GABRIEL BUNGE
Mâ nia și terapia ei
după awa Evagrie Ponticul
sau
Vinul dracfior și pâ inea îngerilor
Co tect ia
Mania și terapia ei
după awa Evagrie Ponticul
sau
Vinul ‹lracilox și pâinea îngerilox
W kit ura
Sibiu
1998
Lector çi viziune graficã: Maria-Comelia Oros
Tehnoredactor çi corector: Paul Morar
Traducere dupà:
GA8RIEL BUNGE
Eremo Santa Croce
Drachmmin und Engehbmt
Die Lrhrr des Kzvagrio›‘ Penákes vm Zero und Sanftmut
O Gabriel Bunge
)toc dc aca6. Serghei S. Averințev, Cuvânt înainte p traducere: diac. loan I. Ică jr.,
Sibiu, 1996, 100 p. * 24 plante.
ID., l i date Pemiml 0 i»frrd«wrr, Studiu introduc0v ti traducere: diac. loan I. Icfi
jr., Sibiu, 1997, 258 p.
— 5—
(deși într-o serie de studii de erudiție este și așa ceva), iar
contribuția sa știinpfică a fost recent (5 decembrie 1998) re-
cunoscută prin conferirea titlului de „doctor honoris causa”
de către Facultatea de Teologie din Berna. Cercetarea sa este
dominată in primul rând de uri interes practic și vrea în ulti-
mă instanță să dea uri răspuns la întrebarea foarte concretă:
ce anume mai poate spune astăzi omului modern uri monah
din secolul IV, cum a fost avva Evagrie din Pont? Cum pu-
tem aplica în viața noastră cele învățate din lectura scrierilor
lui? Dificultatea parcurgerii scrierilor evagriene vine mai cu
seamă din caracterul lor meditativ și din stilul sintetic, iar nu
analitic și sistematic cum este cel predominant în cultura
modernă. De aceea, ințelegerea unei teme sau a unui aspect
din universul său spiritual presupune o familiarizare și o cu-
noaștere de adâncime a i“iitregii sale opere (dificil accesibile și
ea) în originalele grecești și siriace păstrate.
Călăuzit de acest interes practic, de îndrumător duhov-
riicesc, părintele Gabriel a scris o serie de mici studii dedica-
te unor teme și aspecte din universul spiritual evagrian ex-
trem de actuale și relevante astăzi pentru omul modern. Ele s-
au concretizat deja în citeva micromonografii consacrate
temelor — în ordinea publicării — akediei (1983), paternită-
pi spirituale și gnozei (1988), rugăciunii și misticii (1987) și,
foarte recent, mâniei în opera lui Evagrie (alte câteva cărți
similare sunt în diverse stadii de elaborare). Deschidem aici
publicarea acestei serii de veritabile opuscule spirituale mo-
derne cu traducerea acestei remarcabile fenomenologii a
„irascibilită ii” — „vin al dracilor” și sursă a violenței — și a
terapiei ei in viața spirituală prin blândețe — „pâine a înge-
rilor” —, lucrare care vede acum, în limba română, în preini-
eră absolută lumina tiparului.
Pentru a oferi o imagine cit mai completă, ann alăturat
într-uri grupaj traducerile principalelor pasaje din operele
evagriene care tratează explicit despre m ânie și cornbaterea
ei spirituală, și ann reprodus frumosul studiu despre mânie in
opera altor Părinți ai Bisericii, contemporani avvei Evagrie,
scris de eminentul patrolog român, regretatul pãrinte profe-
sorgIoan G. Coman.
Intr-o lume bântuità in exces de o escaladare ingriJoràtoa-
re a agresività(ii, de spectacolul çi realitatea invadatoare a
unei violen e dezlàn{uite, tot mai greu de stâvilit, actualitatea
unui diagnostic corect al irascibilitá(ii çi a unei terapii cores-
punzàtoare prin reabilitarea blânde ii ca virtute in acelaçi
tímp „luptàtoare” çi gnosticâ, agonicà çi misticâ prin excelen-
Jà a creçtinului abia dacà mai trebuie subliniatâ. Nu este vor-
ba de extirpare a unei fünc{ii constitutive a sufletului ome-
nesc, cât de sublimarea ei §i de convertirea conflictualità(ii in
„rãzboi nevãzut”, interiorizat, nu impotriva semenilor pentru
idei‘ san lucruri, ci impotriva gàndurilor pàtimaçe çi, in cele
din urmã, a demonilor. (Demonologia este un capitol extrem
de actual al invà{ãturii çi practicii vie ii creçtine care açteaptâ
insà sã fie decantat de multiplele sedimente acumulate, iar
Evagrie este poate cel mai bun maestru çi aici.) Modelul su-
prern al acestui rãzboi duhovnicesc — in care sunt specialiçti
adevãra i monahi, dar care priveçte absolut pe fiecare per-
soanà nu este altul decit faimoasa scenà a ispitirilor lui Hristos
din pustíe (dupà Botezul de la lordan), luptà care prin Botez
çi ascezà (inevitabila) e menitã sà devinâ „rãzboi nevãzut” al
nostru, al tuturor. Pentru cà Sarã aceastà rigoare ascetícà
prealabilà, iubirea çi blânde{ea noastrà vor fi doar efuziuni
sentimentale efernere, când nu de-a dreptul simple vorbe
goale.
-7-
„[Hristos] oe ișbă u & idă Ț vNlisc, cc se metri-
verc aptuirii [practicii], tie căile dr lee ! balaur, care
se i“mpatri c mderii [contemplațieil ” (ic Ps 90, 13 J.
Introducere
Agzesivitatea
o chestiune namrală?
— 10 —
duri despre „mânie”: avva Evagrie Ponticul (circa 345—399) , 3
° Despre Ev*grie, cf. G. BUNGE, £ingwo Plus. Brr+fe aus dm W , Tner, 1986,
Introducere A și B (trad. rom loan I. Icfi jr.: G. BUNC•s, Eisdzie Postul O iu6ed«m,
E6. Deisis, Sibiu, t997, p. 17—t3l].
— ca și cu credinta demonilor: aceasta nu le foloseşte la
mmic6.
—12—
face imposibilă rugăciunea*°, „in iubirea desăvirșită și du-
hovnicească se lucrează rugăciunea «in Duh și în adevăn›”"!
— 15
SUantul Botez 7. Abia acest „orn nou” devine — prin Fiul și
Duhul, a căror „adevărată icoană” este deja° — „primitor al
cunoștinței Tatălui’°.
Prin urmare, omul despre care va fi vorba in cele ce ur-
mează e in permanentă ml boușat, care „a îmbrăcat omul
cel nou făcut după Dumnezeu”'°, chiar dacă ființa sa nouă
ră- mâne in permanentă amenințată de recăderea in vechile
pă- cate. Faptul că în acest context Evagrie vorbeşte în
exclusi- vitate despre nionahi nu trebuie să ne mire,
intrucât printre cititorii săi direcți avea de-a face numai cu
monahi sau monahii care trăiau in obști sau ca anahoreți.
Pentru Evagrie,
„monahul” este pur și simplu prototipul „omului nou”. Ceea
ce face din „omul” luat in acest sens uri „monah” este faptul
că acesta din urmă întoarce întâi spatele tuturor pfia0Ar m
fepta. „Mintea” sa devine insă de „monah” abia atunci când
ajunge liberă și de pleacă m gâ»dof iar „la vremea rugăciunii
vede lumina Slîntei Treimi”1 '. Prin urmare, așa trebuie ințe-
leasă și următoarea definiție, adeseori citată, a „monahului”:
'• Or t2t—123.
Z¥/ / 57, 4.
'° 2n P 4S, 20 i§.
•° K‹S lII, 59.
°' Pr 89.
^ KG VI, 85; Sh 4 , M c 21.
— 17
—
„Sufletul rațional lucrează potrivit firii atunci când par-
tea sa poftitoare doreşte virtutea, partea irascibilă luptă
pentru ea, iar partea rațională se avântă spre contem-
plația fă ptun p”2S
Această armoriie este posibilă numai atunci câ nd toate
aceste trei puteri lucrează nu doar „conform firii”, adică
potrivit voinței Creatorului firii, ci și in împletirea lor
reciprocă . Dacă partea irațională se desprinde și
autonornizează , omul își pierde echilibrul interior și cade
victimă patimilor.
•' Pr 7S.
•° Pr 34.
— 19
—
„Cel a că rui minte e «pururea la Do rnnul»•6, a că rui
irascibilitate e plină de smerenie ca urmare a
pomenirii lui Dumnezeu, și a că rui poilă e intoarsă cu
totul spre Domnul, numai acesta nu se teme de
potrivnicii noș- tri, care umblă in afara trupurilor
noastre”^*.
P 7 28.
• fOIV,73.
•° f Ct t5, 20.
•• Cf. i» Ea:f 11, 10 (G. 72).
^* KC YI, 84.
^° G$ 25, 3.
°° /mr 48.
•• Pr 38.
•-’ Or 27.
—21—
În acest context, irascibilitatea ocupă o pozitie intermedi-
ară , fiindcă pe de-o parte ea ține de „partea pă timașă a su-
fletului”, iar pe de altă parte ea este legată , ca și partea rațio-
nală , de „inimă ”, adică de intelect ca miez personal al omu-
lui. Ce se intâ mplă atunci câ nd irascibilitatea se „inflamează ”
indiferent din ce motive?
„Irascibilitatea stirnită orbește pe cel ce vede. . .” 6•,
•• Cf. Or 27.
•" is Ps 145, 8 Ș .
•• Pui»u i - z dobâ ndi o anumită ,Sticle (calitate); cf. Pr 50. 39. 42. S8; Or 30.
•• R‹S VI, 5â gr.
"° Cf. mv sus noi 68.
-22-
in elepciunea*'; pe aceasta in eleptul nostru invà{àtor' 2
a numit-o «duhul infierii»”*°.
— 23
—
„Bă rbatul ei nu se grijește de cei din casă , atunci câ nd
ză bovește undeva, că ci toți cei ce sunt la ea sunt im-
bră cați:
Mintea nu poate veni, nici nu poate ajunge la contem-
plația celor netrupești, dacă nu și-a pus mai inainte în
râ nduială cele dină untru. Că ci tulburarea «casnicilon›
[irascibilitatea și pofta] obişnuiesc să o întoarcă la cele
de unde a ieșit. Dacă insă a dobâ ndit nepă timirea,
atunci «va ză bov*› în contemplație și «nu se va mai in-
griji de cei din casă ». Că ci irascibilitate e «îmbră cată »
în blâ ndețe și srnerenie, iar pofta în cumințenie și in-
frâ nare”^°.
Ț elul nepă timirÎi nu este altul decfit restaurarea
funcționă - rii naturale, adică creaționale, a /«/omr sir
puteri ale su-
fletului. Nu e de mirare, așadar, că demonii pun totul in joc
tocmai pentru a împiedica aceasta.
^ Pr )4.
° KG II I, S!?.
* KG III, 34.
* M c î 4.
„Vrăjmașii” sunt firește demonii, „în care stăpfinește partea
irascibilă”*^. Această răutate nu le este nicidecum proprie
demonilor prin fire ÎS$ altfel Dumnezeu Însuși ar fi autorul
răului. Ea este mai degrabă urmarea unei „rele hotăriri a
voinței” lor, care a lucrat in existenta lor acea „schimbare” în
urma că reia au devenit „puteri potrivriice”'°. În ințelegerea
lui Evagrie, minia — ca și oricare altă patimă — nu e nici-
decum „naturală”, ci, dimpotrivă, „antinaturală”, potrivnică
cu alte cuvinte firii noastre create!
Răutatea unei „ființe inzestrate cu rațiune”, respectiv a
omului, nu se întemeiază așadar pe „ființa” (m*a) sa, ci în
permanentă pe o „deprindere” (Stii) a ei, iar aceasta este o
calitate Qoio/z ) pe care o putem dobândi sau pierdel 7 Iy _
cfit in „mâ nia potrivnică firii”' este vorba, așa cum spu-
neam, despre uri abu] H unei puteri sufletești în sine bună '°,
urmează de aici că și prin rîo/a sa era omul poate deveni de-
mon fie după moarte2°, fie încă in timpul vieții.
„Când ne formăm in sânul mamei, viețuim viața plan-
telor; când ne naștem, viețuim viața animalelor, iar
când ann ajuns adulți, viețuim fie viața ingerilor, fie
viața demonilor. Pricina priinei vieți e natura însu0eți-
tă, a celei de-a doua sunt simj¡urile, iar a celei de-a treia
faptul că putem primi atât vimitea, cât și răutatea”2Î
Într-o luare de pozitie frontal antidualistă , Evagrie precizea-
ză însă din nou explicit faptul că de la creație purtă m in noi
„semințele vim@i”, nicidecum pe cele ale ră ul 22, Acestea
din urmă se ivesc, așa cum s-a spus mai sus, dintr-o „rea ho-
tă rfire a voinței”. Dumnezeu singur este bun în chip ființial
— 27
—
și nu poate primi vreo opoziție ; orice natură rațională însă
„poate primi opozi e”2^, întrucfit ea își primeşte nu numai
ființa, dar și bună tatea. Receptivitatea ei inseamnă insă
schimbabilitate2S$ înseamnă putința de a ne imbună tă ți sau
inră ută ți „starea” proprie, de a deveni, pe baza patit noas-
tre in timpul vieții, „îngeri” sau „demoni”.
„Nu socoti că demonul e altceva decfit uri om plin de
mfinie, dar care scapă simțurilor!” 2°
• CC I, 64.
^ Gp t0, t 5.
•• M ‹ l4.
°• Cf. ftr 20, 16.
Mânia este de aceea acel „vin al dracilor”°', de la care
adevăratul „nazireu”, monahul, se abține cu totul°2, așa curu
arată Nouă 6, 3.
„Vinul este uri lucru neînfrânat, iar beția e obraznică:
Dacă «mânia dracilor e vinul long°, iar «vinul e uri lu-
cru neinfrânab›, urmează atunci că și mânia e uri lucru
neinfrfinat și care ii face pe oameni neînfrânați, iar fu-
ria e «obraznică». Această beție are loc prin fierberea
irascibilității. Dacă potrivit legii nazireii se infrânează
de la vin, urmează atunci că nazireilor li se dă drept
lege și să fie in afara oricărei minti”°*
— 29
mânia. Și la lov se spune: «Ziarele câmpului vor fi în
pace cu tine›0°”°
Dacă scopul viepi duhovnicești este de a-1 inălța pe om la
o „stare aproape ingereasc㔕0, ba chiar de a-1 face „deopo-
trivă cu îngerii”^*, atunci mânia il coboară sub starea sa natu-
rală, il „face f›ară” (apoiherioi) și il face „demon”. . .
•* Mt W, l4.
Iisus. Celor doisprezece Domnul le-a încredintat multe lu-
cruri din cele pe care celorlalți, „din afară”, le expunea doar
in pilde^6. Ei l-au insoțit in tot timpul activității sale publice,
ai cărei martori privilegiați au devenit prin aceasta. luda a
părăsit acest grup din imbold propriu abia cu puțin înainte de
moartea lui Iisus, pe care a provocat-o el insuși, întrucit și-a
trădat și vândut pe Invățătorul preo lor și căr turarilor'7.
În acest context, în Evanghelia după Luca apare uri cu-
vânt care aruncă o lumină deosebită asupra motivațiilor
obscure ale acestei trădări. „Și a intrat Satana în luda. ..”4^
Iar in Evanghelia după loan se spune: „diavolul i-a aruncat
in inimă lui luda [gândul] ca să-L vândă”4° pe Domnul. Ceva
mai târziu, în timpul Cinei cele de Taină, se spune din nou,
că Satana a „intrat” în luda, și anume atunci când a luat bu-
cățica din mâna DomnuluiS°.
Evangheliștii Luca și loan sunt așadar de părere că cel
care a tras cu adevărat sforile trădării a fost „Satana”, „dia-
volul”, care este „ucigaș de oameni dintru inceput”, pe care
de aceea Iisus il înfierează drept adevăratul „părinte” al iude-
ilor, care voiau să-L omoare '. Cum anume s-a ajuns insă ca
Satana să găsească tocmai in luda unealta de care avea ne-
voie pentru a-l ucide și pe „cel de-a1 doilea Adam”? Ce se
întâmplă, în genere, atunci când uri om devine diavol? Între-
barea trebuie pusă, fiindcă luda nu este singurul pe care
Hristos l-a desemnat drept diavol. Într-uri moment nu mai
puțin dramatic, El il numeşte „Satană” chiar și pe Petru, unul
dintre cei trei ucenici cei mai apropia țiS2ț
Cazul lui Petru este uri indiciu important în ințelegerea
acestor întâmplări neobișnuite. Cfind Iisus vorbeşte pentru
prima dată deschis despre putina care-L aşteaptă, Petru în-
^*M*4,tî.
^°J\J'/2b,14 g.pt.
•• 1 13, A
•° fs 13, 27.
— 31
—
cearcă, cu cele mai bune intenpi, se pare, să-L rețină de la
aceasta. Hristos insă î1 trimite înapoia Sa și îl numeşte „Sata-
nă”, deoarece „cugetă nu cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale
oamenilor"S3! Tocmai acest context este presupus și de loan.
Când, într-o faimoasă cuvântare, Iisus face aluzie la moartea
violentă care-L aşteaptă, mulți ucenici sunt șocați și-L pără-
sesc. Petru însă Il mămirisește atunci in numele celor doi-
sprezece drept „SUantul lui Dumnezeu”. Hristos 1e spune
insă că „unul dintre voi” — luda, care nu-L părăsise incă,
dar își pierduse deja această credință — „este diavol”^
Nu numai pentru Petru și luda, ci și pentru toți uceniciiSS$
piatra de poticneală este, așadar, patima lui Hristos, wmn. Ei
vedeau în Hristos intâi de toate uri Mesia lumesc, pur
„uman”, uri eliberator politic al lui Israel, și legau de această
„credință” nădejdi extrem de egoiste; acest lucru 1-au făcut
nu numai luda, despre a cărui ivbirr & a gina auzimS^, sau
Petru, ci, de exemplu, și cei doi fii ai lui ZevedeiS*. Atare
nădejdi politice ne par „omenești” și, de aceea, iertabile,
Hristos însă le numeşte „satanice”, „drăcești”, fiindcă sunt
petriunii:e lui Dumnepu! Așa cum Apostolul lacob vorbeşte
și el despre o „înțelepciune pămăntească, trupească, demo-
urcă”° — toate pe unul și acelaşi plan.
•• Mt 16. 23 par.
•• 12, IL
"" Cf. i Ce 15, 45.
*' (in S0.
— 33
inima”'° să -L facă, mai intâ i in propria Sa Persoană *", apoi
prin cei mai apropriați ucenici ai Să i, să-și tră deze adevă rata
misiune și să-și ridice cu de la sine putere Îrfipă ră ția Sa ix
această lume.
Mă rita și „pizma”' că peteniei că zute a ingerilor se în-
dreaptă apoi împotriva tuturor acelora pe care Mesia „Cel
blâ nd și smerit cu inima” îi va izbă vi prin deșertarea Sa de
Sine desă vfirșită pâ nă la moartea pe cnice76, Prima sa
victimă a gă sit-o în luda. De ce anume?
-34-
Domnului, și diavolul stă tea de-a dreapta Lui», nu insă
in genere, ci «pentru a-i sta impotrivă »^'. Lui luda însă
nu-i «stă împotrivă »” 2,
fiindcă luda „nu avea miini neîntinate, nici inima sa nu era
curată . Că ci era hoț și fura din cele puse de-o parte”°°. „Via-
ța”, Hristos ^, pe care o purta și el în sine, și „bogă ția inteli-
gibilă și bunurile duhovr6cești” care i-au fost date șig lui, nu i-
au folosit cu nimic, „că ci pentru câ știg a vândut pe Ințelep-
ciunea și Adevă rul lui Dumnezeu”°S. El a fă cut aceasta nu
numai de dragul celor treizeci de argînți, ci îndemnat de mfi-
ura și mâ ndria diavolului, căruia i-1 predase lă comia, „maica
închină rii la idoli” .
^' Zo 3, t.
°' i• P î08, 6 y.
— 35 —
parte, fi@re/o/ fată de ceilalti, care nu sunt in stare să
evalue- ze cum se cuvine mă reția lor°0 Motorul secret al
acestui dis- preț e din nou mitriia.
Se poate vedea de aceea cu ușurință că omul mâ ndru iși
poate transpune visurile de atotputernicie și asupra altora,
fă câ ndu-se „profetul” lor și nă dă jduind să ajungă mare in
anturajul lor. Să ne gâ ndim doar la „locurile de-a dreapta și
de-a stânga” cerute lui Iisus de că tre doi dintre Apostolii Să i.
Dacă aceste speranțe departe sunt dezam te — iar Iisus,
Mesia Pă timitor, le-a oferit ucenicilor Săi această dezamă gire
—, atunci se instalează mâ nia°', iar iubirea de sine lezată se
preface in ură la adresa celui ce s-a dovedit a fi o „deziluzie”,
și care acum trebuie să piară . Faptul că luda iși vinde literal-
merite Învă ță torul arată că el era incă de mai dinainte sclavul
uneia dintre patimile cele mai josnice și grele dc consecințe:
lă comia (f›3ifi n$. Aceasta nu este simpla meschinărie, ci
literalmente „iubire de arginți”, de bani. De ce iubeşte laco-
mul banul? În cele din urmă , acesta fii slujește numai ca oyAr
i“n v‹d‹m vrei ii:op, și anume ca mijloc pentru a-și realiza
poftele sale ambițioase și trufașe. Puterea are nevoie de bani,
și banul năzuiește după putere, care îl fac pe om sclav celor-
lalte patimi la care Hristos, Care S-a fă cut să rac de bună -
voie°2, a renuntat in chip conştient atunci câ nd diavolul I le-a
oferit ispitindu-L in pustie.
Dar cel ce este „ucigaşi de oameni dintru inceput”° nu 3
*‘- Pr 14.
-3G-
de el° . Atunci cfind lucru se dovedeşte cu neputință, el iși ia
viața°^. Fiindcă după minte, ca o consecință a mândriei
dezamăgite, se instalează io/Nzfazra și C›pcarra, iar in final
nebunia și vedeniile demonice°7. Deoarece, după ce și-a în-
cheiat opera, Satan poate lăsa măștile să cadă.
Astfel se desăvfirșește in chip neobişnuit paralela dintre
seducător și sedus. Așa cum înalta căpetenie a îngerilor și-a
pierdut locul de vază între „pomii raiului” din mândrie, tot
așa și luda își pierde prin mândrie locul ales între cei doi-
sprezece Apostoli° .
— 37 —
iii
Mânia in catalogul celor
opt gânduri ale răutății
5M r 24 r 1.
* P t45, 8 §.
— 40 —
Aceste „gânduri” intipărite în chip pătimaș Evagrie le-a
studiat, analizat și a incercat să le ordoneze intreaga sa viață,
pentru a-și ușura lui insuși și cititorilor săi atât de, importan-
tul discernământ sau „deosebire a duhurilor”*. In cele din
urmă, el ne înfățișează o listă de așa-numite gânduri „generi-
ce”, care, la rândul lor, își au rădăcina ultimă în „philautia” ,
,jubirea de sine”.
„Opt sunt gândurile cele mai generale, in care se cu-
prinde orice gând. Cel dintâi este cel al lăcomiei punte-
celui, după el vine cel al desfrânării; al treilea e cel al
iubirii de arginți, a1 patrulea cel al intristării, a1 cincilea
al mâniei, al șaselea al lăncezelii, al șaptelea al slavei
departe, iar al optulea cel al trufiei. Ca toate acestea să
tulbure sau nu sufletul nostru, nu atâmă de noi, dar ca
ele să dăinuie sau nu, ori să ațfițe sau nu patimile,
aceasta atirnă de noi’°.
La aceste opt gànduri generale se pot reduce a adar toate
celelalte gànduri ca manifestàri multiple ale unuia din aceste
tipuri fondamentale. Ìn cazul irascibilità{ii, acestea sunt invi-
dia §i criticis mu1'0, suspiciunea'', ura i {inerea de minte a
ràului, bàrfa di caloinnial °, §i celelalte asemenea lor. Devi
Evagrie nu pare sa fi operat el insu§i o atribuire sistematici a
aces‘tor opt gónduri generale celor trei puteri ale sufletului,
modul in care poate fi gàndit acest lucru se poate deduce cu
u§urin(à. Làcomia póntecului, desfrónarea i zgàrcenia sunt in
chip vàdit „patimi ale trupului”' 3 , care se ivesc din nevoile
deviate in exces ale acestuia. Ele pot fi deci atribuite poftei
sau concupiscen(ei. Intristarea, minta çi lâ ncezeala sunt
' Sh 53.
