lui Dumnezeu nu lusese respinsa, tinara reincepu sa
cer^easca pe la prietene, o ruga pe Gerosa sa-si menpna
promisiunile, il solicita pe don Bosio sa inlature nltimele ob-
stacole, se supuse cu curaj neincrederii ^i batjocurii, dar grabi
tr’atativele pentru cumpararea acelui imobil.
La 22 martie 1832 contractul a fost incheiat: Bartolomea
si-a petrecut desigur in ziua aceea citeva minute rugindu-se
lini^tita, iar saracia, dezolarea acelor ziduri, nu i-au mic^orat
entuziasmul sarbatoresc care ii umplea inima.

68
x v i ii
UN MESAJ D E DRAGOSTE

Don Bosio, care era un sacerdot de profunda spiritualitate


care avea sentimentul faptelor lui Dumnezeu, a lasat lu-
crurile in voia lor. Evenimentele ii demonstrasera care era
voin^a divina in ceea ce o prive^te pe Capitanio. Totul a evo-
luat in lini^te, a§teptind ca incilcitele situa|ii sa se rezolve
prin suferin^a rugaciune. Rezultatul era prin urmare, in
mod sigur, transpunerea in viaja a unui plan al Providenjei.
Dupa aceste considera^ii fa^a de lucrurile intimplate, don
Bosio a in^eles ca acum lucrarea avea nevoie de un program
de subzisten^a de activita^i care sa-i imprime o fizionomie.
Bartolomea cugetase suferise de ani de zile, imaginea con-
grega^iei sale se gravase in suflet pentru totdeauna, o sim|ea
ca pe o parte a viepi lui. De cite ori, atunci cind realizarea
proiectului era inca atit de departe, ca dintr-o revarsare a i-
nimii, Bartolomea n-a luat creionul p a fixat pe hirtie ima-
ginile pe care le avea in suflet! Acum ca duhovnicul ii cerea
sa redacteze un program, nu-i raminea decit sa recapituleze
conceptele esenpale asupra carora meditase adeseori cu in-
teligenja p dragoste. §i scrise in felul urmator:
iBaza Institutului va fi via|a de caritate, indeosebi in spri-
jinul tinerilor aflap in pericol (fara sa fie excluse de aici per-
soane de alta virsta, stare sau caracter, cu condipa sa aiba ne­
voie de ajutor din punct de vedere spiritual sau fizic), a
orfanilor, a saracilor (care vor fi pnu(i in Institut cu asigu-
rarea mijloacelor de existen(a pina ce vor crepe p se vor
pregati pentru o anumita meserie), a bolnavilor in spital p la
domiciliu. §i in general vor fi incurajate toate acpunile pe
carp le sugereaza caritatea in beneficiul semenului nostru.
In plus se va arata o mare grija pentru impodobirea bise-
ricilor, pnerea in ordine a ve^mintelor bisericepi p a lenjeriei
sacre.
Un alt obiectiv fundamental va fi cel al vielii contempla­
tive in a^a fel incit o buna parte din zi sa fie consacrata
rugaciunii p reculegerii. Se vor face totup pu(ine rugaciuni in
comun, pentru a nu reduce din timpul consacrat actelor de
caritate p pentru a nu aglomera pe cei care p a§a vor avea

69
mult dc lucru.
Fiecarc membra a Inslilutului il va copia in sine pe Isus.
in loatc acpunilc il va imila pe FI.
Voturile vor 11 Irei: de castilate, de aseullare !ji de saracie;
nu §i de clau/ura.
Caracleristicilc inslilutului vor fi caritatea, blinde(ea ^ji
smerenia, ascmenca divinului MintuiU)r.
Pcrsoancic care sc consacra acestui Institul vor avea o
adinca pielatc, virlu(i deosebite !ji vor indragi indeosebi pe
lincri. Vor fi acccplatc lara sa sc (ina scama dc bunurilc pc
care pot sa Ic aduca cu sine !}i nu sc admilc nici o ciudajcnic
la nici una".
A fost scris totul dintr-o data, cu acca caligrafic a ci lim-
pede ^i sigurii, fara taicturi, fara rc\cniri, in cuvintc care cx-
primau atit dc bine Urea ci holarita, claritatca idcilor sale,
limpc/imca inlcrioara. ContactuI cotidian cu ncvdlc ccic mai
diverse ale alitor pcrsoanc, ii daduscra BarloKiincei o tics-
chidcrc cu totul gcncroasa spre viala, o disponibilitatc Con­
stanta fa(a dc lop, o cunoa^lcrc profunda a acclui "a sluji" cu
marinimic care rcprc/inla viaja crc^lina injcicasa ^i iubila.
A^a incil. Ircbuind sa-^i exprime gindul cu privirc la mslilupa
carcia ii dadusc viaja, nu pulca sa nu o vada ,^i sa n-o aijc/c
intr-o aliludinc discrcla, dar lotala dc scrviciu, in Biscrica
Doninului.
In scara in care, din supuncrc, a rcdaclat aceste niHc, in
singuralatca camcrei sale, in linij^lca nocturna a casci, dupa o
/i intensa de aclivitalc, Bartolomca a scris dc lapt un mesaj
dc iubirc care avea sa iasii din salul sau si apoi chiar din (ara
sa pcnlru a ajungc in pnuluri foartc indcparlatc. La lumina
plapTnda a unui opaip la masa ci dc lucru, ca ‘fi in altc scri
prcccdcnle, linara scria, dc accasla data, o scrisoarc cillrc
ncnumara(i dcstinatari: calrc tincri, calrc bolnavi, catre
saraci, ciitre lop cci allap in sufcrinla, cart)ra Ic intindca o
mina bincfacato arc ^i Ic dcschidca brajclc pcnlru o
imbrap^arc dc solidaritalc fra(casca. Cu o vi/iunc atit dc
sigura dc luminoasa asupra misiunii sale, linara a trasal in
mod spontan, pentru sine ^i pcnlru ccIc care vor veni alaturi
dc ca in congregape, dircepi dc acpunc capabilc sa indrumc
^i sii suspna oricc forma dc carilatc. Nu a vorbil dc clau/ura,
dc orcic dc rugaciunc in comun, dc munca lini'ftita in chilic,
chiar daca toatc acestea Ic admirasc §i Ic aprcciasc in anii pc-
trccup la -S.Chiara. Vorbi numai despre opcrc dc caritatc.
Dar care? Toatc. Toatc acclca care crau dc folos semenului.
Catcrina (icrosa fremata ^i sc intreba unde avea sa ajunga

70
icmcrara ci tt)vara!ja. In schimh, BarloU)mca sc bucura
caula sa descopcrc cc anumc ar mai pulca nascoci pcniru a-i
face pc oamcni sa simtii ca Duninc/cu inscamna iubirc.
Citind acest program nu ai impresia ca ar fi ceva cu totul
nou; dar ircbuic sa avem in vcdcrc vremea rcspcctiva. Pc
alunci Bartolomca n-ar fi pulul dcsigur sa gascasca ceva
ascmanalor pcniru idcalul sau printre inslitupilc rcligioasc
ale limpului. Cca pc care ca insa^i o cunoijtea, manastirca
S.Chiara, fiind o manastirc dc clauzura, era in mod ncccsar
limilata, in apostolal, la ccca cc sc pulca face prin invajaminl.
Linica inslilupc inlr-un fcl dc lip rcligios, care acfiona in
mod dcschis, era cca a Fiicclor Carilapi S.Vincenjiu dc Paoli
M allele dcrivalc din accasla, cum ar fi S.Ciiovanna Anlida
Thourcl, pc care insa Bartolomca nu o cuno^lca.
Pc dc alia pane, accslca porniscra la drum cu un fcl dc
program minim diclal dc smcrcnic ^i, din accasla cau/a era
foarlc frumos ^i mcriloriu, dar inloldcauna limital din puncl
dc vcdcrc programalic.
In schimh Barlolomca, fara sa aspire in mod ncccsar la
acliuni prea inallc dar fara sa sc limilczc numai la accslca,
propunca inconijlicnl un program foarlc Icmcrar prin faplul
ca nu limila opera fcmcilor, considcrata alunci cscnpalmcntc
limilata, cu at it mai mult cind era vorba dc calugarijc.

D atorita uncia dinlrc acclc coincidence care Ircbuic


numitc providcnlialc, accasla dcschidcrc a fost caractcrizata
dc Bartolomca cu accca^i formula utilizata dc vS.lgnazio dc
Loyola pcniru a defini apostolalul iczuililor: imitarca aposto-
latului lui Isus Christos, insu^i. Dar dacii lucrul acesta poatc
piirca dcstul dc evident pcniru oorganizape dc barbaCi apos-
tolici. ircbuic sa-l considcram ca o culczanCa inspirata §i an-
ticipatoarc cind c vorba dc o congregape a fcmcilor, cc lua
liiiga intr-o cpoca in care fcmcia era in cu lotul alia situape.

Congregapa nu fusese inca oficial intcmciata, dar tinara ci


fondatoarc Ircbuia deja sa sacrifice pcniru ca o parte a viepi.
Din supunerc fab"» dc indrumatorul ci spiritual, ca scrisese
deja li.iiilcy dc baza care aveau sa dca institupci o amprenta
original;!. li icijiscrii din minlc p din inimfi, p Ic iubca.
Sc ivi insa o dificullalc: cum sii obfinfi aprobarca din par-
lea auloriUiplor ccicziaslicc ^i civile? Intrucit conpnea carac-
tcristici singularc dc activitatc, chiar noulatc, cxisla tcmcrca
ca aprobarca va fi impicdicatri sau aminata cine ^tic cit, toe-

71
mai pcntru ca era vorba de o inslilupc cu tolul noua.
Episcopal de Brescia, Mons.Gabrio Nava, 1-a sfatuit pe
don Bosio s-o lamureasca pc linara fondatoare sa acceple re-
gulilc deja aprobale, de exemplu celc adoptatc de congre-
ga^ia infiin|ala de Antida Thouret ji care corespundeau
aproximativ cu ideea noii congregapi ce avea sa apara la
Lovere.
Bartolomca a injeles ca aceasta era singura calc pcntru
a-^i^atingc |elul ^i a acceptat.
In scrierilc sale nu cste un cuvinl de amaraciune care sa
se refere la acea renunjare. ^i totu^i ar ircbui sa sc cunosca
bucuria ^i truda profunda a conceperii unui proiect de binc-
facere pcntru a ^ti ca o mutilare ca aceea a constituit o rana
foarte dureroasa. Bartolomca a pastrat in inima regulilc
"sale", senina, increzatoare ^i plina de speran^a ca ^i celc care
ii fusesera propuse vor putea sa faca sa progreseze opera
pusa in scrviciul Bisericii. Cu accl spirit liber, agil ^i foarte
prompt cu care in mod obi^nuit sc consacra opcrclor de
b in cfaccrc, cu acea inteligcnja capabila sa surprinda
esenpalul ^i sa nu piarda timpul pcntru a se ocupa de ba-
nalitaji, cu acel sim^ al adcvarului ^i al smereniei care ii per-
mitcau sa cvalueze obiectiv diferitc cvenimente sau lucruri,
Bartolom ca a §tiut sa-§i spuna sie§i ca daca rez.ultatui
fundapei sale va fi nealterat ^i teafar, atunci p inima ei va fi
la fel.

72
XIX
LUPTA CU INIMA SA

Congragatia avea acum bazele sale foarte profunde ex-


trem dc solide: fusesera sapate nrintr-o munca foarte asidua
facuta CU credirUa, speranja, oragoste, sacrificiu cotidian,
smerenie. Erau intr-adevar temelii sapate in stinca, a§a incit
atunci cind furtuna s-a dezlanjuit, edificiul a rezistat fara sa
se clinteasca.
Capitanio suferise deja datorita unor atitudini ostile din
partea unor oameni din sat care din mcschinarie, din gelozie,
din lipsa unei lumini interioare, din egoism, nu in|elegeau ac-
tivilatea ei in slujba binelui. Acum, dupa ce achiziponascra
casa aceea modesta p demonstra tuturor ca tinara voia sa
faca aepunea ci caritabila intr-un mod organizat p stabil, se
ridicara voci pupn binevoitoare, altelc care exprimau
neincrederea sau o ostilitate fapja. Bartolomca a acceptat §i
aceste lucruri in strafundul inimii ei, a examinat inca o data
in plus oricc aepune sau dorinja a sa, apoi, incurajata de don
Bosio, a perseverat pa calca pe care pornisc cu o lini^te
cchilibrata si cu o sinccra disponibilitatc la suferinja.
Dar asaltul cel mai violent impolriva proiectului abia
nascut, a fost cel care i se ivi in suHpt cind, odata incheiate
pregatirilc cele mai urgentc, simp ca este aproape ziua cind
se va desparp dc familic. Era hotarita sa depa^easca p acest
moment, nimic in lume nu ar fi oprit-o, acest lucru il ^tia
foarte limpede; p totup cind incerca sa determine precis ziua
p clipa plecarii din propria casa, sc simjea bintuita de o ne-
putin^a care i sc parca dc neinfrint. Nimic nu se schimbase in
dorin^clc ci, in intensitatca dragostci sale, p totup acum cind
sosea ora infaptuirii se simjea incapabila, ip simJea inima
zdrpbita.
Impresurata de o asemcnea dezolarc, Bartolomca §tia
totup cum sa reaejioneze: ip scruta fiinja in adinc, il auzi pe
Dumnezeu care era stapinul absolut p ii promise, cu un
juramint, "sa dcpaseasca orice obstacol, orice repulsic, orice
ispitirc care i- ar fi putut fi impusa sau sugerala de rude, de
pricteni sau dc ca insap; sa nu sc mai considerc membra a
familiei sale p nici stapina a voinjei sale".

