leromonah

GABRIEL BUNGE

Mâ nia și terapia ei
după awa Evagrie Ponticul
sau
Vinul dracfior și pâ inea îngerilor
 Co tect ia

Dogmă mMiică, pirit«aii’im ¿ u bgi‹ sunt dinti-

uni i:onsâtuâm, insef›arabil uite în uiața BisGi:ii Ortodo-
xi. F'apt deciEv pentni i’nțehgerra ei ortodoxă, mistira
este doar uri adjictiv al MMtrnilui i:entral al crrdin
‹:rr[tine: Perraana diuino-umană a lui fine HGtos,
Capul BisGi:ii
,y: desmprrîtonil Trrimii. Misăra ortodoxă e hzzrto- Ț Ho-
logică, iar nu psiha-logică.
sxemplul Xfinților Părinți arată că Astă o ‹oin‹id
nță dglină “intir obiectiuitat a
dinti BisGi:ii ca o ‹omuniun
sai:ramentală 1 iriența subiect:iuă a p‹o›mă ‹ ,
i’»-
‹onorată in ea, î¡ii ‹:uimikață mâv uologia ăsteia
pmfa- ând-e in uiafă. Prin ența misăcă
mn‹:rrâ]ată în asm]ă, mntemplație ]i nigău:’one,
Xfinții devin t nț te- ologii:r, iar tealogia misăcă se
tramformă intr-o feologie a

Interiori]ănd teologia, unifirând Ț mrti‹aIi’]ând st

u- na crr Omului, inâmi]ând mdința Ț barul diNn prin
dgă- Jirra mediGlor î tGaritățîlor, misâca — „uiața in
Hriitas” — a pirituală neuă tă x msține lăuntrir
Biserica. Gnind in inima amului Drumul]i umanul,
surf j pământul, mintea pt tnip«l, mistica ‹ itălp«l
rtical tn- temeietor al Cmăi —Țgura aseară a întzrgii
e erien-
‹ s !. i y n a p‹uvnaliimuluî ei izrducâbil
pentni că, la rigo , rio Astă mFâcă, a doar prmaaneh
mistiălor —, misăca ortodoxă e uri r’aipuns metru actual
la enigma exirfm)e umane. i fata absurdului Ț a
nean- Ului infernal al păcatului, a finitudinii Ț a
morțiî, ea des- chide perpectiva eterni]ări‘i omului in
Iubirea y' Emma Comuniunii S]iniă Trămi rcvelate in
Bis riră, Trupul lui’ Hristos.
Într-o lume a a›nfuȘilar Qirituak ți mistificărilar
rrli- giome )i ideolagix, atata /n/e6io/ artadox al
miitin‘i @ cam Hditura Dei›‘is ‘i p uri să-1 iepure
prin sus
‹:alecție.
 leromonah
G»BRIEL BVNGE

Mania și terapia ei
după awa Evagrie Ponticul
sau
Vinul ‹lracilox și pâinea îngerilox

Cuvânt inainte și traducere:

diac. loan I. Ică jr.

W kit ura
Sibiu
1998
 Lector çi viziune graficã: Maria-Comelia Oros
Tehnoredactor çi corector: Paul Morar

Coperta: Stuttgarter Psalter, St. Denis, secolul IX,

Wü membergerische Landesbibliothek, Stuttgart, bibl. fo1. 23

Multumim părintelui Gabriel Bunge pentru amabilitatea

cu care a autorizat apariția acestei cărți inedite, care vede
lu- mina tiparului pentru prima dată în versiune
rornânească.

Traducere dupà:
GA8RIEL BUNGE
Eremo Santa Croce
Drachmmin und Engehbmt
Die Lrhrr des Kzvagrio›‘ Penákes vm Zero und Sanftmut
O Gabriel Bunge

O DEISIS, 1998, pentru versiunea

româ nească ISBN 973-9344-19-4
 Cuvfint inainte

Părintele ieromonah Gabriel Bunge este deja binecunos-

cut publicului românesc interesat, prin lucrările sale traduse
și publicate la Editura Deisis‘, drept uri mare cunoscător a1
tradiției monahismului răsăritean și unul din cei mai de sea-
mă savanți actuali în opera avvei Evagrie Ponticul. De câteva
decenii, el iși consacră răgazul unui amplu, tenace și convin-
gător efort de reabilitarea a figurii și gândirii monahiilui pon-
tic, inacceptabil, inutil și necreștinește discreditate de o pos-
teritate ingrată. Cu atit mai mult cu cât Evagrie nu este altul
decât cel care a pus bazele teoretice și practice ale intregii
asceticii și mistici creștine, și bară el înțelegerea spiritualității
ortodoxe și filocalice e de neconceput.
Mare nevoitor ca eremit împreună cu uri confrate ucenic
(părintele Rafael) intr-o sihăstrie din sudul Elveției (Eremo
Santa Croce, Ticino), ieromonahul Gabriel este și uri părinte
duhovnicesc irnbunătățit și căutat Studierea operei evagriene n-
are insă pentru e1 doar uri aspect teoretic, pur științific
’ lecomooahG nBRfED BtJHGE, Pedro mjddw i p*rie eL Ape JfmpIer Păi
w „dem fi wc dr 3zf'”, Cuvant înainte ti traducere: diac. loan I. lcfi jr., Sibiu, t996,

)toc dc aca6. Serghei S. Averințev, Cuvânt înainte p traducere: diac. loan I. Ică jr.,
Sibiu, 1996, 100 p. * 24 plante.
ID., l i date Pemiml 0 i»frrd«wrr, Studiu introduc0v ti traducere: diac. loan I. Icfi
jr., Sibiu, 1997, 258 p.

— 5—
(deși într-o serie de studii de erudiție este și așa ceva), iar
contribuția sa știinpfică a fost recent (5 decembrie 1998) re-
cunoscută prin conferirea titlului de „doctor honoris causa”
de către Facultatea de Teologie din Berna. Cercetarea sa este
dominată in primul rând de uri interes practic și vrea în ulti-
mă instanță să dea uri răspuns la întrebarea foarte concretă:
ce anume mai poate spune astăzi omului modern uri monah
din secolul IV, cum a fost avva Evagrie din Pont? Cum pu-
tem aplica în viața noastră cele învățate din lectura scrierilor
lui? Dificultatea parcurgerii scrierilor evagriene vine mai cu
seamă din caracterul lor meditativ și din stilul sintetic, iar nu
analitic și sistematic cum este cel predominant în cultura
modernă. De aceea, ințelegerea unei teme sau a unui aspect
din universul său spiritual presupune o familiarizare și o cu-
noaștere de adâncime a i“iitregii sale opere (dificil accesibile și
ea) în originalele grecești și siriace păstrate.
Călăuzit de acest interes practic, de îndrumător duhov-
riicesc, părintele Gabriel a scris o serie de mici studii dedica-
te unor teme și aspecte din universul spiritual evagrian ex-
trem de actuale și relevante astăzi pentru omul modern. Ele s-
au concretizat deja în citeva micromonografii consacrate
temelor — în ordinea publicării — akediei (1983), paternită-
pi spirituale și gnozei (1988), rugăciunii și misticii (1987) și,
foarte recent, mâniei în opera lui Evagrie (alte câteva cărți
similare sunt în diverse stadii de elaborare). Deschidem aici
publicarea acestei serii de veritabile opuscule spirituale mo-
derne cu traducerea acestei remarcabile fenomenologii a
„irascibilită ii” — „vin al dracilor” și sursă a violenței — și a
terapiei ei in viața spirituală prin blândețe — „pâine a înge-
rilor” —, lucrare care vede acum, în limba română, în preini-
eră absolută lumina tiparului.
Pentru a oferi o imagine cit mai completă, ann alăturat
într-uri grupaj traducerile principalelor pasaje din operele
evagriene care tratează explicit despre m ânie și cornbaterea
ei spirituală, și ann reprodus frumosul studiu despre mânie in
opera altor Părinți ai Bisericii, contemporani avvei Evagrie,
scris de eminentul patrolog român, regretatul pãrinte profe-
sorgIoan G. Coman.
Intr-o lume bântuità in exces de o escaladare ingriJoràtoa-
re a agresività(ii, de spectacolul çi realitatea invadatoare a
unei violen e dezlàn{uite, tot mai greu de stâvilit, actualitatea
unui diagnostic corect al irascibilitá(ii çi a unei terapii cores-
punzàtoare prin reabilitarea blânde ii ca virtute in acelaçi
tímp „luptàtoare” çi gnosticâ, agonicà çi misticâ prin excelen-
Jà a creçtinului abia dacà mai trebuie subliniatâ. Nu este vor-
ba de extirpare a unei fünc{ii constitutive a sufletului ome-
nesc, cât de sublimarea ei §i de convertirea conflictualità(ii in
„rãzboi nevãzut”, interiorizat, nu impotriva semenilor pentru
idei‘ san lucruri, ci impotriva gàndurilor pàtimaçe çi, in cele
din urmã, a demonilor. (Demonologia este un capitol extrem
de actual al invà{ãturii çi practicii vie ii creçtine care açteaptâ
insà sã fie decantat de multiplele sedimente acumulate, iar
Evagrie este poate cel mai bun maestru çi aici.) Modelul su-
prern al acestui rãzboi duhovnicesc — in care sunt specialiçti
adevãra i monahi, dar care priveçte absolut pe fiecare per-
soanà nu este altul decit faimoasa scenà a ispitirilor lui Hristos
din pustíe (dupà Botezul de la lordan), luptà care prin Botez
çi ascezà (inevitabila) e menitã sà devinâ „rãzboi nevãzut” al
nostru, al tuturor. Pentru cà Sarã aceastà rigoare ascetícà
prealabilà, iubirea çi blânde{ea noastrà vor fi doar efuziuni
sentimentale efernere, când nu de-a dreptul simple vorbe
goale.

diac. leah I. Icã jr.

‘ O menpune specielfi trebuie Tscută cu privire la faimoesa ti dezestruoasa

irascibili- tnte — faimoasa ur* teologica (cdiv /ă cof«gi ) — cu consecințc incalculnbile
în istoria Bisencii cred tine pă nfi astă zi Jji că rora Ie-a că zut postum victimă Evagrie
însup). Unul din principalele merite ele studiului dc față al pă rintelui Gabriel stă
toczri*i în accentun- rea implica)ilor decisive ale diegnozei și terapiei anscibilitiji
pentru practica eclezială și discursul teologic p ideologic actul. Cenea dc față nu poate
lipsi dea din onzontul formativ al nici unui „teoloQ’ din vremea noastra, fie el loc sau
clerlc, nespecialist sau
„specialist’ (seminwist, student, preot, episcop și, din picatc — vN —, chiar pro fesor).

-7-
„[Hristos] oe ișbă u & idă Ț vNlisc, cc se metri-
verc aptuirii [practicii], tie căile dr lee ! balaur, care
se i“mpatri c mderii [contemplațieil ” (ic Ps 90, 13 J.
 Introducere

Agzesivitatea
o chestiune namrală?

Lumea în care trăim e caracterizată de câ nd se știe de vi-

olență : violență între persoane, violență chiar și impotriva
vieții încă nenă scute, violență apoi și în relațiile dintre popoa-
re, în fine, violență impotriva naturii, impotriva mediului
nostru inconjură tor, de care ată mă însă și existenta noastră .
De câ nd Cam 1-a doborâ t pe fratele să u Abel, domnește în
lume legea violenței.
Psihologia modernă a încercat să explice această omni-
prezentă „agresivitate” sau plerr & a ataca drept „naturală ”,
ba chiar drept necesară. Prin aceasta insă situația nu s-a îm-
bună tă țit cu nimic. Încercă m bine intenționate, cum sunt
acelea ale ONU, se stră duiesc ce-i drept să țină intre anumite
limite violenta generală dintre popoare — dar tot prin vio-
lență . Agresivitatea oamenilor n-a cedat însă prin aceasta, din
contră . Violenta împotriva oamenilor și lucrurilor pare a
crește nestă vilit tocmai în statele cele mai civilizate și ,jubi-
toare de pace”. Lucrurile stau ca și cum „diavolul ar fi fost
dezlegat”.
Ș i chiar așa se întâ mplă . „Lumea întreagă zace in [violen-
ta] celui ră u”', nu numai a unui „ră u" irnpersonal, a „ră ută -
cii”, ci in violenta „celui ră u”, a unui ră u personal, simplu
spus, a lamoâ . Astă zi, câ nd unii și-au luat oficial „ră mas-bun
de la diavol”, multe spirite luminate nu ascultă bucuros toate
aceasta. Lucrurile miros mult prea mult a obscurantism și
par doar a înlesni „cultura ră ului” ce se propagă îngrijoră tor.
„Diavolul nu trebuie pictat pe ziduri”, se spune. Dar lucru-
rile stau cu totul invers! „Ră ul” și „cel ră u” insuși trebuie
numiți cu numele lor și în toate formele lor, că ci numai așa le
putem veni de hac.
Desigur, Satana n-are nimic împotrivă să se vorbească
despre o „agresivitate naturală ” a omului, dat fiind că in
spatele acestei expresii se pot ascunde multe. Întrucfit in in-
țelegerea modernă agresivitatea e „naturală ”, și prin aceasta
sustrasă in ultimă instanță orică rei evaluă ri, trebuie să ne de-
prindem să tră im cu ea. Ceea ce și fac cei mai multi, spre
paguba tuturor, chiar șÎ în Biserică . Ciudat este faptul că , intr-
o anumită mă sură , lucrurile au stat întotdeauna așa, chiar și
atunci câ nd noțiunea modernă de „agresivitate” nu exista încă și
se vorbea despre „irascibilitate” [i3ymiAoo] ca despre o
facultate a sufletului, în vreme ce „mâ nia” [thymos] și „furia”
[o ge] treceau drept vicii. Istoria Bisericii întemeiate de Cel ce a
spus despre Sine Însuși că este „smerit și blJd cu inima”, și
Care ne-a învă țat că tocmai mi/a insușiri trebuie să le invă ță m
de la El°, e plină și ea de violență .
Nu ne gâ ndim aici nicidecum la ezcesele medievale, cum
au fost cruciadele sau vâ nă toarea și arderea pe rug a vră jitoa-
relor, citate cel mai adeseori în acest context. Mai stranie e
agresivitatea multor oameni ai Bisericii in relațiile cu semenii
lor atunci câ nd unul din aceştia era sedus de erezie sau deve-
nea chiar și numai suspect de așa ceva. Atunci pfină și faimo-
șii „Pă rin i ai Bisericii” nu se dă deau înapoi de la a-și expri-
ma mă car verbal agresivitatea domolită .
Victimă celebră a acestei agresivită ți din interiorul Biseri-
cii a devenit și uri bă rbat care ne-a lă sat el insuși multe gâ n-

— 10 —
duri despre „mânie”: avva Evagrie Ponticul (circa 345—399) , 3

ucenic mai întâi al Sfinților Vasile cel Mare și Grigorie din

Nazianz, iar mai apoi, ca monah in pustia Egiptului, al celor
doi mari părinți Macarie cel Mare și Macarie Alexandrinul.
Tocmai la avva Evagrie găsim o învățătură cizelată despre
mânie, asupra căreia merită să medităm. Fiindcă Evagrie e
și marele dascăl a1 „rugăciunii”, a1 vieții mistice, pe care —
direct sau indirect — 1-au transcris toți cei ce i-au urmat.
Agresivitatea deturnată în direcție greşită este insă — lucru
la care se gândesc doar puțini — cea mai mare dușrnană a
vieții duhovnicești în genere și dușmana de moarte a rugăciu-
nii in special.
„Când diavolul cel preaviclean, făcând multe, nu poate
împiedica rugăciunea dreptului, o lasă pentru puțină
vreme mai domol și pe urmă il războiește iarăși pe cel
ce se roagă. Căci fie că-l aprinde pe acesta spre mânie,
și așa strică starea lui cea bună dobândită prin rugăciu-
ne, fie că-1 ațâță la plăcere pătimașă, și așa ii pângă-
rește rnintea”4.

Scopul meu aici nu este acela de a trata tema „mâniei” la

avva Evagrie intr-uri mod științific sau chiar și numai intr-o
prezentare exhaustivă. Mult mai important rni se pare să dezvolt
mnețtirțek duheunice¡ti la care a ajuns monahul pontic, pentni a
le putea face utile pentru propria noastră viață du- hovnicească.
Fiindcă la ce ajută „a vorbi cu plăcere” și bo- gate cunoștințe
„despre faptele Părinblor”, dacă „de la noi inșine nu ne cerem
osteneala de a le indeplini cu cea mai mare sirguință”°?
Lucrurile ar sta atunci — na/a/ii sclavi

° Despre Ev*grie, cf. G. BUNGE, £ingwo Plus. Brr+fe aus dm W , Tner, 1986,
Introducere A și B (trad. rom loan I. Icfi jr.: G. BUNC•s, Eisdzie Postul O iu6ed«m,
E6. Deisis, Sibiu, t997, p. 17—t3l].
— ca și cu credinta demonilor: aceasta nu le foloseşte la
mmic6.

L-ann întelege însă cu totul fals pe avva Evagrie dacă lu-

crurile s-ar rezuma la simpla infierare a acestui viciu.
Patima, ca șÎ ră ul în genere, nu are ființă în sine. Mai degrabă
ea se lasă în mod irmodar, parazitar, asupra sufletului și
puterilor lui — care „prin fire”, adică în calitate de creații ale
lui Dumnezeu, sunt „să nă toase”' — ca o „boală ”, acesta
fiind de altfel unul din sensurile cuvâ ntului grecesc Calmi. Pe
scurt, patima sau viciul e in permanentă doar o pervertire a
unei existențe creaturale bune. Tot așa și mâ nia nu este ni-
mic altceva decâ t activarea eronată și contrară fîrii a uneia
din cele două puteri, ce-i drept iraționale, dar în sine totuși
bune", ale sufletului, adică a „irascibilită ții” (fhymiAou). Acti-
varea ei „conformă firii” nu este nimic altceva decit virtutea
opusă patirnii sau viciului.
Prin urmare, viciul nu poate fi inteles aici combă tut in
mod eficient dacă nu cunoaştem mai inainte virtutea care îi
este opusă . Aceasta însă poate fi cunoscută numai în mă sura
in care o practică m și ne-o insușim. În cazul rnâ niei, această
vimite este iubirea (agape) creștină°, iubire care pentru avva
Evagrie se manifestă ca răbdare, îndelungă-răbdare etc., și,
înainte de toate, ca „blândețe” t,praotei).
Iubirea blindă activează tocmai ceea ce mânia antinatura-
lă impiedică. Dacă aceasta din urmă distruge contemplația,
fiindcă „orbește” mintea'°, cea dintâi devine „maică a cunoș-
tinței”*' și o face „contemplativă”'°. Și in vreme ce mânia

• Cf. dat 2, 19.

' Cf. @S 1, 41; Pr56.
• Cf. Pr 86.
• Pr38.
'° K‹S I V, 47; V, 27.

—12—
face imposibilă rugăciunea*°, „in iubirea desăvirșită și du-
hovnicească se lucrează rugăciunea «in Duh și în adevăn›”"!

Așadar sunt multe în joc. Cine se lasă stăpânit de minte,

își ratează propria menire creațională. Fiindcă mintea a fost
creată tocmai pentru ca să „cunoască”**, iar rugăciunea, in
care cunoașterea lui Dumnezeu ajunge la desfășurarea ei cea
mai inaltă, „e lucrarea demnă de vrednicia minții sau între-
buințarea cea mai bună și mai curată a ei”' 6. De aceea, cine
năzuiește după adevărata rugăciune dar se mânie și ține
minte răul trebuie să fie nebun*7. La fel de nebun ca și cel
care poate să vadă limpede, dar își scoate el însuși ochii cu
uri ac de fier'". . .
In joc aici stă „vrednicia” noastră de creaturi ale lui Dum-
nezeu îrizestrate cu rațiune (Agoi), care, în virtutea acestei
înzestrări, sunt in stare de-o relatie personală nemijlocită cu
Creatorul lor. Și ce-i rămâne omului, dacă își ratează această
rnenire?

'^ KG I, 50. 87. 89.

'^ Or 84.
" Or6S.
'• Or65; ‹Sn 5.
 I
Imaginea omului
după EvagNe Ponticul

Pentru a întelege importanta covârșitoare pe care avva

Evagrie o atribuie rnâniei — și încă și mai mult opusului
acesteia: iubirii sau blândeții — e necesar să avem inaintea
ochilor acea imagine despre orn presupusă de acesta. Ne
vom mulțumi aici mai intri cu liniile ei generale, aspectele
particulare urmând să fie discutate mai incolo.
In ciuda inveșmântării lor pe alocuri intense în hainele
filozofiei grecești, fundamentele imaginii evagriene despre
om sunt profund biblice. Aceasta fiindcă in permanentă este
vorba despre uri om care, in „mintea” (mori) sa, in miezul său
personal, a fost creat „după chipul lui Dumnezeu”', o însuși-
re pe care nici atunci când ajunge „chip căzut”°, așadar pă-
cătos, nu o pierde°. Cu toate acestea, acest „om vechi ce pie-
re potrivit plăcerilor amăgitoare"•, are nevoie mai intri de o
fundamentală „înnoire după chipul Creatorului său” , Care
„în Hristos” il face „făptură nouă”6, pentru ca el să poată
primi harul lui Dumnezeu. Această „innoire” are loc în

' F‹ 1, 27; ix Ps 38, 6 6.

" ‹Sn 50.
° is Ps t18, 115 ».
• 4
C»I 3, 10; is P 77, 34 t6.
• 2 C‹ $, 17.

— 15
SUantul Botez 7. Abia acest „orn nou” devine — prin Fiul și
Duhul, a căror „adevărată icoană” este deja° — „primitor al
cunoștinței Tatălui’°.
Prin urmare, omul despre care va fi vorba in cele ce ur-
mează e in permanentă ml boușat, care „a îmbrăcat omul
cel nou făcut după Dumnezeu”'°, chiar dacă ființa sa nouă
ră- mâne in permanentă amenințată de recăderea in vechile
pă- cate. Faptul că în acest context Evagrie vorbeşte în
exclusi- vitate despre nionahi nu trebuie să ne mire,
intrucât printre cititorii săi direcți avea de-a face numai cu
monahi sau monahii care trăiau in obști sau ca anahoreți.
Pentru Evagrie,
„monahul” este pur și simplu prototipul „omului nou”. Ceea
ce face din „omul” luat in acest sens uri „monah” este faptul
că acesta din urmă întoarce întâi spatele tuturor pfia0Ar m
fepta. „Mintea” sa devine insă de „monah” abia atunci când
ajunge liberă și de pleacă m gâ»dof iar „la vremea rugăciunii
vede lumina Slîntei Treimi”1 '. Prin urmare, așa trebuie ințe-
leasă și următoarea definiție, adeseori citată, a „monahului”:

„Monah este cel despărțit de tot și unit armonios cu

toți”*°.
Așa cum acela care se retrage în ținuturi nelocuite nu devine
prin însuși acest fapt „anahoret”, ci iși merită acest nume
abia dacă „viețuiește cucernic și drept in lumea ce alcătuiește
in mintea sa”'°, tot așa nu e de ajuns să trăiască cineva „sin-
gur” pentru a fi „monah”. De „separație” ține însă și „unirea
armonioasă cu toți”! Cum înțelegea Evagrie această „unire
armonioasă” ne învață următoarele „fericiti” care, așa cum
arată limpede aluziile biblice, sunt valabile pentru toți crești-
uri care își merită cu adevărat acest nume:
 „Fericit monahul, care socotește pe toți oamenii ca pe
uri dumnezeu după Dumnezeu.
Fericit monahul, care socotește mântuirea și înaintarea
tuturor ca pe a sa proprie.
Fericit monahul, care se socotește pe sine insuși gu-
noiul tuturor”'•.

Omul istoric este pentru avva Evagrie „minte in trup”

(mori ensou atos)' S, spirit (mori) imaterial, incorporal' 6, într-
uri trup „practic”' 7, material, care îi slujește drept
„instrument” (argauan) in exercitarea binelui dar și a
răului*°. Cu mintea sa creată „după chipul lui Dumnezeu”,
omul pătninde deja in lumea dumnezeiască, în timp ce trupul
material il leagă de acest cosmos sensibil „inrudit” ( geoer,
fiindcă a apănit în acelaşi timp cu el) și care îl înconjoară*9.
In vreme ce trupul, ca și intreaga lume materială, constă
din cele patru elemente (pământ, apă, aer și foc), sufletul este
și el compus din trei „p ”20$ sau, mai exact — întrucât
acestea alcătuiesc în fapt o unitate —, din trei „puteri” (d a-
mai‹): rațională (lâ tikon), irascibilă (thymikan) și concupis-
centă (epithymeiikor)*!. Ultimele două puteri, pe care le avem
in comun, ca și trupul, cu animalele°°, sunt desemnate îm-
preună și ca „partea irațională”^ a sufletului, iar uneori sunt
numite genetic „suf let”2^, în timp ce puterea rațională e nu-
mită „intelect” sau „minte” (mori). Fiecare din aceste trei
puteri are un câmp de activitate natural propriu.

'• Or t2t—123.

Z¥/ / 57, 4.
'° 2n P 4S, 20 i§.
•° K‹S lII, 59.
°' Pr 89.
^ KG VI, 85; Sh 4 , M c 21.

— 17
—
 „Sufletul rațional lucrează potrivit firii atunci când par-
tea sa poftitoare doreşte virtutea, partea irascibilă luptă
pentru ea, iar partea rațională se avântă spre contem-
plația fă ptun p”2S
Această armoriie este posibilă numai atunci câ nd toate
aceste trei puteri lucrează nu doar „conform firii”, adică
potrivit voinței Creatorului firii, ci și in împletirea lor
reciprocă . Dacă partea irațională se desprinde și
autonornizează , omul își pierde echilibrul interior și cade
victimă patimilor.

„Mânia lor e asemenea șarpelui:

Dacă biruie irascibilitatea, ea «face fiară›J 6 sufletul, da-
că biruie pofta, el se face «cat» sau «asin›J*, dar dacă
biruie mintea, el se face inger°° sau chiar dumnezeu”° .
Și pentru a împiedica această neliriiște contrară firii a „casni-
cilor” rninții°0, și „a uni treimea lăuntrică prin legătura pă-
cii”°', intre cele trei puteri ale sufletului trebuie să domneas-
că o ordine, cu alte cuvinte intelectul trebuie să preia condu-
cerea care ii revine, drept pentru care e numit și „conducă-
tor” (3egewooiboo)**. Fiindcă așa cum arată deja limpede
tex- tul mai sus citat, dezordinea apare în permanentă în
partea irațională a sufletului, care din această pricină e
numită și
„partea pătirnașă” 3 '; aceasta intrucât mai cu seamă ea e
re- ceptivă la patimi, pe care Evagrie le intelege statornic
drept
„suferințe” Qn/3r)°^ venite prin abuzul unei realități în sine

•• Cf. P 48, l3. 2t.

^ Ps 51, 9. Cf ix Ps 75, 7 ( (calul p asinul sunt prototipunle biblice ele „ownenilor
pĂ t1rHe§i împin§1 ifn one spre ceea ce nu le apaFține §i care necheAZi după femeile
*proapelui”, cf. lr $, 8).
* Cf KG 1, 68 (in îngen dominfi intclectul p focul).
•• ix Ps $1, $ ). Despre om cc „dumnezeu”, cf. E9/d 3, 8 g. (,din haf9; R6 IV, S1,
8t; in P S, 7 y (citat P 8\, s).
'° io Prou 31, 21 (G. 377).
•' Cf. fiu/6.
 ° in P 65, lS §.
• Ps 107, 3 §.
'• Cf. KC 1, 41.
bune°S. Din această „parte pătirnaș ă” dezordinea urcă apoi in
suflet și „întunecă mintea”3 6
Această atracție pentru patimi se înterneiază pe strânsa
legătură dintre cele două puteri iraționale și trup și prin
acesta cu realitatea materială —, care pot, dar nu și trebuie
cu necesitate, să dezlănțuie în noi mişcările poftei și irascibi-
lității. În sine, în calitatea lor de creaturi ale lui Dumnezeu,
lucrurile materiale ale acestei lumi sunt bune și nu sunt nici-
decum uri obstacol în calea spre mi ntuire3 7 rincipiul gene-
ral este așadar acesta: „Patimile obişnuiesc să fie stirnite prin
sim țu ri”3 ". „Fără lucrurile sensibile nu ne vine nici uri
gând pătirna ș”3°. Declanșatorul stă insă /o ani înșine^ 0, in
„consim- țirea” noastră liberă".

„Lucrurile despre care avem aduceri-aminte pătirnașe

le-ann primit mai-nainte cu patimă pe ele insele; și, in-
vers, despre lucrurile pe care le-ann primit cu patimă
avem și aduceti-aminte pătimașe. . .”4°

Aici trebuie să observăm faptul că in ințelegerea lui

Evagrie nu avem de-a face cu procese exclusiv „psihologi-
ce”. Căci dacă „patiinile sufletului iși trag prilejul de la oa-
meni, iar patimile trupului de la trup”^3 și nevoile sale
natu- rale, in fiindal, nevăzuți de noi••, stau demonii care, prin
@i- âfiA lor, ne vrăjesc și ne conving să transformăm in
patimi lucruri în sine naturale^S. Numai uri suflet cu adevărat
unit și împăcat este sigur de sine in fața manevrelor lor.

•' Pr 7S.
•° Pr 34.

— 19
—
 „Cel a că rui minte e «pururea la Do rnnul»•6, a că rui
irascibilitate e plină de smerenie ca urmare a
pomenirii lui Dumnezeu, și a că rui poilă e intoarsă cu
totul spre Domnul, numai acesta nu se teme de
potrivnicii noș- tri, care umblă in afara trupurilor
noastre”^*.

După aceste preciză ri generale trebuie să ară tă m mai

exact legă tura dintre cele două puteri iraționale, respectiv
legă tura lor cu trupul și cu mintea. Așa cum există demoni
„psihici” și „fizici”°°, care atacă sufletul sau trupul, tot așa
Evagrîe deosebește, după cum ann vă zut, între „patimile su-
fletului” și „patirnile trupului”, in ce priveşte cauzele lor res-
pective. Cureaua de transmisie a acestora din urmă este, așa
cum s-a spus, „partea irațională a sufletului” suâ ns unită cu
trupul.
„Cercetează-mă Doamne, incearcă-mă, curăță in foc
rărunchii mei și inima mea:
«Răninchii» sunt simbolul părții pătimașe a sufletului,
adică a1 irascibilității și poftei, «inima» însă e simbolul
păr(ii raționale”• .

Într-alt loc, Evagrie distruge încă și mai exact între iuțime

și poftă, și aceste diferențieri ne ingăduie să ințelegern mai
bine pozitia-cheie pe care irascibilitatea — ca putere irațio-
nală și, prin urmare, patima proprie ei — o deține în ansam-
blul persoanei umane.

„Partea irascibilă a sufletului e legată de inimă, unde e

și partea ei rațională, iar partea lui poftitoare e legată

P 7 28.
• fOIV,73.

•• i» Ps 25, 2 a; cf. 72, 21 i6; 107, 3 §.

 de «trup și sâ nge›d0, dacă trebuie ca nois' «să depă rtă m
mâ nia de la inimă și ră utatea de la trup»”' 2
„Patimile trupului” se ivesc din nevoile naturale ale tru-
pului 3 , curu sunt hrana, imbrăcămintea, sexualitatea etc.
Prin mijloace corespunzătoare, mai cu seamă prin infrina-
reS^, aceste patirni se pot vindeca relativ uș S5$ afirmă cu
incredere ascetul care a fost Evagrie. Ele au o „viață mai
scurtă” decit patimile sufletulu 56
Acestea din urmă iși trag obirșia nu numai din persoana
noastră, dar și din raporturile noastre cu semenii°7. Patimile
care se ivesc insă din aceste relații interumane — cum sunt
mânia, furia, ura, invidia, calomnia, dar și deșertăciunea )i
trufia — „dăinuie până la bătrânețe”°°. Aici e nevoie de re-
medii mult mai puternice, necesare pentru „iubirea de sine”
Q3iAo/ia) bolnavă, această „uritoare a to ate” S9$ remedii
încă și mai costisitoare. Înainte de toate, aceasta este
„iubirea du-
hovniceas că”60 n toate formele ei ca, de pildă, blândețea,
indelungă-răbdarea, bunătatea etc. Pe drept cuvânt numeşte
Apostolul Pavel6* această iubire „mare"6°
E ușor de văzut că, oricât de legate de persoana semenu-
lui, aceste patimi ale sufletului se pot aprinde foarte adeseori
și de la obiectele materiale pe care aceştia le posedă, sau
aflate în legătură cu ei. Ele trezesc într-o formă oarecare
pot:ta noastră, și aceasta oferă materie mâniei6°.

•° f Ct t5, 20.
•• Cf. i» Ea:f 11, 10 (G. 72).
^* KC YI, 84.

^° G$ 25, 3.
°° /mr 48.

•• Pr 38.
•-’ Or 27.
—21—
 În acest context, irascibilitatea ocupă o pozitie intermedi-
ară , fiindcă pe de-o parte ea ține de „partea pă timașă a su-
fletului”, iar pe de altă parte ea este legată , ca și partea rațio-
nală , de „inimă ”, adică de intelect ca miez personal al omu-
lui. Ce se intâ mplă atunci câ nd irascibilitatea se „inflamează ”
indiferent din ce motive?
„Irascibilitatea stirnită orbește pe cel ce vede. . .” 6•,

adică mintea, „ochiul inteligibil” (mental) a1 sufletului65 Pa-

timile irascibilită(ii ii răpesc „lurriina” dumnezeiască, adică
cea a cunoștinței66$ și prin aceasta funcția sa originară6*.
De aceea:
„Numai atunci se unește mintea cu cele inteligibile,
când nu se mai unește6° cu gândurile care-i vin dinspre
partea pătimașă a sufletului”6°.

Acest lucru e valabil mai cu seamă pentru gândurile părții

irascibile, ce ocupă o pozitie-cheie între concupiscență și in-
telect sau între poftă și minte. Asupra păcatelor mamei și
consecințele lor, ca și asupra rernediilor corespunzătoare, vom
reveni mai în amănunțime. Aici este vorba doar de a ne
face o idee despre imaginea omului in viziunea lui Eva- grie,
pentru a putea măsura importanta ce-i revine in aceasta
rnâriiei.

„Dacă partea rațională e cea mai prețioasă dintre toate

puterile sufletului, pentru că ea singură se unește cu
ințelepciunea *0, atunci intâia dintre toate vimițile este

•• Cf. Or 27.

•" is Ps 145, 8 Ș .
•• Pui»u i - z dobâ ndi o anumită ,Sticle (calitate); cf. Pr 50. 39. 42. S8; Or 30.
•• R‹S VI, 5â gr.
"° Cf. mv sus noi 68.

-22-
 in elepciunea*'; pe aceasta in eleptul nostru invà{àtor' 2
a numit-o «duhul infierii»”*°.

Imaginea despre om a lui Evagrie, ca §i spiritualitatea sa,

e determinati fàrà echivoc de pÙua/n/ Rifiuti. In centru stà
„intelectul” sau „rnintea” (seni), care nn trebuie identificati
cu ra iunea (rubo) noastrà, ci desemneazà — in limbaj biblic
— „omul làunt ric” 7•, creat „dupà chipul lui Dumnezeu ”7 , 5i
care „in Hristos”*6 prin Botez „a fost innoit spre cunottin à
dupà chipul Creatorului sàu”**. Fiindcà numai acest „nucleu
personal” al omului e capabil de o rela ie „nemijlocit à”7° cu
Dumnezeu. Acest primat al spiritualului nn inseamnà o de-
gradare a trupului, datà fiind luarea de pozi ie frontali a lui
Evagrie irnpotriva ostilit3pi maniheene farà de trup99 Ea
nn are drept consecin à nici o neglijare a celor douà „puteri
ira;ionale” ale sufletului str2ns legate de trup. Dimpotrivà.
Fiindcà Evagrie atribuie o irnportanJà covàr§itoare „sàn3tà ii
pàr(ii pàtìmitoare”^ a sufletului, tocmai pentru cà este vorba
de restabilirea „lucràrii” sau func ion3rii „naturale” a pàr(ii
razionale. Dat fiind insà cà aceastà „treime làuntricà” a1càtu-
ie§te o unitate din care nu poate fr desprins nici un element
in orice caz nn cit3 vreme suntem in acest trup —,
„lucrarea naturali a sufletului ra$ional”°* depinde in chip in-
disolubil de func ionarea ordonatà tocmai a acestor douà
puteri ira(ionale.

'• Grigorie din Nszisnz, Onz6o 5t, 29, cf. 2t, 6.

” KG' VI, 51 gr. citntul ultim: the 8, IS.
’• Cf. G. BUNGE, „«Nach dem Intellekt leben. Zum sog. «Intrllektunlismuss der
evegrianischen Spintue4itä J’, in Jimaudron — Der i ''’a‹:6 f /w-. isat c ‹:3@ f(&zs Gr uber
Qc. v. W. Hyssen), Kö ln, 1989, p. 95—t09 {trad. rom. loen I. le* jr in G. BUHGE, @s,p'ie
Pimöml 0 i f» d« wr, Ed. Deisis, Sibiu, 1997, p. 148—160].
•• m Ps 38, 6 6.
"• in Ps 44 4 (.
’• 3f t 3; fip Stck 16.
"• Or 3.

— 23
—
 „Bă rbatul ei nu se grijește de cei din casă , atunci câ nd
ză bovește undeva, că ci toți cei ce sunt la ea sunt im-
bră cați:
Mintea nu poate veni, nici nu poate ajunge la contem-
plația celor netrupești, dacă nu și-a pus mai inainte în
râ nduială cele dină untru. Că ci tulburarea «casnicilon›
[irascibilitatea și pofta] obişnuiesc să o întoarcă la cele
de unde a ieșit. Dacă insă a dobâ ndit nepă timirea,
atunci «va ză bov*› în contemplație și «nu se va mai in-
griji de cei din casă ». Că ci irascibilitate e «îmbră cată »
în blâ ndețe și srnerenie, iar pofta în cumințenie și in-
frâ nare”^°.
Ț elul nepă timirÎi nu este altul decfit restaurarea
funcționă - rii naturale, adică creaționale, a /«/omr sir
puteri ale su-
fletului. Nu e de mirare, așadar, că demonii pun totul in joc
tocmai pentru a împiedica aceasta.

„Scopul demonilor e ajutat foarte mult de mâ nia noas-

tră ațfițată impotriva firii, fă câ ndu-se de mare folos
orică nii vicleșug al lor. De aceea, toți zoresc să o intă-
rfite zi și noapte. Câ nd o vă d însă legată de blâ ndețe,
atunci caută pricini îndreptă țite s-o dezlege indată , ca,
fă câ ndu-se foarte aprinsă , să o folosească pentru gâ n-
durile lor animalice 3 . De aceea, nu trebuie să o întă -
rfită m nici pentru lucruri drepte, nici pentru nedrepte,
ca să nu dă m chiar noi sabie primejdioas ă în mâ na
vră jmașului, ceea ce știu că fac multi și mai mult decit
trebuie, aprinzâ ndu-se pentru motive neinsernnate”^.

Desigur, demonii incearcă să ne seducă spre road patimi-

le, însă par să aibă o relatie specială cu patimile irascibilită ții.
De ce anume? Spre această intrebare ne vom îndrepta acum.

•• i» i°toa 31, 21 (G. 377).

•° lrsscibilitatna e „câinele dc pezi” nl sufletului (cf. f c S, 14, JA 9, t0), cc uneori
rus* trebuie legat bine in lenpin.
•• f f 4.
 II
Patima demoniloz

Dacă Evagrie ar fi fost intrebat care patimă ar fi după

părerea lui cea mai rea dintre toate, care anume din ele are
după el cele mai ample consecințe pentru viata duhovniceas-
că, ar fi răspuns bară ezitare: mânia. Și aceasta dintr-uri motiv
simplu:
„Nici uri alt rău nu-1 face pe orn atât de mult demon
ca mânia”'.
Desigur, leac patimile au in cele din urmă origine demo-
urcă. Ultimele două din lista celor opt „gânduri generice”° ale
răutății: slava deșartă și mândria, îndeosebi, sunt nu numai
patimile cele mai urâte pentru sensibilitatea noasuă, dar au și
uri pronunțat caracter „demonic”, intrucât de slava deșartă e
strâns legată mândria, „intâia odraslă a diavolului”3 .
Mai mult încă, „mândria e răul de căpetenie, care l-a prăvălit
pe pământ pe «Lucifer Șnsuși], steaua dimineții»^”°. De aceea
rriândria omenească, ca și tovarășa ei, slava deșartă, e o
patimă îndeosebi a celor desăvirșij¡i, care-și inchipuie că au
atins culrnile vieții duhovnicești prin puterile proprii. Ca atare,
ea

' @ S6, 4 gr.

° Prcf. mai sus cap. 111.
se ivește mai cu seamă spre sParșitul urcușului duhovriicesc,
pentru ca atunci să provoace insă că derea cea mai adincă ,
mergâ nd pâ nă la nebunie. Fapt interesant, acesteia îi urmea-
ză adeseori, din nou, lîiria°, ceea ce evidențiază incă o dată
caracterul lor „demoriic” comun. Intruc3t este o pervertire a
uneia din puterile noastre naturale', mfinia îl pâ ndește insă
pe om pe toate treptele vietii duhovnicești. Dar ce o face
acum atfit de explicit „demonică "?

„Demonul e o fire rațională , care pentru mulțimea

irascibilită ții a că zut din slujirea lui Dumnezeu”°

Prin urmare, Evagrie este doar consecvent cu sine insuși

atunci câ nd precizează lacoriic: „Cine stă pânește peste mfi-
nie, acela stă pâ nește peste demoni’ . Defiriiția de mai sus se
explică in felul urmă tor: in orice ființă rațională — iriger, om
sau demon există o insușire „dominantă ” care ii determi-
nă intreaga aşadarr. La demoni, aceasta este tocmai „iras-
cibilitatea” (thymos), lucru pe care Evagrie il preia din SPanta
Scriptură constant ințeleasă de el intr-uri „sens inteligibil și
duhovnicesc”'°:

„Dumnezeule, . . . izbă vitorul meu de vră jmașii mei cei

În cei în care stă pânește mânia, în aceştia stă pănește

și furia. Dacă însă «vră jmașii noștri» sunt «furioși»,
atunci sunt și mâ nioși. Că ci se spune: «Mâ nia lor se
aseamă nă șarpelui»'' și: «cfind s-a aprins mâ nia lor im-
potriva noastră »Î2” Î3

^ Pr )4.
° KG II I, S!?.
* KG III, 34.
* M c î 4.
„Vrăjmașii” sunt firește demonii, „în care stăpfinește partea
irascibilă”*^. Această răutate nu le este nicidecum proprie
demonilor prin fire ÎS$ altfel Dumnezeu Însuși ar fi autorul
răului. Ea este mai degrabă urmarea unei „rele hotăriri a
voinței” lor, care a lucrat in existenta lor acea „schimbare” în
urma că reia au devenit „puteri potrivriice”'°. În ințelegerea
lui Evagrie, minia — ca și oricare altă patimă — nu e nici-
decum „naturală”, ci, dimpotrivă, „antinaturală”, potrivnică
cu alte cuvinte firii noastre create!
Răutatea unei „ființe inzestrate cu rațiune”, respectiv a
omului, nu se întemeiază așadar pe „ființa” (m*a) sa, ci în
permanentă pe o „deprindere” (Stii) a ei, iar aceasta este o
calitate Qoio/z ) pe care o putem dobândi sau pierdel 7 Iy _
cfit in „mâ nia potrivnică firii”' este vorba, așa cum spu-
neam, despre uri abu] H unei puteri sufletești în sine bună '°,
urmează de aici că și prin rîo/a sa era omul poate deveni de-
mon fie după moarte2°, fie încă in timpul vieții.
„Când ne formăm in sânul mamei, viețuim viața plan-
telor; când ne naștem, viețuim viața animalelor, iar
când ann ajuns adulți, viețuim fie viața ingerilor, fie
viața demonilor. Pricina priinei vieți e natura însu0eți-
tă, a celei de-a doua sunt simj¡urile, iar a celei de-a treia
faptul că putem primi atât vimitea, cât și răutatea”2Î
Într-o luare de pozitie frontal antidualistă , Evagrie precizea-
ză însă din nou explicit faptul că de la creație purtă m in noi
„semințele vim@i”, nicidecum pe cele ale ră ul 22, Acestea
din urmă se ivesc, așa cum s-a spus mai sus, dintr-o „rea ho-
tă rfire a voinței”. Dumnezeu singur este bun în chip ființial

'* is Pr»v S, 9 (G. 60), cf. r‹S 1,

68. '• KG V, 47.
'• fi9 10, 15 zg.; cf. ix Pmy ( 17 (G. 23).
'° i» P 70, 4 §.
*^ Pr 24.
'• Cf. R‹S lII, 69.
•* Cf. xc V, 11; i. P 1, 5.

— 27
—
și nu poate primi vreo opoziție ; orice natură rațională însă
„poate primi opozi e”2^, întrucfit ea își primeşte nu numai
ființa, dar și bună tatea. Receptivitatea ei inseamnă insă
schimbabilitate2S$ înseamnă putința de a ne imbună tă ți sau
inră ută ți „starea” proprie, de a deveni, pe baza patit noas-
tre in timpul vieții, „îngeri” sau „demoni”.
„Nu socoti că demonul e altceva decfit uri om plin de
mfinie, dar care scapă simțurilor!” 2°

Fiindcă și demonii au uri ttup, chiar dacă compoziția acestuia

are altă natură decfit trupurile noastre, drept pentru care ei
nu cad sub percepția noastră sensibilă . Ceea ce unor oameni
li se arată drept demoni nu e altceva decfit o imagine amă gi-
toare, uri ttup stră in luat in chip iluzoriu2'.

„Dacă se infrâ nează cineva de la mâ ncă ri și bă uturi,

dar prin gâ ndurile rele intă rfită mâ nia, acela se asea-
mă nă cu o corabie care plutește pe mare avind drept
câ rmaci pe demon”2 .

Această intuiție e ușor de urmă rit. După cele spuse a devenit

limpede faptul că omul care se lasă dominat de patima
demoriică a mâ niei devine prin comportarea sa el însuși
uri „demon”. Ca intotdeauna, Evagrie invocă și aici SPanta
Scriptură :
„Despre mine câ ntau cei ce beau vin:
Acest «vir» este «mâ nia draci1onN9’•30,

• CC I, 64.
^ Gp t0, t 5.

•• M ‹ l4.
°• Cf. ftr 20, 16.
 Mânia este de aceea acel „vin al dracilor”°', de la care
adevăratul „nazireu”, monahul, se abține cu totul°2, așa curu
arată Nouă 6, 3.
„Vinul este uri lucru neînfrânat, iar beția e obraznică:
Dacă «mânia dracilor e vinul long°, iar «vinul e uri lu-
cru neinfrânab›, urmează atunci că și mânia e uri lucru
neinfrfinat și care ii face pe oameni neînfrânați, iar fu-
ria e «obraznică». Această beție are loc prin fierberea
irascibilității. Dacă potrivit legii nazireii se infrânează
de la vin, urmează atunci că nazireilor li se dă drept
lege și să fie in afara oricărei minti”°*

Este, desigur, uri lucru universal cunoscut că „mânia fier-

be” și cei mânioși „fierb de mânie”. Dar foarte puțini se gân-
desc la faptul că acest „vin al dracilor” ii poate face nu numai
beți, dar chiar „șe rpi” ' și demoni. De aceea, expresia „furie
3

animalică" se apropie deja, chiar dacă in mod inconștient, de

realitate.
„Mânia lor se aseamănă șarpelui:
dacă mânia biruie, atunci sufletul se face fiară’ ,

cu alte cuvinte devine demon, intrucfit „fiara sălbatică”

(the:uau) e simbolul biblic pentni demon, a cărui trăsătură
„dominantă”°' este tocmai mânia sălbatică, animalică și prin
aceasta irațională.
„Să nu dai fiarelor sufletul care Te mămirisește pe
Tine:
Dacă demonii sunt numiți «fiare», iar în fiarele sălbati-
ce stăpânește mânia, atunci și în demoni stăpânește

— 29
 mânia. Și la lov se spune: «Ziarele câmpului vor fi în
pace cu tine›0°”°
Dacă scopul viepi duhovnicești este de a-1 inălța pe om la
o „stare aproape ingereasc㔕0, ba chiar de a-1 face „deopo-
trivă cu îngerii”^*, atunci mânia il coboară sub starea sa natu-
rală, il „face f›ară” (apoiherioi) și il face „demon”. . .

