Cuprins:

 Concepte referitoare la riscul de țară

 Structura riscului de țară
 Evaluarea riscului de țară
 Gestionarea riscului de țară
 Managementul de țară

Republica Moldova parcurge o perioadă de turbulențe instituționale, marcată de șocuri politice,

sociale și economice pe care le poate depăși numai dacă va înțelege natura acestor provocări și
va formula răspunsuri pe măsura schimbărilor din societate. În context, IDIS Viitorul a prezent
10 riscuri pentru Republica Moldova în anul 2017.

În anul curent au fost identificate următoare riscuri și amenințări. Este vorba de:

1. oportunism politic și schimbări bruște de agendă politică,

2. reformatarea flancurilor politice,

3. ajustări sistemice în interesul sistemului oligarhic,

4. prognoze de creștere economică mediocră,

5. criza sectorului financiar-bancar,

6. mimarea reformelor economice,

6. politizarea deciziilor economice,

7. accentuarea sărăciei,

8. declinului demografic,

9. riscul unor proteste turbulente,

10. destabilizarea Republicii Moldova de către Federația Rusă prin puteri de hacker politic.

„Anul 2017 promite apariția unor conflicte Guvern-Președinție, Guvern-Opoziție, Președinte-

Opoziție, deși atribuțiile noului șef de stat sunt mult mai limitate, ambițiile sale (gaulliste) au fost
supralicitate electoral. Nu sunt clare „liniile roșii” de conduită între PDM-PSRM, dacă admitem
că partidul dominant al coaliției aflate la guvernare l-a ajutat pe Dodon să devină Președintele R.
Moldova”, a explicat expertul, IDIS Viitorul Veaceslav Berbeca. 

În ceea ce privește riscurile economice pentru Republica Moldova, Ion Tăbîrță susține că:
„Guvernul R. Moldova a atins obiectivul unei „stabilizări fără creștere economică”. Anticipăm
un ritm de creștere economică cu indicatori limitați de constrângerile actualului sistem
administrativ și politic. În aceste condiții de progres minimal, există riscul de neonorare a
celorlalte condiții de acordare a asistenței financiare externe, formulate de FMI și Uniunea
Europeană, ceea ce ar putea conduce la pierderea asistenței financiare externe pentru a se asigura
stabilitatea socio-economică și politică”.

În cadrul analizei a fost identificat și fenomenul black swans (fenomenul lebedei negre) care
generează mai multe riscuri. Printre cele mai importante sunt: incidența fenomenului climateric
extrem, regionalismul politizat, tranziția de putere în SUA și escaladarea războiului în Ucraina. 

1.1. Concepte referitoare la riscul de țară

Riscul de tara exprima probabilitatea pierderilor financiare în afacerile internationale, datorate

unor evenimente macroeconomice si/sau politice specifice unei tari. Conceptul de risc de tara
este strâns legat de alte doua notiuni: riscul suveran si riscul de transfer. Riscul suveran cuprinde:
riscurile aferente datoriei publice externe sau public garantate. El exprima probabilitatea ca un
stat sa nu poata sau sa nu doreasca sa-si onoreze angajamentele externe din cauze aflate sub
controlul guvernului respectivului stat. Riscul suveran depinde de performantele economice si de
schimbarile politice dintr-o tara.

Împrumuturile negarantate public garantate firmelor private implica trei niveluri de risc: micro,
mezo, macroeconomic.

La nivel macroeconomic se manifesta riscul de transfer care exprima posibilitatea ca guvernul sa

nu poata sau sa nu doreasca sa puna la dispozitia firmelor private valuta solicitata în schimbul
monedei nationale, destinata achitarii obligatiilor externe. Riscul de transfer apare în tarile cu
deficit cronoc al balantei de plati, în care guvernul controleaza schimburile valutare.

Alaturi de riscul de transfer, la nivelul unei tari exista si factori de risc economici, politici, sociali
ce influenteaza mediul în care firmele nationale si straine functioneaza, grupati în categoria de
risc de tara general. Printre cei mai importanti factori amintim: devalorizari semnificative ale
monedei nationale, recesiuni profunde, schimbari bruste de politica economica, razboaie,
revolutii, discriminari aplicate firmelor straine. Riscul suveran, riscul de transfer, riscul de tara
general sunt grupate în conceptul de risc de tara. Deci riscul de tara este un concept complex care
acopera totalitatea riscurilor inerente plasamentelor de capital în strainatate.

Riscurile pot fi de natura economica, politica sau sociala deci se poate vorbi despre risc
economic, social, politic. Termenul de risc politic este utilizat si cu sensul de risc al investitiilor
directe în strainatate. Riscul investitiei directe peste granita exprima posibilitatea unor pierderi în
capitalul real investit în strainatate sau chiar a pierderii întregii afaceri din cauza unor
evenimente aflate sub controlul guvernului tarii gazda. În aceasta acceptiune riscul investitiei
directe este inclus în riscul de tara general.

