1.Parodonțiul marginal. Definiție.Structura. Funcțiile.

Parodontiul marginal are doua componente principale:

A)Parodontiul superficial sau de invelis format din : gingie cu : -epiteliul gingival;-
corion gingival; -ligamente supraalveolare. B)Parodontiul profund,de sustinere sau
functional format din :cement radicular ;desmodontiu ;os alveolar.
Functiile: -Functia de protectie a tesuturilor subiacente fata de actiuni termice,chimice
si microbiene. -Functia de resorbtie-celulele epiteliale sunt permiabile pentru
substantele hidro si liposolubile.
2. Parodonțiul superficial. Definiție. Structura.
Parodontiul superficial sau de invelis format din gingie cu : -epiteliul gingival;- corion
gingival;-ligamente supraalveolare.Epiteliul gingival oral/extern-situat in continuarea
epiteliul sulcular spre cavitatea bucala si se intinde de la creasta marginii gingivale
libere si gingia fixa pe care le acopera pina la jonctiunea muco-gingivala.COntine sunt
keratinocite(formare a keratinei),melanocite( produc un pigment protector fata de
radiatia actinica)Epiteliul extern este de tip scuamos, pluristratificat, keratinizat sau
parakeratinizat. 4 straturi de la baza spre suprafata:-stratul bazal;-stratul spinos;-stratul
granular;-srtatul cornos;Corionul gingival e format din:-substanta fundamentala ;-
celule ;-fibre de colagen si elastina ;-vase si nervi
Chimic,substanta fundamentala e formata din macromolecule de proteoglicani si
glicoproteine. Proteoglicani-mentinerea integritatii corionului gingival.
Celulelecorionuluigingival:Fibroblastii,Mastocite,Macrofage,monocite,plasmocite,l
imfocite,polimorfonucleare ,Osteoblasti ,Cementoblasti si cementoclasti
Fibrele deu imobilitate gingiei si stabilizeaza fiecare dinte intr-un anumit
sector.Fibrele dento-gingivale,Fibrele dento-dentare sau transseptale ,Fibrele
dento-periostale,Fibrele dento-alveolare ,Fibrele alveolo-gingivale ,Fibrele
periosto-gingivale,Fibrele transgingivale,Fibrele intergingivale,Fibrele
interpapilare ,Fibre semicirculare ,Fibre circulare,Fibre intercirculare

3. Parodonțiul de susținere. Definiție. Structura.

--Parodontiul profund,de sustinere sau functional format din :
 cement radicular
 desmodontiu
 os alveolar.
4. Biomecanica dintelui. Noțiunea de “hypomoclion”.
Hypomochlion (H) reprezinta zona desmodontala in care dintele are amplitudinea cea
mai redusa de deplasare prin rotatie.
Acest punct H la dintii cu parodontiul normal se gaseste la unirea 1/3 apical cu 2/3
coronar ale radacinii.
5. Rolul biomecanicii dintelui în debutul și evoluția bolii parodontale.
Ligamentul alveolo-dentar,funcții:-transmiterea solicitarilor ocluzale la osul alveolar;-
asigura legatura fizica dintre dinte si os;-asigura si mentine rapoartele dintre gingie si
dinte;-asigura capacitatea functională a dintelui;-asigura amortizarea socurilor
ocluzale,protejind elementele celulare si vasculo-nervoase ale spatiului alveolo-
dentar.Fibrele principale sunt orientate astfel incit realizeaza o adevarata suspendare,în
hamac, a dintelui. În repaus,ele sunt ușor ondulate.La solicitarea axială ,rădăcina se
înfunde în alveolă.Fibrele oblice,ondulate în repaus,devin rectilinii la solicitarare
,amortizînd în mare masură șocul ocluzal. La solicitarea orizontală,dintele are o
mișcare de pivotare în jurul axei de rotație,de la hypomoclion.Partea situată coronar se
deplasează în direcția forței,iar partea apicală în sens opus,creîndu-se 2 zone de
relaxare. Fortele orizontale sunt mai greu suportate și pot deveni patogene.
Cînd solicitarile ocluzale sunt crescute,dar nu depășesc capacitatea funcțională a
paradonțiului,are loc remanierea lor funcțională a ligamentelor dento-alveolare.Fibrele
se îngroașă,sporesc numeric,spațiul alveolo-dentar se lărgeste ușor,compacta alveolară
internă se îngroașă.
Cînd solicitarile ocluzale depășesc capacitatea funcțională a ligamentelor,ele generează
leziuni ale pradonțiului ligamentar și osos,de tipul traumei ocluzele.
Cînd solicitările se reduc sau încetează,are loc atrofia paradonțiului desmo-
osos,caracterizată prin reducerea numerică și în grosime a fibrelor ligamentare.
6. Gingia. Tipurile de gingie.Portiunea vizibila a parodonliului marginal. 3 zone : a)
Marginea gingivala libera este portiunea cea mai coronara intre papilele interdentare
ale gingiei si corespunde peretelui extern al sanlului gingival. Grosimea de 0,5 - 2
mm. Contur asculit, neted, fara neregularitat sau depresiuni. Limita dintre marginea
gingivala libera si gingia fixa-santul marginii gingivale Iibereb) Papila interdentara
ocupa spatiul interdentar situata imediat sub punctul de contact; cand acesta lipseste
(diastema primara, incongruenta dento-alveolara cu spatiere), paplla interdentara
prezinta forma de platou sau chiar de sa, ca o depresiune concava.Forma normala in
regiunea frontala este piramidala . Forma spatiala a papilei interdentare la dintii laterali
-aspectul unui cort, cu o depresiune pe muchia superioara. Intre dintii laterali posteriori
are aspect concav, corespunzator zonei de contact sub care se situeaza. In sens
vestibulo-oral prezinta un varf vestibular si unul oral.
c) Gingia fixa adera ferm de dinte si osul alveolar subiacent si se intinde de la baza
marginii gingivale libere pina la mucoasa alveolara. Are o inaltime verticala intre 1-9
mm, in functie de dintele investigat, de localizarea frenurilor, bridelor si fasciculelor
musculare subiacente si creste cu varsta si dezvoltarea verticala a procesului alveolar.
Gingia fixa are, in general, o inaltime mai mare la maxilar decat la mandibula, in
special la incisivi si molarii maxilarului pe fata vestibulara si, mai redusa la canini si
premolari. De asemenea este mai inalta pe fata linguala a primului molar mandibular.
Este foarte ingusta la molarii 2 si 3 mandibulari.
7. Semne clinice ale gingiei sănătoase (culoare, textură, consistență).
Culoarea normala a gingiei este roz deschis, dar variaza in raport cu: - grosimea
stratului epitelial; - gradul de keratinizare; - gradul de vascularizalie din corionul
gingival; - prezenta si numarul celulelor melaninoformatoare.Culoarea gingiei este mai
palida in zonele de hiperkeratoza, de reactie fata de impactul alimentar traumatizant.
La populatiile de culoare, orientale, mediteraneene, culoarea gingiei poate fi de la maro
inchis sau albastru inchis pina la negru.(melanina in exces) Textura Aspectul
suprafetei gingivale in zona fixa, nu si pe marginea gingivala libera este de "gravura
punctata" (stippling) sau "In coaja de portocala" , presarata cu orificii corespunzatoare
unor zone de penetratie adanca in corion a digitatiilor epiteliale(microdepresiuni)-sunt
datorate unor fascicule de benzi de colagen cu directie perpendiculara pe suprafata
osului alveolar si care mentin un contact strans intre lamina bazala a mucoasei si
periostul subiacent. Aspectul mai bine pronuntat la dintii frontali. Diminueaza in
zonele laterale anterioare (premolari) si dispare la nivelul molarilor. Consistenta
gingiei este ferma in special in zona de gingie fixa; in raport cu aceasta, marginea
gingivala libera si varful papilelor prezinta o consistenta mai laxa, usor depresibil la
comprimare cu sonda butonata.
8. Papila interdentară, structura și funcțiile.Papila interdentara ocupa spatiul
interdentar situata imediat sub punctul de contact; cand acesta lipseste (diastema
primara, incongruenta dento-alveolara cu spatiere), paplla interdentara prezinta forma
de platou sau chiar de sa, ca o depresiune concava.Forma normala in regiunea frontala
este piramidala . Forma spatiala a papilei interdentare la dintii laterali -aspectul unui
cort, cu o depresiune pe muchia superioara. Intre dintii laterali posteriori are aspect
concav, corespunzator zonei de contact sub care se situeaza. In sens vestibulo-oral
prezinta un varf vestibular si unul oral. In dependenta de:-vîrsta: la copii şi tineri ocupă
în întregime spaţiul interdentar şi are un vîrf punctiform uşor rotunjit; la virstnici,
volumul se reduce,iar conturul papilei se aplatizează;-incongruenţa dento-alveolară cu
spaţiere reduce volumul papilei interdentare prin impactul alimentar direct şi îşi
modifică forma din proeminenţă în platou chiar concav ;-incongruenţa dento-
alveolară cu înghesuire reduce volumul papilei interdentare, care sunt înguste, laminate
şi scurte ; dac se mai adauga inflamaţia, papilele se tumefiază devin hiper trofice şi
hiperlazice.-traumatismul produs de folosirea intempestivă a scobitorii,periajul excesiv
reduc volumul papilelor interdentare.- diastemele şi tremele produse prin deplasări
patologice ale dinţilor parodontotici produc deformări ale papilelor interdentare, cu
volum si aspect neregulat de la dinte la dinte.
9. Marginea gingivală liberă, structura și funcțiile.Gingia libera (marginea
gingivala libera ) e portiunea cea mai coronara intre papilele interdentare ale gingiei si
corespunde peretelui extern al santului gingival.Grosimea marginii gingivale libere
variaza intre 0,5 si 2 mm. conturul marginal este ascutit, neted, fara neregularitati sau
depresiuniLimita dintre marginea gingivala libera si gingia fixa e marcata de santul
marginii gingivale libere, care uneori poate fi sters sau lipseste
10. Gingiva fixă, structura și funcțiile.Gingia fixă aderă ferm de dinte şi osul
alveolar subiacent.Are o înalţime verticalăcuprinsă între 1 şi 9 mm, în funcţie de
dintele investigat , de localizarea frenurilor, bridelor şi fascilulelor musculare
subiacente.Gingia fixă are , în general, o laţime mai mare la maxilar de cit la
mandibulă, în special la incisivi şi molarii maxilarului pe faţa vestibulară si mai redusa
la C si PM.. De asemenea ,este mai întilnită pe faţa linguală a primului molar
mandibular.Este foarte îngustă la molarii 2 şi 3 mandibulari.Gingia fixă constituie o
zonă de rezistenţă împotriva tendinţelor de retracţie şi deplasare ale marginiii gingivale
libere,reziltate prin periaj sau prin tracţiunile exercitate de mucoasa alveolară şi
formaţiunile subiacente acesteia(frenuri, bride,fascicule de fibre musculare).
11. Ligamentul periodontal (PDL).Numeroase fibre de collagen sunt grupate in benzi
groase, care in totalitate formeaza sistemul ligamentului parodontal.Orientarea fibrelor
se face intre osul alveolar si cement,dinspre coronar spre apical si dinspre osul alveolar
spre dintePrincipalele grupe de fibre ale ligamentului periodontal:1.Fibrele crestei
alveolare de la marginea osului alveolar spre cementul radicular ;2.Fibrele dento-
dentare sau transeptale se dispun interdentar ;3.Fibrele orizontale sunt dispuse in
unghi drept fata de axul longitudinal al dintelui de la creasta alveolara la cementul
radicular;4.Fibre oblice suportul principal de sustinere a dintelui in alveola.Se intinde
de la osul alveolar spre cement unde se insereaza mai apical decit pe os.5.Fibre
apicale se intind radiar,oblic sau chiar vertical de la virful radacinii la osul
inconjurator. 6.FIBRE OXYTALAN- distribuite in jurul vaselor de singe. Cele mai
multe in apropiere cementului
12. Cementul. Structura și funcțiile.Compozitia:Substanta minerala-cristale fine de
hidroxiapatita care formeaza 61% in greutate si apa 12% in greutate.Gradul de
mineralizare a cementului e mai redus la virste tinere si mai mare la
virstnici.Cementul secundar celular este situat in jumatatea apicala a radacinii si la
nivelul furcatiilor dintilor pluriradiculari.In portiunea mijlocie a radacinii cementul
celular poate acoperi o portiune de cement acelular dispus anterior.Compozitia:
Substanta minerala -46% in greutate, dar matricea organica reprezentata de colagen tip
I (90%) si colagen tip III ( 5%),glicoproteine si proteoglicani.Cementocitele sunt
celulele caracteristice acestui tip de ciment si sunt situate numai in cement nu si in
desmodontiu,stationare in lacune ale cimentului.Lacunele au forme si dimensiuni
diferite si sunt unite intre ele prin canalicule fine care se orienteaza preferential catre
desmodontiu
13. Osul alveolar propriu-zis.Osul alveolar parte derivata din maxila si mandibula
care serveste la sustinerea si mentinerea dintilor.Osul alveolar este o prelungire
apofizara a oaselor maxilare si e format din:-osul alveolar propriu-zis;-osul alveolar
sustinator.Osul alveolar propriu –zis este compus dintr-o lama subtire de os care
inconjoara radacina si serveste drept suport de insertie a capatului osos al fibrelor
ligamentului periodontal.Osul alveolar propriu-zis este reprezentat de corticala interna
a osului alveolar.Marginea coronara a osului alveolar este ondulata si corespunde in
primele faze de eruptie dentara jonctiunea smalt –ciment al dintilor.La dintii
adulti,functionali se situeaza la 1-1,5mm de aceasta jonctiune. Osul alveolar propriu zis
se mai numeste si:-lamina dura:radiologic apre sub forma unei benzi lineare de
radioopacitate crescuta ;-lamina cribriforma:prevazuta cu orificii prin care trec vase
sanguine,limfatice si nervi din desmodontiu in osul spongios subiacent. In fazele
initiale de evolutie ,lamina dura(corticala interna) are o structura de os fasciculat
caracterizat prin prezenta a numeroase celule:osteocite de forma rotunda sau stelata
situate in lacune.Matricea osului e formata din benzi de fibre de colagen si are un grad
variabil de mineralizare.Pe masura ce copilul creste la adolescenta osul fasciculat este
treptat inlocuit cu os lamelar.Osul lamelar este realizat de osteoblasti prin aparitia
succesiva de lamele circumferentiale separate prin straturi de os de apozitie sau
rezidual. Osul lamelar se dispune sub forma unor lame concentrice,in jurul unui vas
central.Aceasta pozitie caracterizeaza osul haversian.
14. Osul alveolar susținător. Corticala externă și osul spongios.Osul alveolar
sustinator are doua componente:-osul medular,spongios sau trabecular ;-corticala
externa.Osul medular,spongios sau trabecular este alcatuit din numeroase spatii
captusite cu un strat celular denumit endosteum.Spatiile intraosoase sunt separate prin
septuri dispuse sub forma unor trabecule.Zonele cele mai bogate in os medular sunt la:-
tuberozitatea maxilara;-molarii si premolarii inferiori;Maduva osoasa are functie
hematopoietica si in raport cu virsta este:-rosie bine vascularizata la tineri;-cu
fenomene de degenerescenta grasa la adulti;-cenusie cu o degenerescenta avansata de
tip fibros si calcara la virstniciCorticala externa este formata in principal din os
haversian si poate fi vestibulara sau orala.Grosimea sa vestibulara este mai redusa la
incisivi,canini si premolari si mai mare pe fata linguala.Corticala externa este acoperita
de periost un strat fibros care include si celule: osteoblasti,osteoclaste si precursorii lor
precum si un sistem vascular si nervos bine dezvoltat
15. Noțiune de resorbție osoasă și apoziție.Resorbție osoasă = scăderea consistenței
osului, prin pierderea conținutului său mineral sau organic,datorita
osteoclastelor.Apozitie se foloseste in chirurgie si semnifica unirea a 2 organe sau
tesuturi. Apozitie de cement reprezinta depunerea de cement neoformat de-a lungul
radacinii dintelui in urma unui proces traumatic, infectios sau iritativ. Apozitie de
dentina secundara este un proces fiziologic sau patologic constand in formarea dentinei
neoformate pe peretii interni ai camerei pulpare si canalului radicular.
16. Gingia. Structura țesutului conjunctiv și epiteliului gingival.
Gingia este formata dintr-un tesut conjunctiv, constituent al corionului gingival,
acoperit cu un epiteliu pavimentos pluristratificat. Epiteliul gingival Este format din:
- epiteliul oral sau extern;- epiteliul santului gingival, epiteliul sulcular sau intern;-
epitetiul jonctional (sau de jonctiune).Epiteliul gingival oral este situat in continuarea
epiteliului sulcular spre cavitatea bucala Si se intinde de la creasta marginii gingivale
libere si gingia fixa pe care le acopera, pana la jonctiunea mucogingivala. In epiteliul
oral, majoritatea celulelor sunt keratinocite, cu functia de formare a keratinei. Mai sunt
melanocite produc un pigment protector fata de radiatia actinica ,Si celule
LANGERHANS (SCHROEDER) cu functie de aparare fata de agresiunea microbiana.
Epiteliul oral,straturi (din profunzime spre suprafata):- stratul bazal sau germinativ;-
stratul spinos (al celulelor cu spini BIZZOZZERO);- stratul granulos; - stratul cornos
Corionul gingival format din:- substanta fundamentala ;- celule;- fibre de colagen si
elastina; - vase si nervi. Substanta fundamentala-matrice organica nefibroasa, in care
sunt inglobate componentele corionului gingival. Chimic este formata din
macromolecule de proteoglicani si glicoproteine. Proteoglicanii au un rol major in
mentinerea integritatii corionului gingival. Componentele principale ale
proteoglicanilor sunt de tip carbohidrati si se numesc glicozaminoglicani.
Celulele corionului Fibroblastii cele mai numeroase in tesutul conjunctiv dispusi
perivascular si intre elementele fibrilare. Functii fibroblasti: 1. Participa la sinteza
diferitelor tipuri de colagen 2. Produc proteoglicani, glicoproteine, rol esential in
mentinerea integri alii corionului gingival;
3. Au un rol activ in resorbtia si remodelarea tramei fibrilare de colagen.
Mastocitele produc histamina prezenta in stadiile incipiente de inflamatie,heparina care
are o actiune antiinflamatoare. Numarul lor creste in inflamatiile cronice.Osteoblasti cu
rol osteoformator si osteoclasti cu actiune osteodistructiva sunt situati mai aproape de
osul alveolar. Cementoblasti si cementoclasti cu actiune de formare si, respectiv, de
resorbtie a cementului radicular. Fibrele corionulul gingival Natura fibrelor gingivale:
Fibrele de colagen sunt cele mai numeroase. Fibrele argirofile (de reticulina), sunt fibre
de colagen tip III, dispuse in zonele perivasculare, perineurale si in corion, in imediata
apropiere a epiteliului gingival. Fibrele elastice sunt putine (cca 6%), dispuse
perivascular si in apropierea osului alveolar.Fibrele de oxytalan au o structura similara
cu a fibrelor de elastina, fiind considerate ca o forma primara, nedezvoltata complet, a
acestora. Sunt fibre rezistente la oxidarea acida. Fibrele de oxytalan apar mai freevent
in zone de reparatie tisulara, ceea ce Ie confera - la nivelul cunostintelor actuale - un
rol de indicator al fenomenelor regenerative.Fibrilele de ancorare sunt formatiuni de
colagen (tip VII) care unesc lamina bazala cu tesutul conjunctiv din corion.
17. Epiteliul oral. Structura și funcțiile.Epiteliul gingival oral sau extern-e situat in
continuarea epiteliul sulcular spre cavitatea bucala si se intinde de la creasta marginii
gingivale libere si gingia fixa pe care le acopera pina la jonctiunea muco-gingivala.In
epiteliul oral majoritatea celulelor sunt keratinocite cu functia de formare a keratinei.
Mai sunt melanocite, produc un pigment protector fata de radiatia actinica.Epiteliul
extern este de tip scuamos, pluristratificat, keratinizat sau parakeratinizat. 4
straturi,de la baza spre suprafata:-stratul bazal;-stratul spinos;-stratul granular;-srtatul
cornos;Stratul bazal-celule cuboidale inalte,intr-un rind, avind nucleu ovoid si
citoplasma prevazuta cu mitocondrii, aparat Golgi. Stratul spinocelular este alcatuit
din celule poliedrice unite prin punti intercelulare , dispuse pe mai multe
rinduri..Stratul granular este alcatuit din 2-3 rinduri de celule cu nuclei picnotici,
citoplasma bogata in granulatiide kerato- hialina si numeroase tonofibrile dispuse
peiferic.Stratul cornos este alcatuit di 10-15 rinduri de celule keratinizate, aplatizate,
fara nucleu si care, in conditii patologice , se reduc la 2-3 rinduri de celule, datorita
hiperdescuamarii.Memrana bazala. Epiteliul este legat de tesutul conjunctiv
subiacent printr-omemrana bazala avind grosimea de 300-400 A , alcatuita din doua
foite : lamina lucida sau stratul bazal,si lamina densa spre corion continind complexe
polizaharidice si fibre de eticulina.Hemidesmosomii celulelor bazale se unesc cu
lamina lucida , iar fibrele de reticulina ale memranei bazale strabat lamina densa si
lucida sise unesc cu membrana celulelor bazale ale epiteliului. Membrana bazala este
permiabila pentru fluide, dar impermiabila pentru particule solide
18. Epiteliul sulcular. Structura și funcțiile.Epiteliul santului gingival,epiteliul
sulcular sau intern-epiteliul care acopera peretele moale al santului gingival este slab
keratinizat sau chiar nekeratinizat.Aceasta particularitate histologica trebuie bine
cunoscuta,fiind de importanta esentiala in patogenia,evolutia si tratamentul formelor
incipiente esentiale in patogenia ,evolutia si tratamentul formelor incipiente de
imbolnavire parodontala:gingivita cronica,dar mai ales parodontita marginala cronica
superficiala.Keratinizarea redusa sau absenta favorizeaza producerea de microeroziuni
si microulceratii urmate de singerari care sunt controlate in aceasta situatie printr-o
atitudine terapeutica particulara.tapeteaza versantul intern al gingiei libere, de la
mnarginea gingivala pina la fundul santului gingival, unde se continua cu epiteliul
jonctional. Este scuamos , stratificat avind 10-15 rinduri de celule , subtiindu-
seprogresiv spre insertia epiteliala , este keratinizat fara digitatii interpapilare spre
corion si fra strat granular. Se comporta ca o membrana semipermiabila intere corion si
santul gingival, fiind strabatut de fluidul sulcular, cu rol in apararea locala
antimicrobiana. In contact cu placa bacteriana subgingivala, este strabatut de produse
bacteriene (enzime, toxine , antigene) care invadeaza corionul si declanseaza
inflamatia gingivala
19. Epitelul joncțional (JE). Structura. Funcţiile. Compoziţia. Rolul în dezvoltarea
bolii parodontale.Reprezinta cea mai semnificativa structura a jonctiunii
dentogingivale..Epiteliul jonclional se extinde in direclie apicala de la nivelul porliunii
celei mai declive a santului gingival si formeaza un manshon injurul dintelui care, in
condilii normale, poate fi localizat:- numai pe smalt;- pe smalt si pe cement;- numai pe
cement in funclie de stadiul de eruptie normala a dintelui sau de retractie gingivala prin
fenomene de involulie.Grosimea in plan transversal a epiteliului jonclional este de
numai 3-4 straturi de celule in copilarie, dar poate creste cu varsta la 10-20de straturi.
Pe masura ce se extinde spre apical, epiteliul jonclional se reduce in grosime ajungand
la 3-4 straturi.In plan vertical, inaltimea epiteliului jonclional variaza intre 0,25 si 1,35
mm (GLICKMAN).Din punct de vedere structural, epiteliul jonclional este singura
componenta a epiteliului gingival care prezinta doua lamine bazale, cate una pe fiecare
fata:- lamina bazala: externa care se constituie ca lamina bazala a epiteliului sulcular si
se conecteaza cu lesutul conjunctiv subiacent;- lamina bazala: interna care fixeaza
epiteliul jonclional direct pe suprafala dintelui
20. Vascularizația și inervația parodonțiului marginal.In interiorul corpului
corpului mandibulei, circulatia sanguine se face prin artera alveolara inferioara si
ramurile sale: artera mentoniera, sublinguala si arterele faciale. La maxilar, arterele
alveolare superioare, anterioare si posterioare, artera infraorbitala si artera palatine
trimit colaterale ca si la mandibula prin anastomoze, formeaza plexul subalveolar si
reteaua interalveolara. Plexul subalveolar e sursa arteriolelor periodontal ascendente
sau longitudinal intraseptale, care au un traiect arcuat pe linga apex si ascendant in
desmodontiuGingia e vascularizata de 3 surse:-plexul periostal-plexul intraalveolar-
plexul periodontalInervatia parodontiului marginalGingia osului maxilar e inervata
de nervii alveolari superiori anteriori, mijlocii si posteriori, ramuri din nervul
infraorbital, nervul palatin mare(posterior), nervii nazopalatini.Gingia osului
mandibular e inervata de nervulal alveolar inferior, bucal, nervul mentonier pe
versantul vestibular si nervul sublingual pe versantul lingualRamurile terminale ale
osului alveolar inferior asigura inervatia senzitiva. Fibrele nervoase patrund in
desmodontiu prin zona periapicala si prin orificiul laminei dure.
21. Lichidul șanțului gingival. Compoziția și funcțiile.In mod normal, provine. in
cantitati mici, continuu, din venulele corionului gingival, situat sub epiteliul sulcular.
Proprletalile lichidului gingival 1. Indepartarea mecanica din sanlul gingival a
materialului fluid sau sub forma de particule straine, unele cu acliune antigenica si
efecte agresive; 2. Activarea adeziunii insertiei epiteliale prin continutul de proteine
plasmatice; 3. Activitatea antimicrobiana complexa prin anticorpi, tactori
antimicrobieni, leucocite viabile. ***Cresteri ale volumului de lichid gingival se
constata: - dimineata; - in cursul masticatiei; - prin masaj gingival; - prjn periaj; - in
sarcina;- in urma folosirii contraceptivelor; - in cursul inflamaliei gingivale; - in
perioada de vindecare dupa tratament chirurgical.Patrunderea in santul gingival a
microbilor sau a unor mici particule de substante solide este urmata de cresterea
fluxului de lichid si eliminarea acestora incepand la cateva minute dupa insinuarea lor.
Antigenele placii bacteriene sau unele particule cu diametrul de 1-3 Ilm, de exemplu
carbon, trec prin epiteliul sulcular intact in corionul gingival, in sens invers cursului
normal al fluxului gingival. Lichidul gingival nu este un simplu transsudat (filtrat
fiziologic) ci un exsudat inflamator, produs ca urmare a unui mecanism local de
aparare activa si contine: - elemente celulare: leucocite polimorfonucleare, limfocite,
monocite;- aminoacizi; - albumine; - alfa 1, alfa 2, beta si gamaglobuline cu functie de
anticorpi: imunoglobuline de tip IgA, IgG, IgM - fibrinogen; - fibrinolizina; - fractiuni
proteice ale complementului C3, C4; - glucide (de 3-4 ori mai mult ca in serul sanguin
rezultatul activitatii florei microbiene locale si nu a unui mecanism metabolic tisular); -
sistemul lactoperoxidazei cu rei in corectarea pH-ului; - neutrofile intregi sau
fragmentate dupa supraincarcare cu bacterii si degranulare; - enzime lizozomale; -
enzime ca: fosfataza acida, fosfataza alcalina, betaglucuronidaza, catepsina, proteaze,
lacticdehidrogenaza si lizozim: acesta este o enzima glicozidazica si actioneaza prin
cindarea legaturilor dintre N-acetil-glucozamin si acidul acetilmuramic din
componenta peretelui bacterian;- electroliti: Na, K, Ca, P; - uneori, in cursul unor
tratamente pentru infectii si afectiuni generale, substante medicamentoas ca tetraciclina
hidantoina, in concentratie mai mare ca in serul sanguin.
22. Fibrele gingivale. Tipurile de fibre gingivale. Descrierea fibrelor ....Sistemul
ligamentului supraalveolar asigura legatura dintre dinte-gingie,dinte-dinte si e format
din fibre gingivale in special din colagen cu diferita orientare.Ele confera gingiei
elasticitate rezistenta si o fixare de suprafata dintelui mai jos de epiteliul
gingival.Fibrele deu imobilitate gingiei si stabilizeaza fiecare dinte intr-un anumit
sector.1.Fibrele dento-gingivale care pornesc de la cementul radicular si se dispun
ascendent si lateral in corionul gingival.2.Fibrele dento-dentare sau transseptale
situate intre dintii adiacenti si au un traiect aproape orizontal.3.Fibrele dento-
periostale pornesc de la dinte trec peste marginea alveolara(limbusul alveolar) si se
fixeaza la periost.4.Fibrele dento-alveolare pornesc de la dinte si ajung la marginea
alveolara dupa un traiect aproape orizontal.5.Fibrele alveolo-gingivale au capat atasat
de creasta alveolara si se termina in corionul gingival.6.Fibrele periosto-gingivale
fixeaza gingia de os prin intermediul periostului.7.Fibrele transgingivale pornesc cu
un capat de pe cementul radicular al suprafetelor aproximale si se indreapta spre
suprafata vestibulara sau orala a dintelui vecin,unde se intrepatrund cu fibre similare
din directia opusa.8.Fibrele intergingivale traverseaza continuu corionul gingival
paralel cu suprafetele vestibulare si orale ale radacinilor.9.Fibrele interpapilare care
traverseaza spatiul interdentar in sens vistibulo-oral la baza papilei10.Fibre
semicirculare pornesc de la suprafata aproximala a radacinii unui dinte,ocolesc fata
vestibulara sau orala si se fixeaza pe fata aproximala opusa a aceluiasi dinte.11.Fibre
circulare in numar mic inconjoara in intregime radacina dintelui.12.Fibre
intercirculare sunt situate intre inelele de fibre circulare.
23. Șanțul gingival. Noțiune. Structura. Compoziţie.Este spatiul situat intre
supratata dintelui si epiteliul sulcular care captuseste marginea gingivala de la creasta
acesteia pana la epiteliul jonctional. Santul gingival este delimitat de:- peretele intern,
dentar;- peretele extern, gingival;- baza santului, conturul coronar al epiteliului
jonctional.Adancimea santului gingival, masurata clinic cu o sonda parodontala,
variaza in mod normal intra 1 si 3 mm, fiind in medie de 1,8 mm. Adancimea clinica a
santului gingival nu corespunde cu adancimea histologica, aceasta fiind mai mare.
24. Lățimea spațiului biologic. Definiție. Dimensiuni. Spațiul biologic este constituit din
componenta epiteliala ce constituie aprox 1 mm și cea conjunctiva ce constituie aprox 1 mm,la o valoare a
sulcusului de circa 1 mm

