Sunteți pe pagina 1din 10

Limbajul trupului

Numit si comunicare nonverbala, limbajul trupului include toate acele forme de


comunicare ce nu folosesc limbajul articulat adica expresiile emotionale precum mimica (
de exemplu miscarile ochilor, buzelor, sprancenelor, contactul vizual), pantomimica
(pozitia corpului, mersul, gesturile), atingerile, schimbarile petrecute la nivelul vocii, in
ceea ce priveste de exemplu intonatia, ritmul sau intensitatea si modificarile de natura
vegetativa ce au efecte sesizabile precum inrosirea, transpiratia sau paloarea. Dar mai
include si elemente precum aspectul fizic general, imbracamintea, mirosul sau spatiul
vital.
Intr-o formulare cat mai concisa se poate afirma ca limbajul trupului foloseste in locul
cuvintelor imagini, expresii, atitudini si comportamente, deoarece in permanenta emitem
semnale incarcate de informatie. Cei care vor insa sa interpreteze cat mai corect acest
limbaj trebuie sa stie de la bun inceput ca uneori, in lipsa unor informatii corecte si
complete, el poate foarte bine sa induca in eroare in loc sa clarifice.
Coduri
Ca orice alt limbaj, si limbajul trupului foloseste coduri a caror semnificatie trebuie sa fie
deslusita. Printre limbaje se numara de exemplu si limba romana, care este inteleasa
evident numai de catre vorbitorii acestei limbi, pentru cei care nu cunosc codurile folosite
de ea fiind de neinteles. Alte exemple ar fi limbajele semnelor, codul Morse, matematica
sau chiar notele muzicale. Pentru a intelege oricare dintre aceste limbaje, avem nevoie sa
cunoastem codurile pe care ele le folosesc. Exista insa o diferenta semnificativa intre
aceste limbaje si limbajul trupului. Daca de exemplu cuvintele, in calitate de cod al unei
limbi, au o definitie exacta, unanim acceptata, modificandu-si uneori intelesul in functie
de context, insa fiind in continuare interpretate corect de vorbitorii limbii respective, cu
codurile comunicarii nonverbale lucrurile stau putin altfel.

Modele
La limbajul nonverbal nu exista, asa cum gresit s-a interpretat de multe ori, coduri secrete
stricte. Oricine poate sa incerce sa interpreteze, cu sanse egale de reusita, insa mai
intotdeauna trebuie sa tineti cont ca nu exista o singura interpretare corecta pentru acelasi
simbol. Acest limbaj opereza mai degraba cu modele de intepretare, in care trebuie sa
corelati diferitele simboluri si sa le incadrati in contextul general, iar rezultatul acestei
operatii trebuie privit mai degraba ca o ipoteza si nu ca o certitudine.
Limbajul trupului este un mod de a comunica,nu se refera la cuvinte,ci doar la miscarile
trupului. Daca toata lumea ar cunoaste acest mod de comunicare,oare ne-am mai putea
simti liberi de a ne exprima sentimentele?Sau am deveni persoane nu cu doua,ci cu trei
fete:una sa gandim,alta sa vorbim si alta sa gesticulam?
Am un exemplu propriu de expus,la un interviu pentru un job,in urma cu ceva
vreme,dupa ce sfarsisem o carte despre limbajul minunat al trupului,m-am decis sa pun in
practica cateva din cele ce citisem,o asezare pe scaun in dreapta sefului,nu in fata sa,o

