Produs între 1976 - 1978, filmul prezintă aventurile devenite legendare ale celor

doi prieteni, doi ingineri, colegi de studii, românul Anton Lupan și francezul
Pierre Vaillant; francezul apărând la timpul trecut, doar în amintirile lui Lupan.
Anton Lupan pleacă în căutarea goeletei L'Esperance, corabia sa și a prietenului
său, fără să știe că a fost atacată de pirați în Marea Neagră, în largul portului
Sulina, unde o și găsește eșuată în apropierea farului.

Anton Lupan îl caută mai ales pe Pierre, prietenul său breton, pentru a pleca
împreună spre un teritoriu necunoscut al Țării de Foc, unde cei care au încercat să
pătrundă fie au murit ori s-au întors, după încercări cumplite, fără să reușească
să-l cerceteze. Corabia este găsită (mai mult sau mai puțin) din întâmplare și apoi
recondiționată de Lupan și oamenii pe care îi adună în jurul său, dar despre
prietenul său nu se mai știe nimic. Lupan e nevoit să plece fără Vaillant în
călătoria peste Oceanul Atlantic, cu destinația Țara de Foc, cu aceiași oameni,
care constituie nucleul echipajului său.

Micul echipaj, format din șase bărbați (Lupan, Ieremia, Haralamb, Gherasim, Busuioc
și Ismail), un adolescent (Mihu), o femeie (Adnana) și un câine (în carte Negrilă,
dar în film cățelul Lăbuș) are parte de numeroase peripeții, înfruntând pirații
mauri, furtuni și uragane, iar mai apoi căutând să-l scoată din încurcătură pe
bucătarul Ismail, care intră în bucluc făcând pariuri nechibzuite pe lupte de
cocoși, în porturile Americii Latine. Oamenii și Adnana (provenită dintr-o familie
de navigatori) sunt curajoși, dintr-o bucată, astfel reușesc împreună să treacă
peste toate încercările și îl urmează încrezători pe căpitan în căutarea
prietenului dispărut.