25. Instrumente parodontale pentru examinare.Examinarea parodontala se face cu

instrumentar specializat: sonde de parodontometrie si sonde exploratorii.Sondele de
parodontometrie sunt instrumente folosite pentru detectarea prezentei, configuratiei si
adincimii pungilor parodontale. Sonda de parodontometrie recomandata de OMS
corespunde necesitatilor si exigentelor actuale. Sondele exploratorii sunt folosite
pentru detectarea si localizarea tartrului subgingival, a cariilor subgingivale si a
neregularitatilor suprafetelor radiculare accesibile. sondele speciale de
parodontometrie- pt determinarea indicelui CPITN se utilizeaza sonda “flexible
plastic screening surveyor”- pt masurarea adancimii pungilor parod si depistarea
tartrului subging se utilizeaza sonda “rigid metal tactile sensor”- pt pungile parod ale
dd din zonele de incongruenta dento-alv, la bi/trifurcatii, la dd inclinati se utiilizeaza
sonda “flexible plastic universal explorer”-stabilirea gr de afectare parod se foloseste o
sonda” butonata, colorata, gradata intre 3.4 si 5.5 mm de la virf
26. Măsurarea adîncimii pungilor parodontale. Metode clinice și paraclinice..Se
realizeaza cu ajutorul unei sonde calibrate,inserate in santul gingival sau punga
parodontala,cit mai aproape de suprafata dintelui.Sondele parodontale au partea activa
subtire,marcata, iar capul rotungit. In parodontometrie se pot folosi urmatoarele tipuri
de sonde:- CP12: 3,6,9,12mm.-Michigan : 3,6,8 mm.-Williams: 1,2,3,5,7,8,9,10mm.-
Goldman:1,2,3,5,7,8,9,10mm.-Plast-Probe: 3,6,9mm.Cu sonda se avanseaza in
adincime pina se intilneste oarecare rezistenta,iar masuratorile ar trebui effectuate in
cite trei puncta ale suprafetelor vestibulare si linguale a fiecarui dinte.Sonda trebuie
astfel manevrata incit sa nu fie blocat de tartru supragingival. Uneori ea nu poate sa
atinga baza pungii,iar nivelul pina la care ajunge depinde de : Grosimea sondei,forta de
insertie in punga,dimensiunea pungii, accesul in interiorul pungii si prezenta
depozitelor.sondele de parodontometr-sunt instrumente pt detectarea prezentei,
configuratiei si adancimii pungilor parod-sondele exploratorii sunt folosie pt detectarea
si localizarea tartrului subging, cariilor subging si a neregularitatilor supraf rad folosite
dupa detartraj si chiuretaj radicular pt contrololul indepartarii in totalitate a tartrului
subgingival si a obtinerii unor suprafete radiculare netede,fara neregularitat si
asperitati- sondele manuale uzuale au un grad mai mic de precizie decat cele cu
presiune standardizata si controlata
sondele speciale de parodontometrie- pt determinarea indicelui CPITN se
utilizeaza sonda “flexible plastic screening surveyor”-pt masurarea adancimii pungilor
parod si depistarea tartrului subging se utilizeaza sonda “rigid metal tactile sensor”pt
pungile parod ale dd din zonele de incongruenta dento-alv, la bi/trifurcatii, la dd
inclinati se utiilizeaza sonda “flexible plastic universal explorer” stabilirea gr de afecta
parod se foloseste o sonda” butonata, colorata, gradata intre 3.4 si 5.5 mm de la vf”
27. Mobilitatea dinților. Mobilitate fiziologică. Mobilitate patologică. Clasificarea
după Miller.Mobilitatea dentară fiziologică are valori cuprinse între O, 15 mm la
monoradiculari şi O, 1 O mm la pluriradiculari. Valorile sale variază de la o persoană
la alta, sunt mai mari după un efort de masticatie, în cursul serii, faţă de dimineaţă,
cresc în cursul ciclului menstrual şi în sarcină.Mobilitatea dentară fiziologică totală
este rezultatul a două faze de deplasare dentară: -desmodontală, pe seama compresiunii
elementelor din spaţiul dento-alveolar şi reprezintă mobilitatea fiziologică primară a
dintelui; - alveolară, pe seama deformării elastice a peretelui osos alveolar şi reprezintă
mobilitatea fiziologică secundară a dintelui.Mobilitatea dentară fiziologică nu poate fi
percepută cu uşurinţă de examinater, prin mijloacele clinice curente şi se evidenţiază,
cel mai bine, prin mobilometrie instrumentală de precizie.Mobilitatea patologica este
mobilitatea dentara care depaseste limitele fiziologice, fiind cauzata de:Reducerea
suportului parodontal ligamentar si osos .=Ocluzia traumatica , care suprasolicita
dintii si genereaza procesul de distructie desmo-osoasa;--Extinderea inflamatiei
gingivale la suportul osos si ligamentar genereaza procese de distructie desmo-
osoasa---Sarcina, prin modificarile hormonale, de asemenea ciclul menstrual sip e
perioada folosirii contraceptivelor hormonale;===Procese patologice ale osului
alveolar, care se insotesc de distructie tisulara. Mobilitatea dentara patologica se
aprecieaza dupa o scara de 3 grade:Gradul 1: Mobilitatea numai in sens V-OGradul 2 :
Mobilitatea in sens V-O si M-DGradul 3: Mobilitatea in sens V-O, M-D si vertical
28. Examenul parodontal. Statusul parodontal.Reprezinta partea cea mai importanta
in diagnosticarea problemelor parandontale si ne obliga sa apreciem:Culoarea
gingiei,forma,consistenta.Singerarea si exudatul purulent.Tumefactia gingiei
Masurarea adincimii pungii parodontale Relatia dintre marginea gingivala si limita
smalt-cement.Relatia dintre smalt-cement si baza pungii.Aprecierea largimii de gingie
atasata.Retractia gingivalaMobilitatea dentara Furcatiile Analiza ocluziei
29. Criterii clinice de evaluare în timpul unui examen parodontal. (nivelul
marginei gingivale libere, adâncimea pungii parodontale, pierd..Depistarea placii
se face prin inspectie directa, cu sau fara colorarea ei cu o solutie revelatoare
==Depistarea tartrului ==Singerarea si supuratia nu reprezinta indicatori ai severitatii
bolii dar semnifica prezenta unei ulceratii pe peretele epithelial al gingiei.Cea mai
comuna acuza a pacientilor cu problemele parodontale este singerarea gingivala,al
carei caracter spontan sau provocat,alaturi de prezenta unui exudat sero-purulent
caracterizeaza o afectare grava. ==Gingia tumefiata reprezinta un alt semn major al
imflamatiei. Modificarile vasculare ce apar in faza acuta al imflamatiei produc edem si
modificare de culoare spre rosu deschis sau cianotic. ==Masurarea adincimii pungii
paradontale se realizeasa cu ajutorul unei sonde calibrate inserate in santul gingival sau
punga paradontala, cit mai aproape de suprafata dintelui. Cu sonda se avanseaza in
adincime pina se intilneste o oarecare rezistenta,iar masuratorile ar trebui efectuate in
cite 3 puncte ale suprafetelor vestibulare si linguale ale fiecarui dinte. Nivelul de
atasament: Nivelul bazei pungii in raport cu limita smalt-cement afecteaza prognosticul
fiecarui dinte in parte,mai mult decit adincimea acesteia ===Aprecierea nivelului de
atasament este important in faza de evaluare a tratamentului aplicat si in faza de
mentinere a rezultatelor acestuia. ===Retractia gingivala: Prezenta sa este un semn de
alarma,fiind evidenta in urma expunerii limitei smalt-cement. Gingia retractata poate fi
caracterizata prin toate atributele unei gingii normale sau poate prezenta semne de
imflamatie,iar tartru subginival observant pe suprafata radacinii expuse prin retractia
gingiei reprezinta dovada ca aparitia pungilor a precedat acest fenomen. ==Mobilitatea
dentara patologica se aprecieaza dupa o scara de 3 grade:Gradul 1: Mobilitatea numai
in sens V-OGradul 2 : Mobilitatea in sens V-O si M-DGradul 3: Mobilitatea in sens V-
O, M-D si vertical
30. Indicele de sîngerare (ÎS)Indicele de sângerare papilară (MUHLEMANN)
O. absenţa sângerării;1. sângerare punctiformă izolată, unică;2. sângerări punctiforme
multiple sau pe o arie redusă;3. sângerare care umple întreg spaţiul interdentar;4.
sângerare care depăşeşte marginea gingivală liberă.Indicele de sângerare gingivală

Poate fi exprimat procentual prin:X=

*100
31. Punga parodontală. Noțiune. Structura și compoziția.Punga parodonatala este
o adincire patologica a santului fiziologic gingival si constituie unul din semnele
cardinal ale parodontopatiilor inflamatorii. Adincirea se realizeaza prin 2 mecanisme
associate:Intr-un prim stadiu , are loc o deplasare a marginii gingivale in sens
coronar;In al doilea stadiu are loc deplasarea in sens apical a epiteliului atasat,
consecutive distructiei inflamatorii a fibrelor gingiva-dentare pe care se sprijinaDupa
morfologia si rapoartele cu structurile adiacente, pungile se clasifica in gingivale si
parodontale. Pungile gingivale se formeaza prin extinderea gingiei in sens coronar, fara
procese destructive in parodontiul de sustinere. Pungile parodontale se formeaza prin
adincirea santului fiziologic, datorita migrarii epiteliului atasat in sens apical,
consecutive distructiei fibrelor gingiva-dentare de sprijin.
Continutul pungii este format din microorganisme, produse microbiene (enzyme,
endotoxine), placa bacteriana, fluid gingival, mucina salivara, resturi alimentare,
leucocite, cellule epiteliale descuamate.
32. Măsurarea adâncimii pungii parodontale. Metode și instrumente.o sonda”
butonata, colorata, gradata intre 3.4 si 5.5 mm de la vf” Se realizeasa cu ajutorul unei
sonde calibrate,inserate in santul gingival sau punga parodontala,cit mai aproape de
suprafata dintelui.Sondele parodontale au partea activa subtire,marcata, iar capul
rotungit. In parodontometrie se pot folosi urmatoarele tipuri de sonde:- CP12:
3,6,9,12mm.-Michigan : 3,6,8 mm.-Williams: 1,2,3,5,7,8,9,10mm.-
Goldman:1,2,3,5,7,8,9,10mm.-Plast-Probe: 3,6,9mm.Cu sonda se avanseaza in
adincime pina se intilneste oarecare rezistenta,iar masuratorile ar trebui effectuate in
cite trei puncta ale suprafetelor vestibulare si linguale a fiecarui dinte.Sonda trebuie
astfel manevrata incit sa nu fie blocat de tartru supragingival. Uneori ea nu poate sa
atinga baza pungii,iar nivelul pina la care ajunge depinde de : Grosimea sondei,forta de
insertie in punga,dimensiunea pungii, accesul in interiorul pungii si prezenta
depozitelor.sondele de parodontometrie sunt instrumente pt detectarea prezentei,
configuratiei si adancimii pungilor parod- sondele exploratorii sunt folosie pt
detectarea si localizarea tartrului subging, cariilor subging si a neregularitatilor supraf
rad- folosite dupa detartraj si chiuretaj radicular pt contrololul indepartarii in totalitate
a tartrului subgingival si a obtinerii unor suprafete radiculare netede,fara neregularitati
si asperitati- sondele manuale uzuale au un grad mai mic de precizie decat cele cu
presiune standardizata si controlatsondele speciale de parodontometrie- pt
determinarea indicelui CPITN se utilizeaza sonda “flexible plastic screening
surveyor”- pt masurarea adancimii pungilor parod si depistarea tartrului subging se
utilizeaza sonda “rigid metal tactile sensor”- pt pungile parod ale dd din zonele de
incongruenta dento-alv, la bi/trifurcatii, la dd inclinati se utiilizeaza sonda “flexible
plastic universal explorer”- stabilirea gr de afectare parod se foloseste
33. Parodontograma. Metoda de completare a parodontogramei și instrument.
Este o metoda de inregistrare grafica a imbolnavirii parodontiului marginal, pe o
diagrama a fetei vestibulare si orale a arcadelor dentare. Parodontograma cuprinde
schema dintilor pe o schita gradata in mm. O parodontograma cuprinde 4 schite din
care 2 pentru fata vestibulara si orala a dintilor maxilari si 2 pentru fata vestibulara si
orala a dintilor mandibulari. Pe schite sunt desenati dintii in marime naturala, in cifre
medii. Adincimea pungilor parodontale se inregistreaza pe parodontograma cu o linie
continua rosie, retractia gingivala se inscrie cu o linie albastra, iar mobilitatea
patologica printr-o cifra de la 0-3 in functie de gradul constatat, trecuta in dreptul
fiecarui dinte in parte.Trasarea liniilor se face prin unirea punctelor inseminate,in
fuctie de valorile obtinute la determinarea adincimii pungilor si a retractiei cu ajutorul
sondei gradate.Dupa efectuarea tratamentului se produc modificari ale valorilor
initiale,in sensul reducerii pungilor,care revin in limitele santului fiziologic,cu pretul
sporii retractiei marginii gingivale,consecutive vindecarii inflamatiei sau tratamentului
chirurgical.In aceste conditii pe aceeasi parodontograma se inregistreaza
postterapeutice cu linii punctate. In felul acesta parodontograma ofera prilejul
aprecierii rapide a diagnosticului imbolnavirii parodontale
34. Examenul radiografic. Metode de apreciere a pierderii osoase.Radiografiile
sunt indispensabile pentru aprecierea starii parodontiului profund. Radiografia poate
fi: -in incidenta izometrica, ortoradiala-panoramica monomaxilara-
ortopantomografieExaminarea radiografica permite obtinerea urmatoarelor
informatii:Marimea si morfologia radacinii Raportul coroana-radacina Cantitatea
aprox de pieredere osoasa Relatia sinusului maxilar cu distructia parodontala; Starea
crestei alveolare interproximale: resorbtia orizontala sau vertical Largirea spatiului
periodontal pe suprafata meziala sau distala a radacinii Cointeresarea avansata a
furcatiilor Patologia periapical Concrementul tartric Fracture coronare Resorbtii
radiculare Lamina dura Structura osului trabecular Gradul si tipul de resorbtie
osoasa; vertical, orizontaka, mixta Modificarile osului alveolar dupa tratament
35. Leziuni de furcație. Definiție și clasificare. Evaluare. Clasificarea furcașiilor
după Glickman.Leziunile de furcatie reprezinta o pierdere osoasa situate intre
radacinile dintilor pluriradiculari. Aspectul microscopic se caracterizeaza prin largirea
spatiului periodontal, care contine cellule si exsudat inflamator; inflamatia se extinde la
septul osos interdentar , ducind la resorbtia si reducerea inaltimii acestuia. Dupa gradul
de distructie osoasa pot fi differentiate 4 stadii evolutive:Gradul1 : fara modificari
radiograficeGradul2: cu modificari radiografice, dar sonda nu poate patrunde decit
partial;Gradul3 : cu modifcari radiologice; sonda patrunde usor si parcurge intreg
spatial interradicular in sens vestibule-oral;Gradul4 : cu distructie importanta si
expunerea furcatiei. In concordanta cu masurarea orizontala a gradului de afectare
Glikman, propune urmatoarea clasificare:Gradul 1: leziunile sunt incipiente si
afecteaza in principal gingia, care se retrage si pune in evidenta furcatia fara ca sonda
sa patrunda interradicularGradul2: furcatia poate fi explorata cu ajutorul sondei, care
patrunde pe o distanta de max 3 mm; examenul radiologic deceleaza o demineralizare
incipienta(f1 dupa Ramfjord)Gradul3: furcatia poate fi explorata pe o distanta mai
mare de 3 mm, dar nu trece pe versantul opus; apare resorbtia septului inetrradicular(f2
dupa ramfjord)Gradul4: furcatia este permeabila de pe un versant pe altul, iar resorbtia
osoasa decelabila radiologic este de grade diferita( f3 ramfjord)
36. Placa bacteriană. Definiție. Etiologie.Indicele de placă.Placa Dentara este un
depozit format din agregate bacteriene ce adera la suprafetele dentare sau alte suprafete
solide din cavitatea bucala prin intermediul unei matrice . Apare ca un depozit
mat,acumulat in special in zona coletului dintelui,intre spatiile interdentare,fosetele
ocluzale.Pentru determinarea prezentei placii bacteriene se folosesc revelatori de
placa .Placa veche acumulata pe suprafetele dintilor se calcifica si formeaza tartrul in
special pe suprafetele dentare din zona canalelor salivare majore(suprafata linguala a
 incisisivilor inferiori, si suprafata vestibulara a molarilor superiori). Deosebim placa
supragingivala si subgingivala.Compozitie: Primul strat al placii microbiene este
format in special de glicoproteine, unde se mai gasesc in cantitati mari aminoacizi de
tipul prolinei si glicinei, acid glutamic. .Primii adera la pelicula streptococii orali, si
cocii gram negativi ca Neisseria si Moraxella.Apoi in interval de 24 h la ele mai adera
corinebacterii ,bacterii anaerobe Veillonella,Lactobacillus apoi si actinomicete
anaerobe.In placa matura, se mai observa: celule epiteliale, leucocite, eritrocite,
particule alimentare şi protozoare. Placa matură are capacitatea de a metaboliza foarte
rapid zaharoza din aportul alimentar prin lanţul glicolitic, producînd acizi organici care
asigură o scădere profundă şi prelungită a pH-ului plăcii, smalţul începe să
sufere procesul de demineralizare.-suprafetele V la M1 sup+suprafetele L ale m1
inf+suprafetele V ale IC sup drept si ic in stang=6 suprafete0 – absenta placii
1 – placa supraging in 1/3 colet
- 2 – placa in 1/3 mijlocie a coroanei
- 3 – placa in 1/3 incizala sau ocluzala a coroanei X= suprafetele dentare
cu placa(procentual) Y=suprafetele dentare fara placa(procentual)=100-X
indice de placa ==SILNESS si LOE 0 – absenta placii 1 – placa nu se obs cu ochiul
liber pe supraf dentare decat dupa razuire cu vf rotunjit al sondei 2 – placa este vizibila
cu ochiul liber ca un depozit fin pelicular 3 – acumularea de placa in strat gros, care
acopera santul ging de la marg ging libera pana la supraf dentara
37. Etape de dezvoltare a plăcii bacteriene.Formarea Placii dentare prevede citeva
etape: 1.formarea peliculei,2.colonizarea bacteriana precoce,3.succesiunile bacteriene
pina la maturizarea placii.Formarea peliculei: Microorganismele orale ca provatella
melaninogenica ,P.oralis,fusobacterium produc neuroamidaze sub actiunea careia
glicoproteinele salivare pierd acidul sialic si precipita.Glicoproteinele insolubilizate se
adsorb prin intermediul ionilor de Ca pe suprafetele dentare ,in urma caror se adsorb si
fosfoproteine,sulfoglicopeptide,incit grosimea peliculei creste de la 100nm pina la 500-
1000 nm dupa 48h.Colonizarea si succesiunile: Bacteriile din saliva se adsorb pe
pelicula glicoproteica in formare.Primii adera la pelicula streptococii orali, si cocii
gram negative ca Neisseria si Moraxella.Apoi in interval de 24 h la ele mai adera
corinebacterii ,bacterii anaerobe Veillonella,Lactobacillus apoi si actinomicete
anaerobe.Astfel Are loc sinteza de matrice polizaharidica , scade potentialul de oxido-
reducere ,se modifica Ph si se acumuleaza cataboliti si alti produsi bacterieni care
pregatesc urmatoarea succesiune bacteriana cu maturarea placii ulterior.Placa matura:
Odată formata, placa bacteriană, continuă să se populeze cu bacterii secundare, să se
maturizeze, astfel încât în final, se concentrează în structura sa o cantitate foarte mare
de germeni. În 30 de zile de la colonizarea peliculei primare cu microorganisme, apare
placa bacteriană matură. Alţi constituenţi ai plăcii bacteriene mature ,pe lângă
microorganisme sunt: celule epiteliale, leucocite, eritrocite, particule alimentare şi
protozoare. Placa matură are capacitatea de a metaboliza foarte rapid zaharoza din
aportul alimentar prin lanţul glicolitic, producînd acizi organici care asigură o scădere
 profundă şi prelungită a pH-ului plăcii, smalţul începe să sufere procesul de
demineralizare. De aceea, este necesară îndepărtarea constantă a plăcii bacteriene de pe
structurile orale prin respectarea unor reguli de igienă şi alimentaţie care ne vor păstra
dinţii sănătoş
38. Placă bacteriană supragingivală. Etiologie. Compoziţie.Este localizata pe
suprafetele dentare vestibulo-orale, aproximale si in fosetele suprafetelor ocluzale.
Flora microbiana dominanta este aeroba si gram-pozitiva.
Placa supragingivala este scaldat de saliva si expus unor mecanisme de dezagregare
prin masticatie, deglutitie fiind accesibila in mod direct procedurilor de igiena bucala.
Placa supragingivala este implicata in patogenia proceselor carioase.
Placa supragingivala protejeaza zona subgingivaJa si permite stabilirea unor specii noi;
creeaza conditii de anaerobioza, se grefeaza specii noi, creste numarul de celule
descuamate, de celule fagocitare, sporesc produse!e de metabolism.
39. 39Placă bacteriană subgingivală. Etiologie. Compoziţie.Este localizata
sub marginea gingivala libera.Flora microbiana dominanta este anaerobii, alcatuitA din
speciigram-negative.Placa subgingivala. este in contact cu lichidul santului gingival si
nu e supusa, in mod obisnuit fortelor mecanice de dezagregare; este greu accesibifa
masurilor de igiena obisnuite..Placa subgingivala. este implicata in patogenia bolilor
parodontale.Placa supragingivala protejeaza zona subgingivaJa si permite stabilirea
unor specii noi; creeaza conditii de anaerobioza, se grefeaza specii noi, cre$te numarul
de celule descuamate, de celule fagocitare, sporesc produse!e de metabolismPlaca
subgingivala asociata suprafelei dentareAre o structure apropiata de cea a placii
supragingivale, bacteriile acopera suprafata radacini; dentare. Flora dentara este gram-
pozitiva, coci, bacili, filamente, dar poate fi prezent si un numar mic de bacili si coci
gram-negativi.Placa subgingivala asociata epiteliului santului gingivalPlaca situata in
santul gingival se extinde pana in zona jonctiunii gingivo-dentare
Compozilia bacteriana este dominata de flora gram-negativa, bacili si cuprinde un
numar mare de bacterii flagelate si spirochete .
Placa subgingivala asociata tesutului gingival
Penetrarea in tesuturi a fost descrisa in forma de parodontita juvenila localizata,
precum si in gingivostomatita ulcero-necrotica..
40. 40Etapele formării şi structura biofilmului dentar. Pelicula dobîndită.
Adeziunea reversibilă. Adeziunea ireversibilă.

Adeziunea reversibila. Adeziunea ireversibila.

Placa bacteriana dentara se constituie intr-un biofilm natural. Biofilmele reprezinta
comunitati microbiene aderente la un substrat cu anumite proprietati structurale Si
functionale.
Structural, un biofilm este alcatuit din bacterii atasate si aderente la substrat. cu
legaturi complexe intre ele Si continute intr-o matrice polimerica elaborata de ele
insele.
 Un biofilm realizeaza astfel o structura complexa, tridimensionala, intr-o continua
dinamica, dar relativ stabila

41. 41Bacteriile asociate bolii parodontale.Argumente pro şi contra privind

rolul bacteriilor în declanşarea şi evoluţia bolii parodontale (74).1. Bacteriile
acumulate pe dinţi apar după un model predictibil şi într-o anumită succesiune.2.
Acumulările bacteriene pe dinţi sunt asociate bolii parodontale.3. Distrugerea
bacteriilor de pe dinţi (p.b. – placa bacteriana) impiedică de obicei boala parodontală
sau reduce simptomatologia bolii.4. Boala p. apare atunci când parodonţiul răspunde
prin inflamaţie la atacul microbian.5. Interacţiunea complex bacterian - răspunsul
organismului poate fi:  -           pacienţi cu p. b. şi  răspuns normal - fără inflamaţie
pacienţi cu p. b. şi  răspuns anormal - cu inflamaţie6.  Dacă dinţii se curăţă profesional,
la fiecare 2 zile, semnele clinice de gingivită nu apar; gingivita apare ca rezultat al
maturării placii bacteriene aşa încât împiedicarea maturării placii bacteriene printr-o
igienă dentară bună, este o metodă de prevenire a bolii parodontale.Streptococii
reprezintă 60-90% dintre bacteriile care colonizează smalţul dentar în primele 4 ore
după periajul dentar.Bacteriile colonizatoare primare coagregă numai cu un set de
colonizatori timpurii        (Actinomices, Capnocytophaga, Eikenella, Haemophillus,
Prevotella, Veillonella) şi, în general, nu coagregă cu colonizatori tardivi
(Porphyromonas  gingivalis).Puntea de legătură între cele două categorii de
colonizatori este Fusobacterium nucleatum.Boala parodontală este produsă de bacterii
din placa bacteriana dintre acestea: Actinobacillus actinomycetemcomitans,
Porfiromonas gingivalis, Bacteroides forsythus, sunt cele mai frecvente bacterii Gram
(-), asociate cu periodontita.
42. 42Tartrul dentar. Definiţie. Clasificare. Tartrul dentar este un depozit
organo-mineral aparut in urma calcifierii placii dentare cu ioni de calciu , întâlnit la
dinţii, lucrările dentare fixe şi mobile, la implanturile şi aparatele ortodontice intilnite
in cavitatea bucala.Viteza de formare a tartrului dentar reprezinta o caracteristica
individulala si este influentata de o serie de factori favorizanti:-retentivitati anatomice-
cantitatea si compozitia salivei secreate-fumatul-igiena cavitatii orale In raport cu
dispozitia sa fata de marginea gingivala Iibera si conturul papilei interdentare, tartrul
dentar poate fi supragingival sau tartru salivar si subgingival ori tartru seric, in functie
si de originea principala a componentelor sale: predominant din saliva si, respectiv,
din extravazatul sanguin gingival. Tartrul supragingival este un depozit organo-
mineral de culoare alba-galbena cu consistenta redusa la inceput; imediat dupa
depunere este friabil, moale, grunjos Si se disloca cu usurinta.
 Localizari preferentiale:- suprafata Iinguala a incisivilor inferiori, unde se poate
depune in strat continuu; o cantitate mai mare de tartru se observa pe fata linguala a
incisivilor centrali, in dreptul orificiilor canalului WHARTON;
- suprafata vestibulara a molarilor superiori. in dreptul orificiului canalului STENON;
- suprafata ocluzala a dintilor laterali lipsiti de antagonisti, cu o autocuratire si curatire
artificiala deficitare. In timp, consistenta si aderenta tartrului supragingival cresc, iar
culoarea vireaza spre maroniu-negru, prin impregnare cu pigmenti din alimente sau de
hidrocarburi si nicotina la fumatori.