Riscul de tara aferent investitiilor directe nu trebuie însa confundat cu totalitatea riscurilor pe

care le presupune o investitie peste granita. Investitiile directe depind de o serie ed factori
specifici cum ar fi: incompetenta managerilor autohtoni, supraestimarea capacitatii de absorbtie a
pietei, absenta unei strategii de dezvoltare economica în ramura din care face parte firma.
Dintre toate componentele riscului de tara definite pâna acum, cea mai cuprinzatoare este riscul
suveran, astfel ca riscul de tara este utilizat în sensul restrâns de risc suveran (care se refera la
împrumuturi publice si la cele garantate de catre guvern).

In activitatea de creditare internationala, institutiile de credit se pot confrunta cu riscul, ca

debitorii sa nu dispuna la un moment dat de valuta necesara pentru plata angajamentelor asumate
ce decurg din imprumutul extern, ca urmare a unor restrictii impuse de guvernul statului
partener.

Riscul de tara capata noi valente in contextul globalizarii economiilor. Deslusirea conceptului de
risc de tara a constituit o provocare a specialistilor in domeniu, capatand deseori nuante ambigue
si divergente. Aceasta  este consecinta inexistentei unei metodologii unitare  de evaluare a
riscului de tara, deoarece la nivelul fiecarei tari exista o gama variata de factori de risc ce trebuie
analizati si         estimati.

Riscul de tara reprezinta posibilitatea ca o institutie de credit sa inregistreze pierderi

financiare datorate expunerii pe care institutia o are fata de o tara si care sunt generate de
evenimente economice, politice, sociale, controlate cel putin partial de guvernul tarii respective.
Pierderile inregistrate de institutia de credit pot imbraca urmatoarele forme:

 Pierderi de oportunitate, generate de indisponibilitatea sumelor care nu sunt rambursate

conform scadentei initiale.

ü     Pierderi reprezentate de costuri suplimentare, generate de procesul de constrangere sau de

convingere a debitorului de a-si respecta angajamentele asumate.

ü     Pierderi reale, reprezentate de sumele nerecuperate.

Desigur, exista si alte definitii ele riscului de tara, insa toate au ca numitor comun, controlul
guvernului asupra unui eveniment, conditie esentiala ca acel eveniment sa genereze
materializarea riscului de tara. Un factor controversat, generator de risc de tara,  in literatura de
specialitate  il reprezinta catastrofele naturale; acestea determina materializarea riscului de tara
cu conditia sa se produca cu regularitate.

Riscul  de tara in sistemul bancar trebuie abordat din perspectiva analizei a doua categorii de
risc: riscul de expunere  si riscul de piata. Din perspectiva analizei riscului de expunere, riscul de
tara trebuie sa ofere institutiilor de credit informatii pe baza carora acestea sa isi stabileasca
limitele maxime de expunere fata de o tara si sa poata monitoriza, pe cat posibil in timp real
expunerea fata de tara respectiva. Din perspectiva analizei riscului  de piata, institutiile de credit
obtin informatii privind  rezultatul schimbarilor nefavorabile ce pot aparea pe piata financiara a
unei tari, care pot afecta performantele activelor care c 131j97b ompun portofoliul unei institutii
de credit  care are o expunere fata de tara respectiva.
 Conturarea conceptului de risc de tara a fost precedata de conceptele de risc de
transfer,  risc suveran, risc politic. Ulterior, acestea au devenit componentele conceptului de risc
de tara sau, in viziunea altor autori, forme de manifestare ale riscului de tara.

Riscul de transfer  reprezinta posibilitatea ca guvernul unei tari sa impuna restrictii valutare de

transfer entitatilor economice, care sa impiedice rambursarea imprumutului acordat acestora de o
institutie de credit din alta tara.  De regula, aceasta situatie este specifica tarilor cu deficit cronic
al balantei de plati, in care guvernul controleaza schimburile valutare. Riscul de transfer
afecteaza debitorii care sunt solvabili, dar nu isi pot indeplini obligatiile de plata, datorita
restrictiilor valutare impuse de guvernul tarii lor.   

Riscul suveran  reprezinta posibilitate ca un stat suveran sa nu isi poata indeplini obligatiile de

plata externe din motive aflate sub controlul guvernului statului respectiv. Acest risc a fost
generat de aparitia pe pietele financiare internationale a guvernelor statelor suverane in calitate
de solicitanti de credite. Statele suverane erau beneficiarele  unui statut special, astfel, daca
deveneau insolvabile, nu se putea incepe asupra lor executarea silita. S-a  recurs  si la  realizarea
de investitii directe in strainatate, impartasind experienta companiilor multinationale, dar
rezultatele nu au fost cele asteptate. Astfel, riscul care afecteaza aceste investitii este dependent
de evolutiile de natura politica si   a fost numit risc politic.

            Riscul de tara se materializeaza ca urmare a unor evenimente

politice                   ( razboaie civile, razboaie, ocupatie militara straina, etc.), economice
(diminuarea  accentuata a cresterii economice, cresterea rapida a costurilor de productie,
etc.),                 sociale ( revolte determinate de diferende etnice, divizari religioase, etc.).

Cele mai frecvente forme de materializare a riscului de tara generatoare de pierderi

opozabile fie  creditorului, fie  debitorului, sunt:

ü     Defectiunea tehnica apare atunci cand debitorul nu isi onoreaza obligatiile privind acordul
de creditare ca urmare a incapacitatii de plata temporare sau a unor intarzieri administrative.