Explicația alegorică a Scripturii, căreia Evagrie îi datorea-

ză intuițiile sale cu privire la ființa demoriilor și la prefacerea
omului in demon, nu mai este poate nemijlocit accesibilă
cititorului modern. Într-o epistolă insă, Evagrie face trimitere
la uri context care ne vorbeşte chiar și astăzi. El Îl indeamnă
acolo pe uri anume Aidesios „să-și lege mânia sa, pentru că
această este o ‹dudă», care-și predă mintea demoriilor”*2.
Este vorba aici de luda Iscarioteanul, unul dintre cei doi-
sprezece Apostoli^° aleși de Hristos Însuși"^, pe care, intr-o
clipă dramatică și privind spre trădarea sa de mai târziu,
Domnul l-a numit „diavol”^°!
Această trădare a lui luda e o întâmplare misterioasă care
i-a emoționat profund pe primii creștinii, și ne neliniștește
încă și pe noi astăzi. Evagrie explică in acest pasaj faptul că
luda 1-a predat pe Domnul său dușmanilor de moarte fiu
wâoiz. Cum a ajuns aici2 Dar mai intri să vedem ce spun
Evangheliile despre luda.

luda Iscarioteanul aparținea, in calitate de „unul din cei

doisprezece”, acelui mic grup de ucenici foarte apropiați de

•" is P 118, 171 o8.

•* Mt W, l4.
Iisus. Celor doisprezece Domnul le-a încredintat multe lu-
cruri din cele pe care celorlalți, „din afară”, le expunea doar
in pilde^6. Ei l-au insoțit in tot timpul activității sale publice,
ai cărei martori privilegiați au devenit prin aceasta. luda a
părăsit acest grup din imbold propriu abia cu puțin înainte de
moartea lui Iisus, pe care a provocat-o el insuși, întrucit și-a
trădat și vândut pe Invățătorul preo lor și căr turarilor'7.
În acest context, în Evanghelia după Luca apare uri cu-
vânt care aruncă o lumină deosebită asupra motivațiilor
obscure ale acestei trădări. „Și a intrat Satana în luda. ..”4^
Iar in Evanghelia după loan se spune: „diavolul i-a aruncat
in inimă lui luda [gândul] ca să-L vândă”4° pe Domnul. Ceva
mai târziu, în timpul Cinei cele de Taină, se spune din nou,
că Satana a „intrat” în luda, și anume atunci când a luat bu-
cățica din mâna DomnuluiS°.
Evangheliștii Luca și loan sunt așadar de părere că cel
care a tras cu adevărat sforile trădării a fost „Satana”, „dia-
volul”, care este „ucigaș de oameni dintru inceput”, pe care
de aceea Iisus il înfierează drept adevăratul „părinte” al iude-
ilor, care voiau să-L omoare '. Cum anume s-a ajuns insă ca
Satana să găsească tocmai in luda unealta de care avea ne-
voie pentru a-l ucide și pe „cel de-a1 doilea Adam”? Ce se
întâmplă, în genere, atunci când uri om devine diavol? Între-
barea trebuie pusă, fiindcă luda nu este singurul pe care
Hristos l-a desemnat drept diavol. Într-uri moment nu mai
puțin dramatic, El il numeşte „Satană” chiar și pe Petru, unul
dintre cei trei ucenici cei mai apropia țiS2ț
Cazul lui Petru este uri indiciu important în ințelegerea
acestor întâmplări neobișnuite. Cfind Iisus vorbeşte pentru
prima dată deschis despre putina care-L aşteaptă, Petru în-

^*M*4,tî.
^°J\J'/2b,14 g.pt.

•• 1 13, A
•° fs 13, 27.

— 31
—
cearcă, cu cele mai bune intenpi, se pare, să-L rețină de la
aceasta. Hristos insă î1 trimite înapoia Sa și îl numeşte „Sata-
nă”, deoarece „cugetă nu cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale
oamenilor"S3! Tocmai acest context este presupus și de loan.
Când, într-o faimoasă cuvântare, Iisus face aluzie la moartea
violentă care-L aşteaptă, mulți ucenici sunt șocați și-L pără-
sesc. Petru însă Il mămirisește atunci in numele celor doi-
sprezece drept „SUantul lui Dumnezeu”. Hristos 1e spune
insă că „unul dintre voi” — luda, care nu-L părăsise incă,
dar își pierduse deja această credință — „este diavol”^
Nu numai pentru Petru și luda, ci și pentru toți uceniciiSS$
piatra de poticneală este, așadar, patima lui Hristos, wmn. Ei
vedeau în Hristos intâi de toate uri Mesia lumesc, pur
„uman”, uri eliberator politic al lui Israel, și legau de această
„credință” nădejdi extrem de egoiste; acest lucru 1-au făcut
nu numai luda, despre a cărui ivbirr & a gina auzimS^, sau
Petru, ci, de exemplu, și cei doi fii ai lui ZevedeiS*. Atare
nădejdi politice ne par „omenești” și, de aceea, iertabile,
Hristos însă le numeşte „satanice”, „drăcești”, fiindcă sunt
petriunii:e lui Dumnepu! Așa cum Apostolul lacob vorbeşte
și el despre o „înțelepciune pămăntească, trupească, demo-
urcă”° — toate pe unul și acelaşi plan.

Să ne intoarcem acum din nou la Evagrie. Faptul că într-

uri moment decisiv, in care e vorba despre ființa misiunii
Sale, Hristos Însuși ii numeşte atit pe Petru, cât și pe luda
Iscarioteanul, „satani”, respectiv „diavoli”, intrucât aceştia
răstălmăcesc cu totul misiunea Sa, ba chiar incearcă să-L
abată de la calea Sa, ne duce la motivul ascuns al trădării lui

•• Mt 16. 23 par.

•• Lr 8, 23; 24, 21!

•• Mt 2b, 1 5 pur, lv 12, 6.
•" 3fz 20, 20 g.
luda. Acea inaltà fãpturfi ingereascá, care odinioarã ocupa un
loc demn de invidiat intre „pomü raiului”S°, a aJuns sà cadà,
„çi-a pierdut erednicia ingereascà çi s-a fàcut d1avol”6 ,
fiind- cã s-a predat patimii tnifiei (h ertphania) çi a spus: „A
Reza-voi tronul meu mai presus de stele, çi voi fi asemenea Celui
Preainalt!”°1 In loc de a-çi recunoaçte intr-o „mãmirisire pli-
nà de mui umire adusà lui Dumnezeu” çi o „adevâratã cu-
noçtinJâ a firii sale” i:reaturalitaHa ’i a admite smerit, intr-o
„recunoaçtere vigtiroasà a slãbiciunii sale”^2, câ sfinJenia sa e
un bun „dobândit”6°, nu o posesiune .proprie, aceastã càpe-
tenie a ingerilor s-a inàl{at nu numai mai presus de „stele”,
ci, in chip grotesc, chiar çi deasupra Creatorului ei. lar cel
care a vrut „sà fie asemenea Celui Preainalt”, il va conduce çi
pe om, menit sã fie çi el „asemenea lui Dumnezeu”°', sâ vrea
sâ devinà cu de la sine putere „ca Dumnezeu”6 !
Acea fiin[à, care a fàcut, açadar, „inceputul miçcâr ii” 6 6$
care a fàcut ca „pecetea asernànàrii çi cununa frumuse$ii”6*
sâ fie azvfirlite din cer pe pàmânW°, iii dezvàluie acum mobi-
A/ real al „relei hotàrâri a voii sale”. Cãci acum „se aprinde
cu mare mânie”6°, iar simbolul ei este „coada balaurului”.
Ura sa se indreaptà mai inter asupra celui de-al „doilea”
Adam' 0, Care a venit sã ridice din uou „chipul cãzut ”7' çi sã-l
conducã la menirea sa origínarã, „asemànarea cu Dumne-
zeu”' 2. De indată ce Acesta Se arată, el se inghesuie ca pe
Cel care a spus despre Sine Însuși că este „blând și srnerit cu

•' Is t4, 12 sq., cf. m Por 2, l7 (G. 23).

•! UJ/ Suppl. ed. ). Muyldennans, Lr Mus?»n $4 (t941), p. 5.
•• fip/d 10, 17 iq.

•• 12, IL
"" Cf. i Ce 15, 45.
*' (in S0.

— 33
inima”'° să -L facă, mai intâ i in propria Sa Persoană *", apoi
prin cei mai apropriați ucenici ai Să i, să-și tră deze adevă rata
misiune și să-și ridice cu de la sine putere Îrfipă ră ția Sa ix
această lume.
Mă rita și „pizma”' că peteniei că zute a ingerilor se în-
dreaptă apoi împotriva tuturor acelora pe care Mesia „Cel
blâ nd și smerit cu inima” îi va izbă vi prin deșertarea Sa de
Sine desă vfirșită pâ nă la moartea pe cnice76, Prima sa
victimă a gă sit-o în luda. De ce anume?

Ann vă zut deja că intre mâ ndrie și mâ nie există o legă tură

secretă . O astfel de legă tură există și între mândrie și finuiz,
patima că reia, potrivit mă miriei evangheliștilor, i se dedase
luda. Uri indiciu al acestei legă turi, Evagrie il gă seşte în însă și
istoria i›pitirilor lui Iisus.
„Nimeni nu scapă de mâ ndrie, intiia odraslă a diavo-
lului, dacă nu a smuls «ră dă cina tuturor relelor, lă-
comia»7', intrucit după înțeleptul Solomon «să ră cia il
face pe om smerib›* ”*°.
Lă comia face parte din cele trei ispite, prin care diavolul a
incercat în pustie să -L facă pe Iisus să cadă in pă cat. Cine se
lasă copleșit de ele — sau de una dintre ele — le va primi și
pe cele1a1te^! Acest lucru îl explică și cazul lui luda Iscario-
teanul.
„Diavolul să stea de-a dreapta lui:
Satan stă de-a dreapta celor a căror fapte «drepte» le
retează . La Zaharia se spune: «Ș i Domnul mi L-a ară-
tat pe Iisus, marele preot, stâ nd inaintea feței ingerului

'* Mz 4, 1 g., cf. 3f ‹ 1.

-34-
 Domnului, și diavolul stă tea de-a dreapta Lui», nu insă
in genere, ci «pentru a-i sta impotrivă »^'. Lui luda însă
nu-i «stă împotrivă »” 2,
fiindcă luda „nu avea miini neîntinate, nici inima sa nu era
curată . Că ci era hoț și fura din cele puse de-o parte”°°. „Via-
ța”, Hristos ^, pe care o purta și el în sine, și „bogă ția inteli-
gibilă și bunurile duhovr6cești” care i-au fost date șig lui, nu i-
au folosit cu nimic, „că ci pentru câ știg a vândut pe Ințelep-
ciunea și Adevă rul lui Dumnezeu”°S. El a fă cut aceasta nu
numai de dragul celor treizeci de argînți, ci îndemnat de mfi-
ura și mâ ndria diavolului, căruia i-1 predase lă comia, „maica
închină rii la idoli” .

Chiar dacă din motive deosebite, atit Petru, câ t și luda

Iscarioteanul s-au revoltat la ideea unui Aftâ a pătimitor. Gitn-
dul că Iisus nu va fii regele politic nă dă jduit al lui Israel și că
va sUarși pe cruce, acuza puternic „iubirea lor de sine” Q3i-
julia), in care Evagrie vede ră dă cina ascunsă a tuturor pati-
mi1o&', deci și a mâ niei și a mâ ndriei, strâ ns legate între ele,
după el . Intrucâ t această p3iAnfin este „prietenă ” numai „ei
înșiji”, Evagrie o numeşte potrivit „uritoare a toate” °.
In acest punct insă , că ile celor doi Apostoli se despart. În
ciuda unor oscilații periculoase, Petru ră mâ ne fidel Domnu-
lui să u, în timp ce luda Il predă dușmanilor Să i de moarte.
Caracteristice pentru cei mândrii sunt, pe de o parte, o o«/o-
traham wwâ r0, care ii face să tă gă duiască ajutorul lui Dum-
nezeu și să -și atribuie lor înșiși cele realizate, iar pe de altă

^' Zo 3, t.
°' i• P î08, 6 y.

•° f•/3, S, cf. fi9 27, S; Pr Pro/41.

< 5h 53.
° Pr t4.
^ T1 48.

— 35 —
parte, fi@re/o/ fată de ceilalti, care nu sunt in stare să
evalue- ze cum se cuvine mă reția lor°0 Motorul secret al
acestui dis- preț e din nou mitriia.
Se poate vedea de aceea cu ușurință că omul mâ ndru iși
poate transpune visurile de atotputernicie și asupra altora,
fă câ ndu-se „profetul” lor și nă dă jduind să ajungă mare in
anturajul lor. Să ne gâ ndim doar la „locurile de-a dreapta și
de-a stânga” cerute lui Iisus de că tre doi dintre Apostolii Să i.
Dacă aceste speranțe departe sunt dezam te — iar Iisus,
Mesia Pă timitor, le-a oferit ucenicilor Săi această dezamă gire
—, atunci se instalează mâ nia°', iar iubirea de sine lezată se
preface in ură la adresa celui ce s-a dovedit a fi o „deziluzie”,
și care acum trebuie să piară . Faptul că luda iși vinde literal-
merite Învă ță torul arată că el era incă de mai dinainte sclavul
uneia dintre patimile cele mai josnice și grele dc consecințe:
lă comia (f›3ifi n$. Aceasta nu este simpla meschinărie, ci
literalmente „iubire de arginți”, de bani. De ce iubeşte laco-
mul banul? În cele din urmă , acesta fii slujește numai ca oyAr
i“n v‹d‹m vrei ii:op, și anume ca mijloc pentru a-și realiza
poftele sale ambițioase și trufașe. Puterea are nevoie de bani,
și banul năzuiește după putere, care îl fac pe om sclav celor-
lalte patimi la care Hristos, Care S-a fă cut să rac de bună -
voie°2, a renuntat in chip conştient atunci câ nd diavolul I le-a
oferit ispitindu-L in pustie.
Dar cel ce este „ucigaşi de oameni dintru inceput”° nu 3

și-a încheiat opera o dată cu nimicirea lui Hristos. Atunci

cind vede deznodă mâ ritul întregii afaceri, luda nu varsă la-
crimi amare de pocă in(ă ca Petru — care, la râ ndul lui, își
tă gă duise și el vinovat Invă ță torul, dar prin pocă ință a ajuns
la conștiința faptei sa1e°• , ci încearcă, fidel autoevaluă rii
sale de sine excesive, să repare prî pnpNr poftn cele să virșite

*‘- Pr 14.

-3G-
de el° . Atunci cfind lucru se dovedeşte cu neputință, el iși ia
viața°^. Fiindcă după minte, ca o consecință a mândriei
dezamăgite, se instalează io/Nzfazra și C›pcarra, iar in final
nebunia și vedeniile demonice°7. Deoarece, după ce și-a în-
cheiat opera, Satan poate lăsa măștile să cadă.
Astfel se desăvfirșește in chip neobişnuit paralela dintre
seducător și sedus. Așa cum înalta căpetenie a îngerilor și-a
pierdut locul de vază între „pomii raiului” din mândrie, tot
așa și luda își pierde prin mândrie locul ales între cei doi-
sprezece Apostoli° .

Păcatele irascibilității deviate sunt așadar uri lucru cu ade-

vărat infricoș ător. „Cine s-a făcut robul acestei patimi e cu
desăvirșire străin de viața monahală” și nu are nimic comun
cu „căile Domnului”°°. . . Pretinsa sa „viață duhovnicească”,
adică rugăciunea sa, nu e decât o maimuțăreală a rugăciunii
reale, și de aceea nu reușește decfit să provoace mânia lui
Dumnezeu impotriva neobrăzatului care o face' 0. . . Cine
se roagă intr-o astfel de stare e nebun. Se aseamănă unui
om care poate vedea cu agerime, dar care iși scoate singur
ochii' 01 Într-adevăr, curu s-ar putea ruga uri astfel de
„demon”?
Merită, de aceea, să cercetăm mai indeaproape această
patimă mult prea adeseori igriorată, fiindcă mult prea ușor
subapreciată.

— 37 —
 iii
Mânia in catalogul celor
opt gânduri ale răutății

În opoziție explicită față de dualismul maniheic, și care

era in chip vădit răspândit in mediul său, Evagrie mămirisea
— ca și ceilalp Părinți din epoca sa — §rîoN/aRa ocHA că
absolută a binelui.
„A fost uri timp în care ră ul nu a existat, și va fi uri
timp in care el nu va mai fi. Nu a fost însă uri timp in
care vimitea să nu fi existat și nu va fi uri timp in care
ea să nu mai fie. . .”'
Pentru că din punct de vedere ontologic, adică in ce pri-
veşte consistența ființei sale, râul (fata) e senindal. El apare
prin pervertirea unei ființă ri in sine bune, și dă inuie atfita
timp cit durează această pervertire. Desigur, in comparație
cu esența spirituală a omului (intelectul sau mintea), cele
do- uă puteri iraționale ale su0etului (irascibilitatea și
concupis- cența) sunt secundare, dat fiind că sunt legate de
„carne și singe” — de trupul material trecă tor —, care
pentru Evagrie sunt, la râ ndul lor, secundare din punct de
vedere ontologic . Ră mâ ne insă nu mai puțin adevă rat
3

faptul că ele sunt voite de Dumnezeu Creatorul și, prin

urmare, sunt bune. Numai
aâoy/ lor este rău, și din acest abuz se ivește ceea ce numim
„patimi”: pathos — pasivitate, suferință.
„Dacă toată răutatea e născută de minte prin irascibi-
litate și prin poftă, și de aceste puteri ne putem folosi
fie bine, fie rău, e vădit, deci, că relele ajung la noi prin
intrebuințarea acestor puteri impotriva firii. Dacă e
așa, nu există nimic creat de Dumnezeu care să fie
rău”^.
Acelaşi fapt e valabil și despre AwrîA acestei creații, pre-
cum și despre „asemănările” (homoiomata) lor in mintea
noas- tră, cu alte cuvinte despre „reprezentările mentale” sau
in- țelesurile (cereale) pe care acestea le lasă în minte ca niște

„Domnul dezleagă pe cei fececați:

Nici lucrurile nici ințelesurile lor [ca atare] nu incătu-
șează mintea, ci înțelesurile pătimașe ale lucrurilor.
Fiindcă Domnul a făcut și aurul și El a făcut și femeia,
și nimic din cele făcute de Dumnezeu nu se impotri-
vesc mântuirii omului. Mai degrabă desfrănarea și 1ă-
comia sunt cele ce înlănțuie mintea, întrucât silesc în-
țelesurile lor să zăbovească in inimă. Fiindcă lucrurile
țin legată mintea prin ințelesurile pătimașe, așa cum
apa ține legat pe cel insetat prin sete și pâinea pe cel
Oămând prin foame. Din această pricină Doctorul su-
fletelor nici nu nimicește lucrurile, căci El este Făcăto-
rul lor, nici nu silește mintea să nu le cunoască, căci ea
a fost creată ca să le cunoască. Ci, nimicind prin invă-
țătura duhovnicească și porunci patimile, care sunt alt-
ceva decât ințelesurile și lucrurile de la care iși trag
obfirșia, slobozește mintea din lanțurile care o leagă.
Aceasta înseamnă cuvintele psalmului: «Domnul dez-
leagă pe cei ferecaJ;i »”G.

5M r 24 r 1.
* P t45, 8 §.

— 40 —
 Aceste „gânduri” intipărite în chip pătimaș Evagrie le-a
studiat, analizat și a incercat să le ordoneze intreaga sa viață,
pentru a-și ușura lui insuși și cititorilor săi atât de, importan-
tul discernământ sau „deosebire a duhurilor”*. In cele din
urmă, el ne înfățișează o listă de așa-numite gânduri „generi-
ce”, care, la rândul lor, își au rădăcina ultimă în „philautia” ,
,jubirea de sine”.
„Opt sunt gândurile cele mai generale, in care se cu-
prinde orice gând. Cel dintâi este cel al lăcomiei punte-
celui, după el vine cel al desfrânării; al treilea e cel al
iubirii de arginți, a1 patrulea cel al intristării, a1 cincilea
al mâniei, al șaselea al lăncezelii, al șaptelea al slavei
departe, iar al optulea cel al trufiei. Ca toate acestea să
tulbure sau nu sufletul nostru, nu atâmă de noi, dar ca
ele să dăinuie sau nu, ori să ațfițe sau nu patimile,
aceasta atirnă de noi’°.
La aceste opt gànduri generale se pot reduce a adar toate
celelalte gànduri ca manifestàri multiple ale unuia din aceste
tipuri fondamentale. Ìn cazul irascibilità{ii, acestea sunt invi-
dia §i criticis mu1'0, suspiciunea'', ura i {inerea de minte a
ràului, bàrfa di caloinnial °, §i celelalte asemenea lor. Devi
Evagrie nu pare sa fi operat el insu§i o atribuire sistematici a
aces‘tor opt gónduri generale celor trei puteri ale sufletului,
modul in care poate fi gàndit acest lucru se poate deduce cu
u§urin(à. Làcomia póntecului, desfrónarea i zgàrcenia sunt in
chip vàdit „patimi ale trupului”' 3 , care se ivesc din nevoile
deviate in exces ale acestuia. Ele pot fi deci atribuite poftei
sau concupiscen(ei. Intristarea, minta çi lâ ncezeala sunt

' Sh 53.

'* Cf. Pr 35.

— 4t —
„patimi ale sufletului”'4 Adeseori — dar desigur nu intr-uri
mod exclusiv — ele iși au cauzele in sfera relațiilor inter-
umane. Vom vedea mai incolo felul în care cele opt gânduri
trec unele în altele, generându-se unele din altele. Cele trei
patimi menționate se pot incadra ca devieri ale irascibilită ții.
Dar exemplul faimoasei lâncezeli sau plictiseli (nArfio) arată
limpede de ce anume Evagrie nu a operat el insuși o astfel de
atribuire sistematică , și prin aceasta simplificatoare. Lfince-
zeala se ivește din imboldul fiwodav al poftei și irascibilită -
ții' S. Cele două patimi de pe urmă — slava deșartă și mâ n-
dria — pot fi atribuite pă rții raționale a sufletului. E de adă -
ugat insă faptul că , potrivit lui Evagrie, primele șase „gâ nduri
ale ră ută ții” le avem in comun cu animalele, întrucfit cad in
partea irațională a sufletului, in timp ce ultimele două sunt
patimi tipic umane, fiindcă obişnuiesc să survină numai în
„firile raționale”' 6. De aceea sunt și patimile sau viciile tipice
celor desă vfirșițil *.

timid «:ipm« intre aceste opt gâ nduri generice sunt ex-

trem de diverse și, de aceea, prezentarea lor exhaustivă e
dificilă . De altfel, Evagrie nu incearcă nică ieri acest lucru. El
stabilește anumite principii după care ne putem orienta.
Acest lucru e enunțat programatic in primul capitol al trata-
tului „Despre gâ nduri”:
„Dintre demonii care se împotrivesc lucră rii noastre,
cei dintii care se ridică la luptă sunt cei incredințați cu
poftele lă comiei pântecelui, cei ce ne furișează in suflet
iubirea de argint și cei ce ne momesc cu slava de la
oameni. Toți ceilalti vin după aceştia să ia in primire
pe cei ră niți de ei.

'• ix P 118, 28 iy; 139, 3 a.

" f*21.
" Cf. Pr 13.

-42-
 Căci este cu neputință să cadă cineva in mâinile
duhului desfrânării, dacă n-a fost doborât întâi de 1ă-
comia pântecelui. Precum nu poate tulbura mânia pe
cel ce nu luptă pentru mâncări sau bani sau slavă. Și
este cu neputință să scape de demonul intristării cel ce
nu s-a lepădat de toate acestea. Nici de mândrie, cea
dintii odraslă a diavolului, nu va scăpa cineva, dacfi n-a
smuls din sine «iubirea de argint, rădăcina tuturor
răutățilon›'°, dacă, după înțeleptul Solomori, «sărăcia
smerește pe om»'°.
Scurt vorbind, este cu neputință să cadă omul in
puterea vreunui demon, dacă n-a fost rănit de acele
căpetenii ale lor. De aceea, și diavolul aceste trei gân-
duri le-a infățișat Mfintuitorului: intâi indemnitndu-L
să facă pietrele primi, al doilea făgăduindu-I lumea
toată dacă i se va închina, și al treilea spunitndu-I că va
fi acoperit cu slavă dacă-1 va asculta, întrucât nu va
păți nimic dintr-o așa de mare cădere20
Dar Domnul, dovedindu-Se mai presus de acestea, i-
a poruncit diavolului să meargă înapoia Lui. Prin
aceasta ne-a invățat că nu este cu putință să alunge ci-
neva de la sine pe diavol, dacă n-a disprețuit aceste trei
gitnduri”21
Din modul in care Hristos a inchis gura ispititorului, cu
alte cuvinte din modul in care la fiecare ispită a acestuia a
replicat cu uri cuvânt din Sfianta Scriptură, Evagrie deduce de
altfel metoda „contrazicerii” (anlirrhetiAos) ca tehnică pentru
combaterea gândurilor ispititoare22,
Din cele spuse rezultă interesanta observație „că demonii
nu ne ispitesc toti deodată”, întrucfit, in ciuda agerimii sale,
mintea noastră nu este in stare „să primească in acelaşi timp

" P=•l0,4.
!°” hf/ 4, t—t0.

— 43 -
gâ ndurile a două lucruri”. Ea își fixează atentia de fiecare
dată numai asupra acei obiect, care de altfel e in permanentă
de natură sensibilă . Așadar, nu vom că dea niciodată deodată
în gâ ndul necurat al lă comiei și în cel al tinerii de minte a
ră ului, intrucfit mintea noastră nu e în stare să primească in
acelaşi timp reprezentarea mentală (noema) a aurului și fața
celui ce ne enervează .
Regula generală e aceea că „gâ ndurile”, respectiv demo-
2
nii ^ care se servesc de ele, iși cred unele altora. Cunoașterea
acestei succesiurii este o știință , ale că rei „temeiuri” rii le poate
invăța, pe lâ ngă observația proprie 2S$ st ai Hristos°^. Să
privim cfit mai indeaproape aceste „temeiuri” (A /), așa cum
le-a expus Evagrie.

„Furia” (o ge) este o lucrare pervertită , deviată sau indru-

mată pe că i greşite, a puterii raționale „irascibile” (i3yoiAos) a
sufletului numită ea însă și simplu „aprindere” sau „irascibi-
litate” (thymos). Mă rita și fiiria au deopotrivă cauze și, respec-
tiv, consecințe primare și secund0are. ra c primarâ poate fi,
de exemplu, o nedreptate că reia îi suntem supuși, o ofensă
adevă rată sau închipuită 2', o defă imare nedreaptă 2°, o mus-
trare neîntemeiată 2°, sau chiar persecupi 3 0 i lovituri3 '. N
e-
dreptă țile suferite generează mfinie și furie, și acestea cer ră-]-
bvnare. Dacă dorinta de ră zbunare nu e satisfă cută , in suflet se
instalează mihnirea, intristarea, sentimentul de frustrare3 °.
Mâ nia ațfițată își împinge insă victima și spref e, care, la râ ndul
lor, declanșează aceleaşi porriiri și în ceilalti: cum ar fi

M c 23 r1.

^ Cf. M c 8; Pr 5l.
'• Pr 50.
•" Pr 11.
*° V,4.1t.
z+ V,25.
• V,34.

—‘* Pr 10; O 9 S, l .

— 44 —
minciuna și mărturia mincinoas@33$ defăimările°• sau, pur
și simplu, bombănitul 3 , suspiciunea3 6$ uința de a
atribui
ceva ofensator celuilalt ', refuzul impăcării°° și altele
3

aseme- nea. Pe scurt, mânia ne împinge „să răsplătim răul cu

rău”3 °. Demonul insă nu are nevoie de argtimente subtile. E
ceea ce arată textul următor, pe care unii asceți se poate să-l
fi trăit ca pe uri monolog interior. El oferă in acelaşi timp uri
exem- plu de modul in care se aplică practic „metoda
antiretică” menționată mai sus.
„Gâ ndului furiei care nu ne lasă să ne împă că m cu
frații zugră vindu-ne înaintea ochilor pretexte cuvenite;
acestea sunt rușinea, frica și lauda, pentni ca unul care
a că zut deja in aceasta «să nu cadă din nou in aceste
că deri dintru inceput›. Acest lucni este uri semn al
meșteșugului viclean al demonului, care nu vrea să la-
se cugetul liber de Vinerea de minte a ră ului (spune-i]:
«Soarele să nu apună peste mâ nia voastră . Nici nu dați
loc diavolului»” .

O rau(â sex:undară a miniei, care se instalează ca o conse-

cință a unei alte patimi, este, așa cum ann văzut în capitolul
anterior, mâ ndria. Fiindcă visurile de atotputemicie ale celui
semeț se sfarfimă nu în ultimul rind lovindu-se de refuzul
celorlalți de a i se ală tura. Frustrarea naște atunci furia și Vi-
nerea de minte a ră ului, că rora, din motivele numite mai sus,
le urmează întristarea, și uneori încă și mai ră u: nebunia".

^^ V, 28.
** V, 4k 53. 6t.
•' V, 49, c‹tct: G/4, 2d.
^* fir 14.
-45-
 cauză secundară ră spâ ndită a mâ niei sunt de aceea în
general poftă „care dau materie irascibilită ții”^2. Ca, de pildă ,
nă zuința după posesiuni și bogăție4°, care poate genera ura
asupra celor ce ne stau in cale. Deși monahii tră iau în să ră cie
de bună voie, chiar dacă aceasta nu era întotdeauna supor-
tată bucuros, Evagrie aminteşte in mai multe râ nduri această
cauză *^.

Nu este insă neapă rat necesar să fim afectați noi inșine.

Imboldurile miniei se pot ivi și din gâ nduri așa-numite
„naturale” să dite adică in firea creată și, de aceea, in sine
bune —, ca de pildă din grija pentru cei ai noștri•°. Ba chiar
nu este nici mă car necesar ca aceste griJi să fie intemeiate.
Demonilor le este ușor iâ ne facă iă ‹:rrim că cei de aproape ai
noștri sunt în primejdie.
„Acesta (demonul din ei] plă smuiește chipurile pă rin-
ilor sau ale unor prieteni și tudenii, ocă rfiți de oameni
netrebnici, și prin aceasta mișcă mâ nia pustnicului și-l
indeamnă să zică sau să facă un ră u celor ce i s-au
ară tat în minte. La acestea monahul trebuie să fie cu
luare-aminte și îndată să smulgă mintea de la astfel de
chipuri, ca nu cumva, ză bovind pe lâ ngă ele, să se
pomenească , în vremea rugă ciunii, «tă ciune ce se
mistuie de foc» . În ispite de acestea cad mai ales cei
iuți la minte și cei ce ușor se prind la har(ă , care sunt
departe de rugă ciunea cea curată și de cunoștința
Mfintuitorului nostru Iisus H ristos”•7.

•* Or 21.

** M V, 15. 3G, fip 39, 4; Mn l6.

— 46
 O relatie specifică în cel mai înalt grad există intre irasci-
bilitate, activă aici în mod constant in legătură cu pofta sau
concupiscența, și patima lâncezelii sau plictiselii, faimoasa

„Lfincezeala este uri imbold simultan și indelung dă i-

nuitor al irascibilită ții și poftei, in care cea dintfii se in-
furie penttu ceea ce este, in timp ce a doua nă zuiește
după ceea ce nu este. . .”^

In ‹fbeĂa gândurile irascibilității și ale poftei se impletesc,

așadar, intr-uri fenomen „sui generis”, care face ca victima ei
să devină asemenea unei „fiare iraționale, tirită de poftă și
lovită de ur㔕°. Gândul aAtfiâ are o suprafață atfit de mare,
incit „in această zi nu-i mai urmează nici uri alt gând, întâi
fiindcă durează, apoi fiindcă cuprinde în sine aproape toate
gândurile”S°
Aceasta este explicația pentru faptul că gândurile aAtfiâ
se pot inanifesta in moduri aparent atât de contradictorii: in
cei leneși ca trândăvie, indiferență, ba chiar depresie, iar în
cei rivnitori și conștiincioși ca activism dezlănțuit și maxima-
lism ascetic. Dacă această patimă nu este vindecată printr-o
răbdare statornică și o viată disciplinată, unită cu ,lacrimi
înaintea lui Dumnezeu” și rugăciuni scurte și stăruitoare, ea
duce la oprirea cu desăvârșire a vieții duhovnicești, și uneori
chiar la sinucidere. Cine rezistă insă cu curaj ispitelor acestui
„demon a1 amiezii”, care „cuprinde intreg sufletul și ame-
nință să inăbușe mintea” ', acela iese din ele intărit lăuntric,
și pe neașteptate i se deschid experiențe duhovnicești de la
care credea că era pentru totdeauna exclus 2.
 IV
Definiția esenței
patimü mâniei

İn ințelegerea lui Evagrie, toate pańmile sau viciile se ivesc

dintr-o pervertire a funcțíonării bune ìn sine ale celor trei
puteri sau facultățí ale sufletului. Astfel, unei funcțíonări
„potrivit firii”, adică potrivit voinței creațíonale origînare a
lui Dumnezeu și prin aceasta primă, i se opune o funcționare
,jmpotriva firii” şi de aceea secundară:
„Sufletul rational lucrează potrivit firii atunci câ nd par-
tea sa poftitoare doreşte vimitea, partea irascibilă luptă
pentru ea, şi partea rațională se avântă spre contem-
plațía fà pturilor”'.
I rascibilitatea are aşadar prin fire o natură rã]boinică. Vir-
tuțíle proprii ei sunt de aceea i:urajul (sau bărbăția: audio) şi
rafidarea2, precum şi acea robin specific creștină3 , virtutea
celor putemici care se manifestă ca bländețe, cum arată
exemplele lui Moise^, David° și Hristos6$ despre care Scriptu-
ra spune că au fost „blãnzi”.
Obiectul acestei iubiri, care se pune pe ea insăşi in pa-
ranteză, este apm<pek, chiar şi atunci cmd demonii an inńnat

' Pr 8b.

•Nm)¢S.

— 49 —
„chipul lui Dumnezeu” din e1*. Căci, dat fiind că este „chip
și făptură a lui Dumnezeu”, chiar și atunci când este păcătos,
omul rămâne întotdeauna demn de iubire°.
In acest punct își instalează demonii pârghia, deviind
dreapta noastră minte impotriva păcatelor într-o minte îm-
potriva păcătosului, impotriva căruia nu poate exista in gene-
re minte dreaptă°. Toate motivele în aparență atât de iute-
meiate pentru o astfel de mânie sunt in permanentă doar
„pretexte”'°. Caracterul cu totul contrar firii sau antinatural
a1 acestei mânii impotriva aproapelui nostru devine evident
atunci când medităm la faptul că „ține de fîrea mfiniei să
combată &monii”!!, respectiv „gândurile” lor* 2. O astfel de
mânie nu vatămă cu nimic sufletul'°, din contră. Mai degrabă
aceasta este acea „ură desăvârșită”' 4, pe care Evagrie o con-
sideră drept o „trăsătură distinctivă a primei și celei mai mari
nepătimiri”' S!
Vorbind in imagini, irascibilitatea este asemenea unui
„câine” al sufletului. Sarcina ei este „de a nimici numai lupii
[demonii] și nu de a mânca oile, ci mai degrabă de «a arăta
cea mai mare blândețe față de toți oameniir›”' 6 . Fiindcă
„iras- cibilitatea e o putere a sufletului care stfirpește
gândurile Șn sens peiorativ]”", ca una care, asemenea unui
câine de pază credincios, „vânează pe toți cei pătimași”'° și
„latră la toți cei nedrepți”'°. Atunci când omul iși indreaptă
intreaga agresi- vitate impotriva demonilor, el acționează
„potrivit firii” (Anfn

Pr 89.
• i• P› t Î8, \ Î3 v.

'•t*t4,ctmcfifS,l
"5*8.
'• Sh 9.
'• 5h 10.

-50-
phyNn)! . Și aici însă Evagrie are grijă să sublinieze faptul că
„îi ocărim pe demoni din pricina răului care se află in ei”, nu
întrucât sunt făpturi ale lui Dumnezeu°', dat fiind că ei „nu
sunt răi în ființa lor”°°, cu alte cuvinte n-au fost creați de
Dumnezeu ca demoni.

Lupta împotriva demonilor și a gindurilor ispititoare este

însă numai aspectul negativ al acestei funcționări „naturale”
a irascibilității. S-a spus la început chiar că sarcina ei primor-
dială constă în „a lupta p‹»tru virtute”^ și, de aceea, „firea
irascibilității este. . . și de a lupta p‹»tni o plăcere oarecare”24
Fiindcă omul este menit „fericirii” (mn£nizo/ei), ba chiar „plă-
cerii” (heduiie). Ca orice lucru însă, și această deschidere sau
„receptivitate”, cum spune Evagrie, poate fi peivertită.
„ De aceea, sugerâ ndu-ne plă cerea duhovnicească și
fericirea care vine din aceasta (din adevă rata cunoș-
tința 2S$ îngerii ne îndeamnă să ne întoarcem irascibili-
tatea împotriva demonilor; aceia însă [demonii],
atră gindu-ne iară și spre pofte lumești, sdesc irascibili-
tatea să lupte împotriva oamenilor, pentru ca mintea
întunecată și că zută din cunoștință să se facă tră dă toa-
re a virtuților”°6.

Se poate vedea deja limpede că lupta împotriva impulsu-

rilor irascibilită pi nu se poate limita la o atitudine defensivă ,
pur negativă . Mai degrabă irascibilul trebuie să angajeze in
sens pozitiv totul pentru a readuce „partea irascibilă a sufle-
tului” la „lucrarea ei firească ”. Remediol cel mai important

*' Kcî V, 47.

=• cc iv, ss.
'* Pr24.

°* Pr 24.

—51—
pentru irascibilitatea inflamată va fi de aceea virtutea diame-
tral opusă mâ niei: iubirea duhovriicească în toate formele ei
de manifestare°7.

În urmă toarea „definiție” de școală — defiriiții pe care

Evagrie le iubeşte mult pentru precizia lor — e1 încearcă mai
îndeaproape determinarea și delimitarea reciprocă a
mişcă ri- lor „furiei” (oige) și „mâniei” (f3pso ). Cum face
adeseori, Evagrie îi urmează și aici lui Clement Alexandrinul
și, prin el, filozofiei epocii sale.
„Pă răseşte furia și lasă mâ nia:
«furia» este o dorință după ră zbunare, răzbunarea însă
este ră splă tirea ră ului2 .
«Mâ nia» este o ră scolire a poftei sufletului pașnic, care
gâ ndeşte mai cu seamă la ră zbunare” 29,

Ș i urmă toarea descriere a mâ niei are ră dă cini tot filozofice

(aristotelic-stoice) pe care Evagrie le preia și le dezvoltă .
Ea lasă să se intrevadă pervertirea naturii ră]boiiiim a irasci-
bilită ții.
„Furia este o patimă extrem de năprasnică , fiindcă se
zice că e o fierbere a pâ rții irascibile și o mişcare îm-
potriva celui ce ne-a nedreptă țit sau a celui care pare
că ne-a nedreptă țit; ea să Jbă ticește sufletul, dar cuprin-
de mai cu seamă mintea la rugă ciune, ogiindindu-i în
ea chipul celui ce 1-a întristat. . .”' 0
O purtare greşită reală sau doar pretins reală a aproapelui
nostru°' face așadar ca irascibilitatea noastră să „fiarbă ”, iar

°" Cf mai yos csp. VI1 I.

^ in Pr 36, 8 ç cf. CLEMENT ALEXANDRfU UL, SMm. IV, 25, l 5L
°• in Py 36, 8 ( (= is Pz 6, 2 e); cf. jfrrm. V, 27, 10: „Cä ci mama se gä seLtr en donn-
ée unui suflet blind care po tteLtr itnponal dupfi rä zbunare”. CÊ p comentariul lui
A. Le Boulluec, CLEMENT D’ALEXnNDRIE. Lrz JWm«Jo, Stromates V, PC 279, Paris,
t98t, p. t20 ț.
^" f'r t I.
•' Cf. M V, 18, unde e un animal.

— 52
sufletul își pierde „pacea” sa Cre0ască . dorință sălbatică de
ră zbunare se pregă teşte, și ea ar dori acum să răsplă tească
ră ul cu ră u, lucru strict interzis creștinului°2. Că zâ nd asupra
unui suflet asemenea unei fiare să lbatice, această pornire
„aprinsă ” și violentă face „să lbatic” (major) sufletul însuși,
după cum spune adeseori Evagrie, și aceasta aievea, nicide-
cum doar metaforic.

„Furia e o patimă nebunească , și ea îl scoate cu ușu-

rin$ă din sine pe cel ce are cunoștința.
Ea să lbă ticește sufletul și il face să se dea înapoi din
orice legă tură cu oameriii” 3 '

„Uri monah furios este asemenea unei «scroafe de mis-

trei›. Abia se uită cineva la ea, că își și arată colții”34

„Leul în cușcă se mișcă pururea în cerc, iar mâ niosul în

chilia sa e mișcat in cerc de gâ ndurile mâ niei” 3S
Așa cum ann văzut în capitolul II, această „să lbă ticire”
arată prefacerea omului într-uri „demon”. Fiindcă demonul
este o ființă stăpânită de mânie3 6$ iar simbolurile biblice
sunt
„fiarele să lbatice ale câ mpului”°7. Atunci câ nd Evagrie spune
că mâ nia „să lbă ticește” sufletul°°, el vrea să spună că prin
comportarea sa acesta devine uri „demon” 3 °, uri „vasilisc” 4°.
Ș i „scroafa de mistreț să lbatic” care ră vășește „via” sufletu-
lui, nu e altceva decâ t uri simbol biblic al Satanei. . .**
Ca fierbere violentă , furia și mâ nia au adeseori viață
scurtă . Dacă însă această patimă nu este tă mă duită , atunci
aceste porniri momentane se transformă cu ușurință într-o

‹• e• t2, i7; cr. cv, 4z

** O p 4, t.
^ 0 4, 4.
*^ 0 @ 4, 7.
°° KG I, 68.
"mP 73190.
"i^P 57,S#.
„fierbere ascunsă ”, în „Vinerea de minte a ră ului” (unNlnAin)
și în „ură ” (ui‹oi) deschisă . Cu aceste „gâ nduri” ne vom mai
întâ lni atunci cind vom cerceta consecințele patimii mâ niei.

Am spus deja că „patimile trupului” au, comparativ,

„o viață scurtă ”, pe cind cele ale sufletului — și acest lucru
este valabil îndeosebi despre pizmă și fierberea ascunsă a
mâ niei — „dă inuie pâ nă la bă trâ nețe”42, Mai mult chiar, pă -
catele mă niei sunt caracteristice tocmai băirâ••l•’•’'

„Îndeamnă pe bă trâ ni să -și stă pJească iuțimea, iar

pe cei tineri pâ ntecele; pentru că pe cei dintii îi ră zbo-
iesc demonii sufietești, iar pe ceilalp mai mult demonii
trupești” 43

„Demonii sufletești” sunt, fireşte, cei care dez1ă nj;uie pa-

timile sufletului, iar demonii „trupești” cei ce îmboldesc pa-
timile trupului. Demonii au însă sfere de activitate diferite44
Deosebirea intre „tineri” și „bă trâ ni” nu este, așa cum ann
putea socoti precipitat, o chestiune ce ține de vâ rstele viețiî și
de nevoile lor diferite. „Tinerii” (eroi) sunt mai degrabă „în-
cepă torii” în viața duhovnicească, „bă trâ nii” (gezPo/zi) sunt,
dimpotrivă , cei înaintați, ba chiar desă vâ rșiți. „Zilele” în care
aceştia — ca și Avraam4° — sunt bogați, sau ar trebui să fie
bogați, simbolizeazâ niiioțtiiițu•*. „Bă trâ nii” sunt, așadar,
con- templativii, și împotriva lor se porneşte indeosebi
demonul miniei, întrucit nimic nu tulbură atâ t de mult
mintea și nu nimicește coiitemplația ca mâ nia, furia, fierberea
lă untrică, Vinerea de minte a ră ului etc. Din acest punct de
vedere, uneori rolurile se inversează .

•* G 31
•• Cf. is Pt l t7, 10 §.
 „Tâ nă rul blâ nd indură multe, dar pe bă trâ nul cu suflet
mic cine-1 va suferi?
Ann vă zut uri bă trâ n furios ină lță ndu-se pentru vârsta
sa, dar mai multă nă dejde avea tâ nă rul” 47,

Fiindcă blindețea este „maică a cunoștinței”**. De aceea,

virtutea excepțională a contemplativului e — din punct de
vedere negativ — „lipsa de mâ nie” (ao geâ a)• , respectiv —
din punct de vedere pozitiv blâ ndețea sa, așa cum vom
vedea mai exact în continuare. Amâ ndouă virtuțile dețin o
poziție cheie in viața duhovriicească .
„Rugă ciunea e o odraslă a blâ ndeții și a neminierii” S0

Nu-i de mirare, așadar, că demonii fac totul pentru a ni-

mici această „stare pașnică a sufletului rațional” 5', întrucâ t
știu foarte bine că „nici o virtute nu obișnuiește să ză mis-
lească atâ t de mult înțelepciuriea ca blâ ndețea”°°.Așadar, aici
își introduc demonii pârghiile lor.

„Astupă gurile celor ce flecă resc în urechile tale și nu

te mira dacă ești învinuit de cei mai multi, fiindcă
aceasta este o ispită ce vine de la demoni; pentru că
gnosticul trebuie să fie liber de ură și de Vinerea de
minte a ră ului” S°.

„Gnosticul” de care e vorba aici, e „contemplativul” (h3zo-

reltim) evagrian, cu alte cuvinte omul care nu numai vor-
beşte despre Dumnezeu, ci, într-o familiaritate inti jS4$ Îl și
„cu noaște” SS$ ca unul care s-a „invrednicit de cunoștință ”°6.

•• iss 4. 45; in PJ 131, l «.

^• dle 120, cf. Or 61.

 V
Consecințe

Nimeni nu se va îndoi de faptul că mâ nia, furia și fierbe-

rea ascunsă au consecințe pentru relațiile interumane și pen-
tru semeriii noștri. Putini însă sunt conștienți de faptul că
unii ca aceştia se exâpun fu i i celor mai grave vă tă mă ri.

„Furia: pierdere a minților, pră bușire a alcă tuirii lă un-

trice, tulburare a firii, chip să lbatic, cuptorul inimii,
flă că ri ră zbă tă toare, lege a iuțimii, fierbere ascunsă din
pricina ocă rilor, maică a fiarelor să lbatice, luptă tă cută ,
piedică a rugă ciuriii”'.

Asupra consecințelor privitoare la mg uz ne vom opri

mai îndeaproape în capitolul următor. Aici vom vorbi mai
intâ i numai despre anumite manifestă ri și consecințe pe tă-
râ mul „sufletului” (9yr6z), asupra pă rții iraționale a acestuia.
După cum ann vă zut deja, Evagrie definește lîiria drept o
„fierbere a iujmii”2. ’ Urmarea este o tolburam (taras›eiu) a
minții°, o stare diametral opusă blâ ndepi. Evagrie definește
blJdețea drept „netulburare (afara:›‹:ia) a iupmii” 4. Această
netulburare apare mai ales și tocmai atunci cod toate par a

' UJ (PT 79, 1I44A).

-" Pr l1.
’ is P 6, 8 6; 30, 10 6.
* is Ps 131, 1 n.

— 57
—
se pră vă li peste cineva, ea este însă o condiție indispensabilă
a rugăciunii5. Ceea ce ne face să înțelegem iarăși de ce anume
demonii fac totul pentru a „zgudui”. În plan „psihologic”,
această agitație interioară conduce la uri fenomen pe care
Evagrie îl aminteşte adeseori: ro/marurî cumplite.

„«Soarele să nu apună peste mâ nia voastră »6, ca nu

cumva demonii, atacJd în vremea noppi, să infrico-
șeze sufletul și să facă mintea lașă la ră zboi a doua zij
că ci închipuirile înfricoșătoare se nasc din tulburarea
pă rții irascibile și nimic nu face mintea să dezerteze de
la post ca o parte irascibilă tulburată ” 7.

Pentru „psihologul” Evagrie, lucrurile care ni se petrec

în timpul somnului sunt fireşte de cea mai mare
insemnă tate. Spre deosebire de epoca sa, visul il
interesează insă nu ca o profeție a unor evenimente
viitoare, ci ca o dezvă Juire a al- că tuirii noastre sufietești
prezente. Evagrie știe că „nă Juciri- le” (charlie) noastre au
cauze diferite. „Unele pleacă de la partea irațională a
sufletului, atunci câ nd e stirnită amintirea, altele de la partea
irascibilă , altele iară și de la partea poftitoa- re”^. Pentru a
vedea mai limpede lucrurile, Evagrie dedică mai multe
capitole ale tratatului să u intitulat PraktiAos lucru- rilor „ce
se întâ mplă omului in somn”°. Caracteristice pentru
irascibilitatea infiamată sunt coșmarurile înfricoșă toare.

„ . Iar cind furia dă inuie mai multă vreme și se pre-

face in resentiment, ea produce tulbură ri in vremea
nopții, o slafiiciune a trupului și paloare și atacuri ale
fiarelor veninoase. Aceste patria semne ce însoțesc
resentimentul pot fi gă site ca urmâ nd majorită ții gâ n-
durilor”'°.

