Iubirea.

Pasiunea și
responsabilitațile in relații.
Pasiunea este fascinatie si interes puternic fata de o persoana de sex opus. Te
gandesti la ea toata ziua si o visezi toata noaptea. Iti faci programul dupa cum
poti sa o intalnesti sau sa vorbesti cu ea. Iti poate umple gandurile atat de
mult, incat nu te mai poti concentra la nimic altceva.
Iubirea adevarata este cea care ramane la fel in orice situatie, devenind
si mai puternica dupa orice obstacol trecut. Este bucurie. Este cea care
mai ales dupa un obstacol, se fortifica.
Cum recunosti daca-i dragoste sau doar pasiune trecatoare?
1. Pasiune: preocupare pentru satisfacerea propriilor nevoi si interese;
verbe caracteristice: “a lua”, “a primi” ; pasiunea fara iubire se asociaza
cu ideea urmaririi propriului interes.
Iubire: vrei sa imparti totul cu celalalt; esti atent la nevoile lui, la dorintele
si aspiratiile lui; verbe caracteristice: “a da”, “a darui”; iubirea se
asociaza cu aprecierea de sine si de celalalt, responsabilitate si
fidelitate.
2. Pasiune: idila incepe brusc, iar relatia are durata scurta (cel mult
cateva luni); odata ce dorintele sunt satisfacute, atractia se tempereaza
si dispare.
Iubire: idila incepe lent si da timp suficient sentimentelor sa se formeze;
relatia este una de durata.
3. Pasiune: Esti profund atras de infatisarea persoanei, esti interesat
mai ales de aspectul ei exterior.
Iubire: Esti atras de cealalta persoana in intregul ei, dar mai ales de
personalitatea si calitatile ei sufletesti.
4. Pasiune: Esti nerealist, persoana cealalta iti pare perfecta si ii
minimalizezi defectele, chiar pe cele grave.
Iubire: Il vezi pe celalalt in mod realist, cu calitati si defecte, si il iubesti
in ciuda defectelor pe care le are
5. Pasiune: Conflicte dese, dar niciodata rezolvate pe deplin; problema
persista si se adanceste.
Iubire: Neintelegerile se rezolva prin comunicare; exista interesul de a
cunoaste punctul de vedere al celuilalt si a tine cont si de parerea lui.
6. Pasiune: Sexualitatea joaca un rol major, este polul principal al
relatiei.
Iubire: Sexualitatea este importanta, dar nu este singurul pol al relatiei;
simti ca esti pe aceeasi lungime de unda cu celalalt si pe planul ideilor,
sentimentelor; impartasiti acelasi sistem de valori; va simtiti bine unul cu
celalalt si cand faceti alte lucruri in afara de sex.
7. Pasiune: Lipsa de respect fata de celalalt (nu iti pasa daca il pui intr-o
postura stanjenitoare in raport cu tine sau cu cei din jur); nu manifesti
destula deschidere fata de problemele lui, cel mai adesea le ignori.
Iubire: Respect si consideratie pentru celalalt.
8. Pasiunea: Iti da un sentiment de insecuritate, instabilitate si
neincredere; te temi ca lucrurile pot lua repede o intorsatura neasteptata;
celalalt iti apare imprevizibil, capricios; simti ca nu ai niciun control
asupra relatiei.
Iubirea: Iti da sentimentul de siguranta, stabilitate, te simti protejat,
increzator; controlul relatiei depinde de amandoi, dar simti ca si tu joci un
rol major.
9. Pasiune: Cand e vorba sa iei o decizie, te gandesti in primul rand la
tine, la propriul confort fizic, psihic si sufletesc.
Iubire: Cand iei o decizie te gandesti in primul rand la binele celuilalt si
esti capabil sa renunti si sa te sacrifici.
10. Pasiune: Atunci cand oferi ceva celuilalt, pui conditii, negociezi.
Iubire: Dai din preaplinul inimii tale, fara conditii, fara a gandi in prealabil
ce primesti in schimb.
Oamenii se tem de iubire! Se tem pentru ca iubirea vine la pachet cu tot
soiul de responsabilitati.
Fidelitatea este una dintre ele! Fidelitatea nu este o obligatie, insa
devine ceva firesc atunci cand vorbim despre oameni responsabili.
Un om care spune ca “toata lumea calca stramb in relatii” – indiferent ca
este barbat sau femeie; nu vrea sa-si asume responsabilitatea fidelitatii
in cuplu. El merge pe ideea ca “daca toata lumea o face, de ce sa fiu eu
mai prost?”
Pentru toți cei care gândesc că celălalt este ”de vină” pentru ceea ce se
întâmplă în relație.Pentru toți terapeuții care au tendința să pacteze cu unul
sau altul din partenerii de cuplu. Responsabilitatea unei relații este împărțită
”frățește” de cei doi parteneri. Raționamentul este următorul:

 Fiecare este total responsabil de ceea ce transmite și primește într-o

relație, adică fiecare partener are întreaga capacitate de-a decide ce să
pună în comunul relației (în ”jumătatea” sa de relație) și cum să
interpreteze ceea ce i-a comunicat partenerul.
 Într-o relație sunt două persoane, fiecare 100% responsabilă de capătul
ei de relație.
 În concluzie, responsabilitatea calității relației rezultă dintr-un calcul
matematic simplu: 1/2=50%. Fiecare dintre noi poate contribui, poate
controla, poate decide calitatea fiecărei relației de cuplu într-un procent
de 50%. Restul, depinde de partener.
Din aceste 2 idei despre responsabilitatea din relații putem înțelege
următoarele aspecte:– când comunicăm e important să ne spunem
gândurile, sentimentele, trăirile, dorințele, nevoile, motivațiile, convingerile
proprii; ce punem în relație este al nostru și responsabilitatea este totală
pentru aceasta– maniera de-a comunica benefică pentru o relație
sănătoasă și hrănitoare exclude mesajele amenințare, directive, culpabilizante
sau depreciative– când comunicăm, responsabilitatea pentru felul în care
ne poziționăm față de ceea ce ne-a transmis partenerul este în totalitate a
noastră: putem să primim totul nediscriminativ, fie că este vorba de noi, fie de
celălalt sau putem să selectăm mesajele care au legătură cu noi de mesajele
care nu ne privesc pe noi. De exemplu, un partener poate spune: ”M-ai făcut să
mă simt ridicol!”. Putem să preluăm informația ca atare și să ne simțim
vinovați sau putem să acceptăm că faptele sunt ale noastre și avem
responsabilitatea pentru ele, dar sentimentele, în cazul acesta, aparțin
celuilalt. E posibil să fi vrut să-l facem să se simtă ridicol și atunci e important
să conștientizăm că atacul asupra partenerului este un atac la adresa relației și
vor exista consecințe, în planul satisfacției resimțite în interacțiunea cu celălalt
sau, cel mai probabil, nu am vrut să ne rănim partenerul și felul în care se simte
ține de interpretarea situației. Cum poate fi rescris mesajul anterior, într-o
manieră mai constructivă? Simplu: ”M-am simțit ridicol când tu te-ai
comportat … . ”Din ideile despre responsabilitate putem înțelege și că ceea ce
se întâmplă cu fiecare partener de cuplu nu depinde deloc de interacțiunea cu
celălalt? Straniu, nu?! De fapt lucrurile sunt un pic mai nuanțate: eu, în orice
relație de cuplu, sunt responsabil pentru ceea ce gândesc, simt sau pentru felul
cum acționez, indiferent de ceea ce spune sau face partenerul, dar, relația pe
care o constitui cu celălalt depinde doar 50% de participarea personală, iar
restul, de acesta. Să luăm un exemplu, prezent în unele relații: jignirile. El îi
spune ei: ”Toanto!”. Ea se simți, cel mai probabil, supărată sau tristă sau
furioasă. Cine e responsabil? Ea sau el? Ea, pentru trăirile ei. El, pentru
exprimarea lui urâtă. Dar nu derivă trăirile și acțiunile ei din exprimarea lui
urâtă? Teoria responsabilității relaționale spune că nu. Pentru că între calitatea
stimulului și calitatea reacției se interpune întreg sistemul ei psihic, e o
interacțiune mediată de ceva ce îi aparține în totalitate. Din acest motiv
spunem că responsabilitatea pentru ce facem cu ceea ce primim este
personală. Și dacă celălalt a decis să mă jignească, a pus o piatră de temelie la
deteriorarea relației și este responsabil pentru asta, dar nu și pentru felul în
care mă simt.