Universitatea de Medicină și Farmacie Targu-Mureș

DISCIPLINA CHIRURGIE 3

PATOLOGIE
CHIRURGICALĂ
Curs pentru studenții din anul IV de la Facultatea
de Medicină Generală
Limba Română

Titulari curs:
Conf. Dr. Coroș Marius
Sef lucr. Dr. Georgescu Rareș
 Autori

Dr. Coroș Marius - conferentiar

Dr. Georgescu Rares – sef de lucrari
Dr. Ancuta Rosca – sef de lucrari
Dr. Hintea Alexandru – asistent universitar
Dr. Dr. Cozma Dan – asistent universitar
Dr. Craciun Calin – asistent universitar
Dr. Dobre Adrian – asistent universitar
Dr. Sorlea Sorin – asistent universitar
Dr. Pascarenco Ghenadie – asistent universitar
Despre cursul de patologie chirurgicala
Notele autorului
Cursul patologie chirurgicală este destinat în special studenților din
anul al patrulea de medicină generală, dar informațiile conținute în
pot fi de asemenea utile şi pentru rezidenți și medicii tineri care
doresc să îşi reîmprospăteze cunoștințele teoretice cu privire la
bolile chirurgicale.
Principalele obiective ale cursului sunt:
1. de a oferi informaţii fundamentale despre specialitatea de chirurgie
generală și patologie chirurgicală,
2. de a face studenţii să înțeleagă bazele fiziopatologice ale bolilor cu
potențial chirurgical,
3. de a furniza informațiile necesare pentru diagnosticarea boli care
necesită tratament chirurgical și,
4. de a face studenţii să înțeleagă principalele metode de tratament
chirurgical și bazele lor fiziologice.
Cursul acoperă întreaga tematică necesară studenților, fiind bazat
pe un curricula academică.
Având în vedere cantitatea mare de informații, am încercat să editez
cursul într-o formă mai uşor de "digerat", cu multe imagini și desene,
care sunt mai sugestive decât mii de cuvinte.
Fără a avea pretenția de originalitate a datelor, am încercat ca
informațiile conținute în curs, referitoare la diagnostic şi metode de
tratament, să fie la curent cu ultimele date din literatura de
specialitate. Sursele de inspirație au fost foarte variate, bazate în
principal pe date găsite liber pe Internet. Deci, cursul este o
compilație de date din mai multe surse (cărțile sunt scrise din cărți),
dar de asemenea, este bazat pe experiența personală chirurgicală.
Majoritatea pozelor sunt din cazuistica Clinicii Chirurgie 1 de la
Spitalul Clinic Judeţean Mureş, dar unele au fost luate şi de pe
Internet.
Deoarece am constatat importante lacune în cunoștințele de
anatomie ale studenţilor, în general fiecare subiect de patologie
chirurgicală pe regiuni, începe cu o scurtă incursiune în anatomia
regiunii respective. Chirurgia fără anatomie este de neconceput !
Fiecare procedură chirurgicală se bazează pe cunoștințe solide de
anatomie. Am subliniat aspectele de anatomie chirurgicală, care
diferă oarecum de anatomia descriptivă convențională, făcând
referire în special la aspectele practice.
Cursul cuprinde informațiile de bază necesare studenților pe care îi
încurajez să citească şi din alte surse, mai ales din bibliografia
necesară pentru excamenele de licență și rezidențiat.
Multe dintre aceste informații vor fi detaliate în timpul stagiului atunci
când studenții vor face prezentări de cazuri chirurgicale.
Voi fi recunoscător studenţilor mei dacă îmi vor da un feedback,
semnalând eventualele erori sau inadvertențe din curs, și de
asemenea sunt deschis la orice propuneri de îmbunătățire a
acestuia.
Conf. Dr. Marius Coros
Mail: mcoros@gmail.com
 PATOLOGIA CHIRURGICALĂ
La fel cum alţi profesori spun despre specialitatea lor că este cea
mai importantă, la fel voi spune şi eu că chirurgia este probabil cea
mai importantă specialitate medicală cu importanţă deosebită în
salvarea multor vieți și vindecarea multor boli.