* Or 2î. 68. 8’a 89. t08.

^ G/4, 20.
" Pr 2t; cf ia Prou 8, 24-2S (G. 3î+ sF•rș‹t).
° fit P• l43, î «.
* Pr 5W$6.
»
 Într-adevă r, Evagrie relatează lucruri asemă nă toare cu
privire la intristare'' și mândrie l 2 El revine adeseori la
această temă , evident importantă pentru el. Descrierile sale
pe alocuri extrem de detaliate atestă propria sa experiență ,
respectiv experiențele pe care i le-au mă rturisit alți
anahoreți.
In MctirrheliAo›’, Evagrie relatează adeseori fenomene pe
care fie le-a vă zut cu ochii să i", fie le-a simțit pe pielea
proprie, fie a fost martor al lor. De la Paladie știm că era
cercetat re- gulat de nenumă rați oameni în că utare de sfat'^.
Citind feluritele descrieri ale acestor coşmaruri, ne izbește
o tră să tură comună . Cel mai adeseori este vorba despre
animal iâfiafir, de cele mai multe ori veninoase, amintite
in repetate râ nduri în capitolul IV, „Despre intristare”, al
Woâ Wz/iAoi-ului. Investigarea mai exactă a acestei tră să turi
ră mine în seama psihologiei moderne.

„Cind demonii ne ră zboiesc prin închipuiri în timpul

somnului. . . și ne tulbură partea irascibilă , silindu-ne în
vis să mergem pe că i pră pă stioase și aducfind bă rbați
înarmap și fiare veninoase și carnivore, iar noi ne în-
fricoșă m de aceste drumuri și fugim urmărim de aceste
animale și acești bă rbați, atunci să purtă m grijă de
partea irascibilă . . .”' S

În alte texte e vorba de faptul că anahoreții „se luptă în

timpul noptii cu aspide inaripate, sunt impresurați de fiare
mușcă toare, inconjurați de șerpi și pră vă Jiți din murim
înalți. . .”*^. Suntem asigurați mereu că in astfel de „ară tă m
cumplite cad frații fîirioși și mâ nioși”**

" IV, 8. M. W. W etc

" M r 2T 22 r / O p 8, 9.
" De ex., IV, 36. 7s
'* l*/o E.
** Pr 54.

— 59
—
 „Vise tulbură toare vede cel miinios, iar cel furios sufe-
ră în închipuire atacul fiarelor sălbatice”'^.

În scrierile sale, Evagrie se adresează aproape

intotdeauna monahilor, și mai cu seamă acahorrților, adică
acelor monahi care, ca și el, duceau o viată pur contemplativă
într-o mare retragere. Contactele interumane nu erau
nicidecum excluse, dar erau comparativ rare. De aceea, ele nu
sunt deloc dis- prețuite, mai degrabă tocmai pentru anahoreți
ele dobâ ndesc o importantă sporită , întrucfit sunt tră ite de ei
intr-uri mod mult mai conştient și mai intens. Pentru
retragerea nu numai din lume, ci și din obștea unei mă nă stiri,
trebuiau îndeplinite anumite condi ii. Cine nu se ține de
regulile corespunză toare, ci umblă după voia proprie, își
pierde roadele ostenelilor sale. Fiindcă in singură tate
problemele sale nerezolvate, cele ivite din conviețuirea sa cu
ceilal , îl vor copleși inevitabil și se vor ră zbune, printre
altele, prin coșmanirile noctume despre care a fost vorba mai
sus. Pe scurt: cine n-o scoate la capă t cu ceilalti viețuind
intr-o comunitate, nu o va scoate la capă t nici cu sine însuși
viețuind în singură tate. De aceea aici e valabil principiul
general:
„Mai bine ultimul din o mie în iubire decfit singur cu
ură în peșteri de neajuns”' 9

Nu degeaba Evagrie adresează acest avertisment „mona-

hilor ce viețuiesc în chinovii și în mici tovă ră șii”, și care tin-
jean poate după presupusa linişte a unei chilii din pustie. În
aceeaşi scriere mai citim:
„Anahoreza [retragerea] in iubire cură țește inima, dar
anahoreza cu ură o tulbură ”

'•O/p4,2O.
'• M» 9.
›'› M» 8.
 Nu intâ mplă tor primul aforism este uri citat dintr-o scrie-
re a avvei Pa6«miN'; acesta începuse el insuși ca anahoret,
pentru a deveni mai apoi părintele unei comuriită ți monahale
numă rând cfiteva mii de monahi. Evagrie îl introduce nu
fiindcă el însuși ar fi critic al anahorezei, ci fiindcă doreşte să
protejeze de abuzuri această formă de viață . Urmă toarea de-
finiție ne dă uri prim indiciu din care putem vedea in ce
anume constă pentru el sensul pozitiv al acestei retrageri în
pustie:
„Anahoret este cel ce petrece cucernic și drept în lu-
mea alcă tuită de mintea sa”22

După cum spune Apostolul, orice creştin trebuie „să vie-

țuiască în acest veac cu înțelepciune, dreptate și cucernicie”.
Pentru aceasta, el trebuie mai întâ i „să se lepede de necucer-
nicie și de poftele lumești”^, pe care le pot trezi în noi lucru-
rile materiale, atunci câ nd sufletul nostru nu este unificat in
sine. „Anahoretul” însă este uri om care tră ieşte cucernic și
drept nu numai în fara omoară, ci și în reflexul ei spiritual,
cu alte cuvinte in miwoio/ in or ce se ivește în el din feluri-
tele reprezentă ri mentale pe care lumea exterioară le lasă în
urmă in chip material, sub forma „imaginilor” și „întipă riri-
lor” ei. Asceza exterioară , sau detașarea de lucrurile lumești,
este în cele din urmă doar uri mJ4c alliar pentru a atinge
această detașare interioară.

„A despă rți trupul de suflet revine numai Celui care le-

a legat, dar a despărți sufletul de trup ține și de cel
ce doreşte virtutea; fiindcă pă rintii noștri numesc
retragerea [anahorezal «exercițiul morții» și «fugă de
trup ș”24,

•' Cf. L.TH. LEPORT, „A propos d’un aphonsme d’Ev us Ponticus” in: Æuzd?iuiz
' 9*zé• A Bz@î@i. 8ufeö Ä c Wze dre fzd'rrs iJ dre merrin m« cé•z z? poä Â gnzi, 5• série, t.
dr 36
(IS50), p. 7Œ-79.
^’ Sh 14.
tir 2, II
•* Pr 5L
 „A despă rți sufletul de trup” nu înseamnă , așadar, nimic
altceva decit a-l elibera de tirania patimilor trupești, pentru a
putea trăi virtutea. Dar patimile sufletului ne urmăresc pâ nă
in ceasul morții fizice°S. In aceste condipi, o anahoreză prea
timpurie nu e lipsită de primejdii. Mai cu seamă atunci câ nd
n-ann ajuns la o clarificare a legă turilor cu semeriii noștri.
Re- lațiile interumane oferă, așadar, demonilor terenul
atacurilor principale, chiar și pentru cei ce viețuiesc în
comunitate .
„Nimeni dintre anahoreți să nu se retragă cu furie, tru-
fie sau intristare, nici să fugă de frați impovă rat de ast-
fel de ginduri” 27,
„Pentru că de la astfel de patimi au loc și ieșiri din sine
[eArimâ i] ale inimii care, de la uri înteles la alt înteles,
de la acesta la celă lalt, și de la acela la altul, cade puțin
cite puțin în adâ ncul uită rii”2*.
Gâ nduri de mâ nie se ivesc cu ușurință și din gâ ndurile de
mâ ndrie, așa cum ann vă zut deja2 . E ceea ce se spune și in
continuarea textului citat:
„Această patimă se întâ mplă cel mai adeseori plecâ nd
de la gâ ndurile mândriei. Fiindcă atunci cind cineva se
retrage avfind o astfel stare, vede mai întâ i vă zduhul
chiliei sale aprins, și acele stră luciri luminând in
noapte în jurul zidurilor ei; apoi glasuri de prigonitori
și pri- goniți, precum și că ruțe împreună cu cai
închipuin- du-se in vă zduh, și casa întreagă plinfi de
etiopieni' 0 și de tulburare. i din spaima covirșitoare
cade in ieșire din sine [rK/mzi] și se face ușor lașă și
de frică uită sta- rea sa omenească. . .”°'

° Pr 36.
°• Pr 5, cf. 48.

*• Pr 14.
^° [n literaturz monchismului timpuriu demonii spai adeseori cs „etiopieni”,

— 62 —
 Chiar dacă unui cititor modern astfel de descriere îi va
pă rea poate pitorească , importantă este observația că relațiile
interumane perturbate — așa cum o fac furia, mâ ndria și
intristarea și depresiile nervoase legate de acestea — au apoi
cele mai grele consecințe pentru cel implicat în ele, câ nd
acesta se gă seşte singur cu sine însuși. Astfel de conexiuni
sunt fireşte binecunoscute demonilor din experiență ; de ace-
ea, ei care mai înainte impingeau înspre aceste patimi —
acum se retrag tactic.
„Cind partea irascibilă a sufletului nostru, atașându-se
de uri pretext oarecare, se tulbură adâ nc, atunci de-
monii ne sugerează că retragerea noastră este bună , ca
nu cumva, dezlegând cauzele întristă rii, să ne izbă vim
de tulburare”° 2.

Privind retrospectiv, vom preciza că urmă rile unei izbuc-

niri de mJie nestă pânită stau într-uri raport paradoxal cu
această izbucnire. Dacă uri om furios se poartă în timpul zilei
ca uri „leu”" furios sau ca uri „mistreț singuratic”' 4 dornic
de atac, rotindu-și „de jur-împrejur ochii injectați ” 3S$ _
pul nopții el se preschimbă intr-o ființă terorizată de spaime
și coşmaruri nebunești. Lucruri asemă nă toare spune Evagrie
și despre consecințele wfidNtF , întrucit aceasta din urmă
e strâns legată de irascibilitate. Privind mai îndeaproape lu-
crurile, acest parados e cu totul explicabil. Dacă în timpul
zilei cel stăpâ nit de minte se preface intr-uri „demon”, in
timpul noptii el este chinuit tocmai de acest demon. Cine
nă zuiește după o viață duhovriicească să se pă zească , așadar,
de minte! Textul urmă tor ne va sluji și ca trecere spre capi-
tolul urmă tor.

-63—
 „Dacă doreşte cineva să aibă rugă ciunea curată și
mintea sa să se apropie bară gâ nduri de Dumnezeu,
atunci să -și stă pâ nească irascibilitatea și să se ferească
de gâ ndurile nă scute din aceasta; adică de gâ ndurile
care au loc plecâ nd de la bă nuială , ură și Vinerea de
minte a ră ului, pentru că mai cu seamă ele orbesc
mintea și strică starea ei cerească . Că ci spre acest lucru
ne indeamnă și Sfiantul Pavel zicind: t‹Ină lțați spre
Domnul mâ ini cucernice fă ră furie și ginduri›J°.
Dar câ nd uri obicei ră u i-a urmă rit pe cei ce se lea-
padă [de lume], și adeseori ei se luptă cu încă pă țJare
pentru bani și pentru lucrurile care li se datorează și
care trebuie dă niite să racilor, aceştia, potrivit cuvâ n-
tului nostru, sunt batjocoriți de demoni și își fac lor în-
șiși mai grea calea vieții monahale, aprinzindu-se de
iuțime pentru bani și iară și graHindu-se să -și stingă
aprinderea cu bani, ca și cum ar vrea să scoată ochii
pentru a pune pe ei pică tură de leac. Fiindcă Domnul
nostru ne-a poiuncit să ne dăm averile săracilor 3 ^,
dar nu cu luptă și cu procese! Fiindcă «robul lui
Dumne- zeu nu trebuie să se lupte›J°, ci «celui ce vrea
să se ju- dece cu el pentru că mașă , să -i dea și haina».
Iar «celui ce îl loveşte pe obrazul cel drept să -i
întoarcă și obra- zul stJ g»'0; și să se silească nu numai
să nu plece lu- â nd bani, ci și să nu moară că zind în
gâ ndurile tinerii de minte a ră ului, dacă , după
înțeleptul Solomon, «că - ile cele ce țin minte răul duc
spre moarte»^'. Dar tot cel ce ține pentru el astfel de
bani să știe că a ră pit hrana orbilor, ologilor și
leproșilor și că va trebui să dea socoteală Domnului în
Ziua Judecă pi”'°.

" / Tim 2, 8.

'* 2 Tim 2, 24.

" Prea 12, 28.

" 3f ‹ 32 r 1.
— 64
—
 VI
Mai+ie și rugă ciune

După toate cele pe care le-ann vă zut pâ nă acum este lim-

pede că mâ nia e o patimă urâ tă . Ea „să lbă ticește” omul, ba
chiar face din el uri „demon”. Cine se lasă dominat de aceas-
tă patimă va ajunge el însuși o minge a demonilor; în timpul
nopții aceştia vor teroriza în vis, prin fantasme monstruoase,
pe uri impertinent ca acesta. Dacă însă Evagrie n-ar avea
altceva de spus cu privire la această temă , preocuparea cu
scrierile sale abia dacă ar merita timpul afectat. Suntem însă
abia la început!

„Cei ce își îngră mă desc supă ră ri și pomeniri de ră u

sunt asemenea celor ce scot apa și o toamă într-uri vas
bară fund”'.

Însemnă tatea excepțională pe care Evagrie o atribuie în

toate scrierÎle sale irascibilită i și mâ niei se bazează pe relatia
lor integral negativă cu rugâ â ncra, așa cum au sugerat deja
mai multe texte citate mai sus. Cuvâ ntul „rugă ciune” e înțe-
les aici ca sumă a vieții duhovnicești sau „misticii”, în lim- bajul
actual.
 „Tot ră zboiul ce se aprinde între noi și demonii necu-
rați nu se poartă pentru altceva decfit pentru rugă ciu-
nea duhovriicească. Fiindcă lor le este foarte potrivni-
că și urâ tă , iar nouă foarte mintuitoare și plă cută ” 2.

În sprijinul puternicei sale convingeri că mânia și rugăciu-

nea se exclud reciproc ca focul și apa, Evagrie poate invoca,
pe lângă SUanta Scriptură, și „obiceiul vechi și ascuns al oa-
menilor”.
„Spune-mi de ce te prinzi grăbit la harță, dacă dispre-
țuiești bucatele, banii și slava? De ce hrănești câinele,
când te lauzi că nu ai nimic? Iar dacă acesta latră și se
ia după oameni, trebuie că ai niscaiva lucruri și trebuie
să le păzești. Dar eu despre unul ca acesta cred că e
departe de rugăciunea curată, știind că mânia e ciumă
pentru o astfel de rugăciune.
i nu mă mir că unul ca acesta și pe sfinți i-a uitac
pe David care strigă: «Opreşte mânia și părăseşte tur-
barea›N; pe Ecleziastul care poruncește: «Alungă
mânia de la inima ta și scoate vicleșugul din trupul
tău»^; și pe Apostolul care rânduiește: «Să ridicăm in
toată vremea și în tot locul mâini cuviincioase spre
Domnul, bară mânie și gându ri»S.
De ce oare nu învățăm și noi de la obiceiul ascuns
și vechi al oamenilor care alungă câinii din casă la
vremea rugăciuriii? Obiceiul acesta ne dă de înteles că
mânia nu trebuie să fie cu cei ce se roagă. Și mai de-
parte: nMânia este vinul draci1on›6. De aceea, nazireii
se înfrânează de la vin°.
Iar unul dintre ințelepții din afară a spus că fierea și
coapsele nu sunt hrană pentru zei, neștiind, mi se pare,

" Or 80.
' Pi 36, 8.

• f Tim 2, 8.
• Dt 3 23.
" N 6, 3.
 ce spunea; că ci socot că una e simbolul mâ niei, iar
cealaltă a1 poftei iraționale”°.

Efectele negative ale irascibilită pi infiamate asupra celui

ce se roagă sunt în primul rind de natură pur psihologică.
„Toate gâ ndurile demoriice fîirișează in suflet chipurile
lucrurilor sensibile care, punându-și întipă rirea în min-
te, o fac să poarte în ea formele acelor lucruri. Deci
chiar de la lucrul care se deapă nă in minte poți cu-
noaşte care demon s-a apropiat de tine. De pildă , dacă
in cugetul meu se infă țișează chipul omului care m-a
pă gubit sau m-a necinstit, acesta dă pe față gâ ndul -
nerii de minte a ră ului furișat in mine. . .’
„Pentru aceea, pe drept ne mustră Duhul SPant: «Ș e-
zâ nd ai vorbit împotriva fratelui și împotriva fiului
maicii tale ai adus sminteală »'°; și ai deschis ușa gâ n-
durilor care țin minte ră ul și ți-ai tulburat mintea în
vremea rugă ciunii, nă lucindu-ți pururea fața vră jma-
șului tă u și având-o pe ea drept «dumnezeu». Că ci
ceea ce vede mintea rugâ ndu-se, aceea e și potrivit a
spune că este «dumnezeu»” 1 '.
Evagrie descrie aici o experiență pe care trebuie s-o fi
fă cut odată : fixarea aproape obsesivă pe uri obiect sau, încă
și mai ră u, pe o anumită persoană , care ne-a îmbolnă vit aie-
vea sau în inchipuirea noastră , )i pe care n-o putem smulge
din minte tocmai la rugă ciune. In aceste condi ii, rugă ciunea
devine o caricatură . Asupra acestui punct însă vom reveni.

’ Af t 5. Ultunul alineat nu se găse Etc in C«iNs f 0P, nici în P3i/o El eperr oare-
cum dcfurat în contnxt, deşi stilistic și mute nul poztn fi evngrian.

'° Pi 49, 20.

" 3f ‹ 27.

— 67 —
 De unde știu însă demonii de care patimă suntem cu-
prinși la uri moment dat? Evagrie vorbea despre simple „re-
prezentări mentale” (noemn/a), pe care ni le induc demonii.
Demonii nu ne cunosc „inima”, adică ființa noastră cea inti-
mă afirmația este de mare însemnătate pentru Evagrie.
Acest sanctuar interior este inaccesibil demonilor. Numai
Dumnezeu, Care a creat-o, cunoaşte inima noastral2, Însă
demonii sunt vicleni și iscusiți, fiindcă de multă vreme sunt
prezenți ca oâimaforî urmărind purtarea noastră, și nu le sca-
pă nici cea mai mică mişcare, chiar și inconștientă'°. Pomind
de la aceste „semne” (yufiofi), ei cunosc cele ascunse in ini-
ma noastră, din care ies gândurile noastre bune sau rele. Ple-
când de la aceste semne care ne trădează, ei extrag materialul
pentru ispitirile noastre'^, punând în mişcare, de exemplu, la
vremea rugăciufiii, amintirea noastră*S și aducându-ne imagi-
nea celui care ne-a ofensat. Această imagine o avem apoi
prezentă în permanentă în fața ochilor ca pe uri „idol” doar
pentru a convorbi cu ea, în locul lui Dumnezeu *6.
Toate lucrurile materiale se „imprimă” în mintea noastră,
lasă cu alte cuvinte în ea o ,imagine” (eidoLiii) sau o „întipă-
rire” oz)' , cu care avem de-a face în minte ca și cum ar fi
vorba de lucrul real însuși. NumaÎ Dumnezeu, Cel cu desă-
vârșire „imaterial”'°, „fără fo rma” 20 if indcă e „netrupesc”,
lasă mintea — în ea insăși sau în forma „gândului” său
„neimprimată ”2'. El este prezent „în chip nemijlocit” (nr&-
nos ucâAoooAzr)22, in chip persoua( curri ann spune astăzi, și,
prin urmare, acționează nemijlocit^.

'+ M r 4.
'• M ‹ 24.
'• Or 67.
°° Or68.
" fn Pt 140, 2 e.
^ Or 3.
°• Cf. Or64.

— L›8 —
 Dacă din vina sau fă ră vina noastră ann ajuns intr-uri con-
flict cu semenii și ann reacționat „pă timaș” la acest incident,
atunci în mintea noastră se imprimă ca uri gind demoriic
„chipul (eiAou) unui om sensibil”, cu care apoi ,jn ascuns
spunem sau facem ceva în chip nelegiuit” 2', ca și cum ar fi
de facă persoana respectivă . Acest lucru are uri efect de blo-
caj mai cu seamă „în vremea rugă ciuriii”, cind mintea, dat
fiind că se află în convorbire cu Dumnezeu Cel imaterial și
lipsit de formă , „trebuie să fie slobodă de chipuri”.
Cine „vrea să se roage, «așa cum se cuvine›J 5, dar tulbură
pe cineva, «aleargă în zadar›)’•26 Pretinsa lui rugă ciune nu e
nimic altceva decit o maimuță reală sau o „imitație” (acaJo-
âi) a rugăciunii reale, fapt care, la rindul său, provoacă mi-
nia lui Dumnezeu°'.
De aici avertismentul:

„Toate cfite le vei face pentru a te ră zbuna pe fratele

care te-a nedreptă țit iți vor fi spre sminteală in vremea
rugă ciunii!”2 .

Acelaşi lucru e valabil, se întelege de la sine, despre fratele

pe care voi 1-ann ră nit fă ră să ne impă că m cu el.

„la seama la tine însuți, ca niciodată să nu fugă rești pe

vreunul din frați enervâ ndu-1, fiindcă nu vei scă pa în
viata ta de demonul întristă rii care ți se va face puru-
rea piedică la vremea rugă ciunii”* .

Pe drept cuvâ nt se poate, așadar, spune că la rugă ciune

are loc uri fel de „judecată ” asupra stă rii și alcă tuirii noastre
lă u nt rice30,
 „Ori de cfite ori te va întâ mpina o ispită sau te va ațfița
o împotrivire, ca să -ți întăriți mJia spre cel ce-ți stă
împotrivă sau să spui vreo vorbă goală , adu-ți aminte
de rugă ciune și de judecata care are loc atunc;, și in-
dată se va liră ști mişcarea bară râ nduială din tine”°'.
„Nu te preda pe tine însuți gâ ndului fÎiriei luptâ ndu-te
in gâ nd cu cel ce te-a intristat, nici, iară și, celui al des-
frâ nă rii, închipuindu-ți mereu plă cerea; fiindcă unul
întunecă sufletul, iar altul îl invită să ardă în patima sa,
și fiecare întristează mintea. Iar la vremea rugă ciuriii,
închipuindu-ți astfel de imagini și neaducâ ndu-i lui
Dumnezeu rugă ciune curată , îndată cazi pradă demo-
nului lâ ncezelii [aAeĂ a], care se pră vă lește tocmai peste
asemenea stă ri și rupe în bucă ți sufletul precum uri
câ ine o că prioara”32
Acest text lasă să se întrevadă foarte frumos felul in care
feluritele „gâ nduri” se ivesc unele din altele. Cel vinovat de o
despă rțire durabilă de uri semen nu va fi pă ră sit niciodată de
demonul i“ntristării, intrucâ t îi lipseşte posibilitatea de a repara
cele întâ mplate. Remușcă rile conștiinței, care se instalează
mai devreme sau mai tirziu, ră miin sterile. Întristarea este
sora geamă nă a fiomyfi, care la vremea rugă ciunii ne pră -
vă lește în acea stare specifică a strici, pe care Evagrie a
descris-o atfit de adecv g 33

T rita fă ptuirii sau a vietii practice este de-a aduce lui

Dumnezeu o rugă ciune „curată ”, adică liberă de toate „gâ n-
durile” și „imaginile” pă timașe și, în cele din urmă , de toate
„înțelesurile” sau „reprezentă rile mentale”°^. Aceasta in-

bucg' 1995.
°• Or 56—58.

— 70
—
seamnă de asemenea că mintea noastră nu trebuie să se
aghețe de nimic, ca să nu se „risipească ”. O astfel de „rugă -
ciune fă ră împră știere”°° e uri lucru mare, ba chiar este „în-
țelegerea supremă a minții” („actul intelectiv suprem al inte-
lectului’)°°! Putem așadar spune in sensul lui Evagrie —
că omul este pe deplin el insuși numai în rugă ciune. Pentru
că in această „convorbire” personală nemijlocită „a minții cu
Dumnezeu ”°7, „chipul” creat se regă sește în „A rhetipul” să u
necreat, spre Care a fost fă cut să tindă °°. Satan, care a tulbu-
rat această relatie încă de la început°9, nu se lasă în încercarea
sa de a ză dă rnici în orice chip posibil această convorbire.

„Când mintea incepe să se roage neîmprăștiat, atunci

tot războiul se face, ziua și noaptea, în jurul păr(ii iras-
cibile a sufl etului’•40

Ar fi o greşeală însă a socoti că această luptă cedează pe

mă sură ce înaintă rn în viața duhovriicească . Din contră ! Nu
incepă torii, ci cei „vechi” în cunoștință, „bătrâ nii” sau „pă -
rintii duhovnicești”, care „au primit deja darul Duhului”",
sunt ră zboiți cel mai intens de demonul mâniei^2. Fiindcă la
„contemplativi” sau „vă ză tori” pă catele mâ niei au consecin-
țele cele mai devastatoare, orbind acei „ochi” ai mÎnții prin
care aceştia vă d pe Dumnezeu și cunosc creația Lui.

„Demonii cei vicleni aşteaptă noaptea ca să tulbure ei

înțiși pe învă ță torul duhovnicesc; iar ziua îi învă Juiesc
pe oameni în strâ mtoră ri, deÎă imă rÎ și primejdii” 4°.

•• Pr 69.
^ Or 3S.
•" Or 5.
•• În @ 3Jz/ {tisd. com. losn I. Ică jr., în: G. BUNGE, E*u2ei* PeuăwZ O i are&w,
E<i. Deisis, Sibiu, 1997, p. 215—239] Evagne e dezvoltat din relațîs chip-prototip o in-
tre " teorie z m /wii aşezi ?ofiA a i D w*
** C£. F‹ 6.
•° Pr 63.
•' G/ 52, 7.
°* Can 3L
- Or 139.

—71
-
 De aceea, Evagrie avertizează cu insistență pe cei „ținuți
incă în pă cate și în izbucniri de minte să nu se intindă cu
nerușinare spre cunoașterea lucrurilor dumnezeiești, sau să
se ridice spre rugă ciunea nematerială ”•4. Pretinsa lor „rugă-
ciune în Duh și Adevăr” n-ar fi atunci riimic altceva decit o
caricatură grotescă a „adevă ratei rugă ciuni”. Iar Dumnezeu
nu va lă sa nepedepsită o astfel de îndră zneală.

„Precum vederea neacoperită și tare a soarelui din

miezul zilei, când luminează mai viu, nu foloseşte
ochiului bolnav, tot așa nici intipărirea iugăciunii su-
prafirești și cu adevărat înfricoșată, care se face în duh,
nu foloseşte minții pătimașe și necurate!”' S

Lui Evagrie îi erau așadar binecunoscute ceea ce astăzi

numim „stări autoinduse”. stări pe care le putem numai
„simți”, bară a le fi trăit cu adevărat. Semnificativ este faptul
că spre astfel de „imitaj¡ii” (‹zea@o*) înclină mai cu seamă
cei ,jncurcați încă în păcate și în izbucniri de mânie”! Mân-
din care se ascunde în spatele acestei mânii e cea care-i îm-
pinge să nu aştepte să fie chemați ca Moise de către Dumne-
zeu din rugul aprins^6, ci să încerce să se înalțe cu obrăznicie
și cu de la sine putere spre „locul rugăciunii”. Astfel, „rugă-
ciunea adevărată” e uri „dar al hanilui” (rĂaffJma)4*, uri „dar”
(&roc)^° pe care Dumnezeu „îl dă celui ce se roagă pentru
el” 4°, și de care trebuie „să ne învrednicim ”°0.
Decurge oare de aici că atunci cel aprins de minte nu tre-
buie să se roage deloc? Nicidecum! Dar, in loc să se întindă
spre lucruri inaccesibile, ba chiar vâtămătoare în virtutea stă-
rii sale pătimașe, el trebuie să caute uri refugiu in acele che-

•Or45
•* Or 146.
•• M c 18, cf. Or4.
*• Or 87.
•• Or70.
•• Or59.
•• ix P› 13, 7 Ș 45, 4 y etc.
mări ale lui Hristos ,scurte și stăruitoare” S1$ despre care
vor- beşte întreaga literatură monastică timpurie, in acele
„rugă - ciuni azvâ rlite” sau împunse (Augustin), di9 care s-a
ivit mai
apoi binecunoscuta „rugă ciune a lui Iisus” S2

„Dacă vrei să -l pui pe dușman pe fugă , «roagă-te neîn-

cetab›!”° 3
Aceste rugă ciuni scurte, „concise”, „tensionate”, „dese”,
ba chiar „neîncetate”, sunt pâ inea zilnică a celor asaltați de
ispite, și mai cu seamă de nemonul mă nieis'. Ele sunt aduse
cu tai:rimi, întrucâ t nimic nu este in stare să „înmoaie să lbă ti-
cia sufletul ” 5S$ ea însăși de origine demonică S6 Dar
cu aceasta ann ajuns deja la remediile sau A fzd
irascibilită ții
inflamate, despre care va fi vorba mai pe larg mai incoloS7

ă îJdm L'W, Wiiizburg, 1996, p. 99 zg. [trnd. intri. loen I. lea jr.: G. BUNGE, Phz&o

•• E Pt SS, 10 c, citat: f Tes $, 17.

^ Pr 54!
°^ Or 5.
** CI. Or 9t; Pr 50.
*' CI. mea jos cep. VII f.
— 73 —
 VII
Orbirea minjii

Toată lumea cunoaşte expresia „mâ nie oarbă ” care se

anincă „orbește” asupra a ceva sau a cuiva. Ea vrea să spună
că , în pornirea sa, omul furios ajunge să -și piardă într-o oa-
recare mă sură facultatea vederii fizice. Evagrie vede însă mai
adâ nc lucrurile.

„Depă rtează gâ ndul mâ niei de la sufletul tă u și mâ nia

să nu ză bovească în inima ta, și niciodată nu vei fi tul-
burat la vremea rugă ciunii.
Că ci, așa cum lîimul neghinei tulbură ochii, tot așa
Vinerea de minte a ră ului tulbură mintea la vremea ru-
găciunii”*.

Tinerea de minte a ră ului „tulbură ” (tarassei) „ochiul inte-

ligibil”° al sufletului — mintea — sau, mai ră u, o irascibili-
tate ațâ țată „orbește pe cel ce vede” (lou 3orouia)°. Pe scurt,
„nimic nu intunecă ”• și „nu orbește atfit de mult mintea, ca o
irascibilitate ațfițată ” S. Orbirea „ochiului” nu este doar o
metaforă . Fiindcă așa cum trupul are cinci simțuri, așa și
mintea are cinci simțuri duhovriicești. Ș i așa cum simțul ve-

' O @ 4, t6.
' Or 27.
› KG V, 27.
^ /< P 30, t0 §.
* m P ö , 8 6.

-75-
derii trupești percepe în chip nemiJlocit lucrurile materiale,
tot așa și simțul vederii spirituale îi arată minții lucrurile in-
teligibile „simple” (pâfi)6, așa cum sunt ele. Ș i așa cum ve-
derea noastră trupească se manifestă prin ochii trupești,
tot așa și mintea are doi „ochi inteligibili” prin care „vede”
sau cunoaşte pe Dumnezeu* fie indirect prin „rațiunile” na-
turilor create, fie „nemijlocit”, personal, „la vremea rugă ciu-
uri”. Această dublă vedere-cunoaștere riimicește irascibilita-
tea ațâ țată .
„Gâ ndurile demonice ocbesc ochiul stâ ng al sufletului
care se dedă contemplației fă pturilor; dar ințelesurile
care imprimă și dau uri chip facuJtă ții principale
(heietonilor — mintea] tuJbură ochiul drept, care
contemplă la vremea rugă ciunii lumina fericită a Sfin-
tei Treimi, ochiul prin care și «mireasa» din Că utarea
(â ntă rilo& 1-a «atins la inimă › pe Mirele ei’ .

Din acest important text mistic ne interesează aici mai

întâ i doar începutul. Team , durile” (in sens peiorativ) sunt
în cele din urmă de origine demonică . În mod cu totul spe-
cial acest lucru e valabil însă , așa cum ann vă zut, despre gâ n-
durile irascibilită ții. Dacă ele „orbesc” mintea „vă ză toare”,
atunci aceasta nu mai poate cunoaşte „fă pturile” (/a ge nota)
așa cum msunt adevărah^. „Contemplația fă pturilor” cuprin-
de tot ceea ce Dumnezeu a creat, creează și va crea, în timp
și în spațiu. E ușor de vă zut ce fel de consecințe trebuie să
aibă aici „orbirea” spirituală !

„Cunoștința {grioza] care ne vine din afară încearcă să

arate materiile prin rațiunile [blo/) lor; dar cunoștința

'° Cf. R‹S V I, 63.

— 76 —
 ce se face prin harul lui Dumnezeu înfă țișează printr-o
vedere nemijlocită [anH§ie l lucrurile spre care privind,
mintea primeşte rațiuriile lor. (elei dintii i se opune
eroare a, iar celei de-a doua mâ nia și irascibilitatea și
cele ce urmează acestora”"

„Cunoașterea care vine de la oameni e întărită prin studiu

și exerciju continuu”, în vreme ce „cunoștința care se face
prin harul lui Dumnezeu e întărită prin dreptate, nemânierr ți
uită”. „Pe cea dintâi o pot primi și cei împătimiți, de cea de-a
doua însă sunt capabili numai cei nepătimitori, care la vre-
mea rugăciunii văd strălucirea §hengoi) proprie minti lor
luminându-i.” Așa a auzit Evagrie din gura dascălului său
Vasile cel Mare, „stâlpul adevărului”' 2
„Înțelepciunea din afară” a oricăruia din „înțelepții acestei
lumi”' e doar o chestiune de antrenament intelectual. Pe
3

lângă studiu și exercițiu, mijlocul ei privilegiat este „dialec-

tica”'^. O „eroare” (pace) în acest domeniu e doar o „defi-
ciență tehnică”, care nu-l discreditează ca atare pe „omul de
știință” și nu apas ă greu asupra lui ca uri eșec moral. Cu totul
altfel e acea cunoștință care i se revarsă „dc la Dumnezeu”
(t£ The e), ,prin hanil lui Dumnezeu” (eA Theou charitos).
Pentru a ne împărtăși de ea, capacitățile intelectuale nu sunt
de ajuns.
„Cunoștința lui Hristos are nevoie nu de uri suflet di-
alectician, ci de unul văzător; pentru că dialectica
obișnuiește să fie găsită și de suflete care nu sunt cu-
rate, vederea insă e găsită numai de sufletele curate”*5.

„Cură ția” înseamnă „nepă timire”, mai cu seamă libertatea

câ știgată față de furie, de Vinerea de minte a ră ului și cele ce
urmează acestora, cum sunt invidia, suspiciunile și cele ase-

'+ Ge 45.
› KC I, 73; VI, 2Z
'• K‹fi IV, 90.
'* K‹fi IV, 90 gr.

-77-
menea. Aceasta din punct de vedere negativ. Din punct de
vedere pozitiv, „vă ză torul” are nevoie înainte de toate de
virtutea d tății, „comună tuturor puterilor sufletului”, și a
că rei func e este de „a opera uri acord și o conlucrare a pă r-
Cilor sufletul ”16 Această vimite a dreptă ții îl caracteriza nu
numai pe Grigorie din Naziariz' 7, că ruia Evagrie îi datorează
atâtea, ci și pe Antonie cel Mare, pe care în chip semnificativ
monahul pontic îl prezintă ca pe uri mare contemplativ.
„Unul din ințelepții de atunci a venit la dreptul Auto-
mie și a zis: Cum rezişti aici, pă rinte, lipsit fiind de
mâ ngâ ierea că rților? Iar el a zis: Cartea mea, filozoafe,
e firea fă pturilor, și ea este de față atunci câ nd vreau să
citesc cuvintele lui Dumnezeu” 1°.
După aceasta, e1 are nevoie de virtuțile oem‹icierîi și milei.
Dacă , în calitate de poYă țuitOr duhovnicesc, gtiosticul sau
contemplativul vrea să -i învețe pe alții, e1 trebuie să fie liber
de orice mâ nie, tinere de minte a ră ului și intristare* . Nemfi-
nierea e chiar virtutea de care gnosticul are nevoie înainte de
orice .
„Așa cum izvorul cură țit de toate materiile care au că -
zut în el face să curgă apă limpede, tot așa și mintea
cură țită de mă rite, de Tinere de minte a ră ului și de gri-
Jile trupești, gă seşte cunoștință curată și naște în cel ce
a cfiștigat-o uri dor dulce” 2*.

Cunoștința care îi este împă rtă șită — fiind trimită pa-

@22 nu este o simplă știință , ci o cunoștință a lucnirilor
așa cum sunt ele cu adevă rat , și anume in calitate de crea-
turi ale lui Dumnezeu, pe Care Î1 vestesc in felul lor, o cu-

'• Cf. Pr 89.

^ KiS I, 54, cf. Gri 4.

^ 6îit 4.

— 78
noștință dobă ndită în chip nemijlocit printr-o vedere directă
(a«fo,pie/). În timp ce „dialectica” se foloseşte în chip necesar
de „gâ nduri” (Agiiuo/), de reprezentă ri mentale (coewa/a) sau
intuitive (theorrmata) — dezvoltate plecâ nd de la realitatea
co rporală 24 , Dumnezeu lucrează în suflet cunoașterea Sa
în chip nemijlocit2S drept pentru care contemplativul trebuie
să depă șească conştient aceste mijloace auxiliare ale inteli-
genței noastre26 dacă vrea să aibă „convorbiri cu Dumnezeu
fă ră mijlocirea urma ” 27

În timp ce în domeriiul „cunoștinței din afară ” o greşeală

are o însemnă tate doar relativă , întrucâ t este desființată printr-
uri „studiu” mai atent, ceea ce face ca, în ciuda tuturor erorilor
și reculurilor temporare, în principiu „cunoașterea științifică ” să
progreseze constant — lucrurile stau cu totul altfel în sfera
„cunoștinței care vine de la Dumnezeu”. însemnă tate
hotă ritoare are aici akăturira fincfNrâ a omu- lui, fiindcă
„asemenea unei furtuni puternice, Vinerea de min-
te a ră ului împinge mintea în afara cunoștinței” 2°.
„Ispita gnosticului e opinia mincinoas ă care stă in
jurul minpi și prezintă ceea ce există drept ceea ce nu
există, iar ceea ce nu există drept ceea ce există , sau
ceea ce există ca existind altfel decâ t a fost”°9.
„Pă catul gnosticuJui e cunoștința mincinoas ă a lucru-
rilor insele sau a contemplapei lor nă scută de o patimă
oarecare sau pentru că cercetarea nu se face în vederea
binelui”30

^ m EA 8, 1—2 (G. 35).

* Or 64.

*°G*43.
 Din asemenea „opiriii false” și, în cele din urmă , din astfel
de „cunoștințe false” se ivesc în spațiuJ credinței acele feno-
mene, pe care le numim îndeobște „erezii”: „naufragii in ce
priveşte credinta”", ele pot ră pi victimelor lor mâ ntuirea
veșnică dacă nu se întorc de la ele.
„Cu câ rmuire se duce ră zboiul:
Cei ce suferă naufragiu in ce priveşte credinta, aceia
nu se ră zboiesc cu c3rmuire cu duhurile potrivnice te-
ologiei. Acelaşi lucru se poate spune despre orice vir-
tute; că ci e uri naufragiu și în ce priveşte cumințeriia,
iubirea și neiubirea de arginți. Ș i în chip asemă nă tor se
întâ mplă uri naufragiu și în privinta orică rei dogme a
Bisericii universale și apostolice. Dacă însă împotriva
potrivnicilor «ră zboiul trebuie dus cu cfirmuire», atunci
viața de pe pă mâ nt se seamă nă foarte mult unei bă tă lii
navale” 32
Așadar, demonii se opun nu numai uinrțim, ispitindu-ne
spre patimile sau viciile diametral opuse acestora, ci și pe
tă râ mul keller, luptâ nd impotriva dogmelor și a i“uvă@turi4r
‹fe mfi»/J° ale „Bisericii celei una, sPantă , universală și apos-
tolică ”.
„În calea în care ann umblat ascuns-au curse mie:
Toate virtuțile sunt pâ ndite de vră jmașii noștri: în cu-
raj ei ascund cursa lașită pi, în cumințenie pe cea a des-
frâ nă rii, iar in iubire așează cursele urii. In blâ ndețe
toamă aroganță , în milostivire milostenia nu de dragul
lui Dumnezeu, ci de dragul privitorilor, iar în post
postirea de dragul oameriilor. Acest lucru priveşte fă p-
tuirea raAtiAe).
(e-ar trebui spus atunci despre contemplație? Cfit
de multe curse n-au așezat în ascuns vră jmașii in dog-
mele ortodoxe prin erezii?!”°^

•• f Tie 1, 1S.
°° tot Pzer 24, 6 (G. 266).
•• Cf. gis I, 10.
3• Jq Pt 141, 4 «.
 „Ereziile” nu sunt, așadar, simple „erori dogmatice”,
comparabile cu „erorile științifice”, ri lucrarea demoră lor' S în
capetele celor care le propagă sau li se supun. Evagrie ne
asigură că a încercat pe propria sa piele acest lucru°6 !
Recep- tivi pentru astfel de orbiri demonice sunt numai cei a
că ror minte a fost mai înainte „orbită ” de demonul mâ niei și
care, de aceea, au pierdut ,)umina” dumnezeiască a
cunoștinței. Cine a suferit o astfel de „înfrângere” și nu s-a
întors, acela devine cu ușurință „cap al unor învă ță turi și
pă reri inincinoa- se”° 7, ereziarh sau intemeietor de secte.
Fă ră să -și fi dat sea- ma, el face lucrarea demonului mâ niei,
care „îl ră zboiește zi și noapte”' .

Așa cum ann văzut mai sus, „gâ ndul demonic orbește
ochiul sfânt :A sufletului, care se dedă contemplației fă pturi-
lor”39 Cel în cauză ajunge la o „falsă cunoștință a lucrurilor
insele sau a contemplației lor, spunând, de exemplu, despre
(reatorul lor că ar fi nedrept sau neințelept” , susținâ nd cu
alte cuvinte că lumea n-ar fi expresia dreptă ții și înțelepciunii
lui Dumnezeu, ci omul ar întâ lni uri destin nedrept și în cele
din urmă absurd. Astfel de idei se găsesc din belșug în „gno-
za cu nume mincinos”^', at3t antică , câ t și modernă .
Dincolo de acestea există însă și erezii „teologice” în sen-
sul strict al cuvâ ntului, și care privesc nu numai opera lui
Dumnezeu, ci ființa lui Dumnezeu Însuși, tă gă duind, de
exemplu, consubstanțialitatea divină a Duhului SPant. Că aici
nu este vorba de chestiuni pur academice arată limpede
faptul, pe care Evagrie îl accentuează extrem de lă murit, că o

i• P !43, 7 c.
• / 7i= 6, 20.
astfel de tă gă duire ră pește Bem lui orice valoare soteriolo-
gică 4°, și prin aceasta smulge viepi duhovnicești terenul on-
tologic! Dar despre astfel de lucruri nu e locul a vorbi mai
multe aici.
Ar trebui să ne pună pe gâ nduri faptul că ecdA moral au
în mod inevitabil consecințe în domeniul „cunoașterii” și al
„contemplației duhovnicești”, și, invers, că orice fel „de ere-
zie” nu este pur și simplu o eroare intelectuală , ci o lucrare a
demonilor în cei „orbiți” mai-nainte de patima mâ niei. Câ t
de diferit ar ară ta istoria Bisericii, dacă toți cei implicați in
controversele dogmatice ar fi luat în seamă mai cu atentie
pă catele irascibilită ții!
Ș i nu numai atunci câ nd aceste controverse au dus, dintr-
uri pretins „zel sUant”, la campanii împotriva unor „fal- se
învă ță turi” reale sau închipuite, ci și în toate conflictele care
au condus la rupturi în interiorul Bisericii. Fiindcă și
ichismele din istoria Bisericii Evagrie e convins de acest
lucru nu sunt altceva decâ t opera demonilor", mai cu
seamă a demonului mâniei. Potrivit cuvâ ntului profetului
Ioi1••, astfel de conflicte trebuie soluționate, din contră , cu
blâ ndețe luptă toare sau statornicie blândă•S. Viata duhovni-
cească a celui ce nu se ține de această regulă , cu alte cuvinte a
celui care lasă de-o parte iubirea, oricfit de ascetică ar fi ea46$
nu este nimic altceva decâ t o autoamă gire evlavioasă . Fiindcă
„acest lucru îl știu cu încredințare: cei ce sPașie Biseri-
ca Domnului sunt departe de rugă ciunea curată !”•'.

Ș i cum ar putea fi „curată ”, dacă e intinată de gânduri de

mâ nie? Să ne aducem aminte aici de ceea ce ann spus în ca-
pitolul anterior cu privire la relatia dintre mâ nie și rugă ciune.
Cine ațiță în inima sa o fierbere ascunsă, Vinerea de minte a

•+ i» Praf 22, 28 (G. 249 cu momente u).

•• Cf. Hp â2, 5.
•• fiii 3, 11: „Cel blând sfi fie luptător” (ăo amy eJ?o mac(*lee).
•• @ 24, R

— 82
ră ului, și-și închipuie că se roagă , „se aseamă nă celor ce scot
apă și o toamă intr-uri butoi fă ră fund”• . Rugă ciunea celui
mâ nios e o formă subtilă de idolatrie, intrucfit ea nu are în
minte pe Dumnezeu, ci în permanență fata celui pe care este
furios• . Ș i mai ră u stau lucrurile atunci cind uri astfel de om
furios îndră znește „să se întindă cu obră znicie spre cunoș-
tința lucrurilor dumnezeiești sau să se ridice chiar la rugă ciu-
nea nematerială ”*°. Pretinsa sa „rugă ciune în Duh și in Ade-
vă r” nu e atunci nimic altceva decfit o „imitație”, o caricatură
a treptei celei mai înalte a rugă ciunii duhovnicești, și aceasta nu-
1 face nicidecum pe Dumnezeu faYoră bil lui, ci mai de- grabă
provoacă mâ nia Sa împotriva celui ră tă cit astfel°'. În ochii lui
Dumnezeu, el nu mai e decâ t uri demon „ascuns”. . .

^ Or 2Z
•• 3'f ‹ 27.
^° Or 14a.
•' Or 146.
 VIII

Toate patimile se ivesc dintr-uri abe] A puterilor în sine

bune ale sufletului. Pentru a tă mă dui aceste „maladii” ale
sufletului e nevoie de exercițiul virtupi diametral opuse
fiecă - rei patimi. În cazul bolii, a „aprinderii” pă rții irascibile,
cum spune Evagrie', acestea sunt „curajul și ră bdarea” 2 și,
mai cu seamă , „iubirea” specific creștină 3 , manifestată
concret ca
„blâ ndețe” și „smerenie”^. Acestea lovesc patima la ră dă cină .
În plus, mai există o serie întreagă de alte remedii, așa cum
ne invață experienta, și care transpun în practică vimij¡ile
amintite. Să începem deci cu acestea.
„Lucrul rafidă rii și al bă rbă ției (curajului] e acela de a
nu se teme de vră jmași și a sta tare cu vitejie în fața
primejdiilor”°.
Acești „vră jmași” sunt fireşte demonii, nu semenii. „Stă
in firea iuțimii de a se ră zboi cu demonii”6, s-a spus mai sus.
lntrucit acești „potrivnici” sunt nevă zuți pentru noi', și in
general lucrarea lor o percepem numai in „gâ ndurile” rele

• KG I, 84; W,g 41.

* io Prrr 31, 21 (G. 377).
° Pr 85.
• Pr 24.
— 85 —
„prin care ră zboiesc sufletul”^, confruntarea noastră cu ei are
loc în principal pe acest plan°. Aici intră in joc și „mâ nia con-
formă firii”.
„Față de gâ ndurile [demonice] foloseşte mult și aprin-
derea mâ niei pomită împotriva demonuJui, mă rite de
care se teme și mai mult cind aceasta ii tulbură gâ ndu-
rile și îi strică planurile. Aceasta e ceea ce se spune:
«Miniați-vă și nu pă că tui )10 (ă ci acest lucru e uri
leac folositor sufletului aflat în aceste ispite”''.

Acest lucru este valabil pentru viata practică §raktike). În

viața duhovnicească a „gnosticului” sau contemplativului,
‹curajul are drept sarcină să ne facă „să stă niim in adevă r,
chiar și atunci ciind suntem dușmă niți, și să nu ne aventură m
spre cele ce nu există ”, cum a învă țat Evagrie de la dască lul
să u Grigorie din Na ziariz l 2, R olul pe care-1 joacă irascibilita-
tea în această privință Evagrie îl înfă țișează în urmă torul
frumos capitol, al că rui limbaj simbolic biblic nu mai e din
nefericire nemijlocit transparent cititorului modern nefami-
liarizat cu alegoreza patristică .

