Sunteți pe pagina 1din 22

TEORIA ȘI METODOLOGIA INSTRUIRII

Tema 2.
PROCESUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT
– obiect de studiu al TMI
Conf. dr. Daniela NECȘOI
2018 – 2019
Exerciţiu – reflecţie
Aproximativ 42% dintre elevii români de 15 ani sunt
analfabeţi funcţional.
Elevii români au dificultăţi în a citi și înțelege un
text, iar la matematică nu pot rezolva decât exerciţii
de bază (conform rezultatelor ultimelor teste PISA
care s-au susţinut în anul 2015).
Identificați cauzele care ar putea sta la baza acestor
rezultate, în general, și la apariția fenomenului de
„analfabetism funcțional”, în special.
Sistem social

Sistem educaţional

Sistem de învăţământ

Proces de
învăţământ –
cadru de organizare
a instruirii
PROCESUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT
Obiective vizate:
➢ Definirea procesului de învăţământ ca obiect de studiu al TMI;
➢ Analizarea procesului de învăţământ din dublă perspectivă:
structurală şi funcţională (procesuală);
➢ Caracterizarea procesului de învăţământ şi interpretarea
caracteristicilor acestuia.

Unităţi de conţinut:
I. Definire/ perspective de analiză
II. Caracteristici ale procesului de învăţământ
Proces = ?
I. PROCESUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT – DEFINIRE
Perspective de analiză:
1. Perspectiva procesuală (funcţională):
Procesul de învățământ este un ansamblu de acţiuni, activităţi
organizate şi dirijate, care se desfăşoară etapizat, în cadrul unei
instituţii (şcolare) specializate, sub îndrumarea unor persoane
pregătite în acest scop, în vederea îndeplinirii unor obiective
instructiv-educative.
Etape: proiectare, implementare, evaluare
Acţiuni: predare, învăţare, evaluare

2. Perspectiva structurală:
Procesul de învățământ este un sistem sau ansamblu complex
şi dinamic de componente ce interacţionează şi converg către
îndeplinirea unor obiective instructiv-educative clar definite.
1. PERSPECTIVA PROCESUALĂ
(FUNCŢIONALĂ) a procesului de învățământ

Aplicație:
Interpretaţi relaţia care se stabileşte între predare,
învăţare şi evaluare, ca acțiuni specifice ale
procesului de învățământ.

Argumentaţi şi exemplificaţi.
Exemplu de analiză:
➢ Profesorul poate afla informaţii despre cunoştinţele
Predare – anterioare ale elevilor, capacităţile şi atitudinile lor.
➢ Evaluarea rezultatelor elevilor şi compararea lor cu obiectivele
Evaluare stabilite şi standardele existente.
➢ Evaluarea rezultatelor determină reglarea, optimizarea predării.

➢ Implicarea elevilor în procesul de evaluare, unde îşi pot


monitoriza progresele, clarifica nelămuriri, exersa abilităţi.
➢ Profesorul le oferă elevilor feed-back cu referire la propria
Învăţare –
învăţare şi modalităţi de îmbunătăţire a acesteia.
Evaluare ➢ Elevii folosesc autoevaluarea şi feedbakul din partea
profesorului pentru a reflecta asupra propriei învăţări, a-şi
consolida cunoştinţele şi capacităţile.

➢ În proiectarea predării, profesorul pornește de la nivelul de


învățare al elevilor (cunoștințe, capacități, atitudini).
Predare – ➢ Modul de predare al profesorului influențează modul de
Învățare învățare al elevului.
➢ În predare, profesorul dirijează demersurile cognitive ale
elevilor în scopul învățării.
2. PERSPECTIVA STRUCTURALĂ a procesului de învățământ
Valori:
▪ obiective;
▪ conţinuturi (valorile științifice, tehnice si umaniste, structurate
în programele și manualele școlare pe baza unor criterii).
Umane:
▪ elevi/ clase de elevi (nivel de dezvoltare a personalităţii,
motivaţii şi aspiraţii, nivel de instruire şi educaţie
corespunzătoare etapei de şcolarizare);
Resurse ▪ personal didactic (competenţă ştiinţifică, psihopedagogică şi
socială, motivaţii şi aspiraţii);
▪ personal auxiliar.
Materiale:
▪ spaţiu şcolar; dotare tehnico-materială; timp şcolar;
Procedurale:
▪ strategii didactice (metode, suporturi didactice, forme de
organizare a activităţii); norme, reguli
Externe:
▪ influenţe ale mediului socio-cultural
II. PROCESUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT –
Caracteristici