Tartrul subgingival este de culoare maroniu inchis spre negru consistenta crescuta,
dens, de cele mai multe ori foarte aderent greu de dislocat, dispus in santul gingival
sub marginea gingivala libera ,sub forma unor depozite lamelare cu o suprafata dura,
neregulata. Uneori, se prezinta sub forma unor depozite mici, punctiforme, de
consistenta dura confluente linear sau in suprafata.
Tartrul subgingival se poate prezenta sub diferite forme:1. Crusta cu suprafata
aspra,rugoasa; 2. Depozite spinoase, ca acoperite cu ghimpi;3. Formatiuni nodulare; 4.
Bordura circulara sau partial circulara;5. Fatete netede subtiri, cu suprafata lipsita de
neregularitati.6. Digitatii sub form de feriga; 7. Insule de tartru, pete insulare.
Din punct de vede e al profunzimii tartrul subgingival poate fi situat de-a lungul
radacinii: - apical; - in zona mijlocie; - coronar
Compozitia tartrului dentar:-substante anorganice- 75-85% (ioni de calciu, fosfat si
carbonat, ioni de sodium, magneziu,potasiu, cantitati foarte mici de clor, zinc,
strontiu)-substante organice 15% ( resturi de microorganisme moarte, cellule epiteliale
descuamate, leucocite, micina salivara si un nr mare de microorganism vii: coci,
bacilli, funci si forme filamentose) -apa 8%
43. 43 Tartrul dentar. Compoziţia minerală a tartrului dentar.
Tartrul dentar este un depozit organo-mineral aparut in urma calcifierii placii dentare
cu ioni de calciu , întâlnit la dinţii, lucrările dentare fixe şi mobile, la implanturile şi
aparatele ortodontice intilnite in cavitatea bucala.
Viteza de formare a tartrului dentar reprezinta o caracteristica individulala si este
influentata de o serie de factori favorizanti:-retentivitati anatomice-cantitatea si
compozitia salivei secreate-fumatul-igiena cavitatii oraleTartrul supragingival este
format in proportie de 70-90% din componente anorganice:- fosfat de calciu (75,9%);
- carbonat de calciu (3,1%); - fosfat de magneziu; - cantitati minime (urme) de sodiu,
zinc, strontiu, brom, cupru, mangan, aluminiu, siliciu, fier, aur, tungsten.
Componentele anorganice ale tartrului supragingival au structura cristalina dispusa
in patru forme: - hidroxiapatita (58%); - witiokita (21%); - fosfat octocalcic (21 %); -
brușită (9%). Tartrul subgingival are o compozitie similara cu a tartrului supragingival,
dar cu unele particularitati: - un raport calciu-fosfor mai crescut; - un continut crescut
de sodiu, in special, in portiunile profunde ale pungilor parodontale; - mai multa
witlokita, mai putina brușită și fosfat octocalcic. Continutul in hidroxiapatita este
acelasi ca și în cazul tartrului supragingival.
 Continutul anorganic al tartrului subgingival variaza procentual pentru diferite
componente: Natriu: 1,8% coronar; 1,33% in zona mijlocie; 1,37 apical;
Magneziu: 1,79% coronar; 1,36% în zona mijlocie; 2,29 apical;
Fosfor: 38,58% coronar; 38,92 in zona mijlocie; 38,95% apical
Calciu: 55,69% coronar; 56,90 în zona mijlocie; 55,41 apical;
Fluor: 18,28% coronar; 10,28% în zona mijlocie: 10.00% apical;
Raportul calciu/fosfor este 1,45 coronar; 1.45 în zona mijlocie; 1,42% in zona apicala
(ROBERTS-HARRY, CLEREHUGH, SHORE, ROBINSON, 2000).
44. 44 Tartrul dentar. Compoziţia organică a tartrului dentar.
Tartrul dentar este un depozit organo-mineral aparut in urma calcifierii placii dentare
cu ioni de calciu , întâlnit la dinţii, lucrările dentare fixe şi mobile, la implanturile şi
aparatele ortodontice intilnite in cavitatea bucala.Viteza de formare a tartrului dentar
reprezinta o caracteristica individulala si este influentata de o serie de factori
favorizanti:-retentivitati anatomice-cantitatea si compozitia salivei secreate-fumatul-
igiena cavitatii orale Tartrul dentar contine:- componente proteice (6-8%); -lipide
(0,2%), ca lipide neutre, fosfolipide, acizi grasi, colesterol; - carbohidrati (2-9%):
glucoza. galactoza, galactozamine.Componenta organica a tartrului este reprezentata Si
din formatiuni viabile cum sunt: celule epiteliale recent descuamate, leucocite,
microorganisme diferite.
45. 45 Etapele formării tartrului dentar.
Se depune de la virste tinere, primul apare tartrul supragingival. Tartrul dentar se
formeaza pe structurile bacteriene déjà preexistente care sufere procese de
mineralizare. Aceasta incepe in mod obisnuit in primele zile de depunere a placii
bacteriene, chiar in prima zi in 4-8 ore si reprezinta 50% dupa 2 zile, realizind o
calcificare a 60-90% dupa 12 zileViteza de formare a tartrului dentar reprezinta o
caracteristica individulala si este influentata de o serie de factori favorizanti:-
retentivitati anatomice-cantitatea si compozitia salivei secreate-fumatul -igiena
cavitatii oraleRolul dieteiO dieta bogata in zaharuri favorizeaza formarea placii la
nivelul careia se acumuleaza Streptococcus Mutans, neisserii, lactobacilli, veilonelle.
Speciile de Streptococcus Mutans provoaca o demineralizare precoce creaza un pH
acid, favorizind microclimatul pentru acumulari in placa bacteriana
-Alimentele dure cu actiune mecanica pronuntata intirzie formarea tartrului dentar
-Dificienta vitaminei B6 A P8 favorizeaza formarea tartrului
Tartrul dentar este factorul comun in etiologia cariei si a parodontopatiilor. Capacitatea
lui de a contribui la producerea cariilor depinde de continutul lui in calciu si fosfat, de
metabolismul bacterian propriu, de limitele valorilor intre care poate varia pH-ul sau
de accesibilitatea si componentii salivei.
Cavitatea bucala are o temperature constanta, iar alimentata si fluxul salivar asigura
material prima, conditiile ionice si de pH necesare supravetuirii si multiplicarii
bacteriene, realizindu-se astfel o cultura mixta bacteriana. Bacteriile in schimb
modifica compozitia fizico-chimica a mediului bucal, stabilesc legaturi atit cu gazda cit
si cu celelalte specii bacteriene. Exista o strinsa relatie intre placa dentara si bolile
 parodontiului. In placa de 48 ore se produce material toxic in concentratii suficiente
sa afecteze integritatea gingiilor. Substantele din placa( enzimele proteolitice de
origine bacteriana, amoniacul, hidrogenul sulfurat) pot difuza in tesuturile gingivale
fiind iritanti potentiali pentru gingii. De asemenea , endotoxinele becteriene patrund in
gingie inducind formarea de anticorpi. Reactiile locale antigen-anticorp, activeaza
complementul initiind procesul inflamator al gingiei si parodontiului.

46. 46Tartrul dentar supragingival. Etiologie. Compoţie. Rolul său în

dezvoltarea bolii parodontale.Tartrul supragingival este un depozit organo-mineral
de culoare alba-galbena. cu. consistenta redusa la inceput; imediat dupa depunere este
friabil, moale, grunjos Si se disloca cu usurintaLocalizari preferentiale:- suprafata
Iinguala a incisivilor inferiori, unde se poate depune in strat continuu, o cantitate mai
mare de tartru se observa pe fata linguala a incisivilor centrali, in dreptul orificiilor
canalului WHARTON;- suprafata vestibulara a molarilor superiori. in dreptul
orificiului canalului STENON;- suprafata ocluzala a dintilor laterali lipsiti de
antagonisti, cu o autocuratire Si curatire artificiala deficitare.In timp, consistenta Si
aderenta tartrului supragingival cresc, iar culoarea vireaza spre maroniu-negru. prin
impregnare cu pigmenti din alimente sau de hidrocarburi si nicotina la
fumatori.Tartrul supragingival este format in proportie de 70-90% din componente
anorganice:- fosfat de calciu (75,9%);- carbonat de calciu (3,1%);- fosfat de
magneziu;- cantitati minime (urme) de sodiu, zinc, strontiu, brom, cupru, mangan,
aluminiu, siliciu, fier, aur, tungsten. Componentele anorganice ale tartrului
supragingival au structura cristalina dispusa in patru forme:- hidroxiapatita (58%);-
witlokita (21%);- fosfat octocalcic (21 %);- brusita (9%).Rolul tartrului dentar în
producerea bolii parodontale - tartrul dentar este un factor favorizant etiologic pentru
boala parodontală, dar nu este un factor cauzal.Tartrul dentar a fost asociat cu bolile
parodontale atât de către autorii vechi, cât şi de cei moderni. Deşi tartrul nu are un
efect traumatic direct pe ţesuturile gingivale, cum s-a crezut anterior, poate fi un factor
care contribuie la boală prin amplificarea p.b.Este un factor agravant în evoluţia bolii
parodontale, constituie situsuri pentru dezvoltarea p.b. şi în acelaşi timp un factor de
iritaţie pentru gingie. Suprimarea completă a tartrului dentar supra şi subgingival
reduce inflamaţia parodontală, motiv pentru care orice tratament parodontal începe cu
detartrajul şi igienizarea corectă.
47. Tartrul dentar subgingival. Etiologie. Compoţie. Rolul său în
dezvoltarea bolii parodontale.Tartrul subgingival, seric rezultă prin precipitare din
lichidul crevicular, este de culoare maronie-negru, cu o consistenţă crescută, dens,
aderent, se dislocă cu dificultate şi se găseşte în şanţul gingival.Tartrul subgingival se
formează apical până la marginea gingivală şi de obicei nu este vizibil. Poate fi
detectat prin explorare tactilă cu o sondă parodontală sau cu un explorator fin şi este de
obicei evidenţiat ca o suprafaţă aspră. Dacă marginea gingivală este îndepărtată prin
 suflarea cu aer sau cu un instrument dentar, tartrul subgingival poate fi evidenţiat chiar
apical până la joncţiunea smalţ-cement. Tartrul subgingival apare frecvent maron sau
negru, ceea ce reflectă prezenţa produşilor bacterieni şi sanguiniTartrul subgingival are
o compozitie similara cu a tartrului supragingival, dar cu unele particularitati:- un
raport calciu-fosfor mai crescut;- un continut crescut de sodiu, Tn special, Tn
portiunile profunde ale pungilor parodontale;- mai multa witlokita, mai putina brusita
Si fosfat octocalcic.Continutul in hidroxiapatita este acelasi ca Si in cazul tartrului
supragingival. Continutul anorganic al tartrului subgingival variaza procentual pentru
diferite componenteNatriu: 1,8% coronar; 1,33% in zona mijlocie; 1,37 apical;
Magneziu: 1,79% coronar; 1,36% Tn zona mijlocie; 2,29 apical;Fosfor: 38,58%
coronar; 38,92 in zona mijlocie; 38,95% apical'Calciu: 55,69% coronar; 56,90 Tn zona
mijlocie; 55,41 apical;Fluor: 18,28% coronar; 10,28% Tn zona mijlocie: 10.00%
apical;Raportul calciu/fosfor este 1,45 coronar; 1.45 Tn zona mijlocie; 1,42% in zona'
apicalaRolul tartrului dentar în producerea bolii parodontale - tartrul dentar este un
factor favorizant etiologic pentru boala parodontală, dar nu este un factor
cauzal.Tartrul dentar a fost asociat cu bolile parodontale atât de către autorii vechi, cât
şi de cei moderni. Deşi tartrul nu are un efect traumatic direct pe ţesuturile gingivale,
cum s-a crezut anterior, poate fi un factor care contribuie la boală prin amplificarea
p.b.Este un factor agravant în evoluţia bolii parodontale, constituie situsuri pentru
dezvoltarea p.b. şi în acelaşi timp un factor de iritaţie pentru gingie. Suprimarea
completă a tartrului dentar supra şi subgingival reduce inflamaţia parodontală, motiv
pentru care orice tratament parodontal începe cu detartrajul şi igienizarea corectă.

48. Indicii tartrului dentar . Metode de apreciere. Indici de igienă

bucală(IHB): indice de placă şi indice de tartruIndicele de igiena bucala: IHBAre
doua componente:- indicele de placa;- indicele de tartru.Valoarea indicelui de placa si,
respectiv, a indicelui de tartru rezulta prin insumarea valorilor constante pe sase
suprafete preselectate:- suprafetele vestibulare ale primilor molari superiori;·-
suprafetele Iinguale ale primilor molari inferiori;- suprafetele vestibulare ale incisivilor
centrali superior drept si inferior stang.Valorile indice/ui de tartru sunt:0. absenta
tartrului;1. tartrul supragingival in treimea de colet a dintelui;2. tartru in treimea
mijlocie a coroanei;3. tartru in treimea incizala sau ocluzala a coroanei.Valoarea total a
a indicelui de igiena bucala rezulta din insumarea indicelui de placa si tartru.Indicele
de placa (sau de tartru) poate fi exprimat in doua modurl:uprafetele dentare cu placa,
exprimate procentual (X):X= (nr de suprafete cu placa / numarul total al suprafetelor
dentare) x 100Sau:Suprafetele dentare fara placa, exprimate procentual (Y):Y=100-X

Indicele SILNESS si LÖEExaminarea placii se realizeaza prin inspectie fara solutii

colorate. Valori :0 – absenta placii1 – placa nu se obs cu ochiul liber decat dupa razuire
cu varful rotunjit al sondei parodontometrice2 – depozit fin, pelicular3 – strat gros,
acopera santul hingival de la marginea gingivala  libera la suprafata dentaraIndicele de
 retentie a placii bacteriene LÖE0 – absenta cariilor, tartrului sau obturatiilor cu
margini neregulate in apropierea gingiei1 – tartru supragingival, carii, obturatii cu
margini neregulate2 – tartru subgingival, obturatii cu margini neregulate3 – tartru
abundent supra si subgingival, carii profunde, obturatii cu defecte marginala mari si
retentiveIndicele de placa Quigley-HeinSe obtine dupa colorarea placii si exam
fetelor V si O ; 5grade0 – absenta placii1 – banda discontinua de placa la marg ging2 –
banda continua subtire sub 1mm 3 – banda continua peste 1mm4 – placa acopera 2/3
din suprafata dentara5 – placa acopera peste 2/3 din suprafata dentara

         ∑ grade/nr. suprafete=IQH

49. Metode manuale şi tehnici de eliminare a tartrului dentar.Instrumentarul

pentru detartraj:- instrumente de examinare: sonde de parodontometrie si sonde
exploratorii;- instrumente de detartraj si chiuretaj radicular: seceri, sapaligi,
pile sau razuse, chiurete;- instrumente de netezire fina si lustruire a suprafetelor
dentare dupa detartraj: palnii de cauciuc rozetate sau nu, perii rotative, benzi
abrazive si de lustruitCele mai dese instrumente folosite in detartrajul manual sunt:
-secerile( anterioare pentru dintii frontali si posterioare pentru partile proximale a
premolarilor si molarilor)- pilele sau razusele(pentru indepartarea tartrului de linga sau
sub marginea gingivala libera)-sapaliga(pt dintii frontali si pentru dintii laterali )-daltile
( pentru zonele interdentare a dintilor frontali)-chiurete Gracey
50. Instrumentarul utilizat pentru eliminarea tartrului dentar.
Instrumentar:1.de examinare: sonde(de parodontometrie, exploratorii)2.de detartraj,
chiuretaj: seceri, sapaligi, pile, razuse, chiurete3. de netezire fina: pilnie de cauciuc,
perii rotative, benzi abrazive si de lustruitDetartrajul supragingival: seceri, chiurete,
ultrasuneteDetartrajul subgingival: chiurete universal sau special, pile, razuse, sapaligi,
ultarsunete.
51. Chiurete parodontale. Clasificare. Indicaţii de utilizareChiurete
universal:
Indicatii:Detartrajul supragingivalDetartrajul din santul gingival la personae sanatoase
Detartrajul pungilor parodontale adevarateChiurete speciale: Indicatii :Detartrajul
santului gingivalDetartrajul subgingival din pungile parodontaleDetartrajul depozitelor
mici dupa detartr subgin cu alte instrume Chiuretajul rad. Chiuretajul tes de granulatie
52. Chiuretele Gracey. Clasificare. Metode de utilizare.Clasificare:Chiurete
gracey standart(1/2, ¾, 5/6 etc);in practica uzuala 5/6, 7/8, 11.12, 13/14Chiurete gracey
(profilactice) (in nr de 4, nr de cod e precedat de litera P)Chiurete gracey „peste 5”
„dupa 5”(in nr de 6)Chiurete gracey „mini 5” (in nr de 7)Chiurete extrarigide (4
perechi 5/6, 7/8, 9/10, 11/12)Metode de utilizare:Se alege chiureta potrivita pentru
grupa de dinti tratata.Se ia punct de sprijin pe dintele care urmeaza a fi detartrat sau pe
dintii vecini. Capatul activ se introduce cu blindete subgingival, cu faciala paralela cu
radacina.Se executa miscari de tractiune spre ocluzal si incisal se adauga miscari
orizontale si oblice==pentru chiuretajul tes de granulatie partea active se intoarce cu
 180 gradeMod de actiune: marginea active disloca tartrul, marginea opusa nu
actioneaza asupra tes moale; la intoarcerea intrumentului cu 180 grade are loc
chiuretarea tes de granulatie si protectia suprafetei radiculare.
53. Chiuretele universale. Clasificare. Metode de utilizare.BARNHART ¨1/2
si 5/6
1. COLUMBIA McCALL 13/14 ; Langer, Goldman-fox Mod de actiune: se
lucreaza cu ambele muchii, concomitent, pentru actiunea asupra peretelui moale
gingival, cit si asupra peretelui dur dentar; miscari blinde, controlate, dinspre partea
decliva spre ocluzal, incisal