— 4t —
„patimi ale sufletului”'4 Adeseori — dar desigur nu intr-uri
mod exclusiv — ele iși au cauzele in sfera relațiilor inter-
umane. Vom vedea mai incolo felul în care cele opt gânduri
trec unele în altele, generându-se unele din altele. Cele trei
patimi menționate se pot incadra ca devieri ale irascibilită ții.
Dar exemplul faimoasei lâncezeli sau plictiseli (nArfio) arată
limpede de ce anume Evagrie nu a operat el insuși o astfel de
atribuire sistematică , și prin aceasta simplificatoare. Lfince-
zeala se ivește din imboldul fiwodav al poftei și irascibilită -
ții' S. Cele două patimi de pe urmă — slava deșartă și mâ n-
dria — pot fi atribuite pă rții raționale a sufletului. E de adă -
ugat insă faptul că , potrivit lui Evagrie, primele șase „gâ nduri
ale ră ută ții” le avem in comun cu animalele, întrucfit cad in
partea irațională a sufletului, in timp ce ultimele două sunt
patimi tipic umane, fiindcă obişnuiesc să survină numai în
„firile raționale”' 6. De aceea sunt și patimile sau viciile tipice
celor desă vfirșițil *.
-42-
Căci este cu neputință să cadă cineva in mâinile
duhului desfrânării, dacă n-a fost doborât întâi de 1ă-
comia pântecelui. Precum nu poate tulbura mânia pe
cel ce nu luptă pentru mâncări sau bani sau slavă. Și
este cu neputință să scape de demonul intristării cel ce
nu s-a lepădat de toate acestea. Nici de mândrie, cea
dintii odraslă a diavolului, nu va scăpa cineva, dacfi n-a
smuls din sine «iubirea de argint, rădăcina tuturor
răutățilon›'°, dacă, după înțeleptul Solomori, «sărăcia
smerește pe om»'°.
Scurt vorbind, este cu neputință să cadă omul in
puterea vreunui demon, dacă n-a fost rănit de acele
căpetenii ale lor. De aceea, și diavolul aceste trei gân-
duri le-a infățișat Mfintuitorului: intâi indemnitndu-L
să facă pietrele primi, al doilea făgăduindu-I lumea
toată dacă i se va închina, și al treilea spunitndu-I că va
fi acoperit cu slavă dacă-1 va asculta, întrucât nu va
păți nimic dintr-o așa de mare cădere20
Dar Domnul, dovedindu-Se mai presus de acestea, i-
a poruncit diavolului să meargă înapoia Lui. Prin
aceasta ne-a invățat că nu este cu putință să alunge ci-
neva de la sine pe diavol, dacă n-a disprețuit aceste trei
gitnduri”21
Din modul in care Hristos a inchis gura ispititorului, cu
alte cuvinte din modul in care la fiecare ispită a acestuia a
replicat cu uri cuvânt din Sfianta Scriptură, Evagrie deduce de
altfel metoda „contrazicerii” (anlirrhetiAos) ca tehnică pentru
combaterea gândurilor ispititoare22,
Din cele spuse rezultă interesanta observație „că demonii
nu ne ispitesc toti deodată”, întrucfit, in ciuda agerimii sale,
mintea noastră nu este in stare „să primească in acelaşi timp
" P=•l0,4.
!°” hf/ 4, t—t0.
— 43 -
gâ ndurile a două lucruri”. Ea își fixează atentia de fiecare
dată numai asupra acei obiect, care de altfel e in permanentă
de natură sensibilă . Așadar, nu vom că dea niciodată deodată
în gâ ndul necurat al lă comiei și în cel al tinerii de minte a
ră ului, intrucfit mintea noastră nu e în stare să primească in
acelaşi timp reprezentarea mentală (noema) a aurului și fața
celui ce ne enervează .
Regula generală e aceea că „gâ ndurile”, respectiv demo-
2
nii ^ care se servesc de ele, iși cred unele altora. Cunoașterea
acestei succesiurii este o știință , ale că rei „temeiuri” rii le poate
invăța, pe lâ ngă observația proprie 2S$ st ai Hristos°^. Să
privim cfit mai indeaproape aceste „temeiuri” (A /), așa cum
le-a expus Evagrie.
M c 23 r1.
^ Cf. M c 8; Pr 5l.
'• Pr 50.
•" Pr 11.
*° V,4.1t.
z+ V,25.
• V,34.
—‘* Pr 10; O 9 S, l .
— 44 —
minciuna și mărturia mincinoas@33$ defăimările°• sau, pur
și simplu, bombănitul 3 , suspiciunea3 6$ uința de a
atribui
ceva ofensator celuilalt ', refuzul impăcării°° și altele
3
^^ V, 28.
** V, 4k 53. 6t.
•' V, 49, c‹tct: G/4, 2d.
^* fir 14.
-45-
cauză secundară ră spâ ndită a mâ niei sunt de aceea în
general poftă „care dau materie irascibilită ții”^2. Ca, de pildă ,
nă zuința după posesiuni și bogăție4°, care poate genera ura
asupra celor ce ne stau in cale. Deși monahii tră iau în să ră cie
de bună voie, chiar dacă aceasta nu era întotdeauna supor-
tată bucuros, Evagrie aminteşte in mai multe râ nduri această
cauză *^.
•* Or 21.
— 46
O relatie specifică în cel mai înalt grad există intre irasci-
bilitate, activă aici în mod constant in legătură cu pofta sau
concupiscența, și patima lâncezelii sau plictiselii, faimoasa
' Pr 8b.
•Nm)¢S.
— 49 —
„chipul lui Dumnezeu” din e1*. Căci, dat fiind că este „chip
și făptură a lui Dumnezeu”, chiar și atunci când este păcătos,
omul rămâne întotdeauna demn de iubire°.
In acest punct își instalează demonii pârghia, deviind
dreapta noastră minte impotriva păcatelor într-o minte îm-
potriva păcătosului, impotriva căruia nu poate exista in gene-
re minte dreaptă°. Toate motivele în aparență atât de iute-
meiate pentru o astfel de mânie sunt in permanentă doar
„pretexte”'°. Caracterul cu totul contrar firii sau antinatural
a1 acestei mânii impotriva aproapelui nostru devine evident
atunci când medităm la faptul că „ține de fîrea mfiniei să
combată &monii”!!, respectiv „gândurile” lor* 2. O astfel de
mânie nu vatămă cu nimic sufletul'°, din contră. Mai degrabă
aceasta este acea „ură desăvârșită”' 4, pe care Evagrie o con-
sideră drept o „trăsătură distinctivă a primei și celei mai mari
nepătimiri”' S!
Vorbind in imagini, irascibilitatea este asemenea unui
„câine” al sufletului. Sarcina ei este „de a nimici numai lupii
[demonii] și nu de a mânca oile, ci mai degrabă de «a arăta
cea mai mare blândețe față de toți oameniir›”' 6 . Fiindcă
„iras- cibilitatea e o putere a sufletului care stfirpește
gândurile Șn sens peiorativ]”", ca una care, asemenea unui
câine de pază credincios, „vânează pe toți cei pătimași”'° și
„latră la toți cei nedrepți”'°. Atunci când omul iși indreaptă
intreaga agresi- vitate impotriva demonilor, el acționează
„potrivit firii” (Anfn
Pr 89.
• i• P› t Î8, \ Î3 v.
'•t*t4,ctmcfifS,l
"5*8.
'• Sh 9.
'• 5h 10.
-50-
phyNn)! . Și aici însă Evagrie are grijă să sublinieze faptul că
„îi ocărim pe demoni din pricina răului care se află in ei”, nu
întrucât sunt făpturi ale lui Dumnezeu°', dat fiind că ei „nu
sunt răi în ființa lor”°°, cu alte cuvinte n-au fost creați de
Dumnezeu ca demoni.
°* Pr 24.
—51—
pentru irascibilitatea inflamată va fi de aceea virtutea diame-
tral opusă mâ niei: iubirea duhovriicească în toate formele ei
de manifestare°7.
— 52
sufletul își pierde „pacea” sa Cre0ască . dorință sălbatică de
ră zbunare se pregă teşte, și ea ar dori acum să răsplă tească
ră ul cu ră u, lucru strict interzis creștinului°2. Că zâ nd asupra
unui suflet asemenea unei fiare să lbatice, această pornire
„aprinsă ” și violentă face „să lbatic” (major) sufletul însuși,
după cum spune adeseori Evagrie, și aceasta aievea, nicide-
cum doar metaforic.
•* G 31
•• Cf. is Pt l t7, 10 §.
„Tâ nă rul blâ nd indură multe, dar pe bă trâ nul cu suflet
mic cine-1 va suferi?
Ann vă zut uri bă trâ n furios ină lță ndu-se pentru vârsta
sa, dar mai multă nă dejde avea tâ nă rul” 47,
— 57
—
se pră vă li peste cineva, ea este însă o condiție indispensabilă
a rugăciunii5. Ceea ce ne face să înțelegem iarăși de ce anume
demonii fac totul pentru a „zgudui”. În plan „psihologic”,
această agitație interioară conduce la uri fenomen pe care
Evagrie îl aminteşte adeseori: ro/marurî cumplite.
— 59
—
„Vise tulbură toare vede cel miinios, iar cel furios sufe-
ră în închipuire atacul fiarelor sălbatice”'^.
'•O/p4,2O.
'• M» 9.
›'› M» 8.
Nu intâ mplă tor primul aforism este uri citat dintr-o scrie-
re a avvei Pa6«miN'; acesta începuse el insuși ca anahoret,
pentru a deveni mai apoi părintele unei comuriită ți monahale
numă rând cfiteva mii de monahi. Evagrie îl introduce nu
fiindcă el însuși ar fi critic al anahorezei, ci fiindcă doreşte să
protejeze de abuzuri această formă de viață . Urmă toarea de-
finiție ne dă uri prim indiciu din care putem vedea in ce
anume constă pentru el sensul pozitiv al acestei retrageri în
pustie:
„Anahoret este cel ce petrece cucernic și drept în lu-
mea alcă tuită de mintea sa”22
•' Cf. L.TH. LEPORT, „A propos d’un aphonsme d’Ev us Ponticus” in: Æuzd?iuiz
' 9*zé• A Bz@î@i. 8ufeö Ä c Wze dre fzd'rrs iJ dre merrin m« cé•z z? poä  gnzi, 5• série, t.
dr 36
(IS50), p. 7Œ-79.
^’ Sh 14.
tir 2, II
•* Pr 5L
„A despă rți sufletul de trup” nu înseamnă , așadar, nimic
altceva decit a-l elibera de tirania patimilor trupești, pentru a
putea trăi virtutea. Dar patimile sufletului ne urmăresc pâ nă
in ceasul morții fizice°S. In aceste condipi, o anahoreză prea
timpurie nu e lipsită de primejdii. Mai cu seamă atunci câ nd
n-ann ajuns la o clarificare a legă turilor cu semeriii noștri.
Re- lațiile interumane oferă, așadar, demonilor terenul
atacurilor principale, chiar și pentru cei ce viețuiesc în
comunitate .
„Nimeni dintre anahoreți să nu se retragă cu furie, tru-
fie sau intristare, nici să fugă de frați impovă rat de ast-
fel de ginduri” 27,
„Pentru că de la astfel de patimi au loc și ieșiri din sine
[eArimâ i] ale inimii care, de la uri înteles la alt înteles,
de la acesta la celă lalt, și de la acela la altul, cade puțin
cite puțin în adâ ncul uită rii”2*.
Gâ nduri de mâ nie se ivesc cu ușurință și din gâ ndurile de
mâ ndrie, așa cum ann vă zut deja2 . E ceea ce se spune și in
continuarea textului citat:
„Această patimă se întâ mplă cel mai adeseori plecâ nd
de la gâ ndurile mândriei. Fiindcă atunci cind cineva se
retrage avfind o astfel stare, vede mai întâ i vă zduhul
chiliei sale aprins, și acele stră luciri luminând in
noapte în jurul zidurilor ei; apoi glasuri de prigonitori
și pri- goniți, precum și că ruțe împreună cu cai
închipuin- du-se in vă zduh, și casa întreagă plinfi de
etiopieni' 0 și de tulburare. i din spaima covirșitoare
cade in ieșire din sine [rK/mzi] și se face ușor lașă și
de frică uită sta- rea sa omenească. . .”°'
° Pr 36.
°• Pr 5, cf. 48.
*• Pr 14.
^° [n literaturz monchismului timpuriu demonii spai adeseori cs „etiopieni”,
— 62 —
Chiar dacă unui cititor modern astfel de descriere îi va
pă rea poate pitorească , importantă este observația că relațiile
interumane perturbate — așa cum o fac furia, mâ ndria și
intristarea și depresiile nervoase legate de acestea — au apoi
cele mai grele consecințe pentru cel implicat în ele, câ nd
acesta se gă seşte singur cu sine însuși. Astfel de conexiuni
sunt fireşte binecunoscute demonilor din experiență ; de ace-
ea, ei care mai înainte impingeau înspre aceste patimi —
acum se retrag tactic.
„Cind partea irascibilă a sufletului nostru, atașându-se
de uri pretext oarecare, se tulbură adâ nc, atunci de-
monii ne sugerează că retragerea noastră este bună , ca
nu cumva, dezlegând cauzele întristă rii, să ne izbă vim
de tulburare”° 2.
-63—
„Dacă doreşte cineva să aibă rugă ciunea curată și
mintea sa să se apropie bară gâ nduri de Dumnezeu,
atunci să -și stă pâ nească irascibilitatea și să se ferească
de gâ ndurile nă scute din aceasta; adică de gâ ndurile
care au loc plecâ nd de la bă nuială , ură și Vinerea de
minte a ră ului, pentru că mai cu seamă ele orbesc
mintea și strică starea ei cerească . Că ci spre acest lucru
ne indeamnă și Sfiantul Pavel zicind: t‹Ină lțați spre
Domnul mâ ini cucernice fă ră furie și ginduri›J°.
Dar câ nd uri obicei ră u i-a urmă rit pe cei ce se lea-
padă [de lume], și adeseori ei se luptă cu încă pă țJare
pentru bani și pentru lucrurile care li se datorează și
care trebuie dă niite să racilor, aceştia, potrivit cuvâ n-
tului nostru, sunt batjocoriți de demoni și își fac lor în-
șiși mai grea calea vieții monahale, aprinzindu-se de
iuțime pentru bani și iară și graHindu-se să -și stingă
aprinderea cu bani, ca și cum ar vrea să scoată ochii
pentru a pune pe ei pică tură de leac. Fiindcă Domnul
nostru ne-a poiuncit să ne dăm averile săracilor 3 ^,
dar nu cu luptă și cu procese! Fiindcă «robul lui
Dumne- zeu nu trebuie să se lupte›J°, ci «celui ce vrea
să se ju- dece cu el pentru că mașă , să -i dea și haina».
Iar «celui ce îl loveşte pe obrazul cel drept să -i
întoarcă și obra- zul stJ g»'0; și să se silească nu numai
să nu plece lu- â nd bani, ci și să nu moară că zind în
gâ ndurile tinerii de minte a ră ului, dacă , după
înțeleptul Solomon, «că - ile cele ce țin minte răul duc
spre moarte»^'. Dar tot cel ce ține pentru el astfel de
bani să știe că a ră pit hrana orbilor, ologilor și
leproșilor și că va trebui să dea socoteală Domnului în
Ziua Judecă pi”'°.
" / Tim 2, 8.
" Or 80.
' Pi 36, 8.
• f Tim 2, 8.
• Dt 3 23.
" N 6, 3.
ce spunea; că ci socot că una e simbolul mâ niei, iar
cealaltă a1 poftei iraționale”°.
’ Af t 5. Ultunul alineat nu se găse Etc in C«iNs f 0P, nici în P3i/o El eperr oare-
cum dcfurat în contnxt, deşi stilistic și mute nul poztn fi evngrian.
— 67 —
De unde știu însă demonii de care patimă suntem cu-
prinși la uri moment dat? Evagrie vorbea despre simple „re-
prezentări mentale” (noemn/a), pe care ni le induc demonii.
Demonii nu ne cunosc „inima”, adică ființa noastră cea inti-
mă afirmația este de mare însemnătate pentru Evagrie.
Acest sanctuar interior este inaccesibil demonilor. Numai
Dumnezeu, Care a creat-o, cunoaşte inima noastral2, Însă
demonii sunt vicleni și iscusiți, fiindcă de multă vreme sunt
prezenți ca oâimaforî urmărind purtarea noastră, și nu le sca-
pă nici cea mai mică mişcare, chiar și inconștientă'°. Pomind
de la aceste „semne” (yufiofi), ei cunosc cele ascunse in ini-
ma noastră, din care ies gândurile noastre bune sau rele. Ple-
când de la aceste semne care ne trădează, ei extrag materialul
pentru ispitirile noastre'^, punând în mişcare, de exemplu, la
vremea rugăciufiii, amintirea noastră*S și aducându-ne imagi-
nea celui care ne-a ofensat. Această imagine o avem apoi
prezentă în permanentă în fața ochilor ca pe uri „idol” doar
pentru a convorbi cu ea, în locul lui Dumnezeu *6.
Toate lucrurile materiale se „imprimă” în mintea noastră,
lasă cu alte cuvinte în ea o ,imagine” (eidoLiii) sau o „întipă-
rire” oz)' , cu care avem de-a face în minte ca și cum ar fi
vorba de lucrul real însuși. NumaÎ Dumnezeu, Cel cu desă-
vârșire „imaterial”'°, „fără fo rma” 20 if indcă e „netrupesc”,
lasă mintea — în ea insăși sau în forma „gândului” său
„neimprimată ”2'. El este prezent „în chip nemijlocit” (nr&-
nos ucâAoooAzr)22, in chip persoua( curri ann spune astăzi, și,
prin urmare, acționează nemijlocit^.
'+ M r 4.
'• M ‹ 24.
'• Or 67.
°° Or68.
" fn Pt 140, 2 e.
^ Or 3.
°• Cf. Or64.
— L›8 —
Dacă din vina sau fă ră vina noastră ann ajuns intr-uri con-
flict cu semenii și ann reacționat „pă timaș” la acest incident,
atunci în mintea noastră se imprimă ca uri gind demoriic
„chipul (eiAou) unui om sensibil”, cu care apoi ,jn ascuns
spunem sau facem ceva în chip nelegiuit” 2', ca și cum ar fi
de facă persoana respectivă . Acest lucru are uri efect de blo-
caj mai cu seamă „în vremea rugă ciuriii”, cind mintea, dat
fiind că se află în convorbire cu Dumnezeu Cel imaterial și
lipsit de formă , „trebuie să fie slobodă de chipuri”.
Cine „vrea să se roage, «așa cum se cuvine›J 5, dar tulbură
pe cineva, «aleargă în zadar›)’•26 Pretinsa lui rugă ciune nu e
nimic altceva decit o maimuță reală sau o „imitație” (acaJo-
âi) a rugăciunii reale, fapt care, la rindul său, provoacă mi-
nia lui Dumnezeu°'.
De aici avertismentul:
bucg' 1995.
°• Or 56—58.
— 70
—
seamnă de asemenea că mintea noastră nu trebuie să se
aghețe de nimic, ca să nu se „risipească ”. O astfel de „rugă -
ciune fă ră împră știere”°° e uri lucru mare, ba chiar este „în-
țelegerea supremă a minții” („actul intelectiv suprem al inte-
lectului’)°°! Putem așadar spune in sensul lui Evagrie —
că omul este pe deplin el insuși numai în rugă ciune. Pentru
că in această „convorbire” personală nemijlocită „a minții cu
Dumnezeu ”°7, „chipul” creat se regă sește în „A rhetipul” să u
necreat, spre Care a fost fă cut să tindă °°. Satan, care a tulbu-
rat această relatie încă de la început°9, nu se lasă în încercarea
sa de a ză dă rnici în orice chip posibil această convorbire.
•• Pr 69.
^ Or 3S.
•" Or 5.
•• În @ 3Jz/ {tisd. com. losn I. Ică jr., în: G. BUNGE, E*u2ei* PeuăwZ O i are&w,
E<i. Deisis, Sibiu, 1997, p. 215—239] Evagne e dezvoltat din relațîs chip-prototip o in-
tre " teorie z m /wii aşezi ?ofiA a i D w*
** C£. F‹ 6.
•° Pr 63.
•' G/ 52, 7.
°* Can 3L
- Or 139.
—71
-
De aceea, Evagrie avertizează cu insistență pe cei „ținuți
incă în pă cate și în izbucniri de minte să nu se intindă cu
nerușinare spre cunoașterea lucrurilor dumnezeiești, sau să
se ridice spre rugă ciunea nematerială ”•4. Pretinsa lor „rugă-
ciune în Duh și Adevăr” n-ar fi atunci riimic altceva decit o
caricatură grotescă a „adevă ratei rugă ciuni”. Iar Dumnezeu
nu va lă sa nepedepsită o astfel de îndră zneală.
•Or45
•* Or 146.
•• M c 18, cf. Or4.
*• Or 87.
•• Or70.
•• Or59.
•• ix P› 13, 7 Ș 45, 4 y etc.
mări ale lui Hristos ,scurte și stăruitoare” S1$ despre care
vor- beşte întreaga literatură monastică timpurie, in acele
„rugă - ciuni azvâ rlite” sau împunse (Augustin), di9 care s-a
ivit mai
apoi binecunoscuta „rugă ciune a lui Iisus” S2
ă îJdm L'W, Wiiizburg, 1996, p. 99 zg. [trnd. intri. loen I. lea jr.: G. BUNGE, Phz&o
' O @ 4, t6.
' Or 27.
› KG V, 27.
^ /< P 30, t0 §.
* m P ö , 8 6.
-75-
derii trupești percepe în chip nemiJlocit lucrurile materiale,
tot așa și simțul vederii spirituale îi arată minții lucrurile in-
teligibile „simple” (pâfi)6, așa cum sunt ele. Ș i așa cum ve-
derea noastră trupească se manifestă prin ochii trupești,
tot așa și mintea are doi „ochi inteligibili” prin care „vede”
sau cunoaşte pe Dumnezeu* fie indirect prin „rațiunile” na-
turilor create, fie „nemijlocit”, personal, „la vremea rugă ciu-
uri”. Această dublă vedere-cunoaștere riimicește irascibilita-
tea ațâ țată .
„Gâ ndurile demonice ocbesc ochiul stâ ng al sufletului
care se dedă contemplației fă pturilor; dar ințelesurile
care imprimă și dau uri chip facuJtă ții principale
(heietonilor — mintea] tuJbură ochiul drept, care
contemplă la vremea rugă ciunii lumina fericită a Sfin-
tei Treimi, ochiul prin care și «mireasa» din Că utarea
(â ntă rilo& 1-a «atins la inimă › pe Mirele ei’ .
— 76 —
ce se face prin harul lui Dumnezeu înfă țișează printr-o
vedere nemijlocită [anH§ie l lucrurile spre care privind,
mintea primeşte rațiuriile lor. (elei dintii i se opune
eroare a, iar celei de-a doua mâ nia și irascibilitatea și
cele ce urmează acestora”"
'+ Ge 45.
› KC I, 73; VI, 2Z
'• K‹fi IV, 90.
'* K‹fi IV, 90 gr.
-77-
menea. Aceasta din punct de vedere negativ. Din punct de
vedere pozitiv, „vă ză torul” are nevoie înainte de toate de
virtutea d tății, „comună tuturor puterilor sufletului”, și a
că rei func e este de „a opera uri acord și o conlucrare a pă r-
Cilor sufletul ”16 Această vimite a dreptă ții îl caracteriza nu
numai pe Grigorie din Naziariz' 7, că ruia Evagrie îi datorează
atâtea, ci și pe Antonie cel Mare, pe care în chip semnificativ
monahul pontic îl prezintă ca pe uri mare contemplativ.
„Unul din ințelepții de atunci a venit la dreptul Auto-
mie și a zis: Cum rezişti aici, pă rinte, lipsit fiind de
mâ ngâ ierea că rților? Iar el a zis: Cartea mea, filozoafe,
e firea fă pturilor, și ea este de față atunci câ nd vreau să
citesc cuvintele lui Dumnezeu” 1°.
