Sunteți pe pagina 1din 29

MINISTERUL EDUCAȚIE AL REPUBLICII MOLDOVA

MINISTERUL CULTURII AL REPUBLICII MOLDOVA


COLEGIUL DE ARTE PLASTICE ALEXANDRU PLĂMĂDEALĂ
SECȚIA ARTE PLASTICE
SPECIALITATEA TAPISERIA ARTISTICĂ

Admis la susținere,
Director adjunct,
Popa Ștefan
”___” ____________________ 2017

Lucrare de diplomă
Denumirea temei:

Satul natal

Executant,
Braghiș Ion,
elevul grupei 41 TA.
Conducător,
Svernei Igor,
Grad științific superior,
Profesor,
Discipline de profil.

Chișinău 2017

1
CUPRINS

Declarația privind asumarea răspunderii.................................................................3

Introducere...................................................................................................................4

Capitolul 1 EVOLUȚIA TAPISERIEI ȘI MOTIVUL SATULUI ABORDAT ÎN


ARTĂ CA SURSĂ DE INSPIRAȚIE PENTRU LUCRARE..................................6
1.1. Evoluția tapiseriei – de la geneză pînă în prezent .................................................6

1.2. Motivul satului abordat în artă..............................................................................12

Capitolul 2 PROIECTAREA ȘI REALIZAREA TAPISERIEI ARTISTICE CU


TEMA „SATUL NATAL”........................................................................................14
2.1.Planul și procesul de proiectare a tapiseriei artistice.............................................14

2.2. Procedeul tehnic și procesul de realizare a tapiseriei artistice..............................17

Concluzii.....................................................................................................................20

Bibliografie.................................................................................................................22

Anexe...........................................................................................................................24

2
Declarația privind asumarea răspunderii

Subsemnatul, Braghiș Ion, absolvent a Colegiului de Arte Plastice Alexandru


Plămădeală, specialitatea Tapiseria Artistică, declar pe propria răspundere că
lucrarea de diplomă cu tema „Satul natal” a fost elaborată de mine și nu a mai
fost prezentată niciodată la o altă instituție de învățământ profesional tehnic
postsecundar și postsecundar nonterțiar.
De asemenea, declar că sursele utilizate în teză, inclusiv cele din Internet, sunt
indicate cu respectarea regulilor de evitare a plagiatului :
- fragmentele de text sunt reproduse întocmai și sunt scrise în ghilimele, deținând
referința precisă a sursei ;
- redarea în cuvinte proprii a textelor altor autori conține referință precisă ;
- rezumarea ideilor altor autori conține referința precisă a originalului.

Braghiș Ion ____________

Introducere

3
Actualitatea temei. Țesutul este aproape la fel de vechi ca omenirea. Nimeni nu
poate spune cu exactitate de când își are începutul acest meșteșug, cum arată primul
instrument, și care a fost în istorie prima țesătura. Și probabil aproape imediat au
început să le decoreze cu modele țesute, apoi cu desene, apoi peisaje, naturi statice și
portrete. Aceste “bucăți de pânză” deja nu mai erau doar pentru caldură și confort,
erau un simbol al luxului!  Secolul XX a privit lumea într-un stil absolut nou. Inclusiv
la tapiserii. Noi tematici, noi stiluri, noi forme. Astăzi tapiseriile (goblenurile) pot fi
oricum: de la o pânză uriașă la una foarte mică, lucrat fin și delicat sau o lucrare
brută.

Pornind de la conceptul satului natul, acest motiv, întâlnit deseori în lucrările artistice
ale pictorilor moldoveni și români, dar și în literatura artistică, înglobează un univers
al valorilor supreme. Mulți artiști continuă să se inspire de lumea satului, realizând
compoziții încărcate de sentimentalism și pitoresc. Astfel, am încercat să abordez
această temă și în cadrul artei decoratice – tapiseria artistică, pentru că de aici pornesc
tradițiile țeserii unui covor. Cunoștem cu toții aforismul clasic al lui Lucian Blaga:
„Veșnicia s-a născut la sat.”[1] Acesta accentuează ideea că totul ce se naște acolo,
nu poate fi uitat și rămâne pe veci ca o tradiției, obicei, precum țesutul, care a apărut
în Republica Moldova, datorită gospodinelor din sat, cele care au creat această artă.
Destul de important este și accentuarea unui sat moldovenesc, cu dealuri arate, cu
roadă, dar întreg satul se află sub o liniște totală, cuprinsă de anotimpul iarna, care
îngheață orice mișcare. Este o perioada de introspecție, contemplare, de navigare
către eul nostru interior. În felul acesta, oamenii se schimbă în interiorul ființei lor, iar
natura își pregătește tot în interior show-ul grandios, de explozie a vieții odată cu
revenirea primaverii.[2]

Problema abordată este prezentarea unicului rezervor spiritual al societății, satul


natal, aflat în amorțire, plasând acestă temă în centrul creației. Astfel, se încearcă
crearea unei conexiuni între tradițiile rurale, și anume arta țeserii covoarelor, cu
motivul satului, pe larg abordat de artiști.

4
Scopul acestei lucrări este de a analiza și observa evoluția tapiseriei și istoria
acesteia, precum și procesul de realizare a unei tapiserii artistice punînd în evidență
tema centrală aleasă – satul natal.

