Sinodul VII Ecumenic

Despre cinstirea sfintelor icoane

Împotriva prigonitorilor icoanelor

Sinodul al VII-lea ecumenic s-a reunit la Niceea(provincia Bitinia, Asia Mică) între 24
septembrie şi 13 octombrie 787, la iniţiativa împărătesei regente Irina. Cunoscut şi sub numele
de Sinodul al doilea de la Niceea, acest sinod ecumenic a adunat 350 de episcopi ortodocşi, a fost
prezidat de sfântul Tarasie (prăznuit la 25 februarie).

Arhim. Cleopa Ilie ne spune:

“Au fost 350 la Sinodul VII de la Niceea, dar s-au mai amestecat încă 17 episcopi, care
călcaseră sfintele icoane în picioare, care căzuseră în eres şi care se luaseră după luptătorii de
icoane. Dar de frică tiranilor şi pentru alte interese au călcat peste sfintele icoane şi le-au
defăimat. Când au văzut Sinodul adunat, în fruntea căruia era marele Tarasie, Patriarhul
Constantinopolului, şi binecredincioşii împăraţi Constantin şi Irina, au căzut în genunchi, au
cerut iertare. Au sărutat sfintele icoane şi s-au închinat cu lacrimi în faţa lor şi au fost primiţi în
Soborul al VII-lea Ecumenic.

Şi a fost acest Sinod Ecumenic la anul 783, dar discuţiile şi toate procesele verbale şi toate
aşezămintele acestui sobor, abia s-au încheiat la anul 787, cu câţiva ani mai târziu, pentru că a
fost mare luptă împotriva iconoclaştilor, a împăraţilor iconomahi şi a multor arhierei care au
căzut din dreapta credinţă, şi preoţi şi popor peste măsură de mult.

Deci, peste 130 de ani a tulburat eresul luptării de icoane Biserică dreptmăritoare a lui Iisus
Hristos.

Acest Sinod, al VII-lea a toată lumea, a fost şi ultimul Sinod Ecumenic al Bisericii de Răsărit, în
fruntea căruia a fost Sfântul Patriarh Tarasie şi binecredincioşii împăraţi Constantin şi Irina.”

Decizia Sinodului

Al șaptelea Sinod Ecumenic a susținut poziția iconodulilor în anul 787 d'Hr. Părinții au
proclamat: Icoanele să fie cinstite "nu [cu] cinstirea adevărată, care după credinţă se cuvine
numai dumnezeirii [Sfintei Treimi], ci [tot aşa] cum se face cu semnul Sfintei şi de viaţă
făcătoarei Cruci, cu Sfintele Evanghelii, şi cu toate lucrurile sfinte"

'Doctrina cu privire la icoane' este legată de învățătura ortodoxă conform căreia întreaga Creație
a lui Dumnezeu trebuie răscumpărată și sfințită, atât cea spirituală cât și cea materială.
Cu privire la învățătura despre icoane:

Închinarea la icoane, a le avea în biserici și în case particulare este ceea ce Biserica ne

învață. Ele sunt "cărți deschise care ne amintesc de Dumnezeu". Cei care nu au timp sau
învățătură îndeajuns cât să studieze teologia trebuie doar să intre într-o biserică pentru a
vedea înaintea lor desfășurându-se tainele religiei creștine.

Cu privire la importanța doctrinară a icoanelor:

Icoanele sunt necesare și esențiale pentru că apără învățătura deplină și dreaptă asupra
Întrupării. Deși Dumnezeu nu poate fi reprezentat în Natura Lui eternă ("...nimeni nu L-a
văzut pe Dumnezeu, Ioan 1, 18), El poate fi totuși zugrăvit pur și simplu pentru că "s-a
făcut Om întrupat". Pot fi deci făcute imagini materiale ale Aceluia care a luat un trup
material. Luând un trup material, Dumnezeu a dovedit că materia poate fi mântuită. El a
îndumnezeit materia, făcând-o purtătoare de Duh, astfel că, dacă trupul poate deveni un
locaș al Duhului, tot astfel o pot face și lemnul sau culoarea, deși în mod diferit.

Eu nu mă închin materiei, ci Creatorului materiei, Care pentru mine S-a făcut material și a
binevoit să sălășluiască în materie, Care prin materie a înfăptuit mântuirea mea —Sf. Ioan
Damaschin

Pomenire

Sfinţii Părinţi de la al șaptelea Sinod Ecumenic sunt prăznuiţi la 11 octombrie, dacă este o zi de
duminică, altminteri în duminica următoare.

O altă prăznuire, mai generală, a tuturor celor ce au luptat pentru restabilirea cultului Sfintelor
Icoane şi a credinţei ortodoxe este rânduită în prima duminică din Postul Mare, numită Duminica
Ortodoxiei.