54. Chiuretajul gingival. Indicaţii. Metode şi tehnici.Gingivite cronice cu

microulceratiiGingivite cronice si parodontite marginale cronice superficiale, cu pung
falseTehnica: Chiureta se introduce cu blindete in pungile parodontalePartea active se
plaseaza la unghi de 45-90 grade fata de radacinaSe aplica o presiune laterala
controlataSe fac tractiuni controlate pina la obtinerea unei suprafete netedeSe adauga
miscari oblice orizontaleChiuretele nu trebuie impinse spre apical cu fortaReducreea
treptata a fortei Dupa chiurete se folosesc pile sau razuse pentru o netezire complete.
55. Detartrajul şi surfasajul radicular.Dupa dertartrajul supragingival si
suprimarea celorlalti factori de iritatie se va proceda la tratamentul subgingival,
constind din suprimarea concretiunilor subgingivale si a cementului necrotic, urmate
de netezirea suprafetelor radiculare.Detartrajul subgingival se realizeaza cu
instrumentalul de mina subgingival. Tartru sub gingival este mai dur decit cel
supragingival si foarte aderent, de aceea necesita miscari bine stapinite si un oarecare
efort pentru desprinderea si indepartatea de pe suprafata radiculara. Tartru subgingival
este situat pe peretii dentari ai pungilor parodontale, ajungind in profunzime pina la
0,2-1mm de fundul acestora. Instrumentele se introduc pina in fundul pungii, se agata
depozitul si se desprinde printr-o miscare de tractiune spre marginea gingivala. Dupa
indepartarea tartrului subgingival, suprafetele radiculare trebuie netezite cu pelisoarele
subgingivale, cu care se suprima cementul necrotic. Prelucrarea suprafetelor radiculare
cu pelisoarele se face pina ce se obtine o senzatie de alunecare pe o suprafata
neteda,semn ca cementul necrotic rugos a fost eliminatModalitati: cu perii de cauciuc,
periute montate.
Suprafetele aproximale se lustruiesc cu:discuri fine, pene interdenatare, din lemn de
balsa sau de portocal, mentinute intr-un dispozitiv, benzi late de matase cerata.
Pastele folosite contin: CaCO3, MgCO3, piatra ponce, saruri de fluor, staniu, etc.
De asemenea se folosesc disensibilizante.
56. Metode de eliminare a tartrului dentar cu ajutorul scalerelor
electrice.Se elimina tartrul supragingival si in parte cel subgingival. Sunt 2 tipuri
principale de scalere: sonice si ultarsonice(cu efect piezoelectric si magnetostrictiv)
Tipul magnetostrictiv este practic inlocuit cu cel piezoelectric( este tolerat de bolnavii
cardiaci) . Partea activa al tipului piezoelectric:Spatula SeceraSonda Metodele propriu-
zise:Detartrajul vertical(partea active sub forma de spatula)Detartrajul orizontal si in
diagonal Detartrajul fin(parea cativa secera)Detartrajul ultra-fin(partea active sonda)
57. Tipuri de scalere electrice. Scalerele sonice şi ultrasonice. (Scalerul
ultrasonic magnetostrictiv, scalerele ultrasonice piezoelectrice). Mecanismul de
acţiune.
Sunt 2 tipuri principale de scalere: sonice si ultarsonice(cu efect piezoelectric si
magnetostrictiv) Tipul magnetostrictiv este practic inlocuit cu cel piezoelectric( este
tolerat de bolnavii cardiaci) . Partea activa al tipului piezoelectric:a) Spatul b) Secera
c) Sonda Mecanism de actiune magnetostrictiv: are loc prin convertirea energiei
electrice, in energie magnetica, sub forma de vibratii rapide. Traiectoria: Inainte inapoi
Circulara In 8 Mecansim de actiune piezoelectrice: aceste aparate folosesc impulsuri
de inalta frecventa, care produc effect ultrasonic, sunt preferabile comparative cu cele
magnetostrictiva, si aparatelor sonice. Sunt tolerate de bolnavii cardiaci, cu purtator de
pace maker.Mecanism de actiune sonice: sunt asemenatoare celor ultrasonice, dar
antrenate de un jet puternic de aer, amplasate in locul piesei de turbine.Dezavantajul:
effect redus(Miscari vibratorii sunt mai mici)
58. Scalerele electrice. Indicaţii.Reprezinta un adjuvant al detartrajului
manualpe care nul poate inlocui in totalitate .Sunt folosit doua tipuri de aparate de
detartraj cu ultrasunet:aparat pe baza pe efectul piezoelectric,aparate
magnetostrictive.Ambele sunt formate din 4 componente 1.generator electri 2.piesa de
mina si parte terminal active
3.sistemul de racire cu ap 4.dispozitivul de pornire oprireAparatele magnetostrictive
folosesc energia de inalta frecventa care rezulta din trecerea in spirala a curentului
electric in jurul unui pachet compact de benzi feromagnetice situat in corpul piesei
principale.Aparate piesoelectrice folosesc impulsuri electrice de inalta frecventa care
produc efect (energie ultrasonicaIndicatii :1.Tartrul supragingival 2.Pete colorate
depuse pe suprafata smaltului3.Tartrul din santul gingival si pungi parodontale
superficiale de 3-4 mm4.Gingivostomatita ulcero-necrotica5.Bolnavi hemofilici
6.In gingivita cronica si parodontita marginala cronica superficiala 7/In cursul
interventiei chirurg pentru dislocarea unor depozite foarte aderente detartul subgingiva
59. Contraindicaţii către detartrajul ultrasonic. Măsuri de protecţie.
Contraindicatii :1.Bolnavi cu boli infectioase ,contagioas 2.Pacienti cu reflexie de
voma exagerata3.Hiperestezia dentinara accentuata 4.Copii mici bolnavi cardiaci
purtatori de stimulator cardiac Masuri de protectie : medic-Masca ,manusi,ochelari de
protectie sau ecran protector,respectarea pozitiei si distantei dintre medic si pacient.
 Pacient se face cu un sort cu piept lat pina sub barbie din plastic gros si cu o laveta
absorbanta de unica folosinta din hirtie plastifiata aplicata pe deasupra sub barbie
60. Air-flow-ul. Definiţie. Indicaţii, contraindicaţii. Metode şi tehnici de Air-
flow-ul este metoda fluxului de aer ce curata si lustruieste si curata suprafetele dentare
foarte bine.Din aparatul destinat acestei proceduri iese un jet de aer comprimat,apa si
particule fine de bicarbonat de sodiu drect pe suprafata dintelui pentru a lustrui si a
indeparta micile impuritati ramase dupa detartraj si periaj.Acest procedeu este ideal de
facut dupa detartraj si periaj deoarece patrunde inclusim in zonele interpr
Indicat :Odontologic-inaintea sigilarilor dentare ortodontic-inaintea aplicarii aparatelor
fixe si in timpul purtarii acestoraProtetic-inaintea cimentarii unei lucrari igienizant-
dupa realizarea detartrajului ,pentru curatarea petelor colorateContraindicatii :Bolnavi
cu boli infectioase ,contagioase2.Pacienti cu reflexie de voma exagerat3.Hiperestezia
dentinara accentuata 4.Copii mici bolnavi cardiaci purtatori de stimulator cardiac
61. Factorii etiologici în dezvoltarea bolii parodontale (Factori locali şi
generali). Locali :-placa bacterian-factori fiziologic(saliva)Generali:-ereditatea si
predispozitia laimbolnavire a parodontiului-Tulburari sist.nervos(stress,nevroze)-
tulburari endocrine
-disfunctii immune-boli cardiovasculare-boli hematologice
-deficiente de nutritive
62. Factorii favorizanţi în dezvoltarea bolii parodontale. (Factori locali şi
generali)Tartrul dentar trauma ocluzala cariile dentare edentatiile anomaliile dento-
maxilare parafunctii obiceiuri vicioase fumatul, alcoolul iritatii chimice aparate
ortodontice
63. Impactul alimentar.Lipsa punctelor de contact. Marginile debordante a
obturaţiilor şi protezele proiectate greşit.-alimentaţia şi stresul sunt printre factorii
principali ai apariţiei parodontozei. Aşa că pe măsură ce oamenii au trecut la o
alimentaţie bazată pe produse procesate şi rafinate, în special zaharuri, iar stresul a
început să se amplifice din ce în ce mai mult, incidenţa parodontozei a crescut şi ea
exponenţial, odată cu scăderea vârstei la care această boală se instalează. Bacteriile din
placa se hranesc cu zaharul din alimente sau bauturi, producand toxine si alte
chimicale. Toxinele irita gingiile, cauzand inflamarea si sangerarea acestora. Placa se
poate transforma intr-un depozit mineral, numit tartru, care irita gingiile si duce la
desprinderea lor de pe dinti.- In limbajul uzual se foloseste termenul de „punct de
contact', desi este evident ca oricat de -circumscris ar fi contactul interdentar al
suprafetelor proximale, niciodata nu poate fi punctiform. Organizarea unitatilor dentare
in arcade se realizeaza cu ajutorul ariilor de contact, asigurandu-se astfel continuitatea.
Relatiile de contact interdentar impiedica impactul alimentar, prevenind astfel
traumatizarea si afectarea gingiei interdentare. in plus, contribuie la stabilizarea arcadei
dentare si dispersarea fortelor ocluzale.
-in toate fazele restaUrarll protetice trebuie sa avem m vedere mentinerea sanatatii
parodontale. Prognosticul pe termen lung al unei proteze fixe depinde m cea mai mare
 masura de relatia simbiotica pe care aceasta o stabileste cu parodontiul marginal.
Restaurarile protetice se pierd, de obicei, prin parodontopatii si carii marginale, nu prin
fracturarea protezei. Acesta este motivul pentru care m acest modul al principiilor de
preparare a dintilor abordam mai amplu raportul dintre protezele fixe si parodontiul
marginal.
64. Agresiunea spaţiului biologic.Instalarea agresiunii asupra spațiului biologic
are loc prin următoarele mecanisme:1.Reducerea fluxului salivar,ceea ce privează
parodontiul de protectia antibacteriana salivara;2.factorii locali acționează asupra
gradului de keratijuzare a epoteliului gingival,ce influențează penetrabilitatea
produşilor plăcii3.influența asupra ritmului de regenerare a epiteliului sulcular;4.asupra
continutului şi debutului fluidului sulcular5.prin dereglarea echilibrului microbian
local,care trebuie să se opună agresiunii asupra tesuturilor de catre flora exogena
65. Trauma dentară în urma periajului. Recesiunile gingivale. Clasificarea
după Miller.Cea mai raspindita clsasificare este cea a lui Miller propusa in 1985,Se
clasifica dupa cum urmeaza 1.Recesiunea nu depaseste linia muco-gingivala (papilele
inerdentare nu sunt afectate )a)recesiunea ingustab)recesiunea lata 2.Recesiunea
depaseste linia muco-gingivala(papilele interdentare nu sunt afectate)a)recesiune
ingusta b)recesiune lata 3.Recesiunea cu afctarea tesutului osos si inaltimei papilelor
interdentare
a)fara implicarea dintilor vecinib)cu implicarea dentilor vecini
4.pierderea gingiei si tesutului oso in regiunile interdentare este circularaa)limitata (in
regiunea citorva dinti)b)pe veticala generalizataClasificarea dupa Miller are o
insemnatate practica mare pentru determinarea pronosticului tratamentului
chirurgical.Periajul agresiv. Periajul dentar efectuat cu perii dentare aspre și cu apăsare
puternică și prelungită este un periaj interpestiv care favorizează traumatizarea și
retracția gingiilor.Retracție gingiei înseamnă coborârea (retragerea) gingiei spre vârful
rădăcinii, cu expunerea acesteia. Este întotdeauna însoțită de absența osului de pe
suprafața respectivă a rădăcinei dintelui. De aici încep și diferențele între recesiunile
asociate bolii parodontale și cele de cauză neinflamatorie.Recesiunea gingivală din
boala parodontală este de cauză inflamatorie, aceasta producând resorbția osului și,
consecutiv, migrarea gingiei către vârful rădăcinii. Spre deosebire de acesta, pot exista
și recesiuni fără inflamație. Acestea pot apărea, de exemplu, atunci când un dinte nu
este aliniat cu ceilalți, fiind împins fie spre obraz sau spre limbă și scos, astfel, din
conturul osos normal. Prin urmare, acolo unde dintele nu va fi acoperit de os, acolo nu
va exista nici gingie, rezultând astfel o recesiune vizibilă.
66. Trauma ocluzală. Definiţie. Trauma ocluzală reprezintă
afectarea parodonţiului în urma acţiunii forţelor ocluzale excesive asupra
dinţilor( forţe care apar la nivelul dinţilor în cursul masticaţiei). Indicatorii traumei
ocluzale sunt: sensibilitate dentară,mobilitatea dentară,migrarări ale dinţilor,fracturarea
dinţilor,retracţile gingivale.Trauma ocluzală se produce atunci când asupra unuia sau
 mai multor dinți acționează nociv solicitări supraliminare, prin intensitate, durată,
frecvență, direcție. Trauma ocluzală se manifestă prin suferința parodontală.Ocluzia
este etapa din masticație în care dinții se află în contact unul cu celălalt. În mod normal
forțele exercitate asupra dinților se transmit dealungul rădăcinii, unde sunt amortizate
de ligamentele parodontale, păstrând astfel sănătatea dentară. Când aceste forțe
ocluzale sunt peste limita normală, ele devin traumatizante pentru dinte (de unde și
denumirea de traumă ocluzală) și depășesc capacitatea de amortizare
ligamentară.Cauzele traumei dentare pot fi multiple. Din punct de vedere didactic,
traumele ocluzale se împart în două mari categorii:Trauma ocluzală acută, care poate
apărea accidental prin interpunerea în cursul masticației a unor obiecte sau fragmente
dure (corpi străini, sâmburi, coajă de nucă, alice ascunse în carnea de vânat) sau
voluntar prin strângerea excesivă între dinți a unor obiecte metalice, cum ar fi
scoaterea cu dinții a capacelor sau dopurilor de la sticle.Trauma ocluzală cronică, este
mai frecventă și rezultă în timpul bruxismului, încleștării dinților sau prin
hipersolicitarea dinților care mărginesc spațiile edentate, precum și datorită unor
restaurări coronare înalte, aparate ortodontice care dezvoltă forțe excesive sau a
erupțiilor dentare accelerate. Trauma ocluzală cronică se împarte în traumă ocluzală
primară (când dintele în cauză este sănătos) sau traumă ocluzală secundară (când se
instalează pe fondul unor leziuni parodontale preexistente).
67. Trauma ocluzală primară. Definiţie.Trauma ocluzală este primară -
situaţie în care se urmărește un parodonţiu iniţial sănătos, normal, iar leziunea
patologică este rezultatul unor cauze variate: erupţii accelerate ele dinţilor, obturatii
sau coroane incorect adaptate ocluzal (prea înalte) care determina contacte premature,
tratamente ortodontice incorect conduse(aparate ortodontice necorespunzătoare),
scrâşnirea sau încleştarea dinţilor (bruxism), interferenţe cauzate de dinţi care au
migrat, obiceiuri vicioase ocluzale.Trauma ocluzală primară se caracterizează prin
faptul că manifestările clinice nu evoluează însoţite de durere, nu modifică poziţia
inserţiei epiteliale şi nu produc apariţia de pungi osoase. În schimb, poate determina
mobilitate dentară patologică şi modificări de poziţie ale dinţilor, prin fenomene de
necroză osoasă şi liza osoasă care pot afecta 1 sau 2 dinţi. Această afecţiune poate fi
prevenită sau tratată prin echilibrare ocluzală corectă şi tratament ortodontic.
68. Trauma ocluzală secundară, Definiţie.Trauma ocluzală secundară –
apare ca complicație a unei patologii paradontale avind ca cauză de bază, un
parodonţiu bolnav, afectat Trauma ocluzală secundară – apare ca complicație a unei
patologii paradontale avind ca cauză de bază, un parodonţiu bolnav, afectat La nivelul
structurilor dento-parodontale există mecanisme de adaptare şi de reglare a forţelor
ocluzale. Atunci când aceste mecanisme sunt epuizate prin forţe masticatorii exagerate,
vor apărea leziuni traumatice de genul atrofiei sau necrozei, ca urmare a compresiei
ţesuturilor şi a vaselor sanguine. Sunt considerate nocive acele forţe care acţionează
continuu, cu intensitate mică sau crescută, dar cu o durata lungă şi frecvenţa mare.
Forţele orizontale au un potenţial traumatizant mai mic, prin faptul că punctul lor de
 aplicare este mai apropiat de centrul de rotaţie al dintelui implicat în conflictul ocluzal.
Cele mai nocive forţe pentru parodonţiu sunt forţele de torsiune, care au potenţialul de
a induce apoziţie sau chiar luxaţie dentară.Trauma ocluzală secundară are o evoluţie
mai gravă, acţionând pe un parodonţiu deja bolnav şi poate afecta zone mai extinse, de
la un grup dentar, până la toţi dintîi. Aceasta poate accelera boala parodontală prezentă,
se însoţeşte de prezenţa pungilor osoase şi gingivale şi de migrarea apicală a inserţiei
epiteliale. Se tratează specific prin echilibrare ocluzală, parodontală şi ortodontică.
69. Bruxismul. Definiţie. Simptome şi semne.Bruxismul este o parafuncție a
aparatulului masticator caracterizată prin scrâşnirea, frecarea sau încleştarea dinţilor, în
timpul nopţii sau în timpul zilei, în mod conștient sau nu.Uzura dentară reprezintă un
semn important de bruxism, fiind prezentă la toți dinții sub mai multe forme: abraziune
dentară, eroziune dentară, abfracție și atriție dentarăClinic, în faza de debut a bolii, se
observă „tocirea dinților”, prin creșterea translucenței suprafețelor smalțului, datorită
subțierii lui.Mai apoi, pe măsură ce boala avansează, dinții devin galbeni, culoarea
dentinei expuse.In acest stadiu, pierderea țesuturilor dentare determină pacientul să
resimtă apariția unei serii de probleme: hipersensibilitate și hiperestezie dentinară,
fisuri, fracturi, inflamația pulpei sau chiar necroză pulpară.În cazurile extreme, la
pacienții care au neglijat aceast bruxism perioade foarte mari de timp, dinții ajung să
fie tociți până la nivelul rebordului gingival.Pacienții pot prezenta o varietate
de simptome, incluzând:[1]Anxietate, stress și tensiune Depresie Dureri de urechi
Probleme alimentare Dureri de cap, migrene Pierderea dințilorTinnitusRetragerea
gingiilorDureri de gâtInsomnieDureri de maxilar Semnele iniţiale de bruxism sunt
observate la nivel dentar: primele aspecte evidente sunt fisurile în smalţ şi modificarea
anatomiei dentare, prin tocirea dinţilor posteriori, şi nivelarea celor frontali, urmate de
apariţia unei uşoare sensibilităţi dentare, apoi de dureri în zona auriculară, cauzate de
problemele, de la nivelul articulaţiei temporo-mandibulare, amplificarea volumului
muşchiului maseter, şi durerile de cap.Aceste schimbări ale aparatului masticator se
instalează insidios. Din acest motiv, aproximativ 80% dintre pacienți nu realizează că
suferăde bruxism. Există două tipuri de bruxis: nocturn (cel mai răspândit),
caracterizat prin scrâşnetul dinţilor, însoțit de contracţii regulate ale
maxilarelordiurn ce este descris ca o reacţie la diverși stimuli. 
70. Mobilitatea dentară. Gradele de mobilitate.Mobilitatea dentară reprezintă
mișcarea pe care o au sau o capătă dinții în interiorul alveolei dentare. Există două
tipuri de mobilitate dentară – fiziologică (naturală) și patologică.Mobilitatea
fiziologică se referă la mișcările fiziologice reduse pe care toți dinții le prezintă, chiar
și cei perfect sănătoși, atunci când asupra lor acționează o forță. Gradul mobilității
fiziologice poate varia de la o persoană la alta, de la un dinte la altul, și chiar în funcție
de momentul din zi în care se măsoară. De exemplu, mobilitatea dentară fiziologică
este mai mare dimineața deoarece datorită lipsei contactelor ocluzale în cursul
somnului dinții “erup” ușor din alveole. Ea se diminuează progresiv, pe parcursul zilei,
datorită masticației. De asemenea, dinții cu o singură rădăcină au un grad de mobilitate
 mai ridicat decât cei cu rădăcini multiple.Mobilitatea dentară patologică se referă la
mobilitatea care depășește limitele considerate fiziologice, și apare în urma unor
traumatisme dentare puternice și/sau repetate, și în cursul evoluției bolii parodontale.
Mobilitatea dentară patologică poate să apară în urma tratamentelor ortodontice, sau în
urma unor intervenții chirurgicale dar, în acest caz, dispare în scurt timp pe masură ce
zona operatorie se reface.De asemenea, dinții pot căpăta mobilitate în cursul sarcinii
datorită modificărilor hormonale ce o însoțesc. Același lucru se poate întâmpla pe
parcursul ciclului menstrual sau în urma folosirii contraceptivelor.Mobilitatea dinților
poate fi întâlnită și la pacienții cu osteoporoză, osteomielită sau cu diverse procese
tumorale la nivelul cavității orale.Frecvent, mobilitatea dentară apare din cauza traumei
ocluzale. Trauma ocluzală este cauzată de contacte imperfecte ale dinților, care
exercită forțe masticatorii foarte puternice asupra dinților afectați. În timp, aceste forțe
duc la demineralizarea osului și la afectarea ligamentelor parodontale care susțin
dintele în alveolă.Trauma ocluzală poate fi rezultatul unor poziții incorecte ale dinților,
a bruxismului, a unor lucrări dentare incorecte, a unor obturații dentare în exces,
etc.Cea mai frecventă cauză a mobilității dentare o reprezintă boala parodontală.
Aceasta debutează ca o infecție bacteriană care, în lipsa unui tratament adecvat, poate
distruge toate componentele sistemului de menținere a dintelui în alveolă. În cazurile
grave se poate ajunge chiar la pierderea dinților.
Mobilitatea dentară fiziologică este de:0, 100 mm pentru dinții pluriradiculari 0, 150
mm pentru dinții monoradiculari.Mobilitatea dentară patologică este apreciată astfel:
gradul I = mobilitate vestibulo-orală gradul II = mobilitate vestibulo-orală și
aproximală gradul III = mobilitate vestibulo-orală, aproximală și axială.
71. Semnele radiografice a traumei ocluzale. (Lărgirea spa..Semnele
radiografice ale traumei ocluzale primare sunt:1.Cresterea spatiului periodontal ,
insotita adesea de ingrosarea laminei dura de-a lungul portiunii proximale a radacinii in
zona apicala, si la nivelul furcatiilor. Aceste schimbari nu indica neaparat schimbari
distructive deoarece ele pot fi rezultatul ingrosarii si intaririi ligamentului parodontal si
al osului alveolar, constituind un raspuns favorabil la fortele ocluzale crescute.Largirea
spatiului dento-parodontal se numeste zona indicatoare a lui Ackerman2.O distructie a
septului osos mai degraba verticala decat orizontala. 3.Radiotransparenta si condensare
a osului alveolar4.Resorbtie radicularaSemne radiologice ale traumei ocluzale
secundare-1argirea spatiului dento-alveolar-'efecte angulate ale varfului speturilor, fara
rezorbtii osoase accentuate-uneori, fenomene de rizaliz
72. Metode şi tehnici de şinare (temporare şi permanente) în tratamentul
bolii parodontale.Imobilizarea dinţilor parodontotici constituie un mijloc terapeuticde
echilibrare funcţională în cadrul tratamentului complex
alparodontopatiilor.Reechilibrarea funcţională prin imobilizare rezultă din consolidarea
dinţilor existenţi într-un monobloc pluridentar, pluriradicular. Se creează condiţii de
stabilitate şi de rezistenţă a dinţilor mobili faţă de fortele transversale care, în conditiile
îmbolnăvirii parodonţiului desusţinere, au un rol traumatizant, patogen asupra acestuia.
 În perioada actuală există un mare număr de sisteme de imobilizare a dinţilor
parodontotici care beneficiază de îmbunătăţirile şi modernizările materialelor folosite,
a tehnologiei de prelucrare, a concepţiilor moderne, biologice, asupra odontonului.
Metode şi tehnici de şinare temporare:Imobilizarea temporară asigură pentru o
perioadă limitată de timp condiţii favorabile pentru vindecarea parodontală, în urma
tratamentului complex, în special a tratamentului chirurgical.Imobilizarea temporară
prin sisteme extracoronare (ligaturi, atele acrilice mobile) este indicată la dinţii cu
paradontită marginală profundă, de dată recentă, cu mobilitate redusă, la care s-a
intervenit chirurgical. Dacă, după un interval de 1 ,5-2 luni de la interventie şi
imobilizare, dintii îşi ameliorează implantaţia şi devin mai fermi, se poate renunţa în
continuare la imobilizare, cu condiţia unor controale bilunare, timp de circa 6 luni,
perioadă în care se constată aceeaşi reducere a mobilităţii . Metode:Ligaturi nemetalice
din fir de mătase, mase plasticLigaturi metalice din sârmă de viplă, cupru, aur
lmobilizarea temporară fizionomică prin atelă acrilică vestibulară şi ligatură de sârmă,
realizată in cabinet, fără concursul laboratorului Imobilizarea temporară cu ajutorul
gutierelor Atele acrilice duble, vestibulo-orale Atela de imobilizare din material
composite auto sau fotopolimerizabile Şina din material compozit armată cu plasă de
plastic sau sârmă. Sistemele anterior splint grid și posterior splint grid
- Benzi metalice, ortodontice Aparate ortodontice
IMOBILIZAREA PERMANENTĂSe poate realiza în cabinet, fără ajutorul
laboratorului, prin sisteme mai simple sau cu concursul acestuia, prin tehnici mai
laborioase. După raportul pe care îl au cu dinţii, aceste sisteme de imobilizare pot fi
intracoronare sau pericoronare.Metode:Imobilizări permanente, realizate în cabinet,
fără ajutorul laboratorului de tehnică dentară:imobilizarea intracoronară cu armătură
metalică şi material fizionomice lmobilizări cu an se de sârmă În "U" intracoronar şi
intraradicular lmobilizarea permanent prin mijloace fixe, realizată cu concursul
laboratorului de tehnică dentară: a.Mijloace protetice clasice. În această -categorie
intră:-coroane acrilice reunite între ele;-coroane metalice totale sau parţiale reunite;
-coroane semifizionomice sau de substituţie reunite;-punţi stabilizatoare.b. Aparatul-
şină de imobilizare MAMLOCK lmobilizarea permanent prin mijloace mobilizabile,
realizată cu concursul laboratorului de tehnică dentară:Se realizează prin două
componente: partea fixă şi cea mobilizabilă, prevăzută cu elemente diferite de agregare
ca:- pivoturi fixate în cilindri cu fund orb (aparatele WEISSENFLUH şi
MONCHANSEN), cimentate intracoronar, parapulpar;- coroane 3/4 fixate printr-o
şină orală cu pivoturi (atela STEIGER);-coroane telescopice;-culise (sistemul
ALDER).Acest gen de imobilizare impune solidarizarea numai de medic a celor două
componente, fixă şi mobilă, are caracter fizionomie, asigură o bună angrenare rigidă,
dar se realizează prin tehnici dificile, de mare precizie, cu aliaje nobile, la un pret
ridicat de cost. Pot favoriza retenţii alimentare. Nu se recomandă la pacienţii cu
fenomene de bruxism din cauza riscului de descimentare.
73. Şinarea ocluzală. Indicaţii. Metode şi tehnici.Sistemele pericoronare oferă
avantajele legate de acoperirea integrală a dinţilor imobilizati; forţele masticatorii nu
acţionează asupra niciunei porţiuni libere, descoperite, a coroanelor dentare, ceea ce
reduce pericolul descimentării sistemului de imobilizare. Sistemele pericoronare
permit înlocuirea dinţilor lipsă şi restabilesc rapoartele ocluzale normale.
Dezavantajele constau în: inflamaţii gingivale produse de marginile coronare retentive;
se pot produce descimentări, fracturări sau modificări de culoare a acrilatului - de
aceea sunt preferate sistemele din metale-ceramică; rezistenţa în timp la solicitările
funcţionale este mică, se pot produce abraziuni cu modificarea rapoart ocluzale iniţiale.
74. Şinarea externă/vestibulară. Indicaţii. Metode şi tehnici.Acest procedeu
original poate fi realizat în orice cabinet stomatologic şi constă din următorii timpi:
1.Realizarea machetei din ceară a viitoarei atele acrilice.În acest scop se secţionează o
fâşie de ceară de circa 3-4 mm lăţime, dintr-o folie uşor ramolită la cald. Lungimea
fâşiei de ceară este aleasă în mod corespunzător lungimii grupului de dinţi imobilizaţi
este de preferat ceară de culoare albă, pentru a nu transmite pigmentaţii gipsului şi,
ulterior, acrilatului. Fâşia de ceară se aplică intim prin uşoară presiune în treimea
mijlocie a feţelor vestibulare ale grupului de dinţi.2.Realizarea atelei vestibulare din
acrilat autopolimerizabil.Peste fâşia de ceară poziţionată ca mai sus se aplică un bol de
gips care va acoperi şi marginea incizală, constituind după întărire o cheie rigidă din
care ceara se îndepărtează cu o spatulă. În lăcaşul astfel obţinut se aplică o cantitate
corespunzătoare de acrilat autopolimerizabil, la culoarea dinţilor, care se va întări după
aplicarea în poziţie a cheii de ghips.Atela acrilică astfel obţinută se prelucrează
reducându-se din lăţime până la circa 2 mm şi i se dă o formă semirotundă. În atela:
acrilică, la jumătatea lăţimii ei şi în dreptul spaţiilor interdentare se practică cu o freză
sferică mică orificii destinate ligaturii de sârmă.3. Realizarea imobilizării propriu-zise
Constă în trecerea unei sârme de viplă de 0,25 mm, în prealabildecălită, pentru a
deveni mai maleabilă, în jurul feţelor aproximale şiorale ale dinţilor, iar vestibular prin
orificiile create în atela acrilică,vizibilitatea sârmei fiind astfel mai redusă. Capetele
firului se înnoadă în jurul orificiului iniţial şi, respectiv, al celui final din atelă. În
raport cu ligaturile metalice simple, atela acrilică vestibulară, fixată prin ligatură de
sârmă, prezintă unele avantaje: -constituie un sistem rigid, deplasările dinţilor- posibile
în cazul ligaturii simple de sârmă- fiind excluse;- atela aplicată numai vestibular nu
influenţează ocluzia şi de aceea poate fi folosită cu bune rezultate şi la dinţii frontali
superiori;- aspectul fizionomie este corespunzător, ligatura de sârmă având o
vizibilitate redusă- poate fi aplicată şi la nivelul dinţilor laterali.
75. Cape ocluzale. Indicaţii.Gutiera este o piesa protetica ce acopera suprafata
ocluzala si marginea incizala a dintilor. De obicei acopera un grup de dinti vecini, de la
cel putin doi pana la intreaga arcada, pe fetele vestibulare, orala si ocluzala, prin care
sunt oferite noi rapoarte dento – dentare.Caracteristicile gutierei:- Peretii gutierei sa
aiba grosimi uniforme astfel incat vestibular sa redea morfologia arcadei;- Sa aiba
elasticitate si rezistenta necesara scopului de utilizare,- Sa fie elastica pentru a putea
 depasi ecuatorul anatomic a dintilor pe care se aplica;- Marginile gingivale ale
gutierei sa fie prelucrate efilat, incat retentia alimentara sa fie mai redusa;- Suprafata
ocluzala se realizeaza in plan, in contact cu doi dinti antagonisti.Indicatiile gutierei
ortodontice:- Datorita inaltarii provizorii a ocluziei, sunt suprasolicitati in sens
vertical atat dintii pe care se sprijina, cat si dintii antagonisti, ducand la ingresia
dentara si la rotatia de tip anterior a mandibulei;- In supraalveolodontiile laterale
ancorarea pe gutiere determina ingresia dintilor de sprijin cat si a antagonistilor,
prezentand avantajul ca prin inaltarea ocluziei se obtine in cavitatea bucala un spatiu
suplimentar pentru limba;- Gutiera permite angajarea in stabilizarea aparatului
superior si a dintilor antagonisti prin realizarea de microplanuri ocluzale, prin captusire
ocluzala. In aceste conditii daca una dintre gutierele aparatului este cu suprafata neteda
iar cealalta cu microplanuri ocluzale, actiunea aparatului va fi de partea gutierei cu
suprafata neteda;- Cand se urmareste transmiterea unor forte importante pe un sector
limitat, fara a urmari efecte secundare in alte zone, este posibila utilizarea unei gutiere
totale ca aparat ortodontic mobilizabil.

76. Şine intracoronare. Indicaţii.Imobillzarea intracoronara cu armatura

metalica si materialefizionomice1.Pe dintii frontali se creeaza santuri retentive in
treimea mijlocie a Dintilor frontali fetelor Iinguale sau palatinale. Metoda se realizeaza
fara devitalizare sau in cazul dintilor cu 0 coroana de volum redusa,dup extirparea
pulpei dentare,tratament endodontic complet.Santul retentiv se realizeaza cu freze con
invers. Sant retentive in santul astfel creat. se aplica. obturatie de baza (in cazul dintilor
vitali) si pe toata lungimea sa, 0 sarma de Cr-Ni rotunda. (06-0,8.chiar 1 mm) sau
semirotund.In cazul folosirii unei sarme cu diametrul maimic, traseul sau poate fi
dublu (dus-intors) pentru cresterea rezistentei. in locur sarme; de Cr Ni, sistemul
nSplint Lock" folose~te un fir metalic flexibil, prevazut cu anse, in care se fixeaza Fir
metallic cu microsurub pana in dentina sanatoasa. La dintii frontali superiori cu 0
coroana mai voluminoasa, metodaprezinta 0 varianta: realizarea. 'in locul unui sant
continuu-a unor cavit ti de clasa a III-a sau a unor cavitati transversale retentive,pe fata
orala, in care se aplica fragmente de sirma de Cr-Ni. Fragmente de Armatura metalica
este acoperita in toate cazurile cu materiale sarma,fizionomice, composite.2.Pe dintii
laterali, unde se dezvolta forte de masticatie mari, la dintii laterali se prefera
devitalizare de la inceput, care asigura un spatiu retentive si un volum crescut prin
folosirea camerei pulpare si deci 0 grosime suficienta, pentru ca materialul compozit sa
suporte solicitarile sporit .Metoda urmare-te solidarizarea unuia sau mai multor dinti
lateralinmobili, dar care sunt flancati in mod obligatoriu de dinti ferm implantati..
 Acestei metode i se pot aduce unele Imbunatatiri:1) folosirea de bare turnate din aliaj
de cram-cobalt cu prafilretentiv Si obturatii din material compozit;2) sistemul de
imobilizare ..Indenta Splint SystemU foloseste.pentru dintii laterali, microbare de olel
fixate in santuri ocluzaJe, trasate intre doi sau mai mulli diti. Fixarea microbarelor se
face cu ajutorul unor microsuruburi parapulpare pana in dentina sanatoasa si se acopera
cu materiale de obturatie corespunzatoare.
77. Constatări asociate forţelor ocluzale excesive.Trauma ocluzala primara
rezulta din forte ocluzale agresive,care produc suferinte parodontale per primam. Ea se
produce in cazulunor:- eruptii active accelerate ale dintilor fara antagonisti si aparitia
deblocaje ocluzale'- obturatii sau coroane inalte;- punti dentare nejudicios concepute
(privind rezistenta parodontala a dintilor stalpi) sau incorect realizate (privind latimea.
Modelarea ocluzala ca inclinare a pantelor cuspidiene si lipsa unei angrenari ocluzale
stabile cu antagonistii);- aparate ortodontice, care dezvolta forte excesive, nocive pen
ru parodontiul marginal. Trauma ocluzala secundara se instaleaza per secundam, pe
fondul unor leziuni parodontale preexistente, care nu mai permit parodontiului
marginal afectat (osos, in special) sa sUPorte solicitarile fiziologice anterioare.Trauma
ocluzala este urmata de modificari adaptative ale parodontiului marginal:- cresterea
mobilitatii dentare, dar nu in limite patologice (cu exceptia unui traumatism ocluzal
acut, care poate produce contuzii, subluxatii);- largirea spatiului dento-alveolar;-
ingrosarea laminei dura.Aceste modificarii sunt adaptative, in sensul unei reactii de
aparare a parodontiului marginal fata de injuria traumatica si au un caracter reversibil,
daca nu se instaleaza inflamatia prin placabacteriana.Numeroase studii clinice si
experimentale au aratat ca, inabsenta placii microbiene, trauma ocluzala nu produce
gingivite sauparodontite.Trauma ocluzala este totusi un cofactor patogen extrem de
important si poate modifica evolutia inflamatiei septice prin:- afectarea mai grava a
ligamentului periodontal decat a osului alveolar; - accentuarea resorbtiei osului
alveolar mai mult in sens lateraldecat vertical si aparitia de pungi osoase.
78. Șlefuirea selectivă. Definiție. Tehnici și metode de șlefuire selectivă.
Contraindicații către șlefuirea selectivă în dentiția naturală.Frecvent la categorie
de pacienti bolnavi de parodontiul lipsesc o parte din dinti, iar cei ramasi sunt mobili,
fiind suprasolicitati. In aceste situatii este absolut necesara consultatia stomatologului-
ortoped, pentru elaborarea planului de protezare. Chiar daca sunt prezenti toti dintii,
consultatia ortopedului este indispensabila, deoarece in asa cazuri este necesara
slefuirea selectiva a dintilor cu supracontact, adica care suporta suprasolicitare
traumatica orizontala, pentru a le micasora efortul. Posibilitate de a l avea in bolile
parodontale este mare, deoarece se dergleaza procesul fiziologic de abraziunea
tesuturilor dure a cuspidelor ramasi. Cuspidele ramase neabraziate sunt cauza
contactelor premature in ocluzia centrala, laterala si in caz de propulsia a mandibulei.
Parodontiul dintilor cu supracontact suporta effort, directionat/ deviat inspre orizontal
in diferit dirctii – mesiala , distala, bucala ori linguala. Asta duce la inclinarea dintelui
in directia respectiva , compresiunea a parodontiului si dereglarea troficii - >
majoreaza rezorbtia paretilor alveolei. Plus la toate , contactele premature pot duce la
parafunctii in ATM si muschii masticatori.Slefuirea selectiva urmareste:desfiintarea
contactelor premature pe distanta dintre relatia centrica si intercuspidarea maxima si a
interferentelor ocluzale in miscarea de propulsie si de lateralitate mandibulara, cand
apar suferinte parodontale, musculare si la nivelul articulatiei temporo-mandibulare;
dirijarea si orientarea fortelor de masticatie in axul lung al dintelui;instalarea unor
relatii ocluzale stabile de tip varf cuspid-fosa Contraindicatii: slefuirea selectiva nu se
face in mod preventiv, la dinti foarte abrazati, ocluzle adanca si dinti cu mobilitate de
gradul II-III, ocluzie incrucisata, ocluzie deschisa prin interpunerea limbii, edentatii
intinse, ci numai la dintii cu semne de disfunctie si suferinta parodontala.Etapele
echilibrarii ocluzale prin slefulri selective:desfiintarea contactelor premature in relatie
centrica si realizarea de long-centric;eliminarea interferentelor ocluzale in miscarea de
lateralitate;liminarea interferentelor ocluzale in micarea de propulsie;controlul
contactelor ocluzale in intercuspidare maxima.Tehnica Slefuirii selective:Contactele
premature sau interferentele se depisteaza in relatie centrica si in intercuspidare
maxima prin metoda monomanuala(POSSELT) sau bimanuala (DAWSON).Pentru
decelarea si punerea in evidenta a contactelor premature se foloseste hartia de
articulare dublu colorata pe cele doua suprafete.Siefuirea se face cu pietre sau freze
diamantate cilindrice sau sferice. Intotdeauna este necesara planarea fina a suprafetelor
slefuite cu polipante usor abrazive si aplicarea de paste fluorurate pentru
desensibilizare in vederea prevenirii transformarii lor in zone de declansare a
bruxismului.Desfiintarea contactelor premature La alunecarea spre anterior, in plan
sagital, a mandibulei din relalie centrica, cel mai frecvent contact prematur se constata
pe versantul mezial al cuspidului palatinal al primului premolar superior si corespunde
rezultatului confruntarii dintre versantul mezial superior si distal inferior.De regula se
sIefuieste din·versantul superior, dar si din cel inferior, daca exista un contact prematur
voluminos.La alunecarea laterala a mandibulei se sIefuiesc contactele premature de pe
versantele superioare orientate in aceeasi direclie si versantele inferioare orientate
invers sensului devierii mandibulei.Astlel, se urmareste ca varful cuspizilor sa se
plaseze cat mai aproape de centrul fosetelor corespondente.Pentru aceasta se
Indeparteaza mai intai din pantele cuspidiene ale dintilor maxilari cu largirea fosetelor
acestora si doar in extremis din varful cuspizilor cand acestia cuspidiene blocheaza in
mod manifest miscarile de propulsie si lateralitate.Controlul Indepartarii contactelor
premature se face prin constatarea instalarii de contacte simultane pe ambele parti ale
arcadelor.Desfiintarea interferentelorInterferentele in propulsie se depisteaza intre
versantele distale ale dinlilor maxilari $i cele meziale ale dintilor mandibulari
Contactele premature $i interferentele pe partea lucratoare se indeparteaza prin
sIefuirea versantelor palatinale la dinlii maxilari si a versantelor vestibulare la dinlii
mandibulari iar pe partea nelucratoare din versantele ocluzale orientate spre vestibular
la maxilar si din versantele ocluzale orientate spre lingual la mandibular.In cazul
denivelarilor mari ale planului de ocluzie se face ablatia lucrarilor protetice, montarea
in articulator a modelelor care rezulta din aceasta situatie, intocmirea unui plan
controlat de sIefuire selectiva pe articulator si transpus ulterior in cavitatea bucala
Metode:Metoda Jankelson - slefuire selective a contactelor premature doar in ocluzia
centrica.metoda Schyler - preconizeaza o slefuire a contactelor premature in pozitiile
de contact centric si intercuspidare precum si pozitii si miscari excentrice.metoda
Ramfjord - Ramfjord considera ca slefuirea selectiva trebuie sa realizeze urmatoarele
obiective: eliminarea punctelor de contact prematur in intercuspidarea maxima si
ocluzia centrica,eliminarea oricarei devieri laterale in mi§carea de inchidere . In esenta
principiile metodei Ramfjord constau in slefuirea selectiva care sa deblocheze
alunecareamandibulei din intercuspidarea maxima spre ocluzia de relatie centrica §i
invers, precum sI din relatia centrica spre pozitiile laterale si anterioare
excentrice.Tehnica de slefuire a lui Ramfjord este foarte apropiata de cea a lui Schyler.
Incadrul slefuirii interferentelor centrice, autorul recomanda respectarea stopurilor
centrice §I a cuspizilor de sprijin. Pentru conservarea stabilitatii ocluzale, autorul
recurge la crearea de suprafete perpendiculare pe axul dintelui, largind fosa dinspre
ocluzia centrica spre ocluziade intercuspidare maxima