Obiectivele urmărite sunt:


 Cercetarea dezvoltării artei textile – tapiseria artistică;
 Analiza motivului satului – în opere și lucrări artistice;
 Accentuarea motivului satului în lucrarea de față;
 Proiectarea și realizarea tapiseriei, analizând metodele și procedeele tehnice.

Pentru a îndeplini obiectivele propuse am efectuat următoarele activități:

 Am cercetat istoria tapiseriei – primele apariții, evoluția, precum și dezvoltarea


acesteia în Republica Moldova;
 Am analizat motivul satului în mai multe lucrări artistice;
 Am realizat proiectul tapiseriei artistice;
 Am executat, conform tehnicii de țesere, tapiseria.

Lucrarea este compusă din introducere, două capitole, concluzii și anexe.


În introducere se explică actualitatea temei, importanța, problema abordată, precum și
scopurile și obiectivele acestei lucrări.
Capitolul 1„Evoluția tapiseriei și motivul satului abordat în artă ca sursă de inspirație
pentru lucrare ” reprezintă capitolul teoretic, în care este descrisă evoluția tapiseriei
pînă în prezent, precum și motivul satului reprezentat în mai multe lucrări artistice.
Capitolul 2„Proiectarea și realizarea tapiseriei artistice cu tema Satul natal” reprezintă
capitolul practice, în care este descris metodele și procedeele tehnice de țesere a unui
tapiserii artistice.
Concluzia prezintă tema cercetată, problemele întîlnite, motivul satului natal, precum
și rolul și însemnătatea artei decorative – tapiseria artistică.
În anexe sunt atașate imagini conform temei lucrării.

5
Capitolul 1 EVOLUȚIA TAPISERIEI ȘI MOTIVUL SATULUI ÎN ARTĂ CA
SURSĂ DE INSPIRAȚIE PENTRU LUCRARE

1.1. Evoluția tapiseriei – de la geneză pînă în prezent


Tapiseria este un tip de artă decorativă, mochetă de perete fără scame, cu o poveste
sau o compoziție ornamentală, țesută de mână cu fire de mătase colorată și, sau cu
fire de lână din părți separate, care sunt apoi cusute împreună. Firele de urzeală sunt
întrețesute cu fire de lână sau de mătase colorată ca până la urmă firele de urzeală să
fie complet acoperite. Având în vedere că procesul de creare a tapiseriei este laborios
și consumator de timp, o tapiserie se făcea, de obicei, de către mai mulți meșteri.[3]

A apărut din dorința de a conferi o dimensiune estetică unui obiect utilitar, ea având
inițial scopul de a termoizola zidurile reci ale castelelor medievale. Folosită în evul
mediu pentru a decora pereții castelelor și ai catedralelor din Europa occidentală, dar
și locurile de desfășurare ale unor festivități publice importante, tapiseria a fost multă
vreme apanajul aristocrației, al regalității și al bisericii catolice. În secolele XIX și
XX, ea intră și în casa burgheză, și mai târziu a omului de rând, în versiuni de
dimensiuni modeste sau chiar miniaturale (miniatură textilă).[4]

În dicționarul enciclopedic Brockhaus și Efron tapiseria este definită drept “covor


țesut manual, unde cu fire de lână și mătase parțial este reprodusă imaginea și
cartonul făcut intenționat după pictura unui artist mai mult sau mai puțin cunoscut”.
Cuvantul “tapiserie” (goblen) a apărut în Franța în secolul al XVII-lea, cand s-au
deschis manufacturile regale a fraților Gobelin. Inițial covoarele țesute manual erau
numite spaliere, sau Arras (după numele orașului Arras), sau Verdure (după imaginile
cu animale și păsări, pe fondul naturii). În secolul XX a aparut un nume nou: panouri
textile – tapiseria.

O lucrare de tapiserie constă dintr-un obiect țesut în mod tradițional pe un război de


țesut vertical, (haute-lisse) și mai rar pe unul orizontal, (basse-lisse). Țesătura ei este
formată din fire numite bătaie și urzeală. Urzeala e paralelă cu verticala țesăturii (la
țeserea pe războiul de țesut vertical) și formează elementul purtător al țesăturii, iar

6
bătaia e transversală, fiind introdusă la țesere între firele de urzeală, iar apoi îndesită
prin bătaia cu pieptenele sau furculița. Caracteristic tapiseriei este însă că firele
bătăturii nu traversează obligatoriu întreaga lățime a țesăturii, ci doar un anume
număr de fire de urzeală, atât cât se întinde motivul din aceeași culoare. O
particularitate a tehnicii tapiseriei clasice constă în posibilitatea de a folosi în bătătură
și urzeală fire de diferite grosimi și chiar din materiale diferite (lână, mătase, fire de
argint sau aur etc.). Ca urmare, în anumite zone țesătura poate fi mai fină și în altele
mai aspră, ceea ce creează deosebiri de granulație.[4]

Cele mai vechi tapiserii din Europa au fost realizate în Germania (din secolul al XII-
lea). În secolele XV-XVI sunt realizate tapiserii în atelierele din Arras, Bruxelles,
Lille, Valenciennes, tapiserii devenite cunoscute în timp. Mai tarziu devin faimoase
atelierele din Fointainbleau, Aubusson, Beauvais, Gobelins din Franța (și anume
manufactura înființată de Ludovic al XIV; tapiseriile primesc numele de Gobelin
pentru că sunt executate cu tehnica specială prezentă în acest centru).