După aceasta, e1 are nevoie de virtuțile oem‹icierîi și milei.
Dacă , în calitate de poYă țuitOr duhovnicesc, gtiosticul sau
contemplativul vrea să -i învețe pe alții, e1 trebuie să fie liber
de orice mâ nie, tinere de minte a ră ului și intristare* . Nemfi-
nierea e chiar virtutea de care gnosticul are nevoie înainte de
orice .
„Așa cum izvorul cură țit de toate materiile care au că -
zut în el face să curgă apă limpede, tot așa și mintea
cură țită de mă rite, de Tinere de minte a ră ului și de gri-
Jile trupești, gă seşte cunoștință curată și naște în cel ce
a cfiștigat-o uri dor dulce” 2*.
— 78
noștință dobă ndită în chip nemijlocit printr-o vedere directă
(a«fo,pie/). În timp ce „dialectica” se foloseşte în chip necesar
de „gâ nduri” (Agiiuo/), de reprezentă ri mentale (coewa/a) sau
intuitive (theorrmata) — dezvoltate plecâ nd de la realitatea
co rporală 24 , Dumnezeu lucrează în suflet cunoașterea Sa
în chip nemijlocit2S drept pentru care contemplativul trebuie
să depă șească conştient aceste mijloace auxiliare ale inteli-
genței noastre26 dacă vrea să aibă „convorbiri cu Dumnezeu
fă ră mijlocirea urma ” 27
*°G*43.
Din asemenea „opiriii false” și, în cele din urmă , din astfel
de „cunoștințe false” se ivesc în spațiuJ credinței acele feno-
mene, pe care le numim îndeobște „erezii”: „naufragii in ce
priveşte credinta”", ele pot ră pi victimelor lor mâ ntuirea
veșnică dacă nu se întorc de la ele.
„Cu câ rmuire se duce ră zboiul:
Cei ce suferă naufragiu in ce priveşte credinta, aceia
nu se ră zboiesc cu c3rmuire cu duhurile potrivnice te-
ologiei. Acelaşi lucru se poate spune despre orice vir-
tute; că ci e uri naufragiu și în ce priveşte cumințeriia,
iubirea și neiubirea de arginți. Ș i în chip asemă nă tor se
întâ mplă uri naufragiu și în privinta orică rei dogme a
Bisericii universale și apostolice. Dacă însă împotriva
potrivnicilor «ră zboiul trebuie dus cu cfirmuire», atunci
viața de pe pă mâ nt se seamă nă foarte mult unei bă tă lii
navale” 32
Așadar, demonii se opun nu numai uinrțim, ispitindu-ne
spre patimile sau viciile diametral opuse acestora, ci și pe
tă râ mul keller, luptâ nd impotriva dogmelor și a i“uvă@turi4r
‹fe mfi»/J° ale „Bisericii celei una, sPantă , universală și apos-
tolică ”.
„În calea în care ann umblat ascuns-au curse mie:
Toate virtuțile sunt pâ ndite de vră jmașii noștri: în cu-
raj ei ascund cursa lașită pi, în cumințenie pe cea a des-
frâ nă rii, iar in iubire așează cursele urii. In blâ ndețe
toamă aroganță , în milostivire milostenia nu de dragul
lui Dumnezeu, ci de dragul privitorilor, iar în post
postirea de dragul oameriilor. Acest lucru priveşte fă p-
tuirea raAtiAe).
(e-ar trebui spus atunci despre contemplație? Cfit
de multe curse n-au așezat în ascuns vră jmașii in dog-
mele ortodoxe prin erezii?!”°^
•• f Tie 1, 1S.
°° tot Pzer 24, 6 (G. 266).
•• Cf. gis I, 10.
3• Jq Pt 141, 4 «.
„Ereziile” nu sunt, așadar, simple „erori dogmatice”,
comparabile cu „erorile științifice”, ri lucrarea demoră lor' S în
capetele celor care le propagă sau li se supun. Evagrie ne
asigură că a încercat pe propria sa piele acest lucru°6 !
Recep- tivi pentru astfel de orbiri demonice sunt numai cei a
că ror minte a fost mai înainte „orbită ” de demonul mâ niei și
care, de aceea, au pierdut ,)umina” dumnezeiască a
cunoștinței. Cine a suferit o astfel de „înfrângere” și nu s-a
întors, acela devine cu ușurință „cap al unor învă ță turi și
pă reri inincinoa- se”° 7, ereziarh sau intemeietor de secte.
Fă ră să -și fi dat sea- ma, el face lucrarea demonului mâ niei,
care „îl ră zboiește zi și noapte”' .
Așa cum ann văzut mai sus, „gâ ndul demonic orbește
ochiul sfânt :A sufletului, care se dedă contemplației fă pturi-
lor”39 Cel în cauză ajunge la o „falsă cunoștință a lucrurilor
insele sau a contemplației lor, spunând, de exemplu, despre
(reatorul lor că ar fi nedrept sau neințelept” , susținâ nd cu
alte cuvinte că lumea n-ar fi expresia dreptă ții și înțelepciunii
lui Dumnezeu, ci omul ar întâ lni uri destin nedrept și în cele
din urmă absurd. Astfel de idei se găsesc din belșug în „gno-
za cu nume mincinos”^', at3t antică , câ t și modernă .
Dincolo de acestea există însă și erezii „teologice” în sen-
sul strict al cuvâ ntului, și care privesc nu numai opera lui
Dumnezeu, ci ființa lui Dumnezeu Însuși, tă gă duind, de
exemplu, consubstanțialitatea divină a Duhului SPant. Că aici
nu este vorba de chestiuni pur academice arată limpede
faptul, pe care Evagrie îl accentuează extrem de lă murit, că o
i• P !43, 7 c.
• / 7i= 6, 20.
astfel de tă gă duire ră pește Bem lui orice valoare soteriolo-
gică 4°, și prin aceasta smulge viepi duhovnicești terenul on-
tologic! Dar despre astfel de lucruri nu e locul a vorbi mai
multe aici.
Ar trebui să ne pună pe gâ nduri faptul că ecdA moral au
în mod inevitabil consecințe în domeniul „cunoașterii” și al
„contemplației duhovnicești”, și, invers, că orice fel „de ere-
zie” nu este pur și simplu o eroare intelectuală , ci o lucrare a
demonilor în cei „orbiți” mai-nainte de patima mâ niei. Câ t
de diferit ar ară ta istoria Bisericii, dacă toți cei implicați in
controversele dogmatice ar fi luat în seamă mai cu atentie
pă catele irascibilită ții!
Ș i nu numai atunci câ nd aceste controverse au dus, dintr-
uri pretins „zel sUant”, la campanii împotriva unor „fal- se
învă ță turi” reale sau închipuite, ci și în toate conflictele care
au condus la rupturi în interiorul Bisericii. Fiindcă și
ichismele din istoria Bisericii Evagrie e convins de acest
lucru nu sunt altceva decâ t opera demonilor", mai cu
seamă a demonului mâniei. Potrivit cuvâ ntului profetului
Ioi1••, astfel de conflicte trebuie soluționate, din contră , cu
blâ ndețe luptă toare sau statornicie blândă•S. Viata duhovni-
cească a celui ce nu se ține de această regulă , cu alte cuvinte a
celui care lasă de-o parte iubirea, oricfit de ascetică ar fi ea46$
nu este nimic altceva decâ t o autoamă gire evlavioasă . Fiindcă
„acest lucru îl știu cu încredințare: cei ce sPașie Biseri-
ca Domnului sunt departe de rugă ciunea curată !”•'.
— 82
ră ului, și-și închipuie că se roagă , „se aseamă nă celor ce scot
apă și o toamă intr-uri butoi fă ră fund”• . Rugă ciunea celui
mâ nios e o formă subtilă de idolatrie, intrucfit ea nu are în
minte pe Dumnezeu, ci în permanență fata celui pe care este
furios• . Ș i mai ră u stau lucrurile atunci cind uri astfel de om
furios îndră znește „să se întindă cu obră znicie spre cunoș-
tința lucrurilor dumnezeiești sau să se ridice chiar la rugă ciu-
nea nematerială ”*°. Pretinsa sa „rugă ciune în Duh și in Ade-
vă r” nu e atunci nimic altceva decfit o „imitație”, o caricatură
a treptei celei mai înalte a rugă ciunii duhovnicești, și aceasta nu-
1 face nicidecum pe Dumnezeu faYoră bil lui, ci mai de- grabă
provoacă mâ nia Sa împotriva celui ră tă cit astfel°'. În ochii lui
Dumnezeu, el nu mai e decâ t uri demon „ascuns”. . .
^ Or 2Z
•• 3'f ‹ 27.
^° Or 14a.
•' Or 146.
VIII
'° Py 4 $.
" Af a l6. Evagne se refera aici le ispitnle AJ rii.
"S«3,1tcfrS&S10-13(GtS
• E vorba de deeot, cf ja M * 14.
oile, ‹doc de verdeațk›, «apă de odihna»*', ‹ saltire»,
«chitară »'6 și «toia )17 Ș i i-a rfinduit să pă zească aceas-
tă turmă și să se imbrace de la ea, iar la vreme «să
adune iarba munților»'°. Că ci se zice: «Cine pă storește
turma și din laptele ei nu mă nâncă ?»'°
Pustnicul [anahoretul] trebuie să pă zească deci, zi și
noapte, turma aceasta, ca nu cumva să fie ră pit vreun
gâ nd ca uri «mieb› de fratele să lbatice, sau să cadă între
tfilhari, iar dacă s-ar întâ mpla una ca aceasta in pă dure,
îndată «să -l smulgă din gura ursului și a 1upului›40 . . .”°'
— 87 —
nea „câ ineluΔ sufletului, a că rui sarcină e aceea de a nimicii
„lupii” (adică demorii§)27, împotriva acestora trebuie să ne
îndreptă m, așadar, întreaga noastră agresivitate.
— 89
—
„Furia și ura îrimulțesc irascibilitatea, milostivirea și
blâ ndețea o micșorează pe cea deja existentă ”°°
Omul este „spirit în trup”°°, acesta din urmă fiind parte
integrantă a cosmosuJui material „înrudit” cu el (și apă rut
deodată cu el)•°. Din relatia reciprocă dintre facultă le irați-
onale, legate de trup, și lumea sensibilă inconjură toare se
ivesc patimile, atunci câ nd ne gă sim într-o stare de „recepti-
vitate” corespunză toare lor.
„Patimile sunt mișcate în chip natural de simțuri, iar
câ nd e prezentă iubirea și înfrâ narea, atunci ele nu se
pun în mişcare, dar câ nd sunt absente acestea, atunci
sunt puse în mişcare. Partea irascibilă însă are nevoie
de leacuri, și de aceea despre iubire se zice a fi «mare»
pentru că e frfiul irascibilită pi; pe aceasta sPantul Moise
a numit-o în chip simbolic, în scrierile sale despre fire,
‹duptă toare impotriva șarpelui»”^*
•^ Or 21.
•* Cf. All 5, 23 g.
•• Or 147.
*" i» Ps 28, 6 6; cf. KG V, 55; SA 6: „altnnil timâ ier›i”.
•• Cf. Or 1; O 9 I, 2â . Pentni rugă ciune cs Tr‹iim e sufletului, cf. CLsME6tT
ALE nRiNuL, lynn. vI I, 32, s.
•' O•77. Citnc 5, 8.
Cine citeşte cu atentie scrierile lui Evagrie va constata că
permanent și bară vreo justificare el identifică iubirea cu fific-
d‹țea. Ceea ce întelege e1 prin această virtute, astă zi atit de
depreciată printr-uri abuz constant, e uşor de vă zut. Blâ nde-
țea are două laturi, după felul în care este priviti.
°° Ce înseeninfi această expresie araG urmfitoeree scolie: „«Pînfi cc voi sfla loc
Domnului: loc al Domnului e mintce curati” (Pt PJ 131, S ).
m P tst, 1 «.
„Pregăteşte-te să fi blând și luptător, blând față de cei
din seminția ta, luptător față de vrăjmași. Căci în
aceasta stă dreapta folosire a irascibilității: în lupta cu
dușmănie împotriva șarpelui°7. Și în aceasta stă blân-
dețea celui blând: a fi îndelung-răbdător cu fratele din
iubire și a te război cu gândurile [rele]. «Cel blând să
fie așadar luptători›, fapt prin care blândețea sa se des-
face de gândurile viclene, așa cum lupta sa se desface
de cei înrtidi după fire. Nu folosi irascibilitatea îm-
potriva firii, mâniindu-te impotriva aproapelui tău «in
chipul șaipelui»°°, ba chiar împrietenindu-te cu şarpele
prin consimțirea cu gândurile!
Din iubire cel blând nu se dă înapoi nici de la a pă-
timi lucrurile cele mai rele. De dragul acestei iubiri el
este indelung-răbdător și îndurător, blând și suferi-
tor°9. Căci iubirii îi este proprie îndelungă-rafidarea nu
lupta cu mânie. Fiindcă mânia trezeşte întristarea și
ura, iubirea însă le împuținează pe toate trei.
Dacă stai tare în iubire, să ai mai multă luare- aminte
la aceasta decât la cel de care te izbești. Cu fri- că și
iubire slujește lui Dumnezeu, cu frică întrucât este
Domn și Judecător, cu iubire întrucât iubeşte și hrănește
oamenii. Cine a dobândit Yirtuțile iubirii în- cuie
patimile demonilor răi, și cine a prÎmit de la Sfian- ta
Treime acestea trei: «credinta, nădejdea și iubirea»6° va
fi ca o cetate cu trei r)nduri de ziduri, păzită ca de niște
tumuri prin virtuți. . .” 6'
În exemplul lui Hristos și al celor două prototipuri vechi-
testamentare ale Lui, Moise și David, putem citi limpede în
ce anume constă esența acestor „blâ nzi luptă tori”. Ea nu
constă aici dintr-uri servilism slab, nici dintr-o etalare lipsită
de considerente a forței și superiorită ții proprii, ci, din con-
tră , în dăruirra f joe, ca ceilalti să aibă viată . Scriptura ne
învață că „și numai uri singur sPant ca Moise e în stare să
abată mânia de deasupra unui întreg popop"6°!
„Spune-mi pentru ce Scriptura, atunci când a vrut să-1
laude pe Moise, a lăsat deoparte toate minunile și
aminteşte numai blândețea? Căci nu spune că Moise a
nimicit Egiptul cu doisprezece plăgi nici că a scos din
e1 pe poporul ales. Și nu spune că Moise a primit cel
dintâi Legea și că a dobândit înțelesurile lumilor tre-
cute63 Și nu spune că e1 a tăiat cu uri toiag Marea Ro-
șie în două și că a adăpat poporul cu apă din stâncă.
Ci spune că el singur a stat în pustie în fata lui Dum-
nezeu, când Acesta a vrut să-1 niinicească pe Israel,
și L-a rugat să fie nimicit împreună cu fîii poporului
său. Iubirea de oameni și nelegiuirea le-a așezat e1 îna-
intea lui Dumnezeu, atunci când a spus: ‹dartă-i, sau
șterge-mă și pe mine din cartea pe care a-i scris-o»6•.
Aceasta a grăit cel blând! Și Dumnezeu a ales mai
degrabă să ierte pe cei ce păcătuiseră decât să facă o
nedreptate lui Moise”6 .
Acestei blâ ndeți i-a datorat Moise faptul că el singțir
„a gră it cu Dumnezeu fată că tre față ” 66 „într-o vedere și
nu numai intr-o asemă nare” 67 a a0at de la El rațiunile crea-
ției6°. Fiindcă iubirea blândă , „maică a cunoștinței" 69$
este
„ușa cunoștinței naturale” 70$ de care dau mă rturie cele cinci
că rți ale lui M oise71 Ba chiar, ca una care este
„prietenie
— 95
cu Dumnezeu” și „iubire desă v3rșită și duhovnicească ”, ea
este și locul în care „se lucrează rugă ciunea in Duh și în
Adevă r”7°!
'• CL M V, 2ß.
•° Pn›v 25, 21 nj.
• rro. z3, i 3 (‹s. zso—zsi).
° r» Pa Z, 2t g (G. M4)
^^ *n P t9, 4 a.
După care, EYagrie citează sufletului ispitit de mâ nie și
ră zbunare exemplul blinduJui David care a suportat smerit
ocă rile lui Simei beniamitul°°. După această atitudine se re-
cunoaşte adeYă ratul „gnostic”.
"2R,#16,1î*y.
*+ CI. i» P› t08, 4 §.
— 97
—
pe mama impreună cu copiii mei, adică ar omori min-
tea mea in ce priveşte cunoștința și ar face simțurile
mele lipsite de copii, ră pind roadele virtuții. Pe duş-
manii vă zuți fii numesc însă binefă că tori. Fiindcă prin
ocă rile lor pedepsesc sufletul meu că ută tor de slavă .
Nu-i mustru pe cei ce mă ocă ră sc și nu-1 împing de la
mine pe Medicul sufletelor9 , care îmi aduce să nă tate
prin legă tura disprețului. Fiindcă știu ce se intâ mplă cu
cei ce se împotrivesc medicilor, cum sunt legați în lu-
nii și operați împotriva voii lor!'
+^ Adică Logocul lui Dumnezeu în rolul Să u de /\Yci* (/\Yt'?, t 2), cF. ix Ps t0d, 20 0.
** 12/ 52, 4.
'"" CI. G. BUNGE, Bei r az ză rr I »*/r, p. 7'? •g.
'°' Or 2”I.
'"' V, 30.
'°› CL Pr 99.
'"• Me t6.
ce s-ar mai putea infiaria cineva, dacă disprețuiește hrana,
bogă ția și slava deșartă ?”'°°
"*5#39,4.
°'Pr85.
'°° Pr 100.
Înțelepciunea monahală constituită pe baza experienței
cunoaşte încă uri alt rrmtĂ o practic împotriva acestor ațiță ri
nearbitrare ale irascibilită ții.
— 100 —
și acestea sunt nu puține — ii ingăduie să-și indrepte irasci-
bilitatea i“mpotriua demonilor, corespunzător firii acestora'^.
Chiar și „psalmii de blestem”, astăzi atât de neiubiți și adese-
ori pur și simplu trecuți cu vederea, au în ințelegerea primilor
monahi o putere tămăduitoare! Fireşte acest lucru este bine-
cunoscut demonilor, care ne abat cu viclenie atenția de la
aceste texte îndreptând-o spre altele.
„Demonului care stârnește irascibilitate împotriva fra-
ților și apoi iarăși ne convinge să mărturisim lauda în-
delungii-răbdări, a cărei poruncă nu e păzită de noi; și
face aceasta ca să-și bată joc de noi întrucit cântăm
acea poruncă, dar nu o păzim cu fapta (spune-i]:
«Cum vom cânta căutarea Domnului în pământ
'> Pr 93.
'°• Ps 136, 4.
'^ V, î3. Un text eproepe identic se găscșto în i» Ps t3b, 3 §.
- 101 -
Aceeaşi înțelepciune a Părinților a pătruns și in alte scrieri,
fără însă ca sursa să fie citată. Așa, de pildă, în Ax/iMeâAoi,
unde monahul mulțumește Domnului — in cuvintele Psal-
mului 118, 98 iș. — pentru că a înteles că nălucirile nocturne
înfricoșătoare „se sting prin milostivire și îndelungă-răbda-
re”'° 9. Pe lângă „rugăciunea stăruitoare”*°°, Evagrie amin-
teşte mereu această iubim activă d‹ apm ‹k.
"'r*P•r3,24-26(G.36).
— 102 —
IX
„Rugăciunea curată”
' Pr 49.
° Or 83.
' Or 86.
" Or 84.
* Or 35.
- 103 -
Nu este aici locul să dezvoltăm în amănunjme învățătura
evagriană despre „adevărata rugăciune”'. In acest context e
vorba numai despre uri singur aspect, ce-i drept cu totul
esențial, și care a apărut deja de mai multe ori: curăția
rugat:iu- bi. Fiindcă dintre toate patimile, mânia este cea care
întinea- ză cel mai durabil această curăție.
' Cf. G. BUSGR, Das Gó 3e?, Kaln, 1987 {tiud. rom. in curs de epcri(ie la Rdituin
Dei•it].
• hi Ps l7, 21 I); cf. KCí I, 79.
• M c 3.
•° If ‹ 10.
•' Cf. 3f c 16.
'• Pr 60.
'*Mrt6.
'• W 8, 26; cf. Or 20. 24. 49. St.
— 104
—
Pentru a ne putea ruga însă cu adevă rat „in chip curat și
nepă timaș”' 6, trebuie „să ne desfacem” nu numai de „orice
gâ nd pă timaș”' 7, ci, în cele din urmă , și de orice reprezentare
inentală, „fiindcă rugă ciunea e o lepă dare de toate repre-
zentă rile inentale”' , așa cum dovedeşte extrem de subtil
Evagrie'". Nepă timirea sau cură ția desă vâ rșită este, așadar, o
eliberare nu numai de faptele și gâ ndurile pă timașe, ci și o
„depășire a tuturor gâ ndurilor la lucruri (-le create]” 2°. Fiind-
că rugă ciunea e o „convorbire cu Dumnezeu juri vii o mJ4-
ârr”°'. Nimic nu amenință această cură ție încă pe treapta ei
cea mai de jos ca mâ nia.
„Cine nă zuiește după rugă ciunea curată să bage de
seamă la mâ nie!”°°
Pentru că de îndată ce rugă tonil a început să se roage „neîm-
pră știat” de orice fel de reprezentare inentală , „toată lupta se
duce ziua și noaptea în jurul pă rții irascibile a sufletului”^
Demonii aruncă în luptă totul pentru a abate mintea de la
„gândul 1a Dumnezeu”. Unul din aliații lor cei mai puternici
este mes»rîa (vreme), în care reprezentă rile mentale ale
lucru- rilor acestei creații, cu care mintea se ocupă în chip
natural, se „întipăresc” ca uri sigiliu in ceară moale.
„Rugâ ndu-te, pă zește-ți cu putere memoria, ca să nu-ți
înfă țișeze patimile ei, ci să te miște spre cunoașterea
înfă j¡ișă rii tale §a rugă ciune]; că ci în vremea mgă ciu-
uri mintea este de foarte multe ori «furată » de me-
mo rie"2d
'• Or 73.
" Or 4.
^ Or 3.
^ J\4 ‹ 24.
„Hoții”, care ne „fură” aici@S sunt firește demonii,
care pot să influențeze în chip direct asupra memoriei
noastre^. Ei fac aceasta de preferință tocmai prin gândul miniei.
„Memoria îți aduce la vremea rugăciunii sau închipuiri
Q3nc @ ale lucrurilor de odinioară, sau griji noi, sau
fața celui ce te-a supărat”2'
Această „față a celui ce te-a supărat” e acel „chip (flori]
a1 omului simțit”, care urcă involuntar în mintea noastră
la vremea rugăciunii și cu care atunci mintea, intrucit retră-
iește o patimă ascunsă, „vorbeşte sau face ceva nelegiuit în
ascuns”°°, în loc de a „convorbi” cu Dumnezeu. Aceasta
însă este nu numai o caricatură a „adevăratei mgăciuni”, ci
idolatria cea mai pură, întrucât mgătorul îndumnezeiește
(theopoiou) „fața vrăjmașului”. „Fiindcă ceea ce vede mintea
rugându-se, aceea e și potrivit a spune că este «dumne-
zeu»”2°. Cel căruia i se întâmplă așa ceva e cu adevărat „de-
parte de rugăciunea curată’*°!
„Deci să fugim, iubiților, de boala învinuirii, neamin-
tindu-ne de nimeni cu răutate; și să nu ne dăm ochii
peste cap amintindu-ne de aproapele. Căci toate chi-
purile pe care le luăm le iscodesc demonii și nimic nu
lasă necercetat din ale noastre, nici culcarea, nici Vede-
rea, nici starea în picioare, nici cuvântul, nici mersul,
nici privirea. Toate le iscodesc, toate 1e mișcă, «toată
ziua uneltesc vicleșuguri împotriva noastră›J', ca să
defaime în vremea rugăciunii mintea smerită și să stin-
gă lumina ei fericită. . .”° 2
^ Cf G//« t 7
^ Or t0. 47.