1
pozitie relaxata,dar nu confortabila,privindu-l drept in ochi in timpul conversatiei,iar la
sfarsit o strangere de mana puternica,dar nu dureroasa,impresia facuta fiind din cele mai
bune,impresie bazata din cate am observat pe acele mici detalii non-verbale.Postul era al
meu,insa stiam ca nu voi ramane acolo,ca nu ii voi rasplati increderea acordata.Daca toate
persoanele care incearca sa castige increderea altora insala aparentele si folosesc tehnici
“subliminale” pentru a fi acceptati ei sau ofertele lor,nu ar fi o tragedie?
Limbajul trupului imprima si nota atmosferei in care are loc interactiunea.Un individ cu o
mimica zambitoare, tonic, dinamic induce o stare de bine, in opozitie cu un individ
apatic, lipsit de tonus si neingrijit.
In comunicarea interumana 35% reprezinta comunicarea verbala si 65% comunicarea
nonverbala dupa unii autori ponderea fiind chiar de 90%. In mediul urban, persoanele
active intalnesc zilnic zeci sau sute de persoane cu care comunica non verbal.
Limbajul corpului - În calitate de experiment au fost petrecute activităţi pentru formarea
mijloacelor neverbale de comunicare cu elevii şcolii internat pentru orbi în anul 2001. Au
fost selectaţi 35 de elevi orbi din clasele VI- XII, unii dintre ei aveau uşoare dificultăţi
motorii. Primele activităţi au demonstrat că nivelul îndeplinirii acţiunilor gestuale nu
depind de vârsta elevilor, ci de vârsta la care aceştia şi-au pierdut vederea.
Limbajul corpului - Copii orbi din naştere nu erau capabili să reproducă acţiunile numite
de pedagog. Iar elevii ce şi-au pierdut vederea mai târziu şi au folosit vorbirea gestuală
anterior nu îndeplineau toate acţiunile corect, dar totuşi unele le reproduceau. La aceşti
elevi s-a observat o mimică şi pantomimică puţin dezvoltată, acţiuni haotice, multiple
perseveraţii, sau lipsa acţiunilor în general.

Pentru început s-a făcut diagnosticarea capacităţii copiilor de a-şi folosi “limbajul
corpului”. După însărcinarea pedagogului elevii reprezentau diferite stări emoţionale cu
ajutorul mimicei şi anume : zâmbetul, mirarea, durerea, părerea de rău, tristeţea.
Rezultatele au demonstrat că cel mai accesibil pentru orbi este exprimarea bucuriei, în
celelalte cazuri elevii întâmpinau mari dificultăţi.
La următoarea etapă elevii trebuiau să reprezinte prin gesturi unele acţiuni şi idei, dintre
care: “ acesta-s eu”, “da”, “nu”, “la revedere”, “linişte”, “vino încoace”, “extraordinar”,
“nu e voie”, “închinarea”. Cel mai simplu pentru elevi a fost gestul “da”. În unele cazuri
2/3 din elevi refuzau îndeplinirea acţiunii, deoarece nu o cunoşteau.
În cercetarea experimentală s-a observat nivelul jos al calităţii limbajului gestual faţă de
mimica elevilor orbi. Acesta se explică prin faptul că unele structuri mimice se formează
în baza reflexelor, pe când acţiunile gestuale sunt rezultatul învăţării sociale şi necesită un
permanent control vizual.
Din această cauză o atenţie deosebită trebuie acordată limbajului gesturilor şi mimicei în
cadrul orelor şi în afara lor. În acest scop se aduc unele recomandări:
- Multiple probleme din viaţa de zi cu zi apar din cauza că oamenii nu ştiau să-şi
organizeze corect comunicarea. La elevii orbi, fără ajutor special, limbajul gestual
spontan nu apare, de aceea dezvoltarea acestuia decurge mai uşor când se combină cu
conţinutul lecţiei. Insuficienţa repertoriului neverbal al elevilor orbi se răsfrânge negativ
asupra integrării lor în mediul văzătorilor.
- Mulţi copii se neliniştesc, sunt neîncrezuţi şi retrăiesc în timpul comunicării, din cauza
că nu ştiu cum îi vor percepe cei din jur.