ü     Imposibilitatea executarii transferului sumelor datorate catre creditor, desi debitorul este
solvabil, ca urmare a  restrictiilor impuse de guvernul tarii debitorului.

ü     Sistarea temporara a platilor urmata de reesalonare, determina relaxarea termenilor

imprumutului prin diminuarea cuantumurilor rambursarilor anuale , sau urmata de renegociere,
care presupune o diminuare a sumelor ce vor fi rambursate , prin reducerea ratei dobanzii sau a
anularii unei parti a datoriei. 

ü     Repudierea datoriei, este rar intalnita, atunci cand debitorul nu mai recunoaste obligatia de
a-si plati datoria.

ü     Indigenizarea unei entitati economice, presupune exercitarea de presiuni asupra

proprietarilor  straini de a preda controlul entitatii proprietarilor autohtoni.
ü     Nationalizarea unei investitii straine, presupune trecerea acesteia in proprietatea statului, cu
sau fara despagubire.

ü     Diminuarea profitabilitatii unei investitii straine este consecinta deprecierii situatiei interne a
tarii in care a fost efectuata investitia respectiva.

ü     Distrugerea fizica a unei entitati straine determinata de razboaie, revolutii.

      Pentru efectuarea unei analize performante a riscului de tara, este necesara stabilirea
directiilor, tehnicilor si metodelor de analiza efectuate.

      In stabilirea directiilor de analiza trebuie sa se identifice si sa se clasifice factorii care

influenteaza nivelul riscului, astfel:

ü     Factori generali, care influenteaza  nivelul riscului la nivelul tuturor tarilor analizate, cum
sunt de exemplu : stabilitatea politica si sociala, calitatea guvernului, cresterea economica,
inflatia, etc.

ü     Factori specifici, care influenteaza nivelul riscului numai in cazul unei tari sau unei categorii
de tari, cum sunt de exemplu : cresterea sau scaderea populatiei, conditiile de relief , accesul pe
pietele internationale de capital, etc.  

      Din punct de vedere a posibilitatilor de cuantificare a acestor factori, se identifica:

ü     Factori cantitativi,  pot fi cuantificati cu usurinta prin intermediul indicatorilor statistici

ü     Factori calitativi sunt dificil sau uneori imposibil de cuantificat si vizeaza aspecte privind
comportamentul populatiei, al entitatilor economice din sectorul privat si public la nivelul unei
tari.

      Criteriile de clasificare a factorilor utilizati in analiza si evaluarea riscului de tara

sunt  variate, insa ponderea acestora in metodologiile de analiza difera in functie de scopul
urmarit, costurile implicate,  institutia care efectueaza analiza, experienta specialistilor in
domeniu, dar si de interesele existente.

      Desi nu exista o metodologie unitara de analiza si evaluare a riscului de tara, pentru

realizarea unei analize de calitate a riscului de tara, trebuie avute in vedere urmatoarele aspecte:

ü     Probabilitatea de aparitie a unui eveniment semnificativ pentru riscul de tara depinde de

existenta sau absenta factorilor specifici, indispensabili producerii respectivului eveniment si de
intensitatea manifestarii acestor factori.

ü     Probabilitatea de materializare a riscului de tara depinde  de producerea unor evenimente

generatoare de pierderi, dar si de conditiile specifice tarii analizate.
ü     Indiferent de aspectele luate in considerare, vor ramane in afara analizei suficienti factori
aleatori in masura sa influenteze desfasurarea evenimentelor intr-o directie neprevazuta.

      Sistemele de analiza a riscului de tara utilizeaza metode si tehnici specifice, cum sunt:
sistemul de analiza bazat pe studii de tara, sistemul de analiza bazat pe construirea unor clase de
risc, sistemul de analiza bazat pe identificarea si cuantificarea factorilor de risc, etc.   

   Indiferent de sistemul  de analiza a riscului de tara, metodele si tehnicile utilizate de acestea

prezinta urmatoarele caracteristici comune:

ü     Utilizeaza indicatori statistici care caracterizata situatia economica si sociala a tarii;

ü     Utilizeaza modele statistice de prognoza a evolutiei in viitor a indicatorilor statistici, astfel

incat valorile prognozate reprezinta proiectii in viitor ale valorilor trecute, cu conditia ca  situatia
din trecut ramane neschimbata in viitor. In unele situatii, se utilizeaza modelarea econometrica,
iar valorile indicatorilor sunt prognozati intr-un interval de variatie, cu anumite probabilitati de
aparitie, dar cu restrictiile impuse de model;

ü     Utilizeaza tehnici si metode de sondaj sau anchete statistice realizate  in

randurile specialistilor din domeniul economico-financiar care isi desfasoara activitatea in tara
respectiva, situatie in care se obtin informatii variate pe domenii bine definite si precizate
(evolutia inflatiei, cresterea economica, cursurile de schimb, etc.), sau in randurile intregii
populatii, situatie in care se obtin informatii privind starea economica a populatiei, orientarile
politice in viitor, comportamentul investitional si cultura financiara a populatiei, etc.

In general,  obiectivul oricarei  analize de risc este de a identifica evenimentele care pot

genera o criza in capacitatea de plata a unei tari astfel incat creditorul sa poata actiona in timp

optim pentru a-si proteja investitiile de eventualele pierderi ce pot apare. Actiunile

creditorului se pot concretiza in diminuarea expunerii sau lichidarea in totalitate a

portofoliului de titluri care se gasesc in proprietatea sa, prin vanzare directa pe piata.