Ca și de nepătimire, de „rugăciunea curată” ne apropiem
așadar doar treptat. Ea trebuie să devină mai intri liberă de
toate gândurile pâ/iu f°, apoi liberă și de luat „înțelesurile”
sau „reprezentările mentale” ale lucrurilor create°'. Dar nici
chiar aceasta nu-i de ajuns! Ea trebuie să se elibereze și de
„vederea” (/3toăm) rațiunilor acestor lucruri3 °, întrucât prin
multiplicitatea lor ele „multiplică” mintea însăși°6. Pe scurt,
cine vrea să aibă „convorbiri cu Dumnezeu fără vreo mijlo-
cire”, in chip nemijlocit A la pamant la persoană, acela
trebuie
„să se apropie în chip imaterial cu Cel Iinaterial”°7!
„Să se îndrepteze mgăciunea mea ca tămâia inaintea
Ta:
Se îndreaptă ca tămitia rugăciunea celui care poate
spune: «Bună mireasmă a lui Hristos suntem noi pen-
tru cei ce ne inântuirn și pentru cei ce pieeJ 8.
Există o formă a rugăciunii care lasă mintea neînti-
părită: convorbirile mintit cu Dumnezeu. Neintipărită
numesc mintea care nu-și închipuie [mele p6nom ce-
lor] nimic trupesc la vremea mgăciunii. Fiindcă
numai acele nume și cuvinte întipăresc și dau uri chip
minții noastre, care insemnează ceva sensibil. La
mgăciune mintea trebuie să se elibereze de orice lucru
sensibil. Gândul la Dumnezeu însă lasă mintea în chip
necesar neîntipărită, pentru că Dumnezeu nu este
trup”°°.
^Or56.
*Or57.
"* Or67.
'" 2 C# 2, t5.
** i• P t40, 2 «.
•° Or 1; cf Or 76. 77. 141.
°' Or t47.
•' m P› 25, 6 6; JA 6.
- 107 -
Jt &3 să fie bine plăcută lui Dumnezeu, trebuie ca atât „alta-
ru1”, cât și „darul” să fie cu desăvirșire „curate”. De aceea,
Evagrie fericește mintea care „la vremea rugăciunii a dobân-
dit o libertate desăvârșită fată de orice formă (awo@6ia]”", o
„libertate desăvârșită față de tot ce e sensibil (anaiithNa)”•*.
De ce anume? Pentru că numai această stare o face „surdă”
și „mută”46 pentru toate sugestiile și șușotelile demonice^ 7,
care, așa cum ann văzut, iși iau in chip constant punctul de
plecare de la uri lucru sensibil. Nimic nu intinează mai mult
în ochii lui Dumnezeu „curăția” odată dobândită ca mânia.
„Rugăciunea mâniosului e o «tămâiere urită»4°, iar
psalmodia fiiriosului e uri zgomot dezagreabil”'
„Darul celui ce ține minte răul este o jertfă «stricată
de furnici»°°, și aceasta nu se va apropia de altarul
sfințit’•S3
•• Cf. Pr 23.
•• Or 117.
^* Or t20.
•* P 37, 14.
•* Or 11.
‘• O @ 4, 18.
— 108
—
tea noastra) çi ii dau o anumità formà. Una ca aceasta
obiçnuieçte sã se intãmple rninJii fie privind prin ochi,
fie auzind prin auz, fie printr-o altà siin(ire oarecare,
fie prin amintire, care intipàreçte puterea conducâtoa-
re, nu prin trup, ci punând in miçcare ceea ce a agoni-
sit prin mijlocirea trupului. Deci demonii, mi se pare,
ràscolind re/al/rra, intipâresc puterea conducàtoare
[mintea]; fiindcâ organele trupului stan in nelucrare,
Jinute de somn.
Dar iaràçi, trebuie sà cercetàm mu anume ràscolesc
amintirea? Poate prin patíini? Vâdit este cà aba trebuie
sâ stea lucrurile, fiindcà cei curaj çi nepãtímaçi nu mai
pâ esc una ca aceasta.
Este insâ §i o miçcare simplâ a amintírii, stârnità de
noi sau de sfintele puteri, prin care vorbim çi petrecem
cu sfin{ii.
Sà fim insà cu luare-aminte. Deoarece chipurile
(eidola) pe care sufletul impreunà cu trupul le primeçte
intru sine, amintirea le pune in miçcare Uarà sà se mai
ajute de trup. Aceasta se vede din faptul cà adeseori
pàtimim una ca aceasta çi in sorriu, când trupul se
odihneçte. . .”°2
A adar, in somn urc3 in noi din memorie nu numai lucm-
rile pe care le-am primit in noi cóndva, ci aici ni se deschide
uga spre altà lume. Potrivit alcàtuirii noastre interioare, ne
int2mpinà atunci fie demonii care ne infrico§eazà cu nàluci-
rile lor inspàimóntàtoare, §i acest lucru se intàmplà mai cu
seamà celor mónio§i°3 , fie ne intàlnirn cu sfin{ii §i avem
„ve- derti ale ingerilor”, ce se caracterizeazà printr-o „mare
lini§te a sufletului §i o negràità bucurie” chiar „in timpul zilei
prin lipsa gàndurilor pàtirnate ti rug3ciunea curatà”°•. Ata
cum am vàzut, acest lucru se int2mplà celor curati §i
nepàtirnitori.
•' Of c M; 27 r f.
•* Of c 28 r 1.
„Bărbatul îndelung-răbdător vede vedenii, adunări ale
sfinților îngeri,
iar cel care nu ține minte răul se exercită în cuvintele
duhovnicești și noaptea primeşte dezlegarea tainelor”°°.
Ar fi insă o concluzie eronată să socotim că nălucirile de-
rnonice sau spaimele nocturne în genere năvălesc in exclusi-
vitate asupra celor mânioși! Tocmai „dascălul duhovnicesc”
este expus cel mai acut la atacurile demonilor în timpul nop-
56 Nepătimirea sa fericită este pusă aici la grea încercare, și
•• O 9 4, 21.
•• Or l06—112.
* Or 106.
— 110
—
X
Convorbirea cu Dumnezeu
› M r 27.
" Or 34.
- î11
-
Atingem aici însăși inima învățăturii evagriene despre „rugă-
ciunea adevărată”, o învățătură neîndoielnic bazată pe o ex-
periență personală Ca și ClemenW, Evagrie are în vedere in
această definiție mai întâi pe Afoiie așa cum se va vedea lim-
pede în continuare 7. Acea „stare” (An/m ), de care are ne-
voie aici mintea, este împărtășită prin ,jmplinirea desăvârșită
a poruncilor”° și prin „pătrimea virtuților’° ce se dezvoltă de
aici, mai cu seamă însă prin âAoA#, principala vimite a lui
Moise'°, întrucât „rugăciunea e o odraslă a blândeții și a
nemânierii”''. Blândețea (sau iubirea) însăși e „o odraslă a
nepătimirii”, care, la rândul ei, este „floarea făptuirii irak-
dle)”, a1 cărei fundament iarăși este „j¡inerea poruncilor”'°.
Capitolul următor ne duce cu uri pas mai adânc în misterul
rugăciunii.
• Or 1.
'• Nm l2, 1.
" 1/ s, 2—5.
'* Or 4.
- 112
-
prietenul său”' 6. „Vederea” instituie așadar o apropriere și o
nemijlocire mai mare decât „vorbirea”.
Realitatea deplină a ceea ce i s-a împărtășit lui Moise ca
o prefigurare s-a revelat abia în Noul Testament. Fiindcă
Moise nu știa ce sau mai degrabă tot este această „față a lui
Dumnezeu”, cum anume trebuie înțeleasă „vederea" și cum
este cu putință o „vorbire” cu Dumnezeu „bară vreo mijloci-
re”. Abia Fiul Cel Întrupat, întrucât este „chipul” desăvârșit
„al lui Dumnezeu”" și singunil adevărat „exegef"^ al Tată-
lui, ne deschide accesul la Tatăl'°. În fapt, cine s-ar putea
îndrepta „bară vreo mijlocire” spre Tatăl, decât Fiul! Omul
devine în stare de aceasta abia atunci când prin ccedința în
Fiul Cel Unul-născut^ și prin SUantul Boli a devenit, în vir-
tutea incorporării sale în Trupul tainic a1 acestui Fiu, el însuși
fiu adoptiv al Tatălui. Această înfiere e o lucrare a Duhului
Sfiant, „Celălalt Paraclet”, pe care Fiul L-a cerut pentru noi de
la Tatăl. De aceea El este Cel care î1 face in stare și-l in-
dreptățește pe rugător iă /xnJ All Fiului )’i să strige ca și
Acela: „Avva, P ărinte!”2', așa cum facem în rugăciunea pe
care ne-a invățat-o Însuși Cel Unul-născut.
t
„Dacă vrei să te rogi, ai trebuin ă de Dumnezeu, «Care
dă rugăciune celui ce se roagă›W. Prin urmare, chea-
mă-L pe El, zicând: «Sfințească-se numele Tău, vină
împărăția Ta›N, adică [să vinaȘ Duhul SUant și Fiul
Tău Cel Unul-născut. Căci așa ne-a învătat, zicând: «In
Duh și în Adevăr se cade să ne închinăm Tat ăluiy 4•’2S
•• iJ 33, 11.
•° 2 C* 4, 4,- Ca/ 1, l5. Cf. N Ps 16, 2 79, 8 6.
„Pe Dumnezeu nimeni nu L-a vă zut vreodată ” 26$ dar
acum, in vimitea Întrupă rii Fiului, creștinul poate să vadă „în
rugă ciunea adevă rată ” acea „față a Tată lui din ceruri”, a cărei
privire e rezervată în sine numai ingerilor°'.
^Iv2O,36.
"Or13.
›•EpM*/3*g.
— 114 —
„Cine iubeşte pe Dumnezeu'° vorbeşte cu El pururea
ca și cu uri tată, alungând orice înteles pătiina ș” °
3
•• Dz6, 6.
^° Or S9.
• îL» 8, 2s; c£. Or 20. 24. 49. 5î.
•° Or61.
•• Or 65.
-1t5—
„ . Căci cel ce s-a atins de cunoștință [gnozaȘ și se la-
să lesne mişcat spre minte e asemenea celui ce își
scoate ochii cu uri ac de fier”•6
•• G• 5; cf. 3f c 32 r î.
•" M c 43 r I.
•• Py 37, 10.
•’ Înff m0H SUppl. 10.
•• SA 27.
°' M c 4O r 1.
•• SL 25.
•• fut leon Suppl. 13.
„Starea minții este o înălțime inteligibilă, asemenea cu-
lorii cerului, căreia în vremea rugăciunii i se împărtă-
șește lumina Sfintei Treimi”S'.
" Text: RG V, 39. A. Guılleumont traduce erer exptc5ia siriacfi prin „commeoC’. În
EŞ 39, 5, unde se giseşte o verstune uşor diferiĞ a zceluıaşı text, şı cici Fıunkenberg
redfi exect expresıa prın Melez. Asemenea delımıtü n se gâ sesc adeseon la Evegrıe, et.,
de cx.,
—117—
rațiunile celor ce sunt, și sfinții îngeri se apropie de cei
vrednici. Irascibilitatea face ca această vederiie întipă-
rită să se vadă în chip nedeslușit, iar atunci câ nd se
aprinde, minia o nimicește cu totul”^'.
Nu numai cunoștința „rațiunilor lucrurilor” stinge mânia, ci
și „fericita lumină a Sfintei Treimi” și cunoștința ei. Cu ade-
vărat, cine se lipseşte din vina sa proprie de această sublimă
experiență a lui Dumnezeu și a Uapturilor Sale trebuie să-și fi
pierdut mintile.
XI
Virmtea îngerilor
* i» Ps 24, 4 y.
• No t2, 3.
* Ps t3t, t.
^ Ă fz t8, t0.
* ia P 41, 3 a
'° /mz4Z
* ix P t41, 8 c.
'• m Ps 118, 171 o8.
'" Or 113.
'• ix Ps 23, 6 ș.
- 121 -
„Pâine a îngerilor a mâncat omul:
Mântuitorul spune: «Eu sunt Pâinea care s-a pogorât
din ceri›'°. Această pâine au mâncat-o mai întâi ingerii,
acum insă și oamenii. A mânca înseamnă aici a cu-
noaște. Fiindcă mintea mănâncă ceea ce cunoaşte și nu
mănâncă ceea ce nu cunoaște” 20,
'* J» 6, 5t.
P 77, 25 ‹.
•' Or 40.
^ N Pu 1, 32 (G. 16), cf. K‹S lV, 13.
> g‹S 111, 76.
^ s9 56, 4. 5.
—122—
despre care spunea Hristos că nu vor muri, întrucât vor de-
veni „asemenea ingerilor”2°.
Această „egalitate cu îngerii” — Evagrie e conştient fi-
rește de acest lucru — e uri bun ei6aHAgir. Insă, asemenea
tuturor bunurilor eshatologice și acesta e experiat încă de
aici, de pe pământ, prin har, ca o „arvună” a slavei viitoare .
Și anume, așa cum ann văzut deja, „în adevărata rugăciu- ne”3
*, acea „închinare adevărată a Tatălui in Duh și Ade-
văr”32 despre care Hristos spunea că, întrucât El S-a arătat
pe pământ, aceasta desființează cultul Vechiului Testament
și orice alt mod de adorare a lui Dumnezeu°°. Fiindcă îngerul
stă într-o legătură deosebită nu numai cu „vederea feței Ta-
tălui din ceruri”, ci și cu rugăciunea în „Duh și Adevăr”.
•° 5, 8.
•• Or]7.
•^ is 3, 29.
•• is l5, l5, cf. i» Prea 6, 1 (G. 69).
•" Pr 100.
Fiindcă acestora li s-a împă rtă șit cunoașterea care îi caracte-
rizează pe îngerii , și, în chip analogic, ei loacă fată de fiii lor
duhovnicești acelaşi rol care a fost îndeobște încredințat in-
gerilor față de oameni.
„ Cunoaşte că Dumnezeu prin Hristos veghează
peste toate, și că , la râ ndul Lui, Acesta își exercită
pronia Sa prin sfinții îngeri, care au din belșug cunoș-
tința celor pă mâ ntești. . .”'°
Prin urmare, Dumnezeu Își realizează opera Providenței
Sale față de lume, cea în multe chipuri, prin „mâna” îngeri-
lor°°. „Luinile” îngerilor și ale demonilor nu ne sunt direct
accesibile°'. Prin urmare, noi nu-i putem vedea nici pe îngeri
nici pe demoniS2 așa curu sunt ei, și, în cazul îngerilor, nici
măcar nu trebuie să dorim să-i vedem°°, întrucât astfel de
„arătăm” sunt mult prea adeseori amăgiri demonice5'. Cine
cade în acestea riscă să-și piardă mintile. Pentru a ni se face
văzuți, demonii iau bucuroși f orî străîcF*. Și, pentru a ne
amăgi, ei se prefac apoi în „îngeri de 1umină”°6.
Așadar, în chip nevăzut, umanitatea e incredințată în ge-
nere conducerii îngerilor°7. Dincolo de aceasta însă, fiecare
om are uri i“iiger păfitor personal, care „îi este dat din tine-
rețe” 5°. Ei „sunt călăuzele noastre, cărora le-ann fost predați
incă de la început”S°.
Sarcina îngerilor care, fireşte, ne văd foarte bine6° și se
pot apropia de lumea noastră6', tot așa ca și demonii, constă
•• Cf. gG V, 7.
’• zn fi‹uf 5, 7—1 l (G. 38).
•° i» Pt 16, l3 (.
*' M ‹ 20-, KC III, 78.
•• KG 111, 78.
mai întâi în a ne apăra de atacurile demonilo 2 Nu în cele
din urmă, ei fac acest lucru și la rugăciune, la care sunt pre-
zenți in mod constan 3$ tytrucât „cu uri singur cuvânt reduc
la tăcere toată lucrarea potrivnică [a demonilor]”6^, așa cum
ann văzut. De aceea, nu trebuie să fim nepăsători dacă nu
vrem să-i mâniem pe cei care se luptă pentru 65!
Apoi ne insuflă gândurile lor îngerești „irezistibile ”66$ care
— împreună cu vointa noastră și cu virtuțile așezate ca niște
seminte in firea noastră creată — ne fac în stare să ne impo-
trivim gândurilor demonice și să facem binele67 Ei nu-și aleg
însă întotdeauna mijloacele educative, întrucât se servesc și
de spaime nocturne și de lovituri aspre pentni a ne aduce
înapoi pe calea cea dreaptă6°. Țelul acestor multiple purtări
de grijă este în permanentă acela de a ne conduce la
moo/fio@ io ‹zrră proprie lor.
Or 7â , cf. 30.
•^ Or 81.
*^ Pr 80.
^9 KG V I, 3S.
*’ K‹S VI, 2; i» P 67, 3S xȘ .
„făptuirea §raktike) cu cunoștință”'•. Următorul text ne dă o
imagine despre ce anume întelege Evagrie prin „cunoașterea
-127-
viitoare”^. Această sarcină o împlinesc până ce ajungem în
Dumnezeu la desăvârșire, fiindcă atunci nu mai există „nici
ÎriVățați, nÎCi îfiVățătOfi”8'.
„Rațiunile divine” (sau cele privitoare la divinitate)^° se
referă la cunoașterea lui Dumnezeu sau la iheol»gike in sens
strict. Intrucât e necesară mântuirii noastre, aceasta e fixată în
„sfintele dogme”"3 ale „Bisericii universale și apostolice”^
mărturisite în „credinta de la Botez”°S. De aceea, ea este
înainte de toate obiect al și a&mJH*, nu al unei
„cercetări” pur raționale, drept pentni care Evagrie sfătuiește
ca doar arareori să ne atingem de aceste temei. Instrumen-
tarul nostru conceptual împrumutat din lumea materială nu
este adecvat cunoașterii lucrurilor dumnezeiești^°. Cine nu
rămâne in permanentă conştient de acest lucru aplică cu ușu-
rință lui Dumnezeu categorii dezvoltate pentru cunoașterea
realității create, și astfel rătăcește9°. văraia cunoaștere a
Dumnezeului Cel Unul în Trei Ipostasuri de-o-ființă, Tatăl,
Fiul și Duhul Sfiant, are pentni Evagrie uri caracter „înge-
resc”. Ea se desfășoară în „rugăciunea adevărată”, „in Duh
și Adevăr”, singura care ar face pe om „teoloQ’ în sensul
ade- vărat al cuvântului9*!
°* CI. CC I, t0.
*^ Ma 124.
*' in Pur 24, 6 (G. 266).
^ M» 124.
•• l»c e‹x tPC;r/9, t237D).
•" Or 8).
— 128
—
„egalitatea cu îngerii” constă mai întâi in inima vimiților
îngerești. Într-adevăr, lucrarea „învățăceilor îngerilor’°^,
res- pectiv a mai sus-numiților „înțelepți” și „gnostici”,
adică mai cu seamă a „părinților duhovnicești” numiți
astfel pentru că
„au darurile Duhului SUant și multi dau mărturie de virtutea
și cunoașterea lui Dumnezeu”°', e deschisă de Evagrîe în
chip cu totul asemănător ca și lucrarea ingerilor.
„Oricine se va fi învrednicit de cunoștința duhovni-
cească va ajuta pe sfinții îngeri și va aduce sufletele
raționale de la răutate la virtute, și de la neștiință la
Aceasta încă din această viață, dar mai cu seamă „în veacul
viitor”, când va deveni în sensul propriu-zis al cuvântului
„inger’°7. Se vorbeşte însă și despre „bătrâni” neputincioși,
care potrivit numănilui anilor ar fi trebuit să fi dobândit cu-
noștință, dar de fapt sunt încă stăpâniți de patimi°°:
"°" E vorhn dc i ze n „cinci snu zece ceti)” dupfi M J9, 17-19, cf. gC VI, 24,
swnbol ml ro¿licî.
'°' Cf. R‹S V, 27.
'•' RG IV, 38 gr.
'•• Cf. Pr 100.
„petrecerea sa pururea in ceruri, nu numai în cuvânt, ci și in
fapta îngerească și în cunoștința dumnezeiască”'°^.
— 130
Principala sarcină a acestui om îngeresc este firește foră@-
tara, și aceasta plecând în permanentă de la Sfanta Scriptură
corect înțeleasă'°', intrucfit ea este prin excelentă izvorul Re-
velației pentru întreaga noastră cunoștință'°°. El este însă
permanent conştient de faptul că în cunoașterea sa rămâne
cu mult in urma îngerilor'>. În cele din urmă, el este, în ciu-
da a toate, uri orn, cu slăbiciuni ca toți oamenii, dar care,
îngrijindu-se de alții, se tămăduiește pe neobservate și pe sine
însuși'°*.
' in 17, 2). C£. G. BrfIHGE, „Mystenum Uniutis. Der Ged«ake der Einheit vom
Se höpFer und GeschopF: \n der evegnentschen Mystik”, in: 6ze?Aasgzr Ze¡Zri:bzz s '
Pbilv›vphi‹ and Th«›t»@« 36 (l98S). p. 44g—4ög.
— 131
Această „asemănare” începe o dată cu Botezul, in care
„ne-ann cufundat în Hristos și L-ann îmbrăcat pe Hristos'°'
ca Înțelepciune, Adevăr și Dreptate”' 2° și, de asemenea, ca
„Blândete”, acea însușire care îl distingea înainte de toate' 2°.
Pe Hristos trebuie, așadar, să-L „imităm”l30 y ainte de orice
aici pe pământ, făcându-ne ucenici ai blândeții M i' '! 3
'" A)*12O,5pV*167.
'•'fwt525.
Tatăl „darul preafairnos” ă 42 adevăratei rugăciuni „în Duh
și în Adevăr"' 4°, care î1 face pe el însuși „teolog”'^, așadar
uri om care nu numai că vorbeşte is Dumnezeu și lucru-
rile Sale, ci dă mărturie d@n Ef dintr-o maximă intimitate.
De acum înainte, e1 nu-L mai laudă pe Dumnezeu — ca în-
gerii și oamenii îngerești'*S — plecând de la creaturi, ci în
chip negrăit „Îl laudă pe Dumnezeu din Dumnezeu”*^. Ce
anume înseamnă acest lucru poate întelege numai cel care a
fă cut el insuși această experiență .
'*• Or 70.
'•• Or 61:
'•• is P 118, 171 o8.
'•• Or 6D.
XII
„. . . căci invățămxa sa
era blandă foacte”
— 135 —
este și o eriență personală înfricoșătoare, după curu mărfuri-
sește explicit el însuși.
— 136 —
Citeva zile mai târziu ne-a povestit descoperirile pe
care le-a văzut. Niciodată n-a ascuns nimic ucenicilor
săi: «Se făcea că, spunea el, stăteam așezat noaptea in
chilia mea cu opaițul aprins lângă mine, meditând la
unul dintre profeți. Iar la miezul noptii arn fost răpit și
m-ann aflat ca și cum eram în vis, in somn°. M-ann vă-
zut ca atâmat în văzduh până la nori și irnbrățișam cu
privirea intreaga lume. Cel de care eram atârnat mi-a
zis: Vezi tu toate acestea? Căci mă ridicase până la
nori și îmbrățișam cu privirea intreaga lume. I-ann
spus: Da. Iar el mi-a zis: Iți voi da o porunca Dacă o
vei face, vei stăpâni tot ceea ce ai văzut. Mi-a mai
spus: Du-te, fii milostiv, smerit și pune-ți gândul tău
drept in Dumnezeu' 0 și vei stăpâni peste toate acestea.
Iar când a sfarșit de spus acestea, rn-ann văzut din nou
ținând în mâini candela cu feștila aprinsă și nu știam
cum fusesem ridicat până la nori. Fie în trup — nu
știu, Dumnezeu știe, fie în duh nu știu»'*.
Și de aceea s-a luptat pentru aceste două virtuți, ca
și cum în ele ar fi avut toate virtuțile”' 2.
'• Cf. fnimonsn vedenie n SPantului Benedict: GRIGORIE D GuL, Drag II,
XXXV, 3.
- 137-
„Obişnuia să spună că blândețea duce mintea la cu-
noașterea dreaptă trăgând-o în sus. Căci scris este:
‹dnvăta-va pe cei blânzi căile Sale»'^. Aceasta e o vir-
tute a îngerilor. . .”' S
'* P 24, 9.
— 138
După curu știm de la Paladie, precum și din propriile sale
epistole, Evagrie n-a dus într-adevăr lipsă nici de aplauze,
nici de rnustrări. Învățătura sa duhovriicească a trezit încă
din timpul vieții sale atenția generală și i-a adus o laudă pe
care o îndepărta nemul țumit2'. Această celebritate i-a împins
pe unii confrați din nemijlocita sa apropiere la o critică aspră.