„Domnul a dat omului ca unui bun păstor înțelesurile

acestei lumi ca pe riiște oi. Căci, precum stă scris,
«a dat în inima sa veacub›", sădind în el poha și irasci-
bilitatea spre ajutor, ca prin irascibilitate să alunge
gândurile ‹dupilon›'•, iar prin poftă să iubească «oile»,
chiar atunci când e biciuit de vinturi și de ploi. 1-a mai
dat, pe lingă acestea, și ‹dege» după care să păzească

'° Py 4 $.
" Af a l6. Evagne se refera aici le ispitnle AJ rii.

"S«3,1tcfrS&S10-13(GtS
• E vorba de deeot, cf ja M * 14.
 oile, ‹doc de verdeațk›, «apă de odihna»*', ‹ saltire»,
«chitară »'6 și «toia )17 Ș i i-a rfinduit să pă zească aceas-
tă turmă și să se imbrace de la ea, iar la vreme «să
adune iarba munților»'°. Că ci se zice: «Cine pă storește
turma și din laptele ei nu mă nâncă ?»'°
Pustnicul [anahoretul] trebuie să pă zească deci, zi și
noapte, turma aceasta, ca nu cumva să fie ră pit vreun
gâ nd ca uri «mieb› de fratele să lbatice, sau să cadă între
tfilhari, iar dacă s-ar întâ mpla una ca aceasta in pă dure,
îndată «să -l smulgă din gura ursului și a 1upului›40 . . .”°'

„Pă stonil” a că rui viață ostenitoare o descrie aici Evagrie

este lamb, prototipul vechi-testamentar al omului „practic ” 22
Acesta, după ce a slujit-o timp de șapte ani pe Lea cea neiu-
bită , și apoi încă o dată șapte ani pe Rachel cea iubită , și care
simbolizează viata practică și viața contemplativă §raktikz
și oiâ Ae) , devine „Israel”, vă ză tor sau contemplativ 2•, în-
trucfit numele să u inseamnă „bă rbatul care Yede pe Dum-
nezeu”2S

Virtutea curajului face partea irascibilă capabilă să funcți-

oneze potriYit firii sale, adică „să se războiască cu demonii și
să se lupte pentni o plăcere”^. Partea irascibilă este aseme-

'• Px R a cum oile se hrănesc cu ierbă i cu ‘ a omul trăie te cu

•• Ps S6, 9. PT e simbol a1 minții, chiter sl sufletului (ix Ps 56, 9 s).

" Ps 22, 4. V'‹ngu e simbol a1 lui AăAr, 0i y/ simbol *1 lĂ ui (m Ps 22, 4 y).
'• Pzer 27, 25. „lsrba munțilof’ e un simbol a1 cunosșterii lui Dumnezeu (z Prea
27, 25 [G. 341]).
'° f Ce 9, 7.
° f fig î7,34 zg.
" M ‹ t7.
^ ia P›y77, 2t cf. 86, 2•.

> lntnrpceturea numelui „Israrl” urcă pină la U'iLOt4 DOi ALEltfd4DRtn, De N

u-
&m S7 passim, dc le care s prc luat-o CLEMnHT D W, cfi P&d I, 57, 2; 77, 2;
Jf8om. I, 3Î, 4; l I, 20, 2 pBssim, care t-e trBnsmts-o lui Ev8gfÎe, cfirB a fost uH catitoc flsi-
duu ni lui Clemenr
*^ Pr 24.

— 87 —
nea „câ ineluΔ sufletului, a că rui sarcină e aceea de a nimicii
„lupii” (adică demorii§)27, împotriva acestora trebuie să ne
îndreptă m, așadar, întreaga noastră agresivitate.

„Foarte mult ne foloseşte la mâ ntuire ura impotriva

demonilor, care ne ajută și la lucrarea virtu i. Dar să o
nutrim aceasta de la noi ca pe uri vlă star bun nu sun-
tem în stare, pentru că duhurile iubitoare de plă ceri o
sting și cheamă din nou sufletul la prietenie și obișnu-
ință cu ei. Această prietenie, sau mai bine zis această
rană anevoie de lecuit, o tă mă duiește însă Doctorul
sufletelor prin pă ră sirea noastră . Că ci ne lasă să pă ti-
mim lucruri înfricoșate de la duhuri, noaptea și ziua,
pâ nă ce sufletul aleargă iară și la ura cea de la început,
învă țâ ndu-se a zice că tre Domnul, asemenea lui
David: «Cu ură desă vâ rșită i-ann urfit, că duşmani s-au
fă cut mie›J°. Iar cu ură desă vfirșită ură ște pe vră jmași
acela care nu pă că tuiește riici cu fapta aici cu gâ ndul,
lucru care este semnul celei mai mari și celei dintâ i
nepă tim ” 29

Acești „pumni” împotriva demonilor, pe care îi împarte în

dreapta și în stâ nga partea irascibilă a sufletului, sunt așadar
Yrednici de laudă și uri semn al Sperii naturale a acestei fa-
cultă ți iraționale°°. De aceea, Evagrie recomandă această
metodă și la maurice, întrucfit aici se ră zbună cel mai cumplit
pă catele mâ niei.

„Câ nd ești ispitit, nu te ruga îriainte de a spune cfiteva

cuvinte cu furie (demonului] celui ce te necă jește, că ci
sufletul tă u fiind afectat de gâ nduri, se întâ mplă ca nici
rugă ciunea să nu se facă curată . Dacă insă le spui ceva
cu furie, atunci topești și faci să dispară ințelesurile

•° Cf. i» scc/ 7, 3—7 (G. 56).

 potrivriicilor. Fiindcă acest lucru il face fuma pâ nă și cu
înțelesurile mai bune” 3 '

Ș i „gnosticul”, care ar trebui să fie deja stă pâ n asupra

acestei patimi, mai are nevoie de curaj, așa cum ann vă zut.
De aceea Evagrie face urmă toarea distincție subtilă :

„Nebunul iși dezlă nțuie întreaga mâ nie, iar înțeleptul

își cruță o parte:
Acela care ‹Jși cruță o parte a mâ niei» e fie cel care se
mJie numai pentru lucruri drepte, fie cel care mistuie
in parte mâ nia prin îndelungă -rabdare. Celor mai sim-
pli să le se spună lucrul dintâ i, celor mai râ vnitori lu-
crul din urmă ”°°
Regula valabilă pentru toți este așadar aceea că noi
potrivit cuvâ ntului proorocului loil (3, 11), pe care Evagrie
îl citează aici bucuros — trebuie să fim în acelaşi timp
„blinzi și luptă tori”, blâ nzi fată de semeră și luptători față de
vră jmașul, care e „şarpele”'°. Așa nu ne vom vă tă ma nici-
decum sufletul, după cum a învă tat Evagrie de la Macarie cel
Mare'^.

Acest citat din lord 3, 11 ne învață că în fața demoriilor să

nu ră mâ nem la o simplă ofensivă . Pentru a tă mă dui irascibi-
litatea bolnavă trebuie să adă ugă rn ca atitudine pozitivă i«fii-
era â ficd I, specific creștină . Dat fiind că „irascibilită ții obiș-
nuiește să i se întâ mple fie iubire, fie ură ”° , urmează că „iu-
birea duhovnicească ” e cea care „tă mă duiește partea aprin-
să a irascibilită ț ii" 37 Acest adevă r simplu, și totuși atfit de
mare, Evagrie îl repetă neincetat.

›' in P ›r 9, t t (G. 363).

'^ E«/ !0.

— 89
—
 „Furia și ura îrimulțesc irascibilitatea, milostivirea și
blâ ndețea o micșorează pe cea deja existentă ”°°
Omul este „spirit în trup”°°, acesta din urmă fiind parte
integrantă a cosmosuJui material „înrudit” cu el (și apă rut
deodată cu el)•°. Din relatia reciprocă dintre facultă le irați-
onale, legate de trup, și lumea sensibilă inconjură toare se
ivesc patimile, atunci câ nd ne gă sim într-o stare de „recepti-
vitate” corespunză toare lor.
„Patimile sunt mișcate în chip natural de simțuri, iar
câ nd e prezentă iubirea și înfrâ narea, atunci ele nu se
pun în mişcare, dar câ nd sunt absente acestea, atunci
sunt puse în mişcare. Partea irascibilă însă are nevoie
de leacuri, și de aceea despre iubire se zice a fi «mare»
pentru că e frfiul irascibilită pi; pe aceasta sPantul Moise
a numit-o în chip simbolic, în scrierile sale despre fire,
‹duptă toare impotriva șarpelui»”^*

Această „s Caută iubire”•2, care se manifestă in multiple

forme ca milă , rriilOStiYire, bună tate, smerenie, indelungă
rabdare, facere de bine și, mai cu seamă , ca blâ ndețe, presu-
pune din partea celui ce o posedă sau nă zuiește să o dobă n-
dească mai întâ i o ouibiEt m: ‹fe i“ Narr fundamentală , așa
cum ne-a învă tat Hristos Insuși.
„Cel ce datorează zece mii de talanți să te învețe pe ti-
ne că de nu vei ierta celui ce-ți este dator, nu vei do-
bindi nici tu iertare. «Că ci 1-a predat pe el, zice, chinu-
itorilon›”•3 .

^ Pr 20, cf. K‹S 11 I, 55.

* ix Ps 43, 2D i).
•' Pr 38. Evsgrie cite«zm f Co 13, 13 p Lv 11, 2Z Ultimul citet e stârnit dc numele
gre(eSC ml Gpe(fel de le(U$tr emifltiW siCi: ophi0Wa 41, Care în$esmJlm ltterel „lUQtfitOr
împooiva jazpclui”. „Ș arpele e, fireşte, deee/ pc cere trebuie să -I combată /•â izeo
•' E$ 60, 2, +.
'^ Or î04; cd. M/ t8, 2435.
 „Această blâ ndețe (a lui Moise] arat-o fraților, și să
nu-ți fie greu să iei asupră -ți că ința pentru mânie”^^
Fă ră această disponibilitate de împă care, care nu întreabă
cine are dreptate, nu există nici „rugă ciune curată ”. Pentni că
ținerea de minte a ră ului (moJAaNa) face în chip inevitabil
necuratfi rugă ciunea, precum ann vă zut.
„«Lasă -ți darul tă u, zice, înaintea altarului și plecâ nd
împacă -te mai întâ i cu fratele tă u, și apoi venind»^° te
vei ruga netulburat, pentru că Vinerea de minte a ră ului
înnegrește cugetul (hegemonikou) celui ce se coagă și ii
întunecă rugă ciunile”^.
Evagrie reia încă o dată acelaşi text din Evanghelie într-alt
loc unde dezvoltă din nou această idee.
„Dacă «pe cel ce s-a apropiat cu dar la altar» nu l-a
primit Cel Nepă rtinitor și fă ră nici o lipsă «pâ nă nu se
va fi împă cat cu aproapele»•' supă rat pe el, gâ ndeşte-te
de cfită pază și putere de a deosebi lucrurile avem tte-
buință , ca să -I aducem lui Dumnezeu la altanil cel in-
teligibil tă maie bineprimită ”^°.
„Altarul inteligibil” e, firește, mintea noastră • , la care
aducem lui Dumnezeu rugă ciunile noastre ca o jertfă de tă -
mare binemirositoare°°. Ș i nu orice fel de rugă ciuni, ci cea
mai înaltă și desă vâ rșită , „în Duh și în Adevă r”, pe care o
aducem și noi jertfă Domnului ca și cei două zeci și patru de
bă trâ ni ai Apocalipsei in „vasul iubirii desă vfirșite și duhov-
riicești”°'. În joc stă insuși țelul vieții duhovnicești!

•^ Or 21.
•* Cf. All 5, 23 g.
•• Or 147.
*" i» Ps 28, 6 6; cf. KG V, 55; SA 6: „altnnil timâ ier›i”.
•• Cf. Or 1; O 9 I, 2â . Pentni rugă ciune cs Tr‹iim e sufletului, cf. CLsME6tT
ALE nRiNuL, lynn. vI I, 32, s.
•' O•77. Citnc 5, 8.
 Cine citeşte cu atentie scrierile lui Evagrie va constata că
permanent și bară vreo justificare el identifică iubirea cu fific-
d‹țea. Ceea ce întelege e1 prin această virtute, astă zi atit de
depreciată printr-uri abuz constant, e uşor de vă zut. Blâ nde-
țea are două laturi, după felul în care este priviti.

„Adu-ți aminte, Doamne, de David și de toată blâ n-

dețea lui:
Dumnezeu iși aduce aminte de cel la care vine°°, și nu-
și aduce aminte de cel la care nu vine. Dacă Dom- nul iși
aduce aminte de blâ ndețe, atunci de mare ne- mâ niere e
nevoie pentru ca cineva să primească pe Domnul.
Blâ ndețea este netulburarea irascibilită ții ivi- tă prin
lepă darea bucuriilor trecă toare" 5°.

Bl â ndetea este, așadar, mai intâ i aâ ies)a mâ oiâ și a celor

care urmează aces0teia. „netulburare” (atara:›‹:ia) a irascibi-
lită ții în mijlocul tuturor ispitelor. Dar aceasta e doar uri as-
pect. David, citat aici, e unul dintre cele două prototipuri vechi-
testamentare ale lui Hristos Care a spus El Insuși de- spre Sine:
„Învă țați de la Mine că sunt blJd și smerit cu inima”°^. Celă lalt
model citat mereu este Moise, despre care Scriptura spune că
a fost „foarte blâ nd, mai mult decit toți
oameriii de pe pă mânt” SS I n Hristos Însuși și în cele două
prototipuri vechi-testamentare ale Lui se vede deja limpede
că această vimite a bl3ndeții n-are in sine riici o slă biciune, ci
e mai degrabă uirtetea sir p«te rvii:i. Potrivit cuvâ ntului proo-
locului loil (3, 11): „(el blâ nd e uri luptă tor”, Evagrie îl vede
pe gtiosticul să u ca pe uri personaj în acelaşi timp „blind” și
totuși energic, „luptă tor”°6.

°° Ce înseeninfi această expresie araG urmfitoeree scolie: „«Pînfi cc voi sfla loc
Domnului: loc al Domnului e mintce curati” (Pt PJ 131, S ).
m P tst, 1 «.
 „Pregăteşte-te să fi blând și luptător, blând față de cei
din seminția ta, luptător față de vrăjmași. Căci în
aceasta stă dreapta folosire a irascibilității: în lupta cu
dușmănie împotriva șarpelui°7. Și în aceasta stă blân-
dețea celui blând: a fi îndelung-răbdător cu fratele din
iubire și a te război cu gândurile [rele]. «Cel blând să
fie așadar luptători›, fapt prin care blândețea sa se des-
face de gândurile viclene, așa cum lupta sa se desface
de cei înrtidi după fire. Nu folosi irascibilitatea îm-
potriva firii, mâniindu-te impotriva aproapelui tău «in
chipul șaipelui»°°, ba chiar împrietenindu-te cu şarpele
prin consimțirea cu gândurile!
Din iubire cel blând nu se dă înapoi nici de la a pă-
timi lucrurile cele mai rele. De dragul acestei iubiri el
este indelung-răbdător și îndurător, blând și suferi-
tor°9. Căci iubirii îi este proprie îndelungă-rafidarea nu
lupta cu mânie. Fiindcă mânia trezeşte întristarea și
ura, iubirea însă le împuținează pe toate trei.
Dacă stai tare în iubire, să ai mai multă luare- aminte
la aceasta decât la cel de care te izbești. Cu fri- că și
iubire slujește lui Dumnezeu, cu frică întrucât este
Domn și Judecător, cu iubire întrucât iubeşte și hrănește
oamenii. Cine a dobândit Yirtuțile iubirii în- cuie
patimile demonilor răi, și cine a prÎmit de la Sfian- ta
Treime acestea trei: «credinta, nădejdea și iubirea»6° va
fi ca o cetate cu trei r)nduri de ziduri, păzită ca de niște
tumuri prin virtuți. . .” 6'
În exemplul lui Hristos și al celor două prototipuri vechi-
testamentare ale Lui, Moise și David, putem citi limpede în
ce anume constă esența acestor „blâ nzi luptă tori”. Ea nu
constă aici dintr-uri servilism slab, nici dintr-o etalare lipsită
de considerente a forței și superiorită ții proprii, ci, din con-
tră , în dăruirra f joe, ca ceilalti să aibă viată . Scriptura ne
învață că „și numai uri singur sPant ca Moise e în stare să
abată mânia de deasupra unui întreg popop"6°!
„Spune-mi pentru ce Scriptura, atunci când a vrut să-1
laude pe Moise, a lăsat deoparte toate minunile și
aminteşte numai blândețea? Căci nu spune că Moise a
nimicit Egiptul cu doisprezece plăgi nici că a scos din
e1 pe poporul ales. Și nu spune că Moise a primit cel
dintâi Legea și că a dobândit înțelesurile lumilor tre-
cute63 Și nu spune că e1 a tăiat cu uri toiag Marea Ro-
șie în două și că a adăpat poporul cu apă din stâncă.
Ci spune că el singur a stat în pustie în fata lui Dum-
nezeu, când Acesta a vrut să-1 niinicească pe Israel,
și L-a rugat să fie nimicit împreună cu fîii poporului
său. Iubirea de oameni și nelegiuirea le-a așezat e1 îna-
intea lui Dumnezeu, atunci când a spus: ‹dartă-i, sau
șterge-mă și pe mine din cartea pe care a-i scris-o»6•.
Aceasta a grăit cel blând! Și Dumnezeu a ales mai
degrabă să ierte pe cei ce păcătuiseră decât să facă o
nedreptate lui Moise”6 .
Acestei blâ ndeți i-a datorat Moise faptul că el singțir
„a gră it cu Dumnezeu fată că tre față ” 66 „într-o vedere și
nu numai intr-o asemă nare” 67 a a0at de la El rațiunile crea-
ției6°. Fiindcă iubirea blândă , „maică a cunoștinței" 69$
este
„ușa cunoștinței naturale” 70$ de care dau mă rturie cele cinci
că rți ale lui M oise71 Ba chiar, ca una care este
„prietenie

•• Cf mai jos notn 71.

•• fJ 32, 32.
^ E9 S6, 6.
•• l ș 53, 11.
•' N= 12, 8.
•• Hp 27, 3.
•• Hp 27, L
"• Pr Pret[8].
"' Pentru Moise cs autor sl cirțu „Desprr fire”, adică a Fel, cf.Pr 38; NG II,
— 94
64;

— 95
cu Dumnezeu” și „iubire desă v3rșită și duhovnicească ”, ea
este și locul în care „se lucrează rugă ciunea in Duh și în
Adevă r”7°!

Astfel înțeleasă, iubirea e uri ideal înalt. Pentru a ne apro-

pia de el, e nevoie însă de trepte mici, zilriice. Spre deosebire
de demoni, în majoritatea cazurilor mâ nia se manifestă în om
într-o atitudine fundamentală , încarnată , și mai cu seamă în
mici întâ mplări de zi cu zi. Ca întotdeauna, Evagrie se lasă
condus și aici de SUanta Scriptură.
„Furia, mâ nia și irascibilitatea le abate iubirea, dar Vi-
nerea de minte a ră ului ră stoamă darurile” 7°.
Acest lucru 1-a spus deja înțeleptul Solomon7^, și urmâ nd
acestuia îl spune și EYagrie. De aceea, așa cum îndeamnă
Solomon, atunci când este cu putință , „darul” trebuie să se
facă „in ascuns”, „ca stâ nga să nu știe ce face dreapta”*°, și
așa să nu se poată infiltra tara d‹țană, care știe să folosească
orice prilej.
„Darurile sting ținerea de minte a ră ului. Să te convin-
gi de aceasta I acob, care a îmbunat cu daruri pe Esau
care ieșise în întâ mpinarea sa cu patru sute de oa-

Să împartă daruri nu poate să o facă decfit cel ce dispune

de mijloacele necesare. „Noi [monahii] însă , săraci fiind, să
ne pliriim nevoia prin masă ” 7°, și aceasta cu atâ t mai mult
atunci cfind atunci îl vedem pe duşmanul nostru „in amară

** Mt Ifi, ă,• ix Pzoe?t, t4 (G. 225).

*• F‹ 32, 6 g.
s3r3cie” 7 . Versetul scripturisö c, pe care il invocä aici
Evagrie, rin pare la prima vedere s3 se impace cu acest lucru.

„Câ nd vră jmașul tă u flă mâ nzește, hră nește-1, dacă în-

setează , adapă -1. Că ci fă câ nd aceasta gră mă dești că r-
buni încinși pe capul lui. . .”^

Evagrie însă nu ezită să descifreze „sensul mistic” al aces-

tui pasaj, prin aceea că îl interpretează într-uri sqens „inteligi-
bil și duhovnicesc”°* și de aceea continuă : „Intrucfit prin
aceasta îşi curent partea conducă toare (mintea] prin bună tate
și facere de bine" 82 In sens „inteligibil și duhovnicesc” „fo-
cul” nu este uri mijloc de riimicire, ci de ‹:urâțirr, și prin
aceasta de izbă vire a pă că tosului '!

„Dacă fratele tă u te întă rfită , du-1 în casa ta și nu șovă i

să intri la el, ci mă nâ ncă -ți cu el posmagul [pâ inea us-
cata\. Că ci cel ce face aceasta își va izbă vi sufletul și nu-
i va fi piedică în vremea rugă ciunii”

(ine nu vrea să ofere el însuși această dispozitie împă ciu-

itoare, aceluia înțeleptul „Medic al sufletelor”, Hristos, fii ad-
ministrează leacul amar al ofensei, ocă rii și disprețului ° din
partea semenilor, care taie în carne ca uri fier încins^, arde
rana inflamată și prin aceasta o tă mă duiește. Aici bÂn ‹fe a e
pusă la cea mai grea încercare.

„Sufletul nu înțelege că atunci urmează ocă ri din partea

oamenilor, câ nd Dumnezeu ingă duie să fie ispitit” 7

'• CL M V, 2ß.
•° Pn›v 25, 21 nj.
• rro. z3, i 3 (‹s. zso—zsi).
° r» Pa Z, 2t g (G. M4)
^^ *n P t9, 4 a.
 După care, EYagrie citează sufletului ispitit de mâ nie și
ră zbunare exemplul blinduJui David care a suportat smerit
ocă rile lui Simei beniamitul°°. După această atitudine se re-
cunoaşte adeYă ratul „gnostic”.

„E rușinos pentru uri gnostic să acționeze in justiție și

câ nd e nedreptă țit și câ nd nedreptă țește pe cineva; dacă
e nedreptă țit pentru că nu a ră bdat, iar dacă nedreptă -
tește pentru că a nedreptă țiC’ 9.
Uri lucru asemă nă tor 1-ann putut citi deja într-alt loc°°.
Mai grea este încercarea atunci câ nd suntem lezați și învinuiți
pe nedrept personal°'. În acest caz, „se cade să ne rugă m
pentru vră jmași, ca să nu că dem în ținerea de minte a ră u-
lui’ 92, Trebuie să închidem gura și celor care defaimă în pre-
zenta noastră pe al 93 Dar cel mai bine să ne astupă m ure-
chile • și să dea. Așacum vom vedea mai departe, Evagrie
știe foarte bine, din proprie experiență , despre ce vorbeşte.
Nici el n-a fost cruța) încă din timpul vieții, de critici ne-
drepte și defă imare9'. Insă în loc de a se apă ra cu înverșuna-
re, el a acceptat în tă cere umilințele — spre marea mirare a
contemporanilor să i și chiar a celor de mai tâ rziu , bară
tinere de minte a răului delă imă torilor să i, pe care-i privea
mai degrabă drept „binefă că tori”. Certurile și slă dirile erau
cu totul potrivnice inimii sale96

„Mai departe mi-ai scris și cum vră jmașii s-au ră zboit

cu noi. Insă nu de oameni mă tem, ci de «Esau›#7, că
ar putea veni și m-ar putea lovi și ar doborÎ la pă mâ nt

"2R,#16,1î*y.

*+ CI. i» P› t08, 4 §.

•• Cf mai jos cap. XII.

— 97
—
 pe mama impreună cu copiii mei, adică ar omori min-
tea mea in ce priveşte cunoștința și ar face simțurile
mele lipsite de copii, ră pind roadele virtuții. Pe duş-
manii vă zuți fii numesc însă binefă că tori. Fiindcă prin
ocă rile lor pedepsesc sufletul meu că ută tor de slavă .
Nu-i mustru pe cei ce mă ocă ră sc și nu-1 împing de la
mine pe Medicul sufletelor9 , care îmi aduce să nă tate
prin legă tura disprețului. Fiindcă știu ce se intâ mplă cu
cei ce se împotrivesc medicilor, cum sunt legați în lu-
nii și operați împotriva voii lor!'

Avva Zosima, care citează și comentează acest text în

secolul VI, încheie cu foarte potrivitele cuvinte: „Nimeni nu
ne spune adeYă rul afară de cei ce ne umilesc!”'°°

Prin aceste doctorii amare, Hristos, „Medicul sufletelor”,

vrea să -i facă pe oameni să renunțe & trebuit la toate pof-
tele egoiste.
„Înarmâ ndu-te împotriva irascibilită ții, nu vei suferi
niciodată pofta, că ci aceasta dă mâ ncare irascibilită ții;
iar irascibilitatea întunecă ochiul minții întinâ nd starea
rugă ciunii”*°*.
Obiectul acestor pofte sunt toate acele prilejuri ale mâ niei
pe care le-ann întâ lnit deja: hrana, îmbră că mintea, averile,
slava deșartă'° 2. Cine „retează aceste pretexte ale irascibili-
tății” va fi de neatins de mame'°°. Acest lucru poate fi vă zut
cu ușurință . Fiindcă „așa cum iubirea se bucură de să ră cie,
așa ura se desfată de bogă ție” 104, $ , D emonu1 mâ niei fuge
atunci câ nd nu reușește să ne clatine prin furie. Că ci pentru

+^ Adică Logocul lui Dumnezeu în rolul Să u de /\Yci* (/\Yt'?, t 2), cF. ix Ps t0d, 20 0.
** 12/ 52, 4.
'"" CI. G. BUNGE, Bei r az ză rr I »*/r, p. 7'? •g.
'°' Or 2”I.
'"' V, 30.
'°› CL Pr 99.
'"• Me t6.
ce s-ar mai putea infiaria cineva, dacă disprețuiește hrana,
bogă ția și slava deșartă ?”'°°

Oricâ t de înalt ar fi acest ideal, el nu devine niciodată în-

depă rtat și străin de realitate. Chiar dacă „lucrarea iubirii” stă
în „a ne comporta facă de orice chip a1 lui Dumnezeu ca față
de Prototipul să u, mă car că demonii încearcă să -1 întine-
ze” 1^ , dat fiind că pâ nă și cel mai ră u pă că tos ră mâ ne „vred-
urc de iubire în calitate de chip și făptură a lui Dumne-
zeu”'°*, Evagrie știe totuși foarte bine „că nu e cu putință să
iubim pe toți frații în acelaşi chip” și, de aceea, în lipsa reci-
procită i iubirii, trebuie să ne multumim cel mai adeseori
cu faptul de a „ne întâ lni cu toțî în chip nepă timaș, liberi de
j;inerea de minte a ră ului și de ură”*0^. Astfel, despre mâ nie
se spune:
„Înfierbântatu-sa inima mea înăuntnil meu:
E cu putință să nu ne mâniem atunci când vine la noi
demonul mâniei, dar e cu neputință să nu ne înfier-
bântăm”'°•.
De aceea, trebuie să ne ram 3tm*'° inima și „să nu ne
oprim” la șușotelile demonilor'''. Intrucfit „nu atâ mă de noi
ca toate acestea [gândurile ispititoare ale demonilor] să im-
povăreze sau nu sufletul. Dar ca ele să zafioYească sau să nu
ză bovească , să pună în mişcare sau nu patimile, aceasta atâ r-
nă de noi”'*2, și anume de „consimțirea” noastră liberă l '°.

"*5#39,4.
°'Pr85.
'°° Pr 100.
 Înțelepciunea monahală constituită pe baza experienței
cunoaşte încă uri alt rrmtĂ o practic împotriva acestor ațiță ri
nearbitrare ale irascibilită ții.

„Nă vala mâ niei o imblâ nzesc îndelungă -ră bdarea și

psalmodia”''•.

Psalmodia, o „harismă ”"° cu o însemnă tate cu nimic mai

redusă decâ t rugă ciunea'' 6, constituia parte integrantă fermă
din viața monahilor dintru început. „Mica” lor „pravilă ” de la
începutul și sUarșitul noptii consta în câ te doisprezece
psalmi, fiecare urmat de cite o scurtă rugă ciune. In timpul
zilei
„meditația” tă cută sau cu jumă tate de glas la versetele psal-
milor le însoțea munca manuală și împiedica astfel „risipirea”
inimii din pricina lipsei de ocupație''°. Pe lângă aceasta, ne
învață expeiiența, psalmodia are și uri efect i“mblănȘtor
asupra patimilor în genere''° și îndeosebi asupra
irascibilită ții intă - râ tate. Evagrie aminteşte adeseori această
învă ță tură .
„Irascibilitatea ațfițată o liriiștesc psalmodia,
îndelungă - ră bdarea și mila”'* .

„Câ ntecele demonice ne pun in mişcare pofta și ne

aruncă sufletul în închipuiri rușinoase; dar «psalmii,
imnele și câ ntă rile duhovriicești»' cheamă mintea
spre aducerea-aminte a virtuții, ră corind irascibilitatea
noastră clocotitoare și veștejind poftele”' 2*.

„Învă ță tura duhovnicească ” Î22 cuprinsă în psalmi

îndeam- nă mintea la virtute, în timp ce toate acele pă rți ale
Psaltirii care vorbesc despre „vră jmași” și „vră jmă șii” de tot
felul —

"• fel mea (PT 75, 1236A).

''^ Or 87.
"° Cf Pr 69.
"' CI. G. BUNGE, fn£wr Culc, Wuczbuzg, t996, p. 9t ag.
'°' Pr 71; cf. 3fs 98; 3f ‹ 27 r 1.

— 100 —
și acestea sunt nu puține — ii ingăduie să-și indrepte irasci-
bilitatea i“mpotriua demonilor, corespunzător firii acestora'^.
Chiar și „psalmii de blestem”, astăzi atât de neiubiți și adese-
ori pur și simplu trecuți cu vederea, au în ințelegerea primilor
monahi o putere tămăduitoare! Fireşte acest lucru este bine-
cunoscut demonilor, care ne abat cu viclenie atenția de la
aceste texte îndreptând-o spre altele.
„Demonului care stârnește irascibilitate împotriva fra-
ților și apoi iarăși ne convinge să mărturisim lauda în-
delungii-răbdări, a cărei poruncă nu e păzită de noi; și
face aceasta ca să-și bată joc de noi întrucit cântăm
acea poruncă, dar nu o păzim cu fapta (spune-i]:
«Cum vom cânta căutarea Domnului în pământ

Astfel de capcane ale demonilor trebuie observate întoc-

mai, dacă nu vrem să că dern de două ori în aceeaşi cursă ' !

Una din consecințele irascibilității inflamate sunt, așa cum

ann văzut, m/unmNA rorf«me și tot felul de spaime de acest
gen. Ele sunt uri semn sigur al faptului că părții irascibile îi
lipseşte atit vimitea iubirii, cât și cea a curajului ' 27 Ce-i de
făcut pentru a ne elibera din aceste spaime? Experienta, pe
care Evagrie o datorează monahilor „care ne-au precedat în
chip drept”, cunoaşte uri rernediu extrem de simplu: iubirea

„[Unul din acești părinți] a slobozit uri frate chinuit

noaptea de năluciri poruncindu-i slujirea bolnavilor cu
post. Întrebat, el a răspuns: «Nimic nu stinge atfit de
mult astfel de patiini ca milostivirea»”'° .

'> Pr 93.
'°• Ps 136, 4.
'^ V, î3. Un text eproepe identic se găscșto în i» Ps t3b, 3 §.

- 101 -
Aceeaşi înțelepciune a Părinților a pătruns și in alte scrieri,
fără însă ca sursa să fie citată. Așa, de pildă, în Ax/iMeâAoi,
unde monahul mulțumește Domnului — in cuvintele Psal-
mului 118, 98 iș. — pentru că a înteles că nălucirile nocturne
înfricoșătoare „se sting prin milostivire și îndelungă-răbda-
re”'° 9. Pe lângă „rugăciunea stăruitoare”*°°, Evagrie amin-
teşte mereu această iubim activă d‹ apm ‹k.

„Dacă șezi, vei fi fără teamă, iar dacă dormi, somnul

tău va fi dulce. Și nu te vei teme de frica fără veste,
nici de năvala venită de la cei necucernici:
De aici cunoaştem că milostivirea depărtează nălucirile
infricoșătoare care ne năpădesc noaptea. Acelaşi lucru
îl lucrează și blândețea, nemânierea, indelungă-răbda-
rea și tot ce obișnuiește să domolească minia, dacă
nălucirile înfricoșătoare obişnuiesc să se ivească din
tulburarea irascibilităț ii”' 3 '.

"'r*P•r3,24-26(G.36).

— 102 —
 IX
„Rugăciunea curată”

Mânia, așa cum ne-a învătat Evagrie să o înțelegem, este

o patimă întunecată, „demonică”, și nu doar într-uri sens
metaforic. Ea distruge nu numai relațiile interumane, ci și
legătura noastră cu Dumnezeu. Ea tulbură nu numai psihicul
nostru, fapt manifestat nu în cele din urmă și în coșmarurile
înfricoșătoare, ci „orbește la vremea rugăciunii” și mintea
noastră, locul intâlnirii nemijlocite cu Dumnezeu. Fiindcă
mintea e făcută în chip firesc să se roage, chiar și fără acest
trup material'. De aceea, rugăciunea pregăteşte mintea pen-
tru exercitarea lucrării ei proprii2, adică pentru „conternplația
cunoașterii dumnezeiești”3 . Astfel, „rugăciunea este lucrarea
demnă de vrednicia minj¡ii sau întrebuințarea ei cea mai bună
și mai curată”4, „întelegerea supremă a minții [actul intelectiv
suprem]”°. Pe toate acestea 1e nimicește mânia. Pe bună
dreptate, se poate așadar spune că ea il face pe om să-și rate-
ze adevărata menire. De aceea, Evagrie îndeamnă:
„Fugind de mânie vei afla cruțare, te vei dovedi ințe-
lept și vei fi între cei ce se roagă”6

' Pr 49.
° Or 83.
' Or 86.
" Or 84.
* Or 35.

- 103 -
 Nu este aici locul să dezvoltăm în amănunjme învățătura
evagriană despre „adevărata rugăciune”'. In acest context e
vorba numai despre uri singur aspect, ce-i drept cu totul
esențial, și care a apărut deja de mai multe ori: curăția
rugat:iu- bi. Fiindcă dintre toate patimile, mânia este cea care
întinea- ză cel mai durabil această curăție.

„Curăția” este pentru Evagrie în mod constant uri sino-

ritm pentru „nepătimire” (Qnf6ein).
„După curăția miiinilor mele îmi va răsplăti mie:
Curăția mâinilor inseamnă nepătimirea sufletului ce se
ivește prin harul lui Dumnezeu și râvna omului” .
Ca totul în viață, și n/b‹fa, libertatea nu față de atacurile
demonilor, ci față de tirania patimilor, se dezvoltă in chip
/ m/. Evagrie distruge, așadar, între o nepătimire „sfiantă’°,
sau „primă și cea mai mare”'°, și una „nedesăvârșită” sau
„mică”''
„Nepătimirea desăvârșită vine în suflet după biniința
împotriva tuturor demonilor ce se impotrivesc făptui-
rii; iar nepătimirea nedesăvârșită se zice ca una ce va-
riază după forța demonului care se luptă cu el”'°
Sau, de asemenea, întruc3t această primă etapă curăță numai
„partea pofătoare” a sufletului'°, respectiv numai una din
cele două puteri iraționale ale acestuia. Cine vrea să se roage
„cum se cuvine”" trebuie, așadar, „să se roage mai intâi pen-
tur curăția de patimi”'*

' Cf. G. BUSGR, Das Gó 3e?, Kaln, 1987 {tiud. rom. in curs de epcri(ie la Rdituin
Dei•it].
• hi Ps l7, 21 I); cf. KCí I, 79.
• M c 3.
•° If ‹ 10.
•' Cf. 3f c 16.
'• Pr 60.
'*Mrt6.
'• W 8, 26; cf. Or 20. 24. 49. St.

— 104
—
 Pentru a ne putea ruga însă cu adevă rat „in chip curat și
nepă timaș”' 6, trebuie „să ne desfacem” nu numai de „orice
gâ nd pă timaș”' 7, ci, în cele din urmă , și de orice reprezentare
inentală, „fiindcă rugă ciunea e o lepă dare de toate repre-
zentă rile inentale”' , așa cum dovedeşte extrem de subtil
Evagrie'". Nepă timirea sau cură ția desă vâ rșită este, așadar, o
eliberare nu numai de faptele și gâ ndurile pă timașe, ci și o
„depășire a tuturor gâ ndurilor la lucruri (-le create]” 2°. Fiind-
că rugă ciunea e o „convorbire cu Dumnezeu juri vii o mJ4-
ârr”°'. Nimic nu amenință această cură ție încă pe treapta ei
cea mai de jos ca mâ nia.
„Cine nă zuiește după rugă ciunea curată să bage de
seamă la mâ nie!”°°
Pentru că de îndată ce rugă tonil a început să se roage „neîm-
pră știat” de orice fel de reprezentare inentală , „toată lupta se
duce ziua și noaptea în jurul pă rții irascibile a sufletului”^
Demonii aruncă în luptă totul pentru a abate mintea de la
„gândul 1a Dumnezeu”. Unul din aliații lor cei mai puternici
este mes»rîa (vreme), în care reprezentă rile mentale ale
lucru- rilor acestei creații, cu care mintea se ocupă în chip
natural, se „întipăresc” ca uri sigiliu in ceară moale.
„Rugâ ndu-te, pă zește-ți cu putere memoria, ca să nu-ți
înfă țișeze patimile ei, ci să te miște spre cunoașterea
înfă j¡ișă rii tale §a rugă ciune]; că ci în vremea mgă ciu-
uri mintea este de foarte multe ori «furată » de me-
mo rie"2d

'• Or 73.
" Or 4.

^ Or 3.
^ J\4 ‹ 24.
 „Hoții”, care ne „fură” aici@S sunt firește demonii,
care pot să influențeze în chip direct asupra memoriei
noastre^. Ei fac aceasta de preferință tocmai prin gândul miniei.
„Memoria îți aduce la vremea rugăciunii sau închipuiri
Q3nc @ ale lucrurilor de odinioară, sau griji noi, sau
fața celui ce te-a supărat”2'
Această „față a celui ce te-a supărat” e acel „chip (flori]
a1 omului simțit”, care urcă involuntar în mintea noastră
la vremea rugăciunii și cu care atunci mintea, intrucit retră-
iește o patimă ascunsă, „vorbeşte sau face ceva nelegiuit în
ascuns”°°, în loc de a „convorbi” cu Dumnezeu. Aceasta
însă este nu numai o caricatură a „adevăratei mgăciuni”, ci
idolatria cea mai pură, întrucât mgătorul îndumnezeiește
(theopoiou) „fața vrăjmașului”. „Fiindcă ceea ce vede mintea
rugându-se, aceea e și potrivit a spune că este «dumne-
zeu»”2°. Cel căruia i se întâmplă așa ceva e cu adevărat „de-
parte de rugăciunea curată’*°!
„Deci să fugim, iubiților, de boala învinuirii, neamin-
tindu-ne de nimeni cu răutate; și să nu ne dăm ochii
peste cap amintindu-ne de aproapele. Căci toate chi-
purile pe care le luăm le iscodesc demonii și nimic nu
lasă necercetat din ale noastre, nici culcarea, nici Vede-
rea, nici starea în picioare, nici cuvântul, nici mersul,
nici privirea. Toate le iscodesc, toate 1e mișcă, «toată
ziua uneltesc vicleșuguri împotriva noastră›J', ca să
defaime în vremea rugăciunii mintea smerită și să stin-
gă lumina ei fericită. . .”° 2

^ Cf G//« t 7
^ Or t0. 47.
 Ca și de nepătimire, de „rugăciunea curată” ne apropiem
așadar doar treptat. Ea trebuie să devină mai intri liberă de
toate gândurile pâ/iu f°, apoi liberă și de luat „înțelesurile”
sau „reprezentările mentale” ale lucrurilor create°'. Dar nici
chiar aceasta nu-i de ajuns! Ea trebuie să se elibereze și de
„vederea” (/3toăm) rațiunilor acestor lucruri3 °, întrucât prin
multiplicitatea lor ele „multiplică” mintea însăși°6. Pe scurt,
cine vrea să aibă „convorbiri cu Dumnezeu fără vreo mijlo-
cire”, in chip nemijlocit A la pamant la persoană, acela
trebuie
„să se apropie în chip imaterial cu Cel Iinaterial”°7!
„Să se îndrepteze mgăciunea mea ca tămâia inaintea
Ta:
Se îndreaptă ca tămitia rugăciunea celui care poate
spune: «Bună mireasmă a lui Hristos suntem noi pen-
tru cei ce ne inântuirn și pentru cei ce pieeJ 8.
Există o formă a rugăciunii care lasă mintea neînti-
părită: convorbirile mintit cu Dumnezeu. Neintipărită
numesc mintea care nu-și închipuie [mele p6nom ce-
lor] nimic trupesc la vremea mgăciunii. Fiindcă
numai acele nume și cuvinte întipăresc și dau uri chip
minții noastre, care insemnează ceva sensibil. La
mgăciune mintea trebuie să se elibereze de orice lucru
sensibil. Gândul la Dumnezeu însă lasă mintea în chip
necesar neîntipărită, pentru că Dumnezeu nu este
trup”°°.

Rugăciunea noastră se aseamănă unei y e A făuă/& bi-

neplăcute, pe care o aducem lui Dumnezeu pe „altarul inteli-
gibil”" al intelectului sau minții noastre42 Pentni ca această

^Or56.
*Or57.
"* Or67.
'" 2 C# 2, t5.
** i• P t40, 2 «.
•° Or 1; cf Or 76. 77. 141.
°' Or t47.
•' m P› 25, 6 6; JA 6.
- 107 -
Jt &3 să fie bine plăcută lui Dumnezeu, trebuie ca atât „alta-
ru1”, cât și „darul” să fie cu desăvirșire „curate”. De aceea,
Evagrie fericește mintea care „la vremea rugăciunii a dobân-
dit o libertate desăvârșită fată de orice formă (awo@6ia]”", o
„libertate desăvârșită față de tot ce e sensibil (anaiithNa)”•*.
De ce anume? Pentru că numai această stare o face „surdă”
și „mută”46 pentru toate sugestiile și șușotelile demonice^ 7,
care, așa cum ann văzut, iși iau in chip constant punctul de
plecare de la uri lucru sensibil. Nimic nu intinează mai mult
în ochii lui Dumnezeu „curăția” odată dobândită ca mânia.
„Rugăciunea mâniosului e o «tămâiere urită»4°, iar
psalmodia fiiriosului e uri zgomot dezagreabil”'
„Darul celui ce ține minte răul este o jertfă «stricată
de furnici»°°, și aceasta nu se va apropia de altarul
sfințit’•S3

Așadar, cine năzuiește după „rugăciunea curată”, acela

trebuie să evite nu numai păcatele inâniei cu fapta și cu gân-
dul, e1 trebuie să-și mreJ și atacăm sa. Și nu numai în general
de orice lucru sensibil, ci mai cu seamă de amintirile ne tă-
ților suferit. De măsura în care reușește aceasta își va da sea-
ma după închipuirile fantastice din visurile sale, întrucfit
somnul cu visele sale e o oglindă a vieții noastre conștiente.

„Trebuie să cercetăm cum anume intipăresc demonii

în nălucirile cele din somn puterea conducătoare [min-

•• Cf. Pr 23.
•• Or 117.
^* Or t20.
•* P 37, 14.
•* Or 11.

‘• O @ 4, 18.

— 108
—
 tea noastra) çi ii dau o anumità formà. Una ca aceasta
obiçnuieçte sã se intãmple rninJii fie privind prin ochi,
fie auzind prin auz, fie printr-o altà siin(ire oarecare,
fie prin amintire, care intipàreçte puterea conducâtoa-
re, nu prin trup, ci punând in miçcare ceea ce a agoni-
sit prin mijlocirea trupului. Deci demonii, mi se pare,
ràscolind re/al/rra, intipâresc puterea conducàtoare
[mintea]; fiindcâ organele trupului stan in nelucrare,
Jinute de somn.
Dar iaràçi, trebuie sà cercetàm mu anume ràscolesc
amintirea? Poate prin patíini? Vâdit este cà aba trebuie
sâ stea lucrurile, fiindcà cei curaj çi nepãtímaçi nu mai
pâ esc una ca aceasta.
Este insâ §i o miçcare simplâ a amintírii, stârnità de
noi sau de sfintele puteri, prin care vorbim çi petrecem
cu sfin{ii.
Sà fim insà cu luare-aminte. Deoarece chipurile
(eidola) pe care sufletul impreunà cu trupul le primeçte
intru sine, amintirea le pune in miçcare Uarà sà se mai
ajute de trup. Aceasta se vede din faptul cà adeseori
pàtimim una ca aceasta çi in sorriu, când trupul se
odihneçte. . .”°2
A adar, in somn urc3 in noi din memorie nu numai lucm-
rile pe care le-am primit in noi cóndva, ci aici ni se deschide
uga spre altà lume. Potrivit alcàtuirii noastre interioare, ne
int2mpinà atunci fie demonii care ne infrico§eazà cu nàluci-
rile lor inspàimóntàtoare, §i acest lucru se intàmplà mai cu
seamà celor mónio§i°3 , fie ne intàlnirn cu sfin{ii §i avem
„ve- derti ale ingerilor”, ce se caracterizeazà printr-o „mare
lini§te a sufletului §i o negràità bucurie” chiar „in timpul zilei
prin lipsa gàndurilor pàtirnate ti rug3ciunea curatà”°•. Ata
cum am vàzut, acest lucru se int2mplà celor curati §i
nepàtirnitori.

•' Of c M; 27 r f.
•* Of c 28 r 1.
 „Bărbatul îndelung-răbdător vede vedenii, adunări ale
sfinților îngeri,
iar cel care nu ține minte răul se exercită în cuvintele
duhovnicești și noaptea primeşte dezlegarea tainelor”°°.
Ar fi insă o concluzie eronată să socotim că nălucirile de-
rnonice sau spaimele nocturne în genere năvălesc in exclusi-
vitate asupra celor mânioși! Tocmai „dascălul duhovnicesc”
este expus cel mai acut la atacurile demonilor în timpul nop-
56 Nepătimirea sa fericită este pusă aici la grea încercare, și

atunci ea se dovedeşte printr-o, nefulburare desăvârșită fată de

această răscoală a iadului*°. Intrucât adevăratul „gnostic”
posedă in chip desăvârșit nu numai vimitea „iubirii duhovni-
cești”, ci și pe cea a curajului și a rafidării care î1 fac in stare
t
„să nu se înfricoșeze în fa a vrăjmașilor, ci să reziste cu hotă-
rire spaimelor”S . Asemenea spairne li se întâmplă celor de-
săvârșiți nu numai în timpul noptii, ci tocmai la rugăciune. În
tratatul său De@re fug xt Evagrie ne vorbeşte despre multe
astfel de spaime care unora pot să li se pară cu totul incredi-
biles°. E suficient să amintim aici doar una. Despre coșmaru-
rile celui irascibil s-a vorbit deja pe larg. Cit de diferit însă
reacționează la aceste spaime sfiantul cel nenumit amintit aici!
„S-a întâmplat la noi că unuia dintre sfinții care se ruga
atât i s-a împotrivit cel rău, că de indată ce ridica mâi-
nile, acela i se înfățișa ca uri leu și se ridica în sus pe la-
bele dinapoi și-și înfigea ghearele sale în amândouă șol-
durile nevoitorului, cu voința de a nu se îndepărta până
ce acela nu-și va lăsa mâinile în jos. Dar acela niciodată
nu le lăsa în jos până nu-și împlinea rugăciunile obiș-
nuite”60

•• O 9 4, 21.

•• Or l06—112.
* Or 106.

— 110
—
 X
Convorbirea cu Dumnezeu

Mânia și „rugăciunea curată” se află la antipozi și se ex-

clud reciproc — acest lucru este acum limpede. Cea dintiii
este o caricatură a celei din urmă. Cel mânios are la rugăciu-
ne — sau oricum ann numi aceasta — în fața ochiului său
duhovnicesc în permanentă „chipul” celui care l-a supărat
sau pe care l-a intristat el însuși, și prin aceasta face din acest
chip „dumnezeu” (sau idob'. Adevăratul rugător „se pierde”
cu totul în „împreună-petrecerea cu Dumnezeu” convorbind
numai cu El2. Abia atunci când ann inteles pe deplin ce în-
seamnă acest lucru putem măsura cu adevărat de ce anume
lucm ne privează și ne liiră mânia.