Institutile de credit abordeaza de o maniera diferita de cea a agentiilor de rating analiza

riscului de tara, datorita naturii activitatii, a puterii financiare si a intereselor pe care le
reprezinta.   Principalele institutii financiare care desfasoara activitati de evaluare a riscului de
tara sunt: bancile comerciale si de investitii care activeaza la nivel global, agentiile de rating sau
de evaluare a riscului, firme specializate in analize de risc sau diverse organisme financiare
internationale, etc.

Analiza riscului de tara se focalizeaza in special asupra riscului suveran, componenta

principala a riscului de tara care afecteaza riscul de expunere al bancii.
Implicatiile pe care conditiile economice, sociale si politice dintr-o tara le au asupra riscului de
piata constituie obiectul analizelor macroeconomice si sunt realizate de departamente
specializate care, in general, sunt separate de departamentul analizei de risc.

Pentru evaluarea riscului de tara, institutiile de credit utilizeaza fie propriile metodologii
interne, fie rapoartele agentiilor de rating (Standard & Poor’s, Moody Investors Service, etc.)si
ale firmelor specializate (Business Environmental Risk Information, etc).

Metodologiile  de analiza riscului de tara elaborate fie de agentiile de rating fie de

insitutiile de credit, utilizeaza  in general principii si metode asemanatoare de analiza. De regula
o  asemenea metodologie presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

ü     Identificarea factorilor de natura economica, politica si sociala care pot afecta capacitatea
tarii de a-si onora obligatiile financiare externe;

ü     Identificarea grupelor de indicatori ce caracterizeaza cel mai bine fiecare categorie de

factori;

ü     Stabilirea importantei si a ponderii pe care o va avea fiecare grupa de indicatori in

rezultatul final al analizei;

ü     Identificarea indicatorilor specifici fiecarei grupe;

ü     Asocierea fiecarui indicator dintr-o grupa a unui punctaj, dupa o scara prestabilita, in functie
de performantele indicatorului. Pentru indicatorii cuantificabili, se stabilesc praguri sau intervale
de variatie a valorilor pe care le pot lua iar punctajul respectiv se acorda in functie de aceste
nivele;

ü     Calcularea unui scor final pe fiecare grupa de indicatori;

ü     Calcularea scorului final sau a unui indice agregat de risc de tara pe baza rezultatelor
obtinute la nivelul tuturor grupelor de indicatori;

ü     Incadrarea tarii intr-o anumita clasa de risc in functie de valoarea indicelui de risc obtinut.

Numarul claselor de risc este diferit in functie de metodologia aplicata si se stabileste in raport
de precizia analizei sau orizontul de timp care trebuie acoperit.

Clasificarea tarilor intr-o anumita categorie de risc permite  ierarhizarea  acestora in

raport cu riscul de tara,  precum si analiza in paralel a evolutiei acestor tari, facilitand
fundamentarea deciziilor de investitii. Desigur, nici rapoartele de risc  de tara nu sunt lipsite de
controverse. Contestatarii aduc ca  argumentate pe de o parte,  metodologiile de analiza care se
bazeaza pe factori calitativi si necuantificabili care pot fi interpretati diferit de analistul de risc
iar pe de alta parte presiunile exercitate de grupurile care activeaza in domeniul financiar si care
se finalizeaza cu  incadrarea unui debitor (tari) intr-o clasa de risc inferioara, pentru a avantaja
creditorul, oferindu-i acestuia posibilitatea sa solicite dobanzi mai ridicate pentru imprumuturile
acordate. Cu toate acestea,  rapoartele de risc de tara reprezinta sursa principala de informatii a
investitorilor pentru a decide acordarea de imprumuturi unei tari.

O institutie de credit analizeaza aspectele  economice ale  unei tari  pentru a semnala si

anticipa din timp evolutiile pietelor financiare, respectiv variatiile  cursurilor de schimb si ratelor
dobanzilor generate de modificarea indicatorilor macroeconomici la nivelul unei tari dar si
pentru a  semnala dificultatile ce pot apare in restituirea datoriilor externe contractate de o tara.

Analizele economice al caror obiectiv il reprezinta  semnalarea modificarilor ce pot

aparea  in evolutia pietelor  financiare trebuie efectuate asupra tarilor exportatoare de capital.
Aceste tari  dispun de importante surse de finantare, deoarece pe teritoriul lor exista institutii de
credit  puternice in masura sa ofere finantare la nivel international si prin urmare,
instrumentele  financiare emise de aceste tari sunt obiectul principalelor tranzactii pe pietele
financiare

Analizele economice ce au  ca  obiectiv semnalarea dificultatilor  ce pot surveni in

restituirea datoriilor externe contractate de o tara, trebuie efectuate asupra tarilor importatoare de
capital. Aceste tari , aflate de regula in tranzitie sau in curs de dezvoltare, nu-si pot acoperi
necesitatile de finantare din surse interne si recurg la imprumuturi  externe; deoarece valutele
acestor tari nu sunt liber convertibile,  pot aparea dificultati  privind capacitatea lor de a dispune
de astfel de lichiditati.

