Modulaţia de amplitudine

Modulaţia de amplitudine
1.1. Semnale MA. Spectre
Modulaţia este procesul prin care spectrul unui semnal util, de joasă frecvenţă, este
transpus în domeniul de frecvenţă al unei purtătoare
(tensiune sau intensitate curent electric, intensitate u0
câmp electric etc.), din domeniul RF, întotdeauna
armonică, de forma1 (faza iniţială nu contează):
u0  t   U 00 cos 0 t (1.1) uΩ
V+ anvelopă
Semnalul util „original” este convertit în V-
uMA
semnal electric, amplificat, filtrat etc. şi ajunge în
(m=0.5)
punctul de modulaţie sub forma:
u ( t )  U  u 1 ( t ) , cu u 1 ( t )  1 (1.2) inversiune
de fază
Prin modulaţie de amplitudine se modifică uMA
(m=1.5)
amplitudinea purtătoarei de către semnalul util
electric uΩ(t) în următorul mod specific:
U U 00 , u  t    U 00 U1  const  U  u 1  t   ,
U1 este o componentă de c.c., adesea prezentă prin Fig. 1.1. Semnale MA cu modulatoare armonică
însăşi funcţionarea circuitului de modulare. Rezultă
expresia anvelopei semnalului MA:
udemodulat m = 0,5
U ( t )  U U 00 , u  t    U 0 1  m  u 1  t   (1.3.a)
m  const  U  se numeşte grad de modulaţie (1.3.b)
m indică dependenţa anvelopei semnalului MA U(t), de udemodulat m = 1,5
amplitudinea semnalului modulator.
Aşadar, semnalul MA este de forma:
uMA ( t )  U 0 1  m  u 1 ( t ) cos 0 t (1.4) Fig. 1.2. Semnale demodulate cu
detector de anvelopă
În forma cea mai simplă, semnalul modulator este
armonic (fază iniţială nu contează) u  t   U  cos  t şi rezultă:
u  t   U 0  1  m cos  t  cos 0 t , cu m  const  U  (1.5)

Din aspectul semnalului MA pentru diferite grade de modulaţie − fig. 1.1, se observă că
pentru m  1 apare o zonă cu inversiune de fază iar anvelopa devine negativă.
Multe circuite modulatoare nu suportă anvelopă negativă iar dacă se foloseşte
demodularea de anvelopă, apare o distorsiune accentuată - fig. 1.2. Pentru aceste frecvente
cazuri, se impune:
m1 (1.6)
Dacă se foloseşte demodularea coerentă, de produs, semnalul poate fi recuperat fără
distorsiuni chiar dacă m > 1.
Amplitudinea semnalului MA variază între o limită maximă şi una minimă:
 valoarea maximă, la vârf pozitiv sau maxim de modulaţie – punctul V+, fig. 1.1, cu:
1
S-au considerat semnalele sub formă de tensiuni; la fel de bine se pot considera curenţi, câmpuri electrice, ...
1
Radiocomunicaţii

U max  U 0 1  m  ;
 valoarea minimă, la vârf negativ sau minim de modulaţie – U0
mU0/2
punctul V–, fig. 1.1, cu: U min  U 0 1  m  . mU0/2

Gradul de modulaţie poate fi exprimat sub forma:

m  (U max  U min ) (U max  U min )  (U max  U min ) 2U 0 (1.7) ω0 – Ω ω0 ω0 + Ω ω
Spectrul semnalului MA cu modulatoare armonică, fig. Fig. 1.3. Spectrul semnalului
1.3, rezultă din relaţia (1.5) sub forma din (1.8): MA cu modulatoare armonică
m m
uMA (t )  U 0 cos 0 t  U 0 cos(0   )t  U 0 cos(0   )t (1.8)
2 2
În spectru apar: purtătoarea la  0 şi liniile laterale la  0   şi 0   .
Dacă semnalul modulator (întotdeauna de bandă limitată, eventual prin filtrarea
semnalului util iniţial) poate fi exprimat ca sumă de armonice  k (  min   k   max ):
B=2Ωmax