Manufactura „Gobelins" îşi are originea în iniţiativa lui Henric al IV-lea pe care
Ludovic al XIV-lea o va confirma, plasând în 1663 manufactura sub conducerea
artistică a pictorului Charles Le Brun. Manufactura „Beauvais" a fost înfiinţată de
Ludovic al XIV-lea în 1664. La începutul secolului al XVIII-lea, ea se specializează
în tehnica basse-lisse, război orizontal.[5]
Un rol esenţial în activitatea lor îl are atelierul de vopsitorie, care creează culorile
necesare fiecărei tapiserii. În secolul al XIX-lea, atelierul a fost condus timp de mai
mulţi ani de marele chimist Chevreul, inventatorul celebrului «cerc cromatic».
Această invenţie a permis clasificarea ştiinţifică a 14.400 de culori care se îmbogăţesc
constant, actualmente fiind peste 28.000 de tonuri.
Sub impulsul lui André Malraux, manufacturile cunosc o a doua cotitură, începând cu
anii '60, cu „Femme du Luth" de Matisse, în care cartonul nu mai este furnizat de
către pictor, el se realizează prin mărirea fotografică a modelului, eventual retuşat de
artist. Astfel că numeroase capodopere ajung să fie ţesute după marile nume ale
picturii, dar şi după gravori, sculptori, arhitecţi.[5]

7
Cele mai renumite imagini medievale reprezentate în tapiserii au fost povești biblice,
mituri, alegorii și scene contemporane de muncă a țăranilor sau de vânătoare.

Nu există nici o dată exactă și un loc anume, unde a fost creată prima tapiserie, dar
principiul de țesut era cunoscut încă din Egiptul antic. Cele mai vechi tapiserii
existente sunt țesătura copte (haine, fragmente de tapet sau de tapiserie în mormintele
egiptene din sec.III-XII), care leagă secole din antichitate și Evul Mediu. Tapițerii din
Copte(locuitorii creștini ai Egiptului Antic) au dezvoltat tehnica prin introducerea și
utilizarea unor metode, care sunt folosite și astăzi. Primele tapiserii medievale au
ajuns în vest, ca exemplare de desene ale vechilor cronici ale mănăstirilor bizantine.
În Franța, tapiseriile au apărut în secolul al XII-lea.[6]

Tapiseriile timpurii medievale aveau gama de culori limitată, monumentalitatea și


bogăția de simbolism: pe un fundal neted – modele geometrice, simboluri heraldice,
ornamente florale. În secolul XIV apar tapiseriile pe teme istorice. În secolul al XV-
lea în Franța au apărut tapiseriile (goblenele) “mille fleur» (Mille Fleur, ceea ce
înseamna “o mie de flori”). Pe un fond verde sau roșu închis sunt împrăștiate seturi
de buchete de flori și fructe de pădure, de multe ori descrise cu precizie botanică. Pe
un fundal floral se înfățișează scene alegorice, scene din viață rurală și povestiri din
Biblie, chipuri individuale de băieți și fete, animale și păsări. Pe la sfîrșitul secolului
al XV-lea în spaliere apar peisaje realiste.[3]

Imaginea pe un spalier era copiată de pe așa zisul carton. Cartonul – desenul


pregătitor pentru tapiseria viitoare, adică modelul spalierului în dimensiunea naturală.
După un carton se puteau crea mai multe tapiserii, aceleași, dar de fiecare dată
diferite unele de altele. Tapiseria (goblenul) nu ar trebui să fie copiat exact după
cartonul lor. Este mai degrabă o variație pe tema (cartonul și goblenul (tapiseria lui
Raphael “Captura bună”, pentru Capela Sixtină). Pentru ca cartonul de multe ori era
situat în spatele tapiserilor, deseori imaginea pe carton și tapiserie erau ca o imagine
privită în oglindă.[3]

8
Tehnica de producție a tapiseriei (goblenului) este foarte simplă, dar necesită multă
răbdare de la maestru, experiența și cunoștințe artistice: un tapiser bun poate fi doar
un artist, de genul pictorului, care diferă de aceasta doar prin faptul că instrumentele
lui nu constau în pânză, paleta cu vopsele și mâini, ci în urzeala, bobine cu fire
multicolore și degete iscusite. Din moment ce el trebuie să redea originalul, scris de
ulei sau pictură prin frescă, și, în plus, aproape întotdeauna originalul este de prima
clasă, având scopul de a copia cu suficiența acuratețe, aceasta ar trebui să fie bine
versat în desen, culoare și umbre de culori ca un adevărat pictor, și în plus, să aibă
cunoștință despre materialele speciale cu care lucrează. Un tapiser (goblenist)
experimentat poate efectua, în medie, nu mai mult de 28 de cm. pătrați pe zi, sau 4,5
metri pătrați pe an.[3]
Am văzut în imagini tapiserii imense pe pereții castelelor medievale din Franța,
Germania, Republica Cehă. Aceste tapiserii (goblene) decorative pe lângă frumusețe,
au avut de asemenea o valoare utilitară: a încălzi încăperile uriașe de piatră. Mai
târziu, când tapiseriile erau în vogă, au apărut pe pereții palatelor și în țările calde.
Un alt secret al tapiseriilor vechi, proprietatea lor uimitoare. Daca le privești din locul
nepotrivit, puteți fi dezamăgiți – tapiseriile vor părea așa de spălăcite, că pe ele ar fi
dificil să se distingă ceva. Cu toate acestea, este necesar de a schimba unghiul de
vizibilitate sau iluminare și nuanțele luminoase și curate vă vor lăsa fără grai. Mai
mult decît atât, ele vor străluci și își vor schimba culoarea. Secretul acestui efect – în
nenumăratele copci mici din lână și mătase. Suprafața lor în relief reflectă lumina
diferit.[3]