Indiferent de scopul final al acestor analize sau de categoria in care sunt incadrate tarile
respective,  metodele si tehnicile utilizate pentru analiza riscului de tara,  se bazeaza
pe  indicatori statistici de masurare a performantelor macroeconomice, a caror
interpretare  difera de la o institutie de credit la alta.

Principalii indicatori statistici utilizati in analiza riscului de tara sunt:

Indicatori macroeconomici care evidentiaza  eficienta utilizarii resursele naturale si

umane ale unei tari; acestia sunt:

ü     PIB / locuitor – reflecta eficienta  utilizarii factorilor de productie pentru a obtine bunurile si

serviciile la nivelul unei tari. Un alt indicator cu ajutorul caruia se poate aprecia nivelul de
dezvoltare al unei tari este PIN;

ü     Deficitul bugetar / PIB – reflecta calitatea managementului la nivel macroeconomic.

Specialistii in domeniu apreciaza ca  nivel optim pentru acest indicator intervalul  –1 si -3%.
Depasirea acestor nivele  determina o crestere a cererii de finantare a deficitului bugetar cu
efecte asupra cresterii creditului guvernamental si a masei monetare, generatoare de inflatie.

ü     Volumul investitiilor interne / PIB – reflecta eficienta alocarii  resurselor interne;

ü     Volumul economiilor / PIB – alaturi de rata reala a dobanzii (diferenta dintre rata

dobanzii si rata inflatiei) reflecta gradul in care sunt incurajate economiile si investitiile. In
practica, acest indicator, este greu de obtinut datorita dificultatilor de a calcula nivelul
economiilor;

Indicatori ai balantei de plati care reflecta strategia comerciala a statului supus evaluarii

si capacitatea de a creea excedente de cont curent care sa asigure plata datoriilor; acestia sunt:

ü     Ritmul de crestere al importurilor si exporturilor;

ü     Elasticitatea cererii in functie de venit pentru produsele importate – se calculeaza ca raport

intre ritmul de crestere al importului si ritmul de crestere al PIB sau PNB;

ü     Gradul de acoperire al importurilor prin exporturi – este dat de raportul dintre

exporturi si importuri;

ü     Exportul catre principalii parteneri / Total exporturi;

ü     Dependenta de exporturi – se calculeaza ca raport intre valoarea principalelor

produse exportate si valoarea totala a exportului;

ü     Rezervele externe / Importul de bunuri si servicii;

ü     Importul de bunuri si servicii / PIB;

ü     Importul de produse energetice / Importul total;

ü     Soldul contului curent / Incasarile in contul curent;

Indicatori ai datoriei externe reflecta capacitatea tarii de a-si achita datoriile externe si de

a evita crizele de lichiditate; acestia sunt :

ü     Datoria externa totala / PIB – care exprima relatia dintre nivelul datoriei si resursele totale
ale economiei. Cu cat raportul este mai mare, cu atat partea din PIB alocata servirii
datoriei  externe este mai mare;

ü     Datoria externa totala / Exportul de bunuri si servicii – reflecta capacitatea

exportului de finanta obligatiile ce decurg din datoria externa. In functie de marimea acestui
indicator tarile sunt grupate in: tari putin indatorate – pentru care valoarea indicatorului este
subunitara; Tari aflate la nivelul critic al indatorarii – pentru care indicatorul ia valori in
intervalul 1, 2; Tari greu indatorate – pentru care valoarea indicatorului este mai mare decat doi.
ü     Datoria totala platita / Exportul de bunuri si servicii – arata capacitatea tarii de a face fata
costului indatorarii. valoare sub 10% reflecta o datorie sustenabila; valoare cuprinsa intre 10%-
20% reflecta o datorie mare; valoare peste 20% reflecta o datorie foarte mare.

ü     Indicatorii serviciului datoriei externe

Serviciul datoriei publice / Exportul de bunuri si servicii;

Serviciul datoriei plus dobanda pe termen scurt / Exportul de bunuri si servicii;

Serviciul datoriei plus dobanzile pe termen scurt plus datoria scadenta pe termen

scurt / Exportul de bunuri si servicii – reflecta ponderea platilor in contul datoriei, in total
exporturi;

Serviciul datoriei / PIB – reflecta capacitatea tarii de obtine valuta necesara achitarii datoriei;

Modul de aplicare al indicatori prezentati  difera de la o metodologie la alta, si de scopul

urmarit prin analiza.

Sistemele de analiza a riscului de tara utilizate in practica sunt:

Sistemul de analiza a riscului de tara   bazat pe utilizarea studiilor de tara, este

complex, iar rapoartele de risc de tara elaborate pe baza sa cuprind  prognoze ale principalilor
indicatori macroeconomici si socio-politici ce pot fi caracterizata o tara.  Prognozele sunt
realizate pe termen scurt, sub 2 ani  si au ca obiectiv anticiparea eventualelor crize de
lichiditate,  sau pe termen mediu,  3 - 5 ani, avand ca obiectiv anticiparea  evolutiei balantei de
plati externe, a structurii si nivelului datoriei unei tari, dar si evolutia factorilor care influenteaza
direct aceste aspecte (cresterea economica, rata somajului, rata inflatiei, tensiunile sociale, etc.).
Deficienta majora a acestui sistem consta in insuficienta informatiilor oferite, in special
investitorilor, pentru a efectua comparatii intre tari in raport cu nivelul riscului. Costurile ridicate
si volumul mare de munca sunt de asemenea, dezavantajele acestui sistem.

