1

AFECTIUNI REUMATISMALE ALE

COLOANEI VERTEBRALE

Afectiuni reumatismale degenerative ale coloanei cervicale

Aceste boli sunt echivalent la nivelul axial al bolilor degenerative articulare
periferice.Daca la nivelul acestor articulatii este afectat cartilajul hilian,al
coloanei,aceste boli sunt rezultatul starii de uzura ce apare in urma
suprasolicitarilor prin incarcare mecanica.
Dorsartorza
Este mai frecvent la adulti si la varstnici.
Dorsalgia cronica,datorata unei disacartroze mai frecventa in zona mijlocie a
coloanei vertebrale dorsale mai ales in cadrul unei spondiloze deformate,in zona
inferioara,sau printr-o artroza a articulatiilor costotransversale si costovertebrale
(mai ales in partea inferioara a coloanei dorsale).
Dorsalgo sau dorsalgia acuta rigidizanta.Prezinta o oarecare similitudine cu
lumbago.Se datoreste unei protuzii si hernia discale toracale.
Artroza articulatiilor interapofizare posterioare.Afectiunea se coporta patologic
ca si afectiunile periferice,cu deosebire ca,aceasta artroza este rareori mecanica.
Localizarile sunt la nivelul D10-L2 la lombar inferior L3-S1.Caracteristicile
pentru acesta afectiune este manifestarea simptomatica la distanta,distal fata de
sediul leziunii.Cand apar fenomenele de compresiune se produce o
simtomatologie caracteristica fiecareai zone.
Hernia de disc lombara cu afectarea radiculara nevralgica
sciatica(lombosciatica).
Nevralgia sciatica este o algie radiculara care traduce suferinta unei radacini
a nervului sciatic.Ea rezulta,in majoritatea cazurilor dintr-un conflict
discoradicular,consecutive unei hernia intrarahidiene la nivelul discurilor
intervertebrale L4-L5sau L5-S1.
Sindromul de sciatica poate aparea ca un sindrom al unei afectiuni de alta
natura-sciatica simptomatica sau secundara-sau poate aparea ca o sciatica
primara,idiopatica-prin hernie de disc.

1
 2

Sciatica primara:
a.Reumatica-foarte rar intalnita,aparanddatorita prexentei unor nodului reumatici
in tesutul conjuctiv perineural.
b.Prin hernie de disc: sciatica medulara,sciatica radiculara si sciatica
tronculara.Anatomopatologoic,cauza sciaticii prin hernie de disc este fie o
afectare degenerative a discului,fie o hernie a lui.Dupa varsta de 30 ani apar
primele modificari de degenerascenta a discului.La nivelul inelului fibrios are
loc o scadere a elasticitatii fibrelor circulare si radiare,iar la nivelului nucleului
pulpos scade capacitatea lui hidrofila ceea ce da posibilitatea producerii
leziunilor traumatice cu ruperea partiala sau totala a inelului fibros ceea ce va
determina ptotruzia discului,fie pe limia mediana,fie pe linia lateral,situatie in
care produce compresiunea radacinii nervoase pe plansetul posterior osos al
gaurii de confugare.

Obiectivele kinetice in afectiunile degenerative ale

coloanei vertebrale cervico-dorso-lombare
1.relaxarea musculara paravertebrale:
2.combaterae durerii;
3.asuplizarea articulara si combatrea curburilor nefiziologice,a deviatilor
coloanei vertebrale si a miscarilor dezaxate;
4.btinerae stabilitatii coloanei vertebrale in sciatica si dinamica,in conditii de
descarcare si in incarcare treptata a ei;
5.tonizarea musculaturii abdominale doarece laxitatea acesteia lasa abdomenul
inferior sa cada inainte provocand astfel accentuarea curburii lombare cu
pericolul instalarii unor suferinta discogene lombare;
6. tonizarea muschilor gambei (triceps sural si perionieri care sun afectati in
sindroamel sciatice).