În secolul al XX-lea artistul Jean Lurçat a reînviat arta tapiseriei (goblenului). După
Jean Lurçat, natura spalierului este diferită de natura picturii în ulei – ea pur și simplu
nu se poate reproduce  imaginea exactă. Jean Lurçat a studiat tapiseriile medievale și
a identificat principiile de bază ale țesutului de mână a tapiseriilor:[3]

– În tapiseriile manuale trebuie utilizat un număr limitat de culori;


– Tapiseria (goblenul) trebuie creată pentru perete, și anume, să fie plană și să vizeze
o anumită încăpere;

9
– Tapiseria trebuie să se efectueze după un carton, creat într-o dimensiune naturală;
– Structura cusăturilor ar trebui să fie similară cu lucrările meșterilor medievali, care
este destul de mare;
– Monumentalitatea și decorativitatea sunt inerente tapiseriilor.

Jean Lurcat a înlocuit și metoda de lucru cu cartonul, schița nu era în culori, ci indica
numai numărul de culoare a firului. Datorită acestui lucru tapiserul putea țese singur
într-o lună 1 metru de tapiserie, aceasta a redus costurile tapiseriilor, ceea ce a
înseamnat mulți clienți.[3]

Deci, tapiseria (goblenul) – este un meșteșug independent și complet separat de alte


arte și meserii.

Covorul basarabean a ieșit din anonimat încă din anii 30 ai secolului XIX-lea,
datorită expozițiilor organizate la Sankt-Petersburg, Cracovia, Viena, Paris, Genova
etc.[12, pag.20]

Particularitățile artistice ale covoarelor basarabene sunt rezultatul unei îmbinări


armonioase dintre tehnica de țesut, compoziția ornamentală și culoare.
De-a lungul timpului, țesăturile de lână au evoluat, ceea ce permite stabilirea câtorva
etape în dezvoltarea lor tehnico-decorativă. [13, pag.21]
1. Perioada cea mai veche este dominată de prezența lăicerelor cu vrâste și a
păretarelor alese.
2. În perioada următoare, țesăturilor lungi li se adaugă scoarțele, covoarele și
războaiele de dimensiuni mari.
3. În sfârșit, apar țesăturile cu multe ițe, foarte răspândite în prezent.

În prezent, în sud și nordul Moldovei sunt răspândite țesăturile din lână cu multe ițe
(23 până la 80): cuverturi, fețe ițate cu două fețe; în nord se folosește tehnica de ales
pe andrică; în unele sate din raionul Rezina, Glodeni, Dondușeni se remarcă reluarea
tradiției de confecționare a covoarelor mițoase(cergă). [19,pag.126]

10
În funcție de destinație și de tehnică, țesăturile groase din lână se împart în câteva
categorii:

Figura 1.1. Clasificarea țesăturilor după destinație și tehnică


[Elaborată de autor în baza sursei informaționale 13, pag.20]

Reprezentanți de bază a tapiseriei artistice în Republica Moldova sunt: M. Saca –


Răcilă şi E. Rotaru, lucrările păstrînd încă, tehnologia şi procedeele covorului
popular. La începutul anilor 1970 debutează  S. Vrînceanu cu tapiseriile
„Ospitalitate”, ”Malanca”( 1971) şi L. Odainic cu lucrarea „Călăreţii”(1971).
Debutul tapiseriei artistice profesioniste în Republica Moldova a avut loc în a doua
jumătate a anilor ’60.
Între anii 1975-1985 tapiseria devine unul dintre cele mai inovatoare domenii ale
artelor plastice, experimentîndu-se în procesul tehnologiei, diversificîndu-şi formele
şi volumul. Plasticienilor deja cunoscuţi li se alătură L. Goloseeva, E. Şugjda, N.
Dobrînina, L. Odainic - artişti care reînnoiesc domeniul cu opere originale.[6]

11
Lucrările din această perioadă au ca support imaginative aspect pitorești, inspirații
din folclor,legend despre ținutul natal, pornind de la acestea ca sursă de inspirație
pentru lucrarea de față.
În ultimii ani se conturează o tendință de executare a tapiseriilor cameral, apelându-se
la organizări structural bazate pe raporturi formale și tonale. Este evident coeziunea
tapiseriei cu pictura de șevalet. Artiștii se străduiesc să realizeze structure textile în
spiritual esteticii naționale.[20, pag.73]

1.2. Motivul satului abordat în artă

Întodeauna, drept sursă de inpirație pentru realizarea unei lucrări a servit natura.
Mulți artiști plastici optează pentru mediul rural, sau alte încojurimi, care reflectă cel
mai bine sursa de viață.