2
- Folosirea permanentă a mijloacelor neverbale ale comunicării în timpul orelor şi în
afara lor îi face pe elevi să se simtă mai lejer, şi să-şi perfecţioneze vorbirea gestuală până
la cel mai înalt nivel.
- Fiecare elev trebuie abordat individual, este necesar de ţinut cont de particularităţile şi
posibilităţile fiecăruia.
- Trebuie de atras atenţia asupra corectitudinii îndeplinirii anumitor gesturi, o acţiune
greşită se poate automatiza şi apoi e mai dificil de corectat. Trebuie de învăţat pe copii să
întoarcă capul spre vorbitor în timpul comunicării; să ridice corect mâna când vrea să
răspundă ş. a.
- Este necesar să-i îndemnăm pe elevi să-şi exprime emoţiile, dorinţele, necesităţile prin
gesturi adecvate şi de exclus unele gesturi nepermise.
- În scopul compensării insuficienţei vorbirii gestuale, trebuie de insistat asupra folosirii
unei vorbiri expresive, emoţionale.
Paul Ekman (1997b) considera ca expresiile faciale comunica informatii, insa nu
intotdeauna sunt intentionate. In timp ce oamenii fac miscari faciale pentru a transmite un
mesaj, espresiile faciale ale emotiilor sunt neintentionate.
In lucrarea The repertoire of nonverbal behavoir:categorie, origins, usage and
coding(1969, apud S.Chelcea, 2003, 130-135) Paul Ekman si Wallace F. Friesen propun
un sistem de categorii pentru clasificarea comportamentului nonverbal avand la baza
originile, functiile si coordonarea acestora.Printre ele se afla si expresiile faciale (affect
displays) sunt miscarile faciale care exprima starea emotionala;ele pot fi intentionate sau
neintentionate.
Compotamentul nonverbal are la baza mimica, gesturile si toate miscarile corpului.Voi
incerca sa explic limbajul nonverbal din punct de vedere al expresiei faciale deoarece
mimica fetei ocupa un rol foarte important in relatiile interumane, constient sau
inconstient.
Pozitia capului este foarte sugestiva.Capul se poate afla in diverse pozitii: ridicat sau
coborat, inclinat la stanga sau la dreapta, ridicat oblic la stanga sau la dreapta.Capul
impins inainte ne induce cu gandul ca la un semn de amenintare.Capul plecat inseamna
supunere iar capul aplecat oblic inseamna perfidie.Cel care inalta capul , isi descopera
gatul, zona vulnerabila, aratand astfel ca nu se teme, ca are semtimentul propriei
valori.Ridicarea batosa a capului inseamna aroganta, capul lasat destins pe spate este un
semn de auti predare sau o senzatie trezita de amintiri sau ascultarea muzicii preferate,
deconectare de ce ii inconjoara.Capul inclinat lateral dreapta inseamna bunavointe,
ascultare in opozitie cu inclinarea la stanga care denota scepticism, critica, indoiala.
Pozitia capului tradeaza interesul, toleranta, indiferenta, dezgustul fata de
interlocutor.Pozitia de ascultare cu intereses este cu capul usor inclinat lateral.Clatinarea
capului in sus si in jos inseamna acord, aprobare, intelegereClatinarea capului de la
stanga la drapta inseamna negare, dezaprobare si acesta miscarea a capului descurajeaza
foarte mult persoana in cauza. In cazul unor negocieri sau diferite conversatii de afaceri
sau nu numai castigam teren daca initiem aproape imperceptibil miscarile capului celui
cu care negociem.
Miscarile sunt multiple si complexe, se realizeaza combinatii de miscari, se asociaza
miscarea capului cu miscarea aletor segmente ale corpului, miscarea integrata fiind
caracteristica fiecarei situatii sau stari psihologice.