Tehnici si metode indicate

Cea mai utilizata metoda este metoda Wiliams care se aplica fiecarrui
pacient in mod creativ in urma unor evaluari clinice si functionale. Aceasta
metoda se poate aplica si in condiitii de hidrokinetoterapie.Sunt indicate unele
stiluri de inot terapeutic (crawl pe spate).
Ca principii ale tratamentului kinetic se recomanda respiratia la programul
Williams(flexia pe expir revenirea din flexie pe inspir); nondularea: incarcarea
treptata a coloanei vertebrale cu trecerea succesiva de la o etape la alta a
programului Williams si a metodei Klapp (se aplica principiului accesibilitatii).
Este deosebit de important participarea active a pacientului si insusirea
exercitilor de catre pacient in ordinea propusa de kinetoterapeut.
 

2
 3

Reumatisme degenerative
Pot aparea dupa decada a 4 avietii si sunt consencinta uzurii carilajelor
articulare sau a discurilor intervertebrali, cauzate de alterari biochimice
consecutive nerespectarii fiziologoce si mecanicii normale a aparatului
locomotar.
Artroza si spondiloza.
Prin artroza intelegem forma de reumatism degenerativ care se localizeaza la
nivelul articulatiilor membrelo si cele superioare rinferioare.
Spondiloza este forma de reumatism degenerativ produsa de uzura discurilor
intervertebrale, insotita de reactii de reparare (osteofite,ciocuri de papagal) la
nivelul corpilor vertebrali.Alterarile biochimice ale cartilajelor articulare si dis
curilor intervertebrale nu se datoresc exclusiv imbatranirii tesuturilor.In marea
majoritatea cazurilor apar in urma tulburarile in mecanica articulatiilor
declansate de obezitate,scaderea tonusului muscular scheletic sau a pozitiilor
vicioase in timpul muncii.
Artroza si spondolita reprezinta stadii diferite de uzura ale aparatului locomotor
dupa intretinerea indelungata a functionalitatii normale ale articulatiilor,Aparitia
acestor forme de reumatism degenerativ se face insidios si reprezinta
acumularea maxima a erorilor de functionare articulare care se repercuteaza
asupra cartilajilor si discurilor articulare care isi pierd elasticitatea si devin
friabile.
Spondiloza cervicala
Spondiloza cervicala este forma de reumatism degenerativ vertebral cu
localizarea vertebrala cervicala care apare in urma uzurii discurilor sau
articulatiilor intervertebrale.Instaurarea si progresia acestei forme de reumatism
degenerativ vertebral se face insidois si este consecinta ppozitiilor vicioase ale
coloanei cervicale,care, persistand timp indelungat, duc la suprasolicitarea
musculaturii cervicale si la uzura progresiva a discurilor intervertebrale.

In general,persoanele in varsta suntt supusi mai frecvent la reumatismele

degenertive in cauza cresterii in greutate, a acceaptarii sedentarismului,a
intreruperii activitatilor si a diminuarii considerabile a activitatilor aparatului
locomotor.Se produc tulburari in nutritia articulara modificari biochimice la
nivelul cartilajelor articulare,scade tonusul muscular si apar atrofiile musculare.
Tratamentul pentru spondiloza cervicala
In faza acuta de spondiloza cervicala se recomanda tratamentul
medicamentos(recomandat de medicul care a stabilit diagnosticul)si tratamentul
prin fizioterapie(electroterapie si ultasunete) asociat cu masaj terapeutic.
Sedintele prin fizioterapie trebuie facute la fiecare 6 luni(in cazurile mai grave
se fac mai des la recomandarea medicului specialist).Prin fizioterapie actionam