De aici purcede ideea de plai natal, sate, dealuri și case. Sate cu case îngrămădite
predomină în dealurile de podiș și formează pitorescul regiunii din Moldova. Satul
este situat în centrul lumii și se prelungește în mit.
Mircea Eliade susține că: „pentru agricultor, spațiul în care trăiește, casa, satul,
ogorul constituie adevărata lume, Centrul lumii.” [18, pag.11]
Este necesar de menționat mai multe lucrări, picturi realizate în ulei, de către artiști
plastici ai Republicii Moldova, care au accentuat această temă – satul, plaiul natal și
dealurile Moldovei, încercând să evidențieze acest spațiu rural cu tot cu valorile sale
supreme.
Aceste lucrări au servit drept sursă de inspirație, pentru realizarea unei tapiserii
artistice care să reflecte tema – satul natal: „Plai natal” de Hristov Victor (anexa 1.1),
„Peisaj rural” de Florentin Leancă (anexa 1.2), „ Satul copilăriei” de Jomir
Mihai(anexa 1.3), „Case albe” de Guțu Victor(anexa 1.4), „Spațiu pădurean” de
Romanescu Eleonora(anexa 1.5), „La Codru” de Romanescu Eleonora (anexa 1.6).

Undele pe care le transmite această temă – satul natal, zbuciumă operele lui Ion
Creangă, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Marin Preda, Octavian Goga, George
Coșbuc, Ion Druță etc. Operele literare ale acestor scriitori descriu satul ca fiind

12
Omenirea, zeul nemuritor, cel mai destoinic de la care a pornit generații umane de
plugari cu miros de pamânt reavăn.

Toti sunt atașați de satul natal, inclusiv Creangă de Humulești, "un sat mare și vesel",
"sat vechi răzășesc", "cu gospodari tot unul și unul, cu flăcăi voinici și fete mândre" –
sat pentru eternitate și evaziuni estetice.
Dacă să ne amintim de opera „Păsările tinereții noastre” de Druță, personajul
principal Pavel Rusu este un sclav al timpului care și-a dedicate viața pentru binele
satului natal.
Conform Dicționarului de motive și simboluri literare:”Satul reprezintă o emblemă a
specificului național reflectat în artă.”[16, pag.130]
Cît despre anotimpuri, iarna dintotdeauna i-a inspirat pe pictori. Printre artiştii celebri
care au încercat să imortalizeze se numără Avercamp, Bruegel, Boucher, Friedrich,
Hiroshige, Rousseau, Turner, Munch şi Monet.[7]
Drept model inspirațional a servit peisajul de iarnă în viziunea lui Edvard
Munch(anexa 1.7). Se creează aceeași idee, de un peisaj liric de iarnă, dar posedând o
sensibilitate specială față de tipajul din mediul rural. Astfel, satul este dominat de
liniște, ceea ce aduce gânduri pure și creatoare.

13
ă
is
Ț
p
z
e
o
r
a
u
Capitolul 2 PROIECTAREA ȘI REALIZAREA TAPISERIEI ARTISTICE CU
TEMA „SATUL NATAL”

2.1.Planul și procesul de proiectare a tapiseriei artistice

Pentru realizarea unei tapiserii artistice, primul pas este proiectarea acesteia.
Conform schemei de mai jos, proiectarea unei tapiserii include primele patru etape
din întregul proces de realizare a unei tapiserii:

Figura 2.1. Procesul de realizare a unei tapiserii


[Elaborată de autor]

Tema abordată în tapiseria dată este satul natal în mijlocul iernii – spațiul sfânt, care
este dominat de o liniște totală. De aceea, s-a accentuat prezența iernii, prin culoarea
rece – albastră, care produce o energie liniștitoare, calmă. Această culoare
favorizează dezvoltarea proceselor de inhibiție și de încetinire a ritmului activității,
îndeamnă la calm și reverie, concentrare și liniște interioară, seriozitate și meditație.
[9] Astfel, dealurile acoperite de zăpadă înconjoară satul. Pe aici pe acolo se mai
observă urme de iarbă realizate prin pete de culoare verde și umbra copacilor goi prin
pete negre. Panorama satului, cu căsuțe roșii, care se întinde la poalele dealurilor este
cât se poate de pitorească. În acest tablou privirea se îndreaptă de sus în jos.

14
Observăm acele mici case roșii, accentuate prin această culoare caldă, datorită
faptului că semnifică însăși viață și căldura care se păstrează în case pe timpul iernii.
Drumurile au fost pictate în culorile de pământ – nuanțe de maro, care comunică
putere, sinceritate, creând o atmosferă primitoare. Întreaga lucrare are un ritm plastic
cald – drumurile, dealurile sunt desenate prin linii curbe, ovale, rotunde. Lucrarea de
față abordează un motiv realist – motivul satului natal.

Următoarea etapă este pregătirea cartonului(Anexa 2.1). Acesta este schița situată în
spatele războiului sau stativelor, care are rolul de a servi drept schemă pentru țeserea
unei tapiserii. Inițial se realiză mai multe schițe, iar conceptul final este transpus pe o
hârtie de desen de dimensiune egală cu mărimea stabilită a tapiseriei. Proiectul final a
fost pictat în guaș. Meşterul tapiser reproduce în ţesătură cartonul executat de pictor,
dar are o mare libertate în tratarea desenului şi în nuanţarea culorilor. În zilele
noastre, mulți dintre cei care realizează tapiseriile, dețin ambele roluri - și de pictor, și
de tapiser.