Sistemul de analiza a riscului de tara bazat pe  o abordare structurala calitativa

a   riscului de tara are ca obiectiv de a stabili riscul de tara care afecteaza o anumita afacere.
Acest model abordeaza riscul ca o combinatie intre marimea pierderilor posibile si probabilitatea
ca acestea sa se produca in intervalul de timp luat in considerare. Instrumentul de lucru utilizat
este chestionarul, punctul de plecare  il reprezinta situatia si tendintele existente la un moment
dat, apoi se identifica evolutiile si tendintele viitoare pe baza unor criterii calitative.Dezavantajul
acestui sistem este subiectivismul.

        Sistemul bazat pe construirea unor clase de rating/risc de tara in raport cu performantele

indicatorilor macroeconomici si socio-politici presupune identificarea, cuantificarea si
evaluarea  factorilor de risc si, in final, construirea unor clase ale riscului de tara. Astfel,
specialistii apreciaza ca se  asigura o compatibilitate suficienta  intre diverse tari care au
localizare geografica, sisteme economice, politice si sociale diferite, fiind utilizat  pe scara larga.

Punctul de plecare pentru construirea sistemului de clasificare a unei tari, il

reprezinta  identificarea in prealabil a factorilor de risc, dupa care se stabilesc variabilele care
genereaza acesti factori si, in final, se analizeaza posibilitatile de cuantificare si importanta
acestor variabile. In ultima faza, variabilele sunt agregate rezultand un numar care reflecta
nivelul riscului tarii supuse analizei.

Dezavantajele acestui sistem sunt: gradul ridicat de subiectivism atunci cand trebuie
stabilita importanta si ponderea cu care fiecare variabila va participa la formarea indicatorului de
risc al tarii;  indicatorii utilizati au importante diferite pentru tarile respective iar valorile lor
trebuie interpretate in functie de nivelul de dezvoltare si structura socio-economica a tarilor.

            Modelul prezentat se bazeaza pe 5 grupe de indicatori care sunt relevanti in analiza

riscului de tara, fiecarui indicator ii corespunde un anumit punctaj dupa o scara prestabilita, iar
suma tuturor punctajelor acordate indicatorilor reprezinta punctajul total al tarii respective.
Punctajul total acordat unei tari poate avea valori cuprinse intre zero pentru riscul maxim si 100
pentru riscul minim.

Grupele de indicatori sunt:

1. Performanta economico-sociala;

2. Politica economica;

3. Situatia balantei de plati externe;

4. Situatia datoriei externe;

5. Conjunctura socio-politica a tarii

 Incadrarea in clasele de risc respective se realizeaza in raport cu punctajul obtinut dupa

cum urmeaza:

Clasa A – sunt incadrate tarile care au obtinut intre 81-100 puncte. Reprezinta nivelul cel mai
scazut al riscului de tara;

Clasa B  – sunt incadrate tarile care au obtinut intre 66-80 puncte. Este un nivel bun al

riscului de tara si sunt posibile pierderi financiare reduse;

Clasa C  - sunt incadrate tarile care au obtinut intre 45-65 puncte, ceea ce corespunde unui nivel
critic al riscului de tara si sunt posibile pierderi financiare mari;
Clasa D - sunt incadrate tarile care au obtinut intre 35-44 puncte. Este un nivel mare al riscului
de tara iar pierderile financiare pot fi totale;

Clasa E – sunt incadrate tarile cu un nivel maxim al riscului de tara. Practic tara se afla in
incapacitate de plata si se recomanda evitarea realizarii de tranzactii cu titlurile emise de aceasta.

Grupa 1

Performanta economico-sociala
1.1 Echilibrul macroeconomic 1.1.1        Situatia financiara interna