73
Mama sa, Catcrina, ji sora Camilla ijliau, la rindul lor, ca
inlaptuirca accstui ideal al Bartolomeci Ic impunca ^i sullctc-
lor lor o rcnuiUarc durcroasa. Vedcau cu nclini^te cum avan-
sau lucrarilc de rcconstruc(ic ^i rcfaccrc a casci cumparatc.
Cind tolul va fi in ordine, va veni clipa atil dc Icmuta a
desparprii. Dar inima nu sc pololca. (iindul Ic casa lor fara
Barlolomca, farii seninatalca p acliviiaplc ci, fara grijilc ci
plinc dc afccpunc, Ic facca de ncconsolat. Barlolomca simlca
acest lucru, dar accepta ca pc sullclul ci sa apese, in afara dc
durcrea desparprii, p accea dc, ncconsolat a dcsprindcrii dc
doua fiin|c pc care le iubca nespus. Mama ci sufcrisc alii dc
mull, li rcvcncau in minlc anii cci tripi cind lalal ci o pcrsc-
cula cu o gclozic fara noima. o batca, o insulla fara sa-i pese
dc fctclc lui p dc vccini. li vedea din nou lacrimile ascunsc,
sfiala ci, truda ncincctala. Sc intorcca cu gindul la anii cum-
plip cind Camilla, ranila in sensibilitatea ci dc mcdiul agitat
al lamilici, rccurgca la cuvintc dure p la gesturi lipsitc dc res­
pect. Cite nccazuri ii ofcrisc viata mamci lor, Catcrina! !ji
acum ca in familic domneau pacca p dragostca, dupa cc
facusc p sufcri.se alita pentru a aducc in sinul ci calmul. pen-
tru ca Dumnc/.cu i-o ceruse, Barlolomca trebuia sa-p irans-
plantczc radacinile inimii sale intr-o familic nouii. Omenepe
vorbind, toatc acestea i sc parcau absurdc p ircalizabilc.
De cite ori nu i se intimplasc, in ultimclc saptamini cit
ramascse acasa, sa coboarc pcslc cclc trei femci o tiicerc
apasatoare, durcroasa. Nimeni nu indraznea s-o rupa pentru
ca plinsul care le statea in git punca stavila cuvintclor dc care
inima le era plina. In timpul zilci, treburile de la pravalie p
din casa le ocupau tot timpul mamci p Camillci; ^coala, spi-
talul p celelalte activitati ii absorbeau Bartolomeci toate
gindurile; dar scara, cind toate trei rcvcncau in intimitatea
ca.sei pentru a-p pctrecc ultimelc ore ale fiecarei z.ile, alunci
emopile cele mai profundc navaleau in sufletul fiecarcia, min-
Ica se umplca de amintirile cclc mai placutc, iar inima era
napadita de un sentiment de disconfort, de gol, de sin-
guratate. Nu arareori se intimpla ca o lacrima sa alunece pc
chipul mamei p ca sora ci Camilla s-o roage sa ramina acasa.
Nu ar fi bine sa se dedicc in continuare semenului traind in
familie? De ce sa infiin|ez.c o congregape noua, sa se oblige
sa traiasca laolalta cu strainii, sa infrunle riscul unui insuc-
ccs?
Tinara le-a explicat de mai multe ori ca aepunile caritabile
organizate sint mai eficiente p in stare sa ajute la infaptuirea
binelui, decit cele facute in mod individual. A incercat chiar

74
sa cxplicc cc inscamna For(a irc/islihila a unci chcmari dc la
Dumnc/cu, dar nu a rcuijil, cel pu(in in inlrcgimc, sa olipna
aproharc pcntru pri)icclul sau. a carui transpuncrc in via(a
era iminenta. Injelegea ca proteslele din parlea mamei ;ji Ca-
millei erau o reaeiie naluralii la o mare durere, pe de allii
parle, voin(a lui Dumne/eu se manifestase luminoasa ^i clara.
Inlre aceste doua cerliludini, care in acel momenl crau pen-
tru ea tulhuratoare inslrumcnle de lorlura, Barlolomea
raspunse inlr-un iikkI evanghelic glasului inspaimintal al i-
nimii ei; oare nu era adevaral cii Ircbuie sa implineasca
voinpi lui Dumne/eu? Aslfel, lamurilii din nou se pregali
penlru /iua sacrillciului pe care, impreuna cu duhovnicul ei o
fixase pentru 21 noiemhrie si i^i pregati mama ^i sora scriin-
du-le doua scrisori foarle alecluase. Ullimcle nop(i dc veghe
in casa parinl^asca le re/er\a persoanelor pc care Ic iubisc
cel mai mult. In scrisoarea adresata Camillei o incluse !ji pe
cea adresata mamei. scu/indu-se ca nu are forja sufleteasca
pentru a i-o trimite personal.

Scunipd si prea iubitd mamd,


Jin datorie d impotriva voinlci nu’lc iata-ma in fata uniii
pas care inscamna mull in iniina mca d care va fi si pentru voi
tin cui diircros. Siipcriorii mci au stabilit ca liinca viiloarc sd
inccapd citrsiirilc scold in localul fixat d ca micrcuri sd md
slahilesc acolo cu lovardselc tnele pentru a marca incepulul
acestei congregadi pentru care s-a muneit atila, sperind sd adu-
eeni rod folositor penlru soeielale. Ded pin cd vestea aceasla
va redesehide in inima voastrd o rand dureroasd d cd
anuntind-o mai devremc nu fac dccil sd anticipez suferinia
voastrd, totud, din respectul si supunerea pe care vi le datorez,
inainie de a o spune allora v-o spun voud, nigindu-vd sd md
insotiti cu bine'cuvinlarea voastrd sfintd. E dc prisos sd vd spun
cit de mult m d costd jertfirea unci mame edreia ii datorez
atitea, ba chiar ii datorez, dupd Dumnezeu, insdd viata mea.
Md apasd amamic pc inimd indurcrarea voastrd, pe care dacd
Dumnezeu nu m-ar ajuta, n-as pulea s-o suport; vd asigur cd
de n-as sti foarte limpede cd voealia mea este adevdrata vointd
a lui dumnezeu, n-as face acest pas pentru tot auntl din lumc.
Dar Dumnezeu este stdpinul tuluror. Sd-i facem mam d
scumpd aceastd jertfd; voi sacrificati o fiicd pe care ati iubit-o
intotdeauna, iar eu o mamd pentru care simt o mare dragoste,
respect si veneratie. El va accepta jertfa noastrd p intr-o zi nc
va rdspldli.
Vd cer iertarc din toatd inima penlni atitea nepldceri pe care
75
V/ le-am provocat fi pentni atitea neascultdri. Jenafi-iud pcnim
tot. Vd mulfumesc cii toatd dragostea penini grijile p pcnim lot
ce a\i fdcut pentni mine. Aminti(i-\il cd nu voi conteni sd fin a
voastrd p vd asigiir cd m d va biiciira tn mod deosebit dacd ve(i
apela la mine in tot ce voi fi in stare sd vd ajiit.
Amintiji-vd, pentni alinare, cd despdrfirea noastrd va fi
foarte dureroasd, dar iinirea noastrd in paradis va ft cii atit inai
consolatoare.
Hsus p Maria sd fie sprijinul vostni; Camilla ifi va fi alina-
rea. Eu vd cer incd odatd din sufiet bineciivintarea p ajiitonil
rugdciunilor voastre. Cii mii de sdmtdri..."

Bartolomea i§i consolase cu ginga^ie mama, spunindu-i:


"Aminte^te-{i c3 voi fi mereu a ta", dar Caterina simjca
mtrgul chin al unei pierderi definitive. §tia ca nu mai estc
cazul sa trag5 nSdejde ca lucrurile ce vor schimba, ca fiica ci
li va risipi durerea careia i se parea ca nu va fi in stare sa-i
supraviejuiasca.
§i printre lacrimi, dar cu mare cerdinja, incepea sa se
impace cu gindul in legatura cu marele gol care avea sa sc
faca in casa ei sarmana.

76
XX
lATA-MA, DOAMNE!

In ajunul datei de 21 noiembrie 1832, ziua Prezentarii


Preacuratei Maria la Templu, cxnd cadeau umbrele inserarii
51 clopotele de la biserica parohiala anun^au apropiata solem-
nitate cu batai sarbatore^ti, Bartolomea i§i adund.toate ener-
giile inimii si le oferi lui Dumnezeu ca sa le susjina ^i sa le
sporeasca. A doua zi dis-de-diminea|a cind acelea^i clopote
aveau sa trezeasca satul, tinara avea s5-§i parSseasca propria
cas| pentru totdeauna.
1^1 petrecuse noaptea intr-o rugaciune in care erau adu-
nate zvicnirile sufletului ei in sarbatoare dar §i ale inimii sale
ranite. In acea noapte, ultima pe care avea s-o petreca in
camera sa, tinara se incredinja cu totul lui Dumnezeu; in
acele ceasuri pa^nice ^i tacute, Bartolomea sin^i inca odata
bucuria profunda a pasului pe care avea sa-1 faca, simp feriei-
rea de a aparpne total p irevocabil lui Dumnezeu p pe aceea
de a-p consacra intrega via^a unui ideal de iubire.
De buna seama ca, in intimitatea sufletului sau, tinara des-
eopcri ca totul, in scurta sa existenja, purta amprenta Dum-
nezeului sau. Cugeta din nou, retraindu-le, la acele clipe in
care intuise planul pc care il facuse Providenja cu ea, ip
dadu seama ca idealul caruia i se consacra avea radacini
foarte adinci in trecutul ei de copila neastimparata, de ado-
Icscenta plina de voin^S. ip dadu seama, inca odata, ca
situapa societapi in care traia impunea ca Biserica sa inter-
vina efectiv, in numele lui Cristos care trecuse prin lume
facind bine tuturor, pusese la inima necazurile celor sarmani,
ale bolnavilor, ale celor nepiutori, ale tuturor celor care au
nevoie de ajutor. Toate acestea o umpleau de incredere p de
curaj. Se simp gata sa inceapa senina, in pofida tuturor.
Acum, a^a cum 1 se intimpla adesea, transcrise intr-un caiet
ccca ce ii trecea prin minte p prin inim^.
"lata-mS, o, lisuse, ajunsa in cele din urmS la momentul
atit de dorit al jertfei mele. Astazi, prin miinile Marici, am
norocul sa ma consacru deplin p farS c%le de intoarcere
Preamaririi Tale p slujirii aproapelui meu. In aceastS impre-
jurare, singurul meu sprijin epi Tu. ^tiu c5 sint ncvrednica.

77
nelrebnicS la loate, dar daca Tu vrei po(i ja ma ajup sa fac
si minuni. Nu ^tiu ce voi avca de facut; l{i promit numai,
Doamne, ca o sa implinesc bucuroasa tot ce-mi va cere cei ce
Te vor reptrezenta pe Tine Doamne, din toata inima. Ip
inchin linipca, reculegerea, pcntru a ma dedica in intregime
jiproapclui mcu. Jie ip indiin dcvotiunca, rug^ciunile p Sf.
Imparta^anic pcntru a face in schimb, a§a cum pi e voia.
Nu mai am nimic al mcu. Sint in intregime a Ta, in modul
care Ip place; accept din miinile Tale tot ce vei vrca sa pati-
mcsc in accst nOu mod de via{a p imi propun ca de aid
inaintc sa nu mai voicsc altccva decit pc Tine, vrcrea Ta,
binele> semcnului mcu.
Ji-o daruiesc mama mea; pii cit de mult o iubesc p cit ma
costa s-o parasesc. Primcpc ofranda, ajut-o p imbarbateaz-o.
Ip indiin pc sora mea; sa ai Doamne o grija dcosebita dc
ea,^da-i darul prepos al vocapei religioase.
Ip inchin toatc rudcic mclc, ip incredinjcz pc toatc pric-
tcncle, ip ccr ingaduin(a pcntru binefacatorii mei: ajuta-i,
Doamne, p salveaza-i pc top.
Aduc in miinile Talc pupnclc lucruri pe care Ic am, pen-
tru a n folositc dc cei sarmani. Eu am fost saraca dintotdcau-
na, iar de acum inaintc voi fi saraca de buna voic.
Tc rog, Doamne sa ma inso|e§ti cu Harul Tau sfint, sa-n i
dai insupirilc ncccsarc, sa-mi pastrez intotdeauna bucuria i-
nimii, credin{a in Tine, legatura cu Tine p un sfint curaj in
toatc lucrarilc facute spre lauda Ta. (), lisuse, poarta dc grija
casei noastre; eu nadajduiesc in harul p ajutoarele Talc p
daca va fi nevoic, n-o sa-mi fie teama sa-Ji ccr p miracole,
fiindca sint sigura ca le voi face.
Nu ma lasa, Doamne, fara prezenja Ta; fa sa sc con-
struiasca bisericufa.
Ip ccr p o alta insoptoare, care sa fie dupa inima Ta. Da-
mi-p Doamne grabnic, ca am marc nevoie.
In sfirpt ip inchin totul, pcntru ca eu nu mai vreau nimic,
pcntru ca voi face p voi patimi dupa voia Ta. In totul ma leg
de Tine p voi lucra, voi eugeta, voi vorbi p voi suferi cu
Tine".
Lumina nesigura a noii zile o surprinse inca in rugaciunc.
In noaptca aceea a inceput un dialog intim dc iubirc care
avca sa fie purtat pina in ultima clipa a viepi.
Bartolomca ip facu ordine in camera cu grija ei obi^nuita,
apoi cobori linipita scarile. In u^a casei .sc sim(i aproape su-
focata de imbraji^arilc mamci. Ea reaepona cu accl sentiment
de buimaceala pe care-I provoaca adcsea marile emopi. li

78
raaspunse mamei cu o imbra|ijare strinsa apoi grabi pasul pe
drumul pustiu spre biserica, inima ii batea in piept nebune^te,
mintea rcfuza sa gindeasca. Bartolomea era singura: in acele
clifie sim^ea, in inima sa, numai ecoul suspinelor mamei sale.
In biserica o gasi pe Caterina Gerosa, pe paroh ^i pe du-
hovnicul ei, don Bosio. Slujba a fost celebrata in fa^a altarului
Preacuratei, in prezen^a unui numar restrins de persoane
apropiate. Nici un semn exterior nu lasa sa se vada ca in
acele clipe se infatpuia ceva mare^ Dupa Sfinla Liturghie cei
doi sacerdo(i, Capitanio ^i Gerosa, se indreptara spre noua
casa aflata nu departe de centrul salului Lovcrc. Se deschi-
dea astfel, in acea inghe^ata diminea^a de noiembrie, prima
casa a fiicelor Bartolomeei Capitanio.
Intr-o camaru^a mai pu{in austera decit celelalte, care
probabil era destinata sa fie locul de rugaciune al micii co-
munita^i, foarte tinara fondatoare si generoasa ei tovara^a
ingenuchiara in fa^a chipului Maicii Domnului §i i§i inchinara
pentru totdcauna propnile viep.
Lumea din Lovere care asistase la modestelc pregatiri ale
casei, pupnele rude ^i prietenii apropia|i care crau la curent
cu evcnimentcle zilei respective, ^tiau, de fapt, doar atit: ca
doua fcmei din satul lor incepcau .sa traiasca impreuna pen­
tru a incepe o lucrare a caret finalitate era practicarea tutu-
ror formclor de caritate. Bartolomea Capitanio si Caterina
(ierosa ^tiau mult mai mult: atit una cit ^i cealaita §tiau ca
^i-au incredinjat propriile existence in miinile lui Dumnezeu
si ^tiau ca ceca ce se paslreaza in miinile sacerdotale ale lui
Cristos devine jertfa. Nu pastrascra nimic din ceea ce ar fi
vrut sa tina pentru sine nici din egoism, nici de teama pentru
viitor. Nu-^i exprimasera rezerve si nu pusesera limitc darului
lor; se sim^eau complet disponibile la orice apel. Scriscse
chiar Bartolomea, printre rindurile redactate in noaptea
aceea, cu mare dragostc ^i cu la fel de mare lumina inte-
rioara: "Doamne, din toata inima i|i inchin lini^tea,
devopunea, rugadunile p Sf. Imparta^ame pentru a face, in
schimb, a^a cum Ip cste voia. Nu mai am nimic al meu... '
Da, pentru ca ea pia bine ca nu este vorba de a da mult,
ci de a da totul.