După finisarea executării cartonului, se instalează războiul de țesut – în cazul nostru


drept stativ ne servesc două bare de lemn pe care sunt bătute cuie. Pe acestea se agață
urzeala, firele întinse în lungime, pe care se bat firele de bătătură, astfel încât are loc
procesul de țesere.
Războiul de țesut este o mașină de lucru utilizată la fabricarea țesăturilor din fibre
textile(Anexa 2.2).
Elementele constitutive principale sunt:
 sulurile pentru înfășurarea urzelii și a țesăturii;
 dispozitivul de separare și de dirijare a firelor de urzeală (fuscei, lame cu
lamele etc.);
 ițele acționate prin pedale (la războiul manual) sau prin dispozitive cu came;
 dispozitive Jacquard ori ratiere (la războiul mecanizat);
 suveicile și dispozitivele de lansare a acestora;
 vatalele;
 mașinile și dispozitivele de acționare. [10]

15
Primele războaie de țesut manuale au apărut în mileniul al VI-lea î.Hr. În antichitate
s-au folosit cele de tip vertical, la care țesăturile se realizau prin împletirea manuală a
firelor de urzeală cu firul de bătătură, înfășurat pe o vergea ascuțită. Razboaiele de
țesut orizontale s-au răspândit în timpul Evului Mediu. Primele încercări de
mecanizare datează din perioada producției manufacturiere în vestul Europei, când au
fost inventate unele mecanisme de lansare a suveicii. [10]

După instalarea stativelor/războiului, se pregătesc materialele. Se stabilește numărul


de culori necesare conform schiței-carton, după care le aranjăm pentru a fi accesibile
în timpul țeserii. Drept material servesc lâna, bumbacul, cînepa.
În trecut, în mai multe localități, erau crescute oi, a cărei lâne servea drept material de
bază pentru țeserea tapiseriilor. Firele obținute erau uniforme ca grosime și confereau
țesăturii multă suplețe, prindeau bine vopseaua, nuanțată într-o gamă variată.[14,
pag.21]
Dacă urzeala este întotdeauna folosită în culoarea natural a materialului, firele de
băteală sînt de obicei vopsite. În general se folosesc fire vopsite cu coloranți vegetali.
[17, pag.16]
Vopsitul cu coloranți vegetali reprezintă o veche îndeletnicire popular. Bogăția
cromaticei de origine vegetală, frumusețea și subtilitatea tonurilor obținute, armonia
ansamblurilor cromatice fac din această îndeletnicire o mare artă, întemeiată pe o
știință precisă a însușirilor cromatice ale plantelor locale.
Vopsitul cu buruieni este o îndeletnicire migăloasă. Se foloseau plantele, precum
rădăcina de indigo care dă culoarea albastră, rădăcina de garanță care dă roșul etc.
[17, pag.18]
Din plantele tinctoriale din Moldova se putea de obţinut culorile: galben, negru,
verde, cafeniu, roşu, albastru şi multiple nuanţe ale lor. Mult depind de concentraţia
colorantului.
Din a doua jumătate a secolului XIX, vopsitul vegetal este înlocuit cu cel chimic.
În zilele noastre, materialele sunt mult mai accesibile. Se pot găsi în mai multe centre
comerciale, și nu apare necesitatea de a pregăti materialul ca pe vremuri: colectarea

16
lânii, spălarea ei de toate impuritățile și grăsimi, toarcerea ei, vopsirea care era o
tehnică destul de complicată, uscarea și în final pregătirea bobinelor pentru țesut. Și
totuși, se consideră că coloritul chimic este de departe de a avea frumusețea, armonia
și trăinicia coloritului vegetal.

2.2. Procedeul tehnic și procesul de realizare a tapiseriei artistice

Conform Figurei 2.1 din subpunctul precedent, ultima etapă pentru realizarea unei
tapiserii este țeserea.Există mai multe tehnici de țesere, care au apărut și dezvoltat de-
a lungul anilor.
Istoria omenirii este strâns legată de istoria tehnicii. Cu ajutorul tehnicii, la început
rudimentară şi apoi din ce în ce mai perfecţionată, oamenii şi-au îmbunătăţit traiul, şi-
au uşurat munca şi au sporit productivitatea muncii. Faptul că ţesutul îşi are originea
în tehnica împletitului rezultă din prima formă a războiului de ţesut care este similară
cu cea a ramei de împletit. Această formă este întâlnită şi astăzi în unele regiuni, fiind
folosită la împletirea rogojinilor sau la ţeserea manuală a covoarelor. [15, pag.23]

Țesutul covoarelor în Moldova este în strânsă legătură cu altă ocupație importantă în


economia tradițională – creșterea oilor. Covoarele vechi basarabene au urzealași
băteala din lână de oaie, ceea ce le conferă proprități practice deosebite. [14, pag.21]

Tehnica folosită pentru realizarea tapiseriei de față este alesul covoarelor sau numit și
alesătură.

Alesătură, a alege – este un procedeu tehnico-decorativ în domeniul ţesutului pe


stative orizontal şi confecţionării de covoare în războiul vertical, în urma căruia se
obţin desene sau motive de diferite nuanţe şi semnificaţii (geometrice, fitomorfe,
zoomorfe, antropomorfe, cosmomorfe etc.).[11]

Cel mai des folosit procedeu tehnic al ţesăturilor alese de tip covor este alesul neted
cu două feţe în războiul vertical sau orizontal, care a primit denumire la unele
popoare „Ales în chilim”. La rîndul său se diferenţiază în: „ales neted legat”, „ales

17
neted dezlegat”, „ales legat printre fire”, „ales legat cu fire întrepătrunse”.
Covoarele alese prin sec. XVIII – I jumătate a sec. XIX vopsite cu coloranţi naturali
şi realizate cu urzeală de „lână – păr” răsucite s-a folosit în principiu tehnica „alesul”
legat printre fire” sau „ales legat cu fire întrepătrunse” obţinut prin încrucişarea
celor două fire de băteală diferit colorate pe dosul ţesăturii la hotarul dintre ele (în
spaţiul dintre două fire de urzeală) şi întoarcerea lor îndărăt. [11]

Dintre toate aceste tehnici, cea pe care am realizat-o este alesul legat cu fire
întrepătrunse, care se include în categoria alesăturilor cu două fețe netede – legate.