„Rugăciunea e vorbirea minții cu Dumnezeu. De ce

stare are așadar nevoie mintea ca să se poată întinde,
fără să se uite îndărăt, dincolo de sine, până la Stăpâ-
nul ei, și să stea de vorbă cu El bară vreo mijlocire?”°
În tratatul său Dt›prr rugăâooN Evagrie preia și dezvoltă o
fericită defi.niție a rugăciunii dată de Clement Alexandrinul°.

› M r 27.
" Or 34.

• Aceeaşi dc fimție apare și în is Ps l4(l, 1 e și Sh 28, ti c import*ntfi pentru Evagrie.

• 5mim. Vl 1, 39, 6.

- î11
-
Atingem aici însăși inima învățăturii evagriene despre „rugă-
ciunea adevărată”, o învățătură neîndoielnic bazată pe o ex-
periență personală Ca și ClemenW, Evagrie are în vedere in
această definiție mai întâi pe Afoiie așa cum se va vedea lim-
pede în continuare 7. Acea „stare” (An/m ), de care are ne-
voie aici mintea, este împărtășită prin ,jmplinirea desăvârșită
a poruncilor”° și prin „pătrimea virtuților’° ce se dezvoltă de
aici, mai cu seamă însă prin âAoA#, principala vimite a lui
Moise'°, întrucât „rugăciunea e o odraslă a blândeții și a
nemânierii”''. Blândețea (sau iubirea) însăși e „o odraslă a
nepătimirii”, care, la rândul ei, este „floarea făptuirii irak-
dle)”, a1 cărei fundament iarăși este „j¡inerea poruncilor”'°.
Capitolul următor ne duce cu uri pas mai adânc în misterul
rugăciunii.

„Câ nd Moise încearcă să se apropie de rugul aprins, e

împiedicat pâ nă «nu-și dezleagă încă lță mintea picioa-
relor»'°. Cum nu te vei dezlega și tu de orice cuget pă -
timaș, dacă vrei să vezi pe Cel mai presus de orice
sirnțire și înțelegere și să vorbeşti cu El?”'*

„Rugăciune” înseamnă, așadar, amândouă aceste lucruri:

„a vedea” pe Dumnezeu și „a avea convorbiri” cu El, a de-
veni „partener de dialog” (pontic) cu El. Pentru amândouă
aceste lucruri prefigurarea vechi-testamentară, care trimite
spre realitatea viitoare, este Moise. Fiindcă e1 a putut să-L
vadă pe Dumnezeu, chiar dacă numai din spate'°. Dar a
putut și să vorbească cu E1 „față către față, ca uri prieten cu

• Or 1.
'• Nm l2, 1.

" 1/ s, 2—5.
'* Or 4.

- 112
-
prietenul său”' 6. „Vederea” instituie așadar o apropriere și o
nemijlocire mai mare decât „vorbirea”.
Realitatea deplină a ceea ce i s-a împărtășit lui Moise ca
o prefigurare s-a revelat abia în Noul Testament. Fiindcă
Moise nu știa ce sau mai degrabă tot este această „față a lui
Dumnezeu”, cum anume trebuie înțeleasă „vederea" și cum
este cu putință o „vorbire” cu Dumnezeu „bară vreo mijloci-
re”. Abia Fiul Cel Întrupat, întrucât este „chipul” desăvârșit
„al lui Dumnezeu”" și singunil adevărat „exegef"^ al Tată-
lui, ne deschide accesul la Tatăl'°. În fapt, cine s-ar putea
îndrepta „bară vreo mijlocire” spre Tatăl, decât Fiul! Omul
devine în stare de aceasta abia atunci când prin ccedința în
Fiul Cel Unul-născut^ și prin SUantul Boli a devenit, în vir-
tutea incorporării sale în Trupul tainic a1 acestui Fiu, el însuși
fiu adoptiv al Tatălui. Această înfiere e o lucrare a Duhului
Sfiant, „Celălalt Paraclet”, pe care Fiul L-a cerut pentru noi de
la Tatăl. De aceea El este Cel care î1 face in stare și-l in-
dreptățește pe rugător iă /xnJ All Fiului )’i să strige ca și
Acela: „Avva, P ărinte!”2', așa cum facem în rugăciunea pe
care ne-a invățat-o Însuși Cel Unul-născut.

t
„Dacă vrei să te rogi, ai trebuin ă de Dumnezeu, «Care
dă rugăciune celui ce se roagă›W. Prin urmare, chea-
mă-L pe El, zicând: «Sfințească-se numele Tău, vină
împărăția Ta›N, adică [să vinaȘ Duhul SUant și Fiul
Tău Cel Unul-născut. Căci așa ne-a învătat, zicând: «In
Duh și în Adevăr se cade să ne închinăm Tat ăluiy 4•’2S

•• iJ 33, 11.
•° 2 C* 4, 4,- Ca/ 1, l5. Cf. N Ps 16, 2 79, 8 6.
 „Pe Dumnezeu nimeni nu L-a vă zut vreodată ” 26$ dar
acum, in vimitea Întrupă rii Fiului, creștinul poate să vadă „în
rugă ciunea adevă rată ” acea „față a Tată lui din ceruri”, a cărei
privire e rezervată în sine numai ingerilor°'.

„Asemenea îngeri1or^ se face rnonahul prin adevărata

rugăciune în năzuinta de a vedea fața Tatălui din ce-
ruri”°°.

„A vedea fata Tatălui din cemri” înseamnă a vedea pe Fiof

0și în E2 pe Tatăl, întrucât Hristos a spus: „Cine Mă vede pe
Mine, vede pe Tat ăl”3 ' Această „vedere” însă nu este uri
proces sensibil, vizionar. Fiindcă „a vedea” înseamnă
„a cuno aște”3 2$ deoarece aceste două noțiuni sunt
sinoni- ine°°. Cine năzuiește, așadar, să vadă fața Tatălui,
acela tre- buie să facă totul ca să vadă pe Fiu1°^, și nimic
nu încearcă
demonii să zădărnicească atât de mult ca această „căutare” a
Fiului 3 °!

Numai cine Îl vede în față s-a apropiat cu totul de El°6. Din

această apropiere, din această „coexistență” ( omu)", crește
apoi acea „convorbire cu Dumnezeu” Tatăl, a cărei
prefigurare vechi-testamentară a fost Moise, dar a cărei îm-
plinire ne-a descoperit-o abia Fiul.

^Iv2O,36.
"Or13.

›•EpM*/3*g.
— 114 —
 „Cine iubeşte pe Dumnezeu'° vorbeşte cu El pururea
ca și cu uri tată, alungând orice înteles pătiina ș” °
3

Așa cum ann văzut, această „convorbire nemijlocită” cu

Tatăl e posibilă numai în Duhul Sfiant și in Fiul Său Unul-
născut°. Cine a învătat prin harul lui Dumnezeu „să se roage
cum se cuvine”^', acela a ajuns cu adevărat „teolog”•2, întru-
cât „nu mai cinstește de acum înainte pe Creatorul din crea-
turi, ci laudă în imne pe Dumnezeu din Dumnezeu”^°
Fiindcă Fiul și Duhul, Singurii „mijlocitori” adevărați și veș-
nici între Tatăl și Uapturile Sale, nu sunt creaturi", ci „Dum-
nezeu adevărat din Dumnezeu adevărat”, cum se spune în
Simbolul de credință niceo-constantinopolitan din anul 381.

Aceasta este menirea omului încă de aici, de pe pământ!

Nimic însă nu-1 lipseşte pe om de această adevărată vocație a
sa ca mânia. Cine se lasă stăpinit de demonul miiniei, acela
nu numai că devine e1 însuși „demon”, ci trebuie să-și fi prer-
dat pur și simplu uicJA.

„Cel ce se mânie și ține minte răul, oricit de mult ar

iubi rugăciunea, nu este liber de nebunie. Căci este
asemenea celui care ar vrea să aibă vederea ageră, dar
iși tulbură ochii”^°.

Într-uri alt pasaj, despre această „tulburare” a vederii se

vorbeşte in terrneni încă și mai drastici:

•• Dz6, 6.
^° Or S9.
• îL» 8, 2s; c£. Or 20. 24. 49. 5î.
•° Or61.

•• Or 65.

-1t5—
 „ . Căci cel ce s-a atins de cunoștință [gnozaȘ și se la-
să lesne mişcat spre minte e asemenea celui ce își
scoate ochii cu uri ac de fier”•6

Aceasta e mai mult decât o simplă metaforă. Fiindcă, așa

cum ann văzut, sufletul posedă asemenea trupului doi „ochi”.
Cu ochiul stâng el priveşte făpturile în Dumnezeu, iar cu cel
drept „vede în vremea rugăciunii fericita lumină a Sfintei
Treimi”4*. Dacă acești doi „ochi” sunt orbi, se stinge și „lu-
mina ochilor”4°, adică lumina minții insăși'°, precum și acea
„fericită lumină a Sfintei Treimi” pe care el o vedea. Aceasta
însă este moartea rugăciunii, întrucât:

„Rugăciunea este o stare a minții ce ace loc numai prin

lumina Sfintei Treimi”°°.

Cu siguranță, pentru Evagrie „lumina” este mai întâi uri

simbol biblic al nino terii. „Aprindeți-vă o lumină a cunoș-
•rOței”, se laurie deja la Osea 10, 12. Când Evagrie vorbeşte
însă despre „arătarea luminii care face cunoscut la vremea
iugăciunii locul lui Dumnezeu”°', când desemnează „mintea
luminoasă” însăși drept „sălaș” al lui Dumnezeu °2, atunci
devine limpede faptul că aici e1 vorbeşte despre o trîeo)fi
personală nemîjloi:ită a lui Dumnezeu „ca în oglinda”°°
sinelui propriu creat „după chipul lui Dumnezeu”. Despre
această experiență mistică in cel mai inalt grad, și care i-a fost
neîn- doielnic impărtășită lui însuși, Evagrie vorbeşte în
perma- nentă doar in expresii biblic-simbolice.

•• G• 5; cf. 3f c 32 r î.
•" M c 43 r I.
•• Py 37, 10.
•’ Înff m0H SUppl. 10.
•• SA 27.
°' M c 4O r 1.
•• SL 25.
•• fut leon Suppl. 13.
 „Starea minții este o înălțime inteligibilă, asemenea cu-
lorii cerului, căreia în vremea rugăciunii i se împărtă-
șește lumina Sfintei Treimi”S'.

În fiandalul acestui text și al altora înrudite cu e1, și a căror

semnificație siinbolică nu poate fi descifrată aici mai îndea-
proape, stă experiența sublimă a lui Dumnezeu pe Sinai,
despre care vorbeşte Iey:re 24, 9 iq. Bătrinii lui Israel au vă-
zut atunci împreună cu Moise „locul unde stătea Dumnezeul
lui Israel; sub picioarele Lui era ceva ce semăna cu uri lucru
de safir, curat și limpede ca seninul cerului”. Tocmai această
experiență o face și mintea curățită de toate patimile, cu alte
cuv’inte ea „se vede pe *ot îoi@ în culoarea safirului și ase-
menea cerului”, atunci când Dumnezeu „o face să respire
lumina inrudită cu ea”°°.

„Când mintea «s-a dezbrăcat de omul cel vechi și s-a

imbrăcat in omul cel nou din harJ )S6$ atunci vede și
sta- rea sa în vremea rugăciunii asemenea safirului sau
azu-
rului cerului, stare pe care Scriptura o numeşte și
‹doc a1 lui Dumnezeu», care a fost văzut de bătrâni pe
muntele Sinai”°7

Această „stare cerească” a minții o „nimicesc” insă gândurile

ivite din mânie: suspiciunea, ura, jnerea de minte a răului,
care „orbesc” mintea° mai mult decât toate celelalte. Ele
„sting” această „fericită lumină” a minții5°.

„Într-o minte curată se intipăresc uri cer strălucitor

și uri loc larg in care se arată într-o oarecare măsură6°

" Text: RG V, 39. A. Guılleumont traduce erer exptc5ia siriacfi prin „commeoC’. În
EŞ 39, 5, unde se giseşte o verstune uşor diferiĞ a zceluıaşı text, şı cici Fıunkenberg
redfi exect expresıa prın Melez. Asemenea delımıtü n se gâ sesc adeseon la Evegrıe, et.,
de cx.,
—117—
 rațiunile celor ce sunt, și sfinții îngeri se apropie de cei
vrednici. Irascibilitatea face ca această vederiie întipă-
rită să se vadă în chip nedeslușit, iar atunci câ nd se
aprinde, minia o nimicește cu totul”^'.
Nu numai cunoștința „rațiunilor lucrurilor” stinge mânia, ci
și „fericita lumină a Sfintei Treimi” și cunoștința ei. Cu ade-
vărat, cine se lipseşte din vina sa proprie de această sublimă
experiență a lui Dumnezeu și a Uapturilor Sale trebuie să-și fi
pierdut mintile.
 XI
Virmtea îngerilor

Imaginea despre om a avvei Evagrie Ponticul rămâne

unilaterală, dacă ann desena-o numai pe fundalul întunecat al
patimilor sau viciilor care o pervertesc, bară a arăta și dimen-
siunile ei luminoase, ba chiar „îngerești”. De asemenea, ni-
meni n-ar mai avea curajul și rafidarea de a se război cu o
patimă cum este mânia, dacă n-ar avea înaintea ochilor o
imagine corespunzătoare a adevăratei fîințe a omului, uri
ideal pe care probabil că nu-1 poate realiza, dar care rupe ori-
zontul îngust a1 existenței noastre pământești. Unele din
aceste aspecte au fost atinse deja în capitolele anterioare, de
aceea aici vom încerca o sinteză a lor.

„Îndelungă-rafidarea: inarmare a inimii, judecată asu-

pra fiiriei, scăpare a inimii, îndemnul celor obraznici,
liniștirea celor tulburați, liman neînviforat, face rea de
bine pentru cei necăjiți, bunătate față de toți. Ocărâtă,
ea binecuvântează, in necazuri se bucură. Mângâiere a
celor împilați, pecete a bunurilor nădăjduite, cunună a
celor chinuiți”'.

' dii (PT 79, ll44A—B).

 Patimile sau viciile nu sunt nimic altceva decât funcționa-
rea și efectele pervertite a celor trei puteri ale sufletului
lucru care nu poate fi repetat îndeajuns. De aceea, pentru a
putea combate în chip eficient o patimă sau uri viciu, trebuie
să vedem exercițiul tcrfnJi opuse. În cazul mâniei, această
virtute este i“ndelungî-răbdarea așa cum o schițează mai sus
Evagrîe, ca una din rnanifestările iubirii blânde. Faptul că
această blândețe nu are în sine nimic debil, ann văzut deja.
Între toate vimiț¡ile, ea este cea care ii asigură omului apropi-
erea de Dumnezeu și de tainele Lui.
„Fă-mi cunoscute, Doamne, căile Tale și mă învață
cărările Tale:
Dacă vrea cineva să cunoască «căile Domnului», să se
facă blând. Căci se spune: ‹dnvăța-va pe cei blânzi că-
ile Sale›N. Blânzi însă sunt cei care au potolit lupta ne-
domolită a irascibilității și poftei în sufletul lor, precum
și lupta patimilor născute de acestea'*
E limpede că blândețea e o uirtco altor:ratică in sensul
cel mai bun a1 cuvântuliii, întrucât, potrivit mămiriei
Scripturii, ea caracterizează figurile domnești ale lui Moise^,
DavidS și Hristos6. Pentru a desena figura adevăratuliii său
„gnostic”, Evagrie se foloseşte mai cu seamă de Moise, căniia
pentru blândețea sa i s-a împărtășit Legea lui Dumnezeu și a
creației Sale, în schimb David este prefigurarea celui ajuns
„aseme- nea îngerilor”. În ambele cazuri, Evagrie pleacă
firește de 1a Scriptură, așa cum o înțelege e1, adică „în chip
inteligibil și duhovnicesc” 7. Despre Moise s-a vorbit deja
adeseori mai înainte. Aici vrem să ne oprim puțin asupra liii
David cel
„asemenea îngerilor”.

* i» Ps 24, 4 y.
• No t2, 3.
* Ps t3t, t.

" i» Prre 23, 1. 3 (G. 251).

— 120 —
 „Câ nd voi veni și voi vedea fața lui Dumnezeu?
Dacă «îngerii vă d pururea fața Tată lui» , iar acest ru-
gă tor doreşte să vadă fața lui Dumnezeu, atunci David
doreşte să «se facă îngeo›”°.
Dar oare prin aceasta nu doreşte David uri lucru impo-
sibil? Nicidecum, ne învață Evagrie plecâ nd din nou de 1a
Scriptura
„Să stră lucească peste noi lumina fetei Tale, Doamne:
«îngerii vă d pururea fața lui Dumnezeu», oameni însă
vă d lumina fetei Sale. «Fața Domnului» este contem-
plația duhovnicească a tot ceea ce s-a fă cut pe pă mâ nt,
‹dumina feței Sale» însă e o cunoaștere parțială a aces-
tor lucruri, dacă , potrivit înțeleptei femei din Tecoa'0,
David era ca uri inger al lui Dumnezeu, care cunoştea
toate lucrurile de pe pă mânt”''
David a devenit asemenea unui „iriger al lui Dumnezeu”
firește prin marea sa blăc&țe!!, „fiindcă aceasta este virtutea
îngerilor"13!
„Cumințenia și blâ ndețea sunt sufletul hemvimilor”' 4.
Așadar, în virtutea marii „cură ții a inimii”'° lor, încă din
Vechiul Testament anumiți oameni au putut ajunge 1a o stare
„aproape îngerească”' 6, ba chiar prin „adevă rata rugă ciune”
au putut deveni „deopotrivă cu îngerii” (incepem)' 7. Aceasta
îi pune de asemenea în pozitia de a mâ nca dorita „pâ ine a
înge- rilor”'°, adică de a deveni pă rtași ai cunoașterii lui
Dumne- zeu pe care o au îngerii.

^ Ă fz t8, t0.
* ia P 41, 3 a

'° /mz4Z
* ix P t41, 8 c.
'• m Ps 118, 171 o8.
'" Or 113.
'• ix Ps 23, 6 ș.

- 121 -
 „Pâine a îngerilor a mâncat omul:
Mântuitorul spune: «Eu sunt Pâinea care s-a pogorât
din ceri›'°. Această pâine au mâncat-o mai întâi ingerii,
acum insă și oamenii. A mânca înseamnă aici a cu-
noaște. Fiindcă mintea mănâncă ceea ce cunoaşte și nu
mănâncă ceea ce nu cunoaște” 20,

După toate cele spuse până acum, este limpede că această

„stare aproape ingerească” constă în ,Juifaren făpturii înge-
rești”2'. Fiindcă, in sine, omul e „asemenea unui copil, stând
la mijloc între dreptate și nedreptate”, nici înger, nici demon,
„până la desăvârșirea veacului”°° el este liber să împărtășeas-
că tcn)n îngerilor sau cea a demonilor^. Dacă mănâncă „vi-
nul” oprit al „dracilor”, adică mânia cu toate consecințele ei,
el devine încă de pe acum „demon”, „șarpe”2^. Dacă, dim-
potrivi, dobândește starea ingerească a iubirii blânde, el se
face „deopotrivă cu îngerii”. Să vedem acum mai îndeaproa-
pe in ce anume constă această „egalitate cu îngerii”, și cui i se
împărtășește.

În Vechiul Testament „«cii oameni au cunoscut rațiunile

lucrurilor pământești”25$ ca, de pildă, Moise și David, după
cum ann văzut deja. În Noul Testament însă, această cu-
noaștere e în principiu deschisă tuturor celor botețați, ș’i anume
celor „care au crezut în Hristos”^ și au primit „pecetea du-
hovnicească” 27$ adică acea „ungere” a Duhului Sfiant,
care le descoperi tainele lui Dumnezeu 2°. Ei sunt „fiii
învierii”,

'* J» 6, 5t.
P 77, 25 ‹.
•' Or 40.
^ N Pu 1, 32 (G. 16), cf. K‹S lV, 13.
> g‹S 111, 76.
^ s9 56, 4. 5.

°° CC Y, d, cf CI 2, î6 și 12a t2, 22.

+' Mn î24.

—122—
despre care spunea Hristos că nu vor muri, întrucât vor de-
veni „asemenea ingerilor”2°.
Această „egalitate cu îngerii” — Evagrie e conştient fi-
rește de acest lucru — e uri bun ei6aHAgir. Insă, asemenea
tuturor bunurilor eshatologice și acesta e experiat încă de
aici, de pe pământ, prin har, ca o „arvună” a slavei viitoare .
Și anume, așa cum ann văzut deja, „în adevărata rugăciu- ne”3
*, acea „închinare adevărată a Tatălui in Duh și Ade-
văr”32 despre care Hristos spunea că, întrucât El S-a arătat
pe pământ, aceasta desființează cultul Vechiului Testament
și orice alt mod de adorare a lui Dumnezeu°°. Fiindcă îngerul
stă într-o legătură deosebită nu numai cu „vederea feței Ta-
tălui din ceruri”, ci și cu rugăciunea în „Duh și Adevăr”.

„Cuvântul spus în Apocalipsă, că «îngerul aduce tă-

mâie ca să o adaoge la rugăciunile sfinț¡i1ooW, socotesc
că e harul acesta lucrat prin înger. Căci el sădește cu-
noștința adevăratei rugăciuni, astfel încât mintea stă de
acum inainte afară de orice lâncezeală și nepăsare”°°.

„Harul acesta” ne trimite înapoi la capitolul anterior, un-

de se spune că arătarea îngerului lui Dumnezeu „opreşte
numai cu cuvântul lucrarea potrivnică din noi și pune în miş-
care lumina minții spre o lucrare nerătăcită”. Cu alte cuvinte,
,)umina” cQaâfăJi sale A respire nu mai e tulburată și se
poate desfășura liber. Aici a0ăm că această cunoaștere e
în- dreptată spre „adevărata rugăciune”, care e
„închinarea Ta- tălui în Duh și Adevăr, adică în Duhul
Său Cel Sfiant și Fiul Său Cel Unul-născut”°6.
 Îngerul lui Dumnezeu ne poate mijloci această sublimă
cunoaștere, dat fiind că nu numai „cunoaşte toate lucrurile
de pe pământ”" și prezice cele viitoare, ca la Daniel°°, ci
„vede pururea fața Tatălui din ceruri”. Prin „adevărata rugă-
ciune” însă, omul devine „deopotrivă” sau „egal cu îngerii”
[fino AȘ3 ° prin însăși năzuința sa de a vedea această față.
Capitolul următor încheie acest gând și enumeră și condițiile
pentru această inălțare a omului:

„«Vasele cu tămâie pe care le purtau cei douăzeci și

patru de bătrâni se zice că sunt mgăciunile sfinți1on›•°.
Vas trebuie socotită prietenia cu Dumnezeu sau dra-
gostea desăvârșită și duhovnicească în care se lucrează
rugăciunea in Duh și în Adevăr”^'.

„Sfinții” cărora li s-a împărtășit această „prietenie cu

Dumnezeu”, care e în acelaşi timp și prietenie cu puterile
sfinte ale ingerilor•°, sunt mai întâi toti aceia despre care
Sfianta Scriptură ne spune că au fost „prieteni ai lui Dum-
nezeu”. În Vechiul Testament aceştia sunt Avraam 4° și
Moise4^, in Noul Testament loan Botezătonil^' și Aposto-
lii' 6. Apoi toți cei care s-au învrednicit de „hanil cunoștinței
adevăratei rugăciuni”. Pentru Evagrie, aceştia sunt în primul
rând cei pe care îi numeşte „părinji duhovnicești” și care tre-
buie „cinstiți ca niște ingeri”'*. In ei se poate citi în chip
exemplar ce anume intelege Evagrie printr-uri ou iogerrr.

•° 5, 8.
•• Or]7.

•^ is 3, 29.
•• is l5, l5, cf. i» Prea 6, 1 (G. 69).
•" Pr 100.
Fiindcă acestora li s-a împă rtă șit cunoașterea care îi caracte-
rizează pe îngerii , și, în chip analogic, ei loacă fată de fiii lor
duhovnicești acelaşi rol care a fost îndeobște încredințat in-
gerilor față de oameni.
„ Cunoaşte că Dumnezeu prin Hristos veghează
peste toate, și că , la râ ndul Lui, Acesta își exercită
pronia Sa prin sfinții îngeri, care au din belșug cunoș-
tința celor pă mâ ntești. . .”'°
Prin urmare, Dumnezeu Își realizează opera Providenței
Sale față de lume, cea în multe chipuri, prin „mâna” îngeri-
lor°°. „Luinile” îngerilor și ale demonilor nu ne sunt direct
accesibile°'. Prin urmare, noi nu-i putem vedea nici pe îngeri
nici pe demoniS2 așa curu sunt ei, și, în cazul îngerilor, nici
măcar nu trebuie să dorim să-i vedem°°, întrucât astfel de
„arătăm” sunt mult prea adeseori amăgiri demonice5'. Cine
cade în acestea riscă să-și piardă mintile. Pentru a ni se face
văzuți, demonii iau bucuroși f orî străîcF*. Și, pentru a ne
amăgi, ei se prefac apoi în „îngeri de 1umină”°6.
Așadar, în chip nevăzut, umanitatea e incredințată în ge-
nere conducerii îngerilor°7. Dincolo de aceasta însă, fiecare
om are uri i“iiger păfitor personal, care „îi este dat din tine-
rețe” 5°. Ei „sunt călăuzele noastre, cărora le-ann fost predați
incă de la început”S°.
Sarcina îngerilor care, fireşte, ne văd foarte bine6° și se
pot apropia de lumea noastră6', tot așa ca și demonii, constă
•• Cf. gG V, 7.
’• zn fi‹uf 5, 7—1 l (G. 38).
•° i» Pt 16, l3 (.
*' M ‹ 20-, KC III, 78.

^+ 2 Ca t 1, î4; cL. G/ 29, 4; W/54; z• P v• 20, 27 (G. 221).

*' '• Pr•• 29, 25 (G. 3?0); /» E6 5, 5—)) (G. 38).
*" ix Pran t9, 4 (G. t89).
*° 2• P • afli, 2b (G. 370).

•• KG 111, 78.
mai întâi în a ne apăra de atacurile demonilo 2 Nu în cele
din urmă, ei fac acest lucru și la rugăciune, la care sunt pre-
zenți in mod constan 3$ tytrucât „cu uri singur cuvânt reduc
la tăcere toată lucrarea potrivnică [a demonilor]”6^, așa cum
ann văzut. De aceea, nu trebuie să fim nepăsători dacă nu
vrem să-i mâniem pe cei care se luptă pentru 65!
Apoi ne insuflă gândurile lor îngerești „irezistibile ”66$ care
— împreună cu vointa noastră și cu virtuțile așezate ca niște
seminte in firea noastră creată — ne fac în stare să ne impo-
trivim gândurilor demonice și să facem binele67 Ei nu-și aleg
însă întotdeauna mijloacele educative, întrucât se servesc și
de spaime nocturne și de lovituri aspre pentni a ne aduce
înapoi pe calea cea dreaptă6°. Țelul acestor multiple purtări
de grijă este în permanentă acela de a ne conduce la
moo/fio@ io ‹zrră proprie lor.

„Prin rațiunile îndemnării, sfînj¡ii îngeri curătă de rău-

tate și ne fac nepătimitori, prin rațiunile firii și prin ra-
țiunile divine ne izbăvesc de neștiință și ne fac înțelepți
și cunoscători [gnostici]”6°.

Întrucât ne învață „cunoștinj¡a inteligibilă și duhovniceas-

că” proprie lor7 , îngerii ne comunică întreaga cunoștință
necesară nouă in vederea mântuirii, constând in praktihe
p5yâk ti iâro4.fi£t 7'. „Cunoștința practică”'° ce se leagă de
prahtihe priveşte înainte de toate „rațiunile” luptei ascetice
impotriva dernonilor7°, care ingăduie monahului să exercite

Or 7â , cf. 30.
•^ Or 81.
*^ Pr 80.

^9 KG V I, 3S.
*’ K‹S VI, 2; i» P 67, 3S xȘ .
 „făptuirea §raktike) cu cunoștință”'•. Următorul text ne dă o
imagine despre ce anume întelege Evagrie prin „cunoașterea

„După multă băgare de seamă ann aflat că între gân-

durile ingerești, omenești și de la demoni este această
deosebire:
Intâi gândurile îngerești cercetează cu de-amănun-
tul firile lucrurilor și urmăresc rosturile lor duhovni-
cești; de pildă: de ce a fost făcut aurul și pentru ce e ca
nisipul și a fost risipit in anumite părticele de sub pă-
mânt, și de ce trebuie multă osteneală și multă trudă
până să fie aflat, iar, după ce e aflat, e spălat și trecut
prin foc, ca apoi să fie dat meșterilor, care fac din el
«sfeșriicul cortului, cățuia, cădelnița și vasele de aun›°S,
din care, prin harul Mântuitorului nostru, nu mai bea
acum regele babiloni 76 — taine de care Cleopa se
apropie cu inimă arzătoare 7*.
Dar gândul demoriic nu le știe și nu le cunoaşte pe
acestea, ci sugerează numai câștigarea aurului și zu-
grăvește desfătarea și slava ce vor veni de pe urma lui.
Iar gândul omenesc nu caută nici dobândirea au-
rului și nici nu iscodește al cui simbol este7°, sau cum
se scoate din pământ, ci aduce în cuget numai forma
simplă a aurului despăJtă de patimă și lăcomie.
Acelaşi cuvânt se poate spune și despre alte lucruri,
după regula aceasta deprinsă prin exercij¡ii in chip
tai nic ”79.

În chip asemă nă tor, sfinții îngeri „luminează ” contem-

plativului nu numai lucrurile pe care le-a fă cut Dumnezeu,
ci — ca odinioară lui Daniel — și „ințelesurile lucrurilor

-127-
viitoare”^. Această sarcină o împlinesc până ce ajungem în
Dumnezeu la desăvârșire, fiindcă atunci nu mai există „nici
ÎriVățați, nÎCi îfiVățătOfi”8'.
„Rațiunile divine” (sau cele privitoare la divinitate)^° se
referă la cunoașterea lui Dumnezeu sau la iheol»gike in sens
strict. Intrucât e necesară mântuirii noastre, aceasta e fixată în
„sfintele dogme”"3 ale „Bisericii universale și apostolice”^
mărturisite în „credinta de la Botez”°S. De aceea, ea este
înainte de toate obiect al și a&mJH*, nu al unei
„cercetări” pur raționale, drept pentni care Evagrie sfătuiește
ca doar arareori să ne atingem de aceste temei. Instrumen-
tarul nostru conceptual împrumutat din lumea materială nu
este adecvat cunoașterii lucrurilor dumnezeiești^°. Cine nu
rămâne in permanentă conştient de acest lucru aplică cu ușu-
rință lui Dumnezeu categorii dezvoltate pentru cunoașterea
realității create, și astfel rătăcește9°. văraia cunoaștere a
Dumnezeului Cel Unul în Trei Ipostasuri de-o-ființă, Tatăl,
Fiul și Duhul Sfiant, are pentni Evagrie uri caracter „înge-
resc”. Ea se desfășoară în „rugăciunea adevărată”, „in Duh
și Adevăr”, singura care ar face pe om „teoloQ’ în sensul
ade- vărat al cuvântului9*!

In faptă lor cartile, ca, de pildă, în încurajările lor la ru-

găciune, în mijlocirile lor pentru noi°2, devine limpede faptul
că îngerii sunt „slujitori ai milei și ai iubirii”°3. Prin urmare,
•• Or 8O.

°* CI. CC I, t0.
*^ Ma 124.
*' in Pur 24, 6 (G. 266).
^ M» 124.
•• l»c e‹x tPC;r/9, t237D).

•• ‹. P zs, 17 (G. 31Q.

•• Cf. i» fi ‹f 5, 1-2 (G. 3S).
• Cf. Gri 4I.

•" Or 8).

— 128
—
„egalitatea cu îngerii” constă mai întâi in inima vimiților
îngerești. Într-adevăr, lucrarea „învățăceilor îngerilor’°^,
res- pectiv a mai sus-numiților „înțelepți” și „gnostici”,
adică mai cu seamă a „părinților duhovnicești” numiți
astfel pentru că
„au darurile Duhului SUant și multi dau mărturie de virtutea
și cunoașterea lui Dumnezeu”°', e deschisă de Evagrîe în
chip cu totul asemănător ca și lucrarea ingerilor.
„Oricine se va fi învrednicit de cunoștința duhovni-
cească va ajuta pe sfinții îngeri și va aduce sufletele
raționale de la răutate la virtute, și de la neștiință la

Aceasta încă din această viață, dar mai cu seamă „în veacul
viitor”, când va deveni în sensul propriu-zis al cuvântului
„inger’°7. Se vorbeşte însă și despre „bătrâni” neputincioși,
care potrivit numănilui anilor ar fi trebuit să fi dobândit cu-
noștință, dar de fapt sunt încă stăpâniți de patimi°°:

„În «veacul viiton#°, omul furios nu va fi numărat îm-

preună cu îngerii, nici nu-i va fi încredințată vreo «stă-
pânire»'°°. Din pricina patimii sale el nu vede'°', se
porneşte ușor împotriva celor conduși de el, cade din
vedere și îi anincă in primejdie. Or, aceste două gân-
duri sunt străine de starea îngerească”'° 2.

Cu totul altfel e adevăratul părinte duhovnicesc, care „ne

unge [trupul] pentru lupte și ne tămăduiește mușcăturile
fiarelor sălbatice [ale demonilor]”'° ca uri inger. E1 iși are
3

"°" E vorhn dc i ze n „cinci snu zece ceti)” dupfi M J9, 17-19, cf. gC VI, 24,
swnbol ml ro¿licî.
'°' Cf. R‹S V, 27.
'•' RG IV, 38 gr.
'•• Cf. Pr 100.
„petrecerea sa pururea in ceruri, nu numai în cuvânt, ci și in
fapta îngerească și în cunoștința dumnezeiască”'°^.

„E cu dreptate să te rogi nu numai pentru curăția ta, ci

și pentru a oricărui semen, ca să imi modul [de com-
portare] îngeresc”'°°.

În grija sa chiar și pentru „chipul lui Dumnezeu cel că-

zut”'°6, părintele duhovnicesc foloseşte uneori, ca și îngerii,
mijloace drastice, dat fiind că asupra „celor curați” lucrarea sa
este ca o „lumină” strălucitoare, dar asupra celor „necu- rați” e
ca o sare pișcătoare, curățitoare'°7. De aceea, chiar dacă este
aspru cu cei certăreți'°°, el nu este însă nici întune- cat, nici
inabordabil'°°, ci în permanentă gata să-i îndrepte pe cei
descurajați"°, întrucât asemenea lui Dumnezeu Însuși*'* vrea
„ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoștinj¡a adevă- rului
să vină”"°. Vimitea lor cea mai aleasă este ocuâoimn
îngerească**3 . De aceea, el este mai degrabă gata să rabde
o nedreptate decât să se certe pentru drepturile sale"•. În „co-
borârea” sa, el este întotdeauna plin de măsură''°, plin de
considerație față de vârsta duhovnicească a ascultătorilor săi''6.
Deși e1 însuși este toată viața uri ascet sever''7, liber de griji
în ce priveşte nevoile proprii '" și cu desăvârșire altru- ist'*°, el
este în mod constant generos cu rnilostenia*°°.

'›* C» j3. \4.23.25. 35. 36.

'» C» 37.

— 130
 Principala sarcină a acestui om îngeresc este firește foră@-
tara, și aceasta plecând în permanentă de la Sfanta Scriptură
corect înțeleasă'°', intrucfit ea este prin excelentă izvorul Re-
velației pentru întreaga noastră cunoștință'°°. El este însă
permanent conştient de faptul că în cunoașterea sa rămâne
cu mult in urma îngerilor'>. În cele din urmă, el este, în ciu-
da a toate, uri orn, cu slăbiciuni ca toți oamenii, dar care,
îngrijindu-se de alții, se tămăduiește pe neobservate și pe sine
însuși'°*.

Oricât de mult laudă Evagrie idealul „egalității cu îngerii”,

nu trebuie să uităm că este vorba despre o imagine. Omul
nici n-a fost creat înger, nici nu este menit ca la desăvârșirea
creației să devină „doar” uri înger! „Chipul” desăvârșit al „lui
Dumnezeu”, după care omul a fost nu numai creat, ci și
„innoit” în SUantul Botez, este fizmi Hristos, Fiul lui Dumne-
zeu întrupat. T' nta ultimă a „urcușului” nostru spre Dumne-
zeu este de aceea nu numai „asemănarea cu sfintele puteri”
(homer w tN hagiaii d nunio), cu îngerii deci, ci „asemăna-
rea” Qnn 3mio) cu Hristos!

„ . Căci trebuie să se împlinească cu totul rugăciunea

Domnului nostru. Fiindcă Iisus se roagi: «Dă-le, spune
El, ca să fie in Noi una, așa cum Eu și cu Tine una
suntem, Pări nte»1, Așa vom fi: fără a simți nici creşte-
2S
re nici scădere în ce priveşte cunoștința, ci mai degrabă
trăind pururea in chip desăvârșit întru Domn ”126

• ^ RG VI, ', cf. 11, 64.

6f. '^ 'ú 16. 40.

' in 17, 2). C£. G. BrfIHGE, „Mystenum Uniutis. Der Ged«ake der Einheit vom
Se höpFer und GeschopF: \n der evegnentschen Mystik”, in: 6ze?Aasgzr Ze¡Zri:bzz s '
Pbilv›vphi‹ and Th«›t»@« 36 (l98S). p. 44g—4ög.

— 131
 Această „asemănare” începe o dată cu Botezul, in care
„ne-ann cufundat în Hristos și L-ann îmbrăcat pe Hristos'°'
ca Înțelepciune, Adevăr și Dreptate”' 2° și, de asemenea, ca
„Blândete”, acea însușire care îl distingea înainte de toate' 2°.
Pe Hristos trebuie, așadar, să-L „imităm”l30 y ainte de orice
aici pe pământ, făcându-ne ucenici ai blândeții M i' '! 3

De aceea, omul nu se poate mulțumi nici măcar cu „pâi-

nea ingerilor”, care este desăvârșita cunoaștere „a lucrurilor
pămâ ntești”ă3Ă altfel spus a creației și istoriei mân Î33,
Cunoașterea Asăvăr(tă a ,jntâiului temei” al tuturor lucruri-
lor o are numai Hristos'°^, cu alte cuvinte El nu are numai
„contemplația limitată a făpturii, ci Il cunoaşte și pe Cel care a
făcut toate” Î S $g ăinea” la, „Trupul și Sângele” lâe tre-
3

buie de aceea „să le mâncăm”, pentru a ne face „părtași ai

Logosului și ai Înțelepciunii” lui Dumnezeu'^, ceea ce fi- reşte
demonii caută să zădărnicească cu toată puterea lor'3 '.
Numai Logosul și Duhul Sfiant ne vor face odată accesibilă
nino Mn desăvârșită a Tnf‹i Ai' ^. 3

Ajuns prin har „asemenea îngerilor”, omul experiază

această înălțare eshatologică a sa încă de aici, de pe
pământ, atunci când — curățit fiind de toate patimile — își
pleacă creștetul „la pieptul” lui Hristos' 3 °*' , ca odinioară
loan Evanghelistul'*' și „Teologul”. Acest lucru se
petrece
,)a vremea rugăciunii”, și anume atunci când primeşte de la

'^ r C 1, 30, cf. i• P 21, lf q.

*•' Cf. @ 36, 3; S6, 9.

•°° ¥ flg 14, 20, cf. Cs 16; N(i I, 23; i» fi‹u/5, 7-11 (G. 38, 6); ix Ps 4, 1 29, 8 §.
'•• ix Pt 118, 3 71 o8.

'" A)*12O,5pV*167.
'•'fwt525.
Tatăl „darul preafairnos” ă 42 adevăratei rugăciuni „în Duh
și în Adevăr"' 4°, care î1 face pe el însuși „teolog”'^, așadar
uri om care nu numai că vorbeşte is Dumnezeu și lucru-
rile Sale, ci dă mărturie d@n Ef dintr-o maximă intimitate.
De acum înainte, e1 nu-L mai laudă pe Dumnezeu — ca în-
gerii și oamenii îngerești'*S — plecând de la creaturi, ci în
chip negrăit „Îl laudă pe Dumnezeu din Dumnezeu”*^. Ce
anume înseamnă acest lucru poate întelege numai cel care a
fă cut el insuși această experiență .

'*• Or 70.
'•• Or 61:
'•• is P 118, 171 o8.
'•• Or 6D.
 XII
„. . . căci invățămxa sa
era blandă foacte”

Evagrie a fost o minte speculativă extrem de irizestrată și

unii ar putea fi ispitiți să deprecieze învățătura sa despre in-
geri, om și demoni și despre vimițile, respectiv patimile și
viciile lor, socotind-o o simplă teoretizare filozofico-teologi-
că. Nu a fost oare numit bucuros „filozoful în deșert”? Acest
lucru insă trece cu vederea faptul că, in timpul petrecut ca
monah, Evagrie a fost mai cu seamă ur1 HLfăc care se spriji-
nea pe o experiență trăită, a sa ca și a Părinților epocii sale.
Texte biografice și autobiografice atestă faptul că atât
pentru el, cât și pentru confrații săi din pustie, lumea angeli-
că, respectiv demonică, era întâi de toate vin fapt d‹ eriecță
anterior oricărei incercări de a le pătrunde în mod teoretic.
Astfel, de exemplu, Evagrie a simțit pe propria lui piele' ori-
ginea demonică a anumitor fenomene psiho-somatice (așa
cum le numim astăzi), sau le-a observat la alp monahi°, ina-
inte de a fi încercat să le interpreteze cu ajutorul părinților săi
duhovnicești°. Chiar și legătura pe care o stabilește intre ere-
zia distrugătoare a credinței și demoni4 nu este doar o con-
vingere larg răspândită a epocii sale; pentru Evagrîe aceasta

' M IV, 36. 72 etc.

* Af ‹ 33 r 1.
• » P› t4t, 4 «; cd. Z6. _^ o.

— 135 —
este și o eriență personală înfricoșătoare, după curu mărfuri-
sește explicit el însuși.

„Acum, deci, fiule ascultă-mă pe mine, și nu te apro-

pia de por(ile bărbaților celor bară de lege, nici nu păși
pe urmele lor, ci depărtează sufletul tău de cunoștința
lor cea mincinoas ă [pseudognozaȚ! Căci și eu ann vor-
bit de multe ori cu ei, adulmecind cuvintele lor întu-
necate, și ann găsit în ele venin de aspidă. Pentru că nu
este chibzuință și înțelepciune în cuvintele lor. Toți cei
ce le primesc vor pieri, și cei ce le iubesc se vor umple
de rele. Ann văzut pe părintii dogmelor lor chiar și in
pustie, m-ann lovit de ei. Căci vrăjmașii Domnului au
dorit să mă intâlnească, și demonii s-au luptat cu mine
prin cuvintele lor, și n-ann văzut lumină adevărată în
cuvintele lor” .

Paladie, ucenicul, prietenul și biograful lui Evagrie, ne

relatează extrem de amănunțit despre această dramatică cioc-
nire cu demonii care 1-au vizitat pe Evagrie în chipul unor
clerici aparținâ nd unor secte eretice6.
În chip asemănător stau lucrurile și cu alte aspecte ale
vietii duhovnicești, ca de pildă cu vederea „luminii Sfintei
Treimi”7 despre care Evagrie vorbeşte atât de des. Unei ex-
periențe mistice ii datorează in chip evident Evagrie și con-
vingerea sa, statornic repetată, că blândețea e nu numai
„mama rugăciunii”, ci și de origine îngerească. Să observăm
și contextul în care Evagrie face această experiență.

„Altă dată 1-a chinuit duhul blasfemiei. Și a petrecut

patruzeci de zile fără să intre sub acoperişul chiliei,
până ce tot trupul său s-a umplut de păduchi ca uri
dobitoc necuvântător".

^ Mn 126, cf. 123-125.

• UiA 11, fragment păstrat p în greceștr.
" Cf. MVl, 16.

— 136 —
 Citeva zile mai târziu ne-a povestit descoperirile pe
care le-a văzut. Niciodată n-a ascuns nimic ucenicilor
săi: «Se făcea că, spunea el, stăteam așezat noaptea in
chilia mea cu opaițul aprins lângă mine, meditând la
unul dintre profeți. Iar la miezul noptii arn fost răpit și
m-ann aflat ca și cum eram în vis, in somn°. M-ann vă-
zut ca atâmat în văzduh până la nori și irnbrățișam cu
privirea intreaga lume. Cel de care eram atârnat mi-a
zis: Vezi tu toate acestea? Căci mă ridicase până la
nori și îmbrățișam cu privirea intreaga lume. I-ann
spus: Da. Iar el mi-a zis: Iți voi da o porunca Dacă o
vei face, vei stăpâni tot ceea ce ai văzut. Mi-a mai
spus: Du-te, fii milostiv, smerit și pune-ți gândul tău
drept in Dumnezeu' 0 și vei stăpâni peste toate acestea.
Iar când a sfarșit de spus acestea, rn-ann văzut din nou
ținând în mâini candela cu feștila aprinsă și nu știam
cum fusesem ridicat până la nori. Fie în trup — nu
știu, Dumnezeu știe, fie în duh nu știu»'*.
Și de aceea s-a luptat pentru aceste două virtuți, ca
și cum în ele ar fi avut toate virtuțile”' 2.

Evagrie trebuie să fi fost profund afectat de această expe-

riență, care nu e lipsită de paralele în mistica creștină°'. Nu
degeaba face e1 aluzie la răpirea Apostolului Pavel, răpire
care la rândul ei 1-a marcat definitiv pe Apostolul neamurilor.
În orice caz, el a pus la inimă îndemnul mesagerului ceresc
uri înger sau chiar Hristos Însuși? — și a făcut din acesta
temelia invățăturii sale ascetico-mistice. După care, Paladie
continuă:

• E vorha dc o if rr oini‹d, pe care uneori Evagrie o asesminfi cu zonă , cf. m Py

126, 2 y. Nu șam cfi ne gă sun „în contnmpla)e", cf. iw Ps 126, 2 y U 1. Întrucâ t estr
vorha dc o stare dc „des*vușită nesimțire” (a»*izf6rfi) (Or 120), ella e mei fnvorabilă
contemplețici decat ziuc, c£:. CC V, 52 dc compazet cu CAMIAN, îmi. 9, 3j!

'• Cf. fnimonsn vedenie n SPantului Benedict: GRIGORIE D GuL, Drag II,
XXXV, 3.

- 137-
 „Obişnuia să spună că blândețea duce mintea la cu-
noașterea dreaptă trăgând-o în sus. Căci scris este:
‹dnvăta-va pe cei blânzi căile Sale»'^. Aceasta e o vir-
tute a îngerilor. . .”' S

Ceea ce Evagrie i-a învătat pe alții prin scrierile sale a

practicat mai întâi el însuși. Oamenii care citeau aceste scri-
eri*6 sau veneau la el în grupuri pentru a găsi ajutor în difi-
cultăți, făceau aceasta fiindcă „învățătura sa era blândă foar-
te”' 7, ca de altfel întreaga sa purtare.
„Era cu neputință să găseşti cuvânt lumesc în gura lui
sau cuvânt de batjocură, și nici nu voia să le audă la

fiindcă aceste batjocuri, mai cu seamă la cei cultivați, ascund

numai fine &mint a răului sau inNdia. De asemenea, orice
nă icță dnă carieră și aceasta o formă de manifestare a
unei irascibilități greșit conduse — i-a fost cu desăvâr§ire
străină. Diaconul de odinioară al arhiepiscopului Constan-
tinopolului s-a sustras chemării sale ca episcop al cetății
Thmuis din Egipt, fugind până în Palestina'°. Imaginea pe
care ne-o schițează despre el istoricul bisericesc Sozomenos,
în secolul V, pe baza unei tradiții scrise sau orale, redă de
aceea adecvat caracterul său.
„Se spune că făptura sa ajunse atit de modestă, câ le-
gase până intr-o asemenea măsură înfumurarea și mâ-
nia, încfit nici atunci când era aplaudat — pe bună
dreptate — nu pălea, nici atunci când era mustrat —
pe nedrept — nu se îmbolnăvea”2°

'* P 24, 9.

'• fâH G.M.

°" Sozouzuos, HE Vl, 30 (P(i 67, 1384a).