79
XXI
"SORA D E CARITATE"

Noua via|a a inceput in singurState: chiar in ziua aceea


Caterina Gerosa a trebuit sa se intoarca acasS pentru cS
batrina matu§3, foarte bolnava, avea nevoie de ajutor. Barto-
lom ea a ramas singurS in acea clSdire prea mare, rece,
saracacioasa, dar nu si-a pierdut cumpStul, ba din contra a
fost fericita s3 inceapa in acest fel viaja ei noua de sora de
caritate.
Primul ei gind s-a indreptat catre cei bolnavi. Se duse la
ei, ca in fiecare zi, dar mai fericita §i mai bine dispusa decit
a fost vreodata. Trecind de la un pat la altul i-a anunjat pe
to{i ca din acel moment va sta cu ei, dar intr-un mod nou §i
ermanent. §coala, vizitele la cei sarmani si la bolnavii ^inuji
E i domiciliu ar fi ocupat-o inca, dar faptul ca va locui stabil
atit de aproape de spital, ii va permite vizite frecvente, la
orice ora, in orice ragaz de timp. Ziua aceea a fost o mare
sarbatoare pentru cei bolnavi.
Dupa amiaza Bartolomea a ramas singura in casa ^i se
dedica unor treburi de prima necesitate. Saracia §i sin-
guratatea erau sigiliul operei abia nascute: tinSra fondatoare
sim^ea acest lucru §i avea un sentiment profund de buna dis-
pozi^^ie pentru ca de ani de zile visa sa realizeze o opera
umila ^i plina de Dumnezeu. Nu ca s-ar fi gindit sa traiasca
mereu in solitudine, in lini^te §i rugaciune: dar momentele
din timpul zilei in care nu era direct implicata in opere de
caritate ar putea fi, pentru ea §i tovara^ele ei, momente de
rugaciune tacuta si de unire intima cu Dumnezeu. Din aceste
intilniri ar aduce iumina iji iubirea de raspindit printre tineri,
batrini §i bolnavi.
A^a a petrecut Bartolomea primele ore de munca §i
rugaciune, gindindu-se la tinerii care ar putea sa populeze
rapid acele camaruje vechi unde lipseau multe din cele nece-
sare, dar unde ea tovara|ele ei ar raspindi atita dragostc.
Tirziu dupa amiaza venirSj^ intr-adevar, feti^e, adolescenji,
feti§cane, copii §i baietandri. In sat se §tia de-acum ca Barto­
lomea locuia acolo. Catre seara venira §i prietenele ca sa
vada, ca sa observe.

80
A fost o dupa am iaza in intregim e apostolica:
"inva|atoarea" se juca cu micu^ele ei, ramasera impreuna la
rugSciune, apoi i^i luara rSmas bun cu voio^ie multe
fagSduin|e.
Pentru prietene facu onorurile casei, dezinvolta priete-
noasa ca de obicei, fericita ca o reginJi in regatul sau, sa-
tisfacuta entuziasta in noua sa via^a. Vizitatoarele au ramas
descumpanite perplexe: era oare posibil ca acea cas3
veche, rece goala s5 inchida, ba chiar sa implineasea vi-
surile unei tinere de 26 de ani? Era de coneeput sa renun^i
la caldura familiei, la confortul traiului in propria casa, sa
sacrifici sentimente profunde, sa accepti dezaprobari cri­
tic!, pentru a plamadi o institujie noua? Nu ar fi fost mai sim-
plu sa fi eontinuat sS faca ac|iuni de caritate traind in propria
casS, liberS, fara constringenle regulilor si voturilor? Via|a in
comun ar fi fost aeceptabila dac3 noua Congregajie ar fi fost
intr-o minastire inchisa ca atitea altele, fara misiuni apos-
tolice; dar daca surorile la care se gindise Bartolomea tre-
buiau sa iasa din cas3 pentru a veni in ajutorul suferilizilor,
atunci ce semnificajie ar mai avea viaja comunitara?
Bartolomea a trebuit sa citeasc3 in ochii prietenelor acesta
perplexitate §i nesiguranja §i acest lucru o indurera. Nu pen­
tru ca ar fi participat, in vreun fel anume, la a§a ceva, ci pen­
tru ca i^i dadea seama cit de greu va fi sa convinga opinia
publics, sa-i faca sa injeleaga pe locuitorii satului scopul in-
stitupei sale p utilitatea muncii apostolice organizate, indru-
mate §i reglementate. Nici macar prietenek ei, cele care
totup colaborau cu elan la apostolatul ei parohial, nici macar
ele nu reu^eau sa in|elega valoarea acelei idei temerare care
se infaptuise, in lini^te, exact in acea dimineaja rece de
noiembrie. Era dureros pentru ea sa constate incapacitatea
lor de injele^ere care li se citea in ochi, pe care o intuia in
tScerea nelim^tita; dar in strafundul inimii raminea, in pofida
tuturor acestora, credin^a de neinfrint siguran^a ei. Astfel c3,
in acea prima intilnire cu cele care fuseserS pina in acel mo­
ment eolaboratoarele ei in binefacere reup sa dea la iveala
sentimentul care-i domina pe top: o bucurie senina eare, in
seurt timp, a devenit eontagioasa.
Odata rupta gheaja, conversapa se desf^ura cu obi^nuita
familiaritate p din partea vizitatoarelor. Dintre ele, citeva
asupra cSrora Providenja privise cu predilecpe, au intuit
mSrepa profunda a cucerniciei de care dadea dovada Barto­
lomea chiar, inainte de a-p lua ramas bun, simpra deja
atracpa catre acel mod de via|a.

81
Astfel Providenja indruma sufletele, umplea casa, deschi-
dea drumul noului Institut.
Inainte de a se insera, Bartolomea i-a sous unei orfane;
"Sint singura, singurica. Nu vrei sa vii sa dormi alaturi de
mine in noaptea asta?" Astfel, cu o micu^a orfana alaturi ^i cu
bolnavii in apropiere, obosita dar senina, adormi. Dorinja cea
mai arzatoare a tinere|ii ei se implinise.
Via|a religioasa a foarte tinerei fondatoare avea sa dureze
opt luni. Nu putem sa spunem ca din cauza presentimentului
mor|ii Bartolomea a cheltuit, inca din primele zile, toata e-
ner^a pe care o avea. Ea a facut acest lucru pur ^i simplu
pentru ca acesta^era felul ei obi^nuit de a se consacra la tot
ce avea ca scop Imparajia lui Dumnezeu. Era in joc sfm^enia
ei, acea sfinjenie "mare" pe care i^i propusese sa o atinga
"rapid" inca din zilele indepartate ale copilariei sale. Anii
care au urmat nu o invajasera ca un astfel de ideal nu merita
irosirea tuturor energiilor sale, ba chiar, cu tre< erea anilor,
in^elesese ca nu ar fi putut sa gaseasca un ideal mai valabil
decit cel pe care si-1 alesese; iar bunul Dumnezeu ii aratase
mijlocul de a-1 infaptui: caritatea fa|a de to^i, cit mai des-
chisa, cit mai generoasa, cit mai necondi(ionata.
Acestea erau gindurile ei din orele de singuratate, cind
elevele se intorsesera acasa ^i Bartolomea punea din nou in
ordine salile de clasa §i pregatea cina pentru ea ^i pentru
micu{a orfana, care se stabilise defmitiv alaturi de ea.
Dupa putina vreme, Caterina Gerosa, eliberindu-se de
indatoririle de familie, reveni la congragajie: incepea deja sa
existe o comunitate mic3, o mica saminja, dar plina de via^a:
era alcatuita dintr-o tinara de 26 de ani, inteligenta, active,
hotarita §i o domni^oara de 48 de ani, umila, timida, rezer-
vata. Fiecare dintre ele avea motive intemeiate ca sa nu ac-
cepte sa fie "maica superioara" a comunitatii ^i, dat fund ca
in acele, zile de inceput nu era absolut deloc nevoie de a^a
ceva, cele doua au rezolvat intr-un mod fericit problema con-
siderind, fiecare pe rind, ca cealalta este "superioara". lata ce
insemna sa traie§ti intr-o deplina simplitate, intr-o perfects
armonie.
Bartolomea considera ca intrucit Caterina Gerosa era mai
in virsta, ea trebuie sa fie, in mod indiscutabil, §efa co-
munitS^ii; fi intr-adevar o intreba in legatura cu orice
hotarire care trebuia luata, pentru orice activitate caritabila.
Gerosa, la rindul ei, era mai mult decit sigura ca Bartolomea,
care era inteligenta, vioaie, intuitiva, avea datoria sa conduca
accsta lucrare care, de altfel, fusese plasmuita in mintea fi in

82
inima ei. Ba chiar ea personal se considera incapabila sa con-
duca o opera a carei vastitate o intimidase intotdeauna.
Pentru cele doua femei venira citeva luni de munca in-
tensa, iar ele, cu rugaciuni fierbinti cereau bunului Dumnezeu
sa le mai trimita o tovara^a: ar u fost prima sora alaturi de
cele doua fondatoare.
intr-adevar intr-o zi se opri in poarta institutului o ca-
brioleta; din ea cobori Maddalena Giudici, |aranca din Sel-
lere careia familia Capitanio ii inchiriase casa ^i terenul.
Venise ca §i in alte da^i cu o provizie mare de legume, dar de
aceasta data cu inca un pachet in plus. Lasa marfa, apoi cu
pn aer hotarit le anun^a: "Daca ma accenta^i, ramin cu voi".
In ziua aceea a fost o sarbatoare in lamilie: Dumnezeu
raspunsese §i iata ca sosise prima Fiica a Bartolomeei. Bucu-
ria le cuprinse, iar vestea se raspindi cu repeziciune in sat §i
a fost mare incintare pentru to{i simpatizan^ii noii congre-
gatii. Nimeni nu ^i-a inchipuit totu^i, in ziua aceea, ca Mad­
dalena Giudici va deschide calea la alte mii de surori de cari-
tatc.
Mama Caterina a fost, dintre to|i, cea mai fericita: ^tia, de
acum incolo, ca alaturi de fiica ei, in casa aceea sarmana §i
rece, traia o femeie buna care le iubea inca de pe vremea
cind Bartolomea era o zvirluga de copil de numai ci^iva ani.
Mama gindea ca ea ar putea s-o inconjoare cu o atenpe afec-
tuasa, cu griji m aterne, ca ar fi putut s-o inlocuiasca
intrucitva pe ea insa^i alaturi de acea fiica binecuvintata
care-ji cheltuia energia cu o darnicie de nedescris. Biata
mama, ce deceptionata ar fi fost daca ar fi putut sa patrunda
intre acei pere(i! Ar fi vazut ca fiica ei nu accepla nimic din
ceea ce ar fi putut sa atenueze acele condi^ii de via|a de ex­
trema saracie, care erau intreaga bucurie a ei.
Totu^i venirea Maddalenei Giudici in m icu|a casa o
elibera pe Bartolomea de multe indeletniciri casnice care ii
absorbisera pina in acel moment o mare parte din timpul pe
care tinara il ^onscra activita^ii caritabile, spitalului §i altor
treburi in sat. In plus, dupa indatoririle de la §coala, Bartolo­
mea urma sa se dedice multor sarcini pe care si le asumase
in afara casei, cu consim|amintul ^i incurajarea lui don Bosio
care injelesese bine ^i impartaijea ideea noii institupi a^a cum
o co n cep u se B artolom ea... A§a ca tinara continua sa
desfa^oare toate activita^ile apostolice ^i, mai mult decit atit,
le asigurase o continuitate pentru viitor, chiar §i atunci cind
ac^iunea ei personals ar fi lipsit. Au fost saptamini de munca
istovitoare: trebuia sa ajunga peste tot, dar Bartolomea era

83
singura. Acum ca se consacrase oficial actelor de caritate,
lumea apela la ea pentru orice problema, dorea ca ea sa fie
prezenta in orice imprejurare dureroasa, i se pretindea ajuto-
rul in orice dificultate. La-rindul ei, Bartolomea se sim^ea
acum datoare s5 le arate daruirea de sine nu refuza ajuto-
rul pe care sim^ea ca trebuie sa-1 dea. Notatiile ei devin ex-
trem de scurte, zilele ei se incheiau cind ceilalti se odihneau
de mult. Nu a spus niciodata "Am obosit". roarte adesea
repeta, in schimb: "Ce mul|^umita sint!" Desigur ca bucuria de
a-§i fi vazut proiectul sau atit de repede inceput, nu-i
ingaduia, aproape, sa se simta obosita. §coala §i spital, in-
strucjie religioasa §i conducerea unor asociajii, orfelinatul,
asisten^a pentru s5raci, caritatea la... domiciliu; toate acestea
le organizase in circa doua luni cu claritate de viziune §i vas-
titate de idei.
Trupul sau firav din constitu^ie nu a putut sa nu simta is-
tovitoarea oboseala din acele zile care durau douaz.eci de ore.
Dar chiar atunci cind fizicul sau se farimi^a, curajul §i dragos-
tea ii dictau cuvinte ca acestea: "In sfir^it ma gasesc in casa
lui Dumnezeu. Inima mea se bucura cu fiecare zi in plus.
Aceasta este o via^a cu adevarat crucificatS, dar cit de mult
este indulcita de Iisus care prime^te sacrificiile noastre. N-a§
schimba-o cu toate bucuriile, nu spun numai pamintejti, dar
chiar §i cerejti, pentru ca am siguran|a c3 exprim vom{a lui
Dumnezeu faptul acesta ma face atit de fencita".