Astfel, de pildă, pe învățatul Heron, care declara că „nu tre-
buie să avem alt învățător decât pe Hristos”^ ca și cum
Evagrie ar fi învătat altceva și ar fi aşteptat altceva de la uce-
riicii săi ! Ulterior, în virtutea /ruJei sale, Heron avea să cadă
el însuși chip rușinos. Nu altfel s-au petrecut lucrurile și cu
ințeleptul Eukarpios, care il numea pe Evagrîe cu dispret
„sucitor de cuvinte” și spunea că duce lumea în greşeală cu
invățătura sa°4. Potrivit învățăturii evagriene, ambii monahi
erau victime ale demonului mâniei.
La indiscutabila sa iscusință in cuvânt face aluzie une-
ori cu autoironie Evagrie insuși2°. Aceasta avea să-i aducă
odată o admonestație publică din partea povățuitorului
său, Macarie Alexandrinul, preotul comunității ascetice din
Kellia. Acest episod, pe care îl cunoaşte și Sozomen, a intrat
și în așa-nurnitul „Patetic” (Gerontikon), colecția alfabetică a
„zicerilor” sau „apoftegmelor” Părinților, care de altfel a
preluat doar citeva mici extrase din scrierile lui Evagrie.
„S-a făcut odată sobor in Kellia pentru uri lucru oare-
care, și a grăit avva Evagrie. Zis-a lui preotul: Știm,
avvo, că de erai in țara ta, poate și episcop puteai să fii
și cap multora, iar acum ca uri străin șezi aici! Iar e1
umilindu-se nu s-a tulburat, ci clătinind din cap, a zis
lui: Adevărat este, părinte. O dată ann grăit, iar a doua
[oaraȘ nu voi mai adăuga!”^
^’ Cf. Ira Ab, unde se găseștr o mă rturie emoționsnti a lui Palndie despre povfițui-
torul sfiu.
•* HL c- {73, 4].
^ Pr 54.
°• Evegrios 7. Citat: for 4t), S.
Evagrie ne-a dat de altfel propria sa versiune privitoare la
acest episod, care trebuie să se fi petrecut in primii ani ai șe-
derii sale in Kellia, oferindu-ne în acelaşi timp și explicația lui
duhovnicească. Fratele anonim din pasajul următor trebuie
să fi fost el însuși.
„Uri frate era chiniiit de uri cinstitor al liii Dumnezeu.
Suferind nedreptatea, a plecat sUașiat de bucurie și in-
tristare. De bucurie, fiindcă, deși chiniiit și îmbolnăvit
pe nedrept, nu se tulburase; de intristare, fiindcă cin-
stitorul de Dumnezeu greșise și se bucurase in gre-
şeala liii” 27
"E*14.
•• E»/ 21.
— 140
ușa rnâniei cu buzele” 29 Această tăcere smerită e uri semn
sigur al acelei blândeți care, pentru Evagrie, devenise „marca
cunoștinței”. Aceasta e o cunoștință și a intregului joc de-
monic al „gândurilor”. Deja contemporanii săi și, înaintea
tuturor, prietenul său Rufin, admiraseră și lăudaseră această
„deosebire a duhurilor”.
•• Cf. G. BuNGE, „Der mysasche Sinn dec Sehnte”, Udi« lf‹uu m 36 (lf94),
p. 135—146 {trad. rom. loen 1. ler jr. in: G. BuNGE, fiiii@e Pen6aZ O iatr dyn, Editura
Deisis, Sibiu, 1997, p. 161-172].
^° E§ 3, 4: 4, t; 12, î; tS, t; 2t, Z, 31, 1; 3'5; 41, I, 44, t; 58, t.
** Ep 60, Z 4.
*^ Ep 6t, Î.
— 141
cuvântului ucenicului iubit a1 Mântuito rului3 °, Dumnezeu
Insuși, ba chiar „iubirea-obârșie”°°, și uri semn distinctiv
neamăgitor după care pot fi recunoscup adevărații ucenici ai
lui Hristo 39$ „Care e iubirea noastră”'°. Cât de des ii în-
deamnă Evagrie pe destinatarii scrisorilor sale la blândete,
acea formă de manifestare concretă a iubirii prin care „stăvi-
lim mânia”"! Ea este pentru noi înainte de toate o „maică a
cunoștinței”, fiindcă face „mintea contemplativă”*2 și în stare
să cunoască „ca martor ocu1ar ”^ , in chip nemi)locit,
3
harul dumnezeiesc.
De aceea „iubirea este intâia și cea mai veche [aia £‹zi arc3fin]
poruncă, prin care mintea vede întâia iubire [dea pare u¿u-
peo]”, întrucât Dumnezeu „ne-a iubit u‹zi /offi’^°. „Căci prin
iubirea noastră vedem iubirea lui Dumnezeu față de noi,
cum stă scris in Psalmi: ‹dnvăța-va pe cei blânzi căile Sa1e»^;
«Moise însă era mai blând decât toți oameniir›**, și de aceea
pe bună dreptate spune Duhul SUant: «E1 1-a făcut pe Moise
să cunoască căile Sale»4^”^°
+' I /» 4, 8.
*' C» 4.
*^ f is 4, 19.
•• Pz 24, 9.
-145-
sufletelor, pe care o numim „patimă” sau „viciu”. Dar în
lupta noastră nu suntem lăsați singuri. Avem modelul și
rorâ/â- tara a lui Hristos, Care 1-a biruit deja pe Satan și, pe
lingă aceasta, putemicul ajutor al îngerilor lui Dumnezeu.
Dacă, totuși, cădern în luptă, acest lucru nu se întâmplă din
pricina forței covârșitoare a dușmanilor și, cu atfit mai puțin,
din pricina nepăsării aliaților noștri, ci numai și numai din
pricina propriei noastre trindăvii2! Stă deci în puterea noastră
de a mnEmți fie „gândurilor demonice” ale potrivnicilor
noștri, fie
„gândurilor ingerești” ale aliaților noștri, și a duce astfel N@n
unui demon sau cea a unui înger. Dacă imită însușirea domi-
nantă a demonilor, u‹irin, omul devine el însuși „demon” sau
„șarpe”. Dacă își însușește insă „chipul îngeresc”, prin aceea
că imită „virtutea îngerilor”, blân&fee, el dobândește o „sta-
re aproape îrigerească”, ba chiar devine „egal cu îngerii”.
Amândouă aceste opțiuni au ample consecințe! Căci dacă
mânia „orbește” omul, blândețea îl face „contempJativ”, adi-
că „văzător” al tainelor lui Dumnezeu și al creației Sale.
— 14a› —
lucru devine limpede în cazul în care irascibilitatea lor nu se
indreaptă numai împotriva demonilor și a răului pricinuit de
ei, printre care și erezia, ci și împotriva păcătoșilor și a ereti-
cilor, deși „nu există nici o mânie dreaptă împotriva aproa-
pelui”^!
Eroarea fiindamentală a acestor zeloși, care au provocat
multe nenorociri în Biserică, e așadar de natură @irî/«nfi. De
aceea, Evagrie avertizează stăruitor:
* CF. Or 24.
^ Pr 35. 58.
' Macxne ptcanul t t.
^ f» 34, cL 78.
+ Wg 45.
— 147
care simbolizează prin toate componentele'' ei acele vimiți pe
care de fapt el nu le posedă. O astfel de amăgire nu este însă
lipsită de primejdii.
„Cine smintește pe mireni nu va fi nepedepsit, și cine
ii înfurie necinstește numele său”*°,
'› Lio B. C. D.
'* /-/M XXVII (7, 3).
- 149 —
sunt decât fructele amare ale mâniei3 judecata lui Evagrie are
aici o severitate profetică.
„Pe cel care aruncă în tulburare Biserica Domnului, pe
acela îl va mistui focul, și pe cel care se împotrivește
preotului, pe acela îl va înghiți pământul”^,
ca odinioară pe „ceata” răzvrătiților „lui Core”^. „Fumul”
acestor răzvrătiți liirioși nu-1 primeşte Domnul, fiindcă nu-I
place rugăciunea lor°^. Și aici Evagrie este iarăși categoric.
„Cei ce sfașie Biserica Domnului sunt departe de ru-
găciunea curată!”°
Rugăciunea „curată” de toate patimile, și mai cu seamă de
gândurile irascibilității, e uri bine suprem. Demoriii încearcă
totul ca să o „tulbure”. În acest scop, ei grămădesc asupra
celor ce au înaintat deja în viața duhovnicească ocări și de-
Uaimări de tot felul, ca să-i intărâte spre mânie°6.
„Demonii nu se lasă de la delăimarea gnosticului,
chiar dacă el n-a făcut nici o greşeală, pentru a-i abate
mintea. Uri nor se intinde atunci in jurul minții du-
când-o departe de contemplație când aceasta îi mustră
pe demoni ca delăimători” 27
Dacă demonii fac aceasta cu succes chiar și cu oamenii
nevinovați, „ce vor face atunci când găsesc uri asemenea
pretext cum e sUașierea Bisericii Domnului”2 ?!
Și ce să mai spunem de acea ct/ finu, o altă formă a
tinerii minte a răului, a „pomenirii răului” [real sau inchi-
puit]29 care face imposibilă orice împăcare?
— 150 —
„Această blindețe [a lui Moise] să-i învețe pe frații
tăi, și să nu-ți pară greu a lua asupra ta căința pentru
mânie”° ,
îndeamnă cu insistență Evagrie in aceeaşi scrisoare in care se
spune și că „nici uri alt rău nu face atit de mult mintea de-
mon ca minia”. Nimeni nu se poate sustrage de la aceste
două lucruri. Ambele sunt necesare: atit r r)a din partea
celui ce acționează purtat de minie, cit și f ărazra acordată
din partea celui devenit victima sa. Cine trebuie +ă facă înce-
putul? Cel care-și pune această întrebare, indiferent dacă are
sau nu dreptate.
Pentru „a stinge încăpățânarea vrăjmașilor și a restabili
unanimitatea Bisericii”, așa cum scrie Evagrie (probabil epis-
copului loan al lerusalimului), e nevoie de amândouă lucru-
rile: de blândețe și fermitate°': blândețe față de cel rătăcit și
fermitate față de rătăcirea lui.
Oare această „invățătură blăndă foarte” a lui Evagrie,
care n-a dus nicidecurn lipsă de fermitate interioară, nu poate
arăta și astăzi creștinilor calea ce duce înapoi spre acel
„acord (ymphonia) :A sufletelor raționale care grăbesc acelaşi
lucru și între care nu există schisme”°2, acord dispărut de
atâta amar de vreme? Fiindcă, asemenea unui „cor" cu multe
voci, acest „acord” nu este doar o viziune utopică, pur ome-
nească, asupra viitorului. Acest „acord” simfonic e uri dar
dumnezeiesc, pe care Hristos 1-a cerut și l-a dobândit pentru noi
de la Tat ăl3 °, și el poate fi pfifra/ numai in smerenie, intru cit
„rămânem”°^ în el, sau întru cfit ne irfoarau ix r r)ă âo- cerH5 la
e1, atunci când l-ann pierdut.
— J5t —
Prescurtàti çi bibliografie
— 154
Or = De matrone tractatw, PG 79, 1165-1200, text
corectat dupä ms. Caitlin 109, BN Paris; un
text md bun in: Pùilokalia, I, Atena, 1957,
p. 176 zq. Trad. francezà cornentatà
Î-IAUSHERR, 1960. [Trad. rom. de Pr. prof.
D. Stäniloae, fR 1, 1947, p. 73—93.]
0 p -- Trmtatw d‹ otto piritibus malitia‹, PG 79, 1145—
1164. Trad. germanà dupä recenzia mai lungà
(Coislin 109, BN Paris) de G. BUNGE:
EVAGRIOS PONTIKOS, Ubs dit dit G dankin,
Würzburg, 1992.
Pr -- PraM’kos san Capita p tica ad Anatolium
monachum, ed. A. çi CL. GUILLAUbIOFl"n
ÉVAGRE LE PORTIQUE, Trai 'pratiquz ou
fr muin‹, IC 170/ t7t, Paris, 1971 [trad. rom.
de C. Bädili{à, Ed. Poltron, Iani, 1997]. Trad.
germanä comentatà de G. BUNGE: EVAGRIOS
PONTIKOS, Prahtièoi nde der Män h (Koinonia
32), Luthe Verlag, Köln, 1989 [trad. rom. in
ours de apari(ie la Ed. Deisis].
Rer mon -- Rrrum monachalium rations, PU 40, 1252—1264
[uad. rom. de Pr. prof. D. Stäniloae, fR 1,
Sibiu, 1947, p. 39—47].
Ami -- Smti Pytta$pri‹:i, Ctita«t›i, Evai P nû‹i S‹nuntiag
ed. A. ELTER, Leipzig, 1892.
lé = Skemmata, ed. MUYLDERMANS, Erngzin»o, Extrait
de la revue M Marion t. XLIV, augmenté de:
Nouveau fragments grecs inédits, Paris, 1931,
‘ Peri  a9ă «rr» 9«»rzr» /e@m«» (De diwr s m«Jji ix giUe Rz), K 79, 1199—
1228. Pentru tnducere s-e folosit textul grec reprodus sl&turi dc versiunea itelinnă a
France scâ i
Moscatellii EV.xGRiO PONTICO, 6ă vAo piid i d oa6»,;ia. lo dîm»i p«»iwî o‹i/«i-
gin, San Paolo, 1996.
— 150
de la sine amintirile pătimașe, dacă nu poartă de griță de
poftă și irascibilitate, pe una stingând-o prin posturi, prive-
gheri și culcări pe jos, iar pe alta îmblânzind-o prin înde1ungi-
răbdări, nețineri de minte ale răului și milostenii; căci din
aceste două patimi se alcătuiesc aproape toate gândurile de-
rnonice care aruncă mintea în vătămare și pierzanie.
3. Dar e cu neputință să ocolim aceste patimi dacă nu
disprețuim desăvirșit mâncărurile, banii și slava, ba chiar și
propriul nostru trup, din pricina celor ce încearcă de multe ori
să-1 lovească. . . [Mf 6, 1. 5. 15] Să fim deci cu luare- aminte
la Medicul sufletelor cum prin rnilostenie vindecă
irascibilitatea, iar prin rugăciune curăță mintea, și, iarăși, prin
post veștejește pofta; iar din acestea se alcătuiește omul nou,
cel înnoit după chipul Celui ce 1-a zidit pe el [Cof 3, 10], și în
care din pricina sfintei nepătimiri [care este atunci în el] nu
mai este nici rnasculiri, nici feminin, iar din pricina credinței
una și a iubirii nu mai e nici elin, nici iudeu, aici tăiere-
împrejur, nici netăiere-împrejur, nici barbar, nici scit, nici rob,
nici om liber, ci toate și în toți Hristos [Gri 3, 28].
4. [. . .] La scopul demoriilor contribuie foarte mult irasci-
bilitatea noastră pusă în mişcare împotriva firii, când se face
extrem de utilă la toată reaua lor viclenie; și de aceea nimeni
dintre ei nu se lasă rugat să o tulbure zi și noapte. Dar când
o văd legată prin blândețe, atunci de îndată o dezlănțuie
pentru pretexte pretins juste ca, făcându-se ascuțită foarte, să
le fie folositoare și la gândurile lor sălbatice. De aceea, e ne-
cesar să nu o stâmirn nici pentru lucruri drepte, nici pentru
lucruri nedrepte, ca să nu dăm noi înșine sabie rea celor ce
ne doboară; ceea ce știu că fac multi, și mai mult decit tre-
buie, aprinzându-se pentru pretexte mărunte.
S. Căci spune-mi, de ce te arunci degrabă în luptă, dacă
dispcețuiești mâncărurile, banii §i slava? De ce hrăne;ti câi-
nele, vestind la toți că nu ai nimic? Iar dacă acesta latră și se
ia după oameni, e vădit că ai ceva înăuntru și vrei să le pă-
zești. Eu însă sunt convins că unul ca acesta e departe de
rugăciunea curată, știind că mânia e o ciumă pentru o astfel
de rugăciune. Pe lingă aceasta, mă mir că unul ca acesta a
uitat și de sfinți, de David care strigă: „Părăseşte mânia și
lasă iuțimea” [Pt 37, 8]; de Ecleziastul care poruncește: „De-
părtează mânia de la inima ta și alungă răutatea de la trupul
tău” (Er 11, 10]; de Apostolul care îndeamnă: „Să ridicăm în
toată vremea și în tot locul mâini cuvioase spre Domnul, fâră
mâine și gânduri” [f Tie 2, 8]. De ce oare nu învățăm de la
obiceiul cel tainic și vechi al oameriilor care alungă din case
câinii la vremea rugăciunii? Iar acesta ne sugerează că mânia
nu trebuie să fie prezentă împreună cu cei ce se roagă. Și ia-
răși: „Mânia este vinul dracilor” (Df 32, 33], iar nazireii se
abțin de la vin. Iar unul dintre înțelepții din afară a spus că
fierea și coapsele nu sunt hrană pentru zei, neștiind, cred, ce
spunea; căci socot că una e simbolul mâniei, iar cealaltă al
poftei iraționale. [. . .]
14. Dacă cineva și-a stăpânit mânia, a stăpânit peste de-
moni, dar cine este rob acestei patimi, acesta e cu desăvârșire
străin de viața singuratigcă și străin de căile Mântuitorului
nostru, dacă se zice că Insuși Domnul nostru invață pe cei
blânzi căile Sale [Pt 25, 9]. De aceea cu anevoie poate fi vâ-
nată mintea anahore(ilor care fug în câmpia blândepi; căci de
nici o altă vimite nu se tem demonii ca de blândețe. Căci pe
aceasta a dobândit-o și acel Moise, care a fost numit „blând
mai mult decât toți oamenii” [Nm 12, 3]. Iar s Pantul David a
spus că e vrednică de pomenirea lui Dumnezeu, zicând:
„Adu-ți aminte, Doamne, de David și de toată blâ ndețea
lui” [Pt 132, 1]. Ș i Însuși Mâ ntuitorul ne-a poruncit să ne
facem imitatori ai blindeții Lui zicând: „Invățați de la Mine,
că sunt blând și srnerit cu inima, și veți afla odihnă sufletelor
voas- tre” (Mf 11, 29]. Dar dacă cineva s-ar rejne de la
mâncăruri și de la băuturi, dar prin gânduri rele își ațâță
mânia, acela se aseamănfi cu o corabie care plutește pe mare
avind drept cirmaci uri demon. De aceea trebuie să fim cu
luare-aminte, pe cit e cu putință, la câinele nostru, și să-1
învățăm să sPașie numai lupi și să nu mănânce oile, arâtând
toată blândețea fată de toti oamenii.
B
Despre cele opt ganduti ale ră ută ții
5. Despre furîe*
‘ Pot tau aMac pneu atan tes pranerias (De ada @iritiWs moJJae), PG 75, 1145—1164,
comple tot cu pzsajele din versiunea lungi (CaisJn /09 BN Psris).
— 162 —
toate și nu dă celui însetat apă curată, iar dacă îi va da,
aceasta e tulbure și nefolositoare.
Ochii rnăniosului sunt tulburi și injectați, și vestitori [ca
atare] ai inimii sale tulburate. Fața îndelung-răbdătorului e
cairnă și dreaptă, iar ochii săi plăcuți privesc în jos.
10. Blândețea bărbatului e pomenită de Dumnezeu
[Pt 131, 1], iar sufletul nefurios se face templu a1 Duhului
SUant.
Hristos își pleacă capul Său [cf. 3f/ 8, 20] în duhul înde-
lung-răbdător, iar cugetul pașnic se face sălaș al Sfintei Tre-
imi [io 14, 23].
Vulpi locuiesc în sufletul care ține minte răul și fiare săl-
batice foiesc în inima tulburată.
Bărbatul cuviincios fuge de hanul rușinos, iar Dumnezeu
[fuge] de inima care ține minte răul.
Piatra care cade tulburi apa, iar cuvântul rău [tulburat
inima bărbatului (Pror 12, 25].
Depărtează gândurile furiei de la sufletul tău și mânia nu
va sălășlui în inima ta și nu te vei tulbura la vremea rugă-
ciunii; căci în chipul în care fumul paielor tulburi ochii, tot
așa ținerea de minte a răului [tulburăj mintea la vremea rugă-
ciunii.
Gândurile mâniosului sunt pui de năpârcă [Mf 3, 7] și
aceştia mănâncă inima ce le-a dat naştere.
Rugăciunea mâniosului e o tămâiere uricioasă [Ji 1, 13],
iar psalmodia furiosului e uri zgomot dezagreabil.
Darul celui ce one minte răul e o jertfă viermănoasă și
aceasta nu se va apropia de altarul sfințit [cf. Lf 22, 221.
Mâniosul visează vise tulburi, iar furiosul își inchipuie
atacuri de fiare sălbatice.
Bărbatul îndelung-răbdător vede vedenii, adunări ale sfm-
ților îngeri, iar cel care nu ține minte răul se exercită în cu-
vintele duhovnicești și noaptea primeşte dezlegarea tainelor.
Anttteticul mare
sau replicile împotriva
celor opt gfinduri
— 164
—
afunde in moartea păcatului — fiindcă „sufletul care păcà-
tuiește tcebuie să moară” [/ș 18, 4]. Pentru că atunci cmd nu
există in cuget un gànd drept care să poată replica celui rău,
degrabă şi cu uşurință se face păcatul.
3. Şi acest lucru ni 1-a arătat cu înțelepciune Ecleziastul
zicånd: „Nu este replică datä de cei ce fac răul degrabă”
[8, 11]; şi iarăşi Solomon zice in Proverbele lui: „Nu replica
nebunului după neburiia lui, ca să nu te faci asemenea lui, ci
replică-i după înțelepciunea ta, ca să nu se arate de la sine
înțelept” [26, W5]. Fiindcă cel ce face lucrul nebuniei și, de
exemplu, se înfurie împotriva fratelui său, acela a răspuns en
fapta nebunului dupä nebunia lui şi s-a asemänat demonilor
„a căror mânie e rnânie de vipere [aspide]”,[D/ 32, 33]. Dar
cel ce rabdă îndelung și zice: „Scrîs este: ‹dncetează furia şi
lasă rnânia» (Ps 36, 8]”, acela a replicat nebunului după ne-
bunia lui şi a vädit nebunia demonului şi i-a arătat cä meşte-
şugeşte un lucru potrivriic Scripturilor.
4. Intrucât însă in ceasul luptei nu gàsim degrabă cuvin-
tele pe care le căutäm ca să le gráim împotríva vrăjmaşilor
noştri, amamicii demoni, dat fiind că ele sunt împräștíate
in Scripturi şi e greu să punem mâna pe ele, de aceea am ales
en rivnă cuvintele acestea din Scripturi, pentru ca, mar-
mându-ne cu ele, să urmärim en vitejie pe „fìlisteni” [cf.
Mr 10, )4 iç.], stånd in luptă ca riişte bàrbați şi oşteni puter-
nici at Impäratului nostru purtãtor de biruìnță [cf. l7, 14],
lisus Hristos.
5. Trebuie însă, iubi@or, să ştim şi acest lucru: că pe cit
stäm la luptă împotriva demoniloc şi le răspundem, pe atât
mat mult se amărăsc împotríva noastră. Şi acest lucru ne în-
vață lov care zice: „Când încep să gräiesc, mă lovesc” [4, 4],
și iarăşi David care spune: „Grăiam pace, iar ei se luptau en
mine in zadar” [Pt 119, 7]. Dar nu trebuie să ne lăsäm întorși
din drum de către ei, ci să ne împotrivim lor cu credință in
puterea Mântuitorului nostru; căci dacă credem în Hristos
[Jø 14, 1] şi päzirn poruncile Lui (/r 15, 10], vom trece Ior-
danul şi vom ajunge la cetatea palmierilor (Jo› 6].
6. În această luptă însă, ni se cere uri „armament” duhov-
nicesc (Kf h, 11. 13], adică o credință și o invățătură dreaptă,
cu alte cuvinte post desăvârșit și izbânzi vitejești, smerenie și
liniștire — care cu greu să fie pusă în mişcare sau chiar să fie
cu totul nemișcată — și rugăciune neîncetată [/ To 5, 17]. Mira-
m-aș dacă poate lupta cineva lupta din cugetul său și să fie
încununat cu cununa dreptății [cf. 2 Tie 4, 7—8] umplân- du-și
sufletul cu pâine și apă, iscând degrabă mânia, dispre- țuind
rugăciunea și petrecând împreună cu ereticii. Fiindcă, iată, zice
Pavel: „Oricine luptă se infrânează de la toate” [/ Co 9,
25] și „arată către toți oamenii blândețe” [Tit 3, 2]
„ridicând în tot locul mâini sfinte, bară mânie și gânduri”
[/ Tim 2, 8].
