HEMORAGIILE

Definiție : hemoragiile reprezintă ieșirea sângelui din vasele de sânge.

Clasificare :

1. După felul vasului care sângerează :

- arteriale
- capilare
- venoase

2. După locul unde se scurge sângele :

- externă : când sângerarea se face în afara organismului

- internă : când sângele se varsă într-o cavitate (hemartroză, hematorax)
- exteriorizată : când sângerarea se face într-un organ cavitar și se elimină
ulterior.

3. După cantitatea de sânge pierdută :

- mici (sub 500 ml)

- mijlocii
- grave
- mortale (peste 1500 ml)

4. După intervalul de timp existent între traumatismul țesutului și apariția

hemoragiei:

- primitive : dacă traumatismul țesutului și al vasului sunt concomitente,

hemoragia apare imediat
- secundare : dacă hemoragia apare după un interval de 6 zile și 3 luni.

5. După cantitatea de sânge și viteza cu care se produce o hemoragie :

- acute :
 fulgerătoare : deces în câteva minute sau ore
 grave : într-o oră
 mijlocie : supraviețuiește 10-12 h
 mică : nu apare prea curând decesul

- lente : prin repetarea hemoragiilor acute la intervale mari

Cauze :

- traumatisme cu obiecte contondente, strivire și interven ții chirurgicale

- afecțiuni ce induc distrucții ale structurii organismului (ulcer gastro-duodenal)

Manifestări generale :

- paloare din cauza vasoconstricției periferice

- amețeli
- fosfene (stele verzi)
- acufene
- lipotimii
- insomnii
- neliniște, agitație
- tahicardie
- puls filiform
- tahipnee
- hipotermie și apoi febră și sub icter
- oligurie, anurie
- senzație de sete

Manifestări specifice :

În cazul hemoragiilor externe avem :

- în hemoragiile arteriale : sângele este ro șu deschis, țâșnește în ritmul bătăilor

cardiace
- în hemoragiile venoase : sângele este roșu închis ce se revarsă în valuri
- în hemoragiile capilare : sângele este roșu ce dă impresia de difuzie în masă

În cazul hemoragiilor interne :

- în hemoperitoneu - pacientul prezintă balonare, tenesme ano-vezicale, dureri

locale sau iradiante în spate sau în umărul drept, încetinirea sau oprirea
tranzitului intestinal
- în hemotorax – apare dispneea și dureri la baza hemitoracelui afectat
- în hemoragiile cerebrale - sângerarea este în cantitate mică dar se întâmplă
fenomene de compresiune locală foarte grave

În cazul hemoragiilor exteriorizate evoluează în două etape:

1. Etapa de hemoragie internă

2. Etapa de hemoragii exteriorizate:
- hemoptizie : sângele este rosu, aerat și spumat
- hematemeza : vărsătură în zaț de cafea, din M.D.S (mușchiul digestiv superior)
- melenă : provine din tubul digestiv, sângele este eliminat prin defecație și este
negru ca păcura
- rectoragie : sângele provine din ultima parte a tubului digestiv, este ro șu,
nedigerat
- metroragie : sângele provine din aparatul genital feminin în afara perioadei
menstruale
- hematuria : urină cu sânge

Materiale necesare :

- F.O., foaie de temperatură

- termometru
- tensiometru
- spatulă linguală
- analize de laborator

1. Pacientul este așezat în poziție de repaus, partea sângerândă în poziție mai

ridicată (poziție proclivă).

- în hemoptizie și hemotorax - este așezat cu capul și toracele ușor ridicate

- în hemoragiile gastro-intestinale – în decubit dorsal
- în hemoragia memebrelor – în Trendelenburg

2. Grăbirea hemostazei spontane – aplicații reci cu gheață, comprese reci.

În hemoragiile medii și mari :

- se puncționează imediat apoi se recoltează sânge pentru determinarea de grup
sanguin
- montarea perfuziei macromoleculare
- control funcțiilor vitale și transport rapid la unitatea sanitară
- supraveghierea pacientului pe timpul transportului

Hemostaza provizorie : prin compresiunea directă pe vas.

Se utilizează compresiunea prin apăsarea vasului la :

- artera temporală superficială. Compresiunea se face imediat înaintea urechii,

deasupra și în spatele pavilionului.
- artera carotidă : compresiunea se face pe fața antero-laterală a gâtului,
mușchiului S.C.M
- șa artera poplitee : compresiunea se face pe fața posterioară a genunchiului
- artera aortă abdominală : pentru hemoragii în regiunea pelviană :
compresiunea se face cu pumnul sub ombilic

Hemostaza se mai poate face și cu garou sau cu un sistem improvizat.