84
XXII
D A R D E CE, DOAM NE?

Ceea ce oamenii apropia^i intuisera lucrul de care mulji


se temeau, era adevarat: Bartolomea a cerut prea mult de la
trupul ei, nu luase in seama cerinjele lui cele mai modeste,
nu-i ingaduise nici o mingiiere. Acum toate resursele ei erau
epuizate abia putea sa comande membjelor acele activitaji
pe care mintea le concepea le dorea. I§i duse boaia, prin
forta voin^ei, inca vreo citeva saptamini, apoi a trebuit sa
cedeze sa admits ca este sfir§itS.
S-a intimplat in dupa-amiaza zilei de 1 aprilie 1833.
Impreuna cu un grup de fete, Bartolomea lua parte la
adoraj^ia eucarista de la bisericS cu ocazia Adorajiei de pa-
truzeci de ore. A§a cum facuse deobicei,^i-a spus rugaciunea
si cintul coral cu fervoare §i elan. Sim^ea §i traia intotdeauna
bucuria profunda a rugaciunii in comun: prospe^imea sufletu-
lui ei descoperea atrac^ia comunitapi creatine adunata in
rugaciune, care ii readuceau in minte vremurile pline de fer­
voare §i eroism din zorii cre^tinismului. Deschiderea spre
sim^ul social, pe care intotdeauna a incercat sa-1 faca sS
patrunda ^i in activitatea ei de educatoare, i§i punea ampren-
ta ^i pe pietate, pe via^a sa religioasa §i a tmerilor care o
urmau ^i pe care ii indruma. Ii placea rugaciunea fScuta cu
solemnitate ^i cu unitate de scop pentru BisericS, pentru
umanitate, pentru diferitele grupuri sociale, pentru cerinjele
intregii familii umane.
tn ziua aceea, cind a ie^it de la bisericS ca sS revinS -acasS,
nu a reu^it sS ascundS in spatele surisului ei obi^nuit, o
durere profundS care o fScea sS se simtS foarte rSu cind res-
pira §i cind mergea. Cei care erau in jurul ei i^i dSdurS seama
de indatS, iar unul o cSutS prin mul^ime pe Gerosa.^i ii atrase
aten^ia. Poate cS in acel moment Caterina Gerosa a spus:
"iatS-ne" §i veni grijulie alSturi de camarada ei. I-a fost de
ajuns s-o priveasS pentru a-^i da seama de indatS cS tinSra
avea febrS. Se indreptarS impreunS spre casS. Bartolomea
era tScutS dar seninS; ba chiar, in pofida oboselii care o slei^
a vrut cu orice pre{ sS urce la casa unei fetije pe care o stia
bolnavS de mai multS vreme §i pe care o vizita din cind in

85
cind ca s-o incurajeze, pentru a o face sa simta prietenia
compasiunea. Caterina Gerosa n-ar fi vrut sa mai mearga
acolo, dar a trebuit sa cedezc la insistenjele Bartolomeci care
probabil ca avea in suflet presim^irea mor|ii sale nu prea
indepartate. asa cu greutate ajunsera in casu^a bolnavei iar
Bartolomea li adresa cuvinte de incurajare pentru suferinja
cu spirit apostolic ^i cu mare dragoste. Daca expresii ca ace-
lea erau mereu pronun{ate de ea cu caldura, in ziua respec-
tiva probabil ca ele i-au ie^it de la inima cu puterea unui
strigat de dragoste: Bartolomea sim^ea prea bine ca i§i vor-
bea sie^i, pentru ca era sigura ca ajunsese la acea faza dure-
roasa a vie|ii ei in care ar fi putut sa faca un singur lucru: sa
sufere.
Odata ajunse acasa, Caterina aduna putere pentru acea
autoritate pe care o respinsese intotdeauna, ^i i§i obliga prie-
tena sa se culce. Bartolomea repeta ca nu era nimic, ca doar
obosise rugindu-se ^i cintind la biserica. Spunea ca totul va
trece repede cu pujina odihna. Dar fa{a imbujoraia, ochii lu-
citori, gifiiala obositoare graiau de la sine ca era vorba de cu
totul altceva. Cind veni medicul, Bartolomea a trebuit sa ac-
cepte vizita §i cura prescrisa: era vorba de o febra violenta
datorita unei inflamapi pulmonare.
Tinara injelese ca raul era periculos ^i din acel moment
sim|i ca trebuia sa accepte trudnica ^i dureroasa vrere a lui
Dumnezcu.
Inainte de a pleca, medicul a vrut sa vorbeasca intre patru
ochi cu Gerosa: ceea ce i-a spus, cu o francheje dureroasa, a
fost ca tinara fondatoare avea intr-adevar o pneumonie, dar
intr-o faza atit de avansata ca se putea intrezari cu siguranja
o rgpida si fatala deteriorare a organismului.
In acel moment Caterina Gerosa a avut senzajia ca ceva
in inima ei s-a zdrobit pe nea^teptate. A ramas inlemnita,
nauca. In acel moment credinja ei era cea care amenin^a sa
se prabu^easca, precum ^i speran|a intr-un viitor pe care ea
se straduia sa-1 vada §i sa-1 accepte numai pentru ca a^a il
vedea §i il dorea marea sa prietena. Dar daca inima aceea ar
inceta sa mai vrea, sa mai doreasca sa mai iiibeasca, inima
Caterinei ar putea fi curprinsa de vechile ei temeri.
Trecura citeva ore de spaima cumplita: cum mai puteau sa
creada ca ceea ce infaptuisera impreuna era planul Pro-
viden^ei, daca Providen|a insasi era pe cale sa distruga viaja
celei care intuise acest plan ^i fl contrazicea? Dar atunci cind,
^i la cererea duhovnicului, gasi for^a sa-i comunice bolnavei
adevarul, a trebuit sa se caiasca pentru ca Dumnezeu a con-

86
dus §i indrumat acel suflet numai pe caile sale. Bartolomea o
privi cu un zimbet suav, cu o resemnare care vorbea numai
despre dragoste. Era greu sa accepte moartea cmd in ea totul
era inca atit de viu, cind proiectul sau era in plina dezvoltare
iar inteligenja ei proiecta cai de ameliorare a noilor realizari.
Era ingrozitor de greu sa paraseasca atitea persoane
indragite §i sa-i provoace mamei o durere mai mare. In
acest tumult interior Bartolomea a cerut sa-i fie adusa Sfinta
Imparta^anie, cu certitudinea plina de credin|a ca legatura
eucaristica avea sa-i redea pacea. Si a venit Isus in ziua aceea
^i in altele, timp de trei luni cit a durat boala. Bartolomea nu
se in^elase gindind ca numai astfel ar putea reu^i s3 surida §i
sa accepte.
In saptaminile care urmara, starea sa fizica a continual sa
se inrauta^easca. Medicamentele nu i-au modificat gravitatea
bolii care avansa inexorabil ^i care nu lasa loc pentru nici o
nadejde. Bartolomea nu a spus niciodata ca voia sa se vin-
dece, nici nu a cerut ca lumea sa se roage pentru aceasta.
Ceea ce o bucura era doar siguranja ca impline|te voinja
lui Dumnezeu. Astfel ca biata ei camaru|a a fost zile intregi
locul unde se primeau invajaturile cele mai profunde si cele
mai valabile. Se poate spune ca pina in ajunul morjii, Barto­
lomea a continuat sa-§i ocupe locul de invajatoare a bunatajii
§i a virtU|ii.
De citeva ori Gerosa a incercat sa o scape de aceste vizite,
convingindu-i pe cei mici §i pe adulp ca bolnava avea nevoie
de liniste. Cind a aflat, Bartolomea o ruga sa nu mai faca a^a
ceva clindu-i asigurari ca oamenii care venau s-o viziteze o
intareau. ^i astfel a inceput un adevarat pelerinaj al oameni-
lor de toate virstele ^i din toate straturile sociale, de la
Lovere ^i din alte locahtati din zona. Cel ce sufera in lumina
credinjei are intotdeauna lucruri importante de transmis. Din
aceasta cauza cei care aveau norocul sa se apropie de sfinta
aflata pe patul de muribunda, sim^eau ca au venit nu pentru
a a(^uce consolare, ci pentru a fi consola^i.
Intr-o singura zi nu se simji in stare sa transmits pacea §i
speranja. Dumnezeu §tie cum sa-i purifice pe cei mai apro-
pia^i Lui, dindu-le citeva ceasuri de dureroasa obscuritate. §i
Capitanio a cunoscut o agonie spirituals foarte asprS. Cei
care o asistau in orele respective ^i-au dat seama cS bolnava
lupta cu lacrimile, era intristatS, nelinistitS. Bartolomea a
injeles cS suferin|a ei secrets fusese observatS §i explicS
foarte simplu;
- Dumnezeu mS face sS mS simt om; s-a retras de la mine.

87
Eu accept, totu^i, aceastS noua durcrc".
Dumnezeu o lipsea de bucuria de a sufcri, ingaduindu-i sa
He asaltatS de dorin^a de a trai, de a munci, de a infaptui. >$i
numai pentru ca ^tia bine cS §i aceasta incercare vcnca dc la
El, Bartolomea nu se I3sa cuprinsa de revolts sau dc dispe-
rare in acele momente.
Ceea ce reu§i sa faca a lost sa accepte sa sc purifice sufe-
rind in felul acela.
Imp reuna cu Caterina Gerosa ramineau in casa pentru a
o vegnea mama §i sora ei Camilla. Pentru citeva saptamini
mama Caterina a sperat sS vada triumfind sSnatatca fiicci
sale. Medicul nu ascunsese, intr-adevar, gravitatea raului, dar
boala era doar la inceput, ingrijirile nu-i lipseau ^i apoi
tinerejea este prin ea insa^i un remediu.
Acestea erau motivele de speranta ale sarmanci mame.
Dar mama nu- ^i dadea seama ca de mpt copila ci ceda acum
in fata unui rau care lucra de citiva am impotriva corpului ci
fragil.
Mama §i Camilla erau dispuse sa faca orice sacrificiu pen­
tru a face rost de medicamente, aducindu-le la nevoie de la
ora^, dar chiar daca noaptea i le administrau cu o punctuali-
tate scrupuloasa, aceste medicamente aveau dc luptat intr-un
organism atit de distrus incit se dovedeau absolut ineficicntc.
Bartolomea injelegea, §tia acest lucru: se sim^ea vlaguita
de for|e ^i devoratS de febra, in ficcare zi, ba chiar dc la o zi
la alta mai rau.^Nu-si facea iluzii ^i nu facea nici un mister
din acest fapt. In felul accst|i mama ^i sora i^i pierdura, in
scurta vremc, orice nadejde. Inca nu-M redobindisera lini^tea
launtrica dupS plecarea din casa a Bartolomeei, iar acum
totul le spunea ca trebuiau sa se pregSteasca pentru o
despar^ire mult mai adinca ^i definitiva. N-ar fi putut sa ac­
cepte gindul ca, de fapt in pofida tuturOr obstacolelor, Bar­
tolomea nu era atit de departe, ca ar fi putut s-o intilneasca
in biserica, ca ar fi putut s-o caute in noua ei casa unde in-
trase ca mireasa a lui Christos §i ca sora a oricarui om avea
nevoie de ea.
Mama, balrina ^i cu o sartatate delicata, parea rcalmente
ca se incovoaie, ca va fi zdrobita sub greutatea noii dureri.
Raminea ore in ^ir la capatiiul fiicci sale muribunde, fara sa
vorbeasca, fara sa vada, fara sa auda nimic. Uita sa manince,
nu mai sim^ea nevoia sa doarma, nu-i pasa daca venise seara
sau aparusera zorii altei zile. §tia doar ca fiica ei pe care a
mingiiat-o atit de mult inca de cind era mica, comoara ei pe
care o injelesese §i o iubise cu duio^ie, se pregatea sa faca

88
trecerea spre care ea, mama ei, nu putea s-o insojeasca. Ar
fi putut sa plinga, sa se roage sa se aga^e de acel trap iubit
care era al sau; dar nu-i era ingaduit sa treaca "dincolo".
Bartolomea se indrepta intr- adevar intr-acolo, surizatoare
pentru ca vocea care o chema de dincolo era bine cunoscuta
si atit de indragita. Misterul morjii o ingrozea in acele zile pe
Caterina. Intotdeauna fusese credincioasa §i in aceasta
credin^a se salvase de multe ori de la deznadejde, in via^a
dura pe care o dusese. Dar acum ce mingiiere putea sa-i
ofere credinja? Putea sa-i dea asigurari ca Bartolomea incepe
o viaja noua mai fericita §i fara sfir^it; ca nu ar mai fi putut
sa trudeasca §i sa patimeasca; putea sa-i dea siguran^a ca
intr-o zi se vor reintilni, ele amindoua, mama §i fiica, in acea
fericire pentru totdeauna. Dar mama Caterina cauta
desnadajduita un fir de speranja care s-o ajute acum, in acel
tragic prezent. §i nimeni nu i-1 arata.
Bartolomea o vedea cum patime^te: cine agoniza de fapt
in gcele clipe? Agonizau impreuna, una pentru cealalta.
intr-o seara Bartolomea ii facu semn mamei sa se apropie
§i mai mult de ea ^i cind faja ei o simti pe cea infierbintata
a fetei, aceasta ii §opti cu ginga^ie: "Mama, nu trebuie sa
plingi daca Dumnezeu ma cheama acum in Paradis; ar trebui,
in schimb, s3-i mul^ume§ti".
Cuvintele sfin^ilor au, uneori, o forta atit de pu|in ome-
neasca §i atit de divina incit se poate ob|ine ce nu mai putea
fi sperat. In seara aceea Bartolomea a avut intr-adevar marea
bucurie de a auzi pe mama sa care, plingind intristata, spu-
nea: "Doamne, faca-se voia Ta".