— 138
 După curu știm de la Paladie, precum și din propriile sale
epistole, Evagrie n-a dus într-adevăr lipsă nici de aplauze,
nici de rnustrări. Învățătura sa duhovriicească a trezit încă
din timpul vieții sale atenția generală și i-a adus o laudă pe
care o îndepărta nemul țumit2'. Această celebritate i-a împins
pe unii confrați din nemijlocita sa apropiere la o critică aspră.
Astfel, de pildă, pe învățatul Heron, care declara că „nu tre-
buie să avem alt învățător decât pe Hristos”^ ca și cum
Evagrie ar fi învătat altceva și ar fi aşteptat altceva de la uce-
riicii săi ! Ulterior, în virtutea /ruJei sale, Heron avea să cadă
el însuși chip rușinos. Nu altfel s-au petrecut lucrurile și cu
ințeleptul Eukarpios, care il numea pe Evagrîe cu dispret
„sucitor de cuvinte” și spunea că duce lumea în greşeală cu
invățătura sa°4. Potrivit învățăturii evagriene, ambii monahi
erau victime ale demonului mâniei.
La indiscutabila sa iscusință in cuvânt face aluzie une-
ori cu autoironie Evagrie insuși2°. Aceasta avea să-i aducă
odată o admonestație publică din partea povățuitorului
său, Macarie Alexandrinul, preotul comunității ascetice din
Kellia. Acest episod, pe care îl cunoaşte și Sozomen, a intrat
și în așa-nurnitul „Patetic” (Gerontikon), colecția alfabetică a
„zicerilor” sau „apoftegmelor” Părinților, care de altfel a
preluat doar citeva mici extrase din scrierile lui Evagrie.
„S-a făcut odată sobor in Kellia pentru uri lucru oare-
care, și a grăit avva Evagrie. Zis-a lui preotul: Știm,
avvo, că de erai in țara ta, poate și episcop puteai să fii
și cap multora, iar acum ca uri străin șezi aici! Iar e1
umilindu-se nu s-a tulburat, ci clătinind din cap, a zis
lui: Adevărat este, părinte. O dată ann grăit, iar a doua
[oaraȘ nu voi mai adăuga!”^

^’ Cf. Ira Ab, unde se găseștr o mă rturie emoționsnti a lui Palndie despre povfițui-
torul sfiu.
•* HL c- {73, 4].
^ Pr 54.
°• Evegrios 7. Citat: for 4t), S.
Evagrie ne-a dat de altfel propria sa versiune privitoare la
acest episod, care trebuie să se fi petrecut in primii ani ai șe-
derii sale in Kellia, oferindu-ne în acelaşi timp și explicația lui
duhovnicească. Fratele anonim din pasajul următor trebuie
să fi fost el însuși.
„Uri frate era chiniiit de uri cinstitor al liii Dumnezeu.
Suferind nedreptatea, a plecat sUașiat de bucurie și in-
tristare. De bucurie, fiindcă, deși chiniiit și îmbolnăvit
pe nedrept, nu se tulburase; de intristare, fiindcă cin-
stitorul de Dumnezeu greșise și se bucurase in gre-
şeala liii” 27

Evagrie vrea astfel să spună că Macarie Alexandrinul 1-a

umilit în public fiindcă socotea că ucenicul său vorbise cu
slavă deșartă, ceea ce evident nu era cazul. După care
Evagrie continuă:

„Întelege insă că și amăgitorului [dernonului] i s-au

întâmplat aceste două lucruri, întruc3t s-a bucurat ne-
voie mare pentru că 1-a tulburat acela [pe mustrător],
dar s-a tulburat cu atât mai mult cu cât acesta [cel
mustrat] nu s-a tulburat”.

Ulterior Evagrie mai revine o dată asupra acestei întâm-

plări și precizează laconic: „Dacă în slujirea ta treci in pă-
mânt străin, nu te aştepta să fi primit de toți ca oaspete. So-
cotește-te pe tine însuți nevrednic de cinstire, pentru a pune
astfel pe fugă gândul ocării chiar și atunci când spune adevă-
rul”. Dacă suntem ocărâți, trebuie să binecuvântăm pe ocă-
râtor, dar Vinerea de minte a răului să o azvârlim diavolului°",
întrucfit el însuși este pricinuitor atât al ocării, cât și al Tinerii
ei de minte.
Din acest incident, care evident trebuie să-1 fi afectat pro-
fund, Evagrie trage concluzia că cel mai bine e să „închidem

"E*14.
•• E»/ 21.

— 140
ușa rnâniei cu buzele” 29 Această tăcere smerită e uri semn
sigur al acelei blândeți care, pentru Evagrie, devenise „marca
cunoștinței”. Aceasta e o cunoștință și a intregului joc de-
monic al „gândurilor”. Deja contemporanii săi și, înaintea
tuturor, prietenul său Rufin, admiraseră și lăudaseră această
„deosebire a duhurilor”.

„Ann văzut acolo [adică in Kellia] și uri om cu totul

înțelept și în toate minunat, cu numele Evagrie, care
între celelalte calități ale duhului său ajunsese la uri
asemenea «dar al deosebirii duhurilonH și — precum
spune Apostolul — a1 «curățirii gândurilonJ', incât
suntem de părere că nici unul dintre Părinți n-a ajuns
la o asemenea cunoștință a lucrurilor subtile și duhov-
nicești”'°.

Evagrie nu ne-a lăsat nici uri tratat „despre blândețe”, dar

tema „iubirii”, a „blândeții” și „prieteniei” (duhovnicești)
strafiate ca uri fir roșu întreaga sa operă. In chip semnificativ,
cele mai emoționante texte se găsesc în iNioNA sale perso-
nale, respectiv în mobil la unele cărți biblice, cu sigurantă
menite unui public cunoscut personal autorului sau stând în
nemijlocita sa apropiere°3 . Mai limpede decât în celelalte
scrieri devine aici faptul că învățătura monahului pontic era
cu adevărat „blândă foarte”. Cât de des foloseşte în scrisori el ca
adresare formula „iubirea ta”3 ^! Pentni că iubirea
„s Uantă”3 5 i cu adevărat „dumnezeiască ”3 6 este,
potrivit

^" / C« 1Z, 10.

•' CI. 2 C» î0, 4.

•• Cf. G. BuNGE, „Der mysasche Sinn dec Sehnte”, Udi« lf‹uu m 36 (lf94),
p. 135—146 {trad. rom. loen 1. ler jr. in: G. BuNGE, fiiii@e Pen6aZ O iatr dyn, Editura
Deisis, Sibiu, 1997, p. 161-172].
^° E§ 3, 4: 4, t; 12, î; tS, t; 2t, Z, 31, 1; 3'5; 41, I, 44, t; 58, t.
** Ep 60, Z 4.
*^ Ep 6t, Î.

— 141
cuvântului ucenicului iubit a1 Mântuito rului3 °, Dumnezeu
Insuși, ba chiar „iubirea-obârșie”°°, și uri semn distinctiv
neamăgitor după care pot fi recunoscup adevărații ucenici ai
lui Hristo 39$ „Care e iubirea noastră”'°. Cât de des ii în-
deamnă Evagrie pe destinatarii scrisorilor sale la blândete,
acea formă de manifestare concretă a iubirii prin care „stăvi-
lim mânia”"! Ea este pentru noi înainte de toate o „maică a
cunoștinței”, fiindcă face „mintea contemplativă”*2 și în stare
să cunoască „ca martor ocu1ar ”^ , in chip nemi)locit,
3

harul dumnezeiesc.

„Sunt convins de faptul că blindețea ta ți s-a făcut pri-

cina unei mari cunoștințe. Căci nici o singură vimite
nu produce atât de mult înțelepciunea ca blândețea,
pentru care și Moise a fost lăudat că a fost «mai blând
decât toți oamenii». Și eu te rog, de aceea, să te faci și
să fi numit invățăcel a1 «Celui Blând»”^^

De aceea „iubirea este intâia și cea mai veche [aia £‹zi arc3fin]
poruncă, prin care mintea vede întâia iubire [dea pare u¿u-
peo]”, întrucât Dumnezeu „ne-a iubit u‹zi /offi’^°. „Căci prin
iubirea noastră vedem iubirea lui Dumnezeu față de noi,
cum stă scris in Psalmi: ‹dnvăța-va pe cei blânzi căile Sa1e»^;
«Moise însă era mai blând decât toți oameniir›**, și de aceea
pe bună dreptate spune Duhul SUant: «E1 1-a făcut pe Moise
să cunoască căile Sale»4^”^°

+' I /» 4, 8.

*' C» 4.

*^ f is 4, 19.
•• Pz 24, 9.

*• 5/ S6, 3 gr. p syr.

 „Roadele iubirii se cuvine mai degrabă să le cerem de
la voi, care prin nepătimire ați dobândit iubirea dum-
nezeiască°° și v-ați irnbogățit în «comoara» cereascăs '.
«Și nu fiii adună comori părinților, ci părintii fiil )52
Întrucit sunteti părinți, imitați pe «Tatălr› Hristos°° și
hrăniți-ne cu «pâinea de orz»°* prin invățătura îmbu-
nătățirii năravurilor. Plecati-vă spre necioplirea noas-
tră, până ce vom lepăda de la noi obiceiurile dobito-
cești și ne vom învrednici de «Pâinea» duhovnicească,
«care s-a pogorât din cer )SS i care hrănește toate firile
raționale pe măsura alcătuirii lor.
Fiindcă «Cel ce S-a pogorât e și Cel care S-a urcat,
ca să umple toate›)S6, Și dacă le umple pe toate, «noi
toți vom primi din plinătatea lui Hristos Mântuitorul
nostru»°7. Fiindcă ‹ linătatea lui Hristos»°^ e cunoș-
tința duhovnicească a lumilor trecute și viitoare, îm-
preună cu adevărata credință in Sfianta Treirne.
Credinta desăvârșită se dobândește însă prin lepă-
dare de toate gândurile la cele trupești. i S)anta Trei-
me Se descoperi min]ji [ca mintea să poată vedea]S°
atunci când aceasta se dezbracă de patimile «omului
vechi cel nimicit de plăcerile înșelătoare›)60 Când aces-
ta din urmă este stârpit, atunci mintea se face jertfă
de ardere de tot pentru Dumnezeu printr-o viețuire
dreaptă și credință adevărată”6'.

^" CI. Pr 8\.

*' E vocbc d• ay /@a•›r<, cd. Jo/7, 14. CI. ți 12d 47 note t.
^+ 2 Ca 12, î4.
*^ Despre Hristos cc „Ieri”, cd. Pt Pr• • 20, 9 tG. 2)0).
“ ÎH 6, b. ,.PÎineE de orz” e dick simbolul lui fO Ț r.
•• fn 6, 38. 4R 51. „Pâ inea duhovniceasc*” e simbolul 2* wzr@.
•• £/4, 10.
•' is 1, 16.
•• fi/3, l9; 4, 13.
•• Propoziția din parentczi lipseEtc în unele menuscrise.
•° Ef4, 22.
•' E9 63.
 Epilog

Ann ajuns iată la sUarșitul itinerarului nostru privind scrie-

rile lui Evagrie. Osteneala a meritat dacă cititorul a fost pus
pe gânduri. Va fi câştigat deja mult, dacă irascibilitatea și
agresivitatea sa i se vor părea mai puțin „naturale” decât pâ-
nă acum, și încă și mai mult, dacă a devenit conştient de
faptul că și consecințele lor sunt mai degrabă antinaturale,
adică diametral opuse menirii noastre creaționale. Desigur,
prin aceasta el nu și-a și stăpânit încă forța irațională a irasci-
bilității sale. A devenit însă vizibil uri tel, o imagine despre
om de o mare demnitate și unitate interioară. Fiindcă nu este
vorba despre reprimarea puterilor noastre naturale, nici mă-
car a celor iraționale, ci despre mniJua și unifcama lor. Nu-
mai uri suflet cu totul unificat in cele trei „părți” ale sale de-
vine inatacabil pentru demonii care ne vor hărțui însă până la
moarte. A fi creştin înseamnă a lupta.
„Așa cum uri adet nu poate fi incununat fără să con-
cureze, tot așa nu ne facem creștini fără lupte”'.
Viața noastră se asearnănă intr-adevăr unui mie & f‹I,
pe care demoni ne războiesc intens prin „gândurile” lor ispi-
titoare, pentru a ne insufla activarea antinaturală a puterii

' let m» (P‹S 79, l 236B).

-145-
sufletelor, pe care o numim „patimă” sau „viciu”. Dar în
lupta noastră nu suntem lăsați singuri. Avem modelul și
rorâ/â- tara a lui Hristos, Care 1-a biruit deja pe Satan și, pe
lingă aceasta, putemicul ajutor al îngerilor lui Dumnezeu.
Dacă, totuși, cădern în luptă, acest lucru nu se întâmplă din
pricina forței covârșitoare a dușmanilor și, cu atfit mai puțin,
din pricina nepăsării aliaților noștri, ci numai și numai din
pricina propriei noastre trindăvii2! Stă deci în puterea noastră
de a mnEmți fie „gândurilor demonice” ale potrivnicilor
noștri, fie
„gândurilor ingerești” ale aliaților noștri, și a duce astfel N@n
unui demon sau cea a unui înger. Dacă imită însușirea domi-
nantă a demonilor, u‹irin, omul devine el însuși „demon” sau
„șarpe”. Dacă își însușește insă „chipul îngeresc”, prin aceea
că imită „virtutea îngerilor”, blân&fee, el dobândește o „sta-
re aproape îrigerească”, ba chiar devine „egal cu îngerii”.
Amândouă aceste opțiuni au ample consecințe! Căci dacă
mânia „orbește” omul, blândețea îl face „contempJativ”, adi-
că „văzător” al tainelor lui Dumnezeu și al creației Sale.

Prin urmare, mânia și blândețea sunt antagonice. Ele re-

prezintă doua atitudini fucdamentale ce se exclud reciproc. Pe
cfit de puțin blândețea este o simplă debilitate sau slăbiciune,
dat fiind că „cel blând trebuie să fie uri luptător”, pe atât de
putin această blândețe luptătoare poate f1 legată de agresivi-
tate în sensul modern al cuvântului. Acest lucru pare evi-
dent, ba chiar de la sine inteles. Și, totuși, experiența invață
că mulți oameni încearcă să lege întfe ele aceste două atitu-
dini fundamentale. Mai exact spus, în cuvinte ei se țin de
idealul creştin al iubirii, dar pretinsul lor „zei sfant” pentru
adrvăr, în care, și după Evagrie, „tfebuie să stăruim chiar da-
că suntem dușmăniți pentru aceasta”3 , are de multe ori
drept mobil ascuns nu iubirea, ci mânia ascuns ă tau fâțișă.
Acest

— 14a› —
lucru devine limpede în cazul în care irascibilitatea lor nu se
indreaptă numai împotriva demonilor și a răului pricinuit de
ei, printre care și erezia, ci și împotriva păcătoșilor și a ereti-
cilor, deși „nu există nici o mânie dreaptă împotriva aproa-
pelui”^!
Eroarea fiindamentală a acestor zeloși, care au provocat
multe nenorociri în Biserică, e așadar de natură @irî/«nfi. De
aceea, Evagrie avertizează stăruitor:

„Nu incuviința înfrinarea care izgonește blândețea!”

Înfrânarea sau „stăpânirea de sine” (crAmoia) e uri frâu

pentru poftă, tot așa cum iubirea blândă tămăduiește porni-
rile antinaturale ale irascibilității. Andofice sunt amândouă,
dar numai atunci când sunt prezente r nnnâ în suflet°. În-
frânarea, asceza bară iubire, nu este o virtute, ci mai degrabă
uri viciu sau o patimă. Fiindcă demonii n-au nevoie nici de
somn, nici de mâncare, nici de alte lucruri asemănătoare°.. .
Cine nu întelege aceasta ar face mai bine să nici nu pună mă-
car piciorul pe calea monahilor. Evagrie, care apără idealul
îngeresc, atât de înalt, al monahismului, e și cel mai aspru
judecător al tagmei sale.

„Mai bine uri mirean blind, decât uri monah iute și

„Mai bine o femeie blândă decât o fecioară arțăgoasă

și iute’°
Uri astfel de fals „nazireu”, care se îmbată in ascuns cu
„vinul dracilor”, cu licoarea oprită a mâniei, e uri înșelător,
care-i induce în eroare pe oameni prin „haina sa sUantă”'°,

* CF. Or 24.
^ Pr 35. 58.
' Macxne ptcanul t t.
^ f» 34, cL 78.
+ Wg 45.

— 147
care simbolizează prin toate componentele'' ei acele vimiți pe
care de fapt el nu le posedă. O astfel de amăgire nu este însă
lipsită de primejdii.
„Cine smintește pe mireni nu va fi nepedepsit, și cine
ii înfurie necinstește numele său”*°,

și anume acel nume frumos de „creştin”, care î)i trage ob3r-

șia de la Cel care a spus despre Sine Insuși: „Invățați de la
Mine că sunt blfind și smerit cu inima”.

După mărturia prietenilor săi Paladie și Rufin, Evagrie era

uri ascet extraordinar de riguros și aspru' 3, „de o înfrânare
incredibilă”*^. Dar „învățătura sa era blândă foarte”, și în-
treaga sa ființă era modestă. Următorul extras din una din
scrisorile sale personale poate fi citit de aceea drept uri veri-
tabil AzHmmf @irî/oa( în spatele căruia se poate citi întreaga
decantare a unei vieți autentice.
„În ce mă priveşte, sunt unul din cei care laudă înfrâ-
narea, și mă rog să trăiesc în ea împreună cu înde-
lungă-răbdarea și iubirea. Căci bară acestea, cum ann
putea-o numi înfrânare? Cenușă este ea, lăsată in urmă
de focul care a ars aprinderea iubirii. Pentru că în-
frânarea singură se aseamână acelor fecioare nebune
care au fost scoase afară din cămara de nuntă, fiind-
că untdelemnul lor s-a terminat și candelele lor s-au
stins' S. «Candela› numesc aici mintea, creată să pri-
mească fericita ‹dumin k›'6, și care din pricina învârto-
șării sale a căzut din cunoștința lui Dumnezeu. Pentru

'› Lio B. C. D.
'* /-/M XXVII (7, 3).

'^ „Lumins” e nici simbol nl Marii, cf.@28 note 3.

 că acolo unde lipseşte «untdelemnub›, stăpânește mâ-
nia**. Acest lucru ann avut să vi-1 spun, frați iubiți”°°

Altfel ar arăta istoria Biicrîâi, ctitorită de „Cel Blând”,

dacă mădularele trupului Său, păstori și turmă, ar pune la
inimă cu sinceritate această „blândă învățătură”. Chiar, și
poate toc- mai atunci cind este vorba despre adevăr, și despre
„dreapta credință”,
„irascibilitatea imprăștie cunoștința, dar îndelunga-rafi-
dare o adună”' 9.
Să nu ne amăgim, mânia „orbește” nu numai pe cel care s-
a abătut în chip obiectiv de la adevăr și prin aceasta a de-
venit „eretic”, ci și pe cel căruia i-a fost incredințat acest
adevăr și care caută să-1 apere. Cum ar putea exista „cunoș-
tinta cea adevărată” acolo unde combatem plini de mânie și
de ținere de minte de rău „erezii” reale sau inchipuite, adică
cel mai adeseori, chiar dacă în chip nemărturisit, uri anume
frate creştin, suspectat de erezie? Oricât de mare postitor și
ascet ar fi cineva, dacă el este inundat de patimi cum sunt
irascibilitatea, fierberea în ascuns, mânia, slava deșartă și tru-
fia, atunci înfrânarea nu-i foloseşte la nimic.
„Nu fi necritic, rogu-te, și nu socoti că numai postito-
rii primesc cunoștinta lui Dumnezeu! Cu o scândură nu
se desăvârșește corabie, nici cu o țiglă nu se zidește o
casă”20,
Chiar atunci cind „lumea e in răscoală”, omul înțelept se bine
departe de toate „discuțiile stricăcioase”2'. Căci ce altceva
produc ele decât „sUașieri ale Bisericii Domnului”, care nu

" Simbol a1 „sfintei iubiri”, cf. RC IV, 25 y fi9 28 note 4.

- 149 —
sunt decât fructele amare ale mâniei3 judecata lui Evagrie are
aici o severitate profetică.
„Pe cel care aruncă în tulburare Biserica Domnului, pe
acela îl va mistui focul, și pe cel care se împotrivește
preotului, pe acela îl va înghiți pământul”^,
ca odinioară pe „ceata” răzvrătiților „lui Core”^. „Fumul”
acestor răzvrătiți liirioși nu-1 primeşte Domnul, fiindcă nu-I
place rugăciunea lor°^. Și aici Evagrie este iarăși categoric.
„Cei ce sfașie Biserica Domnului sunt departe de ru-
găciunea curată!”°
Rugăciunea „curată” de toate patimile, și mai cu seamă de
gândurile irascibilității, e uri bine suprem. Demoriii încearcă
totul ca să o „tulbure”. În acest scop, ei grămădesc asupra
celor ce au înaintat deja în viața duhovnicească ocări și de-
Uaimări de tot felul, ca să-i intărâte spre mânie°6.
„Demonii nu se lasă de la delăimarea gnosticului,
chiar dacă el n-a făcut nici o greşeală, pentru a-i abate
mintea. Uri nor se intinde atunci in jurul minții du-
când-o departe de contemplație când aceasta îi mustră
pe demoni ca delăimători” 27
Dacă demonii fac aceasta cu succes chiar și cu oamenii
nevinovați, „ce vor face atunci când găsesc uri asemenea
pretext cum e sUașierea Bisericii Domnului”2 ?!
Și ce să mai spunem de acea ct/ finu, o altă formă a
tinerii minte a răului, a „pomenirii răului” [real sau inchi-
puit]29 care face imposibilă orice împăcare?

^ M» î 14. „PreoMl" inseamna cci cpiscopul.

• CI. /Vm t6, 1 g.
CI. O @ 4, î6.

— 150 —
 „Această blindețe [a lui Moise] să-i învețe pe frații
tăi, și să nu-ți pară greu a lua asupra ta căința pentru
mânie”° ,
îndeamnă cu insistență Evagrie in aceeaşi scrisoare in care se
spune și că „nici uri alt rău nu face atit de mult mintea de-
mon ca minia”. Nimeni nu se poate sustrage de la aceste
două lucruri. Ambele sunt necesare: atit r r)a din partea
celui ce acționează purtat de minie, cit și f ărazra acordată
din partea celui devenit victima sa. Cine trebuie +ă facă înce-
putul? Cel care-și pune această întrebare, indiferent dacă are
sau nu dreptate.
Pentru „a stinge încăpățânarea vrăjmașilor și a restabili
unanimitatea Bisericii”, așa cum scrie Evagrie (probabil epis-
copului loan al lerusalimului), e nevoie de amândouă lucru-
rile: de blândețe și fermitate°': blândețe față de cel rătăcit și
fermitate față de rătăcirea lui.
Oare această „invățătură blăndă foarte” a lui Evagrie,
care n-a dus nicidecurn lipsă de fermitate interioară, nu poate
arăta și astăzi creștinilor calea ce duce înapoi spre acel
„acord (ymphonia) :A sufletelor raționale care grăbesc acelaşi
lucru și între care nu există schisme”°2, acord dispărut de
atâta amar de vreme? Fiindcă, asemenea unui „cor" cu multe
voci, acest „acord” nu este doar o viziune utopică, pur ome-
nească, asupra viitorului. Acest „acord” simfonic e uri dar
dumnezeiesc, pe care Hristos 1-a cerut și l-a dobândit pentru noi
de la Tat ăl3 °, și el poate fi pfifra/ numai in smerenie, intru cit
„rămânem”°^ în el, sau întru cfit ne irfoarau ix r r)ă âo- cerH5 la
e1, atunci când l-ann pierdut.

— J5t —
 Prescurtàti çi bibliografie

1. Scrîerile lui Evagrie

int -- ÆcfiWtfiÀoz, ed. FRANKENBERG, Erdgûoi

Pourrais, Berlin, 1912, p. 472—545.
EQ = Kzpi›‘tuÆ U NH , eô. FRANKENBERG, 1912. Trad.
germanà de G. Bunge: EVAGRIOS PONTlKOS,
Briefe ans der Who (Sophia 24), Trier, 1986.
Fragmente greceçti: C. GUILLAUMONT,
Fragmmfr pcs inédits dÛ vagrr h Pontiquz
(IU 133), Berlin, 1987, p. 209—221. P. GñHIN,
„Nouveaux fragments des lettres d’Évagre”,
Œr e d t i re de Tel 24 (1994), p. 117—
147. EpJd = Hpùtula fidiii, ed. J. GRIBOMONT, in M.
FORLIN-
PATRUCCO, Bâtie di Cuarra, U htt m, vol. 1,
Torino, 1983, p. 84-113. Trad. germanà in
BUNGE, Briefe. [Trad. rom. diac. loan I. Icä jr.:
G. BUNGE, Kuagi'ie Pontinil. O introduczrr,
Editura Deisis, 1997, p. 193—214.]
ép Mal —- Edmond md Mme, ed. FRANKENBEkG, 1912
(prima parte); VfTESTAM, S i:onde partie du
train qui pœsz sans h nom de „La grande htt ir dÙ
vagrr lr Portique à Mélanie l’ani:benne, Lund,
1964 (partea a doua), 1964. Trad. germanä in
BUNGE, $n’efe. [Trad. rom. diac. loan I. Icà jr.:
G. BUNGE,
— 1S3 —
 Eragnz Pmtiail O introdux rc, Ed . Deisis,
1997, p. 21W240.]
-- Tractatw ad Hulogium monaKum, PG 79, 1093-1140.
Gri -- Goozâ Aoz, ed. A. și CL. GUILLAUMONT: VAGRE
LE PONTIQUE, Le$»0zfi$«c 0« d rAi ¢«i cJf
devmu digne dc i‹:iar, CC 356, Paris, 1989
[trad. rom. de Cristian Bă diliță : EVAGRIE
PONTICUL, Tratatulpractic. Gnostia(

—- Schema â l'HccEsimte, ed. P. GEHIN, CC 397, Paris,

1993.
-- Schema a Promrbo, ed. P. GEHIN, CC 340,
Paris, 1987.
in Pt = lmfi A Psalmi. Prin amabilitatea drei M.-J.
RONDEAU utilizez colațiunea executată după
rus. Uaticattw gratuit 734 pe care o pregăteşte
pentru editare. Cf. M.-J. RONDEAU, „Le
commentaire sur les Psaumes d’Evagre le
Pontique”, OCP 26 (1960), p. 307—340.
-- Instituti ad m nachos PG 79, 123G-1240.
Supplement ed. J. MUYLDERMANS,
„Evagtiana”, M Musàn 51 (1938), p. 198 iç.
KG -- halài’a Gnostika, ed. GUILLAUMONT: M ifx
Cmturicr der „ halai’a Gonifién” d’Éuagrr h
Poofiçor 1, ef li, PO 28, Paris, 1958.
-- De dl maligne mgitati nibus PG 79, 1200—
1233. Corectat dupä ms. Coùlin f OU, BN Paris
[trad. rom. dupà PG de Pr. prof. D. Stäniloae,
fR 1, Sibiu, 1947, p. 4&-70].
Mcrl -- De dioms malignii mgitati nibw revoie longior, ed.
MUYLDERMANS, Æ travm’ la tradi’tion
manuscrite d’i ragrr h Portique (Bibliothèque du
Muséon 3), Louvain, 1932, p. 47 zç.
-- S ntmtiac ad manarhos, ed. H. GRESSMANN,
No»mQie f und Mcnchspiigel dc‘ E»n¿n‘o
Pantikai, TU 39, 3, Leipzig, 1913, p. 143—165.

— 154
Or = De matrone tractatw, PG 79, 1165-1200, text
corectat dupä ms. Caitlin 109, BN Paris; un
text md bun in: Pùilokalia, I, Atena, 1957,
p. 176 zq. Trad. francezà cornentatà
Î-IAUSHERR, 1960. [Trad. rom. de Pr. prof.
D. Stäniloae, fR 1, 1947, p. 73—93.]
0 p -- Trmtatw d‹ otto piritibus malitia‹, PG 79, 1145—
1164. Trad. germanà dupä recenzia mai lungà
(Coislin 109, BN Paris) de G. BUNGE:
EVAGRIOS PONTIKOS, Ubs dit dit G dankin,
Würzburg, 1992.
Pr -- PraM’kos san Capita p tica ad Anatolium
monachum, ed. A. çi CL. GUILLAUbIOFl"n
ÉVAGRE LE PORTIQUE, Trai 'pratiquz ou
fr muin‹, IC 170/ t7t, Paris, 1971 [trad. rom.
de C. Bädili{à, Ed. Poltron, Iani, 1997]. Trad.
germanä comentatà de G. BUNGE: EVAGRIOS
PONTIKOS, Prahtièoi nde der Män h (Koinonia
32), Luthe Verlag, Köln, 1989 [trad. rom. in
ours de apari(ie la Ed. Deisis].
Rer mon -- Rrrum monachalium rations, PU 40, 1252—1264
[uad. rom. de Pr. prof. D. Stäniloae, fR 1,
Sibiu, 1947, p. 39—47].
Ami -- Smti Pytta$pri‹:i, Ctita«t›i, Evai P nû‹i S‹nuntiag
ed. A. ELTER, Leipzig, 1892.
lé = Skemmata, ed. MUYLDERMANS, Erngzin»o, Extrait
de la revue M Marion t. XLIV, augmenté de:
Nouveau fragments grecs inédits, Paris, 1931,

kg -- S‹nt‹ntiai ad irgin‹m, ed. GRESSMANN, TU 39,

4, Leipzig, 1913.
dit -- D‹ ütiis que ppasita sunt uirtuti’bui, PG 79, 114d—
1144, çi 1@pùmto/ ed. J. MUYLDERMANS,
Lz Mouséan 54 (1941), p. 4 zç.
 2. Alte surse

Conf - IOANNEs CASSIANUS, Conlationo, ed.

PETSCHENIG, In E. RICHERY: JEAN CASSIEN,
Confer, SC 42/54/64, Paris,
1955/1958/1959 [trad. rom. de V. Cojocaru
—
D. Popescu, PCB 57, Bucure5tl, 1990].
= PALLADIUS, Hiifnzin Monmn, ed. C. BUTLER,
The Mmlac Mistoy of Palladlus, Cambridge, I—II,
1898/1904 [toad. rom. de Pr. prof.
D. Stiiniloae, Bucure5tl, 1993].
HL, yr -- PALLADIUS, Hi/onn Moñmn versiunea siriacé,
ed. R. DRAGUET, Lt› former y riaqucr de la
matierr dz fHistoire Lausiaque, CSCO 389/390
și 398/399, Louvain, 1979.
-- Hist»ria monachorum in vest ed. FESTUGIERE
(Subsidia hagigraphica 53), Bruxelles, 197t;
traducere latină de RUFINUS, PL 21, 387—462,
ed. critică SCHULTZ—FLUGEL, PTS 34,
Berlin,
19?0.
h i f‹z -- kALLADIUS, Uim Ems’ mpña, ct. G. BUNGE —
A. DE VOGUE, naffrf rmitcf e SWs d’‹jf»'i•s
fragmenfr ioptu de l’„Historic Lauñaque” (SO
60), Bellefontaine, 1994, p. 153—175 [trad.
rom. loan I. Ice jr., in: G. BUNGE, Ernst P
ntinil. O introdui:arc, Ed . Deisis, 1997, p. 179
—192].
 Awa Evagrie
despce mânie şi tecaQia ei
principalele texte
 A

Despre feluritele gâ nduri

ale ră ută ții‘

2. Toate gândurile demonice introduc in suflet înțelesurile

[reprezentările mentale] ale lucrurilor sensibile, care întipă-
resc mintea și o fac să poarte în ea formele acelor lucruri; și
din însuși lucrul se cuimaște demonul care se apropie de tine.
De pildă, dacă în cugetul meu se ivește fața celui ce m-a pă-
gubit sau mi-a arătat necinste, acest lucru dă pe față gândul
tinerii de minte a răului furișat in mine. Dacă, iarăși, are loc o
aducere-aminte de bani sau slavă, din acest lucru se recu-
noaşte în chip vădit cine ne supără. Asemenea și la celelalte
gânduri, din insăși lucrul vei găsi care demon stă de facă și-ți
strecoară pe furiș închipuirile [fantasrnele] lui. Nu zic că
toate amintirile unor lucruri ca aceste vin de la demoni,
fiindcă și mintea însăși, pusă în mişcare de om, aduce prin
fire inchipuirile lucrurilor; ci numai acele amintiri câte stâr-
nesc irascibilitatea și pofta împotriva firii. Fiindcă din pricina
tulburărilor acestor două puteri, mintea cade in adulter în
cugetul ei și e războită, neputând primi inchipuirea Legiuito-
rului ei, dacă strălucicea aceea se arată puterii conducătoare
(rninții] la vremea rugăciunii prin lipsirea ei de toate repre-
zentările mentale ale lucrurilor. Dar nu va putea lepăda omul

‘ Peri  a9ă «rr» 9«»rzr» /e@m«» (De diwr s m«Jji ix giUe Rz), K 79, 1199—
1228. Pentru tnducere s-e folosit textul grec reprodus sl&turi dc versiunea itelinnă a
France scâ i
Moscatellii EV.xGRiO PONTICO, 6ă vAo piid i d oa6»,;ia. lo dîm»i p«»iwî o‹i/«i-
gin, San Paolo, 1996.

— 150
de la sine amintirile pătimașe, dacă nu poartă de griță de
poftă și irascibilitate, pe una stingând-o prin posturi, prive-
gheri și culcări pe jos, iar pe alta îmblânzind-o prin înde1ungi-
răbdări, nețineri de minte ale răului și milostenii; căci din
aceste două patimi se alcătuiesc aproape toate gândurile de-
rnonice care aruncă mintea în vătămare și pierzanie.
3. Dar e cu neputință să ocolim aceste patimi dacă nu
disprețuim desăvirșit mâncărurile, banii și slava, ba chiar și
propriul nostru trup, din pricina celor ce încearcă de multe ori
să-1 lovească. . . [Mf 6, 1. 5. 15] Să fim deci cu luare- aminte
la Medicul sufletelor cum prin rnilostenie vindecă
irascibilitatea, iar prin rugăciune curăță mintea, și, iarăși, prin
post veștejește pofta; iar din acestea se alcătuiește omul nou,
cel înnoit după chipul Celui ce 1-a zidit pe el [Cof 3, 10], și în
care din pricina sfintei nepătimiri [care este atunci în el] nu
mai este nici rnasculiri, nici feminin, iar din pricina credinței
una și a iubirii nu mai e nici elin, nici iudeu, aici tăiere-
împrejur, nici netăiere-împrejur, nici barbar, nici scit, nici rob,
nici om liber, ci toate și în toți Hristos [Gri 3, 28].
4. [. . .] La scopul demoriilor contribuie foarte mult irasci-
bilitatea noastră pusă în mişcare împotriva firii, când se face
extrem de utilă la toată reaua lor viclenie; și de aceea nimeni
dintre ei nu se lasă rugat să o tulbure zi și noapte. Dar când
o văd legată prin blândețe, atunci de îndată o dezlănțuie
pentru pretexte pretins juste ca, făcându-se ascuțită foarte, să
le fie folositoare și la gândurile lor sălbatice. De aceea, e ne-
cesar să nu o stâmirn nici pentru lucruri drepte, nici pentru
lucruri nedrepte, ca să nu dăm noi înșine sabie rea celor ce
ne doboară; ceea ce știu că fac multi, și mai mult decit tre-
buie, aprinzându-se pentru pretexte mărunte.
S. Căci spune-mi, de ce te arunci degrabă în luptă, dacă
dispcețuiești mâncărurile, banii §i slava? De ce hrăne;ti câi-
nele, vestind la toți că nu ai nimic? Iar dacă acesta latră și se
ia după oameni, e vădit că ai ceva înăuntru și vrei să le pă-
zești. Eu însă sunt convins că unul ca acesta e departe de
rugăciunea curată, știind că mânia e o ciumă pentru o astfel
de rugăciune. Pe lingă aceasta, mă mir că unul ca acesta a
uitat și de sfinți, de David care strigă: „Părăseşte mânia și
lasă iuțimea” [Pt 37, 8]; de Ecleziastul care poruncește: „De-
părtează mânia de la inima ta și alungă răutatea de la trupul
tău” (Er 11, 10]; de Apostolul care îndeamnă: „Să ridicăm în
toată vremea și în tot locul mâini cuvioase spre Domnul, fâră
mâine și gânduri” [f Tie 2, 8]. De ce oare nu învățăm de la
obiceiul cel tainic și vechi al oameriilor care alungă din case
câinii la vremea rugăciunii? Iar acesta ne sugerează că mânia
nu trebuie să fie prezentă împreună cu cei ce se roagă. Și ia-
răși: „Mânia este vinul dracilor” (Df 32, 33], iar nazireii se
abțin de la vin. Iar unul dintre înțelepții din afară a spus că
fierea și coapsele nu sunt hrană pentru zei, neștiind, cred, ce
spunea; căci socot că una e simbolul mâniei, iar cealaltă al
poftei iraționale. [. . .]
14. Dacă cineva și-a stăpânit mânia, a stăpânit peste de-
moni, dar cine este rob acestei patimi, acesta e cu desăvârșire
străin de viața singuratigcă și străin de căile Mântuitorului
nostru, dacă se zice că Insuși Domnul nostru invață pe cei
blânzi căile Sale [Pt 25, 9]. De aceea cu anevoie poate fi vâ-
nată mintea anahore(ilor care fug în câmpia blândepi; căci de
nici o altă vimite nu se tem demonii ca de blândețe. Căci pe
aceasta a dobândit-o și acel Moise, care a fost numit „blând
mai mult decât toți oamenii” [Nm 12, 3]. Iar s Pantul David a
spus că e vrednică de pomenirea lui Dumnezeu, zicând:
„Adu-ți aminte, Doamne, de David și de toată blâ ndețea
lui” [Pt 132, 1]. Ș i Însuși Mâ ntuitorul ne-a poruncit să ne
facem imitatori ai blindeții Lui zicând: „Invățați de la Mine,
că sunt blând și srnerit cu inima, și veți afla odihnă sufletelor
voas- tre” (Mf 11, 29]. Dar dacă cineva s-ar rejne de la
mâncăruri și de la băuturi, dar prin gânduri rele își ațâță
mânia, acela se aseamănfi cu o corabie care plutește pe mare
avind drept cirmaci uri demon. De aceea trebuie să fim cu
luare-aminte, pe cit e cu putință, la câinele nostru, și să-1
învățăm să sPașie numai lupi și să nu mănânce oile, arâtând
toată blândețea fată de toti oamenii.
 B
Despre cele opt ganduti ale ră ută ții

5. Despre furîe*

9. Furia [opt] e o patimă nebună; ea ii face cu ușurință să-

și iasă din sine pe cei ce au cunoștința, sălbăticește sufletul și
face [pe monah] să evite orice întâlnire.
Vântul puternic nu va mișca din loc turnul, iar sufletul
nefurios nu-1 va răpi mânia [irascibilitatea].
Apa e pusă în mişcare de forța vânturilor, iar mâniosul e
tulburat de gânduri fără pricepere.
Monahul furios e o scroafă de mistreț singuratică; de-abia
vede pe cineva că-și și arată colții.
Ridicarea cepi îngroașă aerul, iar mişcarea irascibilității
Șngroaș ăj cugetul miniosului.
Norul trecător întunecă soarele, iar gândul pnerii de min-
te a răului Șntuneca) mintea.
Leul aflat în cușcă iși mișcă neconteriit șira spinării, iar
mâniosul în chilie gândurile ținerii de minte a răului.
Privelişte desfătată e marea liniştită, dar nimic nu e mai
desfătat decât starea pașnică (a rninții]; căci într-o mare liniş-
tită se zbenguie delfini, iar în starea pașnică (a minții] înoată
înțelesuri cuveriite lui Dumnezeu.
Monahul îndelung-răbdătoc e uri izvor liniștitoc care dă
tuturor băutură plăcută, dar cugetul furiosului e tulburat de

‘ Pot tau aMac pneu atan tes pranerias (De ada @iritiWs moJJae), PG 75, 1145—1164,
comple tot cu pzsajele din versiunea lungi (CaisJn /09 BN Psris).

— 162 —
toate și nu dă celui însetat apă curată, iar dacă îi va da,
aceasta e tulbure și nefolositoare.
Ochii rnăniosului sunt tulburi și injectați, și vestitori [ca
atare] ai inimii sale tulburate. Fața îndelung-răbdătorului e
cairnă și dreaptă, iar ochii săi plăcuți privesc în jos.
10. Blândețea bărbatului e pomenită de Dumnezeu
[Pt 131, 1], iar sufletul nefurios se face templu a1 Duhului
SUant.
Hristos își pleacă capul Său [cf. 3f/ 8, 20] în duhul înde-
lung-răbdător, iar cugetul pașnic se face sălaș al Sfintei Tre-
imi [io 14, 23].
Vulpi locuiesc în sufletul care ține minte răul și fiare săl-
batice foiesc în inima tulburată.
Bărbatul cuviincios fuge de hanul rușinos, iar Dumnezeu
[fuge] de inima care ține minte răul.
Piatra care cade tulburi apa, iar cuvântul rău [tulburat
inima bărbatului (Pror 12, 25].
Depărtează gândurile furiei de la sufletul tău și mânia nu
va sălășlui în inima ta și nu te vei tulbura la vremea rugă-
ciunii; căci în chipul în care fumul paielor tulburi ochii, tot
așa ținerea de minte a răului [tulburăj mintea la vremea rugă-
ciunii.
Gândurile mâniosului sunt pui de năpârcă [Mf 3, 7] și
aceştia mănâncă inima ce le-a dat naştere.
Rugăciunea mâniosului e o tămâiere uricioasă [Ji 1, 13],
iar psalmodia furiosului e uri zgomot dezagreabil.
Darul celui ce one minte răul e o jertfă viermănoasă și
aceasta nu se va apropia de altarul sfințit [cf. Lf 22, 221.
Mâniosul visează vise tulburi, iar furiosul își inchipuie
atacuri de fiare sălbatice.
Bărbatul îndelung-răbdător vede vedenii, adunări ale sfm-
ților îngeri, iar cel care nu ține minte răul se exercită în cu-
vintele duhovnicești și noaptea primeşte dezlegarea tainelor.
 Anttteticul mare
sau replicile împotriva
celor opt gfinduri

1. Din firea rațíonală de sub cer o parte luptä, o parte

ajutä ca aliațí celei care luptä, iar o parte luptă en cea care
luptä, iscând şi punând in mişcare cu tãrie un aprig räzboi
ìrnpotriva ei: cei ce luptă sunt oamenii, cei care-i ajutà ca a1i-
ați sunt îngerii lui Dumnezeu, iar potrivriicii lor sunt demoriii
cei räi. Şi nu din pricina tăriei vrăjmașilor, riici din pricina
zàbavei aliaplor, ci din pricina lipsei de vigoare a luptătorilor
se şterge și piere cunoştința lui Dumnezeu.
2. Fiindcă Domnul nostru lisus Hristos Care ne-a predat
toate cele necesare spre mântuirea noastră, ne-a dat și [pute-
rea] „de-a cälca peste şerpi şi scorpioni şi peste toată puterea
celui rău” [Lr 10, 19]. Şi împreună cu toată invățătura Lui
ne-a predat şi ceea ce El Insuşi a fàcut atunci când a fost
ispitit de diavol [cf. Mt 4, 1—1 t parl; pentru ca in vremea
luptei, atunci când demonii se luptă cu noi şi aruncă spre noi
săgețile lor (cf. if 6, 16], să le replicăm din Sfintele Scripturi,
pentru ca gàndurile întinate să nu rämină in noi şi să robeas-
că sufletul prin păcatul făcut cu fapta şi să nu-1 minjească şi

’ Trzducere dupž retroversiune a grezcfi n textului siriac (singurul pfistrat) editat şi

re- trsdus in greceşte de fù tnNíŒNBERG, fi g øs Pan fi i:us, Berlin, 1912, p. 473W7S. Trndu-
cere germ nš comentată l« G. BUHGE, „Evsgrios Pontikos: der Prolog des Antirrheti-
kos”, Jb‹ti« fewä u 3S (1P97), nr. 1, p. 77—106.

— 164
—
afunde in moartea păcatului — fiindcă „sufletul care păcà-
tuiește tcebuie să moară” [/ș 18, 4]. Pentru că atunci cmd nu
există in cuget un gànd drept care să poată replica celui rău,
degrabă şi cu uşurință se face păcatul.
3. Şi acest lucru ni 1-a arătat cu înțelepciune Ecleziastul
zicånd: „Nu este replică datä de cei ce fac răul degrabă”
[8, 11]; şi iarăşi Solomon zice in Proverbele lui: „Nu replica
nebunului după neburiia lui, ca să nu te faci asemenea lui, ci
replică-i după înțelepciunea ta, ca să nu se arate de la sine
înțelept” [26, W5]. Fiindcă cel ce face lucrul nebuniei și, de
exemplu, se înfurie împotriva fratelui său, acela a răspuns en
fapta nebunului dupä nebunia lui şi s-a asemänat demonilor
„a căror mânie e rnânie de vipere [aspide]”,[D/ 32, 33]. Dar
cel ce rabdă îndelung și zice: „Scrîs este: ‹dncetează furia şi
lasă rnânia» (Ps 36, 8]”, acela a replicat nebunului după ne-
bunia lui şi a vädit nebunia demonului şi i-a arătat cä meşte-
şugeşte un lucru potrivriic Scripturilor.
4. Intrucât însă in ceasul luptei nu gàsim degrabă cuvin-
tele pe care le căutäm ca să le gráim împotríva vrăjmaşilor
noştri, amamicii demoni, dat fiind că ele sunt împräștíate
in Scripturi şi e greu să punem mâna pe ele, de aceea am ales
en rivnă cuvintele acestea din Scripturi, pentru ca, mar-
mându-ne cu ele, să urmärim en vitejie pe „fìlisteni” [cf.
Mr 10, )4 iç.], stånd in luptă ca riişte bàrbați şi oşteni puter-
nici at Impäratului nostru purtãtor de biruìnță [cf. l7, 14],
lisus Hristos.
5. Trebuie însă, iubi@or, să ştim şi acest lucru: că pe cit
stäm la luptă împotriva demoniloc şi le răspundem, pe atât
mat mult se amărăsc împotríva noastră. Şi acest lucru ne în-
vață lov care zice: „Când încep să gräiesc, mă lovesc” [4, 4],
și iarăşi David care spune: „Grăiam pace, iar ei se luptau en
mine in zadar” [Pt 119, 7]. Dar nu trebuie să ne lăsäm întorși
din drum de către ei, ci să ne împotrivim lor cu credință in
puterea Mântuitorului nostru; căci dacă credem în Hristos
[Jø 14, 1] şi päzirn poruncile Lui (/r 15, 10], vom trece Ior-
danul şi vom ajunge la cetatea palmierilor (Jo› 6].
 6. În această luptă însă, ni se cere uri „armament” duhov-
nicesc (Kf h, 11. 13], adică o credință și o invățătură dreaptă,
cu alte cuvinte post desăvârșit și izbânzi vitejești, smerenie și
liniștire — care cu greu să fie pusă în mişcare sau chiar să fie
cu totul nemișcată — și rugăciune neîncetată [/ To 5, 17]. Mira-
m-aș dacă poate lupta cineva lupta din cugetul său și să fie
încununat cu cununa dreptății [cf. 2 Tie 4, 7—8] umplân- du-și
sufletul cu pâine și apă, iscând degrabă mânia, dispre- țuind
rugăciunea și petrecând împreună cu ereticii. Fiindcă, iată, zice
Pavel: „Oricine luptă se infrânează de la toate” [/ Co 9,
25] și „arată către toți oamenii blândețe” [Tit 3, 2]
„ridicând în tot locul mâini sfinte, bară mânie și gânduri”
[/ Tim 2, 8].
7. De aceea, dacă vrem să luptăm în această oștire, se
cade să ne îmbrăcăm cu panoplia duhovnicească (Ff6, 11. 13]
și să arătăm dușmanilor „filisteni” că ,)uptăm până la sânge
împotriva păcatului” [Err 12, 4] surpând gândurile rele și tot
meterezul înălțat împotriva cunoștinței lui Dumnezeu (2 Co
10, 5] și râvnind să „infățișăm înaintea scaunului de judecată
a lui Hristos” (2 Co 5, 10] ca monah nu numai bărbatul [care
suntem] ci și mintea [din noi]. Fiindcă bărbat-monah e cel ce
se întoarce de la lucrul păcatului, dar minte-monah e cea care
se intoarce și de la păcatul ce constă din gândurile din mintea
noastră și vede în vremea rugăciunii lumina Sfintei Treimi.
8. Dar e vremea să combatem acum „cu puterea Dom-
nului nostru Iisus Hristos” (/ Co 5, 4] mai intri demonul lă-
comiei împreună cu ceilalți șapte demoni despre care ann
scris pe rând la începutul cărții despre „monah”, luptăn- du-
mă să-mi deschid gura [Pt 118, 131] și să grăbesc cu
Dumnezeu, cu sfinții Săi îngeri și cu încercatul meu suflet, ca
să arăt pe fată toată lupta viețuirii monahale, pe care Duhul
SPant a învățat-o lui David, și fericiții Părinți ne-a predat-o
nouă.
9. Toată această luptă, pe care ann numit-o în carte după
acestea, ni se va face prin gândurile care vin asupra noastră
de la fiecare din acești opt demoni. Arn scris și ann pus la uri

- 166 —
 loc împotriva fiecărui gând replica surpătoare pentru el,
scoasă din Sfintele Scripturi.

w. ip!in < d«monului măttiei’

1. Sufletului care nu știe că lăsând să dăinuie uri cesenti-
merit împotriva fratelui stinge cu ușurință harul (dă-i urmă-
toarea replică]:
„lacov însă a zis: De ann aflat bunăvoință înaintea ta,
primeşte darurile din mâinile mele, căci, atunci când
ann văzut fața ta, parcă aș fi văzut fața lui Dumnezeu,
așa de binevoitor rrli-ai fost. Primeşte de la mine bine-
cuvântările mele, pe care ți le aduc, că rn-a miluit
Dumnezeu și ann de toate” (Fr 33, 10—11).
2. Gândurilor mâniei care abat de la calea virtuților:
„Să nu vă rnâniați pe cale!” (Fr 45, 24).
3. Gândului mămiriei mincinoase născute din rnânie:
„Să nu mărturisești mincinos impotriva aproapelui tău
mămirie mincinoasă!” (J¿ 20, 16).
4. Gindului iscat de diavol care stâmește și aprinde mâ-
nia împotriva fratelui:
„Să nu primeşti zvon deșert” (i/ 23, 1).
S. Gândului trezit de minte și care vrea să-i ocărască pe
frați:
„De orice vorbă mincinoasă să te depărtezi!” (i/ 23, 7).
6. Gândului care zugrăvește în cuget pe fratele vorbind cu
ură ceva sau auzind uri lucru de ură; căci acest lucru, poves-
tea loan proorocul Tebaidei, e cu putință a se face dacă
această ură e pentru bunuri și hrană, iar ura din pricina slavei
care vine de la oameni cu anevoie se stăpânește:

’ Traducere după retroversiunea greEcs a tnxtulUi pkstă Bt numai in slriflcĂ §i edi@t

eu retroversiune greac ă dc ffitnNl‹;E6tBERG, Ei*t3ziui P‹ & mz Berlin, 1912, p. 5l3-521.
Textnle biblice au fost retre use direct dupfi J@Aogim; versiunea actuslâ din Bibld
Sfsntului Sinod este inutilizabili, întruc ît nu este fidelfi integisl nici texWlui grec, nici
textului ebrnic, ci face o „medie” Witreră între ele. Cf. demonstrațis p pledosria lui
C. BADllJȚ fi, „Tmducerea corectă a Biblice — o datorie incfi neîmplinită ”, in *
(supliment la Rom i i âW3, 11, nr. 89, 8 noiembrie 1957, p. 11—111.