3
Comunicarea prin expresia fetei include mimica(incruntarea , ridicare sprancenelor,
incretirea nasului, tuguiesrea buzelor) Mimica este acea parte a corpului nostru care
comunica: fruntea incruntata semnifica preocupare, manie, frustare; spancenele ridicate
cu ochii deschisi ne induce catre o stare de mirare de surpriza; nasul incretit inseamna
neplacere iar buzele stranse inseamna nesiguranta, ezitare, ascuserea unor informatii.
Mimica este semnalul nonverbal cel mai usor dwe descifrat. Mimica poate fi agitata si
este determinata de o succesiune de stari sufletesti, de senzatii puternice si poate
semnifica o mare sensibilitate la stimulii externi.
Darwin R. Charles a observat ca mimica asociata unor senzatii este comuna tuturor
oamenilor.Fenomenula fost studiat si concluzia a fost ca exista programe innascute, ca se
pare ca exista o mimica universala.
Insa vom discuta toate aceste aspecte pe larg dar si despre alte componente care ajuta
mimica fetei sa exprime anumite lucruri .
Fruntea:
Fruntea este componenta care formeaza zona superoara a fetei.Ea reprezinta puterile
spirituale si trasaturile de caracter asociate.
Formele fruntii sunt foarte diferite de la persoana la persoana dar ea este intotdeauna
determinata de linia parului iar inaltimra ei se intinde intre punctul situat intre sprancene
si linia parului.
Prin miscarea muschilor sunt generate cutele fruntii, care pot fi verticale, orizontale sau
incretite.
Cutele verticale se datorea concentrarii pe un punct in spatiu sau a luminii
orbitoare.Astfel cutele verticare devin expresia unui effort spiritual sau fizic;in valori
normale sau depasite, ele exprima disperare, furie,sau emotie.
Cutele orizontale apar cand ochii sunt larg deschisi, cand se incearca prelucrarea
informatiilor detinute, dar care nu sunt intelese; mimica este expresie a fricii, sperieturii,
mirarii, intelegerii bruste a unui lucru, dar aceasta mimica poate fi datorata oboselii,
greutatii ci care sunt tinuti ochii deschisi. Cutele inretite apar la locul de intersectie dintre
cele doua orizontale si cele verticale; exprima panica in gandire, dificultati in prelucrarea
informatiilor.
Sprancenele:
Chinezii considera sparncenele drpet una dintre cele cinci trasaturi vitale ale fetei.Intr-
adevar, nici o fata nu poate fi citita cum se cuvine fara a le lua in considerare. Sprancele
le putem considera ca o granita intre partea superioara a fetei si cea mijlocie. Sprancenele
arata tipul afectiv al omului, precum si gradul de intelegere intre minte si inima.Ele au o
forma mostenita care prin miscarea in timpul vietii se modifica.Ridicarea sprancenelor se
face in semn de salut, de recunostinta si acest lucru il putem numi chiar salutul ochilor.
Osgood a enumerat sapte grupe principale de expresii faciale, fiecare avand mai multe
subgrupe: fericire, surpriza, teama, tristete, furie, curiozitate si dispretul.Expresiile faciale
enumerate sunt recunoscute in toate societatile umane si se considera a fi innascute
datorita acestei calitati.
Cercetarile in domeniu au inceput destul de tarziu,prin anii ’60,depistandu-se in jur de un
milion de semnale non-verbale.Putem face referire la Charlie Chaplin,Stan si Bran,actori
ai filmului mut,care in mod exceptional transmiteau mesajele mimand actiunea,precum si
multi altii care au intrat insa in anonimat odata cu aparitia filmului vorbit.

4
Ca sa intram in cateva detalii mai concrete in ceea ce priveste semnalele non-verbale,o sa
enumar cateva situatii:scarpinatul in cap,ducerea mainii la gura,dilatarea
pupilelor,imbujoratul obrajilor,sudoarea pe frunte,pot insemna ca persoana care le
foloseste minte.Aceste semnale pot fi mascate,insa destul de greu,deoarece sunt
innascute,dar devin din ce in ce mai putin evidente odata cu etapele vietii.
O alta categorie de gesturi sunt cele facute in momentul unei negocieri,sunt cele facute cu
palmele.In momentul in care cineva este sincer,isi etaleaza palmele integral,deschise,ca si
cum nu ar avea nimic de ascuns.Folosirea acestui gest prea des,in orice parte a
conversatiei poate deveni nesemnificativa si ca atare nu mai reflecta sinceritatea.Palmele
au o forta ascunsa,intoarse in sus insemnand supunere,intoarsa in jos autoritate si palma
inchisa,cu degetul aratator intins,insemnand agresivitate,dominare.
Dominarea si supunerea in strangerile de mana este in concordanta cu ce am spus
anterior,cei care intind mana cu fata in jos tind sa ii domine pe cei cu palma intinsa in
sus,dar exista si strangerea de mana ”barbateasca”,cand ambele maini incearca sa se
domine una pe cealalta,pozitia finala a mainii fiind una verticala,relevand un respect si un
consens reciproc.Cand ne simtim dominati de strangerea mainii unei persoane,putem
contracara prin pasirea cu piciorul stang in spatiul personal al sau,intimidandu-l si
preluand controlul.
Exista deasemenea mai multe tipuri de strangere de mana,”pestele mort”,indica o
persoana nepopulara,cu un caracter slab,srangerea brutala,relevand un caracter agresiv.
A da mana cu cineva utilizand ambele maini denota sinceritate,profunzime,dar este
deasemenea si un gest folosit de politicieni.
Frecarea si inclestarea mainilor au mai multe semnificatii,in functie de modul cum sunt
facute.Spre exemplu,in momentul in care un client intreaba ce oferta are agentul si acesta
isi freaca rapid palmele,traducerea gestului ar fi ”Am exact ceea ce va trebuie”,pe cand
frecarea palmelor lent insotita de raspunsul verbal “Am ceea ce va trebuie”,ne face sa ne
gandim la o eventuala inselatorie,care l-ar avantaja in mod cert pe agent si nu pe client.
Inclestarea degetelor mainii semnifica initial o frustrare,o reprimare a unei atutudini
negative.Sunt 3 pozitii,mainile inclestate asezate inaintea fetei,asezate in mijloc pe
masa,sau lasate in jos,in poala.
Limbajul trupului: Buzele
Muscatul buzelor ilustreaza o indispozitie evidenta. Daca interlocutorul isi musca buza
superioara, este indurerat sau trist. Acest gest survine cand persoana este debusolata sau
surmenata. Atunci cand interlocutorul isi musca buza inferioara, manifesta, in mod
inconstient, dorinta de a placea. Oricum, gestul poate fi voluntar, ca instrument al
seductiei, sau inconstient, atunci cand subiectul se teme ca nu place suficient. Daca o
persoana pune unul sau mai multe degete la nivelul buzelor, trebuie sa interpretam acest
gest ca o interdictie de a vorbi.