89
XXIII
"E AICI INVA t ATORUL, §I TE CHEAMA"

Veni §i iulie. Intre|;ul sat Lovere continua sa urmareasca


nelini^tit evolujia bolii. Caterina Gerosa, mama, Camilla, cu
toate ca de acum erau sigure de starea foarte grava in care
se afla iubita lor, pindeau totu^i orice simptom care ar fi
putut sa alimenteze cea mai mica speran^a. Bolnava era
senina, dispusa sa accepte orice ingrijire, pentru a face
placere celui care ii statea la capatii cu atita dragoste. Dar in
inima ei simjea cu siguranja ca existenla ei paminteasca avea
sa se sfir^easca in curind.
Adesea, in planul providential al unei viep, sc inregis-
treaza coincidente bogale in^ semnificatii ^i mai elocvenle
decit orice vorba omeneasca. In ultima perioada a viejii tine-
rei fondatoare, cind multe se gindeau, fara chibzuinta, ca dis-
parijia prematura a Bartolomeei punea in pericol, daca nu
facea chiar imposibila, continuarea operei incepute, exact in
camarulele aflate sub cea in care se consuma existenta ei
fizica, se desfa^urau lucrarile pentru amenajarea capelei Con-
gregajiei care abia se infiripase. Fusese visul mare( al Barto­
lomeei inca de cind pusese ochii pe acest edificiu ca el ar
putea deveni "sediul central" al noii institujii. Acum, in lungile
ore de durere de imobilitate, de neputinja, ii ajungeau la
ureche loviturile, zgom otul facut de muncitorii care,
inlaturind unele ziduri §i inal^ind altele, infaptuiau de fapt
dorinja ei. Gerosa voise ca lucrarile sa fie intrerupte pentru
ca pnetena ei sa nu fie tulburata, dar cind Bartolomea i§i
dadu seama de aceasta, o ruga sa nu o lipseasca de bucuria
de a auzi ca tocmai se realizeaza ceea ce i^i dorise atit de
mult. Era ca §i cind pe trupul ei in ruina se cladeau, puter-
nice, temeliile operei sale. Exact acolo, unde mina muncito-
rului sapa, mina lui Dumnezeu punea saminja evanghelica
care trebuia sa moara §i piatra unghiulara care avea sa
suspna o construcfie impunatoare. Probabil ca asemenea
amanunte ^i coinciden{e nu re|ineau atenjia celor care su-
fereau alaturi de Batolomea; ei, insa, nu-i scapa adevarul ca,
din sacrificiul prematur al viejli sale, Dumnezeu avea sa
inal^e o lucrare care ar putea fi numai "opera a miinilor Sale".

90
Era atit de sigura de aceasta incit, intr-o zi, profitind de
absenja persoanelor straine, o anun^a pe Caterina Gerosa
despre un proiect: i§i adunase toate for^ele de care era in
stare pentru a ingina, de indata, cererea de recunoa^tere a
noil institu|ii de catre Autoritatea Civila. Se interesa sa fie
facute documentele necesare ^i sa fie trimise la oficialitajile
competente. Cererea, redactata cu o mina nesigura ^i cu
pre^ul unei mari oboseli, spuriea intre altele ca Bartolomea
Capitanio ^i Caterina Gerosa puneau la dispozi^ia noii
fundapi "toate bunurile lor §i intreaga lor activitate". Do-
cumentul i§i facu drumul sau, trecu de la un birou la altul ^i,
in fine, mai tirZiu, a fost aprobat; dar desigur nici un
funcjionar al Guvernului Regatului Austriac nu a ^tiut nicio-
data cu cita daruire con^tienta declarase Bartolomea Capita­
nio ca vrea sa se consacre operei abia incepute. Aceasta
raminea un secret pe care il ^tia doar Dumnezeu.
Bartolomea nu se amagea ca ar putea sa cunoasca in tim-
pul vietii bucuria aprobarii Institutului care a ajuns, in-
tr-adevar, la citeva zile dupa moartea ei. Ea nu se indoia ca
^i acest lucru va fi fost prevazut de bunul Dumnezeu. Ba
chiar in ziua cind se sarbatorea Trupul Domnului §i s-a spus
ca exact pe sub fereastra ei trecea procesiunea eucaristica a
fost vazuta cum i se lumineaza fa|a §i cum suride; celor din
preajma le spuse in soapta ca aceasta bucurie nea^teptata era
desigur un raspuns din partea Domnului.

Era deja sfir^itul lui iulie; via|a Bartolomeei nu era decit


o biata flacaruie care nu mai avea de unde sa se alimenteze.
Respira cu greutate, nu mai minca, nu putea sa vorbeasca,
area sa nu mai auda nimic. Pe fa^a ei palida §i rava§ita de
E oala raminea totu^i lumina ochilor sai buni ^i cel care avea
! locul sa ajunga in camera ei nu putea sa uite puterea pri-
irii acelei tinere muribunde.
Cind a ajuns sa in^eleaga ca moartea este apropiata, starea
sa de spirit nu a parut schimbata. Intre ultimele ei fraze, bio-
grafii o amintesc pe aceasta: "Nu ^tiu de ce unii sfin^i s-au
temut de moarte. Eu ma simt lini^tita! Daca m-a^ teme, l-a§
necaji pe Cristos". La 25 iulie se stmse cu surisul pe buze ne-
maiavind for^a sa stringa crucifixul intre degete, trupul i se
lasa moale lipsit de orice capacitate de reac^ie, respira|ia ii
deveni atit de dificila incit to|i au simjit ca i-a sosit sfir^itul.
A fost chemat de urgenja don Bosio ca sa-i dea Ultimele
Taine: in ciuda epuizarii fizice, Bartolomea era con^tienta,
a^a incit a putut sa urriiareasca rugaciunea sfinta. Cind i s-a

91
dat ultima imparta^anie, nu a dat nici un semn ca ar participa
la ce se intimpla alaturi de ea. Lunga tacere care urmi era
pcntru to(i aceea a agoniei; dar cite momente a mai tr^t Bar-
tolom ea in acea sfintli intimitate, nimeni n-ar putea s-o
spunS. Cei prezen^i puteau doar sS intuiasca faptui cS ea era
con^tienti ca acelea erau ultimele ei clipe de inchisoare; avea
s i intilneasca in curind pe Domnul sau, pe marele sSu
prieten, pe Isus. fncS pu(in§ vreme acea tinara curajoasS a
trebuit sa se aga^e de credin^S, pentru citeva ore, poate pen-
tru citeva minute, ea ar fi continuat s3 repete: "Doamne, eu
cred". Printre lacrimi si chinurile mamei ale celor prezen^i
Bartolomea ar H deschis de indatS marea poarta a fericirii,
dincolo de care omul poate sa spuna, in sfirsit: "Doamne, eu
vad".
Trecu o noapte indurerata; ce mai era viu oare in acel
trup distrus? Mereu lucida ^i treazS era inteligen^a, dup3 cum
prezent §i treaz era spiritul.
tn diminea^a de 26 iulie a fost celebrata Sfinta Liturghie
pentru ea, iar Caterina Gerosa, care era. prezenta impreuna
cu citeva orfane, avea sa observe un neobi^nuit aflux de
sateni. La incheierea ceremoniei, Caterina s-a intors acasS in
grabs, impinsa de la spate de un trist presentiment. §i in-
tr-adevSr, la scurtS vreme dupa intoarcerea ei muribunda i§i
pierdu cuno^tin^a; ramase imobila; respira^ia deveni tot mai
slabs ^i mai dezordonatS. Mama §i Camilla erau alSturi; nici
un cuvint, nici un gest necuviincios nu a tulburat acele clipe
sacre, pentru cS in ele lua sfirsit sacrificiul voluntar al unei
vieti tinere, trSitS numai pentru Dumnezeu.
Pe cind mama §i Camilla se priveau cu o durere mutS ^i
se imbrSji§au in lini^te, Caterina Gerosa, Maddalena Giudici
§i pu|inii oameni prezenji in^eleserS cS Bartolomea se intor-
sese in tScere la Dumnezeul ei.

92
XXIV
D U R E R E A TUTUROR

Din turla bisericii parohiale a satului Lovere se raspmdira


triste b5t3i de clopote: "Muljimea, adinc intristatS, zicea: "A
murit o sfinta".
Locuitorii ie^ira pe ulije, apoi ca cind ar fi fost o
intilnire prevazuta, cu tpjii se indreptarS yjre casa unde
zacea corpul nemsuflejit. In durerea comuna fiecare simji ne-
voia, acum, sa vorbeasca despre ea mul^i au fost cei care
au scos la iveala acte de caritate necunoscute, binefaceri
ne^tiute de al(ii, ajutoare discrete aduse numai in numele lui
Dumnezeu. Erau §oapte inabu§ite de plinSj o durere comuna;
muW plingeau, to{i voiau s-o vada.
Camera de priveghi fusese pregatitS de fetele din sat,
poate mai mult ca de sSrbatoare decit ca un semn de doliu.
Trupul neinsuflejit, de§i in^epenit de moarte, purta o senina
expresie de pace, cum statea pe un pat curat, intre cele mai
frumoase flori. Popula(ia se perinda timp de doua zile, adul(i
§i copii, oameni din Lovere ji din localita^ile invecinate, cu
tojii pareau sa fi venit la o intilnire de la care nu puteau lipsi.
Cite binecuvintari, cite mul^umiri pline de emo|ie, de cite ori
rugaciunea de pom enire nu se transforma in cerere
increzatoate de induio^are a lui Dumnezeu.
Mama ji Caterina Gerosa pareau doua intrupari vii ale
durerii: pnvegheau zi ^i noapte trupul aceleia care parea sa
fi dus cu ea orice speranjS. Mute, girbovite sub crucea lor,
pareau convinse ca in clipa in care sufletul scumpei lor va
larasi sarmanul trup sfir^it, timpul se va opri, pentru a le lasa
[or mScar rama^itele pSmintesti ale Bartolomeei.
Catre amurgul celei de-a doua zi a acelui peldrinaj de re-
cuno^tin^a, cele douS femei au fost indeparatate aproape cu
for|a din camera de priveghi. O mul(ime uria^a se revarsa
deja pe ulitele satului, catre spital. Apoi se alcatiii un corte-
giu tacut al carui capat nu putea^fi zarit. Preo^ii erau in jurul
sicriului ca sa-§i inceapa slujba. In acele momente nimeni nu
incerca sa- §i stavileasca emojiile; preotul care oficia, insu^i
batrinul paroh din Lovere, abia termina jitualul luptindu-se
cu greutate sa-^i invinga emo^ia. Apoi cortegiul se puse in

93
miljcarc. Cci care nu puteau sa participe trimiteau, de la fe-
rcsirc binecuvintari, flori, sarutari. Intregul parcurs nu a fost
scurt: aproape ficcare uli|a din Lovere a vazut trecind corte-
giul, ba chiar gloria cereasca a cclei care, neobosita ^i
suri/atoare, fusese apostol al lui Dumnezeu. De-a lungul
uli^elor mai spajioase ^edeau saracii, batrini ^i bolnavii
a^teplind trccerea co|ciugului.
In fa^a trupului neinsufle|it toji tinerii din regiune aduceau
un ullim omagiu celei care-§i consacrase anii cei mai frumo^i
din via^a iubirii celei mai pure ^i mai profunde. De cite ori
nu le vorbise Bartolomea, cu diverse ocazii, despre dragostea
cea adevarata, de cite ori nu le explicase ca tinerejea trebuie
folosita tocmai pe baza dragostei ^i ca dragostea nu este pur
si simplu o atrac|ie a inimilor care au nevoie de afeepune,
in^elegere p simpatie. De cite ori nu suspnuse Bartolomea ca
dragostea, daca nu este abnegape p sacrificiu, atunci nu este
dragoste.
Printre fetele care se rugau linga sicriul in care se afla tru-
pul ei, multe ip aminteau cu nostalgic ca se apropiasera de
ea p in^elesesera, in acele momente, ce inseamna a iubi.
Poatc ca pe acele uli^e ele o intilnisera cindva, pe ea cea
surizatoare p mereu grabita, facusera impreuna o bucata de
drum, iar acele intilniri care pareau intimplatoare fusesera
inceputul unor discupi prietenepi, intime p prepoase.
Cite dintre nevestele din Lovere, dintre tinerii aflap in
pragul dragostei lor, nu erau nevoip sa recunoasca acum in
adincul conpiin|ei lor, ca cele mai profunde convingeri des­
pre sfinjenia viepi matrimoniale fusesera dobindite in
intilnirile cu Bartolomea, cu acea fata extrordinara a carei
inima fusese daruita inca de la inceput lui Dumnezeu.
Sicriul patrunse in Biserica: lumea se imbulzi inauntru
pentru ca nimeni nu voia sa fie exclus de la restul ceremoniei.
Parohul urea in amvon p incepu predica. Era inca vizibil
mi§cat p poatc ca tocmai pentru a-p infrina emopa citi
indemnurile Sf.Pavel catre credinciopi din Tesalonic. ... Nu
va intristap, ca ceilalp, (pagini) care nu au nadejde. Pentru
ca de credem ca Isus a murit p a inviat, tot a§a credem ca
Dumnezeu, pe cei adormip intru Isus, ii va aduce impreuna
cu El... De aceea mingiiap-va unii pe alpi cu aceste cuvinte.
Dar nici macar autoritatea Sf.Pavel nu avu puterea sa
zagazuiasca valul de emope generala, iar batrinul paroh a tre-
buit sa se opreasca.
Se intrerupsc, apoi incerca sa-p reia discursul, vru sa con­
tinue, dar nimeni nu reup sa-i injeleaga vorbele: top ii

94
injelesera, in schimb, lacrimile.
Prezent la.funeralii, don Bosio n-a scos nici un cuvint. El
care cuno^tea sufletui Bartolomeei pina in frumuse|ile lui
cele mai ascunse mai tainice, alatun de durerea pentru dis-
pari^ia prematura din via|a a acelei fete, se bucura pentru'fe-
ricirea gloria eterna care ii vor fi date fiicei lui spirituale.
De la biserica parohiala cortegiul se indrepta spre cimiti-
rul din Lovere.
Aproape in central cimitirului fusese sapata o groapa
obi^nuita: inso^it de un cor de rugaciuni, sarmanul siciu fu
coboril acolo. Pe scindura de deasupra erau doar doua
inipale B.C. Nu exista nimic care sa faca deosebirea dintre
aceasta biata calugarija p consatenii ei sarmani.
Elevele, prietenele, un mare numar dintre cei prezenp, ii
acoperirS' mormintul cu flori apoi, impreuna, cu sufletele
pline de durere p jale, aruncara p bulgari din pamintul scos
din groapa.
Cind mulpmea se imprastie p fiecare se inapoie in tacere
acasa, Caterma Gerosa p Maddalena Giudici mai ramasera
linga acel mormint proaspat vreme indelungata, in rugaciune.
Pareau ca a^teapta de dincolo un raspuns care ar putea sa le
hotarasca viaja. Revenira p in ziua urmatoare p pe mica
movila de pamint rascolit nu gasira decit o cruce, simpla,
asemenea celorlalte din jur.