— 167
 „Să nu urăști pe fratele tău în cugetul tău, dar să mustri
cu rnustrare pe fratele tău și nu vei lua pentru el
păcat!” (Lr 19, 17).
7. Sufletului care socoate că blândețea desăvârșită e îm-
potriva firii:
„Și omul Moise era blând foarte între toți oamenii de
pe pământ” (Ann 12, 3).
8. Sufletului care nu știe că atunci i se fac ocări de la oa-
meni când Dumnezeu îl lasă să fie încercat [ispitit]:
„Apoi David a mai zis lui Abișai și tuturor slu lor
sale: ‹dată, dacă fiul meu, care a ieșit din coapsele me-
le, caută sufletul meu, cu atât mai vârtos fiul unui ve-
niaminean. Lăsați-1 să blesteme, căci Domnul i-a po-
runcit. Poate va căuta Domnul la umilirea mea și-mi
va răsplăti cu bine pentru acest blestem al lui” (2 Rg
16, lI—12).
9. Sufletului care întorcându-se de la calea srnereniei vrea
să afle căile Domnului:
„Indrepta-va pe cei blânzi la judecată, învăța-va pe cei
blânzi căile Sale” (Ps 24, 10).
10. Sufletului care primeşte gânduri de mânie și strânge
împotriva fra(ilor pricini rele și bănuieli mincinoase:
„Părăseşte mânia și lasă iuțimea; nu căuta să viclenești.
Căci cei ce viclenesc de tot vor pieri; iar cei ce aşteaptă
pe Domnul vor moșteni pământul” (Pt 36, 8—9).
11. Gândului pus în mişcare de diavol impotriva fraților
spre delăimare și care prin irascibilitate învăluie sufletul ca
într-uri nor:
„Șezind împotriva fratelui tău cleveteai și impotriva
fiului maicii tale ai pus srninteală” (Pz 49, 21).
12. Domnului atunci când cugetul află că din tulburarea
irascibilității se fac vedenii înfricoșătoare în timpul nopții și
când a inteles iarăși că ele se sting prin milă și îndelungă-
răbdare:
„Mai presus decit vrăjmașii mei m-ai ințelepțit cu po-
runca Ta. Mai presus decât cei ce mă invață pe mine
 ann priceput, pentru că mămiriile Tale sunt cugetarea
mea” (Ps 118, 98—99).
13. Demonului care stârnește irascibilitate împotriva fra-
ților și apoi iarăși ne convinge să mărturisim lauda îndelun-
gri-răbdări, a cărei poruncă nu e păzită de noi; și face aceasta
ca să-și bată joc de noi, întrucât porunca o cântăm, dar nu o
păzim cu fapta:
„Cum vom cânta căutarea Domnului în pământ stră-
in?” (P› 136, 4).
14. Gândului rău care strânge cugete rele împotriva fra-
telui ca unul care ar fi de nimic, blasfemiator și nu face cele
cuvenite:
„Nu pune la cale rele impotriva prietenului tău, care
locuieşte lângă tine și se încrede în tine!” (Pror 3, 29).
lS. Gândului care se naște din ură și vrea să ne sUadim cu
fratele pentru lucruri vremelnice:
„Ura iscă sfădire și acoperă însă toate Uarădelegile”
(Pmr 10, 12).
16. Gândului care ne silește să rostim blestem împotriva
fratelui:
„Buzele drepte ascund dușmănia, dar cei ce rostesc
ocări sunt nebuni” (Pror 10, 16).
17. Mâniei iscate impotriva fratelui și care face cugetul
necuviincios la vremea rugăciunii:
„Sufletul binecuvântat este tot simplu, dar omul mi-
nios nu e cuviincios” (Pmv 11, 25).
18. Gândului care iscă irascibilitatea împotriva unor do-
bitoace care nu trec pe cale:
„Cel drept ce are milă de vite, iar inima celui rău este
bară indurare” (Pror 12, 10).
„Dreptul se îndură de sufletele dobitoacelor lui, dar
inimile celor necucernici sunt nemilostive” (Pror 18,
1Q.
19. Gândului iscat de o furie năprasnică și care tulburi
cugetul pentru o pricină de nimic:
„Nebunul dă pe față fura lui, dar cel iscusit își ascunde
necinstirea” (Pror 12, 16).
 20. Gândului care plănuiește viclenie împotriva fratelui:
„Credință arătată vestește dreptul, dar martorul celor
nedrepți e viclean” (Pror 12, 17).
21. Sufletului care umblă în calea tinerii de minte a răului
și prin gânduri trezeşte cugetul spre irascibilitate, iar după ce
rațiunea a fost biruită de patimi il face să izbucnească în la-
crimi; ele vin și pleacă și tulburi și peceduiesc rațiunea:
„În căile dreptății e viată, dar căile celor ce țin minte
răul sunt spre moarte” (Pror 12, 18).
22. Furiei care clatină și surpă îndelungă-răbdarea și ne
face să gândim lucruri fără minte, a cărei putere vine din
pofta lucrurilor în loc de a trezi, curu se cădea, blândețea:
„Bărbatul indelung-răbdător e bogat în chibzuință, dar
cel ce-și aduce aminte de rău e nebun foarte” (Pror
14, 29).
23. Gândului fiiriei care ne împiedică să răspundem cu
blândețe celor ce ne ocărăsc pe bună dreptate:
„Furia ii pierde și pe cei chibzuiți, dar uri răspuns do-
mol întoarce iuțimea” (Pror 15, 1).
24. Gândului care ne stirnește la sfădire împotriva fra lor
și ne îrnpiedică să inlăturăm priciriile:
„Bărbatul mânios pregăteşte luptele, dar cel îndelung-
rafidător le îmblânzește și pe cele viitoare” (Pzor 15,
18).
25. Sufletului care socotește că gândul de furie nu este
urât înaintea lui Dumnezeu ci numai păcatul care vine din e1:
„G indul nedrept e urâciune pentru Domnul, dar vor-
bele celor curați sunt alese” (Pmv 15, 26).
26. Gândului care ne sfătuiește să-i iubim pe cei mânioși
și furioși:
„Nu te fă tovarășul unui bărbat rninios, riici nu locui
cu uri prieten furios, ca să nu înveți căile lui și să pri-
meşti curse în sufletul tău” (Pror 22, 24—25).
27. Sufletului nedceptățit și care vrea să nedreptățească,
iar acest lucru este semnul unei patimi rele care iubeşte cele
departe:
— 170 —
 „Cel ce spune celui necucernic: ești drept! Va fi bles-
temat pentru popoare și urit pentru neamuri” (Pror
24, 24).
28. Cugetului nemilostiv care nu se îndură de duşmanul
lui atunci cind îl vede în arnamică sărăcie și nu vrea să dez-
lege dușrnănia nici măcar pentru masă:
„De flămânzește vrăjrnașul tău, hrănește-1, iar de in-
setează, adapă-1, căci făcând așa vei grămădi cărbuni
aprinși pe capul lui, iar Domnul îți va da răsplată cele
bune” (Prov 25, 21—22).
29. Gândului sufletului care se aprinde degrabă spre mi-
nte și se amărăște năprasnic împotriva fratelui:
„Nu te grăbi să ne mâniezi în duhul tău, pentru că
mânia odihnește în sânul celor bară de minte [nebuni-
lor]” (fir 7, 19).
30. Sufletului care nu vrea să destrame pricina mâniei, ci
poftește măncâruri, haine, bani și slavă vremelnică, prin care
iscată fiind mânia nu încetează în inimă, ci cufundă cugetul
în adâncul pierzaniei:
„Depărtează mărita de la inima ta și alungă răutatea de
la trupul tău pentru că tinerețea și neștiința sunt de-
șertăciune” (Er 11, 10).
31. Demonului care caută prin multe ispite să stângă iubi-
rea noastră față de frați:
„Apa nu poate să stingă iubirea și riurile nu o vor tă-
lăzui” (C‹irf 8, 7).
32. Gândului care mă îmboldește să scriu cuvinte zdrobi-
toare împotriva celui ce ne-a necăjit, ca să rănească inima lui:
„Vai celor ce caută cele departe și scriu o răutate!”
(ii 10, 1).
33. Domnului pentru gândurile furiei care nu rămin în

„Ai judecat, Doamne, judecă țile sufletului meu și ai

izbă vit viața mea. Ai vă zut tulbură rile mele, ai judecat
judecata mea. Ai văzut toată ră zbunarea lor in toate
gândurile lor uneltite impotriva mea” (P$ 3, 58W0).

- 171 —
 34. Gândurilor furiei pe care părintii și frații noștri ni le
aduc atunci când ne prigonesc pentru numele Domnului:
„Fericit cei prigoniți pentru dreptate...” ( f/ 5, 10).
3S. Gândului iscat din resentirnent împotriva fratelui:
„Oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osân-
dă” (All 5, 22).
36. Gândului mâniat pe cel care 1-a rănit și vrea să dezle-
ge printr-o a doua rană pe cea făcută lui de către prima:
„Și cine te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i-1 și
pe celălalt!” (Off 5, 39).
37. Gândurilor care ne stâmesc să urâm și să blestemăm
pe vrăjmașii noștri:
„Iubit pe vrăjmașii voștri, binecuvăntați pe cei ce vă
blesternă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugat-vă pentru
cei ce vă vatămă și vă prigonesc, ca să fiți fiii Tatălui
vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele
peste cei răi și peste cei buni și trimite ploaie peste cei
drepți și peste cei nedrepți” (M/ 5, 44-45).
38. Gândului furiei căruia nu-i este de ajuns căința, ci
întorcându-se se inverșunează din nou împotriva lui:
„De-ți va greși fratele tău, dojenește-1 și dacă se va po-
căi, iartă-l. Și chiar dacă iți va greși de șapte ori într-o
zi și de șapte ori se va intoarce către tine zicănd: Mă
căiesc!, iartă-1” (M 17, 3—5).
39. Cugetului care primeşte gânduri de fiirie împotriva
fra(ilor și desființează porunca nouă a iubirii:
„Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiri unul pe aitul.
Precum Eu v-ann iubit pe voi, așa și voi să vă iubiți
unul pe altul” (ir 13, 34).
40. Gândunloc fiiriei înverșunate împotriva iubirii:
„Cine ne va despărți de iubirea lui Hristos?” 8, 35).
41. Gândurilor pizmei ce se bucură de căderea duşmani-
lor noștri:
„Bucurați-vă cu cei ce se bucură; plângeți cu cei ce
plâng” (W 12, 15).

— 172
—
 42. G ândului ținerii de minte a răului care se grăbește să
răsplătească cu rău celui ce 1-a necăjit:
„Nu răsplătiți nimănui răul cu rău. Purtam grijă de cele
bune înaintea tuturor oamenilor” (Rzf 12, 17).
43. Gândurilor furiei care ne sfătuiesc să facem nedrep-
tate și să întoarcem [răul ce ni s-a făcut]:
„Pentru ce nu suferiți mai bine strâmtorarea? Pentru
ce nu răbdați mai bine paguba?” (f Co 6, Ț.
44. Glndului de furie mâniat împotriva celui ce ne-a ocă-
rât ca pe uri rob:
„Ai fost chemat fiind rob? Fii fără grijă. Iar de poți să
fii liber, mai mult foloseşte-te! Căci robul, care a fost
chemat în Domnul, este uri eliberat al Domnului”
(l Co 7, 21—22).
45. Sufletului neîncrezător in îndrăzneala iubirii și care
prin gândurile de furie e lipsit de ea:
„De aș grăi în limbile oamenilor și ale îngerilor, iar
dragoste nu ann, făcutu-m-ann aramă sunătoare și
chimval răsunător. Și de aș avea darul proorociei și
tainele toate le-aș cunoaşte și orice știință, și de aș
avea atita credință încât să mut și munții, iar dragoste
nu ann, nimic nu sunt. Și de aș împărți toată avuția
mea și de aș da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste
nu ann, nimic nu-mi foloseşte. Dragostea îndelung
rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu piz-
muiește, nu se laudă, nu se trufește. Dragostea nu se
poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde
de minte, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedrep-
tate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate 1e
crede, toate le nădăjduiește, toate le rabde Dragostea
nu cade niciodată” (/ Co 13, 1—8a).
46. Sufletului care se infurie aprig și caută în el insuși
dreptarul cunoașterii adevărului:
„Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, in-
delungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinta,
 blândețea, înfrânarea, curăția; împotriva unora ca
acestea nu este lege” (Go 5, 22—23).
47. Gândurilor care ne aruncă în necaz pentru lipsurile
fraților:
„Purtam-vă sarcinile unii altora și așa veți împlini legea
lui Hristos” (Gri 6, 2).
48. Gândurilor sufletului care la furie se gândeşte la cei
care au primit multe lucruri bune de la ei și s-au întors rnur-
murând împotriva lor:
„Să nu încetăm de a face binele, căci vom secera la
timpul său, dacă nu ne vom lenevi” (Ga 6, 9).
49. Gândului furiei care nu ne lasă să ne împăcăm cu fra-
ții zugrăvindu-ne înaintea ochilor pretexte cuvenite; acestea
sunt rușinea, frica și lauda, pentru ca unul care a căzut deja
în aceasta să nu cadă din nou în aceste căderi dintru început.
Acest lucru este uri semn al meșteșugului viclean a1 demo-
nului; care nu vrea să lase cugetul liber de Vinerea de minte a

„Soarele să nu apună peste mânia voastră. Nici nu dați

loc diavolului” (Ef4, 26—27).
50. Oricăror feluri de gânduri care se nasc din fiirie de-
spre tot felul de lucruri:
„Orice amărăciune și supărare și mânie și izbucnire
și defăimare să piară de la voi, impreună cu orice rău-
tate” (Ef4, 31).
51. Gândurilor furiei care cutează să murmure cu privire
la slujirea fraților:
„Toate să le faceți fără de cimre și bară de indoială, ca
să fiți fără de prihană și curați, fii ai lui Dumnezeu
neintinați în mijlocul unui neam rău și stricat” (FJ
2, 1W15).
52. Gândurilor ivite dintr-o irascibilitate aprinsă și care
nasc din aprinderea lor blas fernia și minciuna:
„Acum deci lepădați și voi toate acestea: mânia, iuți-
mea, răutatea, delăimarea, cuvântul de rușine din gura
voastră. Nu vă mințiți unul pe altul” (Cel 3, 8—9).

— 174
 53. Gândurilor care vor să răsplătească răul cu rău:
„Luati seama să nu răsplătească cineva cuiva răul cu
rău, ci totdeauna să urmați cele bune unul față de altul
și față de toți” (/ Tu 5, 15).
54. Sufletului care nu știe sUarșitul făgăduinței lui Dum-
nezeu din pricina gândurilor fiiriei care-1 strică:
„Iar s Uarșitul poruncii este dragostea din inimă curată,
din cuget bun și din credință nefățamică” (f Tie I, 5).
SS. Cugetului care prin gânduri are lupte în minte:
„Uri slujitor a1 Domnului nu trebuie să se certe, ci să
fie blând facă de toți” (2 Tim 2, 24).
S6. Gândului de fiirie care se ivește în mine prin prigoana
pe care ann suferit-o pentru numele Domnului de la părintii
și rudele mele:
„Și toți care voiesc să trăiască cucerriic în Hristos Iisus
vor fi prigoniți” (2 Tie s, 12).
57. Gândului care iscă în noi fiirie pentru banii fratelui,
sau pentru orice altceva de care are nevoie și pe care i 1-ann
dat dar pe care nu se grafiește să ni-l dea înapoi:
„Iar de te-a păgubit cu ceva, sau își este dator ceva,
pune aceasta în socoteala mea” (FH 18).
58. Sufletului care se înfurie degrabă și caută dreptatea lui
Dumnezeu:
„Orice orn să fie grabnic la ascultare, zăbavriic la vor-
bire, zăbavnic 1a mânie. Căci mânia omului nu lucrea-
ză dreptatea lui Dumnezeu” (iar 1, 19—20).
S9. Gândului care umple cugetul de furie căutând să vadă
înțelepciunea lui Dumnezeu in sufletul său:
„lac înțelepciunea cea de sus întâi este curată, apoi
pașnică, îngăduitoare, ascultătoare, plină de milă și de
roade bune, neîndoielnică și nefățarnică. Și roada drep-
tății se seamănă intru pace de cei ce lucrează pacea”
(lar 3, 17—18).
60. Gândului care pune in mişcare detâimare împotriva
fraților și disprețuiește legiuitorul ca unul care nu cu dreptate

- 175 -
ar fi ațezat acea lege care spune: „Să nu defaimi pe fratele
tău!”:
„Nu vă grăiți de rău unul pe altul, fraților. Cel ce gră-
iește de rău pe frate, ori judecă pe fratele său, grăiește
de rău legea și judecă legea; iar dacă judeci legea nu ești
împlinitor al legii, ci judecător. Unul este Dătăto- rul
legii și Judecătorul: Cel ce poate să mântuiască și să
piardă” (fm 4, 11—12).
61. Gândului care vrea să răsplătească răul cu rău și ocara
cu ocară și nu caută să surpe prin binecuvântări gândurile de
ocară și defăimare:
„Nu răsplăti răul cu rău sau ocara cu ocară, ci, dim-
potrivi, binecuvântaj¡i, căci spre aceasta ați fost che-
mați, ca să moșteniți binecuvântarea” (f Ptr 3, 9).
62. Gândului care spune că frica lui Dumnezeu e în tine,
dar urăște pe fratele:
„Cine zice că este în lumină și pe fratele său îl urăște,
acela este in intuneric până acum” (/ Jo 2, 9).
63. Gândurilor născute din ură și care fac cugetul omo-
râtor de frați:
„Oricine urăște pe fratele său este ucigaș de oameni și
știți că orice ucigaș de oameni nu are viată veșnică,
dăinuitoare în El” (/ fx 3, 15).
64. Cugetului care mărturisește că iubeşte pe Dumnezeu
dar prin ura impotriva fratelui tăgăduiește iubirea dintâi:
„Dacă zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele
său il urăște, mincinos este! Pentru că cel ce nu iubeşte
pe fratele său, pe care 1-a văzut, pe Dumnezeu, pe Ca-
re nu L-a văzut, nu poate să-L iubească” (f Jo 4, 20).
Binecuvântat fie Domnul nostru Iisus Hristos, Care ne-a
dat biniința impotriva demonului mâniei.

— 176
 PR. PROF. I G. C

Mania și fenomenologÎa ei
tn litetatura patristică ’

Introducere
Mâ nia e una din manifestă rile noastre psihice, uneori și fizi-
ce, în general dă ună toare omului atâ t pe plan individual, câ t și
social, și care nu o dată a provocat nenorocite și lacrimi la nivel
personal, și dezordine, ră zboaie și alte cataclisme la nivel isto-
ric. Ea e cunoscută în întreaga istorie a omului și a condiției
umane și nu o dată a fost și este infierată pentru efectele ei ne-
gative, deși a gă sit și apă ră tori in aceia care au susținut și susțin
că mâ nia a constituit și constituie izvorul unor opere de artă și
creație ca Iliada, piramidele, diverse tablouri reprezentă nd
scene de revoluție sau de pomire împotriva nedreptă Jii ori a
tică loșiei de orice fel. Întreaga Iliadă e brodată artistic pe mâ nia
lui Ahile, cum proclamă poetul insuși: „Câ ntă , zeiță , mâ nia ce-
aprinse pe-Ahil Peleianul”; întregul sau aproape întregul teatru
tragic grec e clă dit pe probleme sau complexe psihologice ori
eredita- re înrudite cu mâ nia: Că fie anitra Ted, Prom«feu
îclănJuii, O rertia Mctiâoiia, O‹dip rr$e, Mtdrra, Ifi$ ura la Puls etc.
Dar această mâ nie, ‘care nu e numai legendară , s-a soldat
aproape totdeauna cu nenorocire și dezastru. Mâ nia avea,
uneori, și efecte pozitive, mai ales câ nd era provocată de
incă lcă ri ale dreptă țiî, ordiniî sau binelui în general.

° te«bii /‹a6gî« 28 (t976), nr. 7—t0, p. 545'-563; reluat în: Pr. praf. loaJv G. COMAu,
 Culturile antice, indeosebi cea ebraică și cea greco-latină, au
înregistrat fenomenul mâniei, apreciindu-1 diferit, în general
osândindu-1. Dacă Vechiul Testament oscilează între admiterea
și interzicerea mâniei prin cele două texte din Psalmi: „Mâni- ați-
vă, dar nu greșiți”' și: „Părăseşte mânia și lasă iuțimea”°, filozofia
greacă respinge net mânia ca nefiind demnă nici de zei, nici de
oameni. Efect al moralei raționaliste. Nici platonis- mul, nici
aristotelismul, nici epicurianismul și nici stoicismul u- au admis-
o, iar unii din gânditorii vestiți ai Antichității au com- bătut-o în
tratate speciale ca Seneca (4 i. Hr. — 65 d. Hr.) și Plutarh (46—
120 d. Hr.). Primul i-a consacrat uri tratat masiv în trei căJ, în
care problema e tratată foarte amănunțit, analitic și adânc, la toate
nivelurile universalismului stoic: istoric, fdozo- fic, moral,
religios, umanist'. Urmările mâniei ca: omoruri, otră- viri, mișelii,
orașe pustiite, nații nimicite, căpetenii vândute și o inftnitate de
alte ticăloşii acoperă această manifestare psihici negativă cu uri
oprobiu total inacceptabil pentru uri stoic ro- man, care nu poate
decât să deplângă că prin jocurile dtn circ compatrioții săi își ucid
giadiatorii, ațâțând mânia unora împo- triva altora. Cu exceptia
atitudinii sale, mai mult literare, față de zei și mai ales față de
destin la care raportează totul, considera- mile lui Seneca asupra
mâniei au putu și pot €i folosite amplu și astăzi de către morala
creștină•. Dreapta judecată — logos orthos

'P 4,4.
• P 36, 8.
• SgNkQ(lB, Teii/iz păiMQ3i‹p‹s J.. ., L« ‹vM, Texte etsbli, traduit et ennoti avec
une introducuon g6nernle par F. et P. RicHnno, Paris, Libmrie Gsmier Freres, p. 204-
413. O luminoesă traducere româneascâ e acestui opere a lui Seneca o datorini dc mult
lui F. Mutoiu, SBN8Cn, Deja răni*, in romăne Etc cu o introducere dc..., Bucure şti, 1899.
• lmnul lui Clcsntlie câWe Zeus seamănă cc fond p uneon p în tcrmeni cu atâția
Psslmi sau Imne ale Bisencii din epoca patristică și cea actuale; cttăm fiugmenter: „Tie
lumea îți detorrște nqtrrce ei; Tu stăplnești pestr toatn prin lege; Ție trebuie •fi Ti s•
edrese ze tot cc trăie ște, căci noi suntnm urmașii Tăi. .. Nim ic pe pimănt nu se face fărfi
Tine, nici în cer, nici pe m2ri, afiara dc ceea cc săvârșesc răii, care o fac din propun lor
smlntEgla. . . Astfcl, Tu et jmpreunat toatc lucrurile, pe cele bune §1 pe cele rele, pentni
cs, cuvântul Tfiu să fie unul în toate lucmnle, cc el s* râmână veşnic în acestea. Îndepăr-
ta zfi nebume din su fletrle noastre, cc ss Te putrm cinsc cu onoarea dc csrr Tu ne-ai
învrrdnicit, ca sfi putem lsuda totdeeunn faptele Tele, să Te lă udim pentm cfi ai facut
din noi oameni”; apud WnLTER PEWR, Plac et le pun arma, tmd. de l’angiais pu
Dr. S. ]snkelevztch, flayot, Peos, t923, p. 60—d t.

— 178
— e o pâ rghie eminamente stoică , înainte de a deveni uri
ghid în asceza patristică . Pentru Plutarh, acest mare
encicloped și eclectic din care Sfinții Pă rinți s-au inspirat
uneori abundent și pe care câ teodată ei îl creștinează în mare
mă sură, mâ nia e cea mai urâ tă și disprețuită dintre patimi; ea
nu poate ridica ceea ce a dă râ mat'. Din cauza marii apropiem
de concepție și de atmos- feră dintre Plutarh și unii din Sfinji
Pă rinți, vom impleti con- tribuția acestui autor cu aceea a
scriitorilor patristici, pentru a sublinia incă o dată adevă nil că
peste unele diferențe, omul este acelaşi și doreşte să ră mâ nă
continuu identic cu sine insuși, adi- că ann sau „fiu al omului",
cum proclamă SPana Scriptucă și Imnul liii Cleanthe.

1. Elementele și sensul mâ niei

Mânia e cunoscută mai ales din manifestă rile și efectele ei
și mai puțin prin propria ei substanță , deși n-au lipsit
incercări de a i se da o definiție. Cuvâ ntul Mâ ntuitonilui
despre mâ nie e o osâ ndă bară apel, pentru că El o consideră
ca pe o manifestare total negativă a sufletului și o așază in
perspectivă morală și soteriologică : „Oricine se mâ nie pe
fratele să u vrednic va fi de osâ ndă ; și cine va zice fratelui să u:
raca, vrednic va fi de gheena focului. Deci, dacă iți vei aduce
darul tă u la altar și acolo iti vei aduce aminte că fratele tă u
are ceva impotriva ta, lasă darul tă u acolo, înaintea altanilui,
și mergi întâ i și împacă -te cu fratele tă u și apoi, venind, adu
darul tă u” (Mi 5, 22—24). SUantul Apostol Pavel, inspirat din
Pt 4, 4, atenuează , dar numai aparent, seve- ritatea față de
mâ nie, intrucâ t, asemenea Mâ ntuitorului, atribuie și el o valoare
soteriologică inlă tură rii acestei patimi, operă a diavolului, pe
care n-o poate elimina decâ t iertarea reciprocă :
„Mâ niați-vă și nu greșiți; soarele să nu apună peste mânia
voastră . Nici nu dati loc diavolului. . . Ci fiți buni intre voi și
milostivi, iertâ nd unul altuia, precum și Dumnezeu v-a iertat
vouă , în Hristos” (Ef4, 26. 27. 32).

• PLUTnRH,dCum »‹ ircdcW A oN* 5, 455; 10, 458, traducere dc Ș tefan Bezdechi,

dupfi edițin lui G.N. Bemsrdakis, Teubner, 1892 (Oin publicepile lnstitutului dc Studu
Clasice, Nr. 10), Tipogrzfie Csrtea Româ neescâ din CluJ, Sibiu, 1943, p. 33, 42
Traducere corectă p eleginti, lucru pentni cere o și folosim în studiul dc faț
 Această fenomenologie a mâ niei indică limpede că ea e o
patimă diametral opusă dragostei, virtutea de bază a vieții creș-
tine. Ea devine, ast£el, temă importantă la actorii creștini, nu
atâ t sub raport literar, câ t spiritual și pastoral. De aci atenția pe
care i-au acordat-o scriitorii patristici, dintre care unii i-au dedi-
cat chiar tratate intrebi ca: Lactanțiu6, SPantul Vasile cel Mare7,
SPantul Grigorie Teologul° și Martin de Braga°, pentru a nu
vorbi de comentatori ai Sfintei Scripturi sau de autori de scrieri
bisericești care, îri considerațiile lor despre evoluția vieții sufle-
tești sau in combaterea pă catelor capitale, nu ornit aproape ni-
ciodată să înfieze mâ nia. Dintre Pă rinții pustiului ca Evagrie
Ponticul, Marcu Ascetul, Nil Ascetul, Diadoh al Foticeii etc.,
SUantul loan Cassian acordă analizei și trată rii mâ niei pagini
speciale în prezentarea celor 8 pă cate capitale (Dețorr ‹rh 8 gân-
duri ah rănit’ fiicele 1, Sibiu, 1946, p. 110—116). Mâ nia e uri
pă cat capital.
Pă rintii capadocieni au acordat analize întinse mâ niei și au
încercat, uneori, chiar câ te o de€iniție, care, bară a fi exhaustivă ,
ră mâ ne totuși sugestivă . SPantul Vasile, de exemplu, consideră
că bogă ția de sens a noțiunii de „mâ nie” se exprimă și prin ace-
ea că ea se foloseşte de doi termenii diferiți: il:ymos și o ge. În
timp ce r/uoi exprimă o aprindere și o exhalare rapidă a pati-
mii, o ge indică durerea constantă și pomirea de durată urmă -
rind ră zbunarea pe cei ce au comis o nedreptate; ea e ca o fier-
bere a sufletului spre ră zbunare. Oamenii pă că tuiesc prin
amâ ndouă aceste patimi, sau, mai bine zis, prin aceste două
aspecte ale aceleaşi patimi, fie că ei se lasă pomiți cu furie și
vehemență împotriva celor ce-i întă râ tă , fie că întind curse celor
ce i-au mâ hnit'°. Sfantul Grigorie Teologul rezumă pă reri ale
celor ce s-au ocupat cu această problemă spunâ nd că , după
unii, mâ nia e o aprindere a sâ ngelui din vecină tatea inimii, atri-
buind această patimă corpului, ca pe oricare din cele mai multe
boli provocare de anumite cauze. Alții pun mâ nia nu pe seama

— 180 —
tipului, ci a sufletului și o definesc ca pe o dorin]¡ă de răzbu-
nare. Alții consideră mâ nia drept uri element compus, adică
aparțină nd și sufletului și tipului, repetâ nd că ea e o
aprindere a sângelui, avâ nd drept cauză dorinta de
ră zbunare. Dacă mâ nia ră mâ ne in interior, punând la cale
curse, atunci ea e amintirea relelor fă cute''. Sfâ ntul Grigorie al
Nyssei repetă și e1 de€miția că, fiziologic, mâ nia e o fierbere
a sâ ngelui din jurui inimii, îar, psihologic, e o întoarcere a
ră ului cu ră u'°. Cele două aspecte, fiziologic și psihologic, ale
mâ niei se contopesc intr-uri act de ră utate pe care
antropologia și morala, inclusiv arta, filozo€ia și literatura
greco-latină au înregistmt-o și au osâ ndit-o, uneori nuanțat,
dar, in general, categoric. Analizele psihologice și mo- rale ale
autorilor profani, ca, de exemplu, Aristotel, Teofrast ori
Plutarh, sunt mai variate, mai amă nunțite și mai frecvent
supu- se aprecierii rațiunii sau bunului simț decât se petrec
lucrurile în literatura patristică , unde însă mâ nia e mai mult
decâ t uri viciu
— uri balon — frizând pă catul, și unde ea devine chiar pă cat
— 3ma 'fn. Punctul ei de referință sau reper critic e nu numai
rațiunea ca forță naturală și chip al lui Dumnezeu Însuși.
Auto- rii patristici s-au ridicat la nivelul aretologiei biblice sau
ascetice și pentru că , printre altele, ei au cunoscut și au folosit
aretologia profană , îndeosebi pe aceea a lui Plutarh.
Ce au învă tat autorii patristici despre mâ nie din
aretologia profană a lui Plutarh?
Mâ nia e, după Plutarh, uri fenomen negativ, ce se produce
mai ales in sufletele slabe: femeile sunt aplecate spre mâ nie
mai mult ca bă rbații, bolnavii, mai mult decâ t cei sănă toși,
bă trâ nii mai mult ca tinerii, cei cărora le merge ră u, mai mult
decâ t cei mulpimiți". Filozoful leronim, peripatetic din secolul
III î. Hr., zice că din cauza iuțelii ei, nu simțim câ nd ia naştere
mâ nia, ci ne pomenim cu ea deja existâ nd. Naşterea și
evoluția mâ niei se vă d bine in cazul celebru al lui Ahile, care
se mânie progresiv contra lui Agamemnon' 4. Mânia face
groză vii schimbâ nd cu-

— 181
getul omului, scoțâ ndu-1 din sine și izolâ ndu-1 ca pe acela
care- și dă foc cu casă cu tot și umple toate cele dinlă untru,
adică sufletul, cu tulburare, fim și zgomot, incâ t personajul nu
poate nici să mai vadă , nici să mai audă pe cei ce vor să-i vină
in ajutor'5. Mânia e mâ ndră , încă pă țâ nată și greu de
induplecat, ca o tirană aprigă . Ea e întă râ tată printr-o
bajocură , o glumit, uri haz sau o aluzie pe seama cuiva'°. De
mâ nie nu scapă nimic neatins. Mâniosul se supă ră pe prieteni,
pe duşmani, pe copii, pe pă rinți și chiar pe zei'7. Înfă țișarea
mâ niosului e departe de a
€i agreabilă, nici chiar accesibilă . Din pricina mâ niei, omul iși
schimbă infă țișarea, iar culoarea feței, mersul, gtasiil au uri
as- pect să lbatic și neobişnuit, vocea aspră și ursuză nu mai
are farmecul cuvâ ntului, nici stabilitatea și puterea de
convingere". Ar fi bine ca, in momentele de mâ nie, cineva să
ne țină in față o oghndă pentru a ne vedea chipul schimonosit
și tulburat. Umflâ ndu-ne și încordâ ndu-ne chipul, mâ nia ne
face să scoa- tem uri gras urâ t și neplă cut'°. „Se spune că
marea tulburată de vânturi, câ nd aruncă la ță rm alge și iarbă
de mare, se cură ță , dar ceea ce mâ nia scoate din suflet când ea
il face să rostească cu- vinte amamice, deșă nțate și urâ cioase,
murdă rește mai intâ i pe cei ce scot astfel de cuvinte și îi
umple de ocară , indreptă țindu- ne să bă nuim că ei sunt
totdeauna plini de asemenea hârzenii și că mâ nia nu face
altceva decâ t să le scoată la suprafață . În felul acesta, spune
Platon, plă tesc o gioabă foarte grea pentru lucrul cel mai
uşurel din lume, cuvâ ntul, lă să nd impresia că sunt niște firi
rele, dușmă noase și spurcate la gură ”^. Chiar vinul neames-
tecat nu dă naştere la cuvinte așa de grele și nestă pâ nite ca
mâ - nia. Mâ nia n-are nimic nobil sau bă rbă tesc; de obicei,
însă, oa- menii fac din ea forță , curaj și bă rbă ție; în realitate,
mâ nia e o slă biciune și o micime de suflet°'.

^* Ț p. 4$3 p. 27.
'° f , Z, 454, p. 28; 2, 454, p. W.
›° 1In‹Ina, 5, 455, p. 52-53.
'^ /Ă /d‹»r, 6, 455, p. SS.
+* /Ă /d‹»r, 6, 456, p. 34.
*° 1 , 6, 456, p. 35-36.
•' / , 7, 456, p. 36; 8, 456—457, p. 37.
 lată reflecții și apreciem s-evere ale lumii profane asupra mâ-
niei scoase dintr-o experiență psihologică și morală inilenară.
Forma cvasi-elegantă a acestor apreciem acoperă uri fond re-
gretat și detestat, fond integrându-se în marele flux al vieții
obişnuite. Literatura patristică ridică insă uneori tonul și osân-
dește mânia mai grav decât literatura profană, pentru că analiza
acestor patimi se face, adesea, in cadrul Revelației și în per-
spectiva virtuji opuse, care e dragostea, cu scopul €inal care e
acela al mântuirii, deși unii Sfinți Părinj admit mânia, in anu-
mite împrejurări.
Sfantul Vasile cel Mare incepe prin a pune problema ca te-
olog, încadrând-o în texte biblice, ca: „Mânia pierde pe cei cu-
ininți” (Prea 4, l)°°, sau textul paulin: „Toată mânia, pomirea,
strigătul și toată răutatea să fie îndepărtate de la voi" (Ef4, 31),
sau înseși cuvintele Mântuitorului: „Cel ce se mânie în zadar pe
fratele său e vinovat judecății” (Mf 5, 22). Manifestarea
mâniei e redată, ca la Plutarh, prin diverse comparații. Mânia e
ca uri șuvoi de apă violent, ca o tulburare urâtă, ca o fiară care
nu mai ingăduie omului s-ă fie om, pentru că nu mai are nici
uri ajutor din partea rațiunii^. Ceea ce e vecinul pentru cei
otrăviți, aceea e mânîa pentru cei cuprinși de ea. Mânioșii sunt
turbați aseme- nea câinilor, se precipită asemenea scorpionilor
și mușcă ase- menea șerpilor. Sfanta Scriptură dă celor cuprinși
de mânie de- nuinirea de fiare, cu care și-au creat a€mități prin
această răuta- te°•. Ea îi numeşte câini muți (lr 61, 10), șerpi,
pui de vipere (dli 23, 33) și alte fiare asemănătoare. Mânioșii,
asemenea fia- relor și animalelor otrăvitoare, care nutresc o ură
neimpăcată impotriva oamenilor, sunt gata pentru o distrugere
reciprocă și pentru primejduirea celor dintr-o seminție cu ei^.
Penmi SUan- tul Grigorie Teologul, mânia e uri foarte mare
rău, e un demon inseparabil de om (ymoikoi daimon), sunt
oameni care se mânie

°° Testele biblice citnte dc Sf‘nntul Vasile și alți eutori patnstici diferi, uneori, dc
edițule cntice în uz astă zi stnbilite dc specislqti. Cităm trxtcle biblice în forme folosită
de S fantul Vasile însuşi, cfici ele se integressă în demonstm autorului și pnn ele cu-
noR§tem țtnuW textulufi Sfintei Scriptun din ecee vWme.
srUrur vrla cer Mute, «¿. ‹ir., i, PT si, ss3c.
!• ISA , 1, 353CD.
^i , 1, 353D, 3S6A.

— 183
și impotriva umbrelor și chiar a sfătuitorilor lor, care le sunt
rude^. Ravagiile mâniei trebuie combătute ca focul și ca fiarele.
După cum atunci când focul scoate o flacără sălbatică, se arun-
că tremurând cu multe pârâituri, se îndreaptă în sus dus ca de o
pomire insuflețită și pârjolește cu putere tot ce-i vine în față,
noi incercăm să-1 potolim cu forța aruncând in el apă ori praf,
sau după cum voim să doborâm cu lănci, câini sau cu praștii
fiara ieșită din vizuina umbroasă, zburlită, cu scăpărări in pri-
viti, spumegând, gata de luptă și de ucidere, tot așa, cu ajutorul
lui Dumnezeu, ann putea înfrânge această patimă, sau ann mo-
dera-o°7. Mânia face din mânios o expresie a rușinii. Sunt multe
boli ascunse‘ ca dragostea, invidia, tristețea și ura. La unii,
aceste afecțiuni n-apar deloc, sau apar puJin pentru că ele sunt
ținute înăuntru. Unele poate se topesc in adâncul sufletului
înainte de a se arăta privitorilor. O nenorocire rămasă ascunsă e
uri câștig. Mânia însă e uri rău în întregime nud și vizibil, e o
imagine care se manifestă bară voia trupului. Ar trebui ca mâni-
oșilor să li se țină o oglindă în față, pentru ca privindu-se să
mai lase puJin din lipsa lor de măsură, având chipul bolii în față
și să cedeze inaintea unui acuzator mut2°.
Imaginea cu oglinda — acuzator mut — e luată din Plutarh,
lipsa de măsură, faimoasa ȚâNi fiisese uri laitmotiv în tragedia
și in concepția filozofică populară greacă, temperarea sau mo-
derarea mâniei era uri element de ințelepciune general ome-
nească. Orbirea ochilor inimii și incapacitatea lor de a deosebi
cele ce ne sunt de folos din pricina mâniei, de care face caz
SUantul loan Cassian, vin probabil tot de la Plutarh. SUantul
Grigorie are comun cu Uantul Vasile o seamă de materiale,
îndeosebi comparația mâniei cu €iara și cu dezlănțuirea unor
stihii, la Sfantul Vasile puterea apei, la Sfantul Grigorie aceea a
focului, apoi felul variat de a se manifesta al acestei patimi,
cruzimea ei care poate duce până la ucidere, caracterul eî com-
plet asocial. Descrierea mânîosului e, la cei doi Capadocieni, o

•• SP NTUL GRIGOR£E TEOLOGUL, «§.  £., v. 1, 13—14, 28—30, P‹S 37, 813A,
814A, 815A.
+' / «J e, v. 17—28, 8t4A—8l 51
^ IJ«dr›e, v. 76-90, 8t8A-8t9/L
interesantă pagină de antropologie și fdozofie morală , dar și
expresia unui remarcabil talent literar.
După Sfâ ntul Vasile, cei înclinați spre mâ nie, care se aprind
din orice pretext, strigă , se infurie ca fiarele, de nă pustesc mai
bară de rușine ca animalele otră vitoare și nu se opresc înainte
ca accesul să fi fost consumat printr-uri ră u mare și iremediabil,
pentru că mâ nia se sparge în ei ca o bă șică . Nici ascuțișul să bi-
ei, nici focul, nimic din lucrurile ce inspiră teamă nu sunt în
stare să rețină sufletul innebunit de mâ nie, așa cum nimic nu e
în stare să liniștească pe cei stă pâ niți de demon, de care mâ nio-
șii nu se deosebesc înmi nimic, nici la înfă țișare, nici în ținuta
sufletului. La ceî ce caută ră zbunare, sâ ngele le fierbe in inimă
și le clocotește ca sub puterea focului; imbujorâ ndu-i fața, sâ n-
gele îl arată pe mâ nios cu alt chip, schimonosindu-i ca o mască
pe scenă înfă țișarea obişnuită și cunoscută de toți; ochii să i
obișnuiți sunt de nerecunoscut, privirea e ră tă cită și scă pă ră toa-
re. Mâ niosul iși ascute dinții ca porcii furioși, are fața lividă sau
injectată de sâ nge, volumul corpului se umflă , iar vinele ii ples-
nesc sub presiunea fiirtunii interioare°S . Vocea e aspră și puter-
nică , vorba e nearticulată și cade la întâ mplare, iar cuvintele nu
ies fiecare deosebit, în ordine și cu înteles. Câ nd mă nia, aseme-
nea flă că rii abundente, se aprinde iremediabil contra celor ce-o
provoacă , atunci n-ar trebui vă zut spectacolul, care nu poate fi
redat prin cuvinte și nici suportat prin faptele ce se produc:
mâ niile se ridică impotriva celor de uri neam și lovesc in toate
pă rple trupului, picioarele sunt aruncate bară milă impotriva
membrelor principale și tot ce apare devine armă impotriva
nebuniei. Dacă mâ nioșii întâ lnesc alți mâ nioși, adică altă mâ nie
și aceeaşi nebunie, ei își provoacă unii altora suferinta pe care e
firesc s-o indure cei ce militează sub comanda aceluiași demon.
Luptă torii aduc ca trofee ale mâ niei mutilă ri de membre și, ade-
seori, moartea. Adesea, corpul e frâ nt sub lovituri, iar mâ nia
pierde simțul durerii. Mă nioșii n-au timp să simtă cele pe care
le îndură , pentru că întreg sufletul e ocupat cu ră zbunarea con-

*+ SP TuL VASILE CEL Ma s, Ȣ. /., Z, 356BCD-S57A; MajtTlN DE BIL GA,

. Â r., I, PL 72, 43AB.