N
u ( t )   U  k cos k t   k  (1.9)
1
ω0
semnalul MA este de forma (1.10) şi ocupă

ω0-Ωmax

ω0-Ωmin

ω0+Ωmax
0
Ωmin

Ωmax

ω0
ω0+Ωmin
banda B  2 max (fig. 1.4):

Fig. 1.4. Spectrul semnalului MA cu modulatoarea

sumă de armonice

 N
 U k
uMA ( t )  U 0 1   mk cos   k t   k   cos  0 t ; mk  (1.10)
 1  U0
 N mk N
m 
uMA (t )  U0 cos 0 t  U0  cos  0  k  t  k    k cos  0  k  t  k   (1.11)
 
1 2 1 2 
În general, semnalul util este o funcţie aleatoare caracterizată în domeniul frecvenţă de

funcţia spectrală (transformata Fourier) F  u ( t )  U  ( j )   u ( t )e  j t dt . Ca urmare,

funcţia spectrală a semnalului MA este:
1
U MA ( j )   U 0  (  0 )   (  0 )   mu 1  j(  0 )   mu 1  j(  0 )   (1.12)
2
j 0 t  j 0 t
e e
Semnalul MA se poate scrie: uMA ( t )  U 0 1  mu 1 ( t )  cos 0 t  U 0 1  mu 1 ( t ) , sau
2

uMA ( t )  U 0 cos  0 t  0, 5 mu 1 ( t )e
 j 0 t
 mu 1 ( t )e
j 0 t

Ţinând seama de proprietatea translării în frecvenţă a transformatei Fourier:
F  u ( t )e j0 t   U   j (   0 )  , F  u ( t )e  j0 t   U   j (   0 )  ’
de şi de forma anvelopei din relaţia (1.3), se obţine expresia din (1.12) - fig. 1.5:
Evident, şi în acest caz semnalul MA ocupă banda B = 2Ωmax în jurul ω0 – fig. 1.5. Aşadar:
 MA realizează numai translarea spectrului semnalului util din JF în RF, în jurul
purtătoarei, motiv pentru care această modulaţie se mai numeşte şi liniară.
 Componentele spectrale laterale ale semnalului MA sunt proporţionale, nu identice cu
ale semnalului util.
 Anvelopa semnalului modulat MA este chiar semnalul util.

2
 Modulaţia de amplitudine

|UΩ(jω)| πU0·δ(ω+ω0) UMA(jω) πU0·δ(ω–ω0)

0,5|muΩ1[j(ω+ω0)]| 0,5|muΩ1[j(ω–ω0)]|

–Ωmax 0 +Ωmax –ω0 0 +ω0 ω

Fig. 1.5. Spectrul semnalului MA (funcţia spectrală de amplitudini) pentru semnal modulator oarecare, aleator
Semnalul MA se poate prezenta în mai multe variante.
În forma descrisă mai sus, semnalul se (mai) numeşte semnal MA cu purtătoare şi bandă
laterală dublă, deoarece acele componente apar în spectru.
Înlăturând unele componente spectrale se obţin mai multe tipuri de semnal MA descrise în
§1.5.

1.2. Relaţii energetice în MA

Se consideră un semnal MA de natura unui curent, cu modulatoare armonică; după
relaţia (1.5):
i ( t )  I 0 1  m  cos  t cos  0 t (1.13)
În RF, acest curent circulă prin rezistenţa de sarcină echivalentă, care depinde de frec-
venţă şi la acord exact pe purtătoare (ω0) are o valoare R. Deoarece Ω << ω0 şi banda semnalului
MA este B = 2Ω << ω0, se poate considera, cu eroare neglijabilă, că sarcina rămâne aceeaşi (R)
în toată banda.
Pe sarcina R se disipă puterea instantanee p(t) iar pe o durată de timp Δt se disipă
puterea medie Pmed(Δt):
t
1
 t 0
p( t )  Ri ( t ) ; Pmed (  t ) 
2
Ri 2 ( t ) d t (1.14)