79. Gingivita. Definiție. Etiologie. Patogeneza. Clasificare.DefinitieGingivita

(inflamaţia gingiei)- este cea mai comună formă de boală gingivală. Inflamaţia este
mai tot timpul prezentă în toate formele de boală gingivală, datorita placii bacteriene
care produce inflamaţia şi factorii de iritaţie care favorizează acumularea de placă sunt
regasiţi frecvent în mediul gingivalEtiologieFactorii etiologici sunt: a) locali, b)
generali (sistemici), c) unele obiceiuri vicioase.factori locali: placa bacteriană și tartru
procese fiziologice ale ciclului de viaţă dentar: erupţia și exfolierea DTleziunile
odontale proximale sau cervicale și obturaţiile proximale sau cervicale incorecteunele
anomalii ortodontice (ex. incongruenţa dento-alveolară cu înghesuire) și purtarea
aparatelor orodontice, în special a aparatelor fixe.factori sistemici:influenţe hormonale,
cum ar fi cele întâlnite la pubertateafecţiuni generale: afecţiuni hematologice, afecţiuni
genetice (ex. sindromul Down), afecţiuni metabolice (ex. diabetul), SIDAmedicamente
(ex. medicaţia imunosupresoare)malnutriţia.obiceiurile vicioase cu rol în etiologia
gingivitei este inclusă respiraţia orală.Factorul microbian, respectiv placa bacteriană,
are rol determinant în producerea gingivitei, ceilalţi factori fiind factori favorizanţi sau
predispozanţi.În condiţiile unei igiene orale necorespunzătoare ca şi în prezenţa unor
factori locali care favorizează retenţia alimentară, se creează condiţii propice pentru
formarea plăcii bacteriene pe suprafeţele dentare, în regiunea cervicală.
ClasificareClasificarea gingivitelor după formă catarală;ulceronecrotică;
hipertrofică;descuamativă/atrofică după decurgerea clinică: - gingivite acute;
- gigivite cronice; - cronice în stadiul de acutizare;- cronice în stadiul de remisie
după gradul de răspândire a procesului inflamator: - localizată/generalizată
Patogeneza:
Cel mai comun tip de gingivita implica gingia marginala si este determinate de
acumularea de placa microbiana la persoanele cu o igiena orala neadecvata. Gingivita
este precedata de un stadiu initial cu leziuni timpurii apoi avanseaza la boala cronica. 
80. Criterii clinice utilizate pentru diagnosticarea gingivitei. (Culoare, contur,
consistența țesutului gingival.)
Caracteristică Normal Acut Cronic
Pelesii
Roşie sau roşu albastrui,
marginale,difuze,
profesional bismut, arsenic,
eritem iniţial rosu-
plumb, boli generale Addison,
Culoare Roz-coral intens, gri- lucios pigmenţi melanici, icter.
(sever) gri- inchis.
Modificarea de culoare este un semn clinic de
boala gingivala.
Fermă, Edem difuz, Edematoasă, moale si friabilă, semnul
Consistenţă
rezilientă “moliciune” godeului, fribrotică.
Aspect
granitat
“coajă de
Textura Atenuată, dispare (edem inflamator)
portocală”
gingia
atasată
Reală, Poziţie diferită: migrează catre coronar în cazul
Poziţie
aparentă creşterilor de volum – apare boala parodontală.
Linia
festonului Hipercresteri gingivale- pungi false/adevarate,
Contur gingival
(gingia fisura Stillmon, buretele lui Mc Call
marginală)
Dimensiune Hipertrofii- inflamatorie acută sau cronică.
Hiperplazii- fibrotică, induse medicamentos sau idiopatic.
Forme combinate- hipertrofii cu hiperplazii.
Hipercreşteri asociate cu boli şi condiţii sistemice.
Creşteri tumorale:-tumori gingivale maligne\benigne.
 Creşteri false

Sangerare cronică şi recurentă,

Spontană\ sangerare
provocari
Sangerare uşoare,boli la sondare este considerat un
sistemice, semn
solicitate, de distrucţie tisulară activă.
anticoagulante.
Cantitaţi
Fluid gingival
fiziologice
Foarte intensă
Durere
Absentă Moderată

81. Etapele în dezvoltarea gingivitei. Stadiul incipient. Stadiul dezvoltării. Stadiul

cronic. Stadiul initial: Este un raspuns inflamator acut exudativ care incepe la 4 - 5
zile de la acumularea placii. Fluidul gingival si migrarea neutrofilelor cresc,are loc
Depozitarea de fibrin si distructia colagenului. La o saptamana, tranzitia leziunilor
primare este marcata de modificarea la infiltrate predominant limfocitare. Monocitele
si plasmocitele sunt prezente. In timp, leziunile devin cronice si sunt caracterizate de
prezenta plasmocitelor si a limfocitelor B. Pe masura ce inflamatia locala cronica
progreseaza, se dezvolta buzunarele acolo unde gingia se desparte de dinte. Aceste
buzunare se adancesc si pot sangera in timpul periajului dentar sau la mestecat. Pe
masura ce inflamatia persista, ligamentele periodontale cedeaza si apare distructia
osului alveolar local.Etiologia gingivitei induse de placa dentara este bacteriana,
actionind prin initierea unui raspuns imun al gazdei, determina distrugerea tesutului
gingival, care progreseaza la distructia atasamentelor periodontale. Placa se
acumuleaza in locurile mici dintre dinti, in buzunarele gingivale si in locurile
cunoscute drept capcane ale placii: zone care servesc acumularii si mentinerii placii.
Exemple: marginile crescute excesiv, dantura partial inlaturata si tartrul care se
formeaza pe dinti. Desi aceste acumulari pot fi subtiri, bacteriile din ele produc
chimicale precum enzimele degratative si toxine cum este lipopolizaharidul (LPS sau
endotoxina) sau acidul lipoteichoic, care promoveaza raspunsul inflamator in tesutul
gingival. ce determina largirea gingiei si formarea secundara de
pseudobuzunare.Stadiul dezvoltarii: Netratata, gingivita devine parodontita
superficiala.Intre gingie si dinte apare un spatiu in care placa bacteriana patrunde si se
fixeaza la nivelul radacinii dintelui.Inflamatia cuprinde osul si ligamentele care sustin
dintele in os, este senzatia de tensiune la nivelul dintelui , durere moderata.
Gingia se retrage, descopera radacina dintii devin sensibili la variatii de temperatura.
Igiena corecta si un tratament stomatologic adecvat pot preveni avansarea bolii.
Stadiul cronict: Stadiul final in care osul si ligamentele sunt distruse. Dintii devin
foarte mobili si isi modifica pozitia, afectand fizionomia, mestecatul alimentelor si
vorbirea.Gingia este complet distrusa, aparand pungi ce pot fi focare de infectie pentru
organism.Pungile parodontale se pot supra-infecta aparand abcese parodontale
miocardite chirurgicale.Tratamentul este complex-interventii chirurgicale.
82. Rolul celulelor B, al celulelor T, al citokinelor, al IgG, al IgA și al IgM în
stadiul de dezvoltare al gingivitei. RS:1.Imunitatea nespecifica.Organismul
raspunde fata de agresiunea bacteriana prin factori de aparare innascuti si adaptativi.
Apararea se realizeaza de catre parodontiu prin :bariera naturala reprezentata de
integritatea anatomica a epiteliului jonctional  prevenirea difuziei bacteriilor si a
metabolitilor acestora in tesuturi. Detasarea, ulcerarea epiteliului modifica
permeabilitatea tesutului permitand difuzia produsilor solubili bacterieni si a corpilor
acestora.factori umorali prezenti in saliva (lizozim, sistemul LPO, lactoferina, sisteme
tampon salivare) si lichidul santului gingival (complement; IgM si IgG, PMN)factori
celulari nespecifici de aparare (PMN, macrofage, celule epiteliale, celule endoteliale,
fibroblaste)2.Imunitate Specifica.In tesuturi, bacteriile sau pordusele acestora sunt
fagocitate de macrofage, ce vor prezenta informatia antigenica limfocitelor B si T,
declansandu-se un raspuns imun adaptativ (specific) umoral sau celular.Informatia
antigenica peluata de LB, determina declansarea raspunsului umoral, limfocitele sub
actiunea mitogena a antigenelor se transforma blastic cu formarea de celule
plasmocitare, ce vor sintetiza anticorpii si LB de memorie, care vor recunoaste in mod
specific antigenele.Odata cu limfocitele specializate de memorie, se produce si o
proliferare, prin expansiune clonala, a limfocitelor nespecifice, care nu au valoare de
aparare si care vor contribui la amplificarea fenomenelor distructive, simuland
citokine.3.Rolul Ig A, G, M in gingivite IgA  Ac din clasa IgA sunt in cantitate
mica in santul si tesutul gingival, avand rol important in apararea fata de placa
supragingivala cu concentratii ceva mai mari in saliva IgG  Ac din lichidul santului
gingival si tesutul parodontal apartin in majoritatea lor IgG, cu o putere mare de
opsonizare si de fixare a complementului IgM  in proportie mai mica in lichidul
santului gingival si tesutul parodontal. Nu au potential opsonigen, dar au capacitate de
activa si fixa complementul
83. Leziunile initiale ale gingivitei. Leziunile precoce a gingivitei. Semnele
gingivitei cronice. Semnele gingivitei in stadiul avansat. Leziuni initiale:Etiologia
gingivitei induse de placa dentara este bacteriana, actionind prin initierea unui raspuns
imun al gazdei. Acesta determina distrugerea tesutului gingival, care progreseaza la
distructia atasamentelor periodontale. Placa se acumuleaza in buzunarele gingivale si
in locurile cunoscute drept capcane ale placii: zone care servesc acumularii si
mentinerii placii. Exp:marginile crescute excesiv, dantura partial inlaturata si tartrul
care se formeaza pe dinti. Desi aceste acumulari pot fi subtiri, bacteriile din ele produc
chimicale precum enzimele degratative si toxine cum este lipopolizaharidul (LPS sau
endotoxina) sau acidul lipoteichoic, care promoveaza raspunsul inflamator in tesutul
gingival. Inflamatia determina largirea gingiei si formarea de
pseudobuzunare. Leziunile gingivale fara legatura cu placa: - boala gingivala cu
origine bacteriana specifica, - boala gingivala de origine virala, - boala gingivala de
origine fungica, - boala gingivala de origine genetic ,- manifestarile gingivale ale
conditiilor sistemice ,- leziunile traumatice ,- reactiile la corpii straini - nespecificate. 
semne clasice de inflamatie: - gingie tumefiata, gingii rosiatice ,- gingie sensibila sau
dureroasa la atingere. Gingiile sunt stralucitoare si intinse deasupra tesutului
conjunctiv subiacent. Acumularea poate emite un miros neplacut. Cand gingia este
tumefiata marginea epiteliala a gingiei devine ulcerata si apare sangerarea chiar la
periaj usor. 
Boala periodontala este asociata ca factor in boala coronariana arterial si atacul
cerebral ischemic. In sarcina este asociata cu nasterile pretermen si prognostic
nefavorabil.
84. Fazele inflamației acute (faza vasculară).Este un raspuns inflamator acut
exudativ care incepe la 4 - 5 zile de la acumularea placii. Fluidul gingival si migrarea
neutrofilelor cresc. Depozitarea de fibrin si distructia colagenului pot fi notate in acest
stadiu. La aproximativ o saptamana, tranzitia leziunilor primare este marcata de
modificarea la infiltrate predominant limfocitare. Monocitele si plasmocitele sunt
prezente. In timp, leziunile devin cronice si sunt caracterizate de prezenta
plasmocitelor si a limfocitelor B. Pe masura ce inflamatia locala cronica progreseaza,
se dezvolta buzunarele acolo unde gingia se desparte de dinte. Aceste buzunare se
adancesc si pot sangera in timpul periajului dentar sau la mestecat. Pe masura ce
inflamatia persista, ligamentele periodontale cedeaza si apare distructia osului alveolar
local. Dintii se cariaza si cad. Etiologia gingivitei induse de placa dentara este
bacteriana, actionind prin initierea unui raspuns imun al gazdei. Acesta determina
distrugerea tesutului gingival, care progreseaza la distructia atasamentelor
periodontale. Placa se acumuleaza in locurile mici dintre dinti, in buzunarele gingivale
si in locurile cunoscute drept capcane ale placii: zone care servesc acumularii si
mentinerii placii. Exemplele de capcane ale placii dentare sunt marginile crescute
excesiv, dantura partial inlaturata si tartrul care se formeaza pe dinti. Desi aceste
acumulari pot fi subtiri, bacteriile din ele produc chimicale precum enzimele
degratative si toxine cum este lipopolizaharidul (LPS sau endotoxina) sau acidul
lipoteichoic, care promoveaza raspunsul inflamator in tesutul gingival. Aceasta
inflamatie poate determina largirea gingiei si formarea secundara de pseudobuzunare. 
85. Gingivita de sarcină. Semne clinice, diagnostic. Tratament. Gingivita de
sarcina: apare uneori in timpul sarcinii si imbraca un caracter acut si subacut
Simptomatologie: gingia este tumefiata, marita in volum, neteda sau boselata, lucioasa
de consistenta moale, decolabila de pe dinte culoare rosu viu, stralucitor, cu aspect
zmeuriu, pana la rosu-violaceu frecvent gingia este acoperita de depozite fibrinoase sau
purulente sangerare produsa la cele mai mici atingeri durerea apare doar in cazul
suprainfectarii pot aparea pungi parodontale adevarate mobilitatea patologica este de
gradul 1 si 2 putand evolua in cazuri grave de suprainfectare, pana la avulsia dintilor
Evolutie:- semnele clinice ale gingivitei de sarcina se accentueaza din lunile a II-a si a
III-a, devin pronuntate in luna a VIII-a si descresc in luna a IX-a Uneori gingivita de
sarcina are aspect tumoral => TUMORA DE SARCINA apare dupa luna a III-a de
sarcina sau mai devreme NU are caracter malign Clinic: -forma de hemisfera turtita, ca
o ciuperca, formata din marginea gingivala sau cel mai frecvent din papila dentara-
baza larga de implantare sesila sau pediculata suprafata neteda, lucioasa dar poate fi si
ulcerata,- durereoasa la atingere prin interferenta cu ocluzia si prin suprainfectare
Tratament:In gingivita cronica simpla interventia dentistului nu este necesara. Daca
semnele de infectie sistemica (febra, septicemie) sau progresia la stomatita
gangrenoasa a tesutului moale sau osos sunt prezente, pacientii necesita antibiotic
intravenos si posibil teste imagistice ale zonei afectate, dar aceasta complicatie este
extrem de rara. Igiena orala decvata incluzand periajul si clatirea gurii necesita
regularitate. Se vor inlatura calculii, placile si dantura deficitara. In gingivita cronica
periajul cu substanta fluoridate va incetini boala si ajuta la rezolutia ei. Majoritatea
periilor electrice sunt superioare celor manuale. Curatarea zilnica cu ata dentara va
reduce placa si numarul bacteriilor. Studiile recente arata ca periajul urmat de clatirea
cu solutie de clorhexidina au un rezultat mai bun decat periajul si ata dentara
Antiinflamatorii nonsteroidieni grabesc rezolutia inflamatiei cand dintii sunt curatati. 
La pacientii cu forma ulcerativa a bolii, tratamentul implica administrarea de antibiotic
si xilocaina topica pentru ameliorarea durerii. Spalaturile saline ajuta la grabirea
vindecarii. 
86. Gingivita indusă de placa bacteriană. Definiție. Diagnostic. Semne clinice.
Tratament. Gingivita –inflamatie a gingiei fara lezarea joctiunii dento-gingivale si
poate interesa gingia in intregime sau doar partial.Aproximativ 80% din populatie
sufera de gingivita cronica. In aparitia ei sunt incriminati factori locali: igiena
insuficienta a cavitatii bucale ,prezenta tartrului Diagnosticul se face in baza datelor
subiective si obiective. Gingivita indusa de placa bacteriana poate fi acuta si
cronica.Tablou clinic:*G.catarala acuta se intilneste mai frecvent la copii cu boli
respiratorii acute,care dupa tratament adecvat dispar fara semen.ACUZE-
durere,senzatii de usturime in mucoasa gingivala,edem gingival,singerari in timpul
alimentatiei si a periajului,miros fetid.OBIECTIV-virful papilelor sau a marginilor
gingivale edematiate,hiperemiate,usoara mobilitate dentara din cauza edemului
sistmului ligamentar superficial,cresterea profunzimii santului gingival.*G.catarala
cronica Acuze-pot lipsi,prurit ,discomfort,singerari gingivale,indeosebi la periaj,miros
fetid,defect esthetic; OBIECTIV-hiperemie gingivala cu nuanta cianotica,edem al
papilelor si a marginii gingivale,prezenta depozitelor moi si
dure;Tratamentul:1.Inlaturarea factorilor iritanti locali 2.Instruirea igienizarii corecte a
cavitatii bucale 3.Recomandari in alegerea corecta a produselor de igienizare 4.Periajul
dentar professional 5.Folosirea sol.clorhexidina 0.06% pentru bai bucale pe perioada
instructajului de igienizare corecta(7-10zile), a cite 3 min dupa periaj-dimeata si seara
pentru inactivarea placii.6.irigatii abudente cu solutii antiseptic
(stomatidina,heroxal,trahisan)7.Controlul igienii cavitati bucale de efectuat peste
5,10,20bzile.Daca hyperemia se mentine –preparate antiinflamatorii:5% unguent
butadion,3% unguent acid acetil salicylic.Instilatii si aplicatii cu gel Levo-Bior
Diagnostic diferetial se face: -gingivitele in bolile singelui - parodontita marginala
cronca -gingivita hipertrofica,forma usoara
87. Gingivita cronică. Formele și tabloul clinic. Gingivita cronica- inflamatie cronica
a gingiei,determinta de actiunea defavorabila a factorilor locali si generali si care
evolueaza fara dereglarea integritatii jonctiunii dento-gingivale. 1.Gingivita
cronica(simpla,necomplicata)de cauza microbiana Formele clinice: (dupa localizare si
intindere) -papilita,inflamatia papilei interdentare,semn precoce al gingivitei cronice;
-gingivita marginala,care afecteaza extremitatea libera a marginii gingivale libere
-gingivita difuza cuprinde papilla interdentara ,marginea gingivala libera si gingia fixa
-gingivita localizata la unul sau un numar mic de dinti -gingivita generalizata Semnele
clinice subiective sunt reduse ca intensitate,in general sunt tolerate de majoritateal
pacientilor ,care le suporta fara a solicita o consultatie la specialist Pacientii cu
gingivita semnaleaza: senzatii de usturime in mucoasa gingivala,edem
gingival,singerari in timpul alimentatiei si a periajului,miros fetid,discrete
dureri,suportabile,la periaj si intimpul alimentatiei unor alimente dure,cu gust acru sau
fierbinti Semnele clinice obiective: 1.Singerarea gingivala pe seama microulceratiilor
de la nivelul epiteliului gingival 2.Culoarea rosie deschisa a gingiei,expresia si a
hiperemiei active a vaselor din corion 3.Tumefactie,marire in volum a papilelor
gingivale si a marginilor gingivale libere; 4.Modificari ale aspectului suprafetei
gingivale Suprafata gingiei isi pierde aspectul de gravura punctate sau de coaja de
portocala ,este neteda si lucioasa 5.Consistenta gingiei este variabila;mai
redusa,moale,usor depresibila in formele inflamatorii exsudativ si mai ferma,in formele
cu tendinte proliferative. 2.Gingivita hiperplazica prin inflamatie microbiana(prin placa
bacteriana)-gingia este marita in volum,cu burjoane pediculate sau sessile,de culoare
rosie-violacee,suprafata neteda,uneori cu microulceratii singerinde la
atingere,consistenta moale sau mai ferma cind lipsesc suprainfectiile.Hiperplazia
gingivala simpla de cauza microbiana se formeaza in anumite zone,parcelare.Aspectul
tumefactiei hiperplazice este de umflatura de forma hemisferica usor alungita ,pina la
acoperirea unei parti din coroana dintelui. Se deosebesc 2 forme:edematoasa si fibroasa
. Acuze:aspect neobisnuit al gingiei,cresterea ei,in forma edematoasa se mai adauga
singerarea in timpul periajului sau spontana. Obiectiv:aparitia pungilor false din contul
proliferarii gingivale excesive,in forma fibroasa culoarea gingiei nu se schimba ,pe
cind in forma edematoasa gingia este cianotica,singereaza la cea mai mica atingere.Se
constata intr-o masura oarecare depunderi de tartru,deformarea marginii gingivale
libere,papilele gingivale marite care acopera coroana dintilor.
88. Gingivita hipertrofică. (Induse de placa bacteriană, specifice-determinate de
factorii etiologici locali și generali). Definiție. Diagnostic. Tabloul clinic.
Tratament. Gingivita hiperplazica prin inflamatie microbiana(prin placa bacteriana)-
gingia este marita in volum,cu burjoane pediculate sau sessile,de culoare rosie-
violacee,suprafata neteda,uneori cu microulceratii singerinde la atingere,consistenta
moale sau mai ferma cind lipsesc suprainfectiile.Hiperplazia gingivala simpla de cauza
microbiana se formeaza in anumite zone,parcelare.Aspectul tumefactiei hiperplazice
este de umflatura de forma hemisferica usor alungita ,pina la acoperirea unei parti din
coroana dintelui. Se deosebesc 2 forme:edematoasa si fibroasa . Acuze:aspect
neobisnuit al gingiei,cresterea ei,in forma edematoasa se mai adauga singerarea in
timpul periajului sau spontana. Obiectiv:aparitia pungilor false din contul proliferarii
gingivale excesive,in forma fibroasa culoarea gingiei nu se schimba ,pe cind in forma
edematoasa gingia este cianotica,singereaza la cea mai mica atingere.Se constata intr-o
masura oarecare depunderi de tartru,deformarea marginii gingivale libere,papilele
gingivale marite care acopera coroana dintilor.Gingivita hiperplazica (fibromatoasa)
ereditara Este cunoscuta si sub denumirea de elefantiazis gingival; Semne clinice
Hiperplazia afecteaza papilele interdentare, marginea gingivala,libera, si gingia fixa.
Suprafata gingiei este d culoare roz si are aspect particular granular de “prundis".
Gingia are o consistenta ferma, volumul este mult crescut si poate acoperi aproape in
intregime coroanele dintilor care sunt dislocati din pozitia normal.Gingivita de sarcina
Apare in unele cazuri in timpul sarcinii si imbraca un caracter acut sau subacut.
Sarcina, prin ea insasi, nu produce gingivita, dar poate influenta, prin modificari
hormonale, reactia locala a tesuturilor fata de placa bacteriana, adevarata cauza a
gingivitei din cursul sarcinii, apare dupa luna a III-a de sarcina si poate disparea dupa
nastere.Semne clinice:Gingia este tumefiata marita de volum, lucioasa,de consistenta
moale, culoarea este de la rosu viu, stralucitor pana la rosu-violaceuSangerarea se
produce la cele mai mici atingeri.Gingivita din diabetDiabetul in sine nu reprezinta
cauza imbolnavirilor gingiei si a parodontiului profund, dar poate favoriza un raspuns
modificat de aparare din partea acestor structuri fata de placa bacteriana.in diabet,
pacientii pot exala un miros caracteristic de acetona sau de mereGingia, in cursul
diabetului poate prezenta - hiperplazie gingivala generalizata, de tip polipoidal; -
culoare modificata de la rosu deschis la rosu-caramiziu sau rosu-violaceu - frecvente
ulceratii; - sangerari usoare la atingere; - consistenta redusa, moale a papilelor; -
frecvent, pungi false Gingivita hiperplazica din leucemii- gingivoragiile precoce, din
cauza trombocitopeniei leucemice. -gingia are culoare rosie-violacee, cianotica.-
ulceratiile apar frecvent pe gingie, in zona mucoasei jugale din dreptul planului de
ocluzie si la nivetul palatului; marginea gingivala Iibera prezinta frecvente zone de
ulceratii Numarul de leucocite variaza intre 10.000 si 100.000/mm3.- hiperplazia
gingivala este frecventa, are caracter extensiv pana la generalizare, poate imbraca
suprafetele dentare pana la marginea incizala sau suprafata ocluzala sau chiar acopera
coroana dintelui.GINGIVITE HIPERPLAZICE, CA EFECT SECUNDAR AL UNOR
MEDICAMENTE Principalele medicamente implicate in producerea, ca efect
secundar, a hiperplaziilor gingivale sunt: - hidantoina; - antagoni$tii de calciu, in
special nifedipin; - ciclosporinele.
89. Gingivita descuamativă.Definiție. Diagnostic.Tabloul clinic. Tratament. Este
denumirea frecventa a unor gingivite cu manifestari bucale in diskeratoze au
dermatoze: lichen plan, pemfigus vulgar, pemfigoidul benign al mucoaselor, lupus
eritematos, eritemul multiform
psoriazis sclerodermie. Sunt manifestari gingivale cu zone de atrofie epiteliului, din
care keratina este slab reprezentata sau Iipseste; datorita aspectului clinic Si
histopatologic foarte asemanator celui din lichenul plan cu leziuni erozive $i ulcerate,
sunt descrise gingivite descuamative in aceasta afectiune dermatologica. Gingivitele
descuamative apar mai frecvent la femei inainte sau dupa instalarea menopauzei,
uneori si pe un teren modificat prin tulburari neurovegetative, nevrotice depresive,
anxioase; de asemenea pot aparea dupa histerectomii. Prezenta unei gingivite
descuamative poate insoti o maladie buloasa ca: - pemfigusul vulgar; - pemfigoidul
mucos benign; De asemenea, gingivite de tip descuamativ se intalnesc in: - intectii
cronice: sitilis, tuberculoza; Se descriu gingivite descuamative dupa administrarea de: -
aminofenazona, barbiturice, salicilati, saruri de bismut, antimalarice, sulfamide si
antibiotice, fenolftaleina (din laxative), ioduri, bromuri, s~ruri de aur, citostatice.
Leziunea de baz~ in gingivitele descuamative este vezicula cu dimensiuni mici, in
general, pana la 5 mm diametru si bula cu dimensiuni de cativa centimetri. La nivelul
mucoasei gingivale si orale, veziculele si bulele se sparg in scurt timp si dau nastere
unor leziuni de tip eroziv si ulcerat. Gingivita cronica descuamativa in etiologia acestei
gingivite nu este descries o f1ora microbiana specitica. Gingivita cronica descuamativa
nu reprezinta o entitate c1inica propriu-zisa, ci o manitestare gingivala nespecifica in
circumstantele aratate mai sus, de cele mai multe ori inainte si in cursul menopauzei
sau al unor boli dermatologice, ca lichenul plan. Simptomatologie Initial, gingia
prezinta un eritem difuz nedureros. Ulterior, apar dureri la variatii termice,
condimente, inhalarea de aer, senzafii de arsura. Suprafata gingiei este neteda,
lucioasa, apoi prezinta mici depresiuni $i se descuameaza parcelar in urma periajului,
la presiune digitala, la simpla stergere cu 0 compresa si in cursul masticatiei. Zonele
descuamate sunt de culoare rosu intens, dureroase la atingere a
marginile zdrentuite, cu microlambouri detasabile, mobile, in tormele erozive de tip
bulos Din cauza dificultatii de realizare a unui periaj corect, gingia este acoperita cu un
bogat depozit de placa dentara. Histopatologie Se remarca doua tipuri de leziuni: -de
tip lichenoid: • epiteliu cu vacuolizari in stratul, bazal; paracheratoza; • disjunclii intre
epiteliu si corion si atrofie epiteliala zonala. - de tip bulos: •disjunctie intre epiteliu-
corion cu formarea unor bule subepiteliale; • infiltrat inflamator bogat in corion.
90.Gingivita ulcero-necrotică. Definiție. Diagnostic.Tabloul clinic. Tratament.
Apare mai rar in raport cu gingivita catarala cronica,mai frecvent la adolescent si
adultii tineri .Morfologic: *defecte ulceroase la suprafata gingiei *fenomenul de
acantoza(tumefierea celulelor stratului Malpighian) *modificari vasculare –
plasmoragia,cresterea numarului de capilare cu marirea lumenului *fibrele de collagen
sunt distruse ,predomina infiltratie leucotiraea Etiologie: In producerea gingivitei
ulcero-necrotice sunt incriminati :spirochetele,bacilli fuziformi,prevotella intermedia
Factori favorizanti- Tabloul clinic: Subiectiv-dureri intense la atingerea gingiei,dureri
spontane irradiate in oasele maxilare,senzatie de gust metallic si alterat,limitarea
deschiderii gurii prin trismus,halena fetida pamintie,starea generala alterata.Igiena
cav.bucale practice lipseste complet ,intrucit ei nu se mai hranesc normal si Evita
durerea in asa mod.Gingia este hiperemiats,singereaza usor ,iar la periferie se observa
o membrane gri necrotica.Papilele gingivale se necrozeaza uneori in intregime si
marginea festonata a gingiei ia un aspect orizontal.In periaoda de intensitate maxima a
procesului se observa modificari ale singelui-leucocitoza,vsh-marit.
91.Gingivita fibromatoasă. Gingivita fibromatoasă ereditară. Definiție.
Diagnostic.Tabloul clinic. Tratament. În gingivita fibromatoasă predomina procesul
de proliferare , ce este precedat de regula de proces inflamator cataral sau de
degranulare, se intîlnește mai rar ca cea edematoasă. Poate fi cauzată de :-margini
debordante ale obturatiei-anomalii dento-maxilare-anomalii dento-dentare Se
caracterizează prin ingroșarea gingiei , fara modificarea culorii acesteia. Se observa
procese de fibroză a stromei în zonele profunde ale papilei gingivale si infiltratei
leucocitară intercelulară cu acumularea de substanță granulară bazofilă Tratament
Suprimarea factorului cauzal prin igienizare profesionala(suprimarea medicatiei in
unele cazuri) , utilizarea locala a preparatelor antiinflamatoare: Clorhedxidina 0.05%
0.1% , heparina In cazul formelor grave recurgem la tratament chirurgical :
gingivectomia, gingivoplastia Gingivita hiperplazică(fibromatoasă) ereditară Gingivita
hiperplazică(fibromatoasă) ereditară apare ca o entitate separată sau poate face parte
dintr-un sindrom în care apar și alte manifestări clinice angiofibromatoză cutanată,
retard mintal, epilepsie, pierderea auzului, retard de creștere și extremități anormale.
Gingia se prezintă ca o masă fermă, densă, fibroasă de țesut care acoperă creasta
alveolară și suprafața coronară a dinților, cu formarea de pungi false.Culoarea este roz
sau roșu aprins atunci când se suprapune o inflamație.
92. Gingivita hipertrofică. Medicamentele ce induc gingivita hipertrofică.
Definiție. Diagnostic.Tabloul clinic. Tratament. Gingivita hiperplazica simpla de
cauza microbiana (prin placa bacteriana) care actioneaza un timp mai indelungat de
circa 2-3 luni. Hiperplazia gingivala se remarca prin cresterea de celule, iar hipertrofia
prin edem intracelular.Cauze: -margini debordante ale obturatiei-anomalii dento-
maxilare-anomalii dento-dentare-ocluzii traumatice-aparate ortodontice traumatice-
constructii protetice traumatice Semne clinice: Gingia este marita de volum la nivelul
papilelor interdentare si a marginii gingivale libere, culoarea este rosie-violacee,
suprafata neteda; consistenta moale.Se atesta sangerari la periaj , excitanti mecanici
sau chiar spontane Tratament Suprimarea factorului cauzal prin igienizare
profesionala(suprimarea medicatiei in unele cazuri) , utilizarea locala a preparatelor
antiinflamatoare: Clorhedxidina 0.05% 0.1% , heparina In cazul formelor grave
recurgem la tratament chirurgical : gingivectomia, gingivoplastia Gingivite induse de
medicamente -gingivita hiperplazica prin hidantoina, fenitoin; -gingivita hiperplazice
prin antagonisti de calciu,nifedipin; -gingivita prin utilizarea medicatiei contraceptive;
-gingivita hiperplazica prin ciclosporine.
93. Parodontita marginală. Definiție. Clasificare. Caracteristici histopatologice ale
parodontitei. Parodontita marginala reprezinta proces inflamator extins asupra
parodontiului , se caracterizeaza prin distructia progresiva a periodontiului si a
septului osos interdentar Clasificare PARODONTITE MARGINALE
A.PARODONTITE AGRESIVE 1.Parodontite prepuberatala: -asociata cu boli
generale :leucemia, neutropenia; -asociata cu boli si tulburari genetice: -sindromul
PAPILLON-LEFEVRE; -sindromul CHEDIAK-HIGASHI; -sindromul DOWN;
-sindromul COHEN; -sindromul EHLERS-DANLOS; -sindromul MARFAN;
-sindromul CROSS-McKISIXK-BREEN -sindromul deficientei de adeziune
leucocitara -bola CROHN; -boala celulor LANGERHANS (sindromul de histiocitoza);
\-agranulocitoza infantila genetica; -neutropenia familiala ciclica; -hipofosfatazia.
2.Paradontita juvenila: -localizata -generalizata 3.Paradontita marginala agresiva,
rapid progresiva. B.PARODONTITE MARGINALE CRONICE 1.Parodontita
marginala cronica superficiala: -cu fenomene hiperplazice; -pe fond de involutie
prococe. 2.Parodontita marginala cronica profunda lent progresiva: localizata, extinsa,
generalizata. 3.Parodontita marginala profunda ulcero-necrotica; 4.Parodontita districa:
parodontopatia marginala cronica mixta. Dupa gradul de evolutie – Usoara I distructia
tesutului osos pana la 1/3, punga 3.5mm -Medie II distructia tesutului osos pana la ½,
punga pana la 5mm -Grava III uctia tesutului osos peste ½, punga peste 5-6mm În
general PM se caracterizează ptin prezenţa a trei semne patognomice:-inflamaţie
-alveoliză;-prezenţa pungilor parodontale. Inflamaţia – este o continuare a celei
gingivale şi depinde de stadiul de evoluţie, de morfologia parodonţiului, de grosimea şi
calitatea ţestului gingival; Aleveoliza – reprezintă distrugerea osului alveolar ca urmare
a acţiunii diferitelor enzime bacteriene şi lizozomale, fiind unul din simptomele
caracteristice ale bolii parodontale; Punga parodontală – rezultă din aprofundarea
patologică a şanţului gingivo-dentar prin migrarea epiteliului de joncţiune în direcţie
apicală;
94. Parodontita marginală cronică incipientă (ușoară). Semnele clinice și
paraclinice. Diagnostic și tratament. In parodontita marginala cronica usoara apar
primele manifestari de disjunctie intre gingie si dinte , pacientul prezinta urmatoarele
acuze- Sângerare gingivală uşoară pe o perioadă de câţiva ani de zile în timpul
periajului şi tăerea alimentelor-Miros fetid din cavitatea bucală;-Discomfort şi senzaţii
neplăcute în gingie -Depuneri curente de tartruSemen clinice si paraclinice-Hiperemie
gingivală cu nuanţă cianotică, la o uşoarăatingere sângerează;-Prezenţa depozitelor
dentare supa- şi subgingivale;-Pungi parodontale cu profunzimea de 4 mm. numai în
spaţiile interdentare;-R-logic – lezarea lamei corticale interalveolare la 1/3 din
înălţime, dilatarea fantei periodontale în zona cervicală;-Miros fetid;-Starea generală
nu suferă.
Tratamentul ncepe cu igienizarea profesionala si tratament antiinflamator pentru
remisiunea procesului (inlaturarea obturatiilor debordante si aconstructiilor ortopedice
sau ortodontice ce servesc ca factor cauzal) Dupa detartrarea supra si subgingivala
insotita de terapie antiinflamatoare cu sol Clorhexidina , enzime proteotilice, se
recurge
la tratament chirurgical cu efectuarea chiuretajului inchis sau deschis cu inlaturarea
depozitelor subgingivale , cimentului necrotizat si tesutului de granulatie .
95.Parodontita marginală cronică moderată (medie). Definiție. Semnele clinice și
paraclinice. Diagnostic și tratament. Parodontita este afecțiunea al cărei proces
inflamator gingival se extinde asupra altor țesutur ale parodonțiului. Se caracterizează
prin distrucția progresivă a periodonțiului și țesutului osos al septului
interdentar.Parodontita cronică de formă medie se caracterizează prin extinderea
procesului inflamator asupra unei părți însemnate din gingia alveolară și adîncirea
pungii parodontale cu o adîncime de pînă la 5 mm. În asemenea cazuri, parodontita
cronică are evoluție activă, pacienții prezintă sîngerări gingivale frecvente în procesul
de spălare a dinților, consumul de alimente tari. Apare schimbarea culorii și aspectului
gingiei, mobilitatea unor dinți dispersați și posibiliatea schimbării poziției lor în arcada
dentară.La examenul clinic obiectiv determinăm : cianoză a papilelor interdentare,
modificarea configurației, inflamarea gingiei. Gingia sîngerează la cea mai mică
atingere. La palpare se elimină conținut seros, mai rar puroi. Pungile parodontale 4-5
mm. Se constată depuneri dentare atît supra cît și subgingivale. La examenul radiologic
( paraclinic) se constată distrucția țesutului osos pînă la ½ din înălțime septului
interdentar, prezența osteoporozei, lărgirea spațiului periodontal în zona festonului
gingival.Tratamenul în forma medie de parodontită constituie CHIURETAJUL
DESCHIS .Se realizează după asanarea cavității bucale sub anestezie tronculară sau
infiltrativă. Intervenția chirurgicală se realizează la nivelul a 3-6 dinți. De regulă după
2-4 zile gingia regenerează, aderă intim la suprafața dintelui și are o culoare sănătoasă.
 96. Parodontita marginală cronică avansată (gravă). Definiție. Semnele clinice și
paraclinice. Diagnostic și tratament. Parodontita este afecțiunea al cărei proces
inflamator gingival se extinde asupra altor țesutur ale parodonțiului. Se caracterizează
prin distrucția progresivă a periodonțiului și țesutului osos al septului interdentar În
forma gravă pacienții acuză dureri în procesul de masticație, uneori spontane,
schimbarea poziției dinților, apariția spațiului între dinți, supurație periodică. În
procesul de manifestare a parodontitei grave masticația devine anevoioasă datorită
lipsei unor dinți și migrării altor. Apariția mirosului bucal neplăcut.La examenul clinic
obiectiv al cavirății bucale se constată deformarea accentuată a gingiei pe seama
proliferării granulațiilor, infiltrației inflamatorii și hiperemiei de stază. Papilele
gingivale aderă fragil la suprafața dinților. Se constată depuneri de tartru, placă
microbiană, resturi alimentare. Datorită sîngerării accentuate bolnavii nu-și mai spală
dinții contribuind la progresarea proceslului.LA sondare se constată pungi de 5-7 mm
și mai mult. Dinții au migrari patologice de gradul 2-3.. Se atestă deplasări ale dinților
în formă de evantai.La examenul radiologic( paraclinic) se determină distrucție ale
țesutului osos de gradul 2-3, focare de osteoporoză, pungi osoase. Tratmenul în
parodontite de formă gravă constituie PLASTIA CU LAMBOURI, prin crearea
lamboului muco-periostal. Intervența se realieaă în regiunea a 3-6 dinți.

