Cruciada a IV-a şi cucerirea Constantinopolului nu a fost un eveniment întâmplător. Mai multe
evenimente din veacul comnen anunţau tragedia din 1204. Mai întâi Marea Schismă din 1054 a dus la o ruptură nu numai dintre Biserica Ortodoxă şi cea Catolică, dar şi dintre Occident şi Bizanţ. Cei mai importanţi factori în cucerirea latină a Constantinopolului au fost:
Papalitatea; tendinţa papei de a subordona imperiul sacerdoţiului a tensionat nu numai
Bizanţul, ci şi Sfântul Imperiu German. Politica teritorială a statului Papal l-a adus faţă în faţă cu statele normande. Acum papa oscila între alianţa cu Bizanţul sau cu normanzii, şi mai apoi germanii. Normanzii; instalarea normanzilor în sudul Italiei a defavorizat politica bizantină în Mediterana. Din patru războaie bizantino-normande, trei au avut scopul anunţat de a cuceri Constantinopolul. Primul război a fost pentru detronarea lui Alexios I Comnen (1048-1118). Acesta n-a reuşit, datorită intervenţiei veneţiene. Al doilea război a fost iniţiat de Bohemund de Tarent (1054-1111), dar a fost o înfrângere totală. Apoi, în 1147, Roger II de Sicilia atacă prin surprindere imperiul, jefuind Grecia. În ultimul război, normanzii s-au aliat cu germanii şi au pustiit din nou Grecia. Veneţienii; la început vasali imperiului, veneţienii au devenit aliaţii acestora şi i-au ajutat pe bizantini în luptele contra normanzilor, deoarece voiau să-şi impună supremaţia în Adriatica. Alexios I Comnen a încheiat tratate comerciale cu veneţienii, dar urmaşii săi au dus o politică anti-italiană, fapt ce a dus la războaiele bizantino-veneţiene (1125-1126 între dogele Domenico Michiel şi împăratul Ioan al II-lea Comnen, culminând cu arestarea în 1171 a tuturor negustorilor veneţieni de pe cuprinsul Imperiului de către Manuel I. Tot mai incomodaţi de bizantini în comerţul cu Orientul, veneţienii s-au angajat în cruciada a IV-a şi au anexat toate insulele din Egee şi o mare influenţă asupra statelor latine nou formate. Sfântul Imperiu German; la început aliate în vederea eliminării statelor normande din Italia, cele două imperii ajung să se duşmănească în timpul celei de-a treia cruciade. Frederic Barbarossa intră în război cu grecii în traversarea sa prin Balcani, cu scopul cuceririi Constantinopolelui. Dar germanul reuşeşte doar să primească un tribut gras. Urmaşul acestuia, Henric VI, trimite un ultimatum împăratului bizantin şi cere un tribut de 5.000 livre de aur. Henric se îmbarcă la Messina pentru a porni cucerirea Constantinopolului, dar survine moartea sa neaşteptată. Cruciada era numai amânată, nu şi anulată.