Limbajul trupului: Bratele


Pozitia cu bratele de-a lungul corpului este de fapt normala, fara a avea o simbolistica
particulara. Dar daca bratele raman lipite de corp in timpul mersului, trebuie sa ne
alarmam, pentru ca pozitia tradeaza o stare psihotica. Balansarea unui singur brat
tradeaza o dorinta de “non-insertie” intr-o conversatie. Bratele incrucisate reflecta,
normal, protectia. Aceasta manifestare apare deseori cand subiectul este banuitor, iar
dialogul nu are nicio sansa sa se infiripe. Si ascunderea bratelor la spate are anumite

5
semnificatii. Daca bratul drept este ascuns, persoana se teme ca-si va pierde controlul.
Totodata, este o modalitate de a-si arata nemultumirea fata de situatie. Bratul stang
ascuns caracterizeaza un subiect care incearca sa-si controleze emotiile si pe care situatia
il copleseste.

Limbajul trupului: Mainile


Mainile deschise, cu palmele in sus, evidentiaza deschiderea si disponibilitatea
subiectului. Mainile deschise, cu palmele in jos, revela un interlocutor prudent si
moderat. Mainile fata in fata, adeseori lipite, evidentiaza retinerea interlocutorului, iar
ambele maini ascunse tradeaza mai totdeauna o persoana care minte. Ascunderea mainii
drepte traduce sentimentul de inferioritate fata de locutor, iar cea a mainii stangi – lipsa
de inspiratie. Pumnii sunt un semn evident al violentei si agresivitatii, dar pot traduce si
incapacitatea interlocutorului de a comunica.

Limbajul trupului: Picioarele


Pozitia picioarelor sub scaun, cu talpa atingand solul, evidentiaza o anume destindere. In
cazul picioarelor incrucisate, daca piciorul care se sprijina este dreptul, subiectul nu
manifesta niciun fel de interes pentru interlocutor, iar daca piciorul care se sprijina este
stangul, pozitia indica teama unui esec.
Comunicarea nonverbala este o componenta esentiala in viata de zi cu zi. Fie ca ne
ducem la un interviu, ca tinem un discurs, ca avem o discutie sau suntem intr-o situatie
care solicita mult autocontrol, comunicarea nonverbala este factorul de care depinde
uneori intregul nostru succes.

Acest lucru se inampla deoarece din totalul mesajelor transmise de o persoana si retinute
de interlocutor: 7% sunt verbale, 38% sunt paraverbale iar 55% sunt nonverbale.

De altfel, axioma comunicarii nonverbale evidentiaza faptul ca acest tip de comunicare


are relevanta mai mare decat semnalele verbale si paraverbale (tonul vocii, accent,
tonalitate etc). Aceasta axioma enunta urmatorul lucru:
Cand ceea ce spuneti nu este in concordanta cu ceea ce faceti,
interlocutorul va crede ceea ce vede.

Limbajul nonverbal (body language) este alcatuit din trei componente: mimica,
privirea si gestica.
Mimica  se refera la toate fenomenele pe care le putem observa pe fata unui om : 
miscarile capului, contactul vizual, directia privirii, zambetul.

In privinta privirii, pentru a construi o relatie de comunicare trebuie sa pastram contactul


vizual cam 60% - 70% din timp. De asemenea, exista  mai multe tipuri de priviri:
oficiala,  intima,  laterala, care atunci cand e insotita de zambet inseamna interes, iar
atunci cand e iinsotita de incruntarea  sprancenelor inseamna ostilitate. La fel, inchiderea
ochilor inseamna dorinta de a finaliza interactiunea.