Chirurgia generală este o specialitate medicală foarte vastă și
specialiștii în acest domeniu trebuie să acumuleze mai multe
competențe pentru a trata o varietate enormă de boli.
Pentru un tratament mai eficient, din această specialitate s-au
desprins o serie de sub-specialități chirurgicale concentrate pe
anumite zone, care se ocupă de un grup bine definit de boli
aparținând diferitelor sisteme sau organe.
Aproape toate organele, sisteme sau țesuturile, au o patologie care
necesită soluții chirurgicale ca singura metodă sau în combinație cu
alte metode.
IMPORTANȚA CHIRURGIEI
TRASATURI
Creier,
Creier, SNC, SNP – neurochirurgie
Ochi – oftalmologie
COMUNE
Fata – chirurgie estetica Metoda invaziva
Nas,
Nas, urechi,
urechi, gat – ORL C Risc vital
Titroida – chirurgie endocrina
San – chirurgie H Risc anestezic
Torace,
Torace, plaman – chirurgie toracica
Aparat digestiv – chirurgie digestiva
I Risc septic
Rinichi,
Rinichi, vezica,
vezica, prostata – urologie R Risc de contaminare
Uter,
Uter, anexe – ginecologie
U Efecte ireversibile
R Rezultate imediate
Oase,
Oase, articulatii – ortopedie G Spectaculoasa
Tegument – chirurgie dermatologica Stressanta
Chirurgie plastica si reparatorie I
Risc juridic
Traumatisme – chirurgie de urgenta
E
Chirurgie oncologica Costisotoare
Chirurgie vasculara
Cunoştinţele de bază de chirurgie generală sunt absolut necesare
oricărui medic sau o asistentă medicală indiferent de specialitatea
lor. Cele mai multe astfel de cunoştinţe şi aptitudini sunt dobândite
de studenți în anul 3 de facultate în cadrul orelor de semiologie și
practică chirurgicală. Începând cu regulile de asepsie și antisepsie,
orice medic ar trebui să cunoască metodele de bază de salvare a
vieţii şi susținere a funcţiilor vitale, care sunt învățate pentru prima
dată, în orele de chirurgie. Manevre ca injecțiile, hemostaza,
eliberarea căilor aeriene, resuscitare cardiopulmonară,
toracocenteza, ar trebui să fie cunoscute de către orice medic.
Acestea sunt doar câteva aspecte care fac din chirurgie cea mai
importantă specialitate medicală. Imaginaţi-vă doar cât de mulţi
pacienţii tineri ar muri din cauza apendicitei acute, în absența
tratamentului chirurgical!
 Trăsături comune ale chirurgiei
generale
1. Chirurgia este o metodă invazivă - caracteristica principală este
invazivitatea, care implică adesea incizii la nivelul pielii și/sau
mucoaselor, eliminarea totală sau parțială de țesuturi, organe sau
procese patologice sau implantarea de diferite tipuri de dispozitive
sau proteze. Acesta este principalul motiv pentru care mulţi pacienţi
se tem să solicite asistență medicală amânând consultul medical
cât mai mult posibil, situație care conduce la prezentarea tardivă în
stadii avansate ale bolii. Pacienţii se tem de durere, cicatrici,
mutilare. În prezent intervenţiile chirurgicale au devenit mai puțin
invazive, mai puțin mutilante cu condiția depistării precoce a bolii.
Procedurile invazive minime (ex. laparoscopia, chirurgia
endoscopică) sunt urmate de o vindecare foarte rapidă cu
complicații postoperatorii mai puține.
2. Chirurgia este grevată de riscul vital - chirurgia este o soluție
extremă de tratament, fiind aplicată în anumite cazuri, atunci când
alte metode nu reușesc. Chirurgia reprezintă un traumatism pentru
corpul uman și organismul reacționează la această agresiune în
moduri diferite pentru menținerea homeostaziei. Riscul vital
reprezentat de rata mortalităţii şi morbidităţii postoperatorii depinde
semnificativ de starea de sănătate preoperatorie a pacientului. La
pacienţii tineri, fără alte comorbidități, acest risc este foarte scăzut
