Cursul XI. Arta creștină la Monumentele Medievale din Oltenia.

- Pe plaiurile și satele de la deal sau câmpiile oltenești se întâlnesc biserici și

mănăstiri vechi, unele păstrând (biserici de zid sau lemn) mobilier și picturi
originale.
- Mănăstirile din sec XIV – XV – XVII la care se adaugă bisericile parohiale
din sec. XVIII și începutul lui XIX, în Vâlcea și Gorj, exprimă nevoile spirituale
ale oamenilor și gustul artistic al epocii.
- De la influențele bizantine, gotice, sârbești în arhitectură la cele
brâncovenești, tradiția aceasta este continuată în forme personale, în arta vremii,
constituind preferințele ctitorilor și zidarilor.
- Domnitorii Țării Românești au continuat tradiția bizantină în cultură și artă
fiind solidari după 1453 cu Ortodoxia Răsăriteană.
- Zona subcarpatică a Țării Românești, adică Oltenia a fost populată cu multe
mănăstiri și schituri.
- De la Mănăstirea Cozia, Tismana, Dintr-un Lemn – Polovragi, Topolnița,
Bistrița, Arnota, Hurezi, la bisericile de la Stănești, Măldărești, Câineni, întâlnim
frumoasa pictură bizantină și neobizantină, pictură populară locală, ctitorii
voievodale, ale ierarhilor și arhimandriților și ale boierilor, vătafilor de plai,
târgoveți. În sec. XIV erau menționate 26 de locașuri ctitorite în Țara Românească,
iar în sec. al XVIII – lea erau în total 1656 de locașuri sfinte.
Între bisericile deosebite prin arhitectură și pictură amintim:
-Biserica bolniței de la Centrul Eparhial de la Episcopia Râmnicului, cu
hramul Adormirea Maicii Domnului, ctitorită pe timpul episcopului Climent –
1745 și Paraclisul episcopal construit prin grija Episcopului Grigorie Socoteanu la
1751; astăzi este legat de palatul episcopal – precum cel de la Hurezi.
Programul iconografic al picturii din interior și exterior evidențiază
cunoștințele teologice de excepție ale episcopului ctitor.
Ansamblul mural exterior cu friza de prooroci și sibile a servit, ca model pentru
alte multe biserici decorate în exterior cu picturi murale ce pot fi întâlnite în zona
Vâlcea și Oltenia (din sec. XVIII – XIX ).
- Biserica „Sf. Parascheva” (sec. XVI) din Râmnicu Vâlcea ctitorită de
Pătrașcu Vodă și Mihai Viteazul, conservă parametrul de cărămidă aparentă.
- Biserica „Toți Sfinții” (1762) din Râmnicu Vâlcea, pictată în 1763 de Nică
Dimitrie, zugravul reprezintă un ansamblu mural postbrâncovenesc. Maica

1
Domnului cu Pruncul este încadrată de arhangheli și melozi; este interpretată într-o
compoziție a Sf. Treimi împreună cu Cel Vechi de Zile și Sf. Duh, ca în altarul de
la Hurezi.
- Biserica bolniței de la Mănăstirea Cozia, este ctitoria lui Radu Paisie ( fiul
lui Radu cel Mare ) anul 1541, și are hramul „Sf. Apostoli”. Biserica este un
monument de marcă al artei sec. XVI și continuă estetica locașurilor de la
începutul secolului ( Ex. M-rea Dealu). Tabloul votiv este remarcabil. În Altar, sub
icoana Maicii Domnului cu Pruncul este reprezentat Agnețul încadrat cu serafimi și
îngeri. Pictura este o mărturie valoroasă a artei postbizantine prin eleganță și
hieratismul siluetelor, individualizarea chipurilor și savantele scenografii ale
scenelor, dar amintește de stilul picturii macedonene prin dramatismul momentelor
din Patimile Domnului.
- Biserica Schitului Fedeleșoiu, ctitorită de Domnul Grigorie Ghica și
Mitropolitul Varlaam (fost călugăr la Cozia, episcop de Râmnic și Mitropolit )
1679. Biserica (refăcută 1679-1708) cu o pictură de la 1708 are câteva imagini
rare: familia domnească, Mitropolitul Varlaam, Sf. Antim Ivireanul și Arhim. Ioan
de la Hurezi.
- Biserica din Proieni (1798 – sec. XIX) – „Toți Sfinți” ctitorită și zugrăvită
prin grija lui Constantin Davidescu din Râmnic. Pictura murală și icoanele atestă o
calitate artistică remarcabilă – teme iconografice brâncovenești. Aici s-ar cununat
Domnitorul Mihai Viteazul cu Doamna Stanca.
- Bisericile din Câineni (sec. XVIII- XIX) –sunt continuatoare a artei
brâncovenești în epoca premodernă. Are pictura interioară și exterioară și exprimă
linia tradiției postbizantine ( interior) și gustul vremii pentru cărțile de
înțelepciune, cu citate, prooroci și sibile și pentru literatura moralizatoare a
fabulelor lui Esop. Hramurile bisericilor sunt Sf. Nicolae și Sf. Voievozi Mihail și
Gavriil. Galeriile de portrete ctitorite sunt expresia statutului social de oameni
liberi al acestora, a locului lor în ierarhia socială a vremii. În exteriorul bisericilor
sunt frize cu sfinți, prooroci, filozofi și sibile (aceleași biserici la Păușești Măglași).
- Bisericile de la Hurezi (Târg) 1800 – 1804 (pictură interioară și exterioară)
ctitorită de Ioan Urșanu (vătaf de plai), sunt pictate: viața Fecioarei, Rugul Aprins,
Sacrificiul lui Avraam.
- Biserica din Urșani (1800) „Sf. Ioan Botezătorul” (ctitoria boierului Urșanu)
– are ctitorii pictați îmbrăcați în costume boierești din epoca care exprimă mândria
de ctitori „Tematica iconografică e de la Hurezi.
2
- Pictura interioară și exterioară a altor biserici, cum ar fi: Viorești – biserica
cu frescă cu potecași; Biserica de la Măldărești – 1774 și Biserica din Stănești
1536, construită în plan triconc cu turlă pe naos.
Toate aceste ctitorii reprezintă jertfa și credința înaintașilor iubitori de Biserică și
neam, rămânând în patrimoniul spiritual-cultural ca o mărturie vie a ortodoxiei
românilor.