-Deficit bugetar/ PIB mai mic sau egal de 3%

-Deficit bugetar / PIB mai mare sau egal de 3%

1.1.2 Deficit bugetar / PIB mai mare sau egal de
3%

-PIB agricol mai mic PIB industrial

-PIB agricol mai mare PIB industrial

1.1.3 Rata somajului

-Rata somajului mai mica de 10%

-Rata somajului mai mare sau egala cu 10%

1.1.4. Stabilitatea cursului de schimb in raport
cu moneda de referinta

-Stabilitate buna a cursului de schimb

-Depreciere lenta a cursului de schimb sau

supraevaluare

-Depreciere rapida a cursului de schimb

1.2 Produsul intern brut pe locuitor (USD)

-Valori mai mari sau egale de 8001

-Valori cuprinse intre 5001-8000

-Valori cuprinse intre 3001-5000

-Valori cuprinse intre 2001-3000

-Valori cuprinse intre 1001-2000

-Valori mai mici sau egale de 1000

1.3. Ritmul produsului intern brut
Valori mai mari sau egale cu 6,01%

Valori cuprinse intre 4,01% si 6,00%

Valori cuprinse intre 2,51% si 4,00%

Valori cuprinse intre 1,51% si 2,50%

Valori cuprinse intre 0,51% si 1,50%

Valori mai mici sau egale cu 0,50% 

1.4. Rata inflatiei

-Valori mai mici sau egale cu 10,0%

-Valori cuprinse intre 10,1% si 20,0%

-Valori cuprinse intre 20,1% si 30,0%

-Valori cuprinse intre 30,1% si 40,0%

-Valori cuprinse intre 40,1% si 50,0%

-Valori mai mari sau egale cu 50,1%

1.5 Climatul de afaceri 1.5.1. Fluxul de investitii straine

-Investitii straine mari pentru proiecte pe termen

lung

-Investitii straine mari pentru scopuri speculative

-Nivel redus al investitiilor straine

1.5.2. Nivelul coruptiei 2

-Perceptia unui nivel redus al coruptiei 1

-Perceptia unui nivel extins al coruptiei 0

-Perceptia unui nivel extins al coruptiei care

influenteaza deciziile politice la nivel inalt
1.5.3.Starea de eficienta a actului de justitie

-Eficienta buna

-Eficienta redusa
Grupa 2

 Politicile economice
2.1 Investitii interne pe produsul intern brut

-Valori mai mari sau egale cu 30,1%

-Valori cuprinse intre 24,1% si 30,0%

-Valori cuprinse intre 19,1% si -24,0%

-Valori cuprinse intre 15,1% si 19,0%

-Valori cuprinse intre 12,1% si 15,0%

-Valori mai mici sau egale cu 12,0%

2.2. Caracteristici ale politicii economice

-Politica cu coerenta buna si durabila

-Politica cu coerenta buna

-Politica cu coerenta slaba

2.3. Deschiderea economica in raport cu
investitiile straine, barierele comerciale,

politica fiscala

-Deschidere mare caracterizata prin restrictii

reduse

-Deschidere mica caracterizata prin restrictii mari

2.4. Libertatea economica

-Existenta unei economii de piata functionale

-Existenta unor elemente ale economiei de piata

-Proprietatea statului este preponderenta

Grupa 3. Balanta de plati externe
3.1. Echilibrul financiar extern

-Stare de echilibru sau excedent persistent al

balantei de plati

-Sold fluctuant al balantei de plati

-Deficit cronic
3.2. Gradul de acoperire al importurilor prin
exporturi care este raportul dintre

bunuri si servicii exportate pe bunuri si servicii

importate

-Valori mai mari sau egale de 130,1%

-Valori cuprinse intre 120,1% si 130,0%

-Valori cuprinse intre 110,1% si 120,0%

-Valori cuprinse intre 100,1% si 110,0%

-Valori cuprinse intre 90,1% si 100,0%

-Valori mai mici sau egale cu 90,0%

3.3. Nivelul resurselor externe, fara aur,
calculat ca numar de luni de importuri

-Valori mai mari sau egale de 12,1

-Valori cuprinse intre 9,1 si 12,0

-Valori cuprinse intre 6,1 si 9,0

-Valori cuprinse intre 4,1 si 6,0

-Valori cuprinse intre 2,1 si 4,0

-Valori mai mici sau egale cu 2,0

3.4. Dependenta de exporturi este data de
ponderea exportului primului sau

primelor trei produse in total exporturi

-Valori mai mici sau egale de 15,0

-Valori cuprinse intre 15,1 si 25,0

-Valori cuprinse intre 25,1 si 35,0

-Valori cuprinse intre 35,1 si 45,0

-Valori cuprinse intre 45,1 si 55,0

-Valori mai mari sau egale cu 55,1

Grupa 4. Datoria externa

4.1. Serviciul datoriei raportat la exportul de

bunuri si servicii

-valori mai mici sau egale cu 5,0%

-valori cuprinse intre 5,1% si 10,0%

-valori cuprinse intre 10,1% si 15,0%

-valori cuprinse intre 15,1% si 20,0%

-valori cuprinse intre 20,1% si 25,0%

-valori cuprinse intre 25,1% si 30,0%

-valori cuprinse intre 30,1% si 35,0%

-valori cuprinse intre 35,1% si 40,0%

-valori cuprinse intre 40,1% si 45,0%

-valori cuprinse intre 45,1% si 50,0%

-valori mai mari sau egale de 50,1%

4.2. Datoria externa totala raportata la
exportul de bunuri si servicii

-valori mai mici sau egale cu 100,0%

-valori cuprinse intre 100,1% si 150,0%

-valori cuprinse intre 150,1% si 200,0%

-valori cuprinse intre 200,1% si 250,0%

-valori cuprinse intre 250,1% si 300,0%

-valori mai mari sau egale cu 300,1%

4.3. Structura datoriei externe calculata ca
raport intre datoria externa pe

termen scurt si datoria externa totala

-valori mai mici sau egale cu 5,0%

-valori cuprinse intre 5,1% si 10,0%

-valori cuprinse intre 10,1% si 15,0%

-valori cuprinse intre 15,1% si 20,0%

-valori cuprinse intre 20,1% si 25,0%

-valori mai mari sau egale cu 25,1%

4.4. Calitatea gestiunii datoriei externe 4.4.1. Relatiile cu FMI

-relatii normale

-relatii dificile

4.4.2. Accesul la pietele internationale de capital

-acces facil

-acces dificil sau inexistent

4.4.3. Relatiile cu creditorii

-relatii preferentiale

-relatii normale

-relatii dificile

4.4.4. Experienta relatiilor bilaterale 

-relatii bilaterale bune

-relatii bilaterale dificile

Grupa 5.