(aproximativ 0% -1%), dar, din păcate, la vârstnici riscul este mai
mare în funcție de bolile asociate (cardiovasculare, pulmonare,
diabet, etc.).
Pentru a reduce acest risc pacienţii trebuie evaluaţi cu atenție
înainte de operație și bolile asociate trebuie să fie tratate în mod
adecvat. Risc vital depinde în mare măsură de starea generală
pacientului, dar, de asemenea, nu trebuie neglijate posibilele
complicaţii chirurgicale.
Chirurgia este aplicată doar în acele cazuri în care nu există alte
soluții și pacientul ar muri în absența tratamentului chirurgical.
Acesta este motivul pentru care atât pacientul, rudele acestuia, cât
şi chirurgul ar trebui să își asume acest risc vital
 Nu promiteţi și nu daţi speranţe deşarte pacientului sau rudelor
sale. Nu insuflaţi sentimentul că operația nu are nici un risc.
Pacientul trebuie să fie informat în mod corect cu privire la toate
riscurile.
3. Riscul anestezic - tratamentul chirurgical se face sub anestezie,
care poate fi anestezie locală, regională, spinală sau generală.
Anestezia are riscurile sale proprii, care sunt cumulate cu cele ale
procedurii chirurgicale. Tipul de anestezie aplicat depinde de
anestezist având în vedere statusul biologic al pacientului, dar
intervențiile chirurgicale minime se efectuează sub anestezie
locală efectuată de către chirurg. Chiar și anestezia locală este
grevată de riscul vital având în vedere posibila reacție anafilactică
la soluția anestezică. Pacienţii trebuie să fie testaţi cu atenție
pentru reacții alergie înainte de aplicarea anesteziei. În ciuda
tuturor măsurile de precauție există totuşi cazuri de moarte subită
în timpul manevrelor de anestezie.
4. Riscul septic - Chirurgia înseamnă incizii, inciziile înseamnă soluții
de continuitate la nivelul pielii și mucoaselor care reprezintă porți de
intrare pentru germeni, cu consecința unor posibile infecţii locale
sau/si generale. Acesta este motivul pentru care chirurgii în special
și tot personalul care lucrează în chirurgie trebuie să respecte toate
regulile de asepsie. Există operații cu un risc mai mare de infecție
cum ar fi cele efectuate pe tractul digestiv, care este bogat populat
de germeni în special anaerobi. Dezvoltarea noilor generații de
antibiotice este de un real folos, dar acestea trebuie să fie utilizate
cu discernământ pentru a nu selecta tulpini rezistente. Supuraţiile
duc la o spitalizare prelungită cu creșterea costurilor iar local produc
cicatrici vicioase și eventrații.
5. Riscul de contaminare - acest risc pune în pericol atât pacienți cât
și chirurgul. Echipa chirurgicală are riscul de a se contamina prin
diferite mecanisme (plăgi accidentale, stropi în ochi), cu produse
biologice ale pacientului, care pot conține germenii patologici, cum
ar fi HIV, virusuri hepatice, bacterii, TBC, Echinococcus, şi alte
microorganisme. Pe de altă parte, pacienţii au, de asemenea, riscul
de a fi contaminaţi cu germeni de la echipa chirurgicală sau mai
frecvent de la alți pacienți în așa-numitele infecții nosocomiale.
6. Chirurgia produce efecte ireversibile asupra anatomiei şi
fiziologie corpului. Deoarece fiecare organ are rolul său bine definit
în organism, îndepărtarea totală sau parţială a organelor sau
ţesuturilor nu este dorită de către chirurg. Nu sunt rare cazurile
când organele considerate normale sunt totuși îndepărtate doar
pentru a preveni dezvoltarea unor boli grave (mastectomie
bilaterală de exemplu la pacientele cu BRCA pozitiv, sau
ovarectomia în tratamentul cancerului de sân avansat). Cele mai
multe dintre modificările produse de chirurgie nu afectează
calitatea vieții pacientului (colecistectomie, apendicectomie, etc.)