1. Caracterul sistemic/ cibernetic


2. Caracterul bilateral
3. Caracterul de comunicare
4. Caracterul unității dintre informativ – formativ
5. Caracterul de cunoaștere
6. Caracter al relației dintre predare – învățare – evaluare
1. Caracter sistemic/ cibernetic
➢ ansamblu de elemente (educaţionale), care se află în strânsă
interacţiune, astfel încât, perturbarea unui element poate conduce
la dezechilibrarea întregului sistem.
➢ calitatea sistemului nu derivă din calitatea intrinsecă a fiecărui
element, ori din calitatea sumei acestora, cât mai ales din fineţea,
amplitudinea şi forţa interacţiunilor dintre elementele componente
(obiective, conţinuturi, metode, relaţii educaţionale etc.)
➢ rolul mecanismelor de feedback în dinamica procesului instructiv-
educativ, în scopul reglării/ autoreglării acestui proces.

Identificaţi şi exemplificați tipurile de relaţii care se


stabilesc între componentele specifice ale procesului de
învăţământ, privite în perspectivă sistemică.
1. Caracterul sistemic al procesului de învățământ
Variabile de „intrare” Variabile de „ieşire”
Resurse valori:
Procesualitatea Rezultate:
- obiective;
activităţilor de: - cognitive;
- conţinuturi (curriculare);
- predare; - psihomotorii;
- informaţii (psiho-socio-pedagogice);
- învăţare; - afective;
Resurse umane:
-evaluare;
- elevi / clase de elevi (nivel de
- competenţe;
dezvoltare a personalităţii, motivaţii şi
- strategii didactice - calităţi şi trăsături
aspiraţii, nivel de instruire şi educaţie
(metode, suporturi de personalitate;
corespunzătoare etapei de şcolarizare);
didactice, forme de - aptitudini
- personal didactic (competenţă
organizare a dezvoltate;
ştiinţifică, psihopedagogică şi socială,
activităţii); - moduri de
motivaţii şi aspiraţii);
- stiluri de învăţare comportare
- personal auxiliar
şi de predare; - influenţe pozitive
Resurse materiale:
- relaţii interumane asupra contextului
- spaţiu şcolar;
şi sociale; socio-economic,
- dotare tehnico-materială;
- norme, reguli cultural.
- timp şcolar;
Resurse externe:
- influenţe ale mediului socio-cultural

Feedback
1. Caracter sistemic/ cibernetic
Principiu Exemple
Ierarhie Finalitățile determină o anume structurare a conținuturilor și
strategiilor de instruire.
Interrelaţionare O nouă metodologie didactică impune dezvoltarea
competenţelor cadrelor didactice.
Interdependenţă Clarificarea finalităţilor/ obiectivelor, fără asigurarea
resurselor adecvate sau a unui climat educaţional suportiv,
nu va duce la obţinerea rezultatelor scontate.
Funcţionalitate Pentru a se produce, învăţarea necesită implicarea elevilor, a
profesorilor.
Sinergie Producerea de schimbări doar la nivelul metodologiei
didactice, nu va determina îmbunătăţiri ale rezultatelor
procesului de învăţământ.
Multideterminare Nu există un singur set de activităţi care să ducă la obţinerea
rezultatelor, există multe opţiuni ce pot fi luate în calcul şi
comparate.
2. Caracter bilateral
➢ Procesul de învățământ se realizează între partenerii principali care
sunt profesorul şi elevul.
➢ Presupune, așadar, existența şi interacțiunea complexă a doi poli, cu
statut propriu şi funcții specifice (elevul, ca obiect al educației
şcolare, şi cadrul didactic, în calitate de subiect al modelării
personalității primului).
➢ Caracterul bilateral se referă la faptul că între cei doi se
configurează un complex de relații centrate pe comunicarea în
ambele sensuri: de la profesor la/ spre elev, dar şi de la elev la/ spre
profesor.

Didactica postmodernă promovează o „instruire centrată


pe elev”. Documentați-vă asupra acestei sintagme, discutați
la nivelul grupului și analizați modul în care profesorul ar
trebui să interacționeze cu elevul astfel încât să respecte acest
principiu al „instruirii centrate pe elev”.
INSTRUIREA CENTRATĂ PE ELEV
2. Caracter bilateral – Instruirea centrată pe elev
➢ Instruirea centrată pe elev descrie modalități de a gândi despre
învățare şi predare ce pun accentul pe responsabilitatea
elevului pentru activități de genul plănuirii învățării,
interacțiunii cu profesorii şi alți elevi, cercetării şi evaluării
învățării. Cannon, R. (2000)
➢ (Instruirea centrată pe elev) le oferă elevilor o autonomie şi un
control mai mare în privința alegerii subiectului, a metodelor
de învățare şi a ritmului de studiu. Gibbs, G. (1992)
➢ Instruirea centrată pe elev se referă la situația în care elevii
lucrează atât în grupuri cât şi individual pentru a explora
probleme şi a procesa activ cunoştințele, mai degrabă decât a
fi nişte receptori pasivi ai acestora. (Harmon, S.W. & Hirumi,
A., 1996)
3. Caracter unitar informativ – formativ
➢ informativ – transmiterea şi însuşirea cunoştinţelor
➢ formativ – formarea priceperilor şi deprinderilor, construcţia
capacităţilor de cunoaştere a atitudinilor cognitive, formarea
strategiilor cognitive, a stilurilor intelectuale etc.