95
XXV
PERPLEXITATEA CATERINEI GEROSA

Dupa dispari|ia Batolomeei Capitanio, popula^ia din


Lovere a fost sigura ca lucrarea ei ar putea incepe sa lince-
zeasca apoi sa se stinga in mod inevitabil.
Gerosa nu ascundea propria incapacitate, propria lipsa de
pregatire, ba chiar to^i cuno^teau prudenja ei in a lua parte
la o inijiativa atit de temerara, de vasta in care trebuia sa
te implici atit de mult. §i cu to|ii cuno^teau ca daca Gerosa
aderase, la un moment dat, la proiectele Bartolomeei, o
facuse numai pentru ca Don Bosio o ajutase sa-si infringa ti-
miditatea asigurind-o ca aceea era calea pe care o indica
Providenja. Numai atunci cedase, infaptuind un act cu
adevarat eroic de credin|a §i supunere. "Vor o opera mare -
§i-a spus - eu nu injeleg |i nu o vad. Totp^i ii las pe ei sa faca
din mine ceea ce vor". astfel, la 21 noiembrie 1832, intrase
cu Capitanio in noua casa, marcind punctul de pornire al noii
opere.
Acum, la distan^a de opt luni se regasea singura in fruntea
unei institupi care o intimida. Dupa ce trecura primele zile
de buimacealS Caterina G erosa ^i M addalena G iudici
injelesera ca trebuie sa discute despre situajia lor actuala de
colaboratoare ale unei fiin^e extraordinare care, plecind pen­
tru totdeauna, le lasase totu§i o mo^tenire extrem de
prefioasa a unui vast plan, in numele binelui ce trebuia
infaptuit pentru Biserica, prin urmare pentru Cristos.
Primul impuls al celor doua femei a fost acela de a
renun^a §i de a se intoarce, una la casa ei, iar cealalta la
tamintul ei. Iar programul nu ar fi fost infaptuit daca asupra
[ucrarii nu ar fi vegheat preo|ii din Lovere, in primul rind
don B osio. Cind el a f^st sigur in ce masura G erosa
cumpanise ^i hotarise, s-a dus la ea ^i i-a vorbit cu claritate:
lucrarea fusese dorita de Dumnezeu, prin urmare trebuia sa
continue sa existe §i sa-§i realizeze rolul pentru care fusese
conceputa. Daca intr-un moment Providen^a se servise de un
instrument dotat §i calificat cum fusese fara indoiala Bartolo-
mea, acum nu ar fi avut desigur dificulta|i sa acjioneze prin
intermediul unui instrument umil §i poate nepotrivit, cum

96
parea sa fic Caterina Gerosa.
Pentru o fiin|a obi^nuita sa vada faptele omene^ti prin
lumina credi^ei, acest argument era valabil eonvingStor.
intr- adevar Gerosa ii accepts §i de atunci nu a mai vorbit ca
s-ar Jntoarce in familie. Avea sS raminS la locul ei, sa con­
tinue cu incrcdere lucrarea Bartolomeei, a^teptind ca o for^S
noua sa se insereze in institmia care abia aparea.
in felul acesta a devenit Caterina Gerosa co-fondatoare a
Institutului, nu atit, sau in orice caz nu numai, pentru ca a
pus cu generozitate la dispozipe mijloacele materiale pentru
realizarea proiectului, ci mai cu seama pentru ca a suportat
greutatea dificultSjilor, a tuturor incercarilor, a trudci din
primii ani. §i a facut-o fiind susjinuta numai de o mare
credintS §i de o mare dragoste, tocmai pentru ca nu a reu^it
sa-^i dea seama de vastitatea operei §i de felul cum avea sa
creasca.
^i atunci feti^ele se intoarsera la ^coala, sSracii din sat
simjira cS cineva inca se mai gindea la ei. Prietenele Bartolo­
meei, acele tinere pline de voinja care ani indelungap admi-
rasera curajul ei apostolic, plamadit dintr-o larga deschidere,
dintr-un mare sacrificiil §i un mare entuziasm, se simjira
mo^tenitoare ^i pastrStoare responsabile ale bogapei sale
spirituale. Ceea ce Capitanio le invajase mai ales pnn pute-
rea cxemplului, cu vorba rostita §i cu scrisul, a devenit spiritul
activitapi lor de binefacere, care trebuia sa fie continuarea a
ceea ce fondatoarea incepuse. U nele dintre acestea se
prezentara la Caterina Gerosa cerindu-i sa fie admise in In-
stitut ca surori de caritate. Astfel incit, dupa pujine luni de la
moartea Bartolomeei, parea ca o viaja noua reinsufle(e§te
opera abia inceputa care, la opt luni de la infiinjare, li se
paruse multora cS linceze^te §i e pe cale sa sfirseasca.
Gerosa se reinsuflep ea insa^i m a trebuit sa plinga inca
oadata de bucurie amintindu-si ca Bartolomea, in ultimele ei
ore de viaja, o asigurase cS, dupa moartea ei, va continua s3
asiste la acea lucrare §i s-o facS sS avanseze. Lucrul acela se
intimplase, Caterina Gerosa nu jtia, dar se intimplase cu
adevSrat ^i anume cS institu^ia traia ^i facea binele, lar acest
fapt il sim^ea in fiecare zi.
Veni in curind §i decretul de aprobare a Institutului din
partea autorita^ilor civile, la pu(inS vreme dupa cel eliberat
de autoritajile ecleziastice §i, in scurtS vreme, au fost inche-
iate §i lucrSrile de refacere a noii capele. Caterina Gerosa
avea in minS o opera abia inceputS, activa, dar - spunea ea -
nu putea sa precizeze cum se petrecuse acest lucru. §i nu se

97
putea §ti, remarca cineva, daca aceste afirma^ii ii ie^isera din
suflet cu mihnire sau cu bucurie.
De buna seama cu bucurie. Lucrul pentru care se necajea,
in schimb, aproape in fiecare zi era acela de a fi luata drept
"maica superioara", conducatoarea institu^iei. Autoritatea o
sufoca: era o greutate pe care nu putea sa o accepte. In acest
caz se pare ca ar fi pacatuit prin incapa^inare.
Uneori la u§a Institutului (sau al "Micii manastiri", cum ii
spuneau to(i oamenii din Lovere) se puteau auzi replici ca
acestea:
- A§ vrea sa vorbesc cu Maica superioara, ii spunea vreun
vizitator Caterinei Gerosa, care se dusese sa deschida.
- Maica Superioara nu este aici, raspundea presupusa
portareasa, sigura pe ce facea, de parca ar fi citit toate aces­
tea in Evanghelii.
- §i totu^i, insista vizitatorul, am nevoie s-o vad chiar pe
dinsa §i sa-i vorbesc deindata.
- DacS pot s5 va fiu de folos, spunea ea atunci grijulie, o
sa-mi dau toata silinta. Spuneti-mi mie: eu sint "cea mai
batrina".
§i astfel sustinut de sentimental responsabilita(ii §i de
spiritul de sacrificiu al "celei mai batrine'^ Institutul continua
sa traiasca §i sa se dezvolte in activitatea sa pentru promova
rea^binelui.
In 1835 comunitatea cuprindea §ase surori. Acesta a fost
momentul in care don Bosio s-a gindit ca venise clipa sa le
dea o uniforma. Cu acel prilej Caterina Gerosa i§i lua numele
de Suor Vincenza.
Ve^mintul religios al fiicelor Bartolomeei a fost facut ex-
trem de simplu; a fost gindit la fel ca imbracamintea per-
soanelor de condi(ie modesta, potrivit uzan(elor timpului,
fara val scrobit, fara acoperamint unduios, fara complica(ii
ciudate §i inutile. Trebuia pur si simplu sa realizeze scopul
orecarei uniforme, adica acela cle a fi o marturie.
§i intr-adevar, ve^mintul religios pe care cele ^ase fiice ale
Bartolomeei Capitanio 1-au imbracat, marturisea societa(ii
care tocmai in acel an fusese lovita de holera, ca acele femei
apar(ineau lui Cristos §i ca in numele Lui jurasera sa faca
orice act de caritate, fie chiar §i cu pericoluf de a se expune
contagiunii §i oboselilor celor mai mari. Tocmai ca urmare a
curajului pe care ele 1-au demonstrat in cursul acelei epide-
mii, faima caritajii lor a depa^it granijele stricte ale localita(ii
Lovere §i ale Vaii Camonica ^i s-a raspindit departe. Atunci
unii preo(i se adresara supenoarei Institutului ca sa trimita

98
calugarijele sa-^i indeplineasca operele de caritate in parohia
lor. Dar Gerosa nu era inca pregatita sa primeasca propuneri
de acest fel era foarte departe de a considera ca mica
planta semanata la Lovere ar putea sa rodeasca sa se dez-
volte §i in alta parte. Apoi gindul ca aceasta dezvoltare de;
pinde de ea ca i-ar reveni raspunderea pentru aceasta, 6
impietrea pur simplu o facea sa simta inca si mai acut
sentimentul propriei incapacitaji. lar spaima a fost atit de
mare, dupa cum se poate afla dintr-un manuscris care cu-
prinde istoria Institutului din primii 50 de ani de funcjionare,
incit in 1838 existen^a acestuia a fost in pericol series: Gerosa
se gindise intr-adevar sa unifice congrega|ia fiicelor Bartolo-
meei Capitanio cu cea a calugarijelor din Sacro Cuore,
infiinjata de contesa Verzeri, la Bergamo. Se pare ca unifica-
rea fusese pe punctul de a se realiza, intrucit episcopul de
Brescia era informat in legatura cu aceasta, aproba im^iativa
ji chiar o invitase pe Verzeri la Lovere, unde totul urma sa
le finalizat. Dar Gerosa se pare ca si-a dat seama intrucit,
atunci cind a comunicat celorlalte calugari^e proiectul, nici-
una nu 1-a acceptat, ba chiar cu o sinceritate respectuoasa
i-au declarat toate ca nu se putea aproba un asem enea
proiect care ar fi insemnat insa^i distrugerea operei incepute
de Capitanio.
Dupa aceasta infringere, Gerosa i§i relua increderea §i ac­
cepts sa-§i poarte crucea pina in momentul in care Dumne-
zeu, singurul care avea putere ^i dreptul asupra ei, avea sa i-o
dea jos de pe umeri.
A§a ca din sacrificiul §i dragostea ei, opera inceputa de
C apitanio capata o vigoare de via{a noua ^i for|a de
raspindire, in a§a fel incit, la moartea cofondatoarei, petre-
cuta la 29 iunie 1847, Institutul avea 24 comunitap organizate
^i 243 calugarije, formate de ea pentru viaja religioasa po-
trivit spiritului apostolic ^i dinamic imprimat de Bartolomea.
Dorin^a ei de smerenie, de a trece neobservata, de a se face
nevazuta, nu le-a impiedicat pe primele calugarije ale Con-
grega^iei, ramase atit de devreme fara fondatoarea lor, sa pri­
measca din inima buna a Caterinei Gerosa acele boga^ii de
maternitate ginga^a ^i profunda care, in secolele urmatoare,
aveau sa le imparta^easca tuturor celor in suferinja.

99
XXVI
RECOLTE ABUNDENTE,
DE LA O MICA SAm INJA

DupS a cele inceputuri, Domnui continua sa invite


lucratoare in via sa, iar invitajia a fost presanta, persuasiva.
In prezent fiicele Bartolomeei Capitanio, care i§i spun, toalc,
"calugarite ale Maicii Domnului Copila" numara impreuna
peste 9.000, patria lor este lutnea intreaga, iar activitatca lor
cuprinde orice forma de carilate.
Germenii conpnup implicit in ideca temerara pc care fon-
datoarea nu a avut timpul s-o infaptuiasca, au <unoscut in-
tr-adevar o dezvoltare miraculoasS, intr-o mulpme de opcrc
extrem de pre^ioase din punct de vedere uman §i cre^tin. Su-
rorile de caritate, dupa o pregatire spirituals §i profcsionala
de calitate, se rostuiesc, de la casele unde §i-au petrecut no-
viciatul, in diferite re§edin{e de pe diverse contipente, pentru
a coopera la dezvoltarea extensiva §i intensiva a Imparatici lui
Dumnezeu pe pamint, marturisind caritatea materna a Biscri-
cii care se apleaca asupra oricarei nevoi a omului.
Dintre toate acesle activitaji, prima, in ordine temporals,
intrucit i-a fost cea mal apropiatS de inimS fondatoarei sale,
este fSrS indoialS educarea tineretului in §coli, colcgii §i in
toate institu^iile pe care sSrScia ^i mizeria morals Ic fac indis-
ensabile. Sarcina aceasta este delicatS ^i plinS de responsa-
E ilitate intrucit, a^a cum a afirmat papa Pius al Xll-lca in-
tr-un discurs |inut in faja educatoarelor, iii mai 1951, "arta dc
a educa este, sub multe aspecte, arta de a-4e acomoda virstei,
temperamentului, caracterului, capacitS^ii, nevoilor, as-
pirapilor juste ale tinerilor de astSzi...; de a te conforma rit-
mului inregistrat de progresul general al umanitSjii". Iar
cSlugSri^a educatoare ^tie cS inuptui§te, prin insusi faptul
edueSrii tineretului pentru via(S, o ac(iune profund socials
ientru cS femeia este cea care edificS sau distruge familia, iar
familia este prima celulS a societSjii ^i a Bisericii.
Multe energii ale Congregajiei sint dirijate in domeniul
spitalicesc, intr-o gamS foarte mare de aejiuni de asistenjS
impuse de virstS §i de boala celor aflap sub observape. Micul
spital din Lovere, cu 10 paturi §i douS infirmiere, a fost

100
samm(a din care au rasarit, in chip miraculos, se poate spune,
modcrnele complexe spitalice§ti bine dotate §i foarte mari.
C5lugari{a §tie sa trSiasca printre bolnavi ^i §tie sa
tamSduiasca o durere intrucit, aflindu-se la picioarele Cruci-
fixului, a §tiut s3-^i ia asupra sa aceasta durere. Traie^te
senina chiar ^i printre nebuni, §i in mizeria casei durerii o-
chiul sau limpede spune ca Dumnezeu este bun.
La 30 de ani de la moartea Gerosei, in 1840, Congregajia
cuprindea opere misionare in India, Birmania, Pakistan, la
inceput, iar mai recent in America, in Africa §i in Japonia.
Biserica este fundamental misionara, prin urmare in opera sa
nu pot fi ignorate greutajile apostolice §i nu poate sa nu se
preocupe de recoltele I5sate in parasire din lipsa lucratorilor.
Astfel ca inca de atunci, in fiecare an un grup de calugari|e
i§i pSrasesc patria, i^i pSrasesc adeseon chiar pSrinpi, o
mul^ime de obiceiuri §i de activitaji familiare, pentru a se
consacra cu entuziasm i^i cu un adevarat eroism intr-o socie-
tate pe care nu o cunosc, care adesea le este ostila, pentru a
o ajuta pe drumul civiliza^iei §i al cre^tinismului.
Toate aceste activitaji sint facute de fiicele Bartolomeei
Capitanio cu un spirit de mare deschidere, de disponibilitate
continua ^i cu un ritm de munca in activitajile lor umile care
amintesc de elanul irezistibil al Bartolomeei care a vrut se
faca repede ^i foarte mult in marea biserici a Domnului.
totu§i, ceea ce vad toate, precum ^i fructele de care
adesea nu se mai bucurS, nu este inca totul. Desigur este
mare lucru faptul ca acei copii care nu au mame sa fie ingri-
ji|i, ca batrinii sa fie ajutap, ca bolnavii sa fie vindecaji, ca
tinerii sa fie educa^i, ca popoarele sa fie evanghelizate; dar nu
este mai pu(in insemnata valoarea de m irturie pe care
calugari|a ^i-o asuma in lumea moderna unde numai prorpia
prezenja afirma existenja unor valori transcendente la care
omul modern, adesea, nu |tie sS se gindeascd.
Ce semnifica^ie are astazi faptul ca o tinSra de 20 de ani
i§i parase^te familia ^i renun^a la gindul de a-^i alcdtui una
proprie, ca intra intr-o congregajie religioasa, imbraca o ras3,
se muljume^te sa ramina saraca ^i accepta sa recunoasci
voinja lui Dumnezeu in cea a supenorilor ei? Calugarija, care
datoriti exigence! activita(ii sale apostolice se prezmta in pu­
blic, prin insa^i prezen(a sa suscita problema ^i constringe
intr-un fel lumea s-o intrebe: "dar tu, cine e§ti?". §i atunci
insS^i via(a sa raspunde, pentru ca via(a ei este o mSrturie:
cSlugariJa '.n^rturise^te lumii distrate ca Dumnezeu are drep-
tul s5 fie slujit §i iubit mai presus de orice.