În cazul semnalelor cu MA ω0 >> Ω, deci T0  2  0  T  2  . Amplitudinea

semnalului MA poate fi considerată constantă pe durata T0 , cu valoarea I 0 1  m  cos  t  .
Puterea medie pe perioada Δt = T0 a purtătoarei poate fi considerată putere instantanee P:
I 02 I 02
P  R 1  m  cos  t  ; P0  R
2
este puterea purtătoarei (semnal fără MA) (1.15)
2 2
şi variază între valoarea maximă - la maxim de modulaţie (punctul V+, fig. 1) şi valoarea minimă
- la minim de modulaţie (punctul V–, fig. 1):
Pmax  P0  1  m  ; Pmin  P0  1  m 
2 2
(1.16)
T
1 RI 02
  1  m  cos  t  dt :
2
Puterea medie pe o perioadă TΩ a modulatoarei Pmed 
T 0
2
RI 2
m 2
 m  2
Pmed  0
1   P0  1    P0  Pbenzi laterale (1.17)
2  2   2 
Considerând mmax = 1, deoarece m2/2 ≤ 0,5, rezultă că puterea în benzile laterale, purtătoare de
informaţie, este mică faţă de a purtătoarei P0. Puterile, maximă, minimă şi medie sunt:
 P  4 P0 (maxim de modulaţie)
− puterea instantanee: P   max (1.18)
 Pmin  0 (minim de modulaţie)
− puterea medie: Pmed (max)  1,5 P0 (1.19)

3
Radiocomunicaţii

Aceasta ce arată o „subutilizare” a dispozitivelor din circuitele de prelucrare a semnalului MA,

care trebuie să poată furniza Pmax dar în medie sunt solicitate să furnizeze Pmed cu valoare mult
mai mică. Acesta este un serios dezavantaj al MA. Aceasta este situaţia când modulatoarea este
armonică; în realitate, când modulatoarea este un semnal oarecare, situaţia este şi mai proastă.
De departe cel mai vehiculat semnal în sistemele de radiocomunicaţii cu MA este semnalul de
audiofrecvenţă (AF). De aceea, se vor prezenta unele caracteristici ale transmisiilor MA de AF.
Semnalul AF este aleator şi poate fi caracterizat prin mărimi statistice, precum valoarea eficace UΩef :
t 2
1 1
U  ef   u (t )d t sau U  ef   S ( )d  ;
2

t 0 2 1

SΩ(ω) este densitatea spectrală de putere a semnalului AF (fig. I.14) cu spectrul limitat la banda [Ω1, Ω2].
t
Valoarea medie u med   1  t   u ( t )d t nu contează, fiind nulă (semnalul modulator se aplică la modulator
0

prin condensator sau transformator şi nu are componentă de curent continuu).

Anvelopa semnalului UΩ(t) este curba care practic uneşte punctele de maxim ale semnalului şi este, ca şi
semnalul, o funcţie aleatoare, pentru care se poate defini o valoare medie (nenulă şi importantă) − UΩmed şi
una eficace UΩef. Ţinând seama de definiţia gradului de modulaţie din (1.5), rezultă că se pot defini:
− grad de modulaţie variabil în timp: m( t )  const  U  ( t )
 1 t 
− grad de modulaţie mediu (pe un interval de timp Δt): mmed  const  U  med  const   
 t 0
U  ( t )d t 

− grad de modulaţie efectiv (pe un interval Δt): UΩV
uΩ(t) UΩ(t) UΩmed
 1 t 
  t 0 
mef  const  U  ef  const   U ( t )d t 
2