7. De aceea, dacă vrem să luptăm în această oștire, se
cade să ne îmbrăcăm cu panoplia duhovnicească (Ff6, 11. 13]
și să arătăm dușmanilor „filisteni” că ,)uptăm până la sânge
împotriva păcatului” [Err 12, 4] surpând gândurile rele și tot
meterezul înălțat împotriva cunoștinței lui Dumnezeu (2 Co
10, 5] și râvnind să „infățișăm înaintea scaunului de judecată
a lui Hristos” (2 Co 5, 10] ca monah nu numai bărbatul [care
suntem] ci și mintea [din noi]. Fiindcă bărbat-monah e cel ce
se întoarce de la lucrul păcatului, dar minte-monah e cea care
se intoarce și de la păcatul ce constă din gândurile din mintea
noastră și vede în vremea rugăciunii lumina Sfintei Treimi.
8. Dar e vremea să combatem acum „cu puterea Dom-
nului nostru Iisus Hristos” (/ Co 5, 4] mai intri demonul lă-
comiei împreună cu ceilalți șapte demoni despre care ann
scris pe rând la începutul cărții despre „monah”, luptăn- du-
mă să-mi deschid gura [Pt 118, 131] și să grăbesc cu
Dumnezeu, cu sfinții Săi îngeri și cu încercatul meu suflet, ca
să arăt pe fată toată lupta viețuirii monahale, pe care Duhul
SPant a învățat-o lui David, și fericiții Părinți ne-a predat-o
nouă.
9. Toată această luptă, pe care ann numit-o în carte după
acestea, ni se va face prin gândurile care vin asupra noastră
de la fiecare din acești opt demoni. Arn scris și ann pus la uri
- 166 —
loc împotriva fiecărui gând replica surpătoare pentru el,
scoasă din Sfintele Scripturi.
— 167
„Să nu urăști pe fratele tău în cugetul tău, dar să mustri
cu rnustrare pe fratele tău și nu vei lua pentru el
păcat!” (Lr 19, 17).
7. Sufletului care socoate că blândețea desăvârșită e îm-
potriva firii:
„Și omul Moise era blând foarte între toți oamenii de
pe pământ” (Ann 12, 3).
8. Sufletului care nu știe că atunci i se fac ocări de la oa-
meni când Dumnezeu îl lasă să fie încercat [ispitit]:
„Apoi David a mai zis lui Abișai și tuturor slu lor
sale: ‹dată, dacă fiul meu, care a ieșit din coapsele me-
le, caută sufletul meu, cu atât mai vârtos fiul unui ve-
niaminean. Lăsați-1 să blesteme, căci Domnul i-a po-
runcit. Poate va căuta Domnul la umilirea mea și-mi
va răsplăti cu bine pentru acest blestem al lui” (2 Rg
16, lI—12).
9. Sufletului care întorcându-se de la calea srnereniei vrea
să afle căile Domnului:
„Indrepta-va pe cei blânzi la judecată, învăța-va pe cei
blânzi căile Sale” (Ps 24, 10).
10. Sufletului care primeşte gânduri de mânie și strânge
împotriva fra(ilor pricini rele și bănuieli mincinoase:
„Părăseşte mânia și lasă iuțimea; nu căuta să viclenești.
Căci cei ce viclenesc de tot vor pieri; iar cei ce aşteaptă
pe Domnul vor moșteni pământul” (Pt 36, 8—9).
11. Gândului pus în mişcare de diavol impotriva fraților
spre delăimare și care prin irascibilitate învăluie sufletul ca
într-uri nor:
„Șezind împotriva fratelui tău cleveteai și impotriva
fiului maicii tale ai pus srninteală” (Pz 49, 21).
12. Domnului atunci când cugetul află că din tulburarea
irascibilității se fac vedenii înfricoșătoare în timpul nopții și
când a inteles iarăși că ele se sting prin milă și îndelungă-
răbdare:
„Mai presus decit vrăjmașii mei m-ai ințelepțit cu po-
runca Ta. Mai presus decât cei ce mă invață pe mine
ann priceput, pentru că mămiriile Tale sunt cugetarea
mea” (Ps 118, 98—99).
13. Demonului care stârnește irascibilitate împotriva fra-
ților și apoi iarăși ne convinge să mărturisim lauda îndelun-
gri-răbdări, a cărei poruncă nu e păzită de noi; și face aceasta
ca să-și bată joc de noi, întrucât porunca o cântăm, dar nu o
păzim cu fapta:
„Cum vom cânta căutarea Domnului în pământ stră-
in?” (P› 136, 4).
14. Gândului rău care strânge cugete rele împotriva fra-
telui ca unul care ar fi de nimic, blasfemiator și nu face cele
cuvenite:
„Nu pune la cale rele impotriva prietenului tău, care
locuieşte lângă tine și se încrede în tine!” (Pror 3, 29).
lS. Gândului care se naște din ură și vrea să ne sUadim cu
fratele pentru lucruri vremelnice:
„Ura iscă sfădire și acoperă însă toate Uarădelegile”
(Pmr 10, 12).
16. Gândului care ne silește să rostim blestem împotriva
fratelui:
„Buzele drepte ascund dușmănia, dar cei ce rostesc
ocări sunt nebuni” (Pror 10, 16).
17. Mâniei iscate impotriva fratelui și care face cugetul
necuviincios la vremea rugăciunii:
„Sufletul binecuvântat este tot simplu, dar omul mi-
nios nu e cuviincios” (Pmv 11, 25).
18. Gândului care iscă irascibilitatea împotriva unor do-
bitoace care nu trec pe cale:
„Cel drept ce are milă de vite, iar inima celui rău este
bară indurare” (Pror 12, 10).
„Dreptul se îndură de sufletele dobitoacelor lui, dar
inimile celor necucernici sunt nemilostive” (Pror 18,
1Q.
19. Gândului iscat de o furie năprasnică și care tulburi
cugetul pentru o pricină de nimic:
„Nebunul dă pe față fura lui, dar cel iscusit își ascunde
necinstirea” (Pror 12, 16).
20. Gândului care plănuiește viclenie împotriva fratelui:
„Credință arătată vestește dreptul, dar martorul celor
nedrepți e viclean” (Pror 12, 17).
21. Sufletului care umblă în calea tinerii de minte a răului
și prin gânduri trezeşte cugetul spre irascibilitate, iar după ce
rațiunea a fost biruită de patimi il face să izbucnească în la-
crimi; ele vin și pleacă și tulburi și peceduiesc rațiunea:
„În căile dreptății e viată, dar căile celor ce țin minte
răul sunt spre moarte” (Pror 12, 18).
22. Furiei care clatină și surpă îndelungă-răbdarea și ne
face să gândim lucruri fără minte, a cărei putere vine din
pofta lucrurilor în loc de a trezi, curu se cădea, blândețea:
„Bărbatul indelung-răbdător e bogat în chibzuință, dar
cel ce-și aduce aminte de rău e nebun foarte” (Pror
14, 29).
23. Gândului fiiriei care ne împiedică să răspundem cu
blândețe celor ce ne ocărăsc pe bună dreptate:
„Furia ii pierde și pe cei chibzuiți, dar uri răspuns do-
mol întoarce iuțimea” (Pror 15, 1).
24. Gândului care ne stirnește la sfădire împotriva fra lor
și ne îrnpiedică să inlăturăm priciriile:
„Bărbatul mânios pregăteşte luptele, dar cel îndelung-
rafidător le îmblânzește și pe cele viitoare” (Pzor 15,
18).
25. Sufletului care socotește că gândul de furie nu este
urât înaintea lui Dumnezeu ci numai păcatul care vine din e1:
„G indul nedrept e urâciune pentru Domnul, dar vor-
bele celor curați sunt alese” (Pmv 15, 26).
26. Gândului care ne sfătuiește să-i iubim pe cei mânioși
și furioși:
„Nu te fă tovarășul unui bărbat rninios, riici nu locui
cu uri prieten furios, ca să nu înveți căile lui și să pri-
meşti curse în sufletul tău” (Pror 22, 24—25).
27. Sufletului nedceptățit și care vrea să nedreptățească,
iar acest lucru este semnul unei patimi rele care iubeşte cele
departe:
— 170 —
„Cel ce spune celui necucernic: ești drept! Va fi bles-
temat pentru popoare și urit pentru neamuri” (Pror
24, 24).
28. Cugetului nemilostiv care nu se îndură de duşmanul
lui atunci cind îl vede în arnamică sărăcie și nu vrea să dez-
lege dușrnănia nici măcar pentru masă:
„De flămânzește vrăjrnașul tău, hrănește-1, iar de in-
setează, adapă-1, căci făcând așa vei grămădi cărbuni
aprinși pe capul lui, iar Domnul îți va da răsplată cele
bune” (Prov 25, 21—22).
29. Gândului sufletului care se aprinde degrabă spre mi-
nte și se amărăște năprasnic împotriva fratelui:
„Nu te grăbi să ne mâniezi în duhul tău, pentru că
mânia odihnește în sânul celor bară de minte [nebuni-
lor]” (fir 7, 19).
30. Sufletului care nu vrea să destrame pricina mâniei, ci
poftește măncâruri, haine, bani și slavă vremelnică, prin care
iscată fiind mânia nu încetează în inimă, ci cufundă cugetul
în adâncul pierzaniei:
„Depărtează mărita de la inima ta și alungă răutatea de
la trupul tău pentru că tinerețea și neștiința sunt de-
șertăciune” (Er 11, 10).
31. Demonului care caută prin multe ispite să stângă iubi-
rea noastră față de frați:
„Apa nu poate să stingă iubirea și riurile nu o vor tă-
lăzui” (C‹irf 8, 7).
32. Gândului care mă îmboldește să scriu cuvinte zdrobi-
toare împotriva celui ce ne-a necăjit, ca să rănească inima lui:
„Vai celor ce caută cele departe și scriu o răutate!”
(ii 10, 1).
33. Domnului pentru gândurile furiei care nu rămin în
- 171 —
34. Gândurilor furiei pe care părintii și frații noștri ni le
aduc atunci când ne prigonesc pentru numele Domnului:
„Fericit cei prigoniți pentru dreptate...” ( f/ 5, 10).
3S. Gândului iscat din resentirnent împotriva fratelui:
„Oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osân-
dă” (All 5, 22).
36. Gândului mâniat pe cel care 1-a rănit și vrea să dezle-
ge printr-o a doua rană pe cea făcută lui de către prima:
„Și cine te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i-1 și
pe celălalt!” (Off 5, 39).
37. Gândurilor care ne stâmesc să urâm și să blestemăm
pe vrăjmașii noștri:
„Iubit pe vrăjmașii voștri, binecuvăntați pe cei ce vă
blesternă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugat-vă pentru
cei ce vă vatămă și vă prigonesc, ca să fiți fiii Tatălui
vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele
peste cei răi și peste cei buni și trimite ploaie peste cei
drepți și peste cei nedrepți” (M/ 5, 44-45).
38. Gândului furiei căruia nu-i este de ajuns căința, ci
întorcându-se se inverșunează din nou împotriva lui:
„De-ți va greși fratele tău, dojenește-1 și dacă se va po-
căi, iartă-l. Și chiar dacă iți va greși de șapte ori într-o
zi și de șapte ori se va intoarce către tine zicănd: Mă
căiesc!, iartă-1” (M 17, 3—5).
39. Cugetului care primeşte gânduri de fiirie împotriva
fra(ilor și desființează porunca nouă a iubirii:
„Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiri unul pe aitul.
Precum Eu v-ann iubit pe voi, așa și voi să vă iubiți
unul pe altul” (ir 13, 34).
40. Gândunloc fiiriei înverșunate împotriva iubirii:
„Cine ne va despărți de iubirea lui Hristos?” 8, 35).
41. Gândurilor pizmei ce se bucură de căderea duşmani-
lor noștri:
„Bucurați-vă cu cei ce se bucură; plângeți cu cei ce
plâng” (W 12, 15).
— 172
—
42. G ândului ținerii de minte a răului care se grăbește să
răsplătească cu rău celui ce 1-a necăjit:
„Nu răsplătiți nimănui răul cu rău. Purtam grijă de cele
bune înaintea tuturor oamenilor” (Rzf 12, 17).
43. Gândurilor furiei care ne sfătuiesc să facem nedrep-
tate și să întoarcem [răul ce ni s-a făcut]:
„Pentru ce nu suferiți mai bine strâmtorarea? Pentru
ce nu răbdați mai bine paguba?” (f Co 6, Ț.
44. Glndului de furie mâniat împotriva celui ce ne-a ocă-
rât ca pe uri rob:
„Ai fost chemat fiind rob? Fii fără grijă. Iar de poți să
fii liber, mai mult foloseşte-te! Căci robul, care a fost
chemat în Domnul, este uri eliberat al Domnului”
(l Co 7, 21—22).
45. Sufletului neîncrezător in îndrăzneala iubirii și care
prin gândurile de furie e lipsit de ea:
„De aș grăi în limbile oamenilor și ale îngerilor, iar
dragoste nu ann, făcutu-m-ann aramă sunătoare și
chimval răsunător. Și de aș avea darul proorociei și
tainele toate le-aș cunoaşte și orice știință, și de aș
avea atita credință încât să mut și munții, iar dragoste
nu ann, nimic nu sunt. Și de aș împărți toată avuția
mea și de aș da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste
nu ann, nimic nu-mi foloseşte. Dragostea îndelung
rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu piz-
muiește, nu se laudă, nu se trufește. Dragostea nu se
poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde
de minte, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedrep-
tate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate 1e
crede, toate le nădăjduiește, toate le rabde Dragostea
nu cade niciodată” (/ Co 13, 1—8a).
46. Sufletului care se infurie aprig și caută în el insuși
dreptarul cunoașterii adevărului:
„Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, in-
delungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinta,
blândețea, înfrânarea, curăția; împotriva unora ca
acestea nu este lege” (Go 5, 22—23).
47. Gândurilor care ne aruncă în necaz pentru lipsurile
fraților:
„Purtam-vă sarcinile unii altora și așa veți împlini legea
lui Hristos” (Gri 6, 2).
48. Gândurilor sufletului care la furie se gândeşte la cei
care au primit multe lucruri bune de la ei și s-au întors rnur-
murând împotriva lor:
„Să nu încetăm de a face binele, căci vom secera la
timpul său, dacă nu ne vom lenevi” (Ga 6, 9).
49. Gândului furiei care nu ne lasă să ne împăcăm cu fra-
ții zugrăvindu-ne înaintea ochilor pretexte cuvenite; acestea
sunt rușinea, frica și lauda, pentru ca unul care a căzut deja
în aceasta să nu cadă din nou în aceste căderi dintru început.
Acest lucru este uri semn al meșteșugului viclean a1 demo-
nului; care nu vrea să lase cugetul liber de Vinerea de minte a
— 174
53. Gândurilor care vor să răsplătească răul cu rău:
„Luati seama să nu răsplătească cineva cuiva răul cu
rău, ci totdeauna să urmați cele bune unul față de altul
și față de toți” (/ Tu 5, 15).
54. Sufletului care nu știe sUarșitul făgăduinței lui Dum-
nezeu din pricina gândurilor fiiriei care-1 strică:
„Iar s Uarșitul poruncii este dragostea din inimă curată,
din cuget bun și din credință nefățamică” (f Tie I, 5).
SS. Cugetului care prin gânduri are lupte în minte:
„Uri slujitor a1 Domnului nu trebuie să se certe, ci să
fie blând facă de toți” (2 Tim 2, 24).
S6. Gândului de fiirie care se ivește în mine prin prigoana
pe care ann suferit-o pentru numele Domnului de la părintii
și rudele mele:
„Și toți care voiesc să trăiască cucerriic în Hristos Iisus
vor fi prigoniți” (2 Tie s, 12).
57. Gândului care iscă în noi fiirie pentru banii fratelui,
sau pentru orice altceva de care are nevoie și pe care i 1-ann
dat dar pe care nu se grafiește să ni-l dea înapoi:
„Iar de te-a păgubit cu ceva, sau își este dator ceva,
pune aceasta în socoteala mea” (FH 18).
58. Sufletului care se înfurie degrabă și caută dreptatea lui
Dumnezeu:
„Orice orn să fie grabnic la ascultare, zăbavriic la vor-
bire, zăbavnic 1a mânie. Căci mânia omului nu lucrea-
ză dreptatea lui Dumnezeu” (iar 1, 19—20).
S9. Gândului care umple cugetul de furie căutând să vadă
înțelepciunea lui Dumnezeu in sufletul său:
„lac înțelepciunea cea de sus întâi este curată, apoi
pașnică, îngăduitoare, ascultătoare, plină de milă și de
roade bune, neîndoielnică și nefățarnică. Și roada drep-
tății se seamănă intru pace de cei ce lucrează pacea”
(lar 3, 17—18).
60. Gândului care pune in mişcare detâimare împotriva
fraților și disprețuiește legiuitorul ca unul care nu cu dreptate
- 175 -
ar fi ațezat acea lege care spune: „Să nu defaimi pe fratele
tău!”:
„Nu vă grăiți de rău unul pe altul, fraților. Cel ce gră-
iește de rău pe frate, ori judecă pe fratele său, grăiește
de rău legea și judecă legea; iar dacă judeci legea nu ești
împlinitor al legii, ci judecător. Unul este Dătăto- rul
legii și Judecătorul: Cel ce poate să mântuiască și să
piardă” (fm 4, 11—12).
61. Gândului care vrea să răsplătească răul cu rău și ocara
cu ocară și nu caută să surpe prin binecuvântări gândurile de
ocară și defăimare:
„Nu răsplăti răul cu rău sau ocara cu ocară, ci, dim-
potrivi, binecuvântaj¡i, căci spre aceasta ați fost che-
mați, ca să moșteniți binecuvântarea” (f Ptr 3, 9).
62. Gândului care spune că frica lui Dumnezeu e în tine,
dar urăște pe fratele:
„Cine zice că este în lumină și pe fratele său îl urăște,
acela este in intuneric până acum” (/ Jo 2, 9).
63. Gândurilor născute din ură și care fac cugetul omo-
râtor de frați:
„Oricine urăște pe fratele său este ucigaș de oameni și
știți că orice ucigaș de oameni nu are viată veșnică,
dăinuitoare în El” (/ fx 3, 15).
64. Cugetului care mărturisește că iubeşte pe Dumnezeu
dar prin ura impotriva fratelui tăgăduiește iubirea dintâi:
„Dacă zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele
său il urăște, mincinos este! Pentru că cel ce nu iubeşte
pe fratele său, pe care 1-a văzut, pe Dumnezeu, pe Ca-
re nu L-a văzut, nu poate să-L iubească” (f Jo 4, 20).
Binecuvântat fie Domnul nostru Iisus Hristos, Care ne-a
dat biniința impotriva demonului mâniei.
— 176
PR. PROF. I G. C
Mania și fenomenologÎa ei
tn litetatura patristică ’
Introducere
Mâ nia e una din manifestă rile noastre psihice, uneori și fizi-
ce, în general dă ună toare omului atâ t pe plan individual, câ t și
social, și care nu o dată a provocat nenorocite și lacrimi la nivel
personal, și dezordine, ră zboaie și alte cataclisme la nivel isto-
ric. Ea e cunoscută în întreaga istorie a omului și a condiției
umane și nu o dată a fost și este infierată pentru efectele ei ne-
gative, deși a gă sit și apă ră tori in aceia care au susținut și susțin
că mâ nia a constituit și constituie izvorul unor opere de artă și
creație ca Iliada, piramidele, diverse tablouri reprezentă nd
scene de revoluție sau de pomire împotriva nedreptă Jii ori a
tică loșiei de orice fel. Întreaga Iliadă e brodată artistic pe mâ nia
lui Ahile, cum proclamă poetul insuși: „Câ ntă , zeiță , mâ nia ce-
aprinse pe-Ahil Peleianul”; întregul sau aproape întregul teatru
tragic grec e clă dit pe probleme sau complexe psihologice ori
eredita- re înrudite cu mâ nia: Că fie anitra Ted, Prom«feu
îclănJuii, O rertia Mctiâoiia, O‹dip rr$e, Mtdrra, Ifi$ ura la Puls etc.
Dar această mâ nie, ‘care nu e numai legendară , s-a soldat
aproape totdeauna cu nenorocire și dezastru. Mâ nia avea,
uneori, și efecte pozitive, mai ales câ nd era provocată de
incă lcă ri ale dreptă țiî, ordiniî sau binelui în general.
° te«bii /‹a6gî« 28 (t976), nr. 7—t0, p. 545'-563; reluat în: Pr. praf. loaJv G. COMAu,
Culturile antice, indeosebi cea ebraică și cea greco-latină, au
înregistrat fenomenul mâniei, apreciindu-1 diferit, în general
osândindu-1. Dacă Vechiul Testament oscilează între admiterea
și interzicerea mâniei prin cele două texte din Psalmi: „Mâni- ați-
vă, dar nu greșiți”' și: „Părăseşte mânia și lasă iuțimea”°, filozofia
greacă respinge net mânia ca nefiind demnă nici de zei, nici de
oameni. Efect al moralei raționaliste. Nici platonis- mul, nici
aristotelismul, nici epicurianismul și nici stoicismul u- au admis-
o, iar unii din gânditorii vestiți ai Antichității au com- bătut-o în
tratate speciale ca Seneca (4 i. Hr. — 65 d. Hr.) și Plutarh (46—
120 d. Hr.). Primul i-a consacrat uri tratat masiv în trei căJ, în
care problema e tratată foarte amănunțit, analitic și adânc, la toate
nivelurile universalismului stoic: istoric, fdozo- fic, moral,
religios, umanist'. Urmările mâniei ca: omoruri, otră- viri, mișelii,
orașe pustiite, nații nimicite, căpetenii vândute și o inftnitate de
alte ticăloşii acoperă această manifestare psihici negativă cu uri
oprobiu total inacceptabil pentru uri stoic ro- man, care nu poate
decât să deplângă că prin jocurile dtn circ compatrioții săi își ucid
giadiatorii, ațâțând mânia unora împo- triva altora. Cu exceptia
atitudinii sale, mai mult literare, față de zei și mai ales față de
destin la care raportează totul, considera- mile lui Seneca asupra
mâniei au putu și pot €i folosite amplu și astăzi de către morala
creștină•. Dreapta judecată — logos orthos
'P 4,4.
• P 36, 8.
• SgNkQ(lB, Teii/iz păiMQ3i‹p‹s J.. ., L« ‹vM, Texte etsbli, traduit et ennoti avec
une introducuon g6nernle par F. et P. RicHnno, Paris, Libmrie Gsmier Freres, p. 204-
413. O luminoesă traducere româneascâ e acestui opere a lui Seneca o datorini dc mult
lui F. Mutoiu, SBN8Cn, Deja răni*, in romăne Etc cu o introducere dc..., Bucure şti, 1899.
• lmnul lui Clcsntlie câWe Zeus seamănă cc fond p uneon p în tcrmeni cu atâția
Psslmi sau Imne ale Bisencii din epoca patristică și cea actuale; cttăm fiugmenter: „Tie
lumea îți detorrște nqtrrce ei; Tu stăplnești pestr toatn prin lege; Ție trebuie •fi Ti s•
edrese ze tot cc trăie ște, căci noi suntnm urmașii Tăi. .. Nim ic pe pimănt nu se face fărfi
Tine, nici în cer, nici pe m2ri, afiara dc ceea cc săvârșesc răii, care o fac din propun lor
smlntEgla. . . Astfcl, Tu et jmpreunat toatc lucrurile, pe cele bune §1 pe cele rele, pentni
cs, cuvântul Tfiu să fie unul în toate lucmnle, cc el s* râmână veşnic în acestea. Îndepăr-
ta zfi nebume din su fletrle noastre, cc ss Te putrm cinsc cu onoarea dc csrr Tu ne-ai
învrrdnicit, ca sfi putem lsuda totdeeunn faptele Tele, să Te lă udim pentm cfi ai facut
din noi oameni”; apud WnLTER PEWR, Plac et le pun arma, tmd. de l’angiais pu
Dr. S. ]snkelevztch, flayot, Peos, t923, p. 60—d t.