97.Parodontita agresivă.Definiție. Semnele clinice și paraclinice.

1. Clasificarea parodontitelor agresive :1)Parodontita prepubertala:a)Asociata
cu boli generale b)Asociata cu boli si tulburari genetice 2)Parodontita juvenila
a)Localizata b)generalizata 3)Parodonita marginala agresiva, rapid progresiva.Boala
are origine bacteriana, in producerea sa fiind incriminate microorganisme, precum
Actinobacillus actinomycetecomitans, Prevotella, intermedia, Porphyromonas
gingivalis, Tannerella forsythensis, etc.In cursul episoadelor agresive se produc
inflamatii gingivale cu caracter acut sau subacut, tumefactii voluminoase ulcerate,
sangerande si suprainfectate, si pungi parodontale cu un bogat continut purulent.
Mobilitatea dentara patologica este accentuata si, uneori, se pot produce avulsii ale
dintilor. Episoadele agresive cu evolutie rapida pot alterna cu perioade de acalmie de
saptamani, luni sau chiar ani, in care semnele de inflamatie gingivala se reduc, dar
pungile parodontale persista.
98. Parodontita agresivă, forma localizată, semnele clinice și
paraclinice.Parodontita agresivă localizată = Parodontita juvenilă localizată. Definiție
= afecţiune parodontală inflamatorie ce se manifestă cu o pierdere rapidă a osului
alveolar, localizată clasic la nivelul M1 si incisivilor mandibulari 1)Severitatea
leziunilor:-Uşoare- pierdere de ataşament de 1-2mm Moderate- pierdere de ataşament
de 3-4 mm -Severe- pierdere de ataşament de peste 5mm Parodontita agresivă
localizată prezintă unele particularităţi -vârsta de apariţie în jurul pubertăţii (10-15 ani)
-localizarea specifică la nivelul molarilor primi şi incisivilor, pierderea de ataşament
proximal la minimum doi dinţi permanenţi, dintre care un molar prim şi care
interesează maximum alţi doi dinţi suplimentari, diferiţi de molarii primi şi incisivi
,Distrucţia se extinde pe măsura evoluţiei bolii, leziunile apărând bilateral.Boala are
origine bacteriana, in producerea sa fiind incriminate microorganisme, precum
Actinobacillus actinomycetecomitans, Prevotella, intermedia, Porphyromonas
gingivalis, Tannerella forsythensis, etc.In cursul episoadelor agresive se produc
inflamatii gingivale cu caracter acut sau subacut, tumefactii voluminoase ulcerate,
sangerande si suprainfectate, si pungi parodontale cu un bogat continut purulent.
Mobilitatea dentara patologica este accentuata si, uneori, se pot produce avulsii ale
dintilor.Episoadele agresive cu evolutie rapida pot alterna cu perioade de acalmie de
saptamani, luni sau chiar ani, in care semnele de inflamatie gingivala se reduc, dar
pungile parodontale persista.
99. Parodontita agresivă, forma localizată. Diagnostic și tratament.
-în mod caracteristic  absenţa clinică a inflamaţiei, prezenţa pungilor profunde
chirurgicale osoase, terapie radiculară rezectivă, gingivectomie), relativă a plăcii şi
tartrului • Terapie regenerativă (regenerare tisulară ghidată; tehnici combinate de
regenerare).  absenţa simptome comune INIŢIALE obilitatea şi migrarea patologică
molari primi şi incisivi-diastema tiparul ocluzal, pulsiunea linguală pot modifica
gradul de migrare ULTERIOR hiperestezie (prin denudarea radiculară) durere surdă
(prin mobilitate, impactare.)FORMA LOCALIZATĂ liză osoasă rapidă (molari
primi, incisivi centrali) DIAGNOSTICde obicei între 10 – 15 ani cel puţin 2 situs–uri
cu pierdere ataşament > 3 mm (molari primi şi / sau incisive - prin progresia bolii liza
osoasă devine bilaterală-tipar radiologic de liză osoasă în “arc de cerc” În general,
metodele de tratament pentru parodontitele agresive pot fi similare cu cele utilizate
pentru parodontită cronică cu pierdere avansatǎ de suport parodontal.- instrucţiuni de
igienă orală, -consolidarea şi evaluarea controlului plăcii bacteriene,-detartrajul şi
chiuretajul radicular, planarea radicularǎ pentru a elimina cauzele microbiene, •
controlul altor factori locali; -Terapia ocluzală după cum este necesar; - Terapie
ortodontică -Chirurgie parodontală, după caz; -Terapie de menţinere
parodontală.Recomandarea Co-factorii sistemici de risc pot afecta tratamentul şi
rezultatele terapeutice pentru parodontită agresivă. Consultarea cu medicul de familie
al pacientului este indicata-Ar trebui să fie încercată eliminarea, modificarea, sau
controlul factorilor de risc. • Instruire şi reevaluarea plăcii bacteriene ar trebui să fie
efectuate-Detartrajul supra-şi subgingival şi chiuretaj radicular, surfasajul radicular-
Agenţii antimicrobieni sau alte dispozitive pot fi utilizate ca adjunctive -Probe
microbiene subgingivale pot fi colectate din site-urile de analizǎ , inclusiv teste de
sensibilitate la antibiotice. -Controlul şi eliminarea factorilor locali de iritatie şsi
iatrogenici ,- Tratamentul traumelor ocluzale,- Extracţia dinţilor nerecuperabili
Chirurgia parodontalǎ O varietate de modalităţi de tratamente chirurgicale pot fi
adecvate în managementul pacientului. Se recomanda referirea cazului catre servicii
specializate de parodontologie- Chiuretaj subgingival în camp închis sau deschis
-Terapie de augmentare gingivalǎ-Terapie rezectivă (gingivală cu sau fără intervenţii
100. Parodontita agresivă, forma generalizată. Semnele clinice și paraclinice.
Parodontita agresivă generalizată prezintă şi ea unele particularităţi
►afectează de obicei pacienţii sub 30 de ani, dar se poate instala şi la
vârste mai înaintate,
►răpunsul de anticorpi serici faţă de bacteriile parodontopatogene este
slab,
►boala evoluează prin episoade de pierdere de ataşament şi de os
marcate,
►pierderea proximală de ataşament este generalizată, afectând
minimum trei dinţi permanenţi, alţii decât molarii primi şi incisivii.
Se suspectează un diagnostic de parodontită agresivă, dacă pacientul este sub 35 de
ani, în bună stare de sănătate şi prezintă distrucţii parodontale extinse -Progresia
distrucţiei parodontale este dificil de evaluat într-un mod organizat având în vedere
multitudinea factorilor care o pot influenţa: eficienţa igienei, accesul la tratament,
susceptibilitatea genetică, bolile sistemice. -Se consideră că Paronontita
agresivăevoluează de 3-4 ori mai rapid decât Parodontita cronică.

101.Parodontita agresivă, forma generalizată. Diagnostic și tratament.Diagnostic :

distrucţie osoasă rapidă, important; frecvent asociată anomaliilor genetice.Planul
de tratament al pacienţilor cu parodontită agresivă:1.Faza iniţială(stab
diagnost;explicarea procesului bolii si fact declansatori;analiza ocluzala si tratam
traumelor localizate;tratam cariilor,tratam endo,eval ortodontica;extrag dintilor
irecuperabili;chiuretaj;tratam local si parenteral cu sol de ser fiziol barbotate cu
ozon;recapitul instructiun de igiena orala;).2.Faza2 etapa chirurgicala ,daca este
indicata( chiuretaj gingival si subgingival;operatii cu lambou,chirurgia osoasa
alveolara,regenerare tisul ghidata;chirurgia mucogingivala;tratam local cu sol
ozonate;).3.etapa de intretinere (eval igien orale si a fact de
risc;detartraj,periaj;ajustarea ocluzala definit daca este cazul;) 4.et de reevaluare
(reevaluarea la pacientii cu parodontite agresive se efect la 5-6 saptam,cu prezent la
medic la 6 luni,1 an,pt eval starii.La tratamentul parodontitelor marginale agresive cu
ozonoterapie este indicată: metoda externă şi parenterală. • Metoda externă: clătituri şi
irigarea pungilor parodontale cu soluţii ozonate, aplicaţii cu uleiuri ozonate. De 2 ori
pe zi pacienţii efectuează clatituri cu soluţie fiziologica ozonată (cu concentraţia de
ozon în faza gazoasă de 4000mkg/l, 200 ml soluţie se clateşte un minut ) timp de 10-14
zile. Irigarea pungilor parodontale cu soluţie ozonată de efectuat cîte 8-10 proceduri. •
Metoda parenterală (introducerea submucoasă a soluţiei fiziologice izotonică 0,9%
ozonată). La a doua zi după etapa chirurgicală se introduce submucos cite 4 ml de
soluţie ozonată cu concentraţia de ozon în faza gazoasă de 4000 mkg/l. Rezultate În
urma etapelor propuse în tratamentul parodontitelor marginale agresive cu soluţiile
ozonate se reduce sîngerarea gingivală la sondare, se reduce mobilitatea dentară, se
reduce adîncimea pungilor parodontale, ulterior cu o obţinere a igienizarii
satisfăcătoare a cavităţii bucale.Manifestările parodonitei agresive pot apărea la orice
vîrstă, dar după 20 de ani cu un maximum de incidenţă a episoadelor agresive şi de
pierdere a unor dinţi în jurul vîrstei de 30-35 de ani. Conform studiilor ( Dumitriu S. ),
în parodontita marginală rapid progresivă se evidenţiază factorul microbian, fiind
implicaţi: • Aggregatibacter actionmycetencomitans; • Prevotella intermedia; •
Porphyromonas gingivalis; • Fusobacterium nucleatum; • Eikenela corrodens; •
Campylobacter rectus. Fiind prezenţi în ţesuturile parodontale microorganismele induc
o cascadă de reacţii, provoacă tulburări inflamatorii şi degenerative.
102. Hipersensibilitatea dentară. Simptome și tratament.Hiperestezia suprafetelor
dentare reprezinta senzatia dureroasa de intensitate redusa, medie sau intensa, care se
produce la contactul acestora cu agenti mecanici, termici sau chimiciHiperestezia se
poate instala dupa:Retractii gingivale prin involutie sau distructie parodontala
Detartraj,chiuretaj radicular,interventii chirurgicale(gingivectomie).Hiperestezia
devine manifesta in urmatoarele conditii:Contactul cu un instrument metalic, periuta de
dd,contactul cu alimente reci sau calde,sol sau lichidHiperesteziei i se atribuie mai
multe mecanisme de producere:Stimularea directa a unor terminatii nervoase dentinare
Stimularea prelungirilor odontoblastice din tubii dentinari
Stimularea nervoasa prin eliberarea unor polipeptide in cursul agresiunilor pulpei
dentareStimularea formatiunilor nervoase ale pulpei ca urmare a deplasarii lichidului
dentinal prin mecanisme hidrodinamiceLa examenul clinci obiectiv se observăo
denudare a unei porțiuni dentinare. În toate cazurile dentina denudată este netedă,
lucitoare, uneori ușor pigmentată. Actualmente pentru TRATAMENUL hiperesteiei
țesuturilor dure se utilizeaă metoda de de terapie remineraliantă : Dinții se izoleaă, se
usucă minuțios. De aplică soluție de 10 % gluconat de clciu sau soluție de remodent.
La fiecare a 3-a vizită se aplică soluție de 1-2% florură de sodiu. Peroral se
administrează gluconat de calciu 00,5g de 3 ori pe zi timp de 1 lună.
De regulă peste 5-7 zile apare a ameliorare, iar peste 12-15 proceduri
hipersensibilitatea dispare.
103.Schimbarile radiografice în parodontita marginală cronică incipientă
(ușoară).Radiologic, se remarca semnul caracteristic al suferintei osoasedin
parodontita marginala cronica superficiala: demineralizarea (halistereza) care se
prezinta sub forma unei radiotransparente cu localizare diferita: halistereza marginala
la nivelul vârfului (Iimbusului) septului alveolar (interdentar sau interradicular), cu
aspect difuz sau de triangulație discret crateriformă rezultată din demineralizarea
corticalei interne (lamina dura) cu baza spre marginea crestei septale si varful spre
apical;halistereza axială in lungul septului alveolar, central axial in mod intrerupt; cu
aspect de ,,Șirag de mărgele" sau continuu: aspect de "canal septal" ; in aproape
totalitatea septului alveolar și parcelar la nivelul corticalei interne (lamina dura), ceea
ce indica un stadiu avansat de suferinta osoasa si iminența resorbției osoase.
104.Schimbarile radiografice în parodontita marginală cronică moderată (medie).
Examenul radiologic arata o resorbtie a osului alveolar cu character inegal ca
profunzime și dispozitie in diferite zone ale arcadelor dentare; este o resorbție osoasa
vertical.Aspecte radiologice particulare:craterul (defectul) septal interproximal este
rezultatul unei resorbtii verticale. care afecteaza corticala interna (lamina dura),
marginea crestei osoase septale și osul spongios subiacent; defectul osos rezultat are
deschidere crateriformă mai larga spre coronar și orientată spre cementul radicular sub
jonctiunea smalț-cement; limita spre spongioasa subiacentă se face printr-o zona de
demineralizare cu caracter de radiotransparentă partiala, difuza;
craterul (defectul) septal aproximal este rezultatul unei resorbții verticale care
afectează corticala internă (lamina dura) pe ambele fete (mezial și distal) ale septului
interdentar și osul spongios subiacent sub forma unei piramide cu baza spre coronar și
vârful orientat vertical dea lungul septului spre apical, la diferite adâncimi
resorbția crenelată, inegala de la un dinte la altul al marginilor (crestelor septale și
alveolare) osului alveolar.

105. Schimbarile radiografice în parodontita marginală cronică avansată (gravă).

Este urmarea unor episoade repetate de gingivostomatită ulcero-necrotică,
în urma cărora se produc resorbții osoase cu mobilitate dentară patologică până la
avulsia dintilor.
Resorbții reduse de tip vertical, pe fondul atrofiei osoase orizontale.

106. Parodontită ulcerativă necrotizantă acută. Definiție. Diagnostic și tratament.

Diagnostic diferentiat.Este urmarea unor episoade repetate de gingivostomatită
ulcero-necrotică, în urma cărora se produc resorbții osoase cu mobilitate dentară
patologică până la avulsia dintilor.Denumită iniţial şi gingivita Plaut – Vincent, este o
boală gingivală inflamatorie şi mutilantă; se vorbeşte astăzi de parodontită ulcero-
necrotică, deoarece toate ţesuturile sunt distruse în anumite forme de boală. Bacteriile
asociate pătrund rapid şi profund în ţesuturi, invazia fiind legată de factorii
predispozanţi (Johnson şi Engel, 1986). Boala poate îmbrăca forme diferite de
gravitate, de cele mai multe ori apărând ca afecţiune acută. Poate avea forme relativ
mai uşoare şi mai persistente – caracter subacut. Boala recurentă este marcată de
perioade de remisie şi exacerbare.Ca localizare poate fi limitată, extinsă sau
generalizată.Semne clinice: Boala se caracterizează printr-o triadă
simptomatică(durere,distructie necrotica,ulceratii,halitoza). Durerea este primul
simptom clinic, care precede fenomenele manifeste clinic. Distrucţia necrotică a
vârfului papilei începe în ţesuturile colului din zona interdentară, şi este urmată de
distrugerea întregii papile şi chiar a unor porţiuni din gingia marginală .Sunt
caracteristice: dispariţia epiteliului şi a unei părţi din conjunctivul subiacent, cu
decapitarea gingiei papilare (cu necroză), acoperită de un strat pseudo-membranos,
gri–cenuşiu. Dacă nu se intervine la timp, distrucţia tisulară evoluează, putându-se
afecta şi porţiunea osoasă a parodonţiului.Ulceraţia poate reprezenta un simptom
oral precoce la pacienţii HIV – pozitivi. Sângerări spontane ce sunt asociate cu o
halitoză puternică şi mucoasă gingivală edemaţiatăHalitoza este un semn caracteristic
de boală având un caracter specific: insipidă, dulceagă. În formele avansate apar
adenopatii subangulo-mandibulare dureroase, febră, stare generală afectată, asociate
cu o pierdere rapidă în greutate. În cursul evoluţiei bolii (câteva zile) pot apare
“cratere osoase”, apoi urmează vindecarea, deseori cu sechele (papile decapitate), sau
se poate trece spre cronicizare. La examenul clinic adâncimile la sondare sunt de
obicei reduse deoarece se pierde gingia proprie prin necroză. Foarte rar apar ulceraţii
107. Abcesul parodontal.Definiție.Abcesul parodontal (lateral sau parietal) este o
zonă de inflamaţie circumscrisă purulentă localizată la nivelul ţesuturilor parodontale.
În funcţie de tipul inflamaţiei el poate fi acut sau cronic.Un abces parodontal este o
acumulare localizată de puroi în peretele moale al pungii parodontale.
108.Pericoronarita. Definiție. Semnele clinice. Tratament.
Pericoronaritele sunt afectiuni inflamatorii acute, subacute sau cronice ale gingiei si
partilor moi invecinate unor dinti semiinclusi: cel mai frecvent, molarul de minte
mandibular, uneor, si molarul secund mandibular, situat cel mal distal pe arcada.
SIMPTOMATOLOGIE : In forma acuta:(dureri la
mastic,trismus,hipersaliv,halena,exudat purulent,adenopatie,starea generala alterata)
TRATAMENTUL PERICORONARITELOR Preventiv:• decapusonarea chirurgicala
la nivelul molarului de minte incomplet erupt. Tratament curativ:• spalaturi antiseptice
abundente si dese (Ia Inceput, la fiecare una-doua ore);• instilatii de colutorii complexe
cu antibiotice;• aplicarea unui dren din mesa iodoformata afanata sub capusonul de
mucoasa care se mentine circa 24 ore;• administrarea pe cale generala de antibiotice, In
starile febrile si subfebrile, cu trismus si adenopatie.
Dupa amendarea fenomenelor acute se ia decizia de decapusonare sau, in caz de
recidive, complicatii, se practica extractia molarului semiinclus.
109. Debutul, evoluția și simptomele abcesului parodontal.
Este o complicatie a parodontitelor marginale cronice si se formeaza in interiorul
pungilor parodontale. Abcesul parodontal marginal se produce prin exacerbarea
virulentei germenilor care populeaza continutul pungilor parodontale, cand drenajul pe
cale naturala al acestuia este redus sau blocat. Cel mai frecvent, evacuarea exsudatului
purulent este impiedicata de edemul marginii gingivale, produs prin impact alimentar,
blocuri masive de tartru si placa bacteriana supraadaugata, manevre terapeutice
incorecte - masajul gingiei inflamate si incercarea de a goli continutul pungilor prin
intepare si exprimare. Aceasta manopera gresita nu elimina decat partial continutul
abcesului, il impinge la periferie si in profunzime, orificlul de punctionare se inchide in
scurt timp printr-o fibrozare a peretelui pungii, ceea ce favorizeaza recidiva abcesului.
Abcesul parodontal marginal este localizat mai frecvent vestibular, dar poate fl intalnit
ii Iingual sau palatinal. Uneori apar microabcese multiple.
SIMPTOMATOLOGIE :
Subiectiv, semnele descrise in mod clasic sunt relativ reduse:
- jena dureroasa la masticatie, uneori si spontana, localizata, de intensitate medie;
- uneori, mal rar, durerile sunt intense, chiar violente si iradiaza in zone invecinate,
simuland fenomene de otita, artrita temporo-mandibulara sau sunt localizate, fiind
consecinta unor complicatii supraadaugate: pulpita acuta sau parodontita acuta pe cale
retrograda.
Obiectiv:
- tumefactie circumscrisa, rotunda sau ovalara, cu dimensiuni variabile, de la 1-2 mm
in diametru pana la 1,5 cm sau mai mult;
- dintii limitanti sunt, in general, indemni de carie;
- mucoasa acoperitoare este intinsa, lucioasa, rosie si poate prezenta in zona de
bombare maxima o portiune de culoare alba-galbuie, semn al unei perforari iminente
sau chiar un orificiu fistulos;
-abcesul parodontal marginal situat intre cei doi incisivi superiori se poate insoti de
fenomene de celulita ale buzei superioare si poate simula un edem QUINCKE;
- consistenta abcesului situat vestibular si lingual este moale, depresibila; in abcesul
marginal parodontal situat palatinal, in primele faze consistenla este mai ferma;
- percutia transversala a dinlilor Iimitrofi abcesului este, de regula mai dureroasa decat
cea verticala.
110. Abcesul parodontal. Metodele tratamentului de urgență.
Tratamentul de urgenta consta in:
• incizie la nivelul bombarii maxime sau usor decliv de aceasta;
• Indepartarea exsudatului purulent prin spalare abundenta cu solulii antiseptice;
• instilalii cu pasta TM, sau o mesa afanata imbibata in solutie Protargol 1%;
• aplicarea pentru 24 ore a unei lame de dren in abcesele mari,voluminoase sau
localizate palatinal.