 
Pe un interval Δt, există o amplitudine mai mare decât
celelalte, o valoare de vârf UΩV care este de fapt ma-
ximul anvelopei; pentru această valoare se pot defini: t
− factorul de vârf (pe o durată Δt): p  U  V U  ef ,
− gradul de modulaţie de vârf (pe o durată Δt):
mV  const  U  V este necesar ca mV ≤ 1.
Fig. 1.6. Semnal vocal: variaţie în timp şi anvelopă
Între gradul de modulaţie mediu şi gradul de
modulaţie de vârf este un raport numit factor de vârf, deductibil astfel:
U  V U  V U 0 mV mV
p    , unde k este un coeficient de proporţionalitate între valorile medie
U  ef U  ef U 0 mef k  mmed
şi eficace ale anvelopei; deşi anvelopa nu este armonică, din măsurători a rezultat k  1 2 , şi deci:
mmed  2mef , de unde rezultă: mmed  2mV p .
Raţionând ca pentru deducerea (1.17), rezultă că pentru semnalul vocal real, aleator,
puterea medie este:
 2
mmed   mV2 
Pmed  P0  1    P0  1  2   P0  Pbenzi laterale cu mmed  2mV p (1.20)
 2   p 
Factorul de vârf se determină pentru semnal vocal prin măsurări asupra unor fraze tip; în
cazul limbilor europene: p = 3,5 ... 4. Factorul de vârf al vorbirii depinde de limbă, text, timbrul
vocii, ...; măsurătorile indică valori destul de diferite: p = 3,5 – 4 ... 6 – 7,5. În cazul muzicii, p
este mult mai mare (pmuzică = 10 ... 15).
Deoarece mV ≤ 1, în cazul vorbirii, cu p = 3,5 ... 4, se realizează mmed = 0,4 ... 0,35,
rezultând că benzilor laterale - în care se află informaţia utilă, le revine în medie 0,08 ... 0,06 din
puterea purtătoarei, respectiv 0,075 ... 0,058 din puterea emisă, adică foarte puţin. Acesta este
unul dintre dezavantajele majore ale transmisiilor modulate în amplitudine.

4
 Modulaţia de amplitudine

Puterea medie emisă este Pmed   1, 08  1, 06  P0 iar puterea la vârf (pozitiv) de modulaţie
trebuie să fie: Pmax V  4 P0 . Emiţătoarele MA trebuie să poată emite 4P0 la vârfurile pozitive de


modulaţie - care apar destul de rar, fiind solicitate în medie la (1,08 ... 1,06)P0. Aceasta însemnă
o foarte slabă eficienţă în utilizarea dispozitivelor active, mai ales cele din etajul final; acesta este
alt dezavantaj major al transmisiilor MA.
În cazul vorbirii, se poate mări eficienţa transmisiilor prin limitarea vârfurilor de
modulaţie − semnalele utile ale căror nivele depăşesc o valoare de vârf impusă sunt tăiate. Prin
limitare factorul de vârf scade, gradul mediu de modulare ajunge la 0,7 ... 0,8 şi puterea medie
creşte la (1,25 ... 1,32)P0. Procedeul se numeşte modulaţie trapezoidală. Rezultate mai bune,
distorsiuni mai mici, se obţin prin compresie de anvelopă.
Transmisiile cu modulaţia de amplitudine analogică au importante dezavantaje:
− puterea semnalelor din benzile laterale, purtătoare de semnal util, este mică faţă de puterea
totală emisă;
− dispozitivele din circuitele de prelucrare a semnalelor MA analogice sunt solicitate în medie la
o putere mult mai mică decât puterile de vârf şi deci sunt supradimensionate;
− semnalele MA sunt uşor perturbabile (au imunitate la perturbaţii redusă), deoarece în general
nivelul semnalelor este mult influenţat de condiţiile de propagare şi de interferenţe cu alte
semnale.
În schimb, semnalele MA se obţin cu circuite destul de simple, au un spectru destul de
îngust şi pot fi demodulate cu circuite foarte simple.