sau funcția organelor îndepărtate poate fi compensată de
medicamente (ex. medicamente care conțin hormoni tiroidieni după
tiroidectomie totală).
Unele modificări anatomice sunt produse în mod intenționat pentru
a îmbunătăți starea pacientului (de exemplu, gastric sleeve sau
gastric by-pass pentru obezitatea morbidă).
Chirurgia poate produce modificări în statusul psihologic al
pacientului și din fericire, în cele mai multe cazuri, schimbările sunt
în bine.
 Unele schimbări ireversibile sunt foarte evidente în special în
chirurgia plastică şi influențează profund psihicul pacientului.
Atunci când schimbările sunt făcute în special la cererea
pacientului în scopuri estetice toate măsurile de precauție
trebuiesc luate și toate complicații posibilele trebuiesc a fi explicate
pacientului înainte de operație. Alte modificări permanente pot
afecta negativ psihicul pacientului și calitatea vieții (mastectomie
totală de exemplu, amputarea membrelor, a rectului, etc.), dar
acestea sunt efectuate doar în cazuri absolut necesare.
7. Chirurgia produce rezultate imediate - Spre deosebire de alte
specialităţi, chirurgia produce rezultate imediate fiind foarte
eficientă în salvarea vieţii și vindecare.
8. Chirurgia este spectaculoasă și reprezintă o sursă de inspirație pentru
multe imagini sau filme. Aproape fiecare film artistic cu privire la
activitatea medicală se bazează pe chirurgie și, în cazuri foarte rare pe
alte specialităţi nespectaculoase.
9. Chirurgia este stresantă - Chirurgia presupune în multe cazuri
operaţii de urgență iar urgența este stresantă.
Chirurgia nu este pentru oricine ! Chirurgia este o specialitate
pentru acei medici care sunt mental echilibraţi și stabili, cu o stare
bună de sănătate care le permite să reziste perioade lungi de timp
în picioare, este pentru cei capabili să lucreze în echipă, pentru cei
care își pot permite să lipsească mai mult timp de acasă și din
familie, pentru cei apţi să îndeplinească îndatoririle la orice oră din
zi sau noapte, pentru cei cărora le place provocarea, pentru cei
care nu le place monotonia, pentru cei care doresc să se
perfecţioneze în mod constant și pentru cei care sunt deschişi la
nou şi la zi cu cunoștințe medicale și procedurile chirurgicale.
Dacă sunt îndeplinite toate aceste condiții, atunci chirurgia nu este
stresantă pentru chirurg.
 Ceal mai stresantă este luarea deciziilor - chirurgul trebuie să
aleagă momentul potrivit și atitudinea corectă pentru a salva
pacientul. Pentru rezultate optime sunt necesare cunoștințe vaste
dar dublate și de experienţă. În chirurgie este recomandat de a se
învăța din greșelile altora decât din cele proprii.
Nu întotdeauna chirurgul îşi poate ghida acţiunile sale pe baza unor
protocoale. Există multe cazuri în care sunt necesare improvizații,
ceea ce fac din chirurgie o artă.
În chirurgie, de la extaz la agonie este doar un pas. Chiar dacă
operația a decurs perfect, pot apărea complicații neașteptate.
Stresul nu se încheie odată cu operaţia, el devine și mai intens în
perioada postoperatorie, dar stresul este contrabalansat de
satisfacţia salvării vieții.
10. Chirurgia presupune munca în echipă - pentru a obţine cele mai
bune rezultate sunt necesare echipe bine antrenate. În funcție de
tipul de operație, echipa este formată din doi sau trei chirurgi, o
asistentă instrumentară, anestezist și personal auxiliar (în total
aproximativ 7-8 persoane într-o sală de operații). Fiecare membru al
echipei trebuie să îşi cunoască şi îndeplinească foarte bine
atribuțiile.
11. Riscul judiciar - Chirurgia este una dintre specialitățile cu cel mai
mare risc în acest sens, pentru că este o metodă invazivă grevată