Conjunctura social-politica
5.1. Nivelul tensiunilor sociale

-stabilitate politico-sociala si toleranta

-tensiuni reduse care nu au un potential

destabilizator

-tensiuni politice semnificative

-tensiuni politice si economice mari datorate in

special disparitatilor intre nivele de

-trai ale grupurilor sociale

-tensiuni politice, economice si sociale mari

-tensiuni politice, economice, sociale si

religioase mari

-tensiuni politice, economice, sociale, religioase

si etnice mari

-tensiuni politice, economice, sociale, religioase,

etnice si tribale mari

-represiuni si incalcari grave ale drepturilor

omului din partea autoritatilor

-revolte si miscari insurgente de amploare

-razboi civil
5.2. Calitatea sistemului politic

-sistem politic democratic cu schimbari

normale de guvern

-sistem politic democratic cu schimbari

normale de guvern dar cu partide care au

orientari politice mult diferite

-sistem politic democratic dar cu instabilitate

ridicata, schimbari dese de guvern,

guverne slabe, etc.

-sistem politic de orientare democratica

 -sistem politic nedemocratic cu guvern
autoritar sau dictatorial 

-sistem politic nedemocratic cu guvern

totalitar, incompetent si iresponsabil
5.3. Pozitia internationala

-relatii bune cu vecinii directi si preferentiale

cu marile puteri

-relatii bune cu vecinii directi si cu marile

puteri

-relatii reci cu vecinii directi

-tensiuni puternice cu vecinii directi

-confruntari locale sau razboi limitat

-razboi de amploare sau izolare internationala

De exemplu, Bank of America, utilizeaza un sistem de evaluare a riscului de tara bazat

mix-ul   analiza cantitativa-analiza calitativa. Scopul urmarit de institutia de credit este acela de a
anticipa  evenimentele viitoare care putea genera dificultati in plata datoriei.

Prima etapa  consta in colectarea informatiilor, direct din publicatiile statistice sau prin
intermediul chestionarelor care sunt concepute de o maniera care sa permita includerea unor
variabile caracteristice unei tari, dar sa ofere si posibilitatea compararii statelor. Pe baza
chestionarelor, completate  de consilieri bancari experimentati si economisti , fiecare variabila
calitativa si cantitativa primeste un punctaj. Informatiile colectate din publicatiile nationale si
internationale sunt clasificate in urmatoarele categorii de variabile: lichiditate, politica monetara
si fiscala, structura economica. Astfel clasificate, variabilele sunt integrate intr-un model
econometric cu ajutorul caruia se determina indicele capacitatii de servire a datoriei pe termen
scurt, mediu si  lung, pe o scala de la 0 risc -foarte mare, la 100-risc 0. Institutia a ajuns la
concluzia ca indicatorii lichiditatii reflecta capacitatea unei tari de a-si onora datoria pe termen
scurt,  indicatorii structurii economice, pe termen lung, iar combinatia variabile structurale-
variabile politice,  pentru cea pe termen scurt.

Etapa urmatoare consta in estimarea riscului de tara pe baza unei analize calitative a

situatiei economice, politice si sociale, care permite determinarea unui alt rating pe scala de la A-
cel mai bun risc, la F-cel mai slab risc.

Dintre indicatorii inclusi in chestionarul economic sunt: eficacitatea politicii monerae,

eficienta politicii guvernamentale, inclusiv a metodelor de acoperire a deficitului bugetar,
atituduinea guvernamentala fata de investitiile interne si straine, programul de dezvoltare
economica, calitatea managementului in general, calitatea fortei de munca, stuctura PIB, relatiile
economice regionale, etc. Finalul chestionarului contine o intrebare deschisa privind aspectele
apreciate importante si care nu au fost incluse in intrebarile anterioare.

Chestionarul politic evalueaza capacitatea si dorinta unei tari de a-si onora angajamentele
externe, cuprinde trei categorii de factori: controlul guvernamental: coerenta politicii
guvernamentale, modul in care se realizeaza succesiunea la guvernare, evaluarea institutiilor care
au ca misiune rezolvarea conflictelor sociale si politice, structurile institutionale care sa
stimuleze concurenta, pe care sa se sprijine apoi politicile guvernamentale; conflicte sociale
potentiale: greve, conflicte interetnice, conflicte intre diferite grupari  religioase; factori externi:
posibilitatea izbucnirii unui conflict extern, relatiile cu SUA, aliante politice regionale  care
includ tara analizata sau care o pot afecta pozitiv sau defavorabil.

In ambele tipuri de chstionare, celor intervievati li se solicita parerea cu privire la

posibilitatea de eroare a evaluarii.

Riscul de tara astfel stabilit, este utilizat apoi la stabilirea nivelului maxim al
imprumuturilor ce pot fi acordate de tari, fundamentarea deciziei de infiintare a unor sucursale,
stabilirea provizioanelor pentru pierderile posibile din imprumuturile internationale.

Expunerea la risc este monitorizata permanent de catre banca, luandu-se in considerare

orizontul de timp si tipul debitorului.