111. Abscesul endoparodontal. Definiție. Semne si simptome.

Abces endo-parodontal. Acesta este prezent in situatia cand un abces periapical se
extinde unindu-se cu un abces parodontal si, de obice implica pierderea dintelui.
Simptome: Subiectiv: jena dureroasa la masticatie, uneori si spontana, de intensitate
medie, mai rara dureri violente si iradiaza in zone invecinate, simulind fenomene de
otita, artrita temporo-mandibulara sau sunt localizate, fiind consecinta unor complicatii
supraadaugate (pulpita acuta)Obiectiv: tumefactie circumscrisa, rotunda sau ovalara, cu
dimensiuni variabile, dinti limitanti sunt, in general, afectati de carie, mucoasa
acoperitoare este intinsa, lucioasa, rosie si poate prezenta in zona de bombare maxima o
portiune de culoare alba-galbui, semn al unei perforari imitente sau chiar un orificiu
fistulos, consistent abscesului situate vestibular si lingual este moale, depresabila.
112. Tratamentul abcesului endoparodontal.Tratamentul abcesului endoparodontal
inlaturarea cauzei (bacteriile) care a produs infectia, drenajul acesteia si eventual
antibioterapie.Unele abcese dentare se pot vindeca in urma tratamentului
endodotic.Devitalizarea dintilor parodontotici pentru a intrerupe lantul pathogenic
Indus de modificarile pulpare inflamatorii si degenerative, generatoare de reflexe
neurovasculare cu influenta asupra evolutiei parodontopatiilor marginale. Devitalizarea
este urmata de reducerea inflamatiei parodontale si scaderea mobilitatii patologice.
Dupa aceasta este bine ca dintele sa fie reexaminat la interval de 1 an pentru a urmari
vindecarea tesuturilor dentare. Daca tratamentul endodontic nu este suficient, in unele
situatii se poate interveni chirurgical si se poate realiza chiuretajul chirurgical al
leziunii. O astfel de interventie chirurgicala se numeste rezectie apicala.
113. Chist parodontal apical. Definiție. Localizare.Chistul parodontal apical-
reprezinta un chist intraoso de dezvoltare care se formeaza intre radacinile unui/unor
dinti vitali, originea din resturile alveolare ale lui MALASSEZ. Asimptomatic,
descoperire radiografica. Radiologic: mica arie de transparenta (sub 1 cm), unica, bine
definta.Localizare: mandibulara, in regiunea premolarilor.
114. Planul de tratament al parodontitei marginale cronice (etape).1. Tratamentul
complicatiilor acute ale parodontopatiilor marginale cronice2. Igienizarea efectuata de
medic pentru indepartarea factorilor naturali cu incarcatura microbiana: debridarea
gingivala prin indepartarea placii bacteriene, a biofilmului oral si a produsilor acesora,
detartraj supragingival, subgingival, suprimarea unor procese inflamatorii intretinute
de resturi radiculare sau dinti nerecuperabili prin tratament conservator sau
chirurgical.3. Instruirea pacientilor pentru insusirea unui sistem de igienizare principal
prin periaj si secundar prin folosirea unor mijloace ajutatoare.4. Depistarea si
indepartarea factorilor iatrogenic.5. Tratementul medicamentos antimicrobian al
gingivitei si parodontitei marginale cronice superficial.6. Reducerea exsudatului
inflamator din pungile parodontale, prin tratament antimicrobian prechirurgical.7.
Suprimarea chirurgicala a focarelor inflamatorii, altele decit pungile parodontale sau
hiperplaziile gingivale.8. Suprimarea chirurgicala propriu-zisa a pungilor parodontale
si hiperplaziile gingivale.9. Restaurarea morfologiei dentare afectate prin carii.10.
Slefuiri ocluzale11. Restaurare protetica12. Tratamente ortodontice13. Imobilizarea
dintilor parodontici14. Tratament de bioreactivare15. Mentinerea, prin masuri
profilactice si procedure curative suplimentare, a rezultatelor obtinute prin tratament
Aceasta etapizare nu are carcater universal,rigid si trebuie aplicata individual fiecarui
bolnav parodontopat.
115.Etapa inițială în tratamentul parodontitei marginale cronice (componente –
tratament odontal, parodontal, chirurgical, ortopedic, general).
Faza initiala prin: tratamentul complicatiilor acute, igienizarea efectuata de medic,
desfiintarea microulceratiilor din pungile parodontale false, instruirea pacientilor
privind igiena bucala1. Tratamentul complicatiilor acute ale parodontopatiilor
marginale cronice2. Igienizarea efectuata de medic pentru indepartarea factorilor
naturali cu incarcatura microbiana: debridarea gingivala prin indepartarea placii
bacteriene, a biofilmului oral si a produsilor acesora, detartraj supragingival,
subgingival, suprimarea unor procese inflamatorii intretinute de resturi radiculare sau
dinti nerecuperabili prin tratament conservator sau chirurgical 3. Instruirea pacientilor
pentru insusirea unui sistem de igienizare principal prin periaj si secundar prin
folosirea unor mijloace ajutatoare 4. Depistarea si indepartarea factorilor iatrogenic
terapia medicamentoasă  sistemică topică  sisteme de eliberare controlată
116.Etapa corectivă în tratamentul parodontitei marginale cronice (chirurgical,
ortopedic).Faza secundara: tratament de corectare morfofunctionala prin procedure
chirurgicale, de reechilibrare dento-ocluzale prin slefuiri ocluzale, restaurari odontale
si protetice, tratament ortodontic. Aceasta faza de tratament trebuie urmata de
monitorizarea rezultatelor printr-o reevaluare a statusului parodontal la 1-3 luni de la
tratamentul initial.1. terapie endodontică – sindromul endo-parodontal ;2. restaurări
definitive odontale ;3. reevaluarea si re- echilibrarea ocluziei ;4. terapie ortodontica –
etapa de mentinere;5. chirurgie muco-gingivală si osoasa ;6. protezarea fixa şi/sau
amovibile Tratament chirugical:1. tratamentul pungilor parodontale :gingivectomie &
gingivoplastie; intervenţii cu lambou ;2. tratamentul leziunilor osoase:- substracţie
;-adiţie;-regenerare ghidată;-tehnici combinate ;3. chirurgie muco-gingivală
Tratament orthopedic:-reducerea selectivă ireversibilă şi permanentă a zonelor ocluzale
cu modificarea schemei ocluzale;-eliminarea interferenţelor din funcţie şi parafuncţie;-
eliminarea contactelor premature;-obţinerea contactelor stabile cuspid – fosetă;-
obţinerea stopurilor ocluzale multiple şi uniform distribuite;-obţinerea stimulării
funcţionale necesare prezervării sănătăţii parodontale
117. Tratamentul de menținere (local și general).Faza tertiara- se efectueaza prin
procedure individualizate, nu are character universal, in vederea prevenirii reinfectarii,
a instalarii unor noi tulburari morfologice si disfunctii si implicit a recidivelor. Masuri
profilactice si procedure curative suplimentare.Parodontitele, necesita urmarirea si
mentinerea , mult timp dupa terminarea tratamentului, in vederea stabilirii rezultatelor
si profilactia recidivelor.terapia de mentinere, dupa tratamentul activ al bolii
parodontale, nu include numai masuri de igiena, ci si control si reevanuare pe o lunga
perioada de timp.Tratamentul de mentinere consta in: 1. pastrarea suportului
parodontal osos alveolar(mentinerea inaltimii osului alveolar), 2. mentinerea unui nivel
stabil al atasamentului clinic, 3. controlul inflamatiei – fara o terapie eficienta de
mentinere, placa dentara se va acumula din nou, iar inflamatia va reaparea la nivelul
parodontiului, 4. reevaluarea si perfectionarea masurilor de igiena bucala, 5.
mentinerea unui mediu bucal sanatos, functional, 6. reevaluarea antecedentelor
generale (la un medic generalist) in timpul contrulului de mentinere se efectueaza:
examinarea cavitatii bucale, evaluarea controlului placii bacteriene, evaluarea
radiografica, detartraj,netezire radiculara si periaj, aplicatii topice cu fluor.Mentinerea
se face atit de medic cit si de pacient, interval optim intre controale (3-4luni), evaluarea
raspunsului tisularin perioada de mentinere, reinterventie terapeutica la necessitate.
118. Tratamentul local al bolii parodontale. Definiție. Metode.
In cadrul tratamentului local exista directi principale de tratament: tratamentul
complicatiilor acute, tratamentul chirurgical, tratamentul de echilibrare ocluzala,
tratamentul de reabilitare structurala si functionala prin bioreactivare a parodontiului
marginal, tratamentul complicatiilor.Tratamentului bolii parodontale consta in
eliminarea in totalitate a placii bacteriene care reprezinta factorul determinant al bolii
parodontale precum si instruirea pacientului in realizarea unei igiene orale excelente la
domiciliu.Tratamentul bolii parodontale este individualizat in functie de forma
evolutiva a bolii. In prima etapa a tratamentului se imbunatateste igiena bucala si se
indeparteaza toti factorii favorizanti ( fumatul, obturatii debordante, lucrari protetice
prost adaptate, obiceiuri vicioase). Imbunatatirea igienei dentare trebuie sa cuprinda un
detartraj supra/subgingival, periaj profesional, tratament antiseptic/antibiotic local,
precum si o tehnica individualizata de spalat pe dinti. In cazul in care boala este prinsa
in forma ei de acutizare (abces parodontal) se poate recomanda si un tratament
antibiotic sistemic asociat tratamentului local.In formele avansate de boala parodontala
ca tratament se realizeaza chiuretajul subgingival in camp deschis cu/fara aditie de os
sintetic, interventia purtand numele de operatie cu lambou. Aceasta interventie avand
rolul de a incetini evolutia bolii si a o ameliora.
119. Soluții antiseptice și antimicrobiene utilizate în tratamentul bolii
parodontale.Calitatile unui medicament antimicrobian ideal:• actiune antimicrobiana
selectiva, capacitatea de a distruge microbii sau a inhiba dezvoltarea microbiana fara
fenomene toxice asupra organismului gazda;• difuziune buna in focarul de infectie;
• spectru antimicrobian larg;• persistenta in timp sub forma activa in lichidele
circulante ale organismului (dupa administrarea pe cale general'a) si in focarul de
infectie;• absenta reactiilor de sensibilizare locale si generale;• sa nu dezvolte
rezistenta microbiana;• pret de cost scazut, accesibilitate in procurare si modalitate
usoara de administrare.Substantele cu actiune antimicrobiana pot fi:
Antiseptice: substante chimice cu actiune bacteriostatica sau bactericida asupra
microbilor cantonali pe tegumente si mucoase,care in doza activa sunt netoxice fata de
tesuturi.Dezinfectanti: substante chimice cu actiune predominant bactericida, utilizate
pe suprafelele neanimate (instrumente, manusi chirurgicale, suprafete ale aparaturii
medicale si stomatologiceSubstantele antimicrobiene cu actiune selectiva sunt grupate
inchimioterapice propriu-zise, care sunt substante de sinteza chimica si in antibiotice,
substante obtinute prin purificarea unor produsi de
metabolism al unor ciuperci sau bacterii .AntisepticeAntiseptice care denatureaza
proteinele microbiene in aceasta categorie intra substantele acide, bazice si
alcoolii.1. Acidul citric In solutie apoasa cu un pH de la 0,5 la 2,5 a fost utilizat pentru
conditionarea chimica a suprafelei radiculare In tratamentul chirurgical al
parodontitelor marginale cronice, in scopul unei bune regenerari conjunctive Si a
reacolarii gingivale.in acelasi scop s-au utilizat acidul fosforic Si .EDTA Rolul
acidului citric consta totusi in decontaminarea bacteriana asuprafelelor radiculare.2.
Acidul cromic este utilizat In aplicatii scurte, cinci-sase secunde, urmate de spalaturi cu
ser fiziologic, apa distilata sau curenta In:- pungi parodontale cu exsudat purulent
pentru sistarea secretiei:- fistule apico-gingivale;3. Acidul maleic, asociat cu triclosan
Si metoxietilen In pastele de dinti, mareste capacitatea antibacteriana a
acestora.4.Acidul salicilic are proprietali keratolitice Si keratoplastice. inconcentralie
de 1%. asociat unui extract vegetal astringent, este indicat In tratamentul
medicamentos al gingivitelor Si parodontitelor arginale cronice (produsul Pyralvex).
BazeBicarbonat de sodiu, in solutie, apoasa 20%. este un adjuvant al tratamentului
antimicrobian de urgenta In gingivostomatita ulceronecrotica,In tratamentul
gingivostomatite'lor micotice Si al stomatitei sub placa protetica. Eficienta
antimicrobiana creste prin asocierea bicarbonatului de sodiu sau de potasiu cu apa
oxigenata, IncorporateIn dentifrice (metoda KEYES).AlcooliiAlcoolul etilic 70% este
folosit pentru badijonarea mucoasei gingivale si bucale Inaintea infiltratiilor
anestezice, de biostimulare si ca vehicul pentru produse cu acliune antimicrobiana si
antiinflamatoare.Antiseptice care blocheaza enzimele microbieneSubstante
oxidante1.Peroxidul de hidrogen 3% sub forma de apa oxigenata este un bun
antiseptic pentru mucoasa gingivala. bucala si faringiana, activ asupra Streptococcus
pyogenes, spirochete, bacteria anaerobe. Apa oxigenata se utilizeaza ca atare sau
diluata 1/4 pentru spalaturi cu actiune antiseptica. hemostatica si de Indepartare
adetritusurilor organice in: .- gingivite acute sau subacute;- pungi parodontale penlru
Indepartarea exsudatului inflamator;- abcese parodontale marginale incizate;2.Solutia
de perhidrol (peroxid de hidrogen 30%).Are actiune antimicrobiana. in special asupra
germenilor anaerobi, exercita un efect cauterizant bine suportat de gingia hiperplaziata.
in special in hiperplaziile dEș sarcina. in cursul tratamentului conservator de
temporizare a exciziei gingivale. Poate fiutilizat pentru albirea dintilor tinand cont insa
și de efectele secundareale actiunii chi mice asupra structurilor dentare.3.
Permanganatul de potasiu (solutie 1/5.000-1/10.000).Compusi
halogenati:1.Cloramina B () se utilizeaza sub forma de spalaturi in:- gingivite acute și
subacute;- pungi parodontale cu exsudat purulen ;2.lodul .Actiunea antimicrobiana se
exercita in urma irigatiilor subgingivale, in pungi parodontale, o data pe zi, timp de 14
zile, cupovidon-iodin 1% (produsul Betadine).3.Combinatii ale metalelorClorura de
zinc, solutie offic. 30%, a fost unul din antisepticele folosile in mod curent in
tratamentul formelor inflamatorii de imbolnavire a parodontiului marginal. Protargol,
solutie 1% proteinat de argint contine circa 8% argint, Rivanol, solutie 1/5.000, este un
bun antiseptic in gingivostomatita ulcero-necrotica. Se utilizeaza sub forma de
spalaturi bucale largi. Antiseptice care distrug membrana celulei microbiene
Derivatii fenolici sunt agenti tensioactivi sau surfactanti. Fenolul 2% clorhexidina
120. Remedii medicamentoase utlizate în tratamentul bolii parodontale.
I.Antibioticele.Antibioticele sunt substanle produse de microorganisme sausintetizate
dupa modelul structural al unor compusi naturali.Efecte:- Inhibarea sintezei peretelui
celular:• Penicilina, Ampicilina, Amoxicilina. Bacitracina, Cefalosporine.- Inhibarea
permeabilitalii membranei citoplasmatice:• Nistatina, Polimixina;- Inhibarea sintezei
proteice:• Tetraciclina, Doxiciclina, Streptomicina, Kanamicina,
Neomicina,Gentamicina, Eritromicina, Oleandomicina, Spiramicina,Lincomicina,
Clindamicina, Cloramfenicol.- Inhibarea sintezei aciziJor nucleici:• Fluorochinolone:
Ciprofloxacina, Norfloxacina, Ofloxacina.
1.Tetraciclina-actiune antimicrobiana,antiiflamatorie,activitate atioxidanta si
antiproteolitica,actiune reparatorie si regenerative,de conditionare a suprafetei
radiculare si inhiba resorbtia osului alveolar.2.Penicilina-este activa asupra
streptococilor B-hemolitici, actinomicetelor, spirochetelor; majoritatea streptococilor
sunt rezistenti.3.Ampicilina este un antibiotic obtinut prin semisinteza, similar cu
penicilina, dar cu un spectru antibacterian mai larg.Ampicilina este indicata In infectii
severe, in gingivostomatita ulcero-necrotica, abcese parodontale marginale cu alterarea
starii
Generale.4.Amoxicilina este o beta-Iactarnina, un derivat de ampicilina cu
spectru de actiune similar. Eficienta amoxicilinei este deosebita in tratamentul
infectiilor parodontiului marginal cu Aggregatibacter
actinomycetemcomitans.5.Augmentin se utilizeaza in tratamentul parodontitelor
marginale cronice profunde, progresive, refractare la alte tratamente
antimicrobiene.6.Clindamicina este un antibiotic al carui spectru antibacterian
cuprinde majoritatea bacteriilor gram-pozitive, inclusiv multe tulpini de stafilococ
auriu si majoritatea germenilor anaerobi patogeni.Se administreaza In bolile
parodontiului marginal refractare la tratament, numai la adulti" nu si la copii, nu In
parodontita juvenila. 7. Metronidazolul este un chimioterapic de sinteza, derivat din
nitroimidazol. Are actiune eficienta asupra treponemelor
și protozoarelor.Metronidazolul se administreazel sub forma de:- comprimate 0,250 9-
unguent 3%;- gel 3%;- gel 25%
II Antimicoticele(antifungicele):1.Nistatin:Indicatii:- stomatila micotica a nou-
nasculilor;- stomalita micolica si candidoza esofagiana la sugari, copii si adul i;-
stomatita sub placa protetica de cauza micotica;- profilaxia candidozei bucale la nou-
nasculi.2.Miconazol;3.FluconazolIII. Glucocorticoizii au actiune antiinflamatoare și
antialergica.Principalul glucocorticoid este hidrocortizonul sau cortizolul
Hidrocortizonul si glucocorticoizii, In general, reduc inflamatia de cauze variate:
agresiune fizica, chimica sau biologica (infectii, reactii alergice).Efectele clinice ale
acestei actiunl sunt: reducerea Inflamatiei,hiperemiei, exsudatului inflamator, dar si
scaderea proceselor reparatorii ale tesuturilor lezate prin reducerea proliferarii celulare
si a cicatrizarii. Principalii glucocorticoizi folositi Tn practica stomatologica sunt:-
Hidrocortizon acetat: solutie injectabila sau aplicatii locale(unguente), in concentratii
utile cuprinse intre 0,25% si 1%;- Prednison: administrat pe cale orala- Prednisolon:
este eficace in aplicalii locale 0,25%-0,5%;- Dexametazona sodiu fosfat; produsele
sunt hidrosolubile si se administreaza sub forma de solutie sau unguente 6,05-0,1 %.
IV Antihistaminice:Romergan, sol. orala 0,1%, maleat de dimetinden (Fenistil), in
colutorii cu antibiotice si corticosteroizi pentru actiune antialergica si anestezica de
suprafataV. Antivirotice- amantadina: produsele Viregyt, Amantadine;- vidarabina:
produsul Vidarabine cu actiune asupra virusuluiherpes simplex;- aciclovirul: produsele
Acyclovir, Zovirax au acliune asupra virusilor herpes simplex si varicelo-zosterian.
VI Produsi naturali:Propolisul - produs natural de secretie aI albinelor, are o
compozitie complexa: flavone, enzime, uleiuri volatile, esteri ai acizilor aromatici etc.
Propolisul exercita. urmatoarele efecte:- antibacterian;- antimicotic;- antiinflamator;
121. Chirurgia parodontală. Kit chirurgical minim pentru intervenții chirurgicale
parodontale.Chirurgia parodontala – indepartarea tesuturilor degradate,a structurilor
patologice si recuperarea functional a dintilor parodontotici.Instrumentar si materiale
Instrumentarul specific folosit In chirurgia parodontala este alcatuitdin: 1. Instrumentar
de consultalie și explorare:- sonde parodontate și exploratorii. pensa CRANE-
KAPLAN ;2. Instrumentar de pregatire a campulul operator și de anestezie.3.
Instrumentar de incizie și sectionare:- bisturie cu lama de unica folosinta. cea mai
utilizata fiind numarul 15- bisturie de gingivectomie tip GOLDMAN·;- bisturiu
ORBAN angulat, pentru diferite incizii in plan orizontal;- instrumentul KIRKLAND
numarul15 sau 16 ;4. Iinstrumentar de decolare a lambourilor si evidentiere a osului
alveolar:- decolatoare mucozale și periostale.5. Instrumentar pentru indepartarea
tesutului de granulalie.chiuretaj radicular și pentru modelarea osului alveolar:-
instrumente de detartraj subgingival;- chiurete chirurgicale cu margini ascutite, rotunde
sau ovale, de tip cupa sau inelare;- chiurete ;- razușe sau pile subgingivale;~ pense
ciupitoare de os;- daltite (de os);- freze, preferabil de os LINDEMAN;6. Instrumentar
de sutura: - ace, de preferinta atraumatice;- pense mentinatoare de ac.7. Instrumentar
ajutator: - spatule; - departatoare;- pense;- discuri. freze;- seringil de spalatura;8.
Materiale:- comprese de tifon;- rulouri de vata;- bulete de vata;- anestezice;- lichide
antiseptice de spalatura, ser fiziologic;- fire de sutura;-
122. Obiectivele chirurgiei parodontale. -acces pentru debridare radiculară când
metodele convenţionale nu sunt eficiente;-restabilirea conturului gingival favorabil;-
facilitarea igienei orale ;-alungirea coroanei clinice pentru facilitarea suportului
odontal necesar restaurărilor protetice adecvate ;-recâştigarea prin proceduri
regenerative specifice a parodonţiului distrus
123. Indicații privind tratamentul chirurgical al..1. pungi false nereductibile prin
tratament antimicrobian; 2. pungi parodontale adevarate; 3. hiperplazii gingivale (cu
sau fara pungi false sau adevarate); 4. defecte mucogingivale. Eşecul terapiei
nechirurgicale – succesul tratamentului convenţional este evaluat după detartraj şi
surfasaj şi înaintea administrării agenţilor antimicrobieni care tind să reducă inflamaţia
şi să mascheze situs–urile unde terapia convenţională nu a dus la rezoluţia bolii
.Reducerea / eliminarea per se a pungii nu este necesară în situs–urile care răspund la
terapia convenţională şi rămân stabile pe durata etapei de evaluare
124. Contraindicații locale și generale ale tratamentului chirurgical al
parodontitei marginale cronice generalizate.Principala contraindicalie locala a
tratamentului chirurgical parodontal este legata de starea igienei bucale.Aceasta,
uneori, nu este efectuata corespunzator de catrepacient, in pofida ,instructiunilor date
de medic sau de igienistul dentar. In astlel de situatii, interventia chi.rurgicala este
urmata de recidive ale inflamatiei gingivale și de eșecul operator.Unele suferinte acute,
ca gingivostomatita ulcero necrotica, nu permit efectuarea interventiei chirurgicale de
suprimare a continutului pungilor sau a hiperplaziilor gingivale decat dupa 0 perioada
de tratament medicamentos antimicrobian.Contraindicaliile generale:1) leucemiile
acute;2) infarctul de miocard mai recent de sase saptamani;3) hemofilia;4) starile
cașectice din T.B.C., tumori maligne;5) starile avansate de insuficienta cardiaca,
hepatica sau renala;6) psihozele majore.1) diabetul;
2) boala ADDISON;3) boli cardiovasculare: hipertensiunea arteriala, insuficienla
coronariana, purtatori de implante vasculare;4) epilepsia, boala PARKINSON.
125. Gingivoplastia. Definiție. Tehnică. Indicații. Contraindicații.
in mod obișnuit. gingivectomia se insotește de a serie de manopere de plastie prin care
se urmarește restaurarea morfologiei functionale a conturului gingival prin proceduri
plastice:- excizia papilelor cu fenornene de staz ,excluse f nctional;- modelarea
marginii gingivale cu forfecute de plastie sau c1ești de plastie tisulara;- subtierea
marginilor gingivale cu pietre diamantate.Indicatiile :1. Sechelele gingivale ramase
dupa gingivostomatita ulcero-neerotica.2. Fibromatoza gingivala cu Ingroșarea excesiv
a marginii gingivale.3. Descoperirea unor portiuni de rada.cina. In urma
gingivectomiei efectuate de necesitate In zonele vizibile, frontale.Contraindicatii:
1. Gingie subtire, friabila, slab vascularizata, care nu se preteaza la modelare plastica.
2. Involulii gingivale precoce, limitate la un dinte sau un grup de dinli, din cauza
gradului inalt de recidiva. Aici se aplica proceduri de chirurgie mucogingivala prin
lambouri repozilionate lateral (ceea ce constituie. de altfel, tot 0 plastie) sau prin grefe
gingivale libere.Tehnica:-Anestezie infiltrativa ;-incizie combinata- intrasulcular, la
nivelul marginii gingivale libere. daca nu prezinta o ingrosare fibroasa excesiva;-
extrasulcular, pe versantul extern al marginii gingivale libere ingrosate Si la baza
papilelelor interdentare excluse functional, de staza, hiperplazice, friabile. Incizia se
face in bizou intern la 45 grade fata de planul orizonta.Interdentar, incizia se
completeaza cu bisturie de tip GOLDMAN-FOX sau cu forfecule de plastie. Aceasta
incizie este proprie caracterului particular al gingivoplastiei (tala de realizarea unui
lambou clasic sau modificat) . Se indeparteaza piesa gingivala nerecuperabila.
ingrosata, fibroasa. cu pensa anatomica sau cu ajutorul unor instrumente de detartraj
"grele" (gheara de detartraJ).Mucoasa gingivala restanta se decoleaza cu grija de
periost. Sunt situalii cand, din cauza friabilitatii mucoasei, acest lucru nu se poate face
si se realizeze 0 decolare mucoperiostala.In continuare se indep rteaza, cu grija,
lesulurile alterale prin:- chiurelajul lesutului de granulatie;- chiuretarea și netezirea
suprafelei radacinii;- excizia modelant a osului alveolar prin inlaturarea zonelor
osteitice, ramolite.Se sUlureaza portiunea gingivala decolata In pozitie cat mai
coronara, la colelul analomic al dinlelui.Se sUlureaza marginea caudala (apicala) a
mucoasei alveolare a fundului de sac restant la perfostur subfacent, penfru a nu permlte
migrarea inevilabila a acesleia, prin tracliuni și prin melaplazia fibroasa In limpul
vindecarii, spre coronar, cu reducerea conseculiv a adancimii fundului de sac
vestibular; de asemenea se previne.prinderea" și alunecarea spre apical a lamboului
care a fost aplicat cit mai aproape de colelul dinlelui.Periostul descoperit va fi protejal
cu mese iodoformale, schimbate in primele trei zile, și se va acoperi de epileliu in 12-
14 zile.Firele de sutura se scot la 7-8 zile. Vindecarea elinica survine dupa 7-10 zile eu
redarea unui aspect fizionomie corespunzalor.
126. Gingivectomia. Definiție. Tehnică. Indicații. Contraindicații.
Interventia chirurgicala prin care se indeparteaza:a) peretele moale (extern) al pungilor
parodontale. Prin aceasta se realizeaza:- desfiintarea posibilitatii de retentie a placii
microbiene;- accesul direct la tesuturile infectate care pot fi indepartate cu Acces direct
ușurinta;- prevenirea recidivelor;b) gingia hiperplaziatA si pungile false sau adevarate
subiacente.Gingivectomia este o interventie radicala, prin care se suprima, intr-o
singlUra sedinta, suportul morfologic al bolii parodontale de tip distructiv sau prolifer.
Indicatii:1. Pungi supraalveolare cu un perete gingival fibros, de consistenta ferma,
care nu poate fi chiuretat corespunzator (sau, daca este chiuretat, nu se reacoleaza).2.
Abcese gingivale situate in grosimea papilei interdentare.3. Abcese parodontale
marginale recidivante, cu peretele extern al pungii ingrosat, fibrozat dupa incercari
nereusite de tratament impropriu (Inlepare cu sonda, evacuare incompleta a
conlinutului,tratamente prelungite cu antibiotice) sau cu punct de plecare zona de
bi- sau trifurcatie a molarilor.4. Pungi parodontale de adancime medie, cu perete extern
subtire, slab vascularizat, dilacerabil,5. Pungi parodontale cu exsudat inflamator
recidivant dupa alte intervenlii chlrurgicale.6. Hiperplazii gingivale de cauza
microbiana, medicamentoasa si uneori, hormonala.7. Indicalii ale gingivectomiei
legate de alungirea coroanei dentareContraindicatii:1. Gingivite alergice.2. Hipertrofii
gingivale reversibile prin tratament antimicrobian.3. Gingivite hiperplazice din
leucoze, agranulocitoza (In absentatratamentului bolii sistemice).4. Unele gingivite
hiperplazice de cauza hormonala; In sarcina se recomanda temporizarea
gingivectomiei pana dupa na$tere.5. Pungi parodontale osoase (se prefera lambouri).6.
Pungi parodontale adanci care depa$esc linia (jonctiunea) mucogingivala.7.
Contraindicatii ale alungirii coroanelor c1inice prin gingivectomie:a) igiena bucala
defectuoasa;b) dinti fara valoare strategica pentru restaurarea protetica;c) implicarea
furcatiilor la molari $i premolari.Tehnica:1. Marcarea portiunilor celor mai declive ale
pungilor parodontale se face cu 0 sonda parodontala gradata sau, mai bine, cu pensa