1.3. Principii de obţinere a semnalului MA

Semnalele MA (analogice) se pot obţine în două moduri:
− prin compunerea semnalului util cu purtătoarea într-un element neliniar, sau
− prin multiplicarea unui semnal de forma U1  u ( t ) cu purtătoarea U 0 cos 0 t .
a. Compunerea a două semnale într-un i
u0
element liniar EL nu produce semnal modulat, aşa
u EL
cum se vede în fig. 1.7.
uΩ
Caracteristica EL este un polinom de grad
1, de exemplu i  a0  a1 u . Considerând semnale u0
armonice de forma u( t )  U 0 cos 0 t , t
uΩ
u ( t )  U  cos  t rezultatul este de forma
i ( t )  a0  a1U 0 cos  0 t  a1U  cos  t (1.21) u
un semnal care evident, nu este modulat. t

Un element neliniar (ELN) are caracteris-

tica exprimabilă printr-un polinom cu grad ≥ 2. În
acest caz, semnalul rezultat din compunerea a 2 Ω ω0 ω
semnale conţine şi semnalul MA. Aceasta se Fig. 1.7. Compunerea a două oscilaţii într-un
observă în fig. 1.8, în care s-a considerat element liniar: schemă şi semnale
compunerea a două semnale armonice; în spectrul
rezultantei există şi componentele de semnal MA care pot fi separate de celelalte prin filtrare.
Considerând ENL din fig. 1.8, cu caracteristică parabolică de forma: i  a0  a1u  a2 u2 ,
cu u  u0  u , după descompunerea şi rearanjarea termenilor, rezultă:

5
Radiocomunicaţii

1 1 1
i  a0  a2  U02  U2   a1U cos  t  a2U2 cos2 t  a2U02 cos20 t 
2 2 2 (1.22)
semnal MA, cu
 a1U0 cos 0 t  a2U0U cos(0   )t  a2U0U cos(0   )t m = 2·(a /a )U 2 1 Ω

Spectrul semnalului rezultant - fig. 1.8, conţine, i

u0
pe lângă componente nedorite şi componentele u ENL
caracteristice unui semnal MA - ultimii trei termeni din uΩ
relaţia de mai sus. Dat fiind că 0   , separarea
componentelor MA se poate face cu un filtru de bandă. i(t)
Cu cât caracteristica ENL este de grad mai a1=1
mare, cu atât sunt mai multe componente spectrale a2=0,3 t
nedorite pe lângă cele caracteristice semnalului MA şi
filtrarea devine mai dificilă. i(t)
a1=1
În concluzie, pentru realizarea MA este necesar a2=0,7
ca suprapunerea semnalelor să se realizeze într-un t
dispozitiv (circuit) neliniar, cu caracteristică polinomială
de grad cât mai apropiat de 2 (eventual aproximată). În

0 spectru i(t)
spectru semnal MA
practică, elementul neliniar este de regulă un tub elec-
tronic (triodă, tetrodă) sau un tranzistor (bipolar, MOS).
ω
b. Semnale MA se pot obţine prin multiplicarea

2ω0
Ω
2Ω

ω0 –Ω

ω0 +Ω

2ω0 –Ω

2ω0 +Ω
ω0
semnalului de forma U1  u ( t ) cu purtătoarea
U 0 cos 0 t în circuite de multiplicare, numite, în acest Fig. 1.8. Compunerea a două oscilaţii în
caz, modulatoare echilibrate. Acestea pot fi etaje element neliniar cu caracteristică
diferenţiale cu sursă de curent în emitoarele comune i(t) = a1u + a2u2
(modulatoare simplu echilibrate) sau celule Gilbert
(modulatoare dublu echilibrate). Deoarece nu permite
D R1 C1 R2 C2
obţinerea semnalelor MA de mare putere, metoda nu
se utilizează în radioemiţătoare.
UMA Ud U2 Ampli. AF
Rin

1.4. Principii de demodulare a uMA(t)

semnalului MA
Extragerea semnalului util din semnalul
modulat se numeşte demodulare. În cazul semnalului
MA operaţia se poate face: prin (a) detecţie de
anvelopă şi filtrare sau (b) prin demodulare coerentă
şi filtrare. ud(t) fără filtru (fără C1)
ud(t) cu filtru
(a) Detecţia de anvelopă se realizează cu un
redresor cu diodă sau tranzistor urmat de filtru trece
jos (FTJ format din R1, C1) ca în fig. 1.9; la ieşire se
obţine semnal proporţional cu anvelopa, deci cu
semnalul util.
u2(t)
Semnalul de RF redresat (ud fără filtru) are
amplitudinea proporţională cu semnalul util (este
anvelopa). Valoarea medie a acestui semnal (ud cu Fig. 1.9. Demodularea de anvelopă a
filtru) este proporţională cu amplitudinea şi după semnalului MA