3
 4

asupra simptomatologiei bolii(asupra durerii)iar cu ajutorul masajului terapuetic

imbunatateste circulatia sangvina a zonei cervicael si obtinem un efect
antialgic.Dupa aceea ,atunci cand durerea a disparut se apeleaza la a doua parte
a tratamantului medical pentru spondiloza cervicala-gimnastica medicala
(kinetoterapia).
Tratamentul kinetic este alcatiuit dintr-un program de exercitii de
recuperare medicala eloborat de un specialist kinetoterapeut.Kinetoterapai
actioneaza asupra bolii cauzei bolii ajutand la rehidratarea discurilor
intervertebrale si reprezinta singurul tratament medical care sa invinga boala.
Kinetoterapia ajuta la cresterea elasticitatii musculare la imbunatatirea tonusului
muscular la redobandirea mobilitatii articulare ea ea actioneaza cu eficienta
asupra efectelor negative ale osteofitelor si din punct de vedere psiho-motric
imbunatateste starea generala a organismului.
Pentru o recuperare mai eficienta se recomanda ca senditele de kinetoterapie
sa fie combinante cu masaj terapeutic.
De un real folos este si automasajul care trebuie practicat cu blandete, de sus
in jos, de-a lungul musculaturii posterioare a gatului,de la nivelul regiunii
occipitale spre umeri.Durata masajului va fi de 5-10 min si va fi precedat de
miscari de flexie-extensie si rotatie a capului,pana dispar senzatiile de crepitatii.
Aceste metode practicate cu perseverenta,zilnic,ani si ani de zile duc la
disparitia durerilor musculare si nevralgice din regiunea cefei si la prevenirea
spondilozei,fara a mai fii nevoie de asocierea tratamentelor medicamentoase.

SPONDILITA ANCHILOPOIETICA
Definitie: spondilita anchilozanta (spondilita anchilopoietica,
pelvispondilita) este o boala cronica si progresiva care intereseaza in principal
articulatiile sacroiliace si articulatiile coloanei vertebrale, cu evolutie spre
anchiloza vertebrala. Boala a fost descrisa de Pierre-Marie (1899) si Strii mpell
(1897) si de Bechterew in 1892, fiecare prezentand formele clinice deosebite
care le poarta numele. Se intalnesc indeosebi la barbati (90%), tineri (20 - 40 de
ani).
Etiopatogenie: cauza este necunoscuta. S-au incriminat infectiile
streptococice, tuberculoase, gonococice, enterice; este posibila si predispozitia
genetica.
Anatomie patologica: leziunea initiala apare la nivelul articulatiilor sacro-
iliace, sub forma unei artrite sacro-iliace, de obicei unilaterala, iar mai tarziu
bilaterala. Spatiul articular dispare printr-un proces de condensare articulara, si
nu de osteoporoza. in afara de sacroileita, se mai pot gasit uneori si punti osoase,
numite sindesmofite, la unirea coloanei dorsale cu coloana lombara (Dn - D|2, D|2

4
 5

- L( sau L, - L2) - este semnul Ventz. Ulterior este prinsa coloana vertebrala in
mod progresiv, in totalitate, producandu-se calcificarea tuturor ligamentelor
intervertebrale (interspinos, supraspinos etc), coloana luand din aceasta cauza un
aspect rigid, de „baston de bambus". Puntile osoase, sindesmofitele, incorseteaza
toate vertebrele una de alta, realizand o adevarata chinga osoasa, o adevarata
carapace, facand imposibila orice miscare. Se poate adauga alteori si prinderea
unor articulatii periferice: glezne, picioare, genunchi, maini, umeri, realizandu-
se astfel spondilita periferica.