de riscuri, inclusiv cel vital și pentru că produce efecte ireversibile
pacienţilor. Chirurgii se confruntă din ce în ce mai mult cu acuzaţii
de malpraxis din partea pacienţilor, unele justificate dar foarte
multe nefondate.
Asigurarea de malpraxis în România, din păcate, nu se acoperă
despăgubiri pentru daune morale.
Cel mai adesea, pacienţii da în judecată medicii pentru
neplăcerile cauzate de intervenţiile chirurgicale din cauza lipsei de
comunicare între medic și pacient. Chirurgii trebuie să ia toate
măsurile de precauție pentru a preveni astfel de situații. Trebuie
alocat suficient timp pentru discuții cu pacientul și rudele acestuia,
să se explice în detaliu beneficiile de intervenţiei chirurgicale, dar,
de asemenea, limitele și posibile complicaţii.
 Pacienţii trebuie să semneze consimțământul informat înainte de
intervenția chirurgicală, deși acest document nu este o garanție
legală care medicul nu va fi dat în judecată.
O altă măsură de precauție foarte importantă este faptul că dosarul
medical al pacientului ar trebui să fie foarte bine documentat, chiar
cu filme sau fotografii intraoperatorii. Chirurgii trebuie să fie tot mai
conștienți de importanța documentelor medicale ale pacientului.
Acestea sunt cele mai importante documente juridice care pot ajuta
medicul în conflictul cu pacientul.
12. Chirurgia este o specialitate costisitoare - pentru a efectua
operații de înaltă performanță, minim invazive, cu daune minime
pentru pacient, sunt necesare instrumente și dispozitive speciale şi
foarte costisitoare. În plus, consumul de materiale sanitare este
mare, deoarece toate aceste materiale sunt de unică folosință.
Există cazuri de chirurgie minim invazivă în care pacientul este
externat în aceeași zi sau a doua zi după intervenţia chirurgicală, cu
costuri reduse, dar există şi cazuri grave care necesită spitalizare
prelungită, cu costuri foarte mari.
 PATOLOGIA CHIRURGICALĂ
Aspecte deosebite
PACIENTUL este cel mai important pentru noi ! – nu BOALA
Nu există numai BOALĂ ! Exista BOLNAV !!! NU UIATI DE BOLNAV !!! –
nu operăm de dragul operației sau a științei ! Operăm ca să vindecăm
BOLNAVUL . Nu operăm BOALA !
Nu exista BOALA CHIRURGICALA !
Tratamentul poate fi CHIRURGICAL dar de obicei este COMPLEX –
Acolo unde tratamentul predilect este chirurgical vorbim de
PATOLOGIE CHIRURGICALA
Marea majoritate a bolnavilor suferă de mai multe boli
Fiecare bolnav este diferit și tratamentul trebuie adaptat BOLNAVULUI
Principiul de bază:
PRIMUM NON NOCERE !!!
 BOLI
Indiferent de organul afectat Etape:
patologia este reprezentată – Diagnosticul
de: 1. Anamneza
1. Malformatii 2. Examen local
2. Traumatisme 3. Examane paraclinice
3. Infecții – inflamații si de laborator
4. Afefcțiuni degenerative – Pregatirea preoperatorie
5. Tumori – Tratamentul chirurgical
1. Benigne – Ingrijiri postoperatorii
2. Maligne – Evaluare tardiva a
rezultatelor
 Bibliografie
Angelescu N. – Tratat de patologie chirurgicala, Ed. Med., Vol. I-II,
Bucuresti, 2001
Schwartz- Principiile chirurgiei- Editia I in limba romană.
Bancu E.V. – Patologie chirurgicala, Ed. Did. Si Ped., Bucuresti, 1979
Copotoiu C. - Urgenţe majore în chirurgie- curs litografiat UMF Tg.-Mureş
Proca E. – Tratat de patologie chirurgicala, vol VI – Ed. Medicala,
Bucuresti, 1989
Acalovschi I. – Manopere si tehnici in terapa intensiva, Ed. Dacia Cluj-
Napoca , 1989
Angelescu N. – Tehnici elementare de chirurgie. Ed. Med. Buc., 1985
Proca E. – Tratat de patologie chirurgicala, vol I – Semiologie si
propedeutica chirurgicala (conducator E.V. Bancu), Ed. Medicala,
Bucuresti, 1989
Rădulescu P. – Elemente de patologie si terapeutica chirurgicala, Ed Did.