6
 Modulaţia de amplitudine

trecerea prin condensatorul pentru eliminarea componentei continue constituie semnalul util
demodulat, aplicat la intrarea amplificatorului.
Valoarea medie a unei sinusoide redresate este fundamentala seriei Fourier a semnalului adică Umax/π.
Din figură se observă „riplul” tensiunii la ieşire, cauzat de constanta de timp a FTJ nu
prea mare. Dacă această constantă este prea mare, tensiunea pe condensator nu "urmăreşte"
valoarea medie a tensiunii redresate adică anvelopa. Este necesar un compromis, de regulă
uşor realizabil.
Detecţia de anvelopă asigură performanţe reduse – orice modificare nedorită a
anvelopei, a amplitudinii semnalului de RF, este regăsită la ieşire. În schimb, este foarte
simplu de realizat şi este cea mai folosită în receptoarele MA de radiodifuziune.
(b) Detecţia coerentă se realizează prin înmulţirea semnalului MA cu un semnal cu
aceeaşi frecvenţă cu purtătoarea, numit purtătoare refăcută u0r – fig. 1.10.
Cu semnalul MA de forma (1.5) şi purtătoarea refăcută u0r, sincronă dar eventual
defazată cu  0 , de forma u0 r ( t )  U or cos( 0 t   0 ) , în urma înmulţirii, se obţine:
u0 r ( t )  U 0 r cos( 0 t   0 )
ud  t   U 0   1  m cos  t  cos  0 t  U 0 r cos( 0 t   0 )
ud  t   U d   1  m cos  t  cos  0  cos(2 0 t   0 )  (1.23)
Se observă că în semnalul de ieşire există:
− O componentă de curent continuu U d cos  0 , care D R1 R2 C2 C3
poate avea efecte supărătoare prin deplasarea punctului

Ampli. AF
static de funcţionare al amplificatorului de JF (în cazul UMA Gpr U2

Rin
cuplajului direct).
− O componentă de înaltă frecvenţă, uşor de eliminat
prin filtrare. uMA(t)
− Componenta utilă u d ( t )  U d m cos  t cos  0 ,
dependentă de defazajul purtătoarei refăcute faţă de
purtătoarea originală. Dacă φ0 = π/2, nu mai există
semnal detectat; nu este foarte uşor să se asigure φ0 ≈ 0
şi constant în timp. u2(t)
Pentru refacerea purtătoarei, în prezent, se
folosesc circuite PLL (semnalul obţinut prin
amplificare cu limitare nu dă bune rezultate deoarece Fig. 1.10. Detecţia coerentă a semnalelor
conţine zgomot de fază mare prin conversia modulaţiei MA
de amplitudine în modulaţie de fază).
Ca performanţe generale, detecţia coerentă este net superioară detecţiei de anvelopă,
dar şi circuitele sunt sensibil mai complexe, în special cele de refacere a purtătoarei. Detecţia
coerentă se foloseşte rareori, deoarece comunicaţiile profesionale rareori se fac în MA.

1.5 Tipuri de modulaţie în amplitudine

Spectrul semnalelor MA despre care s-a discutat conţine purtătoarea şi benzile latera-
le. Informaţia utilă este în întregime conţinută în una din benzile laterale, deci este suficient să
se transmită numai una dintre aceste benzi pentru a se asigura comunicaţia.
În consecinţă, există mai multe feluri de semnale cu MA:

7
Radiocomunicaţii

 semnal MA cu bandă laterală dublă şi purtătoare (semnalul MA obişnuit sau MA-BLD);

 semnal MA cu bandă laterală dublă şi rest de purtătoare (MA-BLD-RP);
 semnal MA cu bandă laterală dublă şi purtătoare suprimată (MA-BLD-PS);
 semnal MA cu rest de bandă laterală şi purtătoare (MA-RBL);
 semnal MA cu bandă laterală unică şi purtătoare suprimată (MA-BLU).
Semnalele MA cu rest de purtătoare (MA-BLD-RP) se obţin prin rejecţia parţială a
purtătoarei al cărei nivel este 0,01 ... 0,1 din nivelul purtătoarei semnalului MA original.
Semnalul arată ca în fig. 1.11.a şi se observă că este foarte diferit de un semnal MA –
anvelopa nu reproduce semnalul modulator. Demodularea se poate face numai coerent,
folosind purtătoarea refăcută (fig. 1.11).

a c

b d

Fig. 1.11. Semnal MA-BLD-RB de RF (a), semnal modulator original (b), Semnal modulator sumă de
2 armonice cu: f1 = 680Hz, m1 -= 0,35, f2 = 1300Hz, m2 = 0,45; purtătoare cu f0 = 130kHz, rest 10%;
(c) semnal demodulat prin detecţie coerentă şi (d) prin detecţie de anvelopă

Transmisiile cu MA-BLD-RP au avantajul că puterea emiţătorului este mai eficient

folosită, practic numai pentru transmisia benzilor laterale purtătoare de informaţie iar
refacerea purtătoarei cu circuite PLL este mult uşurată (poate fi extrasă prin filtrare şi folosită
ca referinţă la PLL).
Transmisiile cu MA-BLD-RP se folosesc destul de rar, în unele tipuri de radiocomuni-
caţii profesionale (navale, aviatice).

Semnalele MA cu purtătoare suprimată (MA-BLD-PS) se obţin prin rejecţia totală a

purtătoarei. Aspectul semnalelor este asemănător cu cel din fig. 1.11. Recuperarea semnalului
de JF se poate face numai prin detecţie coerentă. Aceste semnale sunt practic nefolosite în
transmisiile analogice, dar se utilizează în transmisiile digitale, realizând o eficienţă energeti-
că ridicată, pe seama complicării circuitelor de refacere a purtătoarei (cu PLL speciale).

Semnalele MA cu rest de bandă laterală şi purtătoare (MA-RBL) se obţin prin elimi-

narea parţială a uneia dintre benzile laterale, prin filtrare. Scopul operaţiei este reducerea
benzii spectrale ocupate în RF menţinând uşurinţa demodulării prin păstrarea purtătoarei cu
nivelul şi cu faza originale. (De regulă este foarte greu, dacă nu imposibil, să se elimine
complet o bandă laterală şi să se păstreze intactă purtătoarea, mai ales în fază – de aceea se
păstrează un rest de bandă.)
Extragerea semnalului util din semnalul MA-RBL pentru orice grade de modulaţie se
poate face prin detecţie sincronă. Dacă purtătoarea este destul de mare (gradul de modulaţie
pentru orice componentă spectrală destul de mic), se poate folosi şi detecţia de anvelopă.
Considerând modulatoarea armonică, semnalul MA este:
m m
uMA ( t )  U 0 cos 0 t  U 0 cos(0   )t  U 0 cos(0   )t
2 2
Dacă filtrul de formare a semnalului MA-RBL elimină componenta inferioară, semnalul MA-RBL este:

8
 Modulaţia de amplitudine

m
uMA ( t )  U 0 cos 0 t 
U 0 cos(0   )t , cu anvelopă în general diferită de anvelopa semnalului MA.
2
Se arată că anvelopa semnalului MA-RBL este de forma
U MA RBL (t )  U 0 1  0, 25  m 2  m cos  t  U 0 (1  m cos  t )2  0, 25m 2 sin2  t . Dacă purtătoarea este
destul de mare, adică m destul de mic, 0, 25m 2 sin2  t se poate neglija faţă de celălalt termen şi anvelopa
reproduce (cu aproximaţie) semnalul util: U MA RBL (t )  U0  1  m cos  t  .

Transmisiile cu MA-RBL se folosesc în televiziunea analogică, pentru reducerea

benzii ocupate în RF de la ≈12 MHz la ≈7 MHz.