CRANE-KAPLAN . Bratul neted al pensei se introduce In punga pana Intampina 0
rezistenta u$or depresibila. Prin apropierea bratelor pensei, varful extern creeaza un
punct hemoragic .Acesta este situat Insa cu 1-2 mm mai coronar decat portiunea cea
mai decliva, in functie de grosimea tesutului de granulatie.2. Incizia se face cu bisturiul
cu lama nr. 15 (preferabil), bisturiu deschis extern la 45° (fig. 135) fata de planul
orizontal. Linia de incizie trebuie facuta cu 1-2 mm spre apical de punctele
hemoragi.ce – din considerentul aratat mai sus privind nivelul I'a care se situeaza
acestea.3. Excizia gingiei se reaHzeaza cu instrumentul KIRKLAND, cu pense
anatomice Si este usurata prin actiunea instrumentului de detartraj in forma de
"gheara" aplicat interdentar.4. detartrajul minutios al radacinilor expuse.5. Chiuretajul
radacinii.6. indepartarea tesuturilor de granulatie: epitelial Si conjunctiv (mai
voluminos), se face in toate cazurile.7. Modelarea fina a conturului gingiei se face cu
forfecute de plastie sau c1esti de tesut; utilizarea unor pietre diamantate este posibila,
dar trebuie limitata la situatiire cand conturul gingival are 0consistenta ferma.8.
Toaleta plagii se face cu ser fiziologic sau cu solutie de gluconat de clorhexidina
0,12%.9. Protectia plAgii se face cu cimenturi chirurgicale
127. Frenectomia. Definiție. Tehnici. Indicații. Contraindicații.Frenectomia este
interventia chirurgicala prin care se indeparteaza sau se repozitioneaza frenul - acel
tesut care are rolul de a restrictiona miscarea organelor mobile din corp. Tehnici:După
anestezie locală, se tracţionează buza, punându-se în tensiune frenul labial, şi se aplică
două pense hemostatice curbe la nivelul inserţiilor acestuia (superior şi inferior).Se
practică incizia frenului distal de pensele hemostatice, fragmentul supraperiostal
excizat îndepărtându-se. în cazul existenţei unei diasteme produse de un fren labial
hipertrofie,incizia va fi extinsă palatinal, respectând papila interincisivă. în continuare,
se decolează mucoperiostul de-a lungul marginilor inciziilor verticale în porţiunea
labială. Primul fir de sutură este poziţionat la nivelul fundului de sac vestibular,
asociind tehnica cu vestibuloplastia.în acest mod se reduce posibilitatea formării
hematomului şi se facilitează reacolarea părţilor moi la nivelul fundului de sac
vestibular. Plaga în porţiunea superioară se suturează cu fire separateIndicatii:-Fren
labial voluminous sau malpozitionat(scop orthopedic la confectionarea protezelor
mobile);-fren lingual,labial scurt sau lung(scop orthodontic la indepartarea
diastemelo) ;-defecte de vorbire;-defect esthetic si functional;-insertie patologica,
provoaca retractie gingivala;-retractia papilei incisive;Contraindicatii:-+ gingivale;-
Gingivite alergice;-boli sistemice;-diabet zaharat decompensat;
128. Frenuloplastia. Definiție. Tehnici. Indicații. Contraindicații.-este o interventie
chirurgicala de remodelare sau repozitionare a frenului lingual sau labial.Frenoplastia
„în Z”:Tehnica este similară în prima parte cu excizia simplă. Dupa îndepărtarea
frenului, se realizează câte o incizie oblică la extremităţile defectului excizional,
rezultând un aspect în formă de „Z” (inciziile oblice se fac în unghi de 60 de grade).
Cele două lambouri mucozale triunghiulare sunt decolate supraperiostal şi rotate în
plan orizontal pentru a închide defectul vertical. Prin această metodă se obţine şi o
adâncire minimă a fundului de sac vestibular.Frenoplastia cu vestibuloplastie:
Această metodă se indică în cazul frenurilor labiale cu inserţie largă la nivelul
mucoasei crestei alveolare, cât şi în cazul bridelor laterale localizate la nivelul
fundurilor de sac vestibular maxilar. După anestezia locală, se incizează frenul la
nivelul inserţiei sale alveolare, până la nivelul periostului. Prin decolare
supraperiostală, lamboul mucozal se mobilizează şi este deplasat spre fundul de sac
vestibular.Lamboul se fixează în noua poziţie prin sutura la periost.Indiferent de
tehnica utilizată, uneori rămâne un defect osos neacoperit de mucoasă,care se va
vindeca per secundam.
129. Tipuri de lambouri în chirurguia parodontală. Noțiune.
Lambou-fragment de mucoasa sau periost decolat de osul alveolar prin una sau mai
multe incizii. In raport cu osul alveolar subiacent:-reflectat in intregime;-reflectat
partialIn functie de straturile din care este format:-mucozal;-mucoperiostal; Dupa
pozitie:-apical;-lateral;-coronar;Dupa gradul de extindere:-extins:pe un grup de dinti,pe
o arcada;-limitat:in ‘’L’’,pe 1-3 dinti;
130. Reguli de creare a lambourilor în chirurgia parodontală.
-alegerea tehnicii corecte a interventiei:-Mucoasa bine vascularizata;-delimitarea
corecta a lamboului;-decolarea in totalitate a mucoasei ;-crearea unui acces bun si cimp
operator larg;-pozitia corecta a bisturiului,incizia corecta(pentru pastrarea
vascularizarii lamboului);-lambou manvrat cu grija si fara tensiune;-nu se efectueaza
din mucoasa:friabila,dilacerata,subtire,slab vascularizata,exclusa functional,de
staza,hiperplazica,intinsa;
131. Lambouri: lambou complet, lambou Widman modificat, lambou cu grosime
parțială.Se efectueaza pe un dinte,un grup de dinti sau pe intreaga arcada.
Tehnica lamboului complet:1.Delimitarea lamboului.;2.Anestezie infiltrative;3.incizie
orizontala pina la marginea crestei alveolare.;4.doua incizii vertical(distanta dintre ele
de 1 dinte);5.decolarea lamboului;6.hemostaza prin tamponament.;7.indepartarea
tartrului subgingival restant.;8.indepartarea tesutului de
granulatie;9.chiuretaj;10.hemostaza;11.spalarea plagii cu ser fiziologic;12.aplicarea
materialului de aditie;13.aplicarea si mentinerea membrane;14.protectia plagii prin
sutur.Lamboul Widman-tehnica continua a chiuretajului subgingival cu
microlambouri papilare,avind o tehnica deosebit de precisa.Tehnica:1.Incizie pe
vresantul vestibular,oblica,urmata de o decolare papilara;2.incizie vertical
intrasulculara pina la marginea osului alveolar.;3.incizie orizontala intre cele 2
suprafete incizate initial.;decolarea lamboului;4..hemostaza prin
tamponament.;5.indepartarea tartrului subgingival restant.;6.indepartarea tesutului de
granulatie;7.chiuretaj;8.hemostaza;9.spalarea plagii cu ser fiziologic;10.aplicarea
materialului de aditie;11.aplicarea si mentinerea membrane;12.protectia plagii prin
sutura
132. Lambouri poziționate (apicale, coronare, lambou lateral pediculat).
Operalia cu lambou deplasat apical efectuata eu dublu scop: eliminarea pungilor
parodontale si cresterea zonei de gingie fixa, dar fara adincirea fundurilor de sac
vestibulareTehnica:-incizie in bizou intern a gingiei sub marginea libera, pana la dinte,
sub fundul pungii si excizarea peretilor si a continutului acesteia pana la dinte; -printr-
o a doua incizie se decoleaza un strat subtire de mucoasa palatinala ; - se chiureteaz
tesuturile palologice subiacente, se modeleaza marginile osului alveolar ;-lamboul
palatinal subtire se sutureaza intrerupt, intr-o pozitie mai apicala fata de ce initial,cee
ce incheie operatiunea de desfiintare a pungii parodontale palatinale. Lamboul
repozitionat apical se practica si in cazul refacerii coroanei clinice a dintilor, redusa
prin atritie avansata.Operalia cu lambou deplasat coronar urmareste acoperirea
suprafetei radiculare cu retractie gingivala. Este 0 interventie de sine statatoare sau
poate urma la doua luni dupa aplicarea unei grefe gingivale libere.
Operatia cu lambou deplasat lateral este indicata pentru acoperirea unei zone de
retractie gingivala pe dintii izolati.
Tehnica: - Se incizeaza marginea gingivala care Iimiteaza zona de retractie Si se
excizeaza portiunea subtire dinspre aceasta zona; - Se decoleaza un lambou lateral
mucozal sau mucoperiostal, suficient de lat pentru a acoperi in intregime zona de
retractie; - Se deplaseaza lateral lamboul pediculat si se sutureaza la gingia adiacent $i
mucoasa alveolara; - Se protejeaza plaga cu ciment chirurgical.
133. Grefa de țesut conjunctiv. Definiție. Tehnici și materiale. Indicații.
Contraindicații.Grefele tesutului conjunctiv sunt de obicei recoltate de la nivelul
palatului, cu condiţia sã existe o grosime adecvatã a ţesutului. Zona trigonului
retromolar poate fi de asemenea folosit, datoritã grosimii submucoasei în aceastã zonã.
Aceastã grefã este cu grijã suturatã şi un lambou coronar avansat, plasat şi suturat peste
ea. Printre varietatea abordãrilor chirurgicale utilizate în tratarea recesiunii gingivale,
grefa de ţesut conjunctiv în combinaţie cu acoperirea grefei prin lamboul de deasupra
poate fi consideratã ca standard în tratarea defectelor prin recesiune
gingivala.Deoarece succesul şi previzibilitatea acestei tehnici chirurgicale este mai
dificil de anticipat, numeroase modificãri au fost propuse, inclusiv grefã de ţesut
conjunctiv cu sau fãrã manşon epitelial, parţial sau total acoperit de lambou pediculat,
cu un design al preparãrii sub formã de tunel, acoperit de papila nedecolatã.Aceastã
metodã permite menţinerea a unei grosimi mai mari a lamboului în zona apicalã, ceea
ce va duce la o acoperire a zonelor denudate radiculare pentru multiple defecte de
recesiune adiacente. O varietate a tehnicilor de prelevare au fost sugerate incluzând
incizii paralele sau o incizie unicã pentru a minimaliza marimea plãgii palatinale, care
va permite inchiderea primarã a sitului donator, ceea ce va reducere durerea postoperat
134. Chirurgia osoasă în boala parodontală. Scopuri si obiective. Tehnici.
Tehnici.:a)Interventii de rezectie si modelare osoasa -ostectomii si osteoplastii se
realizeaza in: - pungi parodontale osoase, create printr-o resorbtie alveolara
preferentiala. acolo unde osul alveolar este intarit de prelungiri din corpul oaselar
maxilare, mai rezistente la resorbtie; mentinerea unui perete extern osos creeaza
conditii favorabile pentru recidiva inflamatiei septice; - resorbtii osoase verticale, unde
se atenueaza neregularitalile conturului osos alveolar; -restaurarea coroanei clinice a
dintilor prin gingivectomie si remodefare a marginii osului alveolar la un nivel mai
decliv, cu repozitionarea apicala a Iamboului mucogingival; - exostoze ale marginii si
versantilor osului alveolar; b) Interventii de restaurare a osului alveolar Refacerea prin
mecanisme naturale a osului alveolar nu este posibila fara o interventie ajutatoare,
terapeutica. Se disting, in acest sens, doua directii de tratament:-fara utilizarea unui
material aditional ;- prin tratament de aditie;
In primul caz, se insista in mod deosebit pe indepartarea tesutului de granulatie
epitelial din pungile parodontale si a epiteliului jonctional restant. Tesutul epitelial
impiedica restructurarea cementului si a tesutului conjunctiv desmodontal.
Indepartarea lui se poate face prin: - agenti chimici: hipoclorit de sodiu, antiformina,
fenol - dar acestia au s actiune neselectiva fata de tesuturi; - agenti fizici: ultrasunete,
freze si pietre abrazive, care. de asemenea, nu pot fi controlati cu precizie pentru a
actiona numai pe tesutul epitelia/; - interventii chirurgicale parodontale de eliminare a
epiteliului ¬ dar acesta poate prolifera din marginile plagii.
135. Osteoplastia. Definiție. Indicații. Tehnici și instrumente.
OSTEOPLASTIE: remodelarea osului fără a îndepărta structurile osoase ce susţin
dintele. Osteoplastia implica reconturarea osului alveolar nesustinator in idea obținerii
unui contur gingival și osos fiziologic. Indicatii:-pungi infraalveolare cu un singur
perete;-reducerea torusului palatin ;-reducerea defectelor infraalveolare adiacente
zonelor edentate;-reducerea exostozelor a caror prezență complică diminuarea
pungilor;-cratere interproximale.Osteoplastia se realizeaza in:- pungi parodontale
osoase, create printr-o resorbtie alveolara preferentiala. acolo unde osul alveolar este
intarit de prelungiri din corpul oaselar maxilare, mai rezistente la resorbtie; mentinerea
unui perete extern osos creeaza conditii favorabile pentru recidiva inflamatiei septice;
-resorbtii osoase verticale, unde se atenueaza neregularitalile conturului osos alveolar;
-restaurarea coroanei clinice a dintilor prin gingivectomie si modelare a marginii osului
alveolar la un nivel mai decliv, cu repozitionarea apicala a 'Iamboului mucogingival;
- exostoze ale marginii si versantilor osului alveolar.Tehnica:Osteoplastia se practica
asociat cu gingivectomia sau operatii cu lambou.Cind se practica asociat
gingivectomiei,se folosesc pietre diamantate sau freze ,care trebuiesc racite in
permanenta,pentru a Evita aparitia sechestrelor osoase sau intirzieri in procesul de
vindecare.Osteoplastia,osteoectomia sunt cel mai des folosite in timpul interventiilor
chirurgicale cu lambou.Reflectarea partial sau totala a lamboului permite evidentierea
defectelor osoase si aprecierea topografiei acestora,topografie ce nu se va evalua prin
sondare sau examen radiologic.Îndepartarea sau reconturarea osului se realizeaza cu
daltițe,pietre diamantate,freze chirurgicale.
136. Resorbția radiculară, gestionarea pungilor parodontale infraosoase.
Resorbţia radiculară este un răspuns fiziologic normal în cazul dinţilor deciduali,
rezultând în exfolierea dinţilor temporari şi înlocuirea cu dentiţia permanentă. În
dentiţia permanentă, procesul de resorbţie radiculară reprezintă o stare patologică.
Tipurile de resorbţie radiculară a dinţilor permanenţi, în linii generale, pot fi clasificate
în resorbţii interne şi externe. Forma internă îşi are originea în pulpa dentară, în timp
ce resorbţia externă debutează la nivelul ligamentului parodontal. Resorbţia internă
este relativ rară şi apare ca rezultat al traumei sau al inflamaţiei pulpare, induse de
carie . Resorbţia radiculară externă prezintă cauze variate, incluzând: stări
infecţioase/inflamatorii, leziuni traumatice, stimulare prin presiune mecanică, stări
neoplazice, tulburări sistemice, idiopatice .Pungile infraosoase se insotesc de defecte osoase
definite ca defecte cu 1 perete, 2, 3,combinat. astfel, def os cu 3 pereti sunt marginite pe de o parte
de supr d si pe de alta parte 3 suprafete osoase.Def cu 2 pereti - cratere interdentare - marginit de 2
sup dentare si 2 osoase def cu 1 perete sunt marginite de 2 pereti dentari, 1 osoase si una moale.
Defectele combinate sunt marginite de mai multe suprafete ale unui dinte si mai multesup de os.
Defectele in gen inconjura dintelui.
137. Pierderea osului alveolar în dehiscență. Expunerea radiculară.Dehiscenta si
fenesfratia sunt defecte prin resorbtie la nivelul corticalei externe a osului alveolar,
care duce la descoperirea radacinii subiacente.Dehiscenta reprezinta o lipsa de os,
situata marginal, ca 0 palnie deschisa coronar si mai ingusta spre apical.Osul spongios
este redus pana la disparitie la dintii frontali, unde, in apropierea marginii alveolare,
osul propriu-zis si corticala externa fuzioneaza.. Vascularizatia periostala este saraca in
zonele unde periostul $i mucoasa sunt sUbtiri si intinse,asa cum sa intampla pe
suprafata convexa a radacinilor. mai ales la dintii vestibularizati sau oralizati. Aceste
circumstante favorizeaza aparitia dehiscentei sau a unei fenestratii care se transtorma
in dehiscenla. Concomitent, resorbtia osoasa de cauza inflamatorie bacteriana se
dezvolta cu predilectie in zonele aproximale ale radacinilor. Dehiscenta $i fenestratia
se trateaza chirurgical prin acoperire cu lambou de vecinatate bine vascularizat.
138. Fenestrație. Definiție. Semne clinice. Tratament.Fenesfratia sunt defecte prin
resorbtie la nivelul corticalei externe a osului alveolar, care duce la descoperirea
radacinii subiacente.Fenestratia este un defect osos circumscris, situat sub marginea
crestei alveolare.Osul spongios este redus pana la disparitie la dintii frontali, unde, in
apropierea marginii alveolare, osul propriu-zis si corticala externa fuzioneaza..
Vascularizatia periostala este saraca in zonele unde periostul $i mucoasa sunt sUbtiri si
intinse,asa cum sa intampla pe suprafata convexa a radacinilor. mai ales la dintii
vestibularizati sau oralizati. Aceste circumstante favorizeaza aparitia dehiscentei sau a
unei fenestratii care se transtorma in dehiscenla. Concomitent, resorbtia osoasa de
cauza inflamatorie bacteriana se dezvolta cu predilectie in zonele aproximale ale
radacinilor. Tratament:Dehiscenta si fenestratia se trateaza chirurgical prin acoperire
cu lambou de vecinatate bine vascularizat.
139. Ostectomie. Definiție. Tehnici și materiale. Indicații. Contraindicații.
OSTEOCTOMIE:remodelarea osului prin îndepărtarea structurilor osase de suport în
scopul corectării defectelor osoase,îndepărtarea plastica a osului alveolar propriu-zis
justaradicular si interradicular,care poate lua aspect de deformități datorită
fenomenului de resorbție.Indicatii:-eliminarea craterelor interdentare;-defecte
infraalveolare ce nu raspund terapiei de regenerare;-resorbtii orizontale cu marginile
osoase neregulate;-facilitarea tratamentului leziunilor carioase;-creşterea suprafeţei de
retenţie coronară;-re–stabilirea spaţiului minim biologic;-ameliorare estetică în cazuri
de erupţie pasivă deficitară .CONTRAINDICAŢII:raport nou coroană / rădăcină
defavorabil. Tehnica:Osteoplastia,osteectomia se practica asociat cu gingivectomia
sau operatii cu lambou.Cind se practica asociat gingivectomiei,se folosesc pietre
diamantate sau freze ,care trebuiesc racite in permanenta,pentru a Evita aparitia
sechestrelor osoase sau intirzieri in procesul de vindecare.Reflectarea partial sau totala
a lamboului permite evidentierea defectelor osoase si aprecierea topografiei
acestora,topografie ce nu se va evalua prin sondare sau examen radiologic.Îndepartarea
sau reconturarea osului se realizeaza cu daltițe,pietre diamantate,freze chirurgicale.
140. Defectele osoase. Tipuri.
I.dehiscenta,fenestratia.
Dehiscenta si fenesfratia sunt defecte prin resorbtie la nivelul corticalei externe a
osului alveolar, care duce la descoperirea radacinii subiacente.Dehiscenta reprezinta o
lipsa de os, situata marginal, ca 0 palnie deschisa coronar si mai ingusta spre
apical.Fenestratia este un defect osos circumscris, situat sub marginea crestei
alveolare. II.Resorbtia verticala si orizontala.III.Dupa nr de pereti afectati:-cu un
perete;-cu 2 pereti;-cu 3 pereti.IV.dupa localizarea anatomica:-leziuni ale septurilor
interdentare;-intraosoase;-interradiculare sau de furcatie;-combinate.V.pozitia
pierderii osoase interrad in raport cu osul subiacent:-infraos;-juxtaos;-supraosoase
141. Definirea pierderii osoase orizontale. Imagine radiografică.
REZORBTIA OSOASA(orizontal sau vertical) Pierderea orizontal cea mai des intalnita.Osul se
reduce in inaltime in general la nivelul mai multor dinti, marginea osoasa ramane perpendiculara
pe suprafata rad. Sunt afectate corticale vest si orale, septuri interdentare dar nu in mod obligatoriu
cu aceasi intensitate. Gradul I - stadiul incipient (leziunea debutanta)in care punga supraosoasa, o
usoara alveoliza in zona fucatiei. defect < din 1/3 din diametrul v-o al spatiului interradicular. La
sondaj oriz sonda nu patrunde inter rad. RX neconcludent - pierdere osoasa minima. Gradul II-
leziune partiala tip ‘cul de sac’ distructi mai avansata leziunea>1./3 din diam V-O al spatiului fara
a trece partea cealalta. Sonda patrunde interrad dar nu depaseste spatiul spre cealalta fata a d. Rx
oarecare Rx T, mai accentuata spre portiunea coronara a septului interred. Gradul III leziune
completa, os interrad complet absent, orif v si o ale furcatiei sunt acoperite de tes ging, deschiderea
furcatiei nu este vizibila clinic.sondaj orizontal - sonda patrunde dintr-o parte in cealalta a sp
interrad(leziunea este in esenta un tunel v-o)Rx RxT crateriforma care creaza o componenta
verticala impreuna cu pierderea osoasaorix. Tip de lez prezent atat in gradul III si IVgrIV os
interad complet distrus, tes moi migreaza apical, deschiderea furcatiei estevizibila clinic.
142. Definiția pierderii verticale osoase. Imagine radiografică.
Pierderea osoasa verticala – angular apar in directie oblica, produc pierderi de substanta de-a
lungul lungimii rad d, baza defectului fiind localizata apical fata de osul inconjurator. In cele mai
multe cazuri,defectele angulare sunt insotite de pungi infraosoase. deoarece septurile dintre
radacini sunt mai subtiri coronar, in fazele initiale de parodontita prezinta rezorbtie orizontala.Cu
cat este mai mare distanta in tre doi dinti cu atat este mai gros septul interdentar - situatie in care se
dezv defect de tip vertical. Tipul de rezorbtie depinde de: morf dintelui,spatiul dintre dinti
( inghesuirile dentare si malpozitile),gradul de igiena orala,tipul de microorganisme care exista la
nivelul placiiDefectele angulare pot fi in functie de forma alveolei:-hemisepturi apar frecv pe sup
distala a rad molarilor;-cratere interdentare - craterele os sub forma de concavitati in creasta os
interdenta,limitate intre corticalele v si o. Ele rep circa 1/3 din toate defectele os si aprox 2/3
dintoate defectele mand si sunt de doua ori mai frec in sementele post decat in cele ant.;-defecte
intraosoase;-defecte os combinate
143. Regenerarea tisulară ghidată. Definiție. Tehnici și materiale. Indicații.
Contraindicații.Modalitate terapeutica realizata prin tehnici chirurgicale care folosesc
in principal bariere mecanice, unele cu valoare biologica: matricele de
biovitroceramica in collagen si care conduc la regenerarea gingivo-parodontala.Rolul
de bariera intre epiteliu si tesut conjuntiv si desmodontal il au membranele:1.
neresorbabile:-membrane din politetrafluoretilena expandata;-
latex(cauciuc).AVANTAJE: -adaptare buna si etansa mai ales la nivelul concavitatii
interradiculare;-posibilitatea tratarii mai multor dinti simultan;-buna separare a
cheagului de singe de eventualele contaminare bacteriana;-pretul de cost redus;2.
resorbabile-de collagen o importanta protein atit pt structurarea desmodontiului si
ligamentului periodontal cit si a osului si cementului;-acid polilacti;-acid
poliglicolitic;-poliglatin;-dura mater liofilizata;-amestec de copolimeri din acid
polilactic si tributilcitrat;-grefele autogene de periost.Membranele neresorbabile au
dezavantajul reinterventiei chirurgicale.Indicatii:-tratamentul defectelor furcatiilor de
cl. 2 si 3;-resorbtia osoasa limitata( 1-2 pereti);-incongruente dento-alveolare cu
inghesuire;-resorbtii osoase orizontale
144. Amputarea radiculară. Definiție. Tehnici și materiale. Indicații.
Contraindicații.Amputatia radiculara-procedura prin care se indeparteaza 1 sau 2
radacini ale unui dintre pluriradicular, conservandu-se coroana dentara. Indicatiile: -
leziunile de furcatie (atunci and boala parodontala s-a extins la spatiul dintre doua
radacini) de gradul II si III, in special la primul si al doilea molar.;- obstructionarea
canalului radicular si imposibilitatea de a indeparta o restaurare dentara tip fundatie;-
instrumente endodontice rupte si blocate pe canalul radicular, perforatii de clasa IV in
zona de furcatie si perforatii de clasa II a radacinii. - carii de furcatie sau radacina,
fractura verticala a unei radacini .Contraindicatiile-fuziune a radacinilor, unde
separatia este imposibila, atunci cand radacina ramasa nu poate fi tratata endodontic
sau daca sprijinul osos este insuficient pentru a restaura radacina ramasa. 
145. Hemisecția. Definiție. Tehnici și materiale. Indicații. Contraindicații.
Hemisectia-indeparteaza o radacina a unui dintre pluriradicular, impreuna cu portiunea
de coroana corespondenta. Partea ramasa este de obicei atasata sau ancorata unui dinte
adiacent, pentru sprijin si stabilitate. Interventia se aplica de obicei molarilor
mandibulari si doar in cazuri exceptionale molarilor superiori. Tehnica:1 anestezie
tronculara de tip periferic;2 sectionarea coroanei, cu un disc diamantat, perpendicular
pe spatial interadicular; 3separarea complete a radacinilor cu o freza cilindrica; 4
extractia fragmentului coro-radicular cu implantatie deficitara, cu un cleste de
premolar inferior potrivit;5 suprimarea tesutului de granulatie , a concretiunilor
periradiculare si a cementului necrotic de pe radacina restanta ; 6 extirparea pulpei de
la nivelul jumatatii restante si obturarea corecta a canalului radicular; 7 dupa cel putin
8 saptamini se va imobiliza printr-o punte dentara.Indicatiile hemisectie : - leziunile
de furcatie (atunci and boala parodontala s-a extins la spatiul dintre doua radacini) de
gradul II si III, in special la primul si al doilea molar. 
-obstructionarea canalului radicular si imposibilitatea de a indeparta o restaurare
dentara tip fundatie. ;- instrumente endodontice rupte si blocate pe canalul radicular,
perforatii de clasa IV in zona de furcatie si perforatii de clasa II a radacinii. ;- carii de
furcatie sau radacina, fractura verticala a unei radacini sau, foarte rar, ca parte a
extractiei partiale in timpul tratamentului endodontic. 
Contraindicatiile- fuziune a radacinilor, unde separatia este imposibila, atunci cand
radacina ramasa nu poate fi tratata endodontic sau daca sprijinul osos este insuficient
pentru a restaura radacina ramasa. 
146. Grefa gingivală liberă autogena . Definiție. Tehnici și materiale. Indicații.
Contraindicații.Grefele gingivale libere sunt folosite pentru cresterea zonei de gingie
fixa, redusa de obicei, prin bride cu insertie inalta (frecvent in zona caninului si
premolarilor inferiori)Tehnica:1 desfiintarea pungilor parodontale, daca acestea exista,
prin gingivectomie;2 pregatirea zonei primitoare printr-o incizie orizontala de-a lungul
jonctiunii mucogingivale si decolarea mucoasei subiacente care se sutureaza decliv, la
periost lasind libera o suprafata a acesteia pentru a primi grefa;3 pregatirea grefei care
este recoltata cu bisturiul sau cel mai bine cu un mucotom, din zona neteda a mucoasei
palatinale, situate aproape de coletul dintilor de pe aceeasi parte cu zona grefata de la
mandibula; 4 aplicarea grefei peste zona denudate, sutura separate a marginii coronare
si a capetelor laterale; 5 protectia plagii cu mese de tifon sau ciment chirurgical, aplicat
cu grija, pt a nu se insinua intre marginile grefei si zona primitoare
147. Alungirea coronară. Definiție. Tehnici și materiale. Indicații. Contraindicații.
Alungirea coronară-procedură de micro-chirurgie,aplicație estetică. Presupune
armonizarea conturilor gingivale pentru creșterea suprafeței coroanei dintelui. Scopul
este de a sigura un complex dento-gingival stabil si sanatos. Pentru a atinge acest scop trebuie luate
in considerare dimensiunile“inaltimii biologice”.Are loc sub anestezie locală, iar durata
variază în funcție de numărul dinților asupra cărora se acționează. Se va efectua incizii
de dimensiuni mici care vor permite expunerea rădăcinii și a osului dentar. În cazul
apariției durerii- analgezice,apre de gură cu proprietăți antimicrobiene. După ce țesutul
gingival este îndepărtat, există posibilitatea apariția sângerărilor gingivale, sensibilitate
la mâncăruri calde sau reci. Poate dispărea odată cu montarea coroniței dentare.
Fixarea dintelui în osul maxilarului poate fi slăbită, dintele tratat poate avea un aspect
mai lung decât ceilalți dinți, iar în cazul în care dintele cade, inserarea unui implant
devine dificilă deoarece a fost îndepărtată o porțiune din structura osoasă a dintelui.În
cazul în care sângerarea gingivală nu se oprește, aveți senzația că zona operată prezintă
semne de infectare sau