— 1b5 —
tra celui ce 1-a ofensat°°. Drept concluzie, SPantul Vasile face
această recomandație practică : să nu încercam a vindeca ră ul
cu ră u și a vă întrece unii pe alții in provocarea de nenorociri.
În luptele mâ niei e mai nenorocit învingă torul, pentru că el
pleacă cu uri surplus de pă cat. Să nu întorci ră ul cu ră u și €ii
atent ca o dobâ ndă rea să n-o plă teşti cu uri ră u mai mare. Te-
a insultat uri mâ nios? Stă vilește ră ul cu tă cerea. Primind in
inimă dez- lăn(uirea mâniosului ca pe uri fluviu, imită
vâ nturile, care, printr-o suflare potrivnică , imping inapoi ceea
ce li s-a adus. Nu te folosi de învă ță tor vră jmaș și nu pizmui
ceea ce urăști. Nu €ii oglinda mâ niosului, manifestâ nd in tine
chipul aceluia. Se inroșește mâ niosul? Tu, oare, nu te-ai
inroșit? Sunt ochii aceluia injectați de sâ nge? Dar, ai tă i
privesc liniștiți? E vocea lui aspră ? Dar a ta e dulce? Nici ecoul
din deșerturi nu se ră s- frâ nge așa de precis și pur spre cel ce
vorbeşte, cum se intorc insultele la insultă tor. Mai mult: se
redă acelaşi sunet, iar insulta se reîntoarce asupră-i. Ce-și
reproșau insultă torii unii altora, în vremea Sfantului Vasile?
Unul cali€ica pe celă lalt că e obscur și că se trage din părinți
obscuri. Cel vizat numea pe celă lalt hai- mana intre
haimanale; unul zicea celuilalt să rac, iar acesta, la râ ndu-i,
numea pe respectivul, vagabond, unul zicea celuilalt ignorant,
acesta îl fă cea pe respectivul nebun, pâ nă li se ispră - veau
insultele ca să geJile. După ce și-au aruncat insultele prin
limbă întocmai ca printr-o praștie, ajung la ră zbunarea prin
fapteSÎ
La această descriere așa de complexă , din care s-ar putea
compune tră să turile unui erou de dramă , o adă ugă m pe cea
datorată SUantului Grigorie Teologul, ceva mai nuanțată și
apli- câ nd mâniosului o analiză psihologică mai amă nunțită și
mai profundă . Mâniosul, zice SUantul Grigorie, are o înfă țișare
de cruzime, privirile i-s ră tă cite, perii capului zburliți ca la
mistrej, bă rbia umedă , obrajii palizi cu aspect cadaveric: la
unii, acești obraji sunt roșii, la alji sunt plnmburii, ca și cum i-
ar fi mâ njit uri pictor nebun și pltn de ră utate. Gâ tul e umflat,
vinele ridi- cate, respirația deasă sacadează cuvintele, suflul e
turbat, zbu-

— 186
ciumul schimonositor, nă rile dilatate respiră nd numai
insultă , mâ inile lovindu-se, picioarele sărind cu îndoituri și
întortocheri, apoi râsul, sudoarea și chinurile lui provocate de
demon; în fine, aplecări cu capul îri sus și în jos bară rațiune,
gura umflată și zgomotoasă ca o arte, mâ na lovită de degete
semnală nd ame- nințarea' 2. Ce urmează e aproape
indescriptibil: insulte, loviri, degradă ri, sperjururi,
împroșcă ri de salivă bogate din gura clo- cotindă , asemenea
mării câ nd acoperă cu spumă stâncile de care se loveşte.
Câ nd spune tică loşii, câ nd le ia pe acestea ca punct de plecare
pentru altele, că nd e strâ mtorat de cineva, când nu mai știe
nimic. Nu suportă liniştea celor de față , ci ca- ută s-ă tâ rască
totul în tumultul lui. Cere tunete, se face purtă tor de tră snete
și se mâ nie pe cerul însuși fiindcă stă pe loc. In timp ce
comite o tică loșie, își alimentează mintea cu alta. E mâ ndru că
face ce vrea. Ucide, persecută , pârjolește. Cu ce scop? Iată ce
orb și zadamic lucru e fierberea mă0niei. stărpitură umană
califică drept sclav pe o frumusete de oin, drept infam pe
cine- va ilustru. Nu știu dacă asemenea fapte sunt vrednice de
plă ns sau de ră s. Mânia întrebuințează orice arme, chiar dacă
acestea nu-s de față ^'. Mâ nia e ca o inaimuță , ea ajunge uri
Typheus. Mă niosul întoarce mâna, întinde degetele, caută o
colină și chiar culmea Etnei spre a aninca acolo, de la
distanță , cu pute- rea mă inii și lancea și mormântul
dușmanului. Ce foc, sau ce grindină va reține insulta? Câ nd
mâ nia va epuiza praștiile de cuvinte, atunci mâ inile intră in
actiune de luptă și violent Acestea-s fapte de demon și mai
mult decă t mină . Iar ruina e lotul celor agitați, duși de
muncirea duhului necurat^.
Mânia și acțiunea ei constituie o înstră inare de Dumnezeu,
care e blă ndețe și dulceață . Nu e bine să batjocorim chipul liii
Dumnezeu, inlocuindu-1 cu o înfă țișare necunoscută . Nici ne-
bunia și nici bolile trupului nu ne aduc așa de mari nenorociri
ca mâ nia. Aceasta e boala nenorociților și e vrednică de milă ,
că ci ea vine pe neașteptate și constituie o catastrofă '°. Beția e
•• , v. 134—147, 823A.
•• i W, v. 148—159, 824A.
un rã u care se intà mplà oamenilor care-1 voiesc çi care-i cunosc
cauza, dar se lasà invinçi; in cazul be{iei, culmea viciului e rà -
sul°6, cà ruia un somn ii pune capà t; má nia, in schimb, e un rà u
care le depã çeçte pe toate celelalte.
Aceste descrieri, care constituie çi expresia unei ínalte {inute
artístice, sunt prea sugestive çi detaliate penau a nu fi complet
realiste, in po€ida unor frumuseçi literare de mâ na intâ i pe care
le cuprind çi care le ridicà la nivel clasic. Experien{a noastrà
personalà cu persoane mâ nioase confirmà in intregime çi in
amà nunt descrierea unor mâ nioçi de acum 16 secole. Ceea ce
subliniazà in chip deosebit tragedia çi adevà rul faptelor de mfi-
nie din secolul IV d. Hr., sunt efectele rná niei, aceleaçi in epoca
patristicà , astá zi Ji totdeauna. Variatele manifestá ri ale mâ niei
uneori denotã implicit felul efectelor ei, dar cel mai adesea
aceste manifestá ri constituie ele insele efecte nefericite ale pa-
timii. Mâ nia, zice Sfantul Vasile, face limba Sarã frà u, iar gama
Mari pazà . Mâ ini nestà pâ nite, insulte, ínvinuiri, calomnii, lovi-
turi, pe care nu le-ar putea enumera cineva, sunt produse ale
fü riei çi rná niei. Prin mâ nie se ascute sabia, prin ea se comite
uciderea omului de cã tre mâ nà omeneascà , prin ea fraJii se ig-
norà unii pe al;ii, pà rin{ii çi copiii uitã de legile firii. Mâ nioçii se
ignorà in primul râ nd pe ei ínçiçi, apoi pe tom ceilal;i apropia;i
çi prieteni. Ata cum torentele care curg spre prà pà stii duc cu ele
tot ce intá lnesc in cale, tot aba çi pomirile violenta çi nestã pâ -
uite ale mâ nioșilor mă tură totul in drumul lor°7. În fața celor
mâ nioși nu se bucură de respect nici că nintețea, nici virtutea
vieții, nici legă tura de rudenie, nici binefacerile permite mai îna-
inte, nimic din cele vrednice de ctnste. Mă rita e o nebunie de
scurtă durată . Din cauza pomirii de ră zbunare, mă nioșii își ne-
giijează propriile lor interese. Exasperați ca de streche de amin-
tirea celor ce le-au fă cut ră u, fierbâ nd și izbucnind de iiirie, ei
nu se opresc înainte de a fi fă cut ră u celui care i-a intat, sau de
a primi ră ul ei înșiși, după cum se întâ mplă , că ci, adesea, lucru-

"• Se vede ci SUantul Gngorie n-a triit în mediul unor oameni bețivi și n-a
cunoscut dc aproape pe bețivi. Daci efectul beției ar fi numei râ sul, beție er constitui o
deviere nevinovată , aproape o binecuvlntnfe!
°" SFÂNTUL VEST CEL MnRE, o9. Â ?., 1, 3S6AB.

— 188 —
rile care izbucnesc cu violență suferă ele însele mai mult decâ t
celelalte, pentru că se sfarmă de cele ce le stau in cale^•.

2. Mâ nia dreaptă . Mâ nia lui Dumnezeu

Afară de mâ nia-patimă -ră zbunare-ră utate, criticabilă sub
toate aspectele, există o mâ nie ajută toare a rațiunii și a
dreptă ții, spun SUana Scriptură și Sfinții Pă rinj. Dacă filozofia
stoică , grație rajonalismului și fatalismului ei ireductibil,
repudia, in general, iremediabil mâ nia, ca și pe toate celelalte
patimi, întni- câ t ințelepciunea și ințeleptul reprezentau
desă vâ rșirea totală °°, SUanta Scriptură și Sfinții Pă rinți știau că
patimile puteau și tre- buiau să fie corectate, iar eliminarea
alteră rii chipului lui Dum- nezeu din om prin aceste patimi
trebuia să se realizeze grame unui sever proces de educație,
care, urmă rind diortosirea tutu- ror devierilor in ființa umană ,
putea folosi și mâ nia, in sensul de judecă tor și pedagog onest.
În cazul acesta, mâ nia nu ră sare din ră utate și nu se marii-
festă turbulent. Asemenea ostașului care-și depune armele la
comandant, zice Sfantul Vasile, mâ nia se oferă gata să ajute la
realizarea invă ță turii și se face aliatul rațiunii împotriva pă catu-
lui. Ea este nervul sufletului, că niia îi dă putere pentru directia
faptelor bune. Dacă nu te mâ nii impotriva diavolului, nu e cu
putință să -l ură ști câ t trebuie. Se cuvine să avem o râ vnă egală
atâ t în dragostea de virtute, câ t și in ura de pă cat. Dacă , așa
cum câ inele urmează pe pă stor, mâ nia urmează rațiunii, atunci
ea e docilă in mâ na celor ce dau ajutor, ră spunde ușor la apelul
rațiunii, se infurie la apariția unei voci sau a unui chip stră in,
deși acestea par a-și oferi serviciile; in schimb, ea se teme, câ nd
aude glasul intimului sau prietenului, adică al rațiunii. Mâ nia
este colaboratoare de primul rang pentru partea rațională a su-
fletului. Nu se pot intmde curse, ca, de exemplu, aceea a unei
plă ceri insidioase cuiva în care mâ nia joacă uri astfel de rol.
Deci mâ nia e folositoare dacă știm s-o temperă m. E ințelept cel
ce-5i conduce bine mintea, pe cà nd cel ce 5i-o ascute spre pa-
guba oamenilor, e un viclean 5i un rà u fà cà tor•°.
SUantul Ambrozie recomandà mà nia contra gre5elii care pro-
voacà indignarea; a inlà tura mà nia in asemenea caz, inseamnà
nu virtute, ci incetinealà, slà biciune (i indu1gen{à , dar el
adaugà imediat ca mà nia sà fie biruità prin ra{iune, cà ci cel
ce-5i infrà - neaza mà nia e mai tare chiar decat cuceritorul
unei cetà ;i•'. Devi in principiu adversar al màniei, SPantul
loan Gura de Aur o consideri, uneori, ca necesarà pentru
ra;iuni de utilitate: prin ea se indreaptà nedreptatea,
negiijenta 5i toate nepà sàri1e•°. Diadoh al Foticeii consideri
cà o mànie dreaptà e utilà sufle- tului, ii virilizeazà dacà e
folosità cu calm contra nelegiui{ilor 5i pà cà to5ilor. Mània
temperatà e mai bunà decà t lipsa de mà nie,
cà ci prima a fost datà chiar de Creator €irii noastre 5i e utilà
mai ales contra armatei demoniace•S.
Dacà mà nia e practicatà cà nd 5i cum trebuie, ea creeazà
bravura, rà bdarea 5i cumpà tarea. Dacà e practicatà impotriva
dreptei judecă ți, ea ajunge nebunie, așa cum remarcă și Psal-
mistul: „MâniaJi-vã çi nu pà cà tuqí” (Ps 4, 4). In acelaçi seus,
Domnul amenință cu judecata pe cel ce se mâ nie în zadar pe
fratele să u (Afr 5, 22). Deci Hristos nu interzice folosirea
mâ niei la nevoie, ca medicament••. Principiul fiisese deja
practicat în Vechiul Testament prin Moise impotriva idololatriei
Q32, 27-31\ prin Finees impotriva desfrâ ului (No 25, 8), prin
proorocul Ilie impotriva preoților lui Baal (3 Rg 18, 22, 40).
Mânia aceasta soldati cu ucidere in Legea Veche nu mai este
ingă duită de Mântuitorui în Legea Nouă , decâ t impotriva
omucigașului, tată i minciunii și fă că tonil pă catuluî. Pe fratele
nostru mânios să-1 compă timim, dacă nu-1 putem îndrepta,
penmi că dacă ră mâ ne în pă cat va fi dat focului veșnic
împreună cu diavo1ul•S.

•° SefiiuL Vnsim cBx lvtnez, g. ó z., 5, 364BCD, 368A.

*' Di e/Sii iNzfrrzv« 1, 21, 96, PL 16, 56—57.
•• La P aim i 4, 7, Pc ss, so—si.
•› Cm ‹ó gir i sur f*p ‹am porta *f•, 62, 61, MC S, p. 119-120, 129-13d›,
iv(neczL VtLLER, La ufrtr, */ sa /ú mhgu* tú *( ?ez ‹z /cvrJ @ü iú zefi, in DiNonn«irr A
@znfv‹iú ú , tome 11, prem. p t e, Pas, 19s3, col. J072—1073

— 190
•• HMdem, b, 368AB.
•• lbidem, b, 369A.

— 190
 În SPanta Scriptură se vorbeşte uneori de mâ nia lui
Dumne- zeu (J Rg 13, 6 ș.u.; Afr 3, 5). Dar Dumnezeu nu
suferă nimic din cele pe care le suferă oamenii, penau că El e
o natură neschimbă toare și nu iese niciodată din Sine Însuși.
Ș i, totuși, se întreabă Sfantul Grigorie Teologul, cum de 1 se
atribuîe lui Dumnezeu caractere schimbă toare? Se face
aceasta in chip metaforic, așa cum se întâ mplă cu cele mai
multe din situațiile explicate prin cuvâ nt. Pentru că noi inșine
lovim câ nd suntem mâ niați, s-a scris că și Dumnezeu se
mâ nie câ nd loveşte pe cei ră i. I-ann inventat ochi, urechi,
mâ ini, anibuind lui Dumnezeu lucruri de care ne folosim noi
înșine. Dar auzi că , nu cei buni, ci cei răi suferă din partea
mâ niei lui Dumnezeu. In schimb, mâ - nia oamenilor nu are
mă sură . Ea nivelează pe toți. Să nu spui că mâ nia ta e de la
Dumnezeu? Fii zelos, dar aruncă mâ nia departe. Mâ nia
oamenilor pioși e mâ nie de oameni drepți••. O asemenea
mâ nie a fost cea a SUantului Apostol Pavel contra
corintenilor și galatenilor, întrucâ t a dat rezultate bune.
Mânia devine uri ră u câ nd e lipsită de rațiune și de măsură•7.
Mânia lui Dumnezeu, zice Lactanțiu, ră mâne veșnică
împotriva celor ce pă că tuiesc veșnic. Mâ nia divină e
imblâ nzită nu prin tă mâ ieri, jertfe sau daruri prețioase, ci
prin îndreptarea vieții. Cine înce- tează de a pă că tui face să
înceteze mâ nia lui Dumnezeu•'.

3. Încercări de a trata mânia

Patima mâ niei nu e obiectul unei științe exacte, cu profd
științific precis și cu o terapeutică bară greș, care să aducă o
vmdecare certă . Tratamentul ei e incă empiric și variază după
situații și complexe temperamentale. Se poate spune că
mâ nia fiecă ruia dintre noi iși are tratamentul propriu. Sunt,
totuși, unele recomandă ri generale rezultate din experienta
milenară a vieții omenești și care, bară a garanta vreun succes
sigur, pot fi reținute ca uule: stă pânirea de sine, smerenia,
ră bdarea, dreapta judecată , ințelepciunea, educana, adevă rul,
exemplele, urmarea Domnului. Să trecem in res-istă unele din
aceste recomandă ri.

— 191
•• SPUTUL GRIGORIE MOLOGUL, «§. df., v. 371—400, 838A—841A.
* Sră ruc lone GURA DE AUR, Oai a 1s, 7, 8, ln Metei, PT 57.
*• LACTnNȚ IU, D* i> D*, PL 7, 140B, 141 A.

— 192
 Stăpânirea de sine e uri puternic antidot împotriva mâniei.
Reacția la mânie prin tăcere sau pcintr-o giumă dezarmează pe
cel pornit pe harță. Râsul, zice SUantul Grigorie, e cea mai pu-
ternică armă în lupta cu mânia•°.
Practicarea smereniei ar paraliza mânia intre creștini. SPantul
Vasile relevă: te-a insultat cineva.* Tu binecuvântează! Te-a lo-
vit cineva* Tu rabdă! Te disprețuiește și te socotește cineva de
nimic? Tu re0ectează că ești făcut din pământ și că în pământ
te vei întoarce (Fr 3, 13). Arătându-te invulnerabil insultelor, ii
faci dușmanului imposibilă răzbunarea. Făcând din mânia altuia
prilej de filozofie personală, îți pregăteşti marea cunună a răb-
dării. Diverselor insulte care-ți sunt adresate răspunde-le cu
tăcere. Când, la rândul tău, te ispitește pofta de a insulta, gân-
dește-te că ești pus la încercare, anume dacă cu ajutonil rafidării
treci de partea lui Dumnezeu sau cu mânia treci la adversar. Dă
judecății tale timpul de a alege partea cea bună. Ce e mai dure-
ros pentru uri dușman decât să vadă pe advenarul său neatins
de insultă? Să nu-j lepezi dreapta judecată și să nu dai acces
insultărilor. După cum cel ce loveşte pe cineva insensibil se
pedepsește pe sine, fiindcă nici pe dușman nu se răzbună și nici
mânia n-o consumă, tot astfel, cel ce insultă pe cineva insensibil
la pedepse, nu poate găsi o inângâiere a patimii sale. Dimpotri-
vă, se chinuiește. El apare insultător, iar tu inărinimos; el e rnâ-
nios și dificil, iar tu răbdător și blând5 .
Exercitarea severă a dreptei judecăți de care ann pomenit,
sau a înțelepciunii, este profilaxia mâniei, cât și temperare a
patimii dacă aceasta s-a produs deja. Dreapta judecată era și
este la toate popoarele uri zid de netrecut împotriva acestei pa-
timi. David zice: „Pus-ann gurii mele pază, când a stat păcătosul
împotriva mea. Asmuțit-ann și m-ann smerit și nici de bine n-ann
grăit și durerea mea s-a înnoit” (Pt 38, 2—3)S'. Plutarh reprodu-

•° SP/uvzuL Gn\GoeTE TEoLoour, ap. Ă /., v. 505-50d, 848A; PLuTaJuJ, p. e/.,

t0, 458, p. 43.
S° SPiNTUL VnSILE CEL MARE «§. Sz., 3, 3S7BCD, 360ABCD.

°' {n versiunea biblice folosită dc Sf’sntul Vesile, trxtul suna: „În timp cc pă catosul
stă ruie în fațs mea, nu m-ann mâ runt, nici nu m-ann rizbunat, ci ann fost mut p m-w
umilit și ann tă cut asupra celor bune”. Textul acestn ră spunde nui bine documentnției
temei SUsntului Vuile decâ t textul oficiN.
ce povața poetesei Sapho: „Câ nd pieptul j-e sUașiat de mâ nie,
să-ți ții limba tă cută °. Că nd Socrate simțea că se mâ nie, iși în-
dulcea giasul, începea să surâ dă și privea blajin, nelă sâ ndu-se
biruit de patimă. El lua o direcție opusă ei°°. Mânia se vindecă
printr-o cură de idei sănătoase, prin sălășluirea rațiunii în su0et,
că ci rațiunea e asemenea alimentelor sănă toase, care aduc
să- nă tatea în ființa omului. Judecata trebuie să se opună
mâ niei și s-o strâ ngi in chingi. Cine se opune de două , trei ori
mâ niei, reușește prin a o invinge5^. Mâ nia, zice SUantul
Ambrozie, tre- buie prevenită prin inscă unarea rațiunii sau a
judecă ții la con- ducerea sufletului, ale că rui elemente ea le
pune in ordine. Jugul și frânele rațiunii temperează mânia,
durerea, teama de moarte
și lovitura neprevăn i 55 M ai adâ nc ca SUantul Ambrozie,
SUan- tul Grigorie Teologul recomandă : câ nd ceea ce îți arde
mintea scoate fum, înainte de a se aprinde focul și de a se
face Oacă ră ,
câ nd îți dai seama de tulburarea duhului, impletește-te
imediat cu Dumnezeu, găndește-te la E1 ca la că lă uza ta, ia-L
de martor la lucrurile care te fră mâ ntă și înfrâ nează pomirea
mâ niei prin rușine și teamă , câ t timp boala este încă
tmtabilaS6 Dumnezeu e vă zut aci ca Rațiunea supremă cu
care trebuie să ne impletim, adică să ne ajută m înainte de a
lăsa mâ nia să scoată flă că ri. Mâ nia trebuie deci infrâ ntă de la
început, câ nd încă ești stăpâ n pe rațiune. E mai ușor de
ină bușit patima de la început decâ t
mai tâ rziu, câ nd te-a cuprins de-a binelea. Mâ nia nu încetează
de a se aprinde continuu pe sine insăși și de a ră stuma
judecata care conduce pe om°'.
Experienta inilenară a inspirat Antichită ții păgâ ne și creștine
ideea unei educații în vederea vindecă rii mâniei, educație al
că rei pilon este stăpâ nirea de sine, deja menționată , inclusiv
uri numă r de elemente pe care le va dezvolta mai ales
€dozofia creștină . Stă pâ nirea de sine trebuie să aibă mii de
ochi, ca Argus din legendă , și o putere fulgeră toaryde
pă trundere și de adâ n-

— 193
—
•• PLUTnRH, o9. dl, 7, 456, p. 36.
^^ IAR 4, 455, p.3Î.
^• JăîW 1, 453, p. 2S; 2, 453, p. 26; 3, 454, p. 28—29.
•• SPUTtJL AM8ROZIE, D* «QSi i S froiww I, 21, 97, PL. 1S, S7AB.
'• SPJrUL GRicOniE TEOLO‹s , «9. r., v. 54-s0, 817A.
•• HEI v. 63—73, 818AB.

— 193
—
cime. Plutarh reflectează în această privință : „Să nu dai prilej
mâ niei să se ivească nici mă car in glumă , că ci preschimbă
ama- bilitatea în ură , nici câ nd vorbeşti în public, că ci
transformă pasiunea pentru discutie in ceartă , nici câ nd
judeci, că ci dă au- torită ji infă țișarea aparentă de aroganță ,
nici câ nd instruiești pe cineva, că ci produce descurajare și ura
de carte, nici câ nd ești in stare prosperă că ci sporești pizrna
împotriva ta, nici câ nd ești in nenorocire, că ci ea, mâ nia, câ nd
ești ursuz și te cerți cu tovară - șii tă i de suferin,tă , îți
înstrăinează mila lor5'. Acest mint-decalog cu caracter
preponderent social continuă să aibă și azi o valoare
incontestabilă și constituie uri avertisment connnuu
impotriva lipsei noastre de stăpâ nire: că ci suntem in stare să
domesticim fiare sălbatice, ca pui de leu sau de lup, dar
asmuțim mâ nia im- potriva copiilor, a prietenilor și a
cunoscuților, impodobind această patimă cu gingașul nume
de ură a viciului5°.
S€inții Pă rinți sunt mai analitici și mai preciși. Cum putem
inlă tura mâ nia? — se întreabă Sfantul Vasile. Printr-o
educație in smerenie deja menționată și pe care Domnul a și
poruncit-o și a și practicat-o, zicâ nd: „Dacă cineva vrea să fie
intâ iul, să €ie cel din urmă dintre toți și slujitor al tuturor”
(3fr 9, 35)60 E du- cația în smereriie, opusă educației moi și
indiilgente, nu lasă
câ mp deschis orgoliului amorului propriu, bunei păreri de
sine, lipirii de bunurile temporale, lă comiei, temerii de a
suferi și de a fi disprețuit, pe care le combate prin virtuțile
opuse•'. Dacă, zice SUantul Vasile, te-ai obişnuit cu ideea că
ești cel din urmă dintre toți, după porunca Domnului, de ce să
te indignezi că ai fost insultat? Câ nd te ofensează uri copil, facî
dtn insulta lui un temei de râs. Câ nd uri nebun proferă cuvinte
de necinstire, il socoți mai degrabă vrednic de milă decâ t de
ură 6°. Rolul cu- vâ ntului e decisiv în declanșarea și aprinderea
mâ niei. Dacă , in ce priveşte fondul psihologic al mâ niei,
Sfantul Vasile are drep- tate câ nd afirmă că nu cuvintele
proferate de cîneva provoacă durerea, ci orgoliul nostru față
de insultă tor și pă rerea pe care

— 194
—
*^ PLUTARH, /'. dr., t4, 452, p. 54.
•• Iad m p. $b.
•° SPUTUL VnsILE cEL MnRE, «9. Â i., 7, 369B.
^* MnRCEL V £LLER, «§. dZ., col. 1075.
•° SFÂ NTUL VASILE CEL MnRE, o9. ?., 7, 369C.

— 195
—
și-o face fiecare despre sine6', în cazurile reale de mâ nie
aprinsă la maximum, patima aceasta provoacă lovitura, iar
lovitura provoacă ră ul din care vine moartea, conchide
SUantul Grigorie Teologul. Mâ nia este tată l omorului crud.
Nemâ nierea e lucru de laudă. Ră splata acestui lucru este
evitarea primejdiei, iar răs- plata acesteia e partea unui
pă mâ nt moştenit cinstit, după cu- vâ ntul lui H ristos6•.
Evident, educația cuvâ ntului, a cuvâ ntului cuviincios, smerit,
mă surat, este continuu actuală; Sfinții Pă rinți merg chiar pâ nă
la impunerea tă cerii: limba să tacă , gândurile să tată ,
recornandă stă ruitor Sfinji Părinți capadocieni și SUantul
loan Scă ranil; dar fondul sufletesc e acela care decide dacă
mâ- nia poate apă rea sau nu, mai precis conștiința
evanghelică a duhului, blâ ndețea și bună tatea chenotică a
inimii. Domnul, Cel ce poartă toate cu cuvântul puterii Sale
(din 1, 3), n-a deschis pă mâ ntul spre a înghiți pe nelegiuitul
care Ua lovit, ci îl sUatu- iește și-1 invață : „Dacă ann vorbit
ră u, dovedeşte că este ră u, iar dacă ann vorbit bine, de ce mă
loveşti” (Jo 18, 23). SUantul Grigorie Teologul observi că dacă
oamenilor Legii Vechi li se dă duse porunca „Să nu ucizi”,
creștinilor li se poruncește: „Să nu te mâ nii, nici să loveşti,
nici să comiei omori” Cine opreşte mâ nia, nu ingă duie nici
lovitura, nici omorul. Cine înlă tură să - mâ nța, împiedică
apariția spicului. Oprirea privirii pofticioase înseamnă
stârpirea adulterului, interdicția jură mâ ntului înseam-
nă remediu contra sperjurului, inăbușirea mâ niei este măsură de
sigurantă contra omo 65
Rugăciunea este uri antidot impotriva mâniei. Cine se poate
ruga cald și cu toată dăruirea, acela strâmtează drumul mâniei,
căci rugăciunea dăltuiește calea de diamant a bunătăjii, blândeții
și ințelegerii. Pe deasupra, prin ea putem cere hanil biruinței
asupra mâniei, biruință care se realizează grație educației conti-
nue a inimii care cere, dă, mulțumește și se contopește cu cel
căruia se adresează. Să ne rugăm bară mânie, după porunca
Apostolului (f Tim 2, 8) și bară a bine minte răul. Doctorul su-
fetelor „ne poruncește ca nu numai când suntem noi mâhniți

•^ Ibidem 369C.
•• Seărux Gmconis wococm, «p. ii., v. s17—324, 83SA, 836A.
•• JAW v. 30S—314, 834A—83SA.
asupra fratelui să lă să m danil și să ne impă că m, ci și dacă el s-a
mâ niat asupra noastră pe drept sau pe nedrept”, relevă SPantul
loan Cassian (oQ. â i., p. 113).

4. Apel la imitarea rnodelelor de nemâ niere

Un element de importantă covâ rșitoare în educația pentru
nemâ nierea spirituliii este insistența pe lă ngă acesta de a cu-
noaşte și accepta cu calm adevă rul, oricare ar fi acesta. Deprin-
derea primirii adevă rului se face din copilă rie prin exercițiu și
instruire și mai ales printr-uri apel constant la realitate, la
pildele vieții reale, așa cum se desprind ele din istorie și
soteriologie, sau din ambele simultan.
Pilda și modelul desă vâ rșit de nemă niere îi oferă Domnul
Iisus Hristos prin patimile și invă ță tura Sa. Deși Dumnezeu și
Stă pâ n al cerului, Ei s-a lă sat dus la junghiere ca uri miel bară de
gras. Câ te scuipă ri și lovituri n-a îndurat EJ! Deși cu urechea
tă iată , Malchus a recunoscut bună tatea Domnului. Sub tortură ,
Hristos n-a strigat și nu s-a certat. Pe tâ lharul plin de ră utate nu
t zdrobit. ”'u incape comparație intre suferințele Domnului și
cele ale noastre, dacă se ține seamă de rangul celui care suferă ••.
Iată , de exemplu, dacă cineva crede că te insultă numindu-te
să rac, adu-ți aminte că Domnul „bogat fiind, s-a fă cut să rac
peotni noi” (2 Co 8, 9); sau dacă te califică de prost și neinvă -
țat, adu-ți aminte de insultele cu care duşmanii batjocoreau
adevă rata Înțelepciune. „Ești samarinean și ai demon" (i» 8, 48).
Dacă te mâ nii, confirmă insulta, dacă nu te mâ nii, nișinezi pe
insultă tor. Ai fost pă lmuit? Ș i Domnul a fost pă lmuit. Ești
scuipat? Ș i Domnul a fost scuipat și „nu și-a intors fața Sa de
rușinea scuipatului” (Is 50, 6). Ești calomniat? Ș i El a fost ca-
lomniat, deși era Judecă tor. Ț i-au sUașiat haina? Ș i pe Domnul L-
au dezbră cat și șî-au împă rțit hainele Lui intre ei. Nu ești incă
osâ ndit, nu ești incă ră stigniU*.
Acest tablou, in aparență inacceptabil pentru mentalitatea
modernă , dezvoltă o puternică dialectică evanghelică a drumu-

•• fAdrm v. 202—2S2, 827A—831A.

— 196 —
lui spre mâ ntuire. Sfantul Grigorie Teologul orchestrează aceas-
tă dialectică impingâ nd-o uri pas mai departe: Te blestemă
cineva? Roagă -te penmi ell Te ameninJă cineva că -ți va face
ră u? Amenință , la râ ndu-ți că vei indural Comite cineva o cri-
mă . Fapta ta să fie o binefacerel În felul acesta vei avea două
foloase: l) Vei fi uri foarte bun pă zitor al Legii și 2) Vei im-
blâ nzi pe celă lalt cu blâ ndețea ta, fă câ ndu-ți din duşman ucenic.
Unii obiectează că natura e cea care a să dit mâ nia în noi. Dar,
replică SPantul Grigorie, tot natura a să dit in noi și stă pă nirea
mâ niei. Dumnezeu și natura ne-au dat rațiunea, ochii, mâ inile și
mersul picioarelor cu scopul de a ne folosi de ele exclusiv în
bine•°. E ceea ce a realizat Domnul Iisus Hristos, modelul și
ajutorul nosmi.
Inainte și după Mâ ntuitorul, au fost bă rbați fericiti care și-au
temperat pomirea mâ niei printr-o mare biruință asupra lor în-
șiși. Moise și Aaron deși au adus asupra Egiptului atâ tea plă gi,
totuși ei s-au comportat blâ nd față de cutezanța lui Faraon.
Marele David a ră bdat cu blâ ndețe insulta lui Ș imei (2 Pg 16),
nu s-a supă rat pe acesta, ci s-a smerit, ca și câ nd insulta ce i se
aducea era indreptă țită . Sfantul Vasile trage două concluzii din
această împrejurare: 1) Să nu te socoți vrednic de mă rire și
2) Să nu consideri pe nimeni inferior fie sub raportul demnită -
lii. Astfel, nu ni se va stâ rni mâ nia câ nd vom fi lovim de ofense.
Dacă nu te simți mușcat de insultă , ești invulnerabil. Dacă , to-
tuși, sufletul ți-e afectat, Jine mâ hnirea in tine. „S-a tulburat
inima mea în mine”, zice acelaşi prooroc David (Ps 142, 4)69
Prin sunetele sale de chitară David a slobozit pe Sau1 de duhul
ră u și 1-a cruțat pe rege câ nd acesta i-a că zut în mă nă . Parici-
dului și uzurpatorului odios care era propriul să u €iu Abesalon,
David i-a ară tat totuși o nesfarșită dragoste, câ nd acest fiu a
fost ucis. Natura covâ rșește crimele, pentni că -și ia ca aliat
blă ndețea sufletului. Proorocul Samuil a indurat ofensa adusă
de Saul, atunci că nd acesta i-a sfașiat haina și, la cerere, 1-a ier-
tat. Apostolul Pemi a suportat cu generozitate și curaj libertatea
de limbaj a SPantului Pavel într-o cetate ca lerusalimul cu ată ția

*+SP TUL Gnîcoxiz TEoLoouL, <p. Ă r., v. S3&-544, 35+-357, 836A, 8S7A, 838A.
elogiatori şi ucenici at învățăturii sale. Ce să mat zicem de fni-
musețea sufletului Sfäntului Ştefan, prirniția martirńor şi a jert-
felor, care, in timp ce era lapidat, de sub pietre i se auzea głasul
cerând de la Dumnezeu iertare pentru omorâtorü säi, ca penmi
nişte binefă cători7°?
Deşi nu ireproşabil alese, întrucât, cu excepția Mântuitorului
şi a Sfantului Ştefan, fiecare din celelalte personaje citate săvâr-
şiseră cândva şi acte de mänie, aceste exemple de nemâniere
erau cazuri precise luate din istoria poporului ales şi a primelor
decenii ale creştinismului, personaje cu autoritate şi a cäror
neinâniere sau blândețe in momentele semnalate din viața lor
dăduseră o tumură nouă mersului istoriei sau cel puJin anumi-
tor perioade ale acesteia. Dacă David s-ar €i mäniat pe fiu1 său
Abesalon şi ar €i dat tf poruncă să €ie ucts, sau dacă I-ar fi ucis
pe Saul când ar fi putut s-o facä, regele ar fi läsat in istorie
amintírea unui ucigaş de meserie, nu a unui conducător de po-
por, iar dulceața psalmilor lui ar fi fost de mult spulberată de
vântul uitärii. Dacă lisus Hristos s-ar fi mäniat pe ucigaşü Lui
şi nu i-ar €i iertat, mântuirea noastrã ar ft fost compromisä, ca
lipsitã de baza ei adevãratä, nesUarşita iubire a lui Dumnezeu
pentru oameni, iar trupul Său rästignit pe cruce ar fi fost arun-
cat in groapa comună ca al unui tâlhar. Dacă Apostolul Petru n-
ar fi dat ascultare Apostolului Pavel (Gø 2, 11—21), mesajul
evanghelic s-ar fi stins ca un fńm in limitele precare ale unei
secte iudaice.
La exemplele din sfera iudeœcreştinä, SUantul Grigorie
Teologul adaugã câteva exemple din cultura elenicä, din care,
după pärerea sa, creştinii puteau culege lucruri bune şi folosi-
toare". A întrece considerabil pe păgäni in cultură nu e ceva de
prea mare laudă pentru noi, creştinii, dar a fi mult întrecut de
ei, ce nişinel Sfantul Grigorie e cousins cu toatã Antichitatea
că problemele de ordin etic, ca tratamentul patimilor, suişul
desăvârşirii etc. fac parte integrantă din cultură. Exemplele de
nemâniere sau de comportare înțeleaptă fac parte €irească din
aria culturii. SUantul Grigorie citează câteva asemenea
exemple

°° SPlzuL GeJcoeœ TsouacuL, p. Hz., v. 202—236, 827A—830A.

*› US •. 256—257, 83Î&
dintre filozo€i, comandanți de oști și oameni de stat. Prezentă m
aceste exemple în ordinea aleasă de SPantul Grigorie. Filozoful
din Stagira, adică Aristotel, era gata să lovească pe cineva pe
care-1 surprinsese asupra unor fapte tică loase. Câ nd însă își dă -
du seama că 1-a cuprins mă nia, se opri și se luă la luptă cu pro-
pria-i patimă ca și cu uri dușman. Intă rziind puțin iși zise: ..T' s-
a intimplat ceva nou. Aveai ca stă pâ n mâ nia. Dacă nu m-aș fi
mâ niat, aș fi plecat biruit. Acum, insă , ar fi ruștnos ca eu, uri
ră u, să lovesc pe alt ră u și s•ă fac pe îrivingă torul asupra unui
sclav, eu care sunt uri învins al mâ niei”. Se povestea apoi că în
timp ce Alexandru (cel Mare) asedia uri oraș grecesc și chibzuia
ce avea să facă , Parmenion îi spuse că , dacă el ar fi în locul im-
pă ratului, n-ar cruța acel oraș. La care Alexandru ră spunse că
„nici el nu 1-ar cruța dacă ar €i Parmenion. Principiul tă u este
cruzimea, pe câ nd al meu este blâ ndețea și grija de a feri orașul
de primejdii” 72 Ctneva din drojdia cetă țenilor insulta pe
marele
Pencle, anincâ ndu-i în față numeroase și tică loase reproșuri.
Aceasta dură pâ nă seara. Pericle suportă în linişte insulta ca pe
o onoare. În cele din urmă , el dispuse ca insultă torul care pleca
spre casă să fie dus in cortegiu de fă clii și astfel el snnse mâ nia
aceluia7°. Unui insultă tor care la numeroasele ofense adă uga și
amenințarea: „Să mor, dacă n-ann să te ucid, mizerabile, de-o să
pot”, i se ră spunse cu aceste cuvinte de înaltă omenie: „Să mor
și eu dacă n-o să mi te fac prieten” 7*. Uri dregă tor sus-pus, care
nu putea suporta onorurile excepționale al că ror obiect era
SPantul Grigocie, întă râ a pe împă ratul Teodosie contra acesMa
din urmă . Teodosie, care era uri împă rat evlavios, spuse, prin-
tre altele, și vorba aceasta: „Ce e mai blâ nd ca o albină ? Ș i,
totuși, ea nu cruță pe cei ce-i dijmuiesc agoniseala”. Personajul
în chestiune aiizind a replicat: „Cum, prea bunule, nu știi că
acul nu oferă albinei nici o sigurantă ? Ea ințeapă dar moare
indată ” 7S.

"° Ib lem v. 261—277, 832A—833A.

"• IAR v. 279—284, 833A. Episodul cu Pencle e citet p d• Sră rut Voce cer
MARE, Gin Ja='i, 7, cd. F. Boulengcr, 1935, p. 50.
*° //'/W v. 285-289, 8S3A.
^ /@W v. 290—S03, 833A—834A.
 Citarea acestor exemple arată prețuirea de care se
bucurau ele în ochii SUantului Grigorie Teologul, precum și
valoarea in sine a infră nării mâ niei, chiar dacă unele dintre
personajele ci- tate, ca de exemplu, Alexandru cel Mare și
Teodosie, erau cu- noscute și prin teribile scene de izbucnire a
acestei patimi. E, îri aceste exemple, uri început de acceptare
a despă timirii în lumea precreștină și necreștină , despă timire
priviti cu admiiație mai ales in etica eleriică individuală și
socială .

ConcluzÎÎ
— Mânia a fost și este tratată in cadrul religiilor, al
filozofi- ’loc și al diverselor sisteme sociale, ca o patimă care
trebuie vindecată sau atenuată cu orice preț. SUanta Scriptură
a Vechiu- lui și Noului Testament osândește mâ nia sau o
admite dacă ea nu se transformă în pă cat (Pt 4, 4). Se vorbeşte
despre „o sUantă mâ nie” a lui Dumnezeu și a oamenilor
drepți, dar ten- dința constantă a Noului Testament prin
Mâ ntuitonil și prin Sfinții Apostoli și a literaturii patristice
prin reprezentanții ei cali€icați ca Sfantul Vasile cel Mare,
Grigorie Teologul, loan Gură de Aur și Pă rinții pustiului ca
Evagrie Ponticul, loan Cassian, Nil Ascetul, Diadoh al Foticeii
etc. este eradicarea to- tală a acestei patimi. „Mâ nia este vinul
șerpilor”, zice Evagrie Ponticul, citâ nd textul din Deutm›nom
(32, 33)7*. SPantul loan Gură de Aur declară că „beția mâ niei e
mai grea decâ t aceea a omului. . . Mergi la adâ nc, scoate pe cei
înecați de mâ nie, sUarâ - mă teatrul diavolului”'°
— Noțiunea de mâ nie are, in literatura patristică , ca
aproape
în toate literaturile și culturile lumii, uri sens variat, ea
putâ nd însemna: 1) o izbucnire a fiiriei sau iuțimii, dintr-o
pricină mo- mentană ; 2) o stare sufletească de supă rare sau
dușmă nie mai îndelungată , gam să erupă la prima atingere; 3)
severitate sau exigență excesivă în realizarea anumitor
sarcini, sens pe care Sfantul loan Gură de Aur i1 dă uneori
mâ niei; 4) diverse stă ri

— 200
Sibiu, t946, p. SR
°" Omi*a 25, 10, lv Matei, K 57, 236, 237.

— 201
de nernulpimire provocate de o opozije trecă toare sau con-
stantă ; 5) mania negapei printr-o atitudine irajonală sau para-
rațională ; 6) explozie violentă a urii și a pizmei; 7) după
Plutarh, mâ nia e uri extras al tuturor patimilor, fiind distilată
din mâ hnire, plă cere și aroganță ; are în ea bucuria de a face ră u,
pe care o întâ lnim la invidioși, însă e mai rea ca invidia, pentni
că în timp ce aceasta din urmă suferă ea însă și, mâ nia face pe
alji să sufere7'.
— Această varietate de sensuri și polivalența practică a mâ -
niei fac ca ea să fie o summa sau uri extras al tuturor patimilor,
inmicâ t acțiunea ei duce la moarte, dacă nu e corectată sau ne-
utralizată pe parcurs. De obicei insă mâ nia se alimentează pro-
gresiv cu tot ce întâ lneşte in cale, devine uri uragan, sau o „ciu-
mă ”, după cuvâ ntul lui Evagrie Ponticul. Ea e întețită nu numai
de cuvâ ntul sau fapta interlocutorului, ci și de Vinerea de minte
a ră ului, care poate lucra in tă cere, bară cuvâ nt, zice SUantul
loan Cassian. Sensurile pozitive ale mâ niei ponderate ca: pro-
gresul, indreptarea, disciplina, temerea etc., sunt totdeauna pri-
mejdiiite de posibilitatea de umflare sau de înveninare a mâ niei.
De aceea e bine să nu stâ mim mâ nia „nici penmi pricini drepte,
nici pentru nedrepte. Că ci duhul mâ niei intunecâ ndu-ne mintea,
nu se va mai afla între noi nici lumina care ne ajută să deose-
bim lucrurile, nici tă ria sfatului drept, nici câ rma dreptă ții’*°.
— Cultura și filozofia profană , indeosebi cea stoică , sunt în
general mai severe față de mâ nie decâ t unii autori din
literatura patristică . Aceasta pentru că filozofia stoică avea ca
etalon na- tura și rațiunea a că ror logică nu permite o altă
alternativă între mâ nie și înțelepciune. Rajunea nu îngă duie
abaterea de la linia ei, ca în științele exacte, pentru că și mâ nia
după aceeaşi logică implacabilă duce la dezastru, haos și
moarte. Corespondenții stoicilor în atitudinea de condamnare
irevocabilă a mâ niei, în spațiul creştin, sunt, mai ales Pă rinji
pustiului. Argumentul lor, în afam rațiunii pe care-l au comun cu
stoicii, este că mâ nia e ca o încununare supremă a celodalte
patimi pe care le potențează la maximum, ea constituie uri pă cat
capital și cotnpromite

°• PLirrnRx, °p. az, 1 s, 463, p. s6.

" schema tot Cnssm, «¿. iz., Iv, p. ii6.
mântuirea, ca instniment al diavoliilui. Mânia e un diavol, sau
un „duh al diavolului”. Pentni Sfinji Pärinți, mânia e un in-
strument, un venin, un întuneric al morții in cadrul dramei
mântuirii, pe care a adus-o Hristos. Ea numai destramä, hao-
tizează şi ucide bucuria, echilibrul şi viața, așa cum Cain a ucis
pe Abel.
Apelul pe care Sfmpi Párinți îl fac continuu la rațiune
sau judecatã nu e o simplă repetare a apelului filozo€tei la ace-
eaşi rațiune, in cazuri similare. Acest apel se adresează şi
Logo- sului Rațíunii Cuvântului Hrîstos, care e Creatorul
logo- sului spennaÖkos şi al tuturor rațiunilor umane,
ordonatorul şi armonizatorul elementelor şi legilor cosmice,
conducătorul di- alecticei stihiilor pe care mânia, asemenea
discordiei de care vorbeşte Empedocle, ține să le destrame.
Această rațíune, care e chipul lui Dumnezeu in om, această
putere hrîstică lucrează spre a imblânzi pe orn prin smerenie,
răbdare, blândețe şi dra- goste, elernente in cea mai mare parte
stráine de rațiunea filozo- ficä, dar esențiale noțiunii de
„Cuvânt” mântuitor in creştinisrn. Stoicismul se baza pe
implacabilele legi şi consecințe ale rațíunii care in domeniul
etíc — puteau duce şi adesea duceau la sinucidere, in timp ce
etica evanghelică şi patristică încerca să realizeze persoana
blândă, nemânioasã, după modelul real al Cuvântului întrupat,
care, pe cruce fiind răstignit, nu s-a mâniat împotriva
chinuitorîlor, ci s-a rugat Tatálui zicând: „Iartã-le lor, Párinte,
că nu ştiu ce fac”.
Mínia lui Dumnezeu e mânie sUantă, căci ea nu greşeşte.
Mânia dreaptă sau „rnânia neprihánită”, de care vorbeşte
Díadoh al Foticeii"°, e pusă in noi de Dumnezeu, ca o armà a
dreptãții. Câți o pot menține in inima lor cu această menire şi
funcțiune? Mânia dreaptã însojtă de pedepse a fost binevenitã
pentru cei ce aveau nevoie de o mare purificare a vieji, pe
vremea ćând nu erau încä legi, zice SUantului Grigone Teolo-
gul". Şi, totuşi, mânia continuă să funcționeze şi dupä apariția
legilor, dar nu exclusiv sau măcar in general, ca insmirnent al
dreptății, ci de obicei ca instrument de rázbunare, sau de urã, ea

^° Cuifinl asmăs in TOO zác safii'sIs, 6\, Filo‹zzlia I, p. 364.

— 202
—
^' O/. d/., v. 400—407, 84îA.

— 203
—
devenind păcat și incă unul greu. Mânia nu numai că rupe le-
găturile dintre oameni și-i face să piardă respectul reciproc, dar
cuvintele urâte folosite de mânie irnpun chiar evitarea celui ce
le pronunță. Pe cel ce vorbeşte urât, zice SUantul loan Gură de
Aur, toți i1 ocolesc ca pe uri rău mirositor, care se hrănește cu
relele altora ca lipitoarea cu sângele și ca gândacii necrofori cu
murdăria. Nu vorhi rău ca să nu te intinezi și nu impreuna no-
roiul cu lutul, ci împletește cununi de trandafiri, de viorele și de
alte flori. Fă ca albinele, construiește faguri și fii blând cu toj'°.
Unttint fetele (diac. IOAN I. ICÂ JR.)...................................................5

Mâ nia și terapia ei după avva Evagrie Ponticul

sau
Vinul dracilor și pâ inea îngerilor

Introducere: Agresivitatea — o chestiune naturală?.........................9

I. Imaginea omului după Evagrie Ponticul . 15
II. Patima demonilor..................................................................25
III. Mâ nia în catalogul celor opt gâ nduri ale ră ută ții............39
IV. Defmiția esenței patimii mâ niei....................................................49
V. Gonsecințe......................................................................................57
VI. Mânie și rugă ciune......................................................................65
VII. Orbirea minții................................................................................75
VIII. Remediile........................................................................................85
IX. „Rugă ciunea curată ”.................................................................103
X. Convorbirea cu Dumnezeu....................................................111
XI. Virtutea îngerilor...............................................................................119
XII. „. . că ci invă Jă tura sa era blâ ndă foarte”...........................135
Epilog......................................................................................................... 145

Prescurtă ri și bibliogra£ie.........................................................................153

— 205 —
 Avva Evagrie despre mâ nie și terapia ei
— principalele texte —

A. Despre feluritele gânduri ale răutăji....................................159

B. Despre cele opt gânduri ale răutății.....................................162
C. Antireticul mare impotriva celor opt gânduri......................164

fic. prof. I.G. Com).......177

 Sr SIMEON NoUL TBOLOG

Editura D EI SI S
str. Emiie Zola, or. 3
2400 Sibiu
Tel. 069 - 23 80 73

Difuzare: S.C. 5@ raph SRL

str. Afineior, nr. 24, 75136, OP 53
București, sector 4
Tet/fo 01 - 336 79 13

TIPĂ RIT LA TIPOGRAFIA MIRON

Tel: 335 88 25; 336 33 04
 Coùc ta '3f istica
Serra teme i tratate

Părintele leromonah Gabriel Bunge

este deja biwc«aoic«i publicului
mmânesc interesat, prin luCrările sale
traduse 5i publiCate la £ditura Deisis,
drept uri mare cunoscâtor al
tradiJiei monahis- mului r‹îsdriiean
și untf/ din cei mai dc seamâ savanți
actuali spec iali5ti în
opera acei Evagrie PontiCul. Mare
ne- imitor ca eremit împretf nă cu
uri con- frate ucenic (părintele
Rafael) într-o sihăstrie din sudtf/
Elvejiei (Eremo Santa (rose, Ticino),
el este șt uri pă-
rinte duhoimicesc imbunàtòJit i CÒff tot.
Gàlàuzit de acest interes practic, de i"ndrumàtor duhovnicesc,
pé- rintele Gabriel a scris o serie de nici studii dediCate unor
teme y aspecte din universul spiritual evagrian extrem de
actuale 5i rele- vante astózi pentni omul modem. Ele s-au
concretizat fn càtera micmmonografii consacrate temelor —
i"n ordinea publiCÒrii - almdiei (ISB3), paternitòjii spirituale i
gnozei (1988), rugàciutn’i di misticii (198 7) di, foane recent,
màniei in opera lui Eragrie Ponticul (altele sunt in diverse
stadii de elaborare).
Deschidem aici publicarea acestei seni de veritabile opuscule
spirituale moderne cu tradHCCfPa aCestei remarcabile
fenomeno- logii a irascibilitàJii’, a violenJei 5i a terapiei ei in
t'ia[a spirituali prin blàndeJe, lucrare care vede acum, i“n
limba romànà, i"n pre- mierà absolutà lumina tiparului. Ìntr-
o lume bàntuitò fu exces de speCtacolul 5i realitatea
invadatoare a unei violente dezl0nJuite. tot mai greu de stàvilil,
actualitatea unui asemenea diagnostic y a unei terapii
corespiinzàtoare abra dacà mai trebuie suhliniatà
ISBN 973-9344-19-4