Simptomatologie: diagnosticul este dificil in stadiile precoce si facil in

formele avansate. Criteriile de debut sunt:
1) durere lombara inferioara si redoare, datand de peste luni, necalmata de
repaus;
2) durere si redoare toracica;
3) limitarea miscarilor coloanei vertebrale;
4) limitarea expansiunii toracice;
5) irita;
6) modificari radiologice caracteristice sacro-iliace.
Pentru diagnostic, sunt necesare 4 dintre cele 5 criterii clinice, sau criteriul
6, plus oricare altul.
in faza de debut, sunt prezente durerile lombo-sacrate sau fesiere surde, necal-
mate de repaus, care persista si noaptea, cu exacerbari matinale. Redoarea
(intepenirea) insoteste durerea. Aceste semne pot fi insotite de opresiune
respiratorie, monoartrita genunchiului si gleznei sau talalgie simetrica, uneori
limitarea discreta a flexiei lombare. V.S.H. crescuta, subfebrilitate, Semne
radiologice de sacroileita (pierderea conturului articular, pseudolargire
articulara). Caracteristica este tendinta bolnavilor de in faza de stare durerea
poate disparea sau persista. Apar frecvent dureri avand caracter sciatalgic,
crural, intercostal. Persistenta lor arata evolutia procesului inflamator.
Opresiunea respiratorie dispare. Bolnavul poate prezenta cifoza, stergerea
lordozei lombare (spate drept), contractura musculara reflexa. Mobilitatea
coloanei vertebrale este diminuata, fenomen evidentiat de modificarea
urmatorilor indici; distanta degete-sol, occiput-perete (bolnavul stand cu spatele
la perete), barbie-stern si semnul Schober, care consta in scaderea alungirii
normale la flexiune a coloanei toraco-lombare, fixand doua repere. Articulatiile
coxo-femurale sunt frecvent prinse bilateral: genunchiul poate prezenta
hidrartroza.
Formele cu atingeri periferice sunt mai invalidante. Bolnavii care exercita
profesiuni cu activitate fizica intensa suporta mai bine boala. Subfebrilitatea,
astenia, cresterea V.S.H., usoara anemie normocroma, leucocitoza moderata pot
aparea in puseurile evolutive.

5
 6

Examenul radiologie arata semne de sacroileita bilaterala, cu estomparea

sau stergerea interliniei articulare, si un proces de condensare periarticular. Mai
tarziu, apare osteoporoza sacrului si a coloanei lombare, ce confera un aspect
„sticlos" acestor segmente.
Radiografia coloanei lombo-dorsale releva prezenta sindesmofitelor -punti
osoase longitudinale care contureaza discurile intervertebrale, realizand in
stadiile avansate aspectul de „coloana de bambus". Osificarea ligamentelor
inter-vertebrale face sa apara radiologie o linie mediana si doua laterale,
constituind „semnul troleibuzului". Cand sunt prezente numai osificarile
laterale, imaginea sugereaza „liniile de tramvai".

In stadiul avansat, durerea scade in intensitate. Daca boala nu a fost corect

tratata, deformarile sunt mari, realizand aspectul „in Z" sau „in pozitia de bun
schior" (cifoza, capul proiectat anterior, stergerea lordozei lombare, flexiunea in
solduri si genunchi). Aceste forme sunt grave, invalidante. Daca bolnavul a fost
corect tratat, pozitia coloanei este in rectitudine, care permite o viata cat mai
aproape de normal, in toate stadiile descrise pot aparea manifestari oculare (irita,
iridociclita), cardiace (insuficienta aortica, insuficienta cardiaca), neurologice
(prin compresiune), amiloidoza, colita ulceroasa etc.
Diagnosticul se bazeaza in stadiul initial, de debut, pe criteriile enuntate, iar in
stadiile tardive, pe semnele clinice si radiologice. Lombalgiile persistente sau
sciatica
bilaterala la un barbat tanar impun examenul radiologie pentru precizarea
; diagnosticului.
Pentru precizarea diagnosticului trebuie sa se elimine R.A.A.,
poliartrita reumatoida, sciatica vertebrala, artitele traumatice, spondiloza etc.
Formele clinice:
1) forma cifotica, „in Z";
2) forma rectilinie (coloana in rectitudine, „in scandura");
3) forma periferica (interesarea articulatiilor membrelor inferioare si dureri la
nivelul calcaielor);
4) forma suedeza, cu manifestari analoge P.R.;
5) forme severe, medii sau usoare;
6) la femei, sunt prinse mai frecvent articulatiile periferice, cu hiperlordoza si
evolutivitate medie.
Evolutie,prognostic: evolutia este cronica, progresiva spre anchiloza.
Prognosticul vital este bun. Bolnavii exiteaza prin infectii intercurente,
insuficienta cardiaca sau amiloidoza. Prognosticul functional este mediocru in
cazurile cu atingeri periferice multiple. Capacitatea profesionala este in general
pastrata. Este interesant de relevat, din acest punct de vedere, ca atat poliartrita
reumatoida, cat si spondilita anchilozanta evolueaza spre stadiul final:
anchiloza. Caile prin care se realizeaza aceasta sunt insa diferite. Pe cand P.R.
distruge articulatiile si realizeaza anchiloza prin „distractia articulara",