— 178
— e o pâ rghie eminamente stoică , înainte de a deveni uri
ghid în asceza patristică . Pentru Plutarh, acest mare
encicloped și eclectic din care Sfinții Pă rinți s-au inspirat
uneori abundent și pe care câ teodată ei îl creștinează în mare
mă sură, mâ nia e cea mai urâ tă și disprețuită dintre patimi; ea
nu poate ridica ceea ce a dă râ mat'. Din cauza marii apropiem
de concepție și de atmos- feră dintre Plutarh și unii din Sfinji
Pă rinți, vom impleti con- tribuția acestui autor cu aceea a
scriitorilor patristici, pentru a sublinia incă o dată adevă nil că
peste unele diferențe, omul este acelaşi și doreşte să ră mâ nă
continuu identic cu sine insuși, adi- că ann sau „fiu al omului",
cum proclamă SPana Scriptucă și Imnul liii Cleanthe.
— 180 —
tipului, ci a sufletului și o definesc ca pe o dorin]¡ă de răzbu-
nare. Alții consideră mâ nia drept uri element compus, adică
aparțină nd și sufletului și tipului, repetâ nd că ea e o
aprindere a sângelui, avâ nd drept cauză dorinta de
ră zbunare. Dacă mâ nia ră mâ ne in interior, punând la cale
curse, atunci ea e amintirea relelor fă cute''. Sfâ ntul Grigorie al
Nyssei repetă și e1 de€miția că, fiziologic, mâ nia e o fierbere
a sâ ngelui din jurui inimii, îar, psihologic, e o întoarcere a
ră ului cu ră u'°. Cele două aspecte, fiziologic și psihologic, ale
mâ niei se contopesc intr-uri act de ră utate pe care
antropologia și morala, inclusiv arta, filozo€ia și literatura
greco-latină au înregistmt-o și au osâ ndit-o, uneori nuanțat,
dar, in general, categoric. Analizele psihologice și mo- rale ale
autorilor profani, ca, de exemplu, Aristotel, Teofrast ori
Plutarh, sunt mai variate, mai amă nunțite și mai frecvent
supu- se aprecierii rațiunii sau bunului simț decât se petrec
lucrurile în literatura patristică , unde însă mâ nia e mai mult
decâ t uri viciu
— uri balon — frizând pă catul, și unde ea devine chiar pă cat
— 3ma 'fn. Punctul ei de referință sau reper critic e nu numai
rațiunea ca forță naturală și chip al lui Dumnezeu Însuși.
Auto- rii patristici s-au ridicat la nivelul aretologiei biblice sau
ascetice și pentru că , printre altele, ei au cunoscut și au folosit
aretologia profană , îndeosebi pe aceea a lui Plutarh.
Ce au învă tat autorii patristici despre mâ nie din
aretologia profană a lui Plutarh?
Mâ nia e, după Plutarh, uri fenomen negativ, ce se produce
mai ales in sufletele slabe: femeile sunt aplecate spre mâ nie
mai mult ca bă rbații, bolnavii, mai mult decâ t cei sănă toși,
bă trâ nii mai mult ca tinerii, cei cărora le merge ră u, mai mult
decâ t cei mulpimiți". Filozoful leronim, peripatetic din secolul
III î. Hr., zice că din cauza iuțelii ei, nu simțim câ nd ia naştere
mâ nia, ci ne pomenim cu ea deja existâ nd. Naşterea și
evoluția mâ niei se vă d bine in cazul celebru al lui Ahile, care
se mânie progresiv contra lui Agamemnon' 4. Mânia face
groză vii schimbâ nd cu-
— 181
getul omului, scoțâ ndu-1 din sine și izolâ ndu-1 ca pe acela
care- și dă foc cu casă cu tot și umple toate cele dinlă untru,
adică sufletul, cu tulburare, fim și zgomot, incâ t personajul nu
poate nici să mai vadă , nici să mai audă pe cei ce vor să-i vină
in ajutor'5. Mânia e mâ ndră , încă pă țâ nată și greu de
induplecat, ca o tirană aprigă . Ea e întă râ tată printr-o
bajocură , o glumit, uri haz sau o aluzie pe seama cuiva'°. De
mâ nie nu scapă nimic neatins. Mâniosul se supă ră pe prieteni,
pe duşmani, pe copii, pe pă rinți și chiar pe zei'7. Înfă țișarea
mâ niosului e departe de a
€i agreabilă, nici chiar accesibilă . Din pricina mâ niei, omul iși
schimbă infă țișarea, iar culoarea feței, mersul, gtasiil au uri
as- pect să lbatic și neobişnuit, vocea aspră și ursuză nu mai
are farmecul cuvâ ntului, nici stabilitatea și puterea de
convingere". Ar fi bine ca, in momentele de mâ nie, cineva să
ne țină in față o oghndă pentru a ne vedea chipul schimonosit
și tulburat. Umflâ ndu-ne și încordâ ndu-ne chipul, mâ nia ne
face să scoa- tem uri gras urâ t și neplă cut'°. „Se spune că
marea tulburată de vânturi, câ nd aruncă la ță rm alge și iarbă
de mare, se cură ță , dar ceea ce mâ nia scoate din suflet când ea
il face să rostească cu- vinte amamice, deșă nțate și urâ cioase,
murdă rește mai intâ i pe cei ce scot astfel de cuvinte și îi
umple de ocară , indreptă țindu- ne să bă nuim că ei sunt
totdeauna plini de asemenea hârzenii și că mâ nia nu face
altceva decâ t să le scoată la suprafață . În felul acesta, spune
Platon, plă tesc o gioabă foarte grea pentru lucrul cel mai
uşurel din lume, cuvâ ntul, lă să nd impresia că sunt niște firi
rele, dușmă noase și spurcate la gură ”^. Chiar vinul neames-
tecat nu dă naştere la cuvinte așa de grele și nestă pâ nite ca
mâ - nia. Mâ nia n-are nimic nobil sau bă rbă tesc; de obicei,
însă, oa- menii fac din ea forță , curaj și bă rbă ție; în realitate,
mâ nia e o slă biciune și o micime de suflet°'.
^* Ț p. 4$3 p. 27.
'° f , Z, 454, p. 28; 2, 454, p. W.
›° 1In‹Ina, 5, 455, p. 52-53.
'^ /Ă /d‹»r, 6, 455, p. SS.
+* /Ă /d‹»r, 6, 456, p. 34.
*° 1 , 6, 456, p. 35-36.
•' / , 7, 456, p. 36; 8, 456—457, p. 37.
lată reflecții și apreciem s-evere ale lumii profane asupra mâ-
niei scoase dintr-o experiență psihologică și morală inilenară.
Forma cvasi-elegantă a acestor apreciem acoperă uri fond re-
gretat și detestat, fond integrându-se în marele flux al vieții
obişnuite. Literatura patristică ridică insă uneori tonul și osân-
dește mânia mai grav decât literatura profană, pentru că analiza
acestor patimi se face, adesea, in cadrul Revelației și în per-
spectiva virtuji opuse, care e dragostea, cu scopul €inal care e
acela al mântuirii, deși unii Sfinți Părinj admit mânia, in anu-
mite împrejurări.
Sfantul Vasile cel Mare incepe prin a pune problema ca te-
olog, încadrând-o în texte biblice, ca: „Mânia pierde pe cei cu-
ininți” (Prea 4, l)°°, sau textul paulin: „Toată mânia, pomirea,
strigătul și toată răutatea să fie îndepărtate de la voi" (Ef4, 31),
sau înseși cuvintele Mântuitorului: „Cel ce se mânie în zadar pe
fratele său e vinovat judecății” (Mf 5, 22). Manifestarea
mâniei e redată, ca la Plutarh, prin diverse comparații. Mânia e
ca uri șuvoi de apă violent, ca o tulburare urâtă, ca o fiară care
nu mai ingăduie omului s-ă fie om, pentru că nu mai are nici
uri ajutor din partea rațiunii^. Ceea ce e vecinul pentru cei
otrăviți, aceea e mânîa pentru cei cuprinși de ea. Mânioșii sunt
turbați aseme- nea câinilor, se precipită asemenea scorpionilor
și mușcă ase- menea șerpilor. Sfanta Scriptură dă celor cuprinși
de mânie de- nuinirea de fiare, cu care și-au creat a€mități prin
această răuta- te°•. Ea îi numeşte câini muți (lr 61, 10), șerpi,
pui de vipere (dli 23, 33) și alte fiare asemănătoare. Mânioșii,
asemenea fia- relor și animalelor otrăvitoare, care nutresc o ură
neimpăcată impotriva oamenilor, sunt gata pentru o distrugere
reciprocă și pentru primejduirea celor dintr-o seminție cu ei^.
Penmi SUan- tul Grigorie Teologul, mânia e uri foarte mare
rău, e un demon inseparabil de om (ymoikoi daimon), sunt
oameni care se mânie
°° Testele biblice citnte dc Sf‘nntul Vasile și alți eutori patnstici diferi, uneori, dc
edițule cntice în uz astă zi stnbilite dc specislqti. Cităm trxtcle biblice în forme folosită
de S fantul Vasile însuşi, cfici ele se integressă în demonstm autorului și pnn ele cu-
noR§tem țtnuW textulufi Sfintei Scriptun din ecee vWme.
srUrur vrla cer Mute, «¿. ‹ir., i, PT si, ss3c.
!• ISA , 1, 353CD.
^i , 1, 353D, 3S6A.
— 183
și impotriva umbrelor și chiar a sfătuitorilor lor, care le sunt
rude^. Ravagiile mâniei trebuie combătute ca focul și ca fiarele.
După cum atunci când focul scoate o flacără sălbatică, se arun-
că tremurând cu multe pârâituri, se îndreaptă în sus dus ca de o
pomire insuflețită și pârjolește cu putere tot ce-i vine în față,
noi incercăm să-1 potolim cu forța aruncând in el apă ori praf,
sau după cum voim să doborâm cu lănci, câini sau cu praștii
fiara ieșită din vizuina umbroasă, zburlită, cu scăpărări in pri-
viti, spumegând, gata de luptă și de ucidere, tot așa, cu ajutorul
lui Dumnezeu, ann putea înfrânge această patimă, sau ann mo-
dera-o°7. Mânia face din mânios o expresie a rușinii. Sunt multe
boli ascunse‘ ca dragostea, invidia, tristețea și ura. La unii,
aceste afecțiuni n-apar deloc, sau apar puJin pentru că ele sunt
ținute înăuntru. Unele poate se topesc in adâncul sufletului
înainte de a se arăta privitorilor. O nenorocire rămasă ascunsă e
uri câștig. Mânia însă e uri rău în întregime nud și vizibil, e o
imagine care se manifestă bară voia trupului. Ar trebui ca mâni-
oșilor să li se țină o oglindă în față, pentru ca privindu-se să
mai lase puJin din lipsa lor de măsură, având chipul bolii în față
și să cedeze inaintea unui acuzator mut2°.
Imaginea cu oglinda — acuzator mut — e luată din Plutarh,
lipsa de măsură, faimoasa ȚâNi fiisese uri laitmotiv în tragedia
și in concepția filozofică populară greacă, temperarea sau mo-
derarea mâniei era uri element de ințelepciune general ome-
nească. Orbirea ochilor inimii și incapacitatea lor de a deosebi
cele ce ne sunt de folos din pricina mâniei, de care face caz
SUantul loan Cassian, vin probabil tot de la Plutarh. SUantul
Grigorie are comun cu Uantul Vasile o seamă de materiale,
îndeosebi comparația mâniei cu €iara și cu dezlănțuirea unor
stihii, la Sfantul Vasile puterea apei, la Sfantul Grigorie aceea a
focului, apoi felul variat de a se manifesta al acestei patimi,
cruzimea ei care poate duce până la ucidere, caracterul eî com-
plet asocial. Descrierea mânîosului e, la cei doi Capadocieni, o
•• SP NTUL GRIGOR£E TEOLOGUL, «§. Â £., v. 1, 13—14, 28—30, P‹S 37, 813A,
814A, 815A.
+' / «J e, v. 17—28, 8t4A—8l 51
^ IJ«dr›e, v. 76-90, 8t8A-8t9/L
interesantă pagină de antropologie și fdozofie morală , dar și
expresia unui remarcabil talent literar.
După Sfâ ntul Vasile, cei înclinați spre mâ nie, care se aprind
din orice pretext, strigă , se infurie ca fiarele, de nă pustesc mai
bară de rușine ca animalele otră vitoare și nu se opresc înainte
ca accesul să fi fost consumat printr-uri ră u mare și iremediabil,
pentru că mâ nia se sparge în ei ca o bă șică . Nici ascuțișul să bi-
ei, nici focul, nimic din lucrurile ce inspiră teamă nu sunt în
stare să rețină sufletul innebunit de mâ nie, așa cum nimic nu e
în stare să liniștească pe cei stă pâ niți de demon, de care mâ nio-
șii nu se deosebesc înmi nimic, nici la înfă țișare, nici în ținuta
sufletului. La ceî ce caută ră zbunare, sâ ngele le fierbe in inimă
și le clocotește ca sub puterea focului; imbujorâ ndu-i fața, sâ n-
gele îl arată pe mâ nios cu alt chip, schimonosindu-i ca o mască
pe scenă înfă țișarea obişnuită și cunoscută de toți; ochii să i
obișnuiți sunt de nerecunoscut, privirea e ră tă cită și scă pă ră toa-
re. Mâ niosul iși ascute dinții ca porcii furioși, are fața lividă sau
injectată de sâ nge, volumul corpului se umflă , iar vinele ii ples-
nesc sub presiunea fiirtunii interioare°S . Vocea e aspră și puter-
nică , vorba e nearticulată și cade la întâ mplare, iar cuvintele nu
ies fiecare deosebit, în ordine și cu înteles. Câ nd mă nia, aseme-
nea flă că rii abundente, se aprinde iremediabil contra celor ce-o
provoacă , atunci n-ar trebui vă zut spectacolul, care nu poate fi
redat prin cuvinte și nici suportat prin faptele ce se produc:
mâ niile se ridică impotriva celor de uri neam și lovesc in toate
pă rple trupului, picioarele sunt aruncate bară milă impotriva
membrelor principale și tot ce apare devine armă impotriva
nebuniei. Dacă mâ nioșii întâ lnesc alți mâ nioși, adică altă mâ nie
și aceeaşi nebunie, ei își provoacă unii altora suferinta pe care e
firesc s-o indure cei ce militează sub comanda aceluiași demon.
Luptă torii aduc ca trofee ale mâ niei mutilă ri de membre și, ade-
seori, moartea. Adesea, corpul e frâ nt sub lovituri, iar mâ nia
pierde simțul durerii. Mă nioșii n-au timp să simtă cele pe care
le îndură , pentru că întreg sufletul e ocupat cu ră zbunarea con-
— 1b5 —
tra celui ce 1-a ofensat°°. Drept concluzie, SPantul Vasile face
această recomandație practică : să nu încercam a vindeca ră ul
cu ră u și a vă întrece unii pe alții in provocarea de nenorociri.
În luptele mâ niei e mai nenorocit învingă torul, pentru că el
pleacă cu uri surplus de pă cat. Să nu întorci ră ul cu ră u și €ii
atent ca o dobâ ndă rea să n-o plă teşti cu uri ră u mai mare. Te-
a insultat uri mâ nios? Stă vilește ră ul cu tă cerea. Primind in
inimă dez- lăn(uirea mâniosului ca pe uri fluviu, imită
vâ nturile, care, printr-o suflare potrivnică , imping inapoi ceea
ce li s-a adus. Nu te folosi de învă ță tor vră jmaș și nu pizmui
ceea ce urăști. Nu €ii oglinda mâ niosului, manifestâ nd in tine
chipul aceluia. Se inroșește mâ niosul? Tu, oare, nu te-ai
inroșit? Sunt ochii aceluia injectați de sâ nge? Dar, ai tă i
privesc liniștiți? E vocea lui aspră ? Dar a ta e dulce? Nici ecoul
din deșerturi nu se ră s- frâ nge așa de precis și pur spre cel ce
vorbeşte, cum se intorc insultele la insultă tor. Mai mult: se
redă acelaşi sunet, iar insulta se reîntoarce asupră-i. Ce-și
reproșau insultă torii unii altora, în vremea Sfantului Vasile?
Unul cali€ica pe celă lalt că e obscur și că se trage din părinți
obscuri. Cel vizat numea pe celă lalt hai- mana intre
haimanale; unul zicea celuilalt să rac, iar acesta, la râ ndu-i,
numea pe respectivul, vagabond, unul zicea celuilalt ignorant,
acesta îl fă cea pe respectivul nebun, pâ nă li se ispră - veau
insultele ca să geJile. După ce și-au aruncat insultele prin
limbă întocmai ca printr-o praștie, ajung la ră zbunarea prin
fapteSÎ
La această descriere așa de complexă , din care s-ar putea
compune tră să turile unui erou de dramă , o adă ugă m pe cea
datorată SUantului Grigorie Teologul, ceva mai nuanțată și
apli- câ nd mâniosului o analiză psihologică mai amă nunțită și
mai profundă . Mâniosul, zice SUantul Grigorie, are o înfă țișare
de cruzime, privirile i-s ră tă cite, perii capului zburliți ca la
mistrej, bă rbia umedă , obrajii palizi cu aspect cadaveric: la
unii, acești obraji sunt roșii, la alji sunt plnmburii, ca și cum i-
ar fi mâ njit uri pictor nebun și pltn de ră utate. Gâ tul e umflat,
vinele ridi- cate, respirația deasă sacadează cuvintele, suflul e
turbat, zbu-
— 186
ciumul schimonositor, nă rile dilatate respiră nd numai
insultă , mâ inile lovindu-se, picioarele sărind cu îndoituri și
întortocheri, apoi râsul, sudoarea și chinurile lui provocate de
demon; în fine, aplecări cu capul îri sus și în jos bară rațiune,
gura umflată și zgomotoasă ca o arte, mâ na lovită de degete
semnală nd ame- nințarea' 2. Ce urmează e aproape
indescriptibil: insulte, loviri, degradă ri, sperjururi,
împroșcă ri de salivă bogate din gura clo- cotindă , asemenea
mării câ nd acoperă cu spumă stâncile de care se loveşte.
Câ nd spune tică loşii, câ nd le ia pe acestea ca punct de plecare
pentru altele, că nd e strâ mtorat de cineva, când nu mai știe
nimic. Nu suportă liniştea celor de față , ci ca- ută s-ă tâ rască
totul în tumultul lui. Cere tunete, se face purtă tor de tră snete
și se mâ nie pe cerul însuși fiindcă stă pe loc. In timp ce
comite o tică loșie, își alimentează mintea cu alta. E mâ ndru că
face ce vrea. Ucide, persecută , pârjolește. Cu ce scop? Iată ce
orb și zadamic lucru e fierberea mă0niei. stărpitură umană
califică drept sclav pe o frumusete de oin, drept infam pe
cine- va ilustru. Nu știu dacă asemenea fapte sunt vrednice de
plă ns sau de ră s. Mânia întrebuințează orice arme, chiar dacă
acestea nu-s de față ^'. Mâ nia e ca o inaimuță , ea ajunge uri
Typheus. Mă niosul întoarce mâna, întinde degetele, caută o
colină și chiar culmea Etnei spre a aninca acolo, de la
distanță , cu pute- rea mă inii și lancea și mormântul
dușmanului. Ce foc, sau ce grindină va reține insulta? Câ nd
mâ nia va epuiza praștiile de cuvinte, atunci mâ inile intră in
actiune de luptă și violent Acestea-s fapte de demon și mai
mult decă t mină . Iar ruina e lotul celor agitați, duși de
muncirea duhului necurat^.
Mânia și acțiunea ei constituie o înstră inare de Dumnezeu,
care e blă ndețe și dulceață . Nu e bine să batjocorim chipul liii
Dumnezeu, inlocuindu-1 cu o înfă țișare necunoscută . Nici ne-
bunia și nici bolile trupului nu ne aduc așa de mari nenorociri
ca mâ nia. Aceasta e boala nenorociților și e vrednică de milă ,
că ci ea vine pe neașteptate și constituie o catastrofă '°. Beția e
•• , v. 134—147, 823A.
•• i W, v. 148—159, 824A.
un rã u care se intà mplà oamenilor care-1 voiesc çi care-i cunosc
cauza, dar se lasà invinçi; in cazul be{iei, culmea viciului e rà -
sul°6, cà ruia un somn ii pune capà t; má nia, in schimb, e un rà u
care le depã çeçte pe toate celelalte.
Aceste descrieri, care constituie çi expresia unei ínalte {inute
artístice, sunt prea sugestive çi detaliate penau a nu fi complet
realiste, in po€ida unor frumuseçi literare de mâ na intâ i pe care
le cuprind çi care le ridicà la nivel clasic. Experien{a noastrà
personalà cu persoane mâ nioase confirmà in intregime çi in
amà nunt descrierea unor mâ nioçi de acum 16 secole. Ceea ce
subliniazà in chip deosebit tragedia çi adevà rul faptelor de mfi-
nie din secolul IV d. Hr., sunt efectele rná niei, aceleaçi in epoca
patristicà , astá zi Ji totdeauna. Variatele manifestá ri ale mâ niei
uneori denotã implicit felul efectelor ei, dar cel mai adesea
aceste manifestá ri constituie ele insele efecte nefericite ale pa-
timii. Mâ nia, zice Sfantul Vasile, face limba Sarã frà u, iar gama
Mari pazà . Mâ ini nestà pâ nite, insulte, ínvinuiri, calomnii, lovi-
turi, pe care nu le-ar putea enumera cineva, sunt produse ale
fü riei çi rná niei. Prin mâ nie se ascute sabia, prin ea se comite
uciderea omului de cã tre mâ nà omeneascà , prin ea fraJii se ig-
norà unii pe al;ii, pà rin{ii çi copiii uitã de legile firii. Mâ nioçii se
ignorà in primul râ nd pe ei ínçiçi, apoi pe tom ceilal;i apropia;i
çi prieteni. Ata cum torentele care curg spre prà pà stii duc cu ele
tot ce intá lnesc in cale, tot aba çi pomirile violenta çi nestã pâ -
uite ale mâ nioșilor mă tură totul in drumul lor°7. În fața celor
mâ nioși nu se bucură de respect nici că nintețea, nici virtutea
vieții, nici legă tura de rudenie, nici binefacerile permite mai îna-
inte, nimic din cele vrednice de ctnste. Mă rita e o nebunie de
scurtă durată . Din cauza pomirii de ră zbunare, mă nioșii își ne-
giijează propriile lor interese. Exasperați ca de streche de amin-
tirea celor ce le-au fă cut ră u, fierbâ nd și izbucnind de iiirie, ei
nu se opresc înainte de a fi fă cut ră u celui care i-a intat, sau de
a primi ră ul ei înșiși, după cum se întâ mplă , că ci, adesea, lucru-
"• Se vede ci SUantul Gngorie n-a triit în mediul unor oameni bețivi și n-a
cunoscut dc aproape pe bețivi. Daci efectul beției ar fi numei râ sul, beție er constitui o
deviere nevinovată , aproape o binecuvlntnfe!
°" SFÂNTUL VEST CEL MnRE, o9. Â ?., 1, 3S6AB.
— 188 —
rile care izbucnesc cu violență suferă ele însele mai mult decâ t
celelalte, pentru că se sfarmă de cele ce le stau in cale^•.
— 190
•• HMdem, b, 368AB.
•• lbidem, b, 369A.
— 190
În SPanta Scriptură se vorbeşte uneori de mâ nia lui
Dumne- zeu (J Rg 13, 6 ș.u.; Afr 3, 5). Dar Dumnezeu nu
suferă nimic din cele pe care le suferă oamenii, penau că El e
o natură neschimbă toare și nu iese niciodată din Sine Însuși.