Gestica se refera la limbajul mainilor in termeni de viteza a miscarii, grad de tensiune,

6
pozitii, zone de miscare, mod de tinere a degetelor, distanta dintre maini si corp. Mai jos
sunt cateva imagini cu posibile posturi pe care le poate adopta cineva in timpul unei
discutii si cu decodificarea lor din registrul nonverbal in cel verbal:

La fel, pozitia mainilor ne poate da nenumarate indicii despre starea cuiva. Enumeram
mai jos cateva pozitii ale mainilor si semnificatia lor in contextul limbajului corpului:
-mainile deschise, relaxate, dezvaluie o atitudine pozitiva, o invitatie la sinceritate
-bratele incrucisate inseamna respingere
-bratele tinute la spate inseamna neliniste
-managaierea barbiei arata ca ascultatorul evalueaza pozitiv ceea ce aude
-tragerea usoara a lobului urechii este un semn de suspiciune
-masarea cefei indica un sentiment de frustrare
-sprijinirea barbiei in palma tradeaza plictiseala
-palmele inclestate arata tensiune
-jocul cu pixul este un semn de nerabdare
-frecarea palmelor indica anticipare
De o foarte mare importanta sunt postura si orientarea corpului. Se refera la felul in care
un om sta la un moment dat si la modalitatile prin care isi modifica postura corpului.
Astfel, exista cateva pozitii de baza pe baza carora putem identifica starea de spirit a
oamenilor care fac parte dintr-o audienta, de exemplu:

7
Cauza acestor diferente dintre oameni (diferente care uneori duc la conflicte, alteori pur si
simplu ne coloreaza viata) sunt cele patru tipuri de temperamente. Fiecare om se
incadreaza in una din aceste patru categorii de temperamente sau in combinatii dintre
acestea. Astfel, fiecare om de pe aceasta planeta este sangvinic, melancolic, coleric sau
flegmatic. Pentru a ne intelege mai bine reactiile in anumite situatii, modul de a actiona,
felul in care privim viata, problemele si provocarile, e necesar sa cunoastem carei
categorii apartinem.

De asemeni, este extrem de important sa cunoastem bine si tipurile de temperamente care


nu ne caracterizeaza in mod direct, pentru a sti cum sa relationam cu fiecare om care
apare in viata noastra. Sa luam pe rand aceste tipuri de temperamente si sa vedem
punctele forte si cele slabe ale fiecaruia, asa cum sunt prezentate in cartea de dezvoltare
personala " Personalitate Plus", Florence Littauer:
Sangvinicul este intotdeauna o persoana cu o personalitate atragatoare, care se distreaza
extrem de mult in orice situatie, este vorbaret, bun povestitor, sufletul petrecerilor, centrul
atentiei in orice grup, extrem de entuziast si expresiv, cu ochii inocenti, parand sa
pastreze simplitatea unui copil si la varste inaintate. Sangvinicul este intotdeauna curios,
concepe intotdeauna idei noi si interesante, insufleteste oamenii din jur, in orice grup s-ar
afla, isi face prieteni cu usurinta in orice circumstante.
Melancolicul este o fire introvertita, profund, ganditor si analitic, este serios, orientat
spre scopuri cu raza lunga de actiune, cu o fire de geniu, talentat si creator. Este persoana
care adora listele, schemele, graficele si simbolurile, cel care gandeste ordonat si vede
simboluri acolo unde celelalte temperamente vad oameni. Constiinta detaliului este
extrem de importanta, de aceea observa intotdeauna ceea ce celelalte temperamente nici
nu iau in considerare. Este ordonat si organizat, ingrijit si curat, perfectionist, cu
standarde inalte, econom, profund preocupat de activitati si de oameni, plin de
compasiune.

8
Ca puncte negative, melancolicul este deprimat, este cel care se asteapta tot timpul numai
la necazuri, se supara usor, are o proasta imagine de sine, tergiverseaza lucrurile din
perfectionism, are pretentii nerealiste de la ceilalti din dorinta ca toate lucrurile sa iasa
perfect.
Colericul este cel nascut sa conduca, de aceea isi manifesta o atitudine de asumare a
responsabilitatii foarte devreme in viata. Are o nevoie impulsiva de schimbare, este
intotdeauna interesat si increzator. Are o vointa puternica si este decis, poate sa
coordoneze orice, este orientat spre scop, bun organizator, deleaga sarcini, exceleaza in
imprejurari critice.