6
 7

spondilita anchilozanta, „construieste anchiloza", la inceput printr-un stadiu de

anchiloza fibroasa, care devine apoi osoasa.
Tratament, recuperare: obiectivele urmarite in tratamentul spondilitei
anchilozante sunt: oprirea in evolutie a procesului inflamator, deci stabilizarea
bolii; prevenirea deformatiilor de coloana vertebrala si a anchilozei; reintegrarea
in munca a bolnavului, deci recuperarea functionala.
Odinioara S.A. era o boala invalidanta, cu anchiloze si deformari mari. Astazi,
aceasta eventualitate este tot mai rara datorita Tratamentului.

Tratamentul medicamentos utilizeaza acelasi arsenal terapeutic ca si in

P.R.: Acidul acetilsalicilic (3 g/zi); fenamatii; Soripalul; Brufenul;
fenilbutazonasi derivatii sai (Tanderil), 3 comprimate/zi, timp de 7 zile si 1
comprimat/zi inca 7 zile (cu respectarea contraindicatilor); indometacinul 75
mg/zi, timp de 3 - 4 saptamani; corticoterapia in doze moderate, in formele
periferice, rezistente la alte Tratamente; injectii locale cu hidrocortizonin
artritele periferice (uneori); sarurile de aur (rareori), tot in formele periferice; ca
si antimalaricele de sinteza. Tratamentul de baza este fenilbutazona sau derivatii
sai, indometacinul si medicatia decontracturanta (Clorzoxazon, Paraflex,
Decontractil).
Tratamentul de reeducare si recuperare (kineziterapia) vizeaza
corijarea cifozei, diminuarea redoarei, ameliorarea functiei respiratorii,
prevenirea si corectarea deformarilor articulare.
Exercitiile de postura sunt obligatorii, inca din faza de debut. Sunt
necesare repausul diurn si somnul pe pat tare si drept, fara perna, cu sau fara
perna sub lombe (pentru a preveni cifoza toracala), cu sau fara saci de nisip pe
umeri si frunte. Repausul la pat nu trebuie exagerat, el fiind indicat numai in
perioadele acute, dureroase, de scurta durata, pentru a nu favoriza anchiloza. Se
contraindica sederea prelungita pe fotoliu sau scaun, care nu trebuie sa
depaseasca o ora pe zi.
Bolnavul trebuie sa faca miscari cat mai frecvente. Supradozarea efortului
este relevata de aparitia durerilor. Fiind vorba de un tratament de lunga durata,
exercitiile trebuie sa fie de scurta durata si usor de executat. Bine tratata, S.A.
chiar dupa ani de evolutie permite o activitate profesionala normala. Reeducarea
se face deci la domiciliu, iar rezultatele se controleaza la 1, 2 sau 3 luni. Somnul
de noapte trebuie sa fie de minimum 10 ore, in decubit dorsal strict, fara perna,
pe pat tare. Ziua se fac 3 - 4cure de repaus de 5 -10 minute de decubit dorsal.
Dimineata si seara, cateva minute de exercitii de respiratie, de gimnastica
medicala si exercitii de postura cu capul perfect drept, calcaiele, sacrul si
occiputul in contact cu peretele.