Ș i, totuși, se întreabă Sfantul Grigorie Teologul, cum de 1 se
atribuîe lui Dumnezeu caractere schimbă toare? Se face
aceasta in chip metaforic, așa cum se întâ mplă cu cele mai
multe din situațiile explicate prin cuvâ nt. Pentru că noi inșine
lovim câ nd suntem mâ niați, s-a scris că și Dumnezeu se
mâ nie câ nd loveşte pe cei ră i. I-ann inventat ochi, urechi,
mâ ini, anibuind lui Dumnezeu lucruri de care ne folosim noi
înșine. Dar auzi că , nu cei buni, ci cei răi suferă din partea
mâ niei lui Dumnezeu. In schimb, mâ - nia oamenilor nu are
mă sură . Ea nivelează pe toți. Să nu spui că mâ nia ta e de la
Dumnezeu? Fii zelos, dar aruncă mâ nia departe. Mâ nia
oamenilor pioși e mâ nie de oameni drepți••. O asemenea
mâ nie a fost cea a SUantului Apostol Pavel contra
corintenilor și galatenilor, întrucâ t a dat rezultate bune.
Mânia devine uri ră u câ nd e lipsită de rațiune și de măsură•7.
Mânia lui Dumnezeu, zice Lactanțiu, ră mâne veșnică
împotriva celor ce pă că tuiesc veșnic. Mâ nia divină e
imblâ nzită nu prin tă mâ ieri, jertfe sau daruri prețioase, ci
prin îndreptarea vieții. Cine înce- tează de a pă că tui face să
înceteze mâ nia lui Dumnezeu•'.
— 191
•• SPUTUL GRIGORIE MOLOGUL, «§. df., v. 371—400, 838A—841A.
* Sră ruc lone GURA DE AUR, Oai a 1s, 7, 8, ln Metei, PT 57.
*• LACTnNȚ IU, D* i> D*, PL 7, 140B, 141 A.
— 192
Stăpânirea de sine e uri puternic antidot împotriva mâniei.
Reacția la mânie prin tăcere sau pcintr-o giumă dezarmează pe
cel pornit pe harță. Râsul, zice SUantul Grigorie, e cea mai pu-
ternică armă în lupta cu mânia•°.
Practicarea smereniei ar paraliza mânia intre creștini. SPantul
Vasile relevă: te-a insultat cineva.* Tu binecuvântează! Te-a lo-
vit cineva* Tu rabdă! Te disprețuiește și te socotește cineva de
nimic? Tu re0ectează că ești făcut din pământ și că în pământ
te vei întoarce (Fr 3, 13). Arătându-te invulnerabil insultelor, ii
faci dușmanului imposibilă răzbunarea. Făcând din mânia altuia
prilej de filozofie personală, îți pregăteşti marea cunună a răb-
dării. Diverselor insulte care-ți sunt adresate răspunde-le cu
tăcere. Când, la rândul tău, te ispitește pofta de a insulta, gân-
dește-te că ești pus la încercare, anume dacă cu ajutonil rafidării
treci de partea lui Dumnezeu sau cu mânia treci la adversar. Dă
judecății tale timpul de a alege partea cea bună. Ce e mai dure-
ros pentru uri dușman decât să vadă pe advenarul său neatins
de insultă? Să nu-j lepezi dreapta judecată și să nu dai acces
insultărilor. După cum cel ce loveşte pe cineva insensibil se
pedepsește pe sine, fiindcă nici pe dușman nu se răzbună și nici
mânia n-o consumă, tot astfel, cel ce insultă pe cineva insensibil
la pedepse, nu poate găsi o inângâiere a patimii sale. Dimpotri-
vă, se chinuiește. El apare insultător, iar tu inărinimos; el e rnâ-
nios și dificil, iar tu răbdător și blând5 .
Exercitarea severă a dreptei judecăți de care ann pomenit,
sau a înțelepciunii, este profilaxia mâniei, cât și temperare a
patimii dacă aceasta s-a produs deja. Dreapta judecată era și
este la toate popoarele uri zid de netrecut împotriva acestei pa-
timi. David zice: „Pus-ann gurii mele pază, când a stat păcătosul
împotriva mea. Asmuțit-ann și m-ann smerit și nici de bine n-ann
grăit și durerea mea s-a înnoit” (Pt 38, 2—3)S'. Plutarh reprodu-
°' {n versiunea biblice folosită dc Sf’sntul Vesile, trxtul suna: „În timp cc pă catosul
stă ruie în fațs mea, nu m-ann mâ runt, nici nu m-ann rizbunat, ci ann fost mut p m-w
umilit și ann tă cut asupra celor bune”. Textul acestn ră spunde nui bine documentnției
temei SUsntului Vuile decâ t textul oficiN.
ce povața poetesei Sapho: „Câ nd pieptul j-e sUașiat de mâ nie,
să-ți ții limba tă cută °. Că nd Socrate simțea că se mâ nie, iși în-
dulcea giasul, începea să surâ dă și privea blajin, nelă sâ ndu-se
biruit de patimă. El lua o direcție opusă ei°°. Mânia se vindecă
printr-o cură de idei sănătoase, prin sălășluirea rațiunii în su0et,
că ci rațiunea e asemenea alimentelor sănă toase, care aduc
să- nă tatea în ființa omului. Judecata trebuie să se opună
mâ niei și s-o strâ ngi in chingi. Cine se opune de două , trei ori
mâ niei, reușește prin a o invinge5^. Mâ nia, zice SUantul
Ambrozie, tre- buie prevenită prin inscă unarea rațiunii sau a
judecă ții la con- ducerea sufletului, ale că rui elemente ea le
pune in ordine. Jugul și frânele rațiunii temperează mânia,
durerea, teama de moarte
și lovitura neprevăn i 55 M ai adâ nc ca SUantul Ambrozie,
SUan- tul Grigorie Teologul recomandă : câ nd ceea ce îți arde
mintea scoate fum, înainte de a se aprinde focul și de a se
face Oacă ră ,
câ nd îți dai seama de tulburarea duhului, impletește-te
imediat cu Dumnezeu, găndește-te la E1 ca la că lă uza ta, ia-L
de martor la lucrurile care te fră mâ ntă și înfrâ nează pomirea
mâ niei prin rușine și teamă , câ t timp boala este încă
tmtabilaS6 Dumnezeu e vă zut aci ca Rațiunea supremă cu
care trebuie să ne impletim, adică să ne ajută m înainte de a
lăsa mâ nia să scoată flă că ri. Mâ nia trebuie deci infrâ ntă de la
început, câ nd încă ești stăpâ n pe rațiune. E mai ușor de
ină bușit patima de la început decâ t
mai tâ rziu, câ nd te-a cuprins de-a binelea. Mâ nia nu încetează
de a se aprinde continuu pe sine insăși și de a ră stuma
judecata care conduce pe om°'.
Experienta inilenară a inspirat Antichită ții păgâ ne și creștine
ideea unei educații în vederea vindecă rii mâniei, educație al
că rei pilon este stăpâ nirea de sine, deja menționată , inclusiv
uri numă r de elemente pe care le va dezvolta mai ales
€dozofia creștină . Stă pâ nirea de sine trebuie să aibă mii de
ochi, ca Argus din legendă , și o putere fulgeră toaryde
pă trundere și de adâ n-
— 193
—
•• PLUTnRH, o9. dl, 7, 456, p. 36.
^^ IAR 4, 455, p.3Î.
^• JăîW 1, 453, p. 2S; 2, 453, p. 26; 3, 454, p. 28—29.
•• SPUTtJL AM8ROZIE, D* «QSi i S froiww I, 21, 97, PL. 1S, S7AB.
'• SPJrUL GRicOniE TEOLO‹s , «9. r., v. 54-s0, 817A.
•• HEI v. 63—73, 818AB.
— 193
—
cime. Plutarh reflectează în această privință : „Să nu dai prilej
mâ niei să se ivească nici mă car in glumă , că ci preschimbă
ama- bilitatea în ură , nici câ nd vorbeşti în public, că ci
transformă pasiunea pentru discutie in ceartă , nici câ nd
judeci, că ci dă au- torită ji infă țișarea aparentă de aroganță ,
nici câ nd instruiești pe cineva, că ci produce descurajare și ura
de carte, nici câ nd ești in stare prosperă că ci sporești pizrna
împotriva ta, nici câ nd ești in nenorocire, că ci ea, mâ nia, câ nd
ești ursuz și te cerți cu tovară - șii tă i de suferin,tă , îți
înstrăinează mila lor5'. Acest mint-decalog cu caracter
preponderent social continuă să aibă și azi o valoare
incontestabilă și constituie uri avertisment connnuu
impotriva lipsei noastre de stăpâ nire: că ci suntem in stare să
domesticim fiare sălbatice, ca pui de leu sau de lup, dar
asmuțim mâ nia im- potriva copiilor, a prietenilor și a
cunoscuților, impodobind această patimă cu gingașul nume
de ură a viciului5°.
S€inții Pă rinți sunt mai analitici și mai preciși. Cum putem
inlă tura mâ nia? — se întreabă Sfantul Vasile. Printr-o
educație in smerenie deja menționată și pe care Domnul a și
poruncit-o și a și practicat-o, zicâ nd: „Dacă cineva vrea să fie
intâ iul, să €ie cel din urmă dintre toți și slujitor al tuturor”
(3fr 9, 35)60 E du- cația în smereriie, opusă educației moi și
indiilgente, nu lasă
câ mp deschis orgoliului amorului propriu, bunei păreri de
sine, lipirii de bunurile temporale, lă comiei, temerii de a
suferi și de a fi disprețuit, pe care le combate prin virtuțile
opuse•'. Dacă, zice SUantul Vasile, te-ai obişnuit cu ideea că
ești cel din urmă dintre toți, după porunca Domnului, de ce să
te indignezi că ai fost insultat? Câ nd te ofensează uri copil, facî
dtn insulta lui un temei de râs. Câ nd uri nebun proferă cuvinte
de necinstire, il socoți mai degrabă vrednic de milă decâ t de
ură 6°. Rolul cu- vâ ntului e decisiv în declanșarea și aprinderea
mâ niei. Dacă , in ce priveşte fondul psihologic al mâ niei,
Sfantul Vasile are drep- tate câ nd afirmă că nu cuvintele
proferate de cîneva provoacă durerea, ci orgoliul nostru față
de insultă tor și pă rerea pe care
— 194
—
*^ PLUTARH, /'. dr., t4, 452, p. 54.
•• Iad m p. $b.
•° SPUTUL VnsILE cEL MnRE, «9. Â i., 7, 369B.
^* MnRCEL V £LLER, «§. dZ., col. 1075.
•° SFÂ NTUL VASILE CEL MnRE, o9. ?., 7, 369C.
— 195
—
și-o face fiecare despre sine6', în cazurile reale de mâ nie
aprinsă la maximum, patima aceasta provoacă lovitura, iar
lovitura provoacă ră ul din care vine moartea, conchide
SUantul Grigorie Teologul. Mâ nia este tată l omorului crud.
Nemâ nierea e lucru de laudă. Ră splata acestui lucru este
evitarea primejdiei, iar răs- plata acesteia e partea unui
pă mâ nt moştenit cinstit, după cu- vâ ntul lui H ristos6•.
Evident, educația cuvâ ntului, a cuvâ ntului cuviincios, smerit,
mă surat, este continuu actuală; Sfinții Pă rinți merg chiar pâ nă
la impunerea tă cerii: limba să tacă , gândurile să tată ,
recornandă stă ruitor Sfinji Părinți capadocieni și SUantul
loan Scă ranil; dar fondul sufletesc e acela care decide dacă
mâ- nia poate apă rea sau nu, mai precis conștiința
evanghelică a duhului, blâ ndețea și bună tatea chenotică a
inimii. Domnul, Cel ce poartă toate cu cuvântul puterii Sale
(din 1, 3), n-a deschis pă mâ ntul spre a înghiți pe nelegiuitul
care Ua lovit, ci îl sUatu- iește și-1 invață : „Dacă ann vorbit
ră u, dovedeşte că este ră u, iar dacă ann vorbit bine, de ce mă
loveşti” (Jo 18, 23). SUantul Grigorie Teologul observi că dacă
oamenilor Legii Vechi li se dă duse porunca „Să nu ucizi”,
creștinilor li se poruncește: „Să nu te mâ nii, nici să loveşti,
nici să comiei omori” Cine opreşte mâ nia, nu ingă duie nici
lovitura, nici omorul. Cine înlă tură să - mâ nța, împiedică
apariția spicului. Oprirea privirii pofticioase înseamnă
stârpirea adulterului, interdicția jură mâ ntului înseam-
nă remediu contra sperjurului, inăbușirea mâ niei este măsură de
sigurantă contra omo 65
Rugăciunea este uri antidot impotriva mâniei. Cine se poate
ruga cald și cu toată dăruirea, acela strâmtează drumul mâniei,
căci rugăciunea dăltuiește calea de diamant a bunătăjii, blândeții
și ințelegerii. Pe deasupra, prin ea putem cere hanil biruinței
asupra mâniei, biruință care se realizează grație educației conti-
nue a inimii care cere, dă, mulțumește și se contopește cu cel
căruia se adresează. Să ne rugăm bară mânie, după porunca
Apostolului (f Tim 2, 8) și bară a bine minte răul. Doctorul su-
fetelor „ne poruncește ca nu numai când suntem noi mâhniți
•^ Ibidem 369C.
•• Seărux Gmconis wococm, «p. ii., v. s17—324, 83SA, 836A.
•• JAW v. 30S—314, 834A—83SA.
asupra fratelui să lă să m danil și să ne impă că m, ci și dacă el s-a
mâ niat asupra noastră pe drept sau pe nedrept”, relevă SPantul
loan Cassian (oQ. â i., p. 113).
— 196 —
lui spre mâ ntuire. Sfantul Grigorie Teologul orchestrează aceas-
tă dialectică impingâ nd-o uri pas mai departe: Te blestemă
cineva? Roagă -te penmi ell Te ameninJă cineva că -ți va face
ră u? Amenință , la râ ndu-ți că vei indural Comite cineva o cri-
mă . Fapta ta să fie o binefacerel În felul acesta vei avea două
foloase: l) Vei fi uri foarte bun pă zitor al Legii și 2) Vei im-
blâ nzi pe celă lalt cu blâ ndețea ta, fă câ ndu-ți din duşman ucenic.
Unii obiectează că natura e cea care a să dit mâ nia în noi. Dar,
replică SPantul Grigorie, tot natura a să dit in noi și stă pă nirea
mâ niei. Dumnezeu și natura ne-au dat rațiunea, ochii, mâ inile și
mersul picioarelor cu scopul de a ne folosi de ele exclusiv în
bine•°. E ceea ce a realizat Domnul Iisus Hristos, modelul și
ajutorul nosmi.
Inainte și după Mâ ntuitorul, au fost bă rbați fericiti care și-au
temperat pomirea mâ niei printr-o mare biruință asupra lor în-
șiși. Moise și Aaron deși au adus asupra Egiptului atâ tea plă gi,
totuși ei s-au comportat blâ nd față de cutezanța lui Faraon.
Marele David a ră bdat cu blâ ndețe insulta lui Ș imei (2 Pg 16),
nu s-a supă rat pe acesta, ci s-a smerit, ca și câ nd insulta ce i se
aducea era indreptă țită . Sfantul Vasile trage două concluzii din
această împrejurare: 1) Să nu te socoți vrednic de mă rire și
2) Să nu consideri pe nimeni inferior fie sub raportul demnită -
lii. Astfel, nu ni se va stâ rni mâ nia câ nd vom fi lovim de ofense.
Dacă nu te simți mușcat de insultă , ești invulnerabil. Dacă , to-
tuși, sufletul ți-e afectat, Jine mâ hnirea in tine. „S-a tulburat
inima mea în mine”, zice acelaşi prooroc David (Ps 142, 4)69
Prin sunetele sale de chitară David a slobozit pe Sau1 de duhul
ră u și 1-a cruțat pe rege câ nd acesta i-a că zut în mă nă . Parici-
dului și uzurpatorului odios care era propriul să u €iu Abesalon,
David i-a ară tat totuși o nesfarșită dragoste, câ nd acest fiu a
fost ucis. Natura covâ rșește crimele, pentni că -și ia ca aliat
blă ndețea sufletului. Proorocul Samuil a indurat ofensa adusă
de Saul, atunci că nd acesta i-a sfașiat haina și, la cerere, 1-a ier-
tat. Apostolul Pemi a suportat cu generozitate și curaj libertatea
de limbaj a SPantului Pavel într-o cetate ca lerusalimul cu ată ția
*+SP TUL Gnîcoxiz TEoLoouL, <p. Ă r., v. S3&-544, 35+-357, 836A, 8S7A, 838A.
elogiatori şi ucenici at învățăturii sale. Ce să mat zicem de fni-
musețea sufletului Sfäntului Ştefan, prirniția martirńor şi a jert-
felor, care, in timp ce era lapidat, de sub pietre i se auzea głasul
cerând de la Dumnezeu iertare pentru omorâtorü säi, ca penmi
nişte binefă cători7°?
Deşi nu ireproşabil alese, întrucât, cu excepția Mântuitorului
şi a Sfantului Ştefan, fiecare din celelalte personaje citate săvâr-
şiseră cândva şi acte de mänie, aceste exemple de nemâniere
erau cazuri precise luate din istoria poporului ales şi a primelor
decenii ale creştinismului, personaje cu autoritate şi a cäror
neinâniere sau blândețe in momentele semnalate din viața lor
dăduseră o tumură nouă mersului istoriei sau cel puJin anumi-
tor perioade ale acesteia. Dacă David s-ar €i mäniat pe fiu1 său
Abesalon şi ar €i dat tf poruncă să €ie ucts, sau dacă I-ar fi ucis
pe Saul când ar fi putut s-o facä, regele ar fi läsat in istorie
amintírea unui ucigaş de meserie, nu a unui conducător de po-
por, iar dulceața psalmilor lui ar fi fost de mult spulberată de
vântul uitärii. Dacă lisus Hristos s-ar fi mäniat pe ucigaşü Lui
şi nu i-ar €i iertat, mântuirea noastrã ar ft fost compromisä, ca
lipsitã de baza ei adevãratä, nesUarşita iubire a lui Dumnezeu
pentru oameni, iar trupul Său rästignit pe cruce ar fi fost arun-
cat in groapa comună ca al unui tâlhar. Dacă Apostolul Petru n-
ar fi dat ascultare Apostolului Pavel (Gø 2, 11—21), mesajul
evanghelic s-ar fi stins ca un fńm in limitele precare ale unei
secte iudaice.
La exemplele din sfera iudeœcreştinä, SUantul Grigorie
Teologul adaugã câteva exemple din cultura elenicä, din care,
după pärerea sa, creştinii puteau culege lucruri bune şi folosi-
toare". A întrece considerabil pe păgäni in cultură nu e ceva de
prea mare laudă pentru noi, creştinii, dar a fi mult întrecut de
ei, ce nişinel Sfantul Grigorie e cousins cu toatã Antichitatea
că problemele de ordin etic, ca tratamentul patimilor, suişul
desăvârşirii etc. fac parte integrantă din cultură. Exemplele de
nemâniere sau de comportare înțeleaptă fac parte €irească din
aria culturii. SUantul Grigorie citează câteva asemenea
exemple
ConcluzÎÎ
— Mânia a fost și este tratată in cadrul religiilor, al
filozofi- ’loc și al diverselor sisteme sociale, ca o patimă care
trebuie vindecată sau atenuată cu orice preț. SUanta Scriptură
a Vechiu- lui și Noului Testament osândește mâ nia sau o
admite dacă ea nu se transformă în pă cat (Pt 4, 4). Se vorbeşte
despre „o sUantă mâ nie” a lui Dumnezeu și a oamenilor
drepți, dar ten- dința constantă a Noului Testament prin
Mâ ntuitonil și prin Sfinții Apostoli și a literaturii patristice
prin reprezentanții ei cali€icați ca Sfantul Vasile cel Mare,
Grigorie Teologul, loan Gură de Aur și Pă rinții pustiului ca
Evagrie Ponticul, loan Cassian, Nil Ascetul, Diadoh al Foticeii
etc. este eradicarea to- tală a acestei patimi. „Mâ nia este vinul
șerpilor”, zice Evagrie Ponticul, citâ nd textul din Deutm›nom
(32, 33)7*. SPantul loan Gură de Aur declară că „beția mâ niei e
mai grea decâ t aceea a omului. . . Mergi la adâ nc, scoate pe cei
înecați de mâ nie, sUarâ - mă teatrul diavolului”'°
— Noțiunea de mâ nie are, in literatura patristică , ca
aproape
în toate literaturile și culturile lumii, uri sens variat, ea
putâ nd însemna: 1) o izbucnire a fiiriei sau iuțimii, dintr-o
pricină mo- mentană ; 2) o stare sufletească de supă rare sau
dușmă nie mai îndelungată , gam să erupă la prima atingere; 3)
severitate sau exigență excesivă în realizarea anumitor
sarcini, sens pe care Sfantul loan Gură de Aur i1 dă uneori
mâ niei; 4) diverse stă ri
— 200
Sibiu, t946, p. SR
°" Omi*a 25, 10, lv Matei, K 57, 236, 237.
— 201
de nernulpimire provocate de o opozije trecă toare sau con-
stantă ; 5) mania negapei printr-o atitudine irajonală sau para-
rațională ; 6) explozie violentă a urii și a pizmei; 7) după
Plutarh, mâ nia e uri extras al tuturor patimilor, fiind distilată
din mâ hnire, plă cere și aroganță ; are în ea bucuria de a face ră u,
pe care o întâ lnim la invidioși, însă e mai rea ca invidia, pentni
că în timp ce aceasta din urmă suferă ea însă și, mâ nia face pe
alji să sufere7'.
— Această varietate de sensuri și polivalența practică a mâ -
niei fac ca ea să fie o summa sau uri extras al tuturor patimilor,
inmicâ t acțiunea ei duce la moarte, dacă nu e corectată sau ne-
utralizată pe parcurs. De obicei insă mâ nia se alimentează pro-
gresiv cu tot ce întâ lneşte in cale, devine uri uragan, sau o „ciu-
mă ”, după cuvâ ntul lui Evagrie Ponticul. Ea e întețită nu numai
de cuvâ ntul sau fapta interlocutorului, ci și de Vinerea de minte
a ră ului, care poate lucra in tă cere, bară cuvâ nt, zice SUantul
loan Cassian. Sensurile pozitive ale mâ niei ponderate ca: pro-
gresul, indreptarea, disciplina, temerea etc., sunt totdeauna pri-
mejdiiite de posibilitatea de umflare sau de înveninare a mâ niei.
De aceea e bine să nu stâ mim mâ nia „nici penmi pricini drepte,
nici pentru nedrepte. Că ci duhul mâ niei intunecâ ndu-ne mintea,
nu se va mai afla între noi nici lumina care ne ajută să deose-
bim lucrurile, nici tă ria sfatului drept, nici câ rma dreptă ții’*°.
— Cultura și filozofia profană , indeosebi cea stoică , sunt în
general mai severe față de mâ nie decâ t unii autori din
literatura patristică . Aceasta pentru că filozofia stoică avea ca
etalon na- tura și rațiunea a că ror logică nu permite o altă
alternativă între mâ nie și înțelepciune. Rajunea nu îngă duie
abaterea de la linia ei, ca în științele exacte, pentru că și mâ nia
după aceeaşi logică implacabilă duce la dezastru, haos și
moarte. Corespondenții stoicilor în atitudinea de condamnare
irevocabilă a mâ niei, în spațiul creştin, sunt, mai ales Pă rinji
pustiului. Argumentul lor, în afam rațiunii pe care-l au comun cu
stoicii, este că mâ nia e ca o încununare supremă a celodalte
patimi pe care le potențează la maximum, ea constituie uri pă cat
capital și cotnpromite
— 202
—
^' O/. d/., v. 400—407, 84îA.
— 203
—
devenind păcat și incă unul greu. Mânia nu numai că rupe le-
găturile dintre oameni și-i face să piardă respectul reciproc, dar
cuvintele urâte folosite de mânie irnpun chiar evitarea celui ce
le pronunță. Pe cel ce vorbeşte urât, zice SUantul loan Gură de
Aur, toți i1 ocolesc ca pe uri rău mirositor, care se hrănește cu
relele altora ca lipitoarea cu sângele și ca gândacii necrofori cu
murdăria. Nu vorhi rău ca să nu te intinezi și nu impreuna no-
roiul cu lutul, ci împletește cununi de trandafiri, de viorele și de
alte flori. Fă ca albinele, construiește faguri și fii blând cu toj'°.
Unttint fetele (diac. IOAN I. ICÂ JR.)...................................................5
Prescurtă ri și bibliogra£ie.........................................................................153
— 205 —
Avva Evagrie despre mâ nie și terapia ei
— principalele texte —
Editura D EI SI S
str. Emiie Zola, or. 3
2400 Sibiu
Tel. 069 - 23 80 73