Norma juridică prohibitivă, norma juridică onerativă, norma juridică permisivă,

norma juridcă omisivă

Norma juridică= o regulă de conduită generală, obligatorie şi impersonală care poate fi

impusă la nevoie, prin forţa de constrângere a statului.

Normele juridice prohibitive sunt acele norme care obligă subiectul să se abțină de la
săvârșirea unor acțiuni. Spre exemplu: legea interzice căsătoria între rude până la gradul IV
inclusiv, interzice căsătoria sub o anumită vârstă, interzice furtul, etc. În Codul Civil sunt
exemplificate prin prisma Art.1569, care stabilese că: “(1) Nu pot face obiectul unei cesiuni
creanţele care sunt declarate netransmisibile de lege” și Art. 1634 conform căruia “(6) Dacă
obligaţia are că obiect bunuri de gen, debitorul nu poate invocă imposibilitatea fortuită de
executare.”

Normele juridice onerative sunt acele norme care obligă subiectul să săvârșească o
anumită acțiune. Spre exemplu: “ șoferul care a comis un accident este obligat să transporte
victima la spital; părinții sunt obligați să acorde copilului minor întreținere, cei ce doresc să se
căsătorească trebuie să-și exprime acordul de voință în față ofițerului de stare civilă. Alte
exemple se găsesc și în Codul Civil, prin intermediul art. 1204 conform căruia „consimţământul
părţilor trebuie să fie serios, liber şi exprimat în cunoştinţă de cauză”; art. 1011 alin. (1) care
stabileşte că „donaţia se încheie prin înscris autentic, sub sancţiunea nulităţii absolute”.

Normele juridice sunt permisive dacă nu impugn, ci doar permit că subiectele de drept
să aibă o anumită conduită, dacă vor. Că exemple de norme de drept civil permisive cităm: art.
1698 alin. (1) C.civ., potrivit căruia „părţile pot conveni să extindă sau să restrângă obligaţia de
garanţie. Acestea pot chiar conveni să îl exonereze pe vânzător de orice garanţie contra
evicţiunii”; art. 1780 alin. (1) C.civ., conform căruia „chiria poate constă într-o sumă de bani sau
în orice alte bunuri sau prestaţii”; art. 2284 C.civ., care stabileşte că „fideiusiunea se poate
constitui pentru a garanta obligaţia unui alt fideiușor”.
 Normele dispozitive sunt supletive dacă stabilesc o anumită conduită, care este
obligatorie pentru părţi numai în cazul în care acestea nu au prevăzut, prin voinţa lor, o altă
conduită. Că exemple de norme juridice civile supletive menţionăm: art. 1670 C.civ., care
prevede că, „în lipsă de stipulaţie contrară, sumele plătite în temeiul unei promisiuni de vânzare
reprezintă un avans din preţul convenit”; art. 2015 C.civ., conform căruia „dacă părţile nu au
prevăzut un termen, contractul de mandat încetează în 3 ani de la încheierea lui”; art. 2256 alin.
(2) C.civ., potrivit căruia „în lipsa unei stipulaţii contrare, obligaţia de întreţinere este indivizibilă
atât în privinţa creditorilor, cât şi în privinţa debitorilor” etc.