7
 8

Exercitiile de gimnastica medicala se fac in pozitiile de ortostatism,

decubit dorsal si ventral, de cel putin doua ori pe zi la domiciliu (dupa insusirea
acestora intr-un serviciu de specialitate) pentru intarirea musculaturii
paravertebrale, a centurilor si cresterea amplitudinii articulare. Se utilizeaza
extensia dorsala in procubit sau in pozitie sezanda, gimnastica la spalier,
mobilizarea dorso-lombara dupa metoda cvadrupedica Klapp, cea mai relaxanta
pentru coloana, cu mers incrucisat sau liniar („in buiestru"), asa cum merg
camila, ursul, si uneori, calul.
Ca gimnastica respiratorie, se recomanda exercitii in semilordoza, pentru
tonifierea peretelui abdominal, exercitii de mobilizare a partii superioare a custii
toracice si exercitii de ridicare fortata a bratului in decubit lateral, in inspiratie
fortata, bine ritmata, asociate de compresiunea custii toracice in expiratie.
Reeducarea functionala a articulatiilor periferice se face prin exercitii de
mobilizare activa si pasiva, pana la exercitii de postura cu greutati si scripeti sau
scoici de gips amovibile (sub controlul evolutiei clinice si biologice a procesului
inflamator).
In unele cazuri se recomanda hidro-kineziterapia (miscari in apa), practicarea
inotului (pe o parte, apoi pe spate si la urma bras) masajul cu toate tehnicile sale
(efleuraj, framantare, vibratii), electroterapie, hidroterapie, termoterapie,
balneote-rapie.
in periaodele de acalmie indicatia este de cura de mare (Eforie, Mangalia) sau la
Felix, Govora, Herculane. Ultima etapa a Tratamentului de recuperare este
recomandarea unei munci usoare, adaptata posibilitatilor bolnavului (cartonaj,
impletit, artizanat etc), sub control medical.
Tratamentul ortopedic-chirugi cal (osteotomie, artroplastii etc.) este
rezervat f ormelor avansate, incorect tratate initial.

Reumatismele degenerative sunt consecinte ale

imbatranirii organismului?

Nu exista identitate intre leziunile din procesele de imbatranire si cele

intalnite in reumatismele degenerative.Examinarea microscopica pe loturi
comparative a cartilajelor articulare si a discurilor intervertebrale la batrani si la
adulti cu artroza arata integritatea histologica a acestor tesuturi la batrani.
Varstnicii sau batranii sunt expusi la reumatismele degenerative dace inceteaza
activitatea normala sau a renunta la ingrijirea zilnica a funcitei articulare prin
gimnastica sau plimbari usoare. Aceaste situatii le intalnim la pensionar, care
intrerupan dactivitatea profesionala devin sedentari, se ingrasa si isi reduc
considerabil activitatea aparatului locomotor. Ca o consencinta imediata se
produc scaderi in tonusul muscular,atrofii musculare osteoporoza. Muschii isi
pierd controlul de chinga articulara dupa care apar modificari in axele

8
 9

extremitatile osoase modificand raporturile de contact ale epifizelor osoase care

formeaza articulatiile, provocand tulburarile in nutritia articulara.
Persoanele varstnice au un factor de risc mai mare de imbolnavirele
reumatice degenerative prin reducerea activiotatii musculo-articulare dar si prin
modificari inerente metabolice ale organismului.Astfel, varstnicii au tendinta la
deshidratarea a tesuturilor care devin mai friabile(in special cartilajele). De
asemenea se produc unele modificari biochimice la nivelul acestora prin
scaderea produsilor sulfurati,factori care asigura elasticitatea acestora. Singura
de a intarzia sau a opri aceste procese este mentinerea unei functii articulare
normale prin miscare. Renuntarea la miscare si acceptarea sedentarismului de
catre pensionarii sunt factorii care tulbura functiunea normala a aparatului
locomotor, facilitand aparitia reumatismelor degenerative.