Mimica fetei

Mimica fetei este data de partile mobile ale fetei: ochii, sprancenele, buzele. Un bun
model trebuie sa stie ce expresie are fata ei daca isi ridica sprancenele intr-un fel, daca isi
tuguie buzele, intr-un cuvant trebuie sa se cunoasca foarte bine, pentru ca atunci cand
fotograful ii va cere sa fie suparata sau sexy, ea trebuie sa stie mimica necesara.

Sprancenele se pot misca simultan sau individual, in functie de mesajul pe care doriti s ail
transmiteti. Se pot impreuna, pentru a exprima furie, suparare; in sus si despartite pentru
a exprima frica, in mijloc pentru a exprima surpriza.

Pleoapele pot contribui la mimica unei fete.


In general, ele trebuiesc deschise, nu inchise la jumatate sau extreme de deschise. Ele
trebuiesc tinute normal. Cand se realizeaza o poza, ele trebuiesc modificate in functie de
mimica ceruta de fotograf.

Pupila ochiului se poate roti, executand un cerc complet, cum este reprezentat in
fotografia de mai jos.Pupila se misca independent de cap, in functie de mimica ceruta.
Limbajul mainilor
Limbajul mainii se numara printre cele mai expresive mijloace de exprimare pe
care ni le ofera trupul.
comunicam cu cei din jur. Poate ca nu am urmat cursuri speciale de comunicare sau
poate ca felul in care ceilalti interpreteaza vorbele noastre difera de ceea ce am vrut
noi sa transmitem, dar cu toate acestea reusim de cele mai multe ori sa ne facem
intelese. Si reusim sa transmitem mesajul pe care l-am dorit nu prin cuvinte, ci si
prin intermediul trupului. Uneori, trupul ne poate dezvalui multe informatii despre
celalalt, poate trada atitudini pe care ezitam sa le transmitem prin vorbe, poate
exprima atat de multe despre noi... Mai multe chiar decat constientizam noi insene! 

Limbajul mainii se numara printre cele mai expresive mijloace de exprimare pe


care ni le ofera trupul. Ne ajutam de maini pentru a arata ce gandim, pentru a ne
face intelese dorintele, pentru a arata care este felul nostru de a fi. Iar mainile pot
exprima ceea ce cuvintele nu pot sau refuza sa o faca. De asemenea, mana poate
reprezenta legatura noastra cu lumea inconjuratoare, un barometru al abilitatii
noastre sociale sau un indicator prin care ne modelam relatiile exterioare. Pozitia

9
mainilor, gesturile pe care le facem cu ajutorul mainilor tradeaza caracterul si
comportamentul unei persoane. Il putem citi pe cel cu care vorbim doar privindu-i
jocul mainilor si analizandu-i gesturile descrise de maini.

Ducerea mainii la gura reprezinta un semnal de alarma pe care il trage organismul


in momentul in care este cuprins de panica, de anxietate sau de uimire. Acest gest
are aceeasi semnificatie pe care o are si mancatul pielitei de pe buze sau roaderea
unghiilor. Arata preocupare si ingrijorare, exprima neliniste. Mai denota si faptul
ca ceva este in neregula si ca persoana care face gestul respectiv se simte temporar
amenintata. Ducem mana la gura si atunci cand ne gandim la ceva anume, cand
suntem stresate sau cand ne preocupa ceva in mod deosebit. Gestul pe care il fac
unele persoane de a-si suge degetul este un gest inconstient prin care incearca sa mai
elibereze din tensiunea acumulata. Gestul ducerii mainii la gura mai poate avea si o
conotatie erotica, introducerea degetului in gura fiind interpretata drept o
provocare de natura sexuala. 

O persoana care repeta in mod frecvent gestul acoperirii cu mana si vorbeste in


timp ce face acest gest este susceptibila de a minti, iar prin gestul pe care il face
incearca sa-si mascheze minciuna. Aceeasi regula este valabila si viceversa. Daca
aceesi persoana face acest gest in timp ce o alta persoana vorbeste, este semn clar ca
replicile interlocutorului nu sunt apreciate ca a fi credibile. In acest caz, apelarea la
acest gest constituie declaratia suprema a lipsei de incredere in spusele
interlocutorului.

10