Cu „două feţe netede” – „legate”, de pe timpuri se aleg covoarele, lăicerele sau


laturile alese, „păretarele alese” tipice artei populare moldoveneşti, realizate deobicei
în vîrstatul vertical şi „bătute cu pieptenele de lemn.

Covoarele alese prin sec. XVIII – I jumătate a sec. XIX  vopsite cu coloranţi naturali
şi realizate cu urzeală de „lână – păr” răsucite s-a folosit în principiu tehnica „alesul”
legat printre fire” sau „ales legat cu fire întrepătrunse” obţinut prin încrucişarea celor
două fire de băteală diferit colorate pe dosul ţesăturii la hotarul dintre ele (în spaţiul
dintre două fire de urzeală) şi întoarcerea lor îndărăt. [11]

Aceste scoarţe, covoare erau uşoare şi cu o factură uniformă, realizate într-o palitră
caldă, avînd o ornamentică originală.

Presupun că din motivul că covoarele, iar mai tîrziu şi „războaiele” din a II jumătate a
sec. XIX au devenit mai mari şi mai grele (15-20 kg), folosind în locul urzelii tari de
lînă aspră răsucită dar subţire şi uşoară o altă urzeală mai grea şi mai groasă din fibre
vegetale (cînepă, bumbac) răsucite, s-a trecut treptat la alte variante de ales, care le-
au dat „alesăturilor de tip covor” din sec. XIX-XX o monumentalitate, dar fără
găurele şi tăieturi. Tehnica lor de realizare este „alesul neted legat”, în două variante:
„ales neted legat prin fire” şi „ales neted legat cu fire întrepătrunse”. [11]

a) Alesul legat (neted cu două feţe) printre fire din categoria alesului de tip chilim se
caracterizează prin faptul că firele de băteală diferit colorate, cînd se întîlnesc la
limita celor două fire diferit colorate de băteală se încrucişează (se îmbrăţişează) pe
18
dosul ţesăturii şi fiecare se întoarce îndărăt. E ştiut că covoarele netede cu două feşe
alese în stanul vertical sau orizontal se aleg pe dos. [11]

b) Alesul legat cu fire întrepătrunse e tot o variantă a alesului de tip chilim cu două
feţe, însă modalitatea lui constă în felul de îmbinare a două fire de băteală diferit
colorate la întîlnirea lor în acelaşi rost. Această variantă constă în faptul că aceste fire
de băteală diferite după culoare înfăşoară unul şi acelaşi fir de urzeală, din care motiv
această porţiune a lui e mai plină, mai densă. Însă aceste locuri de fire întrepătrunse
tot timpul se mută, fiindcă întîlnirile a două culori diferite se schimbă după desen,
culori şi „mutaturi”.[11]

Unicul fapt îngrijorează că actualmente foarte puţin  realizează asemenea ţesături


alese, sunt anumiţi meşteri tapiseri care mai continuă să creeze în tehnica alesului.
Cel mai mult se aleg covoarele, prosoape.

Alesul covorului presupune realizarea compoziției ornamentale manual, țesătoarea


alegea cu degetele la războiul vertical. Cînd aleg la covor, femeile numără mereu
firele de urzeală. [14, pag.22]

Dezvoltarea în masă a alesului de covoare îndeosebi în secolul al XVIII-lea - I


jumătate a secolului al XX-lea era stimulată de un şir de factori, respectarea cărora
era cerută de tradiţiile populare. Covorul este obiectul tradiţional de bază în
amenajarea locuinţei populare.

19
Concluzii

Lucian Blaga a spus că originalitatea unui popor nu se manifestă numai în creațiile


ce-i aparțin exclusive, ci și în modul în care asimilează motivele de largă circulație.
Un rol deosebit în mediul de trai al moldovenilor, în ceremonii şi ritualuri, în
aprecierea nivelului stării sociale şi economice, a măiestriei familiei le-a aparţinut şi
mai continuă să-l joace covoarele manuale. Ele conţin în sine o artă de opinie
colectivă, viziuni artistice creatoare selectate de multe generaţii.
Din multiplele izvoare scrise, documente aflăm că covoarele se făceau curată din lînă
şi exclusiv pentru casă, că erau foarte frumoase şi se păstrau cu mare grijă,
transmiţăndu-se ca relicve ale familiei din generaţie în generaţie. Iniţial covoarele nu
se produceau pentru vînzare şi, numai în cazuri rare, cînd peste familia
moldoveanului ajungea o nenorocire mare, cînd nicidecum nu puteau răsplăti
impozitele, îl ducea pe ţăran de-şi vindea „scoarţa” din casă. Aproape că nu întîlneai
în Moldova casă, în care nu erau covoare. [12]

La un moment dat, orice creație, îndeosebi covoarele, se situează la interferența dintre


tradiție, modă și inovație. Astfel, are loc introducerea de noi materiale, tehnici de
lucru, preluarea de noi motive, teme, îmbogățirea paletei cromatice, modificări în
schema compozițională.