Sfaturi pentru bolnavii cu spondiloza cervicala

1. sa evite poziitile vicioase indelungate cu capul flexat. In cazul in care profesia
le impune o asemenea pozitie sa execute periodic miscari de redesare fara a
intrerupe activitatea profesionala
2. sa se odihneasca fara a sprijini capul pe perne inalte folosind doar un sul
introdus sub ceafa.
3. sa execute zilnic miscari de gimnastica antagonica de extensie, flexie si de
rotatie a capului pana la disparitia durerilor musculare si nevralgice.
4. restabilirea functionalitatii musculaturii cervicale prin gimnastica si masaj
indeparteaza simptomatele neplacute din spondiloza.
Spondiloza cervicala este o afectiune degenerativa a coloanei vertebrale,
localizata la nivelul vertebrelor cervicale si a discurilor intervertebrale.
Afectiunea survine in general la persoanele cu varsta inaintata( peste 45 ani ) si
evolueaza in timp.Statistic vorbind aceasta afectiuni afecteaza ambele sexe in
mod egal,dar survine la barbati mai devreme decat la femei.Cand pronuntam
cuvantul spondiloza cervicala ne gandim imediat la o forma de
lass="cautare">reumatismdegenerativ,localizata in zona cervicala a coloanei
vertebrale,care apare in urma uzurii discurilor sau articulatiilor
intervertebrale,insotita de reactii de reparare (osteofite) la nivelul corpilor
teapvertebrali. Aceasta proliferare anormală a ţesutului osos (ma refer la
osteofite) poate duce la cresterea presiunii exercitate asupra nervilor spinali si,
uneori, asupra maduvei spinarii.
Multi dintre cercetatori considera ca principala cauza a acestei afectiuni este
datorata imbatranirii tesutului ceea ce este corect insa putin conservator intrucat
nu trebuie marginalizate urmatoarele cauze:
-reducerea mobilitatii articulare datorate obezitatii;
-adoptarea unei pozitii vicioase a coloanei cervicale (statul prelungit in fata
calculatorului sau la birou)
-scaderea tonusului muscular din diferite cauze (sedentarismul)

9
 10

-anomalii congenitale
-traumatisme
Toate aceste situatii „ajuta” la uzura progresiva a discurilor intervertebrale
si instaurarea spondilozei cervicale,care se caracterizeaza prin redoare articulara
matinala, dureri in zona cervicala si a centurii scapulare, sindrom vertiginos
(ameteli).

Care este realitatea in ceea ce priveste frecventa acestor boli?

Exista o crestere reala sau aparenta a ratei acestor boli?

Aparitia acestor boli nu este de data recenta. Artroza si spondiloza au existat

in toate epocile si au interesat ca si astazi populatia adulta de peste 40 de ani.
Deosebirea consta in aceea ca omul contemporan a carui durata medie de viata
trece peste 70 de ani intampina dificultatile si disconfortul articular pe o
perioada mai lunga de timp. Astazi s-a creat o stare de deruta si alarma in jurul
reumatismelor degenerative, conditionata pe de o parte de carentele
informationale privind natura si prevenirea acestor boli, iar pe de alta parte de
exagerarea simptomelor si gresita interpretare a examenelor medicale si in
special a celui radiologic.

Osteofitele nu reprezinta leziunea de baza in artroza si spondiloza, ele sunt

reactii secundare in urma degenerarii cartilajului articular sau a discului
intervertebral. Suferinta in artroza si spondiloza este provocata de leziunile
cartilaginoase si discale si doar in cazuri foarte rare de excrescentele osteofitice.
Toata atentia trebuie acordata miscarilor normale articulare pentru indepartarea
punctelor de presiune prelungite pe discuri, cartilaje care irita filetele nervoase
adiacente acestora si provoaca simptome dureroase.

10
 11

BIBLIOGRAFIE:
1) www.revistafelicia.ro/da_sanatate-gimnastica_
2) www.anti-aging-systeme.com
3) www.hunedoreanul.ro
4) BACIU.CC 1981, APARATUL LOCOMOTOR,
BUCURESTI, EDITURA MEDICALA
5) CRETU ANTOANETA, BOBOC FLORIN, 2003,
KINETOTERAPIA IN AFECTIUNI REUMATISMALE

11