Testul 1

5. Precizează măsura și rima versurilor din strofa a doua.

6. Prezintă, în 30-50 de cuvinte, semnificația epitetului din versul: Prins de vrajă sfântă.

Bine ai venit, april,

              Lună răsfățată !
Zburd și cînt, zglobiu copil,
                    Ziulica toată !...

Înainte-mi — cîmp deschis...

              Stau fără de țîntă.
Totu-i adîncit în vis,
              Prins de vrajă sfîntă.

Jos, pe dîmb, mă tolănesc,

              Fermecat de lene,
Și din ce în ce clipesc
              Tot mai des din gene...

Somnul vine mîngîios,

              Soarele mă-mbată,
Parc-aud un basm frumos
              Cu: „A fost odată...”

În auz îmi sună blînd

              Zumzetul de-albine...
Mîndre zâne vin tinzînd
              Brațele spre mine.

Tainice spre mine vin

              Toate laolaltă,
Rîd și-n jur de mine, lin,
              Prinse-n horă, saltă...

Dar cînd sar să le cuprind,

              Caut cu-ntristare :
Stol de porumbei sclipind
              Flutură în zare...
(St. O. Iosif, Visul)
Testul 2

5. Formulează două argumente pentru apartenența textului la genul liric.

5. Transcrie din text o imagine vizuală și una auditivă.
6. Prezintă, în 30-50 de cuvinte, semnificația versurilor: Râul, strălucind în soare,/Ceartă
sălciile, care toată ziulica dorm.

Liniște. Căldură. Soare.

Sălciile plângătoare
Stau în aer, dormitând.
Un vițel în râu s-adapă
Și-o femeie, lângă apă,
Spală rufele, cântând.

Și din vale abia vine

Murmur slab, ca de albine,
Somnoros și uniform:
Râul, strălucind în soare,
Ceartă sălciile, care
Toată ziulica dorm.

Sub o salcie bătrână

Și cu-o carte groasă-n mână
Care-mi ține de urât,
M-am culcat în fân pe spate, , —
Somnul lin, pe nechemate,
A venit numaidecât.

Cântec, murmur, adiere

De zefir în frunze piere
Și rămâne doar un glas
Care umple valea-ngustă.

............

Ia te uită, o lăcustă
Mi-a sărit tocmai pe nas!

(G. Topîrceanu, Zi de vară)

Testul 3
5. Precizează măsura și rima versurilor din prima strofă.
6. Prezintă, în 30-50 de cuvinte, semnificația metaforei strajă a singurătății.

Sufletu-mi e-o mare moartă oglindind un cer de jale,

Arse stânci o-nchid în groaza sterpelor pustietăți,
Pe ea boarea nu adie, veșnic dorm undele-i pale,
Ea în negru-i fund ascunde înecate vechi cetăți.

Sufletu-mi e-un turn de piatră care cade în ruină,

Iedera și mușchiul verde zidurile-i năpădesc,
Strajă a singurătății trist veghează pe colină,
Și în juru-i, seara, tainic, liliecii fâlfâiesc.

Sufletu-mi e-o floare rară ce muiată pare-n sânge,

Spulberată-i fu mireasma de-al restriștii aprig vânt,
E-o cântare-ndepărtată ce visări apuse plânge,
E o candelă uitată ce se stinge pe un mormânt.
(Mateiu I. Caragiale, Mărturisire)
Testul 4
5. Transcrie din text un epitet și o inversiune.
6. Prezintă, în 30-50 de cuvinte, semnificația versurilor: Lumina e mai caldă și-n inimă
pătrunde;/ Prin râpi adânci zăpada de soare se ascunde.

S-a dus zăpada albă de pe întinsul țării,

S-au dus zilele Babei și nopțile vegherii
Câmpia scoate aburi; pe umedul pământ
Se-ntind cărări uscate de-al primăverii vânt.

Lumina e mai caldă și-n inimă pătrunde;

Prin râpi adânci zăpada de soare se ascunde.
Pâraiele umflate curg iute șopotind,
Și mugurii pe creangă se văd îmbobocind.

O, Doamne! iată-un flutur ce prin văzduh se perde!

În câmpul veșted iată un fir de iarbă verde
Pe care-ncet se urcă un galbin gândăcel,
Și sub a lui povară îl pleacă-ncetinel.

Un fir de iarbă verde, o rază-ncălzitoare,

Un gândăcel, un flutur, un clopoțel în floare,
După o iarnă lungă ș-un dor nemărginit,
Aprind un soare dulce în sufletul uimit!
(Vasile Alecsandri, Sfârșitul iernei)
Testul 5 (doină populară specie a genului epic în versuri!)
5. Precizează felul rimei și ritmul versurilor din textul dat.
6. Prezintă, în 30-50 de cuvinte, semnificația versurilor: I-auzi, bade, pasărea/ Cum ne cântă
patima.

(Pădurice rară, mândră, doină populară din Ardeal)