Semnalele MA cu bandă laterală unică şi purtătoare suprimată (MA-BLU) se

obţin eliminând purtătoarea şi o bandă laterală. Anvelopa semnalului rezultat reproduce
anvelopa semnalului modulator de JF1 şi ca urmare detecţia de anvelopă nu se poate folosi. Se
poate utiliza banda superioară (semnal BLU-S) sau banda inferioară (semnal BLU-I).
Considerând modulatoarea armonică, semnalul MA-BLU este de forma:
m
uBLU  S ( t )  U 0 cos(0   )t , banda superioară, sau
2
(1.24)
m
uBLU  I (t )  U 0 cos(0   )t , banda inferioară
2
Se observă că semnalul BLU este modulat atât în
amplitudine cât şi în fază.
Semnalele MA-BLU asigură: (1) cea mai
îngustă bandă posibilă (în transmisiile analogice),
(2) o rezistenţă la perturbaţii mult mai mare decât S(ω)
semnalele MA, comparabilă cu a semnalelor MF de πU0 δ(ω+ω0)
SΩ + (ω)
bandă mult mai largă şi (3) eficienţă energetică
mare (toată puterea este folosită pentru semnal
purtător de informaţie). 0
πU0 δ(ω–ω0)
Marele dezavantaj constă în dificultatea
SMA(ω)
demodulării deoarece se poate folosi numai detecţia SΩ+(ω–ω0)
coerentă, care necesită purtătoare refăcută2. Pentru SΩ–(ω–ω0)
a nu se produce deplasări mari de spectru, 0 ω0
purtătoarea trebuie refăcută cu eroare mică de SΩ+(ω–ω0)
frecvenţă (maxim 50 Hz în transmisiile vocale), SBLU–S(ω)
ceea ce este destul de dificil la peste ≈1 MHz.
Pentru anumite semnale (TV, de date), şi faza 0 ω0
trebuie refăcută, ceea ce, în lipsa oricărei referinţe SBLU–I(ω) SΩ–(ω–ω0)
de fază, este practic imposibil. Din acest motiv,
transmisiile BLU se fac numai pentru semnale
vocale. 0 ω0
Se consideră semnal BLU-S, cu modulatoare Fig. 1.12. Semnal BLU: forma de undă şi
armonică, de forma uBLU  S (t )  0, 5mU0 cos(0   )t . funcţiile de densitate spectrală ale semnalelor:
util, MA, BLU-S şi BLU-I
Dacă purtătoarea este refăcută cu un asincronism
  pr   pr  0 şi are expresia u pr ( t )  U pr cos (0    pr ) t   pr  , în urma produsului realizat în
detectorul coerent cu semnalul BLU modulat armonic, se obţine:

1
Deoarece anvelopa unui semnal dreptunghiular tinde către infinit la momentele de tranziţie, semnalul BLU
corespunzător are nivele foarte mari; sunt necesare măsuri de protecţie, de limitare a nivelului.
2
Indiferent de modulaţie, nu există detector capabil să extragă semnalul util dacă nu există purtătoare.
9
Radiocomunicaţii

ue (t )  mU pr U 0 [cos[(   pr )t   pr ]  cos[(20     pr )t   pr ]] , din care după filtrare, se obţine

semnalul util detectat: ud (t )  const  U  [cos((   pr )t   pr )] , cu spectrul deplasat – fig. 1.13.

Semnalele MA-BLU se pot obţine SΩ (Ω) KdSΩ + (Ω+Δωpr) inversiune

prin mai multe metode (a filtrărilor succe- spectrală
sive, a defazării şi compensării în fază, ...)
dar toate impun filtrări pentru reducerea
suficientă a benzii nedorite şi mai ales a
0 0
purtătoarei. Ωmin Ωmax Ω Ωmin Ωmax Ω
Semnalele BLU se folosesc în Fig. 1.13. Spectrul semnalului BLU demodulat, cu
telefonie pentru multiplexarea în frecvenţă purtătoarea refăcută cu frecvenţa deplasată şi cu
a canalelor vocale, pentru ca într-o bandă să inversiune spectrală când Δωpr > Ωmin
poată fi cuprinse cât mai multe canale.

10