Raportată la tradiție, inovația a căpătat fie un aspect progresiv, fie unul regresiv. Și
totuși, în tapiseria de față, s-a încercat păstrarea unui subiect pe larg abordat de către
artiștii naționali.

Satul natal, dealurile, drumurile sunt un izvor puternic, o hrană incomensurabilă,


neechivalentă, cu o natură mai primitoare ca niciodată. Aici, mulți dintre noi, au
petrecut anii frumoși ai copilăriei, au trăit din plin bucuriile și au rămas cu amintiri
copleșitoare. De aceea, am ales aceast motiv, pentru a reda spațiul, în care natura într-
adevăr constituie o sursă de inspirație, în special natura în etapa de îngheț, iarna, cînd
împrejurimile sunt cuprinse de o liniște măreață. Mulți pictori au fost inspirați de
acest anotimp și poate continuă să inspire prin grandioasa sa putere.

20
Este necesar de menționat că prin această tapiserie artistică, am încercat să accentuez
ideea de locul unde s-a născut tradiția de țesere a covoarelor. Aici au apărut tehnicile
de țesere, de vopsire a lânei și multe altele.

În zilele noastre, tehnologiile și inovațiile au atins și arta textilă. Există fabrici, în care
procesul de țesere nu mai este manuală. Totuși, această artă rămîne a fi doar datorită
artiștilor, care continuă să realizeze tapiserii manual. Este un proces foarte
meticulous, ce necesită atenție și mult efot. Însă rezultatul este deosebit.

Evoluția tapiseriei naționale are realizări remarcabile, de putere de inovație și


individualitate. Tapiseria își va păstra aspirația spre originalitate și specific,
înscriindu-se drept un fenomen aparte în contextual artei naționale.

21
Bibliografie
Surse internet :
1. Citate despre sat
http://subiecte.citatepedia.ro/despre.php?s=sat
2. Semnificația simbolică a anotimpurilor
http://www.universdecopil.ro/semnificatia-simbolica-a-anotimpurilor.html
3. Tapiseriile(goblenurile)- ce sunt acestea?
http://goblen.broderii.info/tapiseriile-goblenuri-brodate-ce-sunt-astea/
4. Tapiserie
https://ro.wikipedia.org/wiki/Tapiserie
5. Somptuoasele tapiserii Gobelins
http://www.cotidianul.ro/patru-secole-de-creatie-166523/
6. Tapiseriile din trecut
http://lucas.broderii.info/tapiseriile-din-trecut-i/
7. Artele decorative
http://moldovenii.md/md/section/106
8. Cum arată iarna în zece picturi celebre
http://adevarul.ro/cultura/arte/cum-arata-iarna-zece-picturi-celebre-
1_566c31847d919ed50e268e98/index.html
9. Semnificația culorilor
http://www.interferente.ro/semnificatia-culorilor.html
10. Război de țesut
https://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83zboi_de_%C8%9Besut
11. Alesătura
http://www.patrimoniuimaterial.md/ro/pagini/registrul-fi%C8%99ele-
elementelor-de-patrimoniu-cultural-imaterial-tehnici-%C8%99i-cuno
%C8%99tin%C8%9Be-legate-de-arta/ales%C4%83tur%C4%83
12. Alesul covoarelor
http://www.moldovenii.md/md/section/387
Cărți, suporturi de curs, lucrări de doctor etc. :

22
13.Adjer E., „Evoluția scoarțelor românești”, Suport de curs,
Chișinău:Tipogr.UPS I.Creangă, 2013. 114p.
14.Buzilă V. „Covoare basarabene”, București:Institutul Cultural Român,
2013. 251p.
15.Cioară I. „Tehnologii de țesere Vol. I”, Iași:Performantica, 2008. 304p.
16.Ciobanu M., Negriu D. ”Dicționar de motive și simboluri literare”,
Chișinău:Litera, 2006, 156p.
17.Focșa M. „Scoarțe românești”, București:MAP, 1970. 369p.
18.Pavel E. ”Valori etnografice românești în imagini”, Iași:Princeps
Multimedia, 2013. 370p.
19.Postolachi E., Stoica G. „De la fibră la covor”, București:Fundația Cultural-
Română, 1998. 223p.
20.Simac A. ”Tapiseria contemporană din Republica Moldova” ,
Chișinău:Știința, 2001. 157p.

23
Anexe

Anexa 1- Motivul satului natal abordat în artă

Anexa 1.1 Plai natal, Hristov Victor, ulei pe pînză

Anexa 1.2 Peisaj rural, Florentin Leancă, ulei pe pînză

24
Anexa 1.3 Satul copilăriei, Jomir Mihai, ulei pe pînză

Anexa 1.4 Case albe, Guțu Victor, ulei pe pînză

25
Anexa 1.5 Spațiu pădurean, Romanescu Eleonora, ulei pe pînză

Anexa 1.6 La Codru, Romanescu Eleonora, ulei pe pînză

26
Anexa 1.7 Piesaj de iarnă, în viziunea lui Edvard Munch

27
Anexa 2 – Procesul de proiectare și realizare a tapiseriei artistice cu tema „Satul
natal”

Anexa 2.1 Proiect- carton a tapiseriei artistice cu tema „Satul natal„ – în proces

Anexa 2.2 Tip de război de țesut vertical

28
Anexa 2.3 Țeserea tapiseriei – în proces

29