101
Aceasta este, in esenja, sora de caritate a§a cum a fost
dorita §i conceputa de Bartolomea: o fiinja care-^i pune da-
rurile dar limitele in slujba lui Dumnezeu pe care ea il
iube^te il serve.^te in frajii ei; o fiinja care-i ofera lui Cristos
esen^a ei feminina, §i umanitatea ei, intrucit harul, ac^ionind
pe un teren fertil, amplifica la nivelul intregii lumi po-
sibilitajile sale de apostolat; o fiin^a care, traind printre laid
§i in serviciul lor, ^tie sa faca sa fermenteze treptat aluatul ^i
sa-i slimuleze pe apostolii fervenp ai Impara^iei lui Dumne­
zeu.
Astfel i§i traise Bartolomea Capitanio via^a sa religioasa
care a durat numai opt luni §i care a fost un miracol de acti-
vitate de care se bucura inca ^i astazi Biserica. Spunea ca In-
stitutul ei ar putea fi dedicat "tuturor formelor de caritate". A
fost cutezatoare, fara indoiala, dar atunci cind era vorba de
iubire, Bartolomea nu era in stare sa se opreasca! Astfel ca
spiritul ei anima, astazi, sute de comunita^i can traiesc in
truda cotidiana a unei vieji interioare profunde, a unei
carita|i in forme multiple, o conformare prin voinja la vre-
murile noi, la nolle structuri, la nolle exigence §i conduce mii
de surori care, dup5 rugaciunea prelungita intensa din zori,
i§i petrec celelalte ore ale zilei in opere de apostolat, care re-
prezinta rugaciunea in acpune. Aceasta a fost prima intui^ie
a Bartolomeei Capitanio; in viaja de apostolat, totul este
rugaciune. §i din aceasta lumina interioara s-a nascut
a^ezamintul ei. Acum se explica de ce Capitanio, fetija §i
adolescents, educata intr-o manastire cu clauzura, in care
traia cu patima o via^a de studiu, de rugaciune ^i de
renunjari, a reu^it sa faca sa rasara §i sa infloreasca in ea un
ideal de via|a atit de activa ^i apostolica. Dincolo de zidurile
austere §i de porjile grele ale manastirii S.Chiarg, Dumnezeu
aruncase o samin|a a carei floare nu trebuia sa traiasca in
sera.
Sora de caritate nu este a lumii dar traie^te in lume; sora
de caritate nu se poate desparp de lume intrind in congre-
ga|ia sa; din contra, o poarta cu sine, pentru ca §tie ca lumea
a^teapta de la ea un spor de boga^ie §i de dragoste. Din
aceste cauze Bartolomea Capitanio, care descoperise in sine
pasiunea pentru orice forma de caritate, a hotarit sa realizeze
acea opera care este Institutul ei.

102
A N EX A
Nefiind vorba de un studiu istoric, ci de o lucrare de
popularizare, am crezut ca este nimerit sa modernizSm
intrucitva stilul Scrisorilor incluse aid, care altfel ar fi ftcut
lectura mai pu^in placuta §i mai pujin dara pentru tinerele
dtitoare de astazi.

Caterinei Gerosa
Scumpa mea
nu p o t sa nu-fi scriu doud nnduri ca sd-p transmit gmdurile
sentimentele mele in chestimea cunoscutd. M d voi supune
voinjei lui Dumnezeu care, pe neajteptate, face lucmrile in a^a
fel inch in cele din urmd sd ne impUnim dorinfele. Te asigur
din tot sufletul cd eu ifi voi rdmine mereu credincioasd p te voi
urma in orice acfiune ce va fi spre gloria lui Dumnezeu pen-
tm binele frafilor no^tri.
Nu-mi doresc in nici un fel sd fac lucruri extraordinare: do-
resc numai p vreau sd inde^linesc voin^a lui Dumnezeu. Dacd
dorin^a lui va fi sd intrdm intr-o cdsufa fi acolo, impreund sd
trudim spre slava lui, voi fi foarte mulfumitd; dacd insd el va
vrea sd dispund de noi in alt fel, ii vom mulfumi de asemenea
din tot sufletul. fii repet doar cd voi fi mereu dispusd sd te
urmez, tn pofida oricdmi obstacol, pe cit m d va ajuta Dumne­
zeu cu harul sdu. Toate proiectele se umesc greu: fi acfiunea
noastrd va incepe intr-un fel foarte neinsemnat; dar eu sint
foarte fericitd intrucit se va implini astfel vointa lui Dumnezeu.
Tu incearcd sd-fi (ii curajul: cugetd, vorbefte fi muncefte pentru
ca proiectul nostm sd se infdptuiascd cit mai curind. Sd ne
Idsdm liniftite in miinile lui Dumnezeu: facd-se voia Lui! Noi
sd lucrdm intru slava Lui, a voinfei Sale fi a binelui aproapelui
nostm. Sd nu punem piedici operei Sale fi sd tragem nddejde.
A f vrea sd incep o novend de mgdciuni pentm ca Dumne­
zeu sd ne- ajute in aceastd imprejurare; vrei sd fim impreund?
Eu te oftept. M d rog fi cer mgdciuni din partea multor oameni
buni.
Cele mai calde urdri. Nu m d gindesc decit la clipa cind ne
vom putea reuni pentm a trdi fi munci impreund spre slava lui
D um nezeu p spre binele aproapelui. Cu cea m ai m are
afec(iune. (fard datd)
Bartolomea Capitanio.

103
Unei prietene
Draga mea
latd novena pe care ji-am promis-o. lartd-md dacd mereu
sint in tntirziere; vreau sa spun cdpoate iti va fi defolos... pen-
tni anitl viitor f/ atiinci vei piitea sd spui cd a vend inainte de
tennen!
hi trimit aldturat ^i o scrisoare de la Banzolini.
Koagd-te la Dumnezeu sd tind mina Sa asuprd-mi pentni cd
sint cit pe-aci sd-mi reu^eascd ceva. Roagd-L sd-mi dea un
semn ca sd infeleg ce vrea de la mine, dar tmi dau seama
ce anume. Tu ar trebui sd f a d pe "mijlocitoartu ' d-L in
numele meu j i apoi fd in a^a fel ca sd aflu. Ce Jrunios este
Paradisiil! Sa facem orice jertfd pentru a-l atinge. Ginde^te-te
cd acolo il vom vedea pe Dumnezeu, fl vom iubi nespus fdrd
pericolul de a-L pierde. Ce fericire!
Te salul cu dragoste.
18 septernbrie lSil9
Bartolomea Capitanio.

Lui Don Angelo Bosio


Prea Cucerriice Pdrinte,
nevoile mele spirituale sint foarte mari p nu ^tiu cu care sd
incep ca sd vi le prezint. O voi face cum tmi vor veni la soco-
teald; Diimneavoastrd sd ai’e(i bundtatea sd m d ascultati.
Vd trimit mai multe lucruri. Jumalul meu pe care de mult
timp nu vi l-am mai ardtat; scmtdrile mele Iduntrice cu privire
la defectul trufiei: nu'gdsesc toate foile pe care probabil cd
le-am pus prin vreo cutie; vd trimit in schimb ce-am scris in
timpul exerci^iilor spirituale, pe care cu ajutorul lui Dumnezeu
le-am fdcut impreund cu propunerile respective. Sper ca in
toate aceste scrieri Dumneavoastrd sd gdsi(i portretul simplu al
con^tiinfei mele, cu toate defectele mele, chiar dacd amorul
propriu nu-mi ingdduie sd le menfionez pe toate. Am incercat
sd scriu cu sinceritate, ^i totu^i imi dau seama cd trufia imi
joacd adesea renghiuri. O sd cer iertare ^i lumind de la Dum­
nezeu.
Dumneavoastrd, dupd ce v-a\i dat seama de starea sufletului
meu, vd rog sd-mi transmitep foarte sincer care e pdrerea pe
care o avefi si sd-mi ardtafi calea prin care po t sd ajung la
Dumnezeu. ^tiu foarte bine, iar lucrul acesta l-am simfit fi in
timpul ultimelor exercifii, cd Dumnezeu m d vrea pe de-antregul
a So, cd nu e mulfumit cu ceea ce fac, cd m d oblig neindoios
la desdvirfire, cd nu-i sint p e plac imperfec^iunile mele mai
mult decit pdcatele altora, pentru cd lipsunle mele au m ai

104
multd rdutate se ivesc dinlr-un suflet pe care El il iube^te atit
de mult.
Shut vie dorinfa de a deveni sftntd prin smerenie ^i suferinid;
shut cd Dumnezeu m d cheamd la rugdciune; in sftr^it, simt cd
trebuie sd infdptuiesc multe in scurtd vreme. Dar intrucit eu
sint o biald oaktd, mereu mu^catd de trufie, nu pot decit sd m d
incredintez milei Sale; m d las in miinile Dumneavoastrd, ca in
miinile lui Dumnezeu, f/ sint sigurd cd ve^i primi de la Dum­
nezeu lumina necesard pentru a m d cdlduzt. Din partea mea vd
promit sd fiu ascultdtoare sint sigurd cd in felul acesta voi
evita orice infcldciune. Vreau sd m d sfin(esc, nu vreau sd amin
acest lucru; ajutafi-md cu sfatul ^i cu rugdciunea.
Ingdduiti-mi acum sd vorbesc despre dragul nostru Institut
care este aorit atit de dumneavoastrd cit de mine. Afacerea
Gerosa e \inutd in intregime sub tdcere. Se vede limpede cd in-
tervenfia mdtu^ii a avut efectul pe care l-a prevdzut Reverendul
Dd, pentru cd intr-adevdr Caterina nu a mai vorbit despre acest
lucm. Chiar Caterina m-a rugat sd-i scriu Reverendului Dd dar
nu ftie nimic despre ce mi-a scris mie acest preot. Ea pste, cu
toate acestea, bine dispusd si dore^te impdrfirea averii. Dar, din
ceea ce se infelege, lucmriie se vor tdrdgdna, dacd Dumnezeu
nu va interveni ca sd modifice evenimentele, ba chiar mi se
pare acum cd, dacd apeptdm o solu\ie spontand, putem sd
c^teptdm incd zece am. Totu^i, Dumnezeu va face dupd voia

fn timpul ultimei novene m-am rugat.lui Dumnezeu ^i am


mgat pe altii s-ofacd pentru a ne face sd afldm: 1) ce dorim
sd fie urmat in noul Institut; 2) ce casd or trebui cumpdratd; 3)
de ce mijloace ne putem folosi pentm a incepe acest protect.
Sint sigurd cd Sfinfia Voastrd a^i avut inspirafii speciale in
legdturd cu acestea §i sperd sd vedem in curind efectele lor. In
ce prive^te Statutul a^ vrea sd vd rog sd nu mai respingefi alege-
rea fdcutd; mi se pare cd pentm a alege Statutul Institutului nu
este necesar door sd dispui de o casd ^i de mijloacele financiare
care sd ingdduie fondaiea lui. Cind acesta va fi pregdtit, atunci
ne putem gindi la achizifionarea unui imobil.
Eu am fdcut ceva de care nu piu dacd Dumneavoastrd vefi
fi de acord: i-am scris doamnei Viganone vorbindu-i despre
proiectul nostru, intmcit m d gindesc cd, fund bogatd, ar putea
sd ne dea o m ind de ajutor sd-l pomim. Vd trimit aldturat scri-
soarea, mgfndu-vd sd addugafi, sd tdiafi sau sd corectafi dupd
cum veti voi. Dacd vi se pare un pas riscant, putep s-o mpep;
dacd, (tin contrd considerap cd pot s-o expediez, v-o£ mga sd
mi-o retrimitep pin d miercuri ca s-o pot pane la pofia.

105
M d gindesc cd putea cere ajutor unei alte persoane care
mi se pare foarie potrivitd p cdreia ti voi vorbi cu prima ocazie
cind o voi intilni. Sd incercdm toate cheile p sd vedem dacd
vreuna dintre ele ar putea deschide poarta de intrare la aceastd
operd sfintd. Dupd ce vom face toate incercdrile, dacd Dumne-
zeu nu va voi, vom tngenunchia la u^a So, a^teptind sd ne des-
chidd pentm a putea intra. Eu m d incred Lui pe deplin.
Dacd-mi pemtitefi a^ dori sd mai pdstrez citeva zile cartea
pe care mi-ati impmmutat-o. Md incredintez mgdciunilor dum-
neavoastrd. Scuza^i-mi familiaritatea p libertatea cu care vd
vorbesc.
Cu salutdri respectuoase.
A dumneavoastrd foarte obligatd
27 septembrie 1829
Bartolomeu Capitanio.