Ped. Buc. 1980
 Jurământul lui Hipocrate
“Orice aş vedea şi aş auzi în timp ce îmi fac meseria sau chiar
în afară de aceasta, nu voi vorbi despre ceea ce nu-i nici o
nevoie să fie destăinuit, socotind că, în asemenea împrejurări,
păstrarea tainei este o datorie.
Pe învăţătorul meu într-ale medicinii îl voi socoti deopotrivă cu
cei care m-au adus pe lume, voi împărţi cu el averea mea şi, la
nevoie, îi voi îndestula trebuinţele, pe copiii săi îi voi privi ca pe
fraţii mei şi, dacă vor dori să devină medici, îi voi învăţa fără
plată şi fără să le cer vreun legământ.”
 REGULAMENT
DIDACTIC ŞI DE ACTIVITATE
PROFESIONALĂ A
STUDENŢILOR
Art. 45.
(1) La începutul fiecărui an universitar, disciplinele au
obligaţia de a afişa bibliografia, tematica şi modul de
desfăşurare al examenului teoretic şi de a face precizări
privind modul de desfăşurare şi conţinutul examenului
practic, precum şi alte condiţii care pot contribui la
acordarea notei finale (tematica şi bibliografia
recomandată, modul de desfăşurare a examenului, teste
de verificare pe parcurs, activitatea de stagiu, referate
etc.).
Art. 37. (3) Frecvenţa la cursurile şi activităţile practice
ale disciplinei este obligatorie. Absenţele de la curs nu
se recuperează decât în cadrul aceleiaşi săptămâni, cu
altă serie, dacă este posibil. Nu se percep taxe pentru
recuperarea absenţelor efectuate la curs. Absenţele
nemotivate de la orele de curs într-un cuantum mai mare
de 20% atrag după sine neadmiterea studentului la
examen/verificare/colocviu în sesiunea semestrului
respectiv.
Art. 38. Prezentarea la examen este condiţionată de
participarea la toate stagiile/lucrările practice/seminariile
sau recuperarea integrală a eventualelor absenţe la
acestea. Studenţii care absentează de la lucrări
practice/stagii clinice/seminarii peste numărul maxim de
absenţe admis (stabilit de fiecare disciplină în parte, dar
nu mai mult de 20%) sau care nu obţin calificativul minim
necesar la una sau mai multe lucrări de
verificare/seminarii, se pot prezenta la examen numai
după refacerea/promovarea acestora, după un program
stabilit de fiecare disciplină şi după achitarea unei taxe
stabilite de Senatul Universitar.
Art. 39.
(1) Motivarea absenţelor înregistrate la discipline se face
de către conducerea facultăţii, pe baza actelor
justificative şi a cererii individuale înregistrată la
secretariat. Se pot motiva absenţele determinate de
următoarele împrejurări:
1. cazuri de boală dovedite cu adeverinţe medicale tip;
cererea va fi luată în considerare numai în cazul în
care este depusă în termen de cel mult două
săptămâni de la reluarea activităţii;
2. motive bine întemeiate, care vor fi aduse la cunoştinţa
decanatului în prima zi de reluare a activităţii, pe bază
de cerere scrisă;
3. activităţi efectuate în folosul Universităţii conform unei
programări anterioare;
4. învoire prealabilă dată de decanat, în cazuri
excepţionale.
Art. 48.
(7) Studenţii au obligaţia de a se prezenta la examen la
data, ora şi locul stabilite conform programării.
Art. 54.
(1) Reexaminările pentru mărirea notei se efectuează cu
aprobarea decanului, cu plata unei taxe, la cel mult 2
examene pe an. Nota obţinută la reexaminare este
definitivă şi se trece în catalog, intrând în calculul mediei.
(2) Reexaminarea pentru mărirea notei se aprobă doar
pentru studenţii integralişti şi nu poate fi repetată.
Art. 55.
Procedura de reexaminare pentru mărire de notă impune
repetarea în totalitate a examenului, atât proba teoretică
scrisă cât și cea practică, nota iniţială fiind anulată.
 REGULAMENT
DIDACTIC ŞI DE ACTIVITATE PROFESIONALĂ A
STUDENŢILOR