Informarea şi formarea interacţionează → formarea este o


consecinţă a informării şi o bază pentru realizarea în continuare a
acesteia, nu există aspect al competenţei formative care s-ar putea
dispensa total de prezenţa elementelor informării.

De ce învățământul românesc încă nu poate ieşi


de sub tutela informativului? Reflectați la nivelul
grupului și identificați cel puțin trei cauze ale acestei
situații. Ce soluții propuneți?
4. Caracter informaţional/ de comunicare
➢ presupune vehicularea informaţiei care e selectată, prelucrată,
transmisă pe canale specifice şi, apoi, preluată (receptată-asimilată)
în maniere particulare.
➢ implicaţii ale teoriei informaţiei asupra procesului de învăţământ:
– tipuri de informaţii vehiculate
– fenomene informaţionale specifice: redundanţa (surplus de
informaţie care poate deturna, ori, din contră, consolida sensul unui
mesaj educaţional).
Exemplificaţi situaţii educaţionale concrete în care apar cele
trei tipuri de redundanţă:
▪ necesară (surplus de informaţii solicitat de situaţiile
concrete);
▪ tolerată (surplus de informaţie aflat la pragul de
acceptabilitate);
▪ superfluă (surplus de informaţii care viciază mesajul iniţial).
4. Caracter informaţional/ de comunicare

Ce doreşte să comunice profesorul

Ce comunică în mod real

Ce aud elevii

Ce ascultă elevii

Ce înţeleg elevii

Ce acceptă elevii

Ce reţin elevii
5. Caracter de cunoaştere
➢ În cadrul procesului de învăţământ, elevului îi sunt oferite diferite
discipline de învăţământ care, însuşite, alcătuiesc cultura generală,
cultura de specialitate şi profesională, împreună cu o anumită concepţie
despre viaţă.
➢ cunoaşterea ca produs – încorporarea produselor gândirii umane, ale
experienţelor şi creativităţii colective, transmiterea culturii.
➢ cunoaşterea ca proces – antrenarea elevului în activitatea de
cunoaştere, în redescoperirea produselor cunoaşterii → dezvoltarea
impulsului cognitiv, activismului, trebuinţei de explorare, dezvoltarea
emoţiilor şi sentimentelor cognitive.

Evidenţiaţi notele distinctive ale cunoaşterii de factură didactică,


spre deosebire de cunoaşterea ştiinţifică.
Identificaţi o serie de acţiuni ale profesorului menite să transforme
cunoaşterea ştiinţifică în cunoaştere de natură didactică (fenomenul
de transpoziţie didactică).
5. Caracter de cunoaştere
➢ Fenomenul de transpoziție didactică (Păun, 2017, pag. 199-208):
- „epistemologie” aplicată la învățământ; un proces de construcție
a cunoașterii școlare;
- știința, ca sistem de referință pentru curriculumul școlar, este
supusă unor modificări în vederea transformării ei în obiect/
disciplină de învățământ (selecții, reducții, transformări
cantitative și calitative);
- a face accesibilă și comprehensibilă știința, fără a-i sacrifica
spiritul științific.
6. Caracter al relaţiei predare – învăţare – evaluare
➢ relaţia între acţiunile profesorului (de predare) şi acţiunile elevilor
(de învăţare) este orientată către realizarea finalităţilor; dar
evoluţia acţiunilor şi a relaţiilor nu capătă sens dacă nu are loc şi
verificarea, aprecierea rezultatelor (evaluarea), pentru a produce
apoi proiectarea, realizarea, corectarea, ameliorarea, schimbarea
modului de acţiune (reglarea, autoreglarea).
➢ evaluarea nu este o acţiune juxtapusă celor de predare-învăţare, ci
este integrată în acestea prin diverse modalităţi: evaluarea iniţială,
evaluarea continuă şi evaluarea finală; realizarea permanentă şi
sistemică a unei evaluări a procesului instructiv-educativ permite
cunoaşterea, explicarea şi perfecţionarea rezultatelor elevilor şi
chiar a procesului de predare-învăţare care a produs aceste
rezultate