Unei prietene
Prea scumpa mea
Profit de ocazie ca sd-ti trimit doud rinduri. Am fdcut tot ce
am putut ca sd-i recomand fetei din satul tdu rugdciunea
seriozitatea. S-a ardtat tot timpul foarte ascultdtoare cu mine, fi
chiar a revenit ca sd m d caute de mai multe ori. Am insistat ca
ea sd frecventeze Asociatia parohiald, fi i-am spus chiar cd
ti-am scris rugCndu-te sd-i dai ceva in sarcind pentru a fi ocu-
patd. Mi-a promis, intr-adevdr, cd o va frecventa. A^ fi vmt sd
se spovedeascd la don Bosio in zilele cit a rdmas la Lovere fi
era dispusd sd facd acest lucm, dar don Bosio a lipsit aproape
tot timpul din cauza unor treburi.
Fata mi-a mdrturisit cd dorefie mult sd invfie sd citeascd;
eu i- Of fi venit in ajutor dacd ar mai fi rdmas. fi-o incredinfez
jie; incearcd sd-fi mpi cite un sfert de ord din treburile tale pen­
tm a te consacra acestui scop. Va ft un mijloc bun ca s-o jii
sub observatie, ca s-o infelegi, pentm a o ajuta sd se corijeze fi
pentm a-i cunoaste pdrinfii fi medial ei familial. Dacd-ti va fi
la indemind, fd-i aceastd mulfumire. Eu am sfdtuit-o fi sd aibd
o imbrdcdminte simpld fi mi-a promis cd o sd incerce sd jind
seamd de aceste sfaturi. I-am spus cd am incredere in tine fi
cd voi fi aldturi de tine. N-am putut sd fac altfel. Acum sd ne
incredinjdm lui Isus fi sd sperdm cd vom reufi sd facem binele.
Adu-fi aminte sd te rogi pentm mine.
A ta din tot sufletul
13 decembrie 1829
Bartolomeu Capitanio.

106
Unei prietene
Scumpa mea,
te rog sd m d ierti cd-ti rdspund cu mtirziere. Motivul fi-l poti
lesne inchipui.
fn timpul unei fmpdrtd^anii ni-am rugat mult pentni tine ^i
m i se pare cd am inteles cd Dum nezeu vrea ca tu sd-ti
remnoie^ti hotdrtrea d ’e a face bine sufletelor, in special ale
celor tineri. Vreau ca tu sd-(i intensifici grijile ^i sd mdnuni cite
un suflet rdtdcit.
Ifi trimit p documentul despre camaval; este cel de anul tre-
cut.
Te rog sd-i ceri Mariannei sd-i spund tinerei Bettina cd fe-
meia care a gdzduit-o dorepe cheile de la u^d.
Te las in voia lui Isus ca sd devii sfintd.
8 ianuarie 1830
Bartolomea Capitanio

Lui Don Angelo Bosio


Prea Cucemice Pdrinte Duhovnic
Vd rog sd aveti bundvoin^a sd citi^i cele scrise a id p sd
a^ezati confinutul in inima minunatd a lui Isus, pentni ca eu
sd pot primi de la El haml necesar pentm a le pune m practicd.
fmi amintifi adesea cit am scris, pentm cd eu, ca de obicei,
dupd ce am promis nu m d mai tin de promisiune. Isus Christos
mi-a dat semne prepoase de liar in aceastd vreme extrem de
importantd. Eu a^ vrea sd-I fiu recunoscdtoare, dar nu fac decit
sd-L ofensez.
Vd rog mult, mult, sd avefi grijd de Institut; faced tot ce
putep ca sd trimitep mgdmintea Monseniomlui Episcop, inainte
de a pleca spre Brescia. Solicitap-l cit putep, acceptap chiar sd
fip, cind p cind, pupn inoportun; sd pie cd face un lucm care
i va fi foarte mult pe plac Domnului nostm p cd El dorepe
iult sd munceascd fdrd preget pentm acestd operd. Dumnezeu
vd va rdspldti pentm grija pe care o avep permanent pentm su-
fletul meu. ^i ieri in timpul fmpdrtdsaniei m-am mgat din tot
sufletul, chiar dacd sint nevrednicd de asta, pentm Dumnea-
voastrd, intm cit nu am nici o altd posibilitate pentm a-mi
manifesta recunopinfa.
Dumnezeu sd vd mintuiascd si sd vd dea un loc insemnat
in fmpdrdtia So, pentm ca sd-L putep iubi atit de mult. Vd
salut cu ptecdciune. A Dumneavoastra extrem de indatoratd
26 septembrie 1830
Bartolomea Capitanio

107
Unei prietene
Draga mea,
sper sd primesc miine o scrisoare din partea to, care imi va
face mare pldcere; astd seard, insd, iji voi scrie eu citeva
rinduri. M-am edificat deplin in legdtura cu ceea ce mi-ai spus
in ultima ta scrisoare. Dumnezeu lucreazd in inima ta vrea
sd fii o sfintd. Fdgdduinja pe care I-ai fdcut-o ii este foarte
dragd; de bund seamd ca pe tine te va costa lacrimi fi singe.
Dar nu conteazd: trebuie sd facem orice pentm ca Isus sd fie
mullumit de noi. Te rog insd fi te conjur sd nu exagerezi cu
peniten\ele corporate, pentm cd ip vei primejdui in scurtd vreme
sdndtatea fi ar putea sd fie fi aceasta o ispitd din partea diavo-
luluij care te-ar Idsa apoi nelini^titd fi nemulpimitd de tine.
In schimb pune-p intreaga infidcdrare in stingerea pasiuni-
lor, in dominarea lor, bimindu-te pe tine insdp mai cu seamd
in lupta impotriva amomlui propriu, a tmfiei. Trebuie sd trdim
cmcificate odatd cu Isus Christos, sd cdutdm sme>-enia, sd ne
bucurdm cd sintem uitate fi sd trdim numai pentm Isus. El este
logodnicul nostm; are dreptul sd ne pretindd intreaga noastrd
dragoste. Sd incercdm sd fim generoase fi sd-I ddmim inima,
sufletul, voinfa, dorinfa, gindurile fi chiar fi sufiarea noastrd.
Trebuie ca intotdeauna sd ne temem de piedici, de cdderi; dar
sd ne incredinfdm lui Isus fi sd fim sigure cd vom fi ajutate. fti
trimit bro^ura despre Sacro Cuore; iartd-md cd este atit de
uzatd.
fmi incrediipez sufletul mgdciunilor tale. Salutdri dra^ suro-
rii tale Maddalena. Te las la picioarele Cmcii.
12 noiembrie 1830
Bartolomea Capitanio

Doamnei Francesca Parpani


Prea scumpd doamnd invdfdtoare
fiiu cd v-ap mgat pentm mine fi, cum vd datorez atit de
mult, nu p o t Idsa sd treacd doud zile fdrd sd vd scriu. Sint
foarte bucuroasd cd m d aflu in cele din umtd pe ogoml Dom-
nului fi dacd El vrea ca in aceste prime momente sd fiu sin-
gurd, m d consoleazd tovdrdfia bunului Dumnezeu fi a Prea-
curatei.
Nu m d tern deloc pentm cd sint in miinile unui Dumnezeu
care m d iub^te ca un pdrinte. Eu nu sint in stare sd fdptuiesc
binele, dar El poate sd facd totul servindu-se de mine; eu m d
las cu totul in voia lui. Continui sd m d rog pentm mine: am
mare nevoie pentru cd acestea sint nifie clipe de rdzboi fi
durere.

108
Scumpa niea Invdtdtoare, Paradisul este prea frumos, a^a
cd va trebui sd-l cucerim prin suferin\d. A fa ceva formeazd
sfintii.
t>drui^i-vd si Dumneavoastrd deplin Lui. Md simt indem-
natd sd vd spun, in numele Domnului, cd facefi rdu dacd
a m in a ti sd vd face^i Impdrtd^ania cin d facefi pdcate;
incredin^a^i-vd Lui cu ^i mai mare incredere, pentru cd va fi ^i
mai obligat sd v-o implineascd.
letia^i-mi aceastd incredere. Ajutafi-md, vd rog. Un singpr
rind din partea Dumneavoastrd m d va face foarte fericitd. Vd
salut cu plecdciune dindu-vd intilnire la picioarele Cmcii.
A dumneavoastrd foarte devotatd ^i extrem de indatoratd
22 noiembrie 1832
Bartolomea Capitanio

Lui Don Angelo Bosio


Cucemice Pdrinte Duhovnic,
Memoria ne-a trddat in ziua de Crdciun ^i astfel mi-am uitat
obiceiul sd vd rog sd celebra^i o Liturghie pentm noi doud. Nu
vrem insd sd pierdem acest obicei a^a cd vd rugdm s-o facep
pentru noi in prima zi a anului. Spunefi lui Dumnezeu tot ce
vrefi despre noi; nevoile noastre-s-au inmulfit.
Un cuvint despre mica bisericd. Eu va rog sd nu vd da^i
bdtut, ba din contrd sdfaceji in a^afel incit sd fie incheiat con­
tractu! Nu pretindefi ca dm nou sd vd vorbeascd despre asta
Caterina, dar fifi sigur cd face mult mai m ult decit zice.
Nepldcerile care pun piedici acestui protect, m d fac sd m d
gindesc cd infdptuirea dumneavoastrd va fi un mare bine pen­
tru noi. De aceea vd rog sd acfionafi cu hotdrire fi sd facefi tot
posibilul ca sd reufifi. Trebuie sd ave^i mereu in minte maxima
pe care Etriinenfa voastrd mi-o repetafi adesea: "Dificultdjile
sint necesare pentm a izbindi in lucmnle cele mai desdvir^ite".
In plus sd fifi sifftr cd nu trebuie sd acfionafi cu pmdenfd,
intrucit sint sigurd cd buna noastrd Caterina dispune de
mijloacele necesare; numai timiditatea o face pufin nesigurd fi
nehotdritd.
Avefi rdbdare fi iertati-mi libertatea pe care mi-am luat-o
precum f i temeritatea. flugafi-vd Domnului pentm mine. Isus
Pmnc sa-mi ierte pdcatele fi sd ardd in noi tot ce nu-I aparfihe
Lui, ca sd devind astfel stapinul nostm absolut.
Cu deosebit respect vd salutd mult devotata Dumneavoastrd
filed.
28 decembrie 1832
Bartolomea Capitanio

109
Unei Prietene
Scumpa mea,
am hotant sa nip, in cele din unnd, prea lunga mea tdccre.
A m trdil destule, dar pind la unnd iatd-md in casa Domnului,
dupd cum bdnuiesc cd ^tii. Inima mi-e in sdrbdtoare p cu fie-
care zi simt cum imi crepe bucuria. Nu pot sd spun cd pind
acum toate dorintele mele au fast indeplinite, pentni cd am cu
mine doud tovard^e, una care se va consacra treburilor din casd
p cealaltd imi va deveni superioara, dar nu avem un plan de
viatd, re^ li sau metode. Acum trebuie sd iejim ca sd mergem
la bisericd. fn pofida aceslor inceputuri neinsemnate, totul se
bazeazd p e caritaie p supunere; totul se desfd^oard in bund
rinduiald, opera se inalfd putin cite putin p noi sperdm sd
infdptuim totul cit mai curina a^a cum am prevdzut p ne-am
dorij..
Ip spun sincer cd dacd am considerat intotdeauna viafa reli-
gioasd ca o adevdratd lepddare de sine acum, in practicd, imi
dau seama cd a^a este. Nu sintem propriii nojtri stdpini, tre­
buie mereu sd ne confonndm altora, trebuie sa punem in sur-
dind egoismul, trebuie sd ne sacrificdm pentru ajutorarea
aproapelui, sd tdcem, sd acceptdm, sd fun vesele, sd nu avem
dorinte nici in legdturd cu lucrurile cele mai sfinte atunci cind
acestea nu concordd cu obligapile din statutul nostru. In sfirpt,
este necesar sd trdim numai pentru Isus Christos p pentni
implinirea voiipei Lui.
O viatd de renuntdri, este adevdrat, dar cit de senin p scump
este gindul cd Isus se buciird de sacrificiile mireselor Lui! Te
asigur cd nu le-a^ schim ba cu toate alindrile, nu num ai
pdmintepi, dar p spirituale, pentni cd siguranfa cd implinesc
voia Domnului este liicml care m d face pe deplin mulpimitd.
Te rog sd-i ceri lui Dumnezeii ca mai bine sd mor decit sd-i fiii
oprelipe in calea Operei Sale.
Scrie-mi doud rinduri, dacd pop; prietenia ta imi este atit de
prepoasd; p dacd vei vrea sd vii pe aid, vizita ta mi-ar face o
mare bucurie. Salut-o din partea mea pe Chiodi. 11 iiibim atit
de mult pe Isus cd ne-a ddniil intreaga lui dragoste incit ac­
ceptdm bucuroase ceea ce ne trimite. Paradisul ne apeaptd, sd
suferim cu ciiraj aid; acolo siis vom fi pe veci fericite.
Rdmas bun, din toald inima
31 ianiiarie 1833
Banolomea Capitanio

110
CUPRINS

P r e f a j a .................................................................. 3
I lat-o ...................................................................5
II Floare de cimp ..................... 7
III Floare de sera ............................................. 9
IV Un joc foarte series ......................................11
V "Stilul" sau .....................................................14
VI Marile sale iubiri .........................................18
VII Primele a r m e .............................................. 20
VIII Daruirea de s in e ........................................ 22
IX Ramas bun Santa Chiara ! ........................25
X Bartolomea a hotarit d e j a ............................ 30
XI Pedagogia iu b irii........................................... 38
XII Plamada cea buna .................................... .44
XIII Cu totul pentru t o j i ........................ ... . .48
XIV Trebuie acjionat in g ra b a .........................54
XV Lumina de sus ........................................... 59
XVI Un proiect te m e r a r .................................. 63
XVII Dureri §i iara§i dureri ............................ 65
XVIII Un mesaj de d ra g o ste............................ 69
XIX Lupta cu inima s a .................................... 73
XX lata-ma Doamne ! ..................................... 77
XXI "Sora de caritate" ..................................... 80
XXII Dar de ce, Doamne ? ............................ 85
XXIII "E aici invajatorul, §i te cheama" . . .90
XXIV Durerea t u t u r o r ..................................... 93
XXV Perplexitatea Caterinei G e r o s a .............96
XXVI Recolte abundente,
de la o saminja m i c a .......................... 100
ANEXA ........................................................... 103
Redactor: §TEFAN NICOLAE
Tehnoredactor : MARIOARA LT|'A

Format: 16/54 x 84, coli de tipar 7


Bun de tipar: 27 septembrie 1991
Editat de Agenda/Editura ARTIS i 'V r 'WJ