Hemostaza – garoul se aplică spre rădăcina membrului în hemoragiile arteriale
iar în cele venoase spre capătul distal. Se poate aplica peste haine sau peste
pansament și se va strânge până la dispariția hemoragiei. Hemostaza arterială
este eficientă dacă membrul capătă o culoare alb-palid și nu cianotică.
Montarea garoului nu trebuie să depășească 2 ore.
Dacă transportul durează mai mult de o oră și jumătate, garoul se va desface la
un interval de 20-30 minute, comprimând în acest timp plaga cu comprese
sterile. La reaplicare garoul se pune mai sus. Garoul se desface progresiv
deoarece poate apărea șocul de degarotate.
Când se montează garoul, se notează pe un bilet data și ora montării.

Tipuri de hemoragii :

În funcție de cauza care le-a generat:

- hemoragii traumatice : accidentale, chirurgicale

- hemoragii medicale : determinate de modificări patologice ale integrității
vaselor, ale trombozelor și organelor hematopoetice și de factorii de coagulare.
Aici se încadrează și sindromul hemoragipar ( hemoragii medicale după
administrare de aspirină, cortizon, fenilbutazonă, heparină trombostop).

Examenul obiectiv în cazul hemoragiei :

- numărul bătăilor cardiace în cazul hemoragiilor mici este normal

- în cazul hemoragiilor mijlocii este ușor crescut iar în cazul hemoragiilor mari
este foarte rapid (120-130 bătăi/minut)
- amplitudinea : în hemoragiile mici și mijlocii este bună, în hemoragiile grave
pulsul devine filiform (abia perceptibil).
- T.A. în hemoragiile mici și mijlocii este normală (115-140/75-90 mm Hg) iar în
hemoragia mare tensiunea scade.

În timpul unei hemoragii există o corelare între frecvență, amplitudinea pulsului

și valoarea tensiunii arteriale.

La bolnavii hipertensivi, T.A. deși a scăzut cu 70-100 mm/Hg, ceea ce indică o

hemoragie gravă, găsim o valoare maximă bună 120 mm/Hg. Dacă nu se instituie
tratament rapid, tensiunea scade brusc și se redresează foarte greu.

Explorări paraclinice

- examinărea endoscopică a esofagului și stomacului, ca și ano-recto și

colonoscopia, pot furniza infomații privind locul și cauza sângerării.
- hematuria se pune în evidență macro și microscopic.
- examenele de laborator sunt extrem de utile pentru a aprecia gravitatea cât și
evoluția hemoragiei.
- numărul de hematii poate să coboare de la 5 mil/mm până la 1-2 mil/mm (la
bărbați)
- scade și hemoglobina în raport cu numărul de hematii de la 13-15 gr/ml
ajungând la 5-6 gr/ml de sânge la bărbați.

Examenul proba celor 3 pahare :

- hematocritul : raportul dintre cantitatea de hematii și cea de plasmă din sânge,

normal 45 % (la bărbat), în caz de hemoragie scade sub 40 %
- volemia : este o probă ușor de cercetat în laboratoarele care posedă
fotocalorimetru.
- se va determina : timp de coagulare, timp de sângerare, probe hepatice, calciu,
fibrinogen,foarte important în hemoragiile mari se face ureei în sânge
- în cazul hemoragiilor care nu se evidențiază prin melenă, va fi cercetat sângele
din materiile fecale.

Evoluția hemoragiilor

Când hemoragia este însoțită de un șoc traumatic sau apare la bolnavii epuizați se
iau măsuri de extremă urgență.

Refacerea organismului se face în 3 etape :

- etapa volemică : are loc în primele 5-6 zile prin aportul de lichide și proteine în
circulație.
- etapa hematologică ( de corectare a anemiei) se desfășoară lent, în 3-4 luni când
se trimit în circulație hematii tinere
- etapa de refacere a fierului : se desfășoară paralel cu etapele anterioare .

Hemostaza = oprirea hemoragiei. Poate fi spontană, provizorie sau definitivă.

Hemostaza provizorie = se face o presiune pe vas prin apăsare cu comprese sterile

(compresiune pe un plan osos) și prin aplicarea garoului.

Hemostaza definitivă = se realizează prin închiderea vasului care sângerează.

- se face prin mijloace tehnice de cauterizare, prin pansament compresiv ,

forcipresură (pansarea vasului, legarea sau ligatura vasului cu fire de ață)
- compensarea hemoragiei – se administrează soluții macromoleculare (Dextran
de 70), soluție de gelatină (plasmogel) sau albumină umană.
- pacientul este așezat în poziție trendelenburg, administrare oxigen pe sondă,
preparate de fier, injectabil (vitamina K , alenostazin, venostat, hidroxizin)