Art. 50. Absenţele de la activitatea didactică, în

cazuri întemeiate, pot fi motivate de către conducerea
facultăţii pe baza cererii individuale înregistrată la
secretariat, în primele 2 săptămâni de la reluarea
activităţii, şi a actelor justificative. Absenţele sunt
motivate pentru cazuri medicale, participare cu
comunicări la reuniuni ştiinţifice, participarea la
manifestări sportive ale sportivilor de performanţă,
precum şi alte situaţii, conform reglementărilor legale.
Pentru cazurile medicale sunt valabile numai
certificatele tip, eliberate sau vizate de către dispensarul
studenţesc
 REGULAMENT
DIDACTIC ŞI DE ACTIVITATE PROFESIONALĂ A
STUDENŢILOR

Art. 64. Studenţii care nu au promovat

examenele în sesiunile ordinare şi sesiunea
de restanţe din luna Septembrie, beneficiază,
la cerere, de reexaminări şi re-reexaminări, cu
plata taxei stabilită de Senat.
Art. 65. Reexaminările pentru mărirea notei
se fac cu aprobarea decanului, cu plata unei
taxe, la cel mult 2 examene pe an. Nota
obţinută la reexaminare este definitivă şi se
trece în registrul matricol. Nota obţinută intră
în calculul mediei pentru obţinerea drepturilor
sociale ale studenţilor.
 REGULAMENT
DIDACTIC ŞI DE ACTIVITATE PROFESIONALĂ A
STUDENŢILOR

Art. 66. Reexaminarea pentru mărirea

notei se aprobă studenţilor care au
promovat toate examenele anului
respectiv în sesiunile ordinare, fiind
integralist. Reexaminarea pentru mărirea
notei nu poate fi repetată. Dacă noul
calificativ obţinut este mai mic decât
precedentul, studentul poate opta pentru
menţinerea calificativului mai mare.
 REGULAMENT DE ACTIVITATE DIDACTICA
AL DISCIPLINEI
CHIRURUGIE 3

www.chirurgiemures.ro
Reg_did_chir3.pdf

Studentii care absentează nemotivat la mai mult de

20% (5 cursuri) din orele de curs
nu vor fi admisi la examenul teoretic decât după
recuperarea cursurilor, dar pot participa la
examenul practic, dacă întrunesc conditiile.
2.7. Modalitatea de evaluare a cunoştinţelor se
realizează sub forma susţinerii de către studenţi a unui
examen tip test-grilă ce cuprinde 200 de întrebări pentru
studenţii de an IV M.G. şi de 100 întrebări pentru
studenţii de la celelalte specializări, din întreaga
tematică, test ce va fi susţinut pe calculator la Centrul de
Informatică a UMF, la data şi ora stabilită de comun
acord cu studenţii, în cadrul perioadei sesiunii de
examinări. Detaliile derulării examenului vor fi oferite la
faţa locului la începutul examenului. Corectarea se va
face automat conform modalităţii de corectare tip licenţă.
În urma corectării studentul va afla la sfârşitul testului
numărul de puncte realizat. Nota va fi stabilită de către
titularul de curs.
Ca principiu de bază, studentul cu punctajul cel mai
mare va avea nota 10, nota celorlalţi fiind calculată după
regula de trei simplă. Nota poate reflecta de asemeni
alte aspecte legate de activitatea didactică/ştiinţifică a
studentului (publicări şi prezentări de lucrări ştiinţifice,
participarea la activitatea de cercetare) dar nu mai mult
de 1 punct. Nota obţinută la test va reprezenta 2/3 din
nota finală (1/3 fiind reprezentată de nota obţinută la
examenul practic de prezentare de caz clinic). Catalogul
cu note va fi publicat pe pagina web a Clinicii Chirurgie 1
S.C.J.M. în secţiunea „Activitate Didactică” la adresa:
http://chirurgiemures.ro/activitate-didactica.html
3.2.2. Testarea cunoştinţelor practice.
A. Pentru studenţii de an IV MG se va face sub forma
prezentărilor de caz. Schema şi regulile prezentări de
caz chirurgical sunt exersate zilnic de către studenţi pe
durata stagiului, şi totodată ele sunt afişate pe saitul
disciplinei.
(http://chirurgiemures.ro/pdf/schema_prezentare_caz.pd)
Durata examenului este de 60 minute: 20 minute la caz,
20 minute gândire şi 20 minute expunere. Examinatorul
este cadrul didactic care a participat la activitatea de
externat şi/sau şeful disciplinei. Nota obţinută va
reprezenta 1/3 din nota finală. Modalitatea de punctare
este prezentată în “schema prezentării cazului